Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plantele legumicole se pot clasifica după criteriul botanic, după durata de viaţă, în funcţie de organele care se
folosesc în consum, în funcţie de tehnologia aplicată, cea mai uzuală în activitatea de producţie şi economico-
financiară.
Tabelul 11. 1. Clasificarea plantelor legumicole după
agrotehnica aplicată în culturi
Grupa Denumirea obişnuită Denumirea ştiinţifică a plantei
A. LEGUME
Legume bulboase Ceapa Allium cepa L
Înmulţirea legumelor
Înmulţirea este funcţia biologică a tuturor organsimelor vii prin care se sporeşte numărul de indivizi. Cunoaşteres
biologiei acestui fenomen, deosebit de complex, este de mare importanţă atât în lşucrările de ameliorare, pentru
îmbunătăţirea soiurilor aflate în cultură şi creearea de forme noi, cu însuşiri superioare, cât şi în procesul
tehnologic de producere a seminţelor şi materialului săditor.
Legumele se pot înmulţi pe două căi: sexuat, adică prin seminţe şi asexuat, adică pe cale vegetativă.
Înmulţirea pe cale sexuată se realizează prin organe specializate, având ca principale momente polenizarea şi
fecundarea. Prin contopirea celor doi gameţi de sex opus rezultă zigotul, care reprezintă o nouă plantă, în stadiu
embrionar (sămânţa). La plantele autogame fecundarea se face cu polen propriu, iar la cele alogame cu polen
străin. Alogamia este caracteristică pentru cele mai multe specii şi soiuri.
Sămânţa rezultată reprezintă un nou organism şi include în ea toate componentele plantei legumicole: rădăciniţă,
tulpiniţă şi elemente nutritive. Introdusă în pământ, sub influenţa apei şi temperaturii, din sămânţă se formează o
nouă plantă cu sistem radicular, tulpină şi frunze, care apoi fructifică după un anumit timp.
Înmulţirea vegetativă se asigură prin intermediul unor organe sau porţiuni de organe nespecializate pentru
această funcţie, mugur, frunză, ramură, rădăcini etc. , care puse în condiţii favorabile dau naştere unor plante
întregi. La plantele legumicole se cunosc metode de înmulţire vegetativă prinbulbi sau bulbili( la ceapă şi
usturoi), tuberculi (la cartofi), rizomi la hrean, despărţirea tufei la tarhon.
Sisteme şi metode de cultură
Plantele legumicole prin specificul biologiei şi tehnologiei se cultivă în diferite sisteme şi metode de cultură, ceea
ce asigură aprovizionarea cu produse în tot timpul anului. Sistemele si metodele de cultură sunt cuprinse în
tehnologii unitare pe specii sau grupe de specii, pe această cale realizându-se eşalonarea producţiei şi industriei
prelucrătoare în tot timpul anului.
Sistemul de cultură în teren descoperit se practică la toate speciile de legume, în perioada martie-octombrie, cu
recoltarea produselor în perioada aprilie-noiembrie. În funcţie de durata perioadei de vegetaţie, epoca de semănat
sau plantat, începutul şi sfârşitul recoltării, condiţiile climatice, se deosebesc următoarele metode de cultură:
timpurie sau de primăvară-vară, în perioada martie-iulie la rădăcinoase, bulboase, verdeţuri, vătzoase,
solano fructoase, păstăioase;
semiti mpurie sau de vară, în perioada mai-august la solanacee, varză;
târzie sau de toamnă, în perioada iunie-octombrie, la varză, tomate, vinete, fasole, verdeţuri.
Sistemul de cultură protejată se practică la unele specii de legume în perioada martie-iunie şi septembrie-
octombrie, folosind materiale de protejare, tipuri de construcţii şi posibilităţi de încălzire. Protejarea permite
crearea de microclimat favorabil în scopul grăbirii înfloritului şi fructificării, deci a protejării recoltei, mai ales în
condiţii de temperatură scăzută în exterior. In cadrul acestui sistem se practică următoarele metode:
protejarea terenului (mulcirea) sau acoperirea lui cu material plastic cu scopul asigurării unui regim de
temperatură şi umiditate favorabil grăbirii formării organului comestibil (castravete, dovlecel, salata,
ardei gras, sparanghel);
protejarea plantelor cu perdele (culise) din plante agricole în vegetaţie (porumb, secară etc), din
deşeuri agroforestriere (tulpini de floarea soarelui, coarde de viţă,ramuri etc) sau din panouri de material
plastic la pepene şi solano fructoase;
protejarea plantelor cu adăposturi joase confecţionate din material plastic la culturile de castraveti,
verdeţuri, varză, solano-fructoase;
protejarea plantelor cu adăposturi înalte ( sere sau solarii confecţionate din lemn, metal acoperite cu
material plastic) la aceleaşi culturi de mai sus.
Sistemul de cultură forţată se practică în construcţii speciale (sere) din metal, sticlă, cu încălzire în tot timpul
sezonului rece pentru culturi de legume solano fructoase, castravete, fasole, verdeţuri.
Metodele de cultură diferă în funcţie de tipul serei:
sere tip bloc industrial din sticlă încălzite tehnic;
sere individuale, din plastic, încălzite tehnic;
sere bloc şi individuale încălzite de la soare.
Pregătirea terenului
Legumele fiind plante foarte pretenţioase faţă de apă şi substanţele fertilizante, sunt cu atât mai exigente faţă
de lucrările solului, care urmăresc reţinerea apei, aerisirea solului şi mobilizarea rezervelor de substanţe
fertilizante. Ca şi la culturile agricole, lucrările solului la legumer se grupează în lucrări de bază şi de pregătire
înainte de semănat şi plantat.
Specific pentru culturile legumicole este faptul că lucrările de pregătire a terenului se execută primăvara, vara şi
toamna, în funcţie de epoca de semănat şi plantat, ţinând seama de sistemul şi metoda de cultură, tipul de sol şi
starea vremii. Lucrările se aplică diferenţiat pentru culturile în ogor propriu, pentru culturile succesive, pentru
culturile din sere.
Tehnologia modernă implică următoarele lucrări de pregătire a terenului, valabile pentru toate sistemele de
cultură dar aplicate diferit de la cultură la cultură:
îndepărtarea materialelor de susţinere a plantelor (araci, spalier);
înlăturarea resturilor vegetale (vreji);
afânarea terenului;
nivelarea;
udarea de aprovizionare;
fertilizarea de bază;
arătura de toamnă;
pregătirea patului germinativ în vederea semănatului sau plantatului;
modelarea terenului prin realizarea unor straturi înălţate (biloane, brazde înalte) pe care se execută
semănatul sau plantatul legumelor şi a rigolelor de dirijare a apei pentru irigat;
erbicidarea totală înainte de înfinţarea culturilor.
Cele
mai intalnite boli ale legumelor si combaterea
lor
Dupa toata aceasta teorie sa trecem la descrierea bolilor.
1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)
Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de
peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar
pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis
Masuri preventive:
cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
irigare prin picurare
aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
controlul umiditatii relative a aerului.
Masuri curative:
bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2
ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top
2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor
(Xanthomonas)
Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai
sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate,
samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate
crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se
manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe
tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).
Masuri preventive:
dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute),
a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
aerisiri repetate a spatiilor protejate
irigare prin picurare sau rigole
rotatia culturilor
distrugerea buruienilor
Masuri curative:
Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
3. Patarea
unghiulara
(Pseudomonas)
Boala specifica fasolei si
castravetilor. Fiind o boala
bacteriana se transmite la fel ca
precedenta.
Pe frunze apar pete mici neregulate
cu aspect umed si culoare gri.
Aceste pete cresc si iau forma
poligonala (delimitate de nervurile
frunzei) si capata culoarea verde
pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni
circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.
Masuri preventive:
dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute),
a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
aerisiri repetate a spatiilor protejate
irigare prin picurare sau rigole
rotatia culturilor
distrugerea buruienilor
atentie la fertilizarea excesiva cu azot!
Masuri curative:
Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
4. Putregaiul alb (Sclerotinia)
Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.
Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U =
70 – 80 %
Ciuperca se transmite anual
prin resturi vegetale sau
plante gazda cum sunt:
plantele radacinoase, rapita,
tutun, floarea soarelui sau alte
plante din flora spontana.
Boala apare la baza tulpinii
sub forma unor pete brune,
apoase acoperite cu un praf
alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se
ofileste si moare.
Masuri preventive si curative:
Aceleasi ca la boala anterioanra
5. Patarea bruna (Alternaria)
specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.
Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si
temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga
planta omorand-o.
Masuri preventive:
nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul)
nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof
Masuri curative:
bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva
zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.
10. Fainarea – Erysiphe