Sunteți pe pagina 1din 22

Clasificarea plantelor legumicole

Plantele legumicole se pot clasifica după criteriul botanic, după durata de viaţă, în funcţie de organele care se
folosesc în consum, în funcţie de tehnologia aplicată, cea mai uzuală în activitatea de producţie şi economico-
financiară.
Tabelul 11. 1. Clasificarea plantelor legumicole după
agrotehnica aplicată în culturi
Grupa Denumirea obişnuită Denumirea ştiinţifică a plantei

A. LEGUME
Legume bulboase Ceapa Allium cepa L

Prazul Allim porum L

Usturoiul Allium Sativum L

Legume cucurbitacee (bostănoase) Castravetele Cucumis sativus L

Dovlecelul Cucurbita pepo L

Pepene galben Cucumis melo L

Pepene verde Citrullus vulgaris L

Legume 1olano-fructoase Ardeiul Capsicum annum L

Tomatele Solanum licopersicum L

Vinetele Solanum melongena L

Legume frunzoase Loboda Atriplex hortensis L

Salata Lactuca sativa L

Spanacul Spanacul oleraceea L

Legume păstăioase (păstăi şi capsule) Bamele Hybriscus esculentus L

Fasolea păstăi Phaseolus vulgaris L

Mazărea Pisum sativum L

Legume rădăcinoase Morcovul Dancus carota L

Pătrunjelul Petroselinum sativum var. tuberosum L

Păstârnacul Pastinaca sativa L

Ridichea Raphanus sativus L


Grupa Denumirea obişnuită Denumirea ştiinţifică a plantei

Sfecla (roşie) Beta vulgaris L (var. rapacea, f. rubra)

Ţelina Apium graveolens L

Legume tuberculifere Cartoful Solanum tuberosum L

Topinamburul Helianthus tuberosum L

Legume vărzoase Varza albă Brasica oleracea, f. alba

Varza roşie Brasica oleracea, f. rubra

Varza creaţă Brasica oleracea, var. capitata, f. sabauda

Varza de Bruxelles Brasica oleracea, var. capitata, f. gemnifera

Conopida Brasica oleracea, var. capitata, f. botrytis

Gulia Brasica oleracea, var. capitata, f. gongylodes

Legume condimentare Cimbrul Satureja hortensis L

Hreanul Armoracia rusticana L

Leuşteanul Levisticum officinale

Mărarul Anethum graveolens

Pătrunjelul Petroselinum sativum, var. foliosum

Tarhonul Artemisia dracunculus

Alte legume Ciuperca albă cultivată Psalliota campestris

Sparanghelul Asparagus officinalis

Înmulţirea legumelor
Înmulţirea este funcţia biologică a tuturor organsimelor vii prin care se sporeşte numărul de indivizi. Cunoaşteres
biologiei acestui fenomen, deosebit de complex, este de mare importanţă atât în lşucrările de ameliorare, pentru
îmbunătăţirea soiurilor aflate în cultură şi creearea de forme noi, cu însuşiri superioare, cât şi în procesul
tehnologic de producere a seminţelor şi materialului săditor.
Legumele se pot înmulţi pe două căi: sexuat, adică prin seminţe şi asexuat, adică pe cale vegetativă.
Înmulţirea pe cale sexuată se realizează prin organe specializate, având ca principale momente polenizarea şi
fecundarea. Prin contopirea celor doi gameţi de sex opus rezultă zigotul, care reprezintă o nouă plantă, în stadiu
embrionar (sămânţa). La plantele autogame fecundarea se face cu polen propriu, iar la cele alogame cu polen
străin. Alogamia este caracteristică pentru cele mai multe specii şi soiuri.
Sămânţa rezultată reprezintă un nou organism şi include în ea toate componentele plantei legumicole: rădăciniţă,
tulpiniţă şi elemente nutritive. Introdusă în pământ, sub influenţa apei şi temperaturii, din sămânţă se formează o
nouă plantă cu sistem radicular, tulpină şi frunze, care apoi fructifică după un anumit timp.
Înmulţirea vegetativă se asigură prin intermediul unor organe sau porţiuni de organe nespecializate pentru
această funcţie, mugur, frunză, ramură, rădăcini etc. , care puse în condiţii favorabile dau naştere unor plante
întregi. La plantele legumicole se cunosc metode de înmulţire vegetativă prinbulbi sau bulbili( la ceapă şi
usturoi), tuberculi (la cartofi), rizomi la hrean, despărţirea tufei la tarhon.
Sisteme şi metode de cultură
Plantele legumicole prin specificul biologiei şi tehnologiei se cultivă în diferite sisteme şi metode de cultură, ceea
ce asigură aprovizionarea cu produse în tot timpul anului. Sistemele si metodele de cultură sunt cuprinse în
tehnologii unitare pe specii sau grupe de specii, pe această cale realizându-se eşalonarea producţiei şi industriei
prelucrătoare în tot timpul anului.
Sistemul de cultură în teren descoperit se practică la toate speciile de legume, în perioada martie-octombrie, cu
recoltarea produselor în perioada aprilie-noiembrie. În funcţie de durata perioadei de vegetaţie, epoca de semănat
sau plantat, începutul şi sfârşitul recoltării, condiţiile climatice, se deosebesc următoarele metode de cultură:
 timpurie sau de primăvară-vară, în perioada martie-iulie la rădăcinoase, bulboase, verdeţuri, vătzoase,
solano fructoase, păstăioase;
 semiti mpurie sau de vară, în perioada mai-august la solanacee, varză;
 târzie sau de toamnă, în perioada iunie-octombrie, la varză, tomate, vinete, fasole, verdeţuri.
Sistemul de cultură protejată se practică la unele specii de legume în perioada martie-iunie şi septembrie-
octombrie, folosind materiale de protejare, tipuri de construcţii şi posibilităţi de încălzire. Protejarea permite
crearea de microclimat favorabil în scopul grăbirii înfloritului şi fructificării, deci a protejării recoltei, mai ales în
condiţii de temperatură scăzută în exterior. In cadrul acestui sistem se practică următoarele metode:
 protejarea terenului (mulcirea) sau acoperirea lui cu material plastic cu scopul asigurării unui regim de
temperatură şi umiditate favorabil grăbirii formării organului comestibil (castravete, dovlecel, salata,
ardei gras, sparanghel);
 protejarea plantelor cu perdele (culise) din plante agricole în vegetaţie (porumb, secară etc), din
deşeuri agroforestriere (tulpini de floarea soarelui, coarde de viţă,ramuri etc) sau din panouri de material
plastic la pepene şi solano fructoase;
 protejarea plantelor cu adăposturi joase confecţionate din material plastic la culturile de castraveti,
verdeţuri, varză, solano-fructoase;
 protejarea plantelor cu adăposturi înalte ( sere sau solarii confecţionate din lemn, metal acoperite cu
material plastic) la aceleaşi culturi de mai sus.
Sistemul de cultură forţată se practică în construcţii speciale (sere) din metal, sticlă, cu încălzire în tot timpul
sezonului rece pentru culturi de legume solano fructoase, castravete, fasole, verdeţuri.
Metodele de cultură diferă în funcţie de tipul serei:
 sere tip bloc industrial din sticlă încălzite tehnic;
 sere individuale, din plastic, încălzite tehnic;
 sere bloc şi individuale încălzite de la soare.

Alegerea şi organizarea terenului


Alegerea terenului destinat culturii legumelor se face în funcţie de plantele cultivate, modul şi sistemul de
cultură. Se aleg de regulă terenurile plane sau cu pante foarte mici, orientate spre sud-est sau sud-vest, adăpostite
de vânturi şi curenţi reci, în apropierea unei surse corespunzătoare de apă pentru irigaţii şi cât mai apropiate de căi
de comunicaţie modernizate.
Se evită terenurile umede sau pe care bălteşte apa, precum şi cele infectate de boli şi infestate de buruieni şi
dăunători.
Organizarea teritoriului pe care se amplasează culturile legumicole urmăreşte în principal concentrarea şi
comasarea suprafeţelor, precum şi specializarea producţiei, în funcţie de destinaţia produselor obţinute.
Organizarea terenului se face conform unui proiect care cuprinde un complex de lucrări ce se referă la
repartizarea terenului pe sole (parcele), trasarea drumurilor şi executarea amenajărilor sistemului de irigare.
Asolamentul legumicol
Asolamentul legumicol presupune folosirea intensivă şi raţională a terenului prin organizarea terenului în sole,
repartizarea culturilor în timp şi spaţiu, împreună cu un sistem raţional de lucrări ale solului, de aplicare a
îngrăşămintelor, de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor.
Culturile succesive reprezintă sistemul prin care pe aceeaşi suprafaţă de teren se cultivă una după alta două sau
mai multe culturi într-un singur an. In cadrul acestui gen de cultură există o cultură de bază sau principală şi una
sau două culturi secundare. Cultura de bază ocupă terenul o perioadă de timp mai îndelungată, fiind şi cea de la
care se realizează volumul de producţie cel mai însemnat, preponderentă din punct de vedere economic.
Cultura secundară poate fi anterioară sau următoare şi ocupă terenul fie înaintea culturii de bază, fie după aceasta.
Exemplu : Cultura de bază: tomate timpurii, de vară, de toamnă , culturi succesive :
salată, spanac; sau cartofi timpurii- cultura de bază şi varza de toamnă – cultura
succesivă.
Culturile asociate sau intercalate reprezintă sistemul în care pe aceeaşi suprafaţă şi în acelaşi timp se cultivă
două sau mai multe specii. In cadrul acestui sistem se deosebeşte o cultură principală, cea care prezintă
importanţă economică mai mare şi una secundară. Asocierea culturilor se face de obicei prin dispunerea
alternativă a rândurilor sau benzilor culturii principale cu acelea ale culturii secundare. Exemple de culturi
asociate în câmp :
 I culturi secundare: salată, gulii timpurii, fasole oloagă; culturi de bază : castraveţi, pepeni.
 II. culturi secundare: ridichi de lună sau de vară, morcov, pătrunjel; culturi de bază: ardei, varză, tomate.

Pregătirea terenului
Legumele fiind plante foarte pretenţioase faţă de apă şi substanţele fertilizante, sunt cu atât mai exigente faţă
de lucrările solului, care urmăresc reţinerea apei, aerisirea solului şi mobilizarea rezervelor de substanţe
fertilizante. Ca şi la culturile agricole, lucrările solului la legumer se grupează în lucrări de bază şi de pregătire
înainte de semănat şi plantat.
Specific pentru culturile legumicole este faptul că lucrările de pregătire a terenului se execută primăvara, vara şi
toamna, în funcţie de epoca de semănat şi plantat, ţinând seama de sistemul şi metoda de cultură, tipul de sol şi
starea vremii. Lucrările se aplică diferenţiat pentru culturile în ogor propriu, pentru culturile succesive, pentru
culturile din sere.
Tehnologia modernă implică următoarele lucrări de pregătire a terenului, valabile pentru toate sistemele de
cultură dar aplicate diferit de la cultură la cultură:
 îndepărtarea materialelor de susţinere a plantelor (araci, spalier);
 înlăturarea resturilor vegetale (vreji);
 afânarea terenului;
 nivelarea;
 udarea de aprovizionare;
 fertilizarea de bază;
 arătura de toamnă;
 pregătirea patului germinativ în vederea semănatului sau plantatului;
 modelarea terenului prin realizarea unor straturi înălţate (biloane, brazde înalte) pe care se execută
semănatul sau plantatul legumelor şi a rigolelor de dirijare a apei pentru irigat;
 erbicidarea totală înainte de înfinţarea culturilor.

Epoci si metode de semănat şi plantat


Epoca de semănat şi plantat este condiţionată de pretenţiile fiecărei specii faţă de temperatură, de condiţiile
climatice ale zonei de cultură, de modul de eşalonare a producţiei în cursul anului. Unele specii de legume
rezistente la temperaturi scăzute , pentru a folosi cât mai bine umezeala acumulată în sol se seamănă primăvara
cât mai devreme „în mustul zăpezii” (mazărea, morcovul, ceapa, spanacul).
Alte legume ca : fasolea, castraveţii, pepenii, pretenţioase la căldură , se seamănă primăvara târziu, după ce
pericolul brumelor târzii de primăvară a trecut. Pentru satisfacerea nevoilor de consum dar şi pentru
aprovizionarea ritmică a fabricilor de conserve cu materie primă, semănatul şi plantatul la unele culturi se
face eşalonat, în mai multe epoci (salata, ceapa, tomatele, varza, morcovul etc).
Adâncimea de semănat şi plantat înfluenţează răsărirea uniformă a plantelor şi prinderea răsadului. Adâncimea
de semănat se stabileşte în funcţie de felul şi mărimea seminţei, natura şi însuşirile solului şi epoca de semănat.
Astfel, cu cât sămânţa este mai mică cu atât adâncimea de semănat este mai redusă (salata, morcov, pătrunjel). Pe
solurile uşoare şi cele uscate semînatul se face mai adânc decât pe solurile grele şi umede.
Pentru răsaduri, adâncimea potrivită la majoritatea legumelor este până la primele frunze (tomate, varză) sau până
la rozeta de frunze (salata, ţelina). Răsadul de tomate, castraveţi,gulie se poate planta la o adâncime mai mare
decât aceea la care au stat în sere sau răsadniţe, pentru a favoriza apariţia de rădăcni adventive.
Metode de semănat şi plantat
La stabilirea metodelor de semănat şi plantat se ţine seama de asigurarea densităţii optime de plante la unitatea de
suprafaţă cât şi de spaţiul necesar efectuării lucrărilor de ăntreţinere şi recoltare.
Corespunzător cerinţelor plantelor se folosesc mai multe metode de semănat şi plantat:
 semănatul prin împrăştiere ( se practică numai pe suprafeţe mici );
 semănatul şi plantatul în rânduri ( echidistante, duble sau în benzi);
 semănatul în cuiburi (pepene, dovlecei, cstraveţi ).

Întreţinerea solului şi îngrijirea culturilor


În cursul perioadei de vegetaţie, solul necesită lucrări de întreţinere, iar culturile de legume numeroase îngrijiri
pentru menţinereala nivel optim a tuturor factorilor care condiţionează producţia.
Lucrările de îmtreţinere a solului şi îngrijire a culturilor urmăresc îmbunătăţirea condiţiilor de temperatură,
lumină, apă, hrană, menţinerea densităţii optime şi sănătăţii plantelor, a echilibrului între aparatul vegetativ şi
germinativ între partea aeriană şi sistemul radicular. Unele lucrări sunt comune tuturor culturilor de legume, altele
se aplică numai anumitor culturi prezentând anumite particularităţi.
Lucrări cu caracter general
Lucrări cu caracter general se aplică solului şi plantelor.
Lucrările de îngrijire aplicate solului sunt:
 distrugerea crustei,
 afânarea solului (praşile),
 combaterea buruienilor (praşile mecanice, erbicidare),
 fertilizarea (locală, fazială, foliară)
 irigarea,
 prevenirea si combaterea bolilor şi dăunătorilor
 completarea golurilor (la culturile înfiinţate prin răsad).

Lucrări cu caracter special


În această categorie se includ lucrări care au un caracter limitat, fiind specifice numai pentru anumite culturi. Ele
au drept scop susţinereaplantelor, pătrunderea radiaţiei solare la formaţiunile de fructificare, conducerea, dirijarea
plantelor în vederea unei bune înfloriri şi fructificări pe tulpina principală şi ramificaţiile laterale. Aceste lucrări
sunt:
1. susţinerea plantelor în poziţie verticală cu ajutorul aracilor sau spalierului;
2. palisatul ( conducerea plantei pe spalier),
3. arăcitul (tutoratul) ,conducerea plantei pe arac,
4. operaţiile în verde :
 copilitul = înlăturarea lăstarilor de la subţioara frunzelor . Se aplică la tomate cu scopul de a grăbi
coacerea şi a dirija planta la un anumit număr de inflorescenţe;
 cârnitul = înlăturarea vârfului tulpinii principale cu scopul grăbirii coacerii fructelor. Se aplică la tomate,
ardei, vinetedupă ce plantele au format un anumit număr de inflorescenţe;
 ciupitul = constă în înlăturarea vârfului vegetativ al tulpinii principale şi a lăstarilor când plantele au
format 4-5 frunze cu scopul de a grăbi dezvoltarea ramificaţiilor superioare pe care se formează cele mai
multe fructe. Se aplică la castraveţişi pepeni;
5. răritul plantelor se aplică anumitor culturi de legume semănate direct în câmp (morcov, pătrunjel, salată,
ceapă) cu scopul asigurării unei desnsităţi optime;
6. copcitul se aplică la ţelină şi hrean şi constă în înlăturarea rădăcinilor laterale;
7. înălbirea (etiolarea) se aplică la sparanghel şi ţelină prin legarea frunzelor şi muşuroire cu pământ ;
8. defolierea constă în înlăturarea frunzelor îmbătrânite şi bolnave de la baza tulpinii la culturile de tomate,
vinete, castraveti din seră;
9. protejarea împotriva îngheţurilor şi brumelor se aplică frecvent primăvara şi uneori toamna la culturile
sensibile la frig. Se folosec în acest scop se folosesc perdelele de fum sau irigarea de protecţie prin
aspersiune;
10. controlul şi dirijarea microclimatului din sere prin înregistrarea evoluţiei factorilor de mediu
(temperatură, umiditate, radiaţie solară etc);
11. mulcirea constă în acoperirea temporară a solului cu diferite materiale (carton, hârtie, talaş, paie, frunze,
gunoi bine descompus, folie de polietilenă, policlorură de vinil transparentă, fumurie sau neagră,
polistiren expandat) pentru îmbunătăţirea condiţiilor de microclimat din sol şi a însuşirilor fizico-chimice
ale solului. Se pretează la aplicarea mulcitului pepenii, castraveţii, dovleceii, ardeii, salata, sparanghelul ş.
a.

Recoltarea şi condiţionarea legumelor


În legumicultură, recoltarea şi condiţionarea produselor prezintă o serie de particularităţi care se referă la
stabilirea momentului optim pentru recoltare în funcţie de destinaţia produselor şi perioada din zi când se face
recoltarea; modul de recoltare (manual sau mecanic); manipularea legumelor; sortarea; calibrarea şi ambalarea
produselor în condiţii optime.
Recoltarea legumelor
Calităţile gustative ale legumelor destinate consumului în stare proaspătă, calităţile tehnologice ale celor
utilizate în industrie şi transportul în bune condiţii depind în cea mai mare măsură de determinarea corectă a
perioadei de recoltare. In acest sens, momentul optim de recoltare reprezintă faza de dezvoltare a legumelor la
care acestea ajung la un anumit grad de acumulare a substanţelor utile unui scop anume.
Din acest punct de vedere se deosebesc : maturitatea fiziologică şi maturitatea de consum. În funcţie de aceste
elemente, legumele se grupează după cum urmează :
 grupa I – legumele care se recoltează la maturitatea fiziologică : tomatele, pepenele galben şi verde,
ardeiul gogoşar;
 grupa II – legumele care se recoltează la maturitatea de consum :ardeiul gras şi iute, vinetele, castravetele,
dovlecelul, fasolea păstăi, mazărea;
 grupa III – legumele care se recoltează la formarea deplină a organului comestibil ca: salata, varza,
conopida, gulia, ceapa, usturoiul şi toate rădăcinoasele.
Legumele din grupa I şi II-a se recoltează eşalonat, la intervale mici, pentru a prinde momentul optim. Aceste
legume au un grad ridicat de perisabilitate şi implică o manipulare atentă şi cât mai rapidă.
Epoca de recoltare şi intervalele dintre recoltări diferă mult de la o specie la alta în funcţie de destinaţia
producţiei ( consum curent, conserve, export). Astfel, tomatele pentru export şi castraveţii Cornichon se
recoltează în fiecare zi. Vinetele se recoltează la 3-4 zile, ardeii la 5-6 zile iar fasolea şi mazărea la 2-3 zile.
Rădăcinoasele şi bulboasele destinate consumului în timpul iernii se recoltează o singură dată, toamna.
Modul de recoltare diferă în funcţie de specie. Astfel, fructele de tomate se prind în palmă şi se răsucesc,
rupându-se fără codiţă, la vinete, fructul se taie cu foarfeca cu un peduncul de 2-3 cm, fasolea se culege de pe tufă
de jos în sus, rupând păstăile cu codiţă; căpăţâna de varză se taie cu cuţitespeciale împreună cu câteva frunze de
protecţie.
Utilaje folosite . Recoltarea se face mecanizat la fasolea verde, mazăre păstăi, ceapa uscată, tomate pentru
industrializare. Se folosesc combine pentru recoltarea salatei şi verzei; unele legume se recoltează semimecanizat,
adică se dislocă cu ajutorul unor dispozitive (dislocator) şi apoi se adună manual ( rădăcinoase).
Condiţionarea legumelor
Prin condiţionare se înţelege totalitatea operaţiunilor princare produsele recoltate sunt aduse în starea cerută de
condiţiile de calitate prevăzute în standarde, în funcţie de destinaţia lor( consum în stare proaspătă, export,
păstrare, industrializare). Unele oparaţii sunt obligatorii pentru toate legumele ( sortarea, calibrarea) altele numai
pentru o parte din ele.
Condiţionarea se execută fie la locul de producţie, fie în centre organizate si dotate ci maşini speciale.
Sortarea este oparaţia de separare pe calităţi a produselor după gradul de vătămare, de maturare, defecte de
formă, culoare etc. Lucrarea se face manual sau cu ajutorul benzilor de sortare.
Calibrarea constă în clasarea produselor pe grupe de mărimi în funcţie de diametru, lungime şi greutate.
Operaţiunea se execută cu ajutorul şabloanelor şi calibratoarelor sau mecanizat cu ajutorul unor dispozitive sau
maşini de calibrat.
Ambalarea legumelor se face î, lăzi,de diferite mărimi, saci, coşuri, cofraje, coşuleţe, suporturi etc. Tipul de
ambalaj se stabileşte în funcţie de produs şi destinaţia acestuia. La legume se practică sistemul de preambalare în
folşii saupungi de diferite dimensiuni, coşuleţe, saci din plasă de textile, tipuri de ambalaje specifice unui comerţ
civilizat.
Bolile si daunatorii plantelor legumicole – combatere si
tratamente
Combaterea bolilor si agentilor patogeni la
plantele legumicole
Factorii care determina aparitia agentilor patogeni (ce produc boli plantelor) si a unui numar mare de
daunatori sunt:
 temperaturile nefavorabile
 umiditatea din sol si aer in afara limitelor cerute
 fertilizare abundenta cu azot
 picaturi de apa pe frunze (provenite din irigarea prin aspersiune, condens in cazul culturilor din
spatii protejate, ploi abundente)
 managementul defectuos al buruienilor
Toti acesti factori, la un loc sau separat pot provoca pagube in culturile de legume si de aceea trebuie
luate masuri de prevenire si combatere adecvate  pentru a limita aceste pagube.
Multi ignora aceste masuri si renunta la combaterea eficace a bolilor si daunatorilor care se inmultesc
necontrolat si contamineaza legumele cu toxine “naturale” dar care sunt, uneori, mai periculoase decat
cele de sinteza.
“Am sa ma abat un pic de la articol si sa va povestesc un episod din viata mea care are legatura cu
paragraful de mai sus.
In 2007–2008 am avut o bursa de studiu in afara tarii (ma laud si eu ). Am studiat sustainable
agriculture, mai pe romaneste agricultura durabila, unde am invatat despre agricultura bio/organica. 
Am avut un profesor pe nume Yannis Vlachoyanis care lucra la Biroul de Certificari Bio/ Organic din
Grecia. L-am intrebat daca el consuma alimente produse in sistem organic si mi-a raspuns: “ Never,
ever NU consuma produse cereale si alune obtinute in sistem organic. De ce? Acestea sunt atacate de o
goanga care atunci cand inteapa bobul de grau (cereale) ca sa extraga sucul celular, isi lasa saliva in
graunte. Aceasta este mai periculoasa  (chiar cancerigena) decat daca ar consuma boabele dintr-o
cultura stropita chimic cu doza optima. “
Sa revenim la articol si sa va precizez ca exista variate masuri de protectie a plantelor care au ca scop
obtinerea de productii sigure, de calitate si cu pierderi reduse datorate bolilor si daunatorilor.
Masurile preventive
Primele masuri pe care ar trebui sa le luam ar fi cele de preventie. Aceste masuri sunt cele mai adecvate,
mai putin costisitoare si mai prietenoase cu mediul. Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a conditiilor
climatice si a celor agro-fitotehnice in care se efectueaza culturile de legume.
Masurile agro-fitotehnice cuprind:
 alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru specia din cultura
 respectarea rotatiei culturilor
 executarea de lucrari de ameliorare si imbunatatire a solului
 executarea in conditii optime a lucrarilor de pregatire a terenului
 semanatul/ plantatul sa se faca in conditii si la epoca optima
 fertilizarea cu NPK in doze si epoci optime
 utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistente la boli si daunatori
 indepartarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultura
 tratamente profilactice a materialul saditor cu substante fungice si insecticide
In momentul cand atacul de boli si daunatori este mult prea puternic sau masurile  preventive nu s-au
luat, masurile curative de protectie a plantelor se aplica imediat folosind produse specifice bolii si
alternand aceste produse pentru a nu crea rezistenta in planta.
Combaterea integrata (C.I.)
O directie moderna care s-a extins si la noi in tara este combaterea integrata (c.i.).
C.I. este un concept ecologic ce presupune folosirea tuturor masurilor de limitare a pagubelor, apeland
numai in ultima instant la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele fitosanitare de
sinteza ci se recomanda utilizarea lor rationala adica tratamentele se aplica doar atunci cand atacul
patogenilor sau al daunatorilor depaseste Pragul Economic de Daunare (PED).
PED este atins atunci cand valoarea pagubei produsa de boli si daunatori, fara a lua masuri de protectie,
este cel putin egala sau mai mare decat costul tratamentului.
Aceasta metoda favorizeaza coexistenta organismelor daunatoare in cultura dar la un nivel la care sa nu
produca pagube importante astfel pastrand un echilibru in lantul trofic (fauna utila se hraneste cu acesti
daunatori, daca-i eliminam complet va disparea si fauna utila sau va migra spre alte zone).
Masurile curative
Masurile curative (de combatere) de protectie a plantelor se grupeaza in:
 Combatere biologica, utilizand diferite organisme vii sau substante de tip feromoni, hormoni,
repelenti, atractanti pentru distrugerea daunatorilor si agentilor patogeni.
 Combatere microbiologica – foloseste microorganisme (virusuri, bacterii, fungi, protozoare)
pentru diminuarea si distrugerea bolilor, buruienilor  si daunatorilor.
 Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizand infuzii, macerate, extracte din plante
 Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.
Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de productii agricole dar a creat o serie de efecte cu
consecinte grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele alimentare si hrana animalelor.
Lupta impotriva bolilor si legumelor este o activitate complexa si de maxima importanta, motiv pentru
care iti recomandam urmatoarele carti:

Cele
mai intalnite boli ale legumelor si combaterea
lor
Dupa toata aceasta teorie sa trecem la descrierea bolilor.
1. Patarea cafenie a frunzelor (Fulvia fulva)
Boala este specifica tomatelor cultivate in spatii protejate (sere, solar). Apare la temperaturi ridicate de
peste 22º C si umiditate peste 95 %. Atacul se manifesta sub forma unor pete galbene pe fata frunzei iar
pe spate, corespondent petei se observa un puf alb (in prima zi) care apoi devine cafeniu → brun inchis
Masuri preventive:
 cultivare de hibrizi cu rezistenta genetica
 irigare prin picurare
 aerisirea corespunzatoare a spatiilor protejate
 distrugerea totala a resturilor (prin ardere) si dezinfectia locului
 defolierea etajului inferior al plantei pentru o mai buna circulatie a aerului
 controlul umiditatii relative a aerului.
Masuri curative:
 bio: vetrice (Tanacetum vulgare) 30 g planta uscata + 10 l apa (decoct). Se dilueaza de 1,5 – 2
ori si se pulverizeaza dupa inflorire.
 chimice: Bravo 500 SC, Antracol, Cabrio top
2. Patarea frunzelor si basicarea fructelor
(Xanthomonas)
Specifica la tomate, ardei, varza, conopida, fasole. Este o boala bacteriana foarte periculoasa, cel mai
sensibil la aceasta boala fiind ardeiul. Transmiterea se face prin buruieni, resturi vegetale infectate,
samanta infectata! Bacteriozele sunt influentate de temperaturi ridicate (24 – 30 º C) si umiditate
crescuta mai ales pe frunze. Primele semene apar inca din faza de rasad apoi la plantele din cultura se
manifesta prin pete verzi- galbui pe frunze care apoi devin negricioase (semn ca tesutul s-a necrozat). Pe
tulpini si fructe apar pete negricioase si verucozitati (basici).
Masuri preventive:
 dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute),
a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
 aerisiri repetate a spatiilor protejate
 irigare prin picurare sau rigole
 rotatia culturilor
 distrugerea buruienilor
Masuri curative:
 Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
 Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
3. Patarea
unghiulara
(Pseudomonas)
Boala specifica fasolei si
castravetilor. Fiind o boala
bacteriana se transmite la fel ca
precedenta.
Pe frunze apar pete mici neregulate
cu aspect umed si culoare gri.
Aceste pete cresc si iau forma
poligonala  (delimitate de nervurile
frunzei) si capata culoarea verde
pal – galben pai iar pe suprafata petelor se observa exudatul bacterian. Pe fructe se observa leziuni
circulare scufundate in tesuturi cu aspect umed si culoare maro.
Masuri preventive:
 dezinfectia materialului saditor (semintele se trateaza cu apa calda la 50 º C timp de 25 minute),
a uneltelor de lucru, a rasadurilor (cu produse cuprice) inainte de plantare la locul definitiv
 aerisiri repetate a spatiilor protejate
 irigare prin picurare sau rigole
 rotatia culturilor
 distrugerea buruienilor
 atentie la fertilizarea excesiva cu azot!
Masuri curative:
 Produse cuprice: zeama bordeleza, Triumf, Champ 77 WG, Alcupral 50 PU
 Produse pe baza de mancozeb: Dithane M 45, Vondozeb sau Kasumin (produs sistemic)
4. Putregaiul alb (Sclerotinia)
Boala prezenta la solanacee, castraveti, pepeni, varza, conopida, morcov, salata, ceapa, usturoi.
Apare la tº ϵ 18 – 24º C si U =
70 – 80 %
Ciuperca se transmite anual
prin resturi vegetale sau
plante gazda cum sunt:
plantele radacinoase, rapita,
tutun, floarea soarelui sau alte
plante din flora spontana.
Boala apare la baza tulpinii
sub forma unor pete brune,
apoase acoperite cu un praf
alb- cenusiu pe care-l regasim si in interiorul tulpinii. Odata instalat putregaiul pe tesuturi, planta se
ofileste si moare.
Masuri preventive si curative:
Aceleasi ca la boala anterioanra
5. Patarea bruna (Alternaria)

Prezenta la solanacee, varza, conopida, ceapa, morcov.


Plantele sunt atacate in toate stadiile de dezvoltare incepand din faza de rasad. Se manifesta prin pete
circulare concentrice (pe frunzele bazale) si cu zone mai inchise la culoare. Infectia cuprinde toata
planta si se transmite usor si la plantele vecine.
Masuri preventive:
 arderea resturilor
 dezinfectie sol,unelte, seminte
Masuri curative:
 tratamente cu fungicide la interval de 10 – 12 zile
6. Patarea alba (Septorioza)
Prezenta la tomate, telina, leustean, patrunjel.
Se manifesta prin aparitia unor pete circulare, la inceput brune iar apoi alb – cenusii inconjurate de un
halou  (margine) brun. Pe pete se observa si niste puncte negre.
Atacul apare pe frunzele de la baza plantei iar in perioadele cu umiditate ridicata si temperaturi de 15 –
28 º C aceste pete se extind si pe tulpini.
7. Ofilirea sau Fuzarioza

Apare la solanacee, castraveti, pepeni


Este o boala vasculara produsa de ciuperca Fusarium oxysporum. Boala debuteaza cu ingalbenirea si
apoi ofilirea frunzelor de la baza plantei dupa care boala avanseaza si ajunge pana in varful plantei.
Apare la tº ϵ 28 – 32º C si umiditate ridicata.
Atentie la nivelul crescut de azot si nivelul scazut de potasiu care favorizeaza aparitia bolii.
Masuri preventive
 se evita udarea pe rigole, risc de propagare a bolii.
8. Putregaiul cenusiu (Botrytis)
Apare la solanacee, castraveti, varza, fasole, ceapa, salata. Este boala specifica culturii de tomate in
spatii protejate mai rar in camp.
Pe frunzele de la baza apar pete galben- verzui ce se necrozeaza. La umiditate ridicata si temperaturi
moderate apar pete pe diferite organe ale plantei.
Masuri preventive:
– indepartarea frunzelor si fructelor atacate
– defolierea de la baza plantei pentru a asigura circulatia aerului
– sub 20 º C se evita irigarea prin aspersiune
9. Mana

specifica la solanacee, castraveti, pepeni, mazare, spanac, salata, andive, ceapa, varza, conopida.
Atacul se manifest ape toate organele plantei si apare in general in anii cu precipitatii abundente si
temperaturi moderate, sub forma unor pete mici de culoare bruna care apoi se extind si ataca intreaga
planta omorand-o.
Masuri preventive:
 nu se cultiva tomate in preajma randurilor de cartof
 aveti grija la rotatia culturilor (cartoful face parte din aceeasi familie cu tomata, vanata si ardeiul)
nu cultivati tomate anul urmator pe o parcela pe care a fost cultivat cartof
Masuri curative:
 bio: solutie de urzica (Urtica dioica) 1 kg planta proaspata la 10 l apa. Se lasa la macerat cateva
zile si apoi se filtreaza si se dilueaza de 20 ori inainte de utilizare.
10. Fainarea – Erysiphe

Apare la morcov, telina, patrunjel, pastarnac


                         Leveillula  – la solanacee
                        Spheroteca – la castraveti, pepeni, dovlecei
Factorii favorizanti sunt tº ϵ 18 – 24 º C si U = 70 – 82 %.
Se manifesta prin pete decolorate pe frunze iar pe fata inferioara a frunzelor (in dreptul petelor) veti
observa o pasla fina, albicioasa, prafoasa. Cand boala avanseaza, intreaga planta este cuprinsa de sporii
ciupercii si ai renzatia ca planta a fost pudrata cu faina. Fructele plantei atacate raman mici, deformate.
Masuri preventive:
 cultivare de soiuri rezistente
 in sere se incearca cresterea temperaturii cu 2 – 3 ºC peste 24 ºC si se scade umiditatea aerului la
sub 70 %.
Masuri curative:
 bio: macris (Rumex crispus) 150 g radacina proaspata + 10 l apa se lasa la macerat cateva ore,
apoi se filtreaza si se stropeste.
 chimice: Kumulus DF – 0,4 %; Tilt – 0,02 %; Saprol 0,125 %.
Am  lasat la urma cea mai de temut boala care se transmite usor in cultura dar care nu poate fi
combatuta!!
11. Virusul mozaicului tutunului (Tobacco Mosaic
Virus)
Ataca tomatele in general
Transmisia acestei boli este facuta de catre afide (paduchii de frunza), unelte nedezinfectate sau chiar
mana fermierului daca acesta a atins o planta bolnava si nu s-a spalat pe maini!
Boala se manifesta prin aparitia pe frunza a unor pete decolorate dispuse ca un mozaic. Frunzele se
incretesc si capata culoarea verde cu pete galbui. Fructele sunt mici, deformate si nu se dezvolta.

Masuri generale de combatere a bolilor la


legume
Acolo unde nu am indicat prea multe masuri (sau deloc) preventive sa stiti ca sunt valabile cele de la
primele descrieri.
Important:
1. Adunati resturile an de an
2. Dezinfectati uneltele dupa fiecare folosire
Toate patarile si bolile produse de ciuperci se trateaza cu fungicide pe care le gasiti in magazinele de
specialitate (fitofarmacii ). Pe ambalaj scrie intotdeauna doza optima pentru faza de vegetatie in care se
gaseste planta (rasad, inflorire, fructificare, etc.) si timpul de pauza intre 2 tratamente.
Folositi 2–3 substante active diferite alternandu-le pentru a nu crea rezistenta adica ciuperca devine
rezistenta la substanta si tratamentul nu-si mai face efectul.
Substante chimice care pot fi folosite la toate patarile si manarile:
 Ridomil – 0, 25 %;
 Dithane M45 – 0,2 %;
 Bravo 500 – 0,2 %;
 Champion – 0,3 %
Tratamente bio pentru combaterea bolilor legumelor:
Lapte+zer in proportie de 1:1 (nediluat) se aplica plantelor contra bolilor foliare in special mana. Acest
tratament este preventiv pentru virusuri la tomate.
Solutie nediluata de hrean, 100 g radacina + 1 l apa pentru tratarea semintelor iar pentru plante se
utilizeaza 150 g frunze tocate de hrean + 5 l apa clocotita. Se lasa sa se raceasca si se pulverizeaza pe
plante.
Musetel (Matricaria chamomilla) 50 g flori uscate + 10 l apa (dilutie 1: 1) pentru dezinfectia semintelor,
rasadurilor, fortificarea plantei.
Usturoi, 150 g usturoi pisat + 5 l apa clocotita. Dupa racire se utilizeaza ca atare, combatand mana,
rugina, putregaiul cenusiu.
Principalii daunatori ai culturilor de legume
1. Coropisnita (Grylotalpa grylotalpa)

Ataca toate speciile


Se fac tratamente la sol (cu incorporare usoara) cu Sintogril 5 G – 50 kg / ha sau Galithion 5G – 30 kg/
ha.
2. Limaxul cenusiu (Duoceras agreste)

Ataca salata, castravetii, varza, fasolea


Mesurol 4 G – 3-6 kg/ ha – seara in zonele de atac, pe sol
Solutie de alaun: 40 g alaun in apa fiarta pana obtineti o pasta pe care o diluati cu 10 l apa.
3. Paianjenul rosu comun (Tetranychus urticae)
Vinete, castraveti, ardei, fasole, bame.
Combaterea
Stropiri pe plante cu timp de pauza de 10 – 12 zile.
Omite 570 EW – 0,10%
Nissorun 10 WP – 0,04 %
Solutie de coada calului  (Equisetum arvense) – macerat 1 kg planta proaspata la 10 l apa care se
dilueaza apoi de 5 ori.
4. Tripsul comun (Thrips tabaci)

Se intalneste la ceapa, castraveti, vinete


Combatere
Diazol 60EC – 0,2 %
Mospilan 20 SC – 0,04 %
5. Gargarita mazarii si fasolei (Buchus pisorum,
Achanthoscelides obtectus)
Combatere
Carbetox 37EC – 0,05 %
Fastac 10EC – 0,02%
6. Paduchele cenusiu al verzei (Brevicoryne) + alte afide

Sinoratox 35EC – 0,15 %


Diazol 60EC – 0,15 %
Sumi – alpha 2,5EC – 0,03 %
7. Gandacul din Colorado (Leptinotarsa decemlineata)
Ataca vinete, tomate, cartof
Combatere
Decis 2,5EC – 0,05 %
Fastac 10EC – 0,02 %
Hostathion 40EC – 0,1 %
8. Buha verzei (Mamestra brassicae)

Se intalneste la conopida, ridichi, varza


9. Omida fructelor (Helicoverpa armigua)
La bob, naut, bame, fasole, tomate, ardei
10. Fluturele alb al verzei (Pieris brassicae)

Apare la varza, conopida, mustar, ridichi


Pentru toti cei 3 daunatori se aplica tratamente cu Fastac – 0,02 %; Decis – 0,05 % sau Sumi- alpha –
0,03%
Pentru Pieris  se poate face solutie din 2 pumni de frunze de tomate tocate in 2 l apa, infuzie la rece 2
ore.
11. Musca miniera (Liriomyza trifolii)
Apare la castraveti, tomate, vinete, pepeni
Combatere
Vertimec 1,8EC – 0,09 %
Trigard 75WP – 0,02%
12. Musca cepei (Delia antiqua)

Ataca ceapa de consum si semincera


Combatere
Diazol 60EC – 0,15 %
Zolone 35EC – 0,2 %
13. Musca verzei (Delia brassicae)
Ataca varza
Combatere
Carbetox 37EC – 0,4 %
Dipterex 80SP – 0,2 %

Combatere daunatorilor legumelor prin metode


bio
 insecticid din sapun de casa (de preferat cel din uleiuri vegetale), exclus cel produs chimic. 300 g
fulgi se sapun + 10 l apa, Solutia nediluata se aplica pe plantele atacate.
 contra afidelor, limacsi (melci), efect repelent in compost Feriga vulturului (Pteridium aquilium)
1kg planta proaspata + 10 l apa. Dilutie 1: 10.
 Paduchii lanosi pot fi combatuti cu solutie din feriga de padure (Dryopteris filis – mas) 5g
pulbere + ½ l apa de ploaie.

S-ar putea să vă placă și