Prin denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate cu

10-15%. În funcţie de gradul pierderii ponderale există mai

multe grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă formă.
Etiopatogenie
Se deosebesc:
- denutriţia primară care apare prin lipsă de aport a
principiilor alimentare (subalimentatie)
- denutriţia secundară, cauzată de incapacitatea temporară sau
definitivă de a ingera sau utiliza principiile alimentare.
Principalele cauze:
- boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice,
ulcerul etc.
- boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow,
boala Addison
- boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă etc.
- boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii,
boli de sistem, infecţii, etc.
- abuz de toxice: alcoolism, tabagism.
- arsuri, supuraţii cronice, albuminurie
- anorexia psihică
- denutriţia iatrogenă prin prescrierea de regimuri
neechilibrate, sumare, prin abuzul consumării anumitor
medicamente etc.
Există două tipuri de slăbire: slabul stenic care este o stare
fiziologică şi slabul astenic care este o boală (denutriţie).
Slabul stenic este slab constituţional. El îşi păstrează vigoarea
şi forţa de muncă, consumă o raţie calorică normală sau chiar
exagerată.
Simptomatologia
Este bogată şi depinde de gradul de nutriţie. Slăbirea este semnul principal. Edemul carenţial
poate masca slăbirea. Astenia este obişnuită şi se însoţeşte de scăderea rezistenţei la efort şi
frig. Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar, facisul cu obraji emaciaţi,
buzele subţiri, ochii înfundaţi, faţa pigmentată, limba depapilată.
De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune,
polakiurie şi poliurie, edeme deplasabile cu poziţia corpului,
amenoree, scăderea potentei sexuale la bărbaţi, modificări
osoase mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorită
osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori pot apare manifestări
neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie,
indiferenţă, facies imobil.
Semne de avitaminoză B2 (glosită cu limba roşie depapilată,
cheilită angulară) şi uneori semne de pelagră – avitaminoza PP
(diaree, astenie, pigmentare, eritem).
Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie,
hipoclorhidrie, hipocolesterolemie, scăderea calciului şi
fosforului şi scăderea metabolismului bazal.

Evoluţie
Cu timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar
frecvent complicaţii infecţioase (gripă, pneumonie,
tuberculoză pulmonară), cicatrizarea plăgilor este mult
intarziata prin scăderea anticorpilor şi activitatea deficitară a
leucocitelor.
Tratament
Igiena bolnavului trebuie realizată cu multă grijă. Regimul va
urmări pozitivarea bilanţului caloric, crescând aportul şi
limitând pierderile. Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic,
hipolipidic relativ şi normoglucidic. Se va prescrie o dietă
echilibrată, bogată în proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu
evitarea la început a grăsimilor care dau saţietate şi a
dulciurilor concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv, în
etape, administrându-se preparate puţin voluminoase, uşor
acidulate şi reci.
Proteinele vor fi crescute progresiv până la 2g/kg corp/zi, iar
raţia calorică până la 50calorii/kg corp/zi. Reducerea sării
grăbeşte mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se
administrează zaharat, acidifiat, răcit şi aromatizat. Mesele
vor fi fractionate şi frecvente (6/zi). În cazuri speciale, se va
recurge la alimentaţia prin sondă, urmată de alimentaţia
lichidă.

Medicaţia
Se administrează Rezerpină (0,50-0,75 mg) dar este rău
suportată, insulina în doze mici, izoniazida (300mg/zi),
cortizon (5-10mg prednison/zi), medicaţia anabolizantă
(Androstenolon, Decanofort, Madiol, etc) şi vitamine
(VitaminaC şi Complex B). Un progres important îl reprezintă
antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol, Periactil) 3-4
comprimate de 4mg/zi. Nici un tratament nu este eficace fără
îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a determinat
denutriţia.