Comunicațiile electronice

Cadru de reglementare pentru comunicațiile electronice pentru a însoți

deschiderea pieței telecomunicațiilor în fața concurenței, Uniunea Europeană a adoptat un
cadru de reglementare privind comunicațiile electronice în acord cu progresul tehnologic și
cu cerințele pieței.

Prezenta “directivă-cadru” urmărește în primul rând:

 să consolideze concurența în sectorul comunicațiilor electronice;

 să stimuleze investițiile;
 să încurajeze libertatea de alegere pentru consumatori și să le permită acestora să
beneficieze de servicii inovatoare, calitate și prețuri reduse.

În special, directiva stabilește sarcinile autorităților naționale de reglementare (ANR),

precum și principiile care stau la baza operațiunilor acestora.

Directiva face parte din „pachetul privind telecomunicațiile”, adoptat în 2002 și modificat în
2009 pentru a lua în considerare dezvoltarea rapidă a sectorului. Acest pachet include patru
directive „specifice” care reglementează aspectele specifice ale comunicațiilor electronice,
precum și două regulamente:

Directiva 2002/20/CE sau „Directiva privind autorizarea”;

 Directiva 2002/19/CE sau „Directiva privind accesul”;

 Directiva 2002/22/CE sau „Directiva privind serviciul universal”;
 Directiva 2002/58/CE sau „Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor
electronice”;
 Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 de instituire a Organismului autorităților europene
de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC);
 Regulamentul (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații
mobile.

Directiva stabilește un cadru armonizat de reglementare a rețelelor de comunicații

electronice, adică sisteme de transmisii care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde
radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv rețele de satelit,
rețele terestre fixe și mobile, sistemele care utilizează rețeaua electrică, rețelele utilizate
pentru difuzarea programelor de radio și televiziune și rețelele de televiziune prin cablu,
indiferent de tipul de informație transmisă.

De asemenea, directiva acoperă serviciile de comunicații electronice, care constau în

transmiterea de semnale prin aceste rețele, și infrastructura și serviciile asociate ale rețelelor
sau ale serviciilor de comunicații electronice, care permit sau ajută la furnizarea de servicii
prin acea rețea sau serviciu.

În schimb, conținutul serviciilor furnizate prin rețele de comunicații electronice, ca, de

exemplu, conținutul emisiilor radio-TV, este exclus din domeniul de aplicare al directivei.
Același lucru se aplică și pentru echipamentele terminale de telecomunicații, cu excepția
aspectelor care permit facilitarea accesului utilizatorilor cu handicap.

Principiile fundamentale ale dreptului internetului.

Internetul este omniprezent. Toți suntem utilizatori de Internet, fie în viața noastră
privată, fie și în activitatea noastră profesională. De regulă, juriștii nu se întreabă ce este
Internetul și nici cum funcționează el, ci se mărginesc doar să-l folosească, în diferite scopuri
personale și profesionale.

Puțini dintre noi sunt aceia care au cunoștințe de informatică. Internetul a fost
conceput pentru a fi utilizat de oricine. Și poate tocmai de aceea, Internetul prin multiplele
lui implicații în lumea juridică, în toate domeniile, conduce și la apariția de probleme
juridice. Soluționarea acestor probleme nu este lipsită de dificultăți, deoarece informatica
este cu mulți pași înaintea dreptului, a reglementărilor juridice. Evoluția tehnologiei are un
ritm atât de rapid, încât provoacă limitele legislației.

Soluții există și juriștii au acest talent, de a le găsi. Cel mai simplu răspuns este: în toate
domeniile, care au legătură cu dreptul. Pe scurt, prin intermediul Internetului se încheie
contracte, fie că părțile sunt consumatori sau profesioniști, se colectează și se prelucrează
date cu caracter personal, este pus în discuție dreptul la proprietate intelectuală, concurența
loială, salariații pot deveni telesalariați, muncind „de acasă” (teleworking), se fac declarații
de impozit online prin e-guvernare, se fac plăți, se fac investiții, are loc cyberbullying, se
joacă jocuri de noroc, se eliberează rețete, publicitatea se face eficient prin intermediul așa
numiților „influencers” , prin aplicația Uber se asigură servicii de transport, se cumpără
medicamente din farmacii online, se dau consultații medicale, se face publicitate, se fură
bani, iar Facebook reunește o mare parte din toate acestea, și în plus, oferă nemurirea.