Sunteți pe pagina 1din 62

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

PROGRAMUL DE MASTER
KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

LUCRARE DE
DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Prof. Dr. Ciucurel Constantin

Absolvent:
Vâlcu Andrei-Marius

PITEȘTI
2018
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
PROGRAMUL DE MASTER
KINETOTERAPIA LA PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI

APLICAȚII ALE KINETOTERAPIEI


ÎN RECUPERAREA PACIENȚILOR
CU SPONDILOZĂ CERVICALĂ ÎN
CADRUL CUREI BALNEARE

Coordonator științific:
Prof. Dr. Ciucurel Constantin

Absolvent:
Vâlcu Andrei-Marius

PITEȘTI
2018
Cuprins:
ARGUMENTUL PROIECTULUI............................................................................................7

CAPITOLUL I............................................................................................................................9

Noţiuni de anatomie-fiziologie şi de biomecanică a coloanei cervicale.....................................9

1.1.Noţiuni de anatomie..........................................................................................................9

1.2. Biomecanica coloanei cervicale.....................................................................................12

1.2.1. Biomecanica articulaţiei occipito-atlantoidiană..........................................................13

1.2.2. Biomecanica articulaţiei atlanto-axoidiene.................................................................14

1.3.Bilanţul articular şi muscular..........................................................................................14

CAPITOLUL II.........................................................................................................................18

Noțiuni generale despre spondiloză cervicală...........................................................................18

2.1 Definiție...........................................................................................................................18

2.2. Cauzele spondilozei cervicale........................................................................................19

2.3. Simptomele spondilozei cervicale..................................................................................19

2.4. Manifestările clinice.......................................................................................................20

2.5. Investigaţiile clinice și paraclinice................................................................................21

2.5.1. Investigaţiile clinice....................................................................................................21

2 .5.2 Investigaţiile paraclinice:............................................................................................21

2.6. Tratamentul spondilozei cervicale.................................................................................23

2.6.1.Tratamentul igieno-dietetic..........................................................................................23

2.6.2. Tratamentul prin elongații cervicale...........................................................................24

2.6.3. Tratamentul medicamentos........................................................................................24

2.6.4. Tratamentul ortopedico-chirurgical.............................................................................25

CAPITOLUL III.......................................................................................................................26

Noţiuni despre tratamentul de recuperare al bolii.....................................................................26

CAPITOLUL IV.......................................................................................................................34

Metodologia cercetării..............................................................................................................34

4.1. Obiectivele cercetării......................................................................................................34


4.2. Sarcinile cercetării..........................................................................................................34

4.3. Ipotezele cercetării.........................................................................................................35

CAPITOLUL V........................................................................................................................36

Metode de cercetare..................................................................................................................36

5.1. Metodele de cercetare folosite........................................................................................36

5.1.1. Metoda bibliografică...................................................................................................36

5.1.2. Metoda Observaţiei.....................................................................................................37

5.1.3. Metoda Studiului de caz..............................................................................................38

5.1.4. Metoda testelor............................................................................................................40

5.2. DESIGNUL CERCETĂRII...........................................................................................42

CAPITOLUL VI –STUDII DE CAZ........................................................................................45

Cazul I...................................................................................................................................45

Cazul II..................................................................................................................................48

Cazul III.................................................................................................................................53

CAPITOLUL V- CONCLUZII.................................................................................................59

BIBLIOGRAFIE
Lista figurilor:

Fig.1.1. Vertebrele cervicale............................................................................ 10


Fig.1.2. Articulația atianto-axoidiană.............................................................. 10
Fig.1.3. Axis..................................................................................................... 11
Fig.1.4. Articulația atlanto-axoidiană.............................................................. 11
Fig.1.5. Muşchiul sternocleidomastoidian....................................................... 15
Fig.2.1. Compresiuni nervoase........................................................................ 17
Fig.2.2.Examen radiologic............................................................................... 20
Fig.2.3. Tomografie computerizată.................................................................. 21
Fig.2.4. Rezonanță magnetică.......................................................................... 21
Fig.2.5. VSH ................................................................................................... 22
Fig.2.6. Determinarea agentului HLA-B27..................................................... 22
Fig.2.7. Antialgicele......................................................................................... 23
Fig.2.8. Tratament ortopedico-chirurgical....................................................... 24
Fig.3.1. Progresia reeducării prin gimnastică................................................. 27

Motto:
„Eu am un singur lucru: semenii. Dacă îmi lipsesc aceștia, atunci
întregul univers nu mai are pentru mine nici un preț.”

(Titu Maiorescu)
ARGUMENTUL PROIECTULUI

Am ales această temă cu scopul de a știi cât mai multe despre această
afecțiune care afectează în special vârsta a III-a.
Am privilegiul de a lucra într-una dintre cele mai moderne și frumoase
stațiuni balneare: ,,Căciulata”, și doresc să îmi aduc aportul în tratarea și
ameliorarea bolnavilor care vin în această stațiune.
Educația sanitară pentru un pacient cu spondiloză cervicală este să îşi
înțeleagă bine boala, purtând discuții cu medicul și kinetoterapeutul, să înțeleagă
că terapiile care i se inițiază nu îşi fac efectul imediat, ci după o perioadă mai
lungă de timp, în care el trebuie să facă tratament de specialitate pentru a
preveni agravarea bolii și cedarea durerii.
Lucrarea de față studiază diagnosticul și tratamentul acestei afecțiuni,
căutând să îmbrățișeze toate aspectele actuale ale problemei, legând strâns
teoria de practică. Pornind de la starea anatomofiziologică normală, am urmărit
să pun în lumină deformări osoase și mecanismul tulburărilor provocate de
acestea, locale și la distanță, studiind toate aspectele clinice ale acestor tulburări
și prezentând diverse posibilități de tratament, profilaxie și recuperare a
bolnavilor.
Spondiloza cervicală - reprezintă una dintre formele de localizare al
reumatismului degenerativ al coloanei vertebrale. Ea are o evoluție lentă, se
accentuează odată cu vârsta și este caracterizată prin dureri în umeri, care
coboară pe braț până la degete uneori. Spondiloza cervicală este o afecțiune de
deteriorare a coloanei vertebrale, localizată la nivelul vertebrelor și a discurilor
intervertebrale cervicale.
Poate fi asociată cu prezența osteofitelor (ciocuri) care comprimă
rădăcinile nervoase și măduva cervicală.
Presiunea cauzată de inflamație din zona cefei, generează o serie de
simptome specifice:
7
• Migrene recurente. Apar dureri de cap sâcâitoare, dar și în jurul ochilor.
• Amorțeli. Din coloana cervicală (zona gâtului), ies nervii care se ramifică
în membrele superioare, motiv pentru care apar amorțeli și furnicături în mâinii.
• Amețeli. Artera care iriga partea posterioară a creierului trece prin
coloana cervicală. Când artera este comprimată din cauza procesului
degenerativ, nu mai ajunge suficient sânge pentru oxigenarea creierului. În
consecință, apar amețelile, vâjâiala în ureche (tinitus), căderile din picioare

Obiectivele tratamentului recuperator al spondilozei cervicale:


-Reducerea durerii
-Reducerea iritației radiculare
-Reducerea contracțiilor musculare
-Tonificarea musculaturii
În faze incipiente hernia de disc cervicală poate beneficia de tratament
conservator, medicamentos, fizioterapie. Uneori repausul cu colier cervical
poate ameliora temporar simptomele.
Când afecțiunea nu se ameliorează sub tratament conservator, când durerile
nu se calmează cu antialgice și antiinflamatorii și apar semne neurologice de
deficit senzitiv și motor, se recomandă intervenția chirurgicală.

8
CAPITOLUL I

Noţiuni de anatomie-fiziologie şi de biomecanică a coloanei


cervicale

1.1.Noţiuni de anatomie
Coloana vertebrală, numită și rahis este formată prin suprapunerea celor
33-34 de piese osoase, numite vertebre, „având 344 suprafețe articulare, 24
discuri intervertebrale, 365 ligamente şi 739 puncte de inserţie”. Urmărite de sus
în jos, vertebrele corespund: gâtului, toracelui, regiunii lombare și pelvisului.
Vertebrele poartă diferite denumiri împrumutate de la regiunile respective:
vertebrele cervicale, corespund gâtului, sunt în număr de 7 (formează coloana
cervicală); vertebrele toracice corespund toracelui, sunt în număr de 12
(formează coloana toracică); vertebrele lombare, corespund peretelui posterior al
abdomenului, sunt în număr de 5 (formează coloana lombară); vertebrele
sacrate, în număr de 5 şi vertebrele coccigiene, în număr de 4-5 corespund
pelvisului. Vertebrele coloanei cervicale, toracice și lombare sunt oase mobile și
independente. Pentru aceasta mai poartă numele de vertebre adevărate.
Vertebrele sacrate și cele coccigiene se sudează, numindu-se şi vertebre false.
Vertebrele adevărate sunt constituite din două părţi: corpul vertebrei și
arcul vertebrei. Corpul vertebrei prezintă două feţe şi o circumferinţă. Feţele
numite intervertebrale sunt destinate articulării cu vertebrele învecinate. Arcul
vertebrei este format din două lame vertebrale și doi pediculi ai arcului
vertebral.
Corpurile vertebrale sunt legate între ele prin fibrocartilaje de forma unor
lentile biconvexe, numite discuri intervertebrale și ligamentele longitudinale. Un
disc intervertebral are două porţiuni: porţiunea periferică (inelul fibros) asigură
stabilitatea coloanei vertebrale, protejează măduva spinării faţă de mişcările

9
exagerate și se opune îndepărtării corpurilor vertebrale în timpul mişcărilor;
porţiunea centrală (nucleul pulpos) este elastică.
Discurile intervertebrale sunt "centrele și organele mişcărilor ce se petrec în
fiecare articulaţie vertebro-vertebrală". Nucleul pulpos se deplasează
întotdeauna în direcţie opusă aceleia pe care o ia coloana.
Mişcarea este necesară nutriţiei discului intervertebral. Nucleul pulpos
funcţionează ca o pompă care reglează circuitul lichidelor şi a gazelor la nivelul
discului intervertebral.
Discopatia este boala discului vertebral. Discul vertebral foarte precoce,
odată cu încetinirea procesului de creștere suferă fenomene degenerative, legate
în principal de degradarea substanțelor proteice din nucleul pulpos și ineul
fibros.
Dinamica discului și forțele care nasc în cursul mișcărilor fac posibilă
dilacerarea fisurilor discale și chiar ruperea inelului fibros cu hernierea nucleului
spre canalul rahidian și gaura de conjugare. Apare un conflict disco radial, care
implică iritarea sau chiar compresarea rădăcinii, spațiului interdiscoligamentar
fiind foarte redus. Fragmentarea și migrarea nucleului pulpos reprezintă hernia
de disc, stare de deteriorare a discului care este ireversibilă, necesitând chiar și
tratament neuro-chirurgical. Hernia de disc este cea mai des întâlnită formă a
discopatiei vertebrele.
După Arsene boala discului evoluează în patru faze: prima fază de
împingere când nucleul forţează inelul fibros; faza a doua când se rupe inelul
fibros; faza a treia când fragmentul migrează; faza a patra de supraadăugare a
procesului artrozic. Cea mai frecventă formă a discopatiei întâlnită este hernia
de disc, care se poate produce la orice nivel dar cea mai afectată este coloana
lombară, apoi cervicală și mai rar dorsală.

10
Fig.1.1. Vertebrele cervicale

Fig.1.2. Articulaţia atianto-axoidiană

11
Fig.1.3. Axis Fig.1.4. Articulația atlanto-axoidiană

1.2. Biomecanica coloanei cervicale


Studiul biomecanicii coloanei vertebrale impune două aspecte: statică și
dinamică. Armonia celor două componente ale dinamicii coloanei vertebrale
asigură coloanei premizele îndeplinirii principalelor funcții:
- funcția de susținere: conferind coloanei vertebrale posibilitatea de a
realiza și menţine poziţia ortostatică;
- funcția de protecţie, pentru măduva spinării și pentru celelalte structuri
vasculo-nervoase medulare, atât în stare de repaus cât și în stare de mobilizare a
coloanei vertebrale;
- funcţia dinamică prin care se realizează deplasarea întregului corp în
mediul înconjurător.
Statica coloanei vertebrale este condiționată de existența unui echilibru
intrinsec și a unui echilibru extrinsec.
Echilibrul intrinsec al coloanei vertebrale este asigurat de un raport
fiziologic între rezistența elastică la tensiune a ligamentelor coloanei vertebrale
şi rezistenţa elastică la presiune a discurilor intervertebrale. Asigurarea staticii
vertebrale sub aspectul echilibrului extrinsec este realizată de acţiunea muşchilor
rahidieni și extrarahidieni. Coloana vertebrală cervicală este cel mai complicat
sistem de articulaţii din întreg aparatul locomotor. Acest segment vertebral, cu o
12
lungime relativ mică, trebuie să sprijine greutatea capului, să asigure orientarea
lui în toate direcţiile, dar mai trebuie să asigure integritatea tuturor formaţiunilor
anatomice ce traversează gâtul: pachetul vascular al gâtului și plexul brahial, pe
lângă protecţia măduvei spinării într-un tub osos destul de fragil. Această zonă
vertebrală este formată din: 7 vertebre, 14 articulaţii interapofizare, 5 discuri
intervertebrale, 12 articulaţii intervertebrale Luschka, alcătuind un complex
anatomic foarte flexibil la care participă 37 articulaţii la nivelul cărora se
efectuează 600 mişcări într-o oră.
Coloana vertebrală cervicală prezintă unele particularități morfologice și
funcţionale, în funcţie de care aceasta trebuie prezentată ca având două zone
funcţionale distincte:
- segmentul cervical special sau joncțiunea cervico-craniană, care include
articulaţia dintre craniu şi atlas și articulaţia dintre atlas și axis;
- segmentul cervical comun: care cuprinde restul articulaţiilor
intervertebrale de la C3 până la C7.

1.2.1. Biomecanica articulaţiei occipito-atlantoidiană


Această articulaţie permite mişcări de flexie-extensie şi inflexiuni laterale
ale capului, nu permite rotaţii, deci este o articulaţie cu două grade de libertate.
Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax transversal care trece prin
partea superioară a cavităţii glenoide a atlasului. Capul acţionează pe coloană ca
o pârghie de gradul I: forţa (F) o reprezintă muşchii cefei, rezistenţa (R) este
reprezentată de greutatea capului, iar sprijinul (S) se află între ele. Flexia în
această articulaţie este de 20°, iar extensia de 30°; amplitudinea acestor mişcări
creşte prin participarea vertebrelor subiacente. Muşchii flexori sunt: marele şi
micul drept anterior al capului și dreptul lateral al capului, iar cei extensori sunt:
trapezul, splenius, marele complex, marele și micul drept posterior al capului.
Inflexiunile laterale au o amplitudine de numai 15° în această articulaţie;
mişcarea se realizează în jurul unui ax sagital care trece prin fiecare condil

13
occipital. Muşchii care realizează această mişcare sunt: trapezul, splenius, micul
complex, sternocleidomastoidian, dreptul lateral al gâtului.

1.2.2. Biomecanica articulaţiei atlanto-axoidiene


Reamintim că articulaţiile atlanto-axoidiene laterale sunt articulaţii plane,
iar articulaţia mediană este o articulaţie trohoidă. Complexul articular format
realizează, în principal, mişcarea de rotaţie câte 30° de fiecare parte, rotaţiile
mai mari implicând participarea articulaţiilor vertebrelor subiacente.

1.3.Bilanţul articular şi muscular


Evaluarea coloanei cervicale - bilanţul articular
Mişcările coloanei cervicale
Mişcările se evaluează pornind de la „poziţia zero", din ortostatism, cu
bazinul fixat. Doar în poziţia „aşezat" se obţine o evaluare corectă a mişcărilor
de inflexiune laterală și rotaţie, astfel reuşind să obţinem o fixare relativă a
scheletului pelvin.
Flexia este o mişcare care determină curbura concavă a trunchiului în sens
ventral: lordoza lombară se inversează, cifoza dorsală se accentuează, rahismul
cervical devine rectiliniu sau uşor concav înainte.
Extensia este mişcarea inversă flexiei, care curbează coloana pe faţa sa
dorsală, prin accentuarea lordozelor lombară și cervicală, şi redresarea relativă a
cifozei dorsale.
Înclinaţiile laterale
Sunt mişcări care curbează rahismul de o parte. Curbura obţinută nu este
perfect concavă, maximul curburii se află în regiunea dorsală medie şi
inferioară.
Evaluarea coloanei cervicale - bilanţul muscular
Flexia gâtului
Amplitudinea de mişcare:
14
Coloana cervicală se flectează puţin deasupra nivelului de dispariţie a
convexităţii. Cea mai mare parte a mişcării se produce la nivelul articulaţiei
atlanto-occipitale.

Factorii care limitează mişcarea:


• Tensiunea ligamentului vertebral posterior, a ligamentului galben şi a
ligamentelor interspinoase şi supraspinoase;
• Tensiunea muşchilor posteriori ai cefei;
• Contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali în faţă, cu faţa
superioară a corpilor vertebrali adiacenţi;
Compresiunea fibro-cartilajelor în faţă:
Muşchii principali: sternocleidomastoidian: are originea în capătul sternal
și clavicular, se inserează pe faţa externă a apofizei mastoide, de la vârf spre
marginea superioară și printr-o aponevroză fină pe jumătate externă a liniei
curbe occipitale superioare.

Fig.1.5. Muşchiul sternocleidomastoidian

15
Muşchii secundari:
- marele drept anterior;
- lungul gâtului;
-scalenul anterior;
- scalenul mijlociu;
- scalenul posterior;
- micul drept anterior;
- grupa subhioidienilor.

În cazul paraliziilor întinse ale muşchilor inspiratori principali (diafragmul


și intercostalii), sternocleidomastoidienii devin inspiratori accesori. De aceea
este necesară fixarea inserţiilor lor superioare (care se obţin prin contracţia
lungului gâtului), în timp ce inserţiile inferioare devin mobile. În aceste cazuri,
sterno-cleido-mastoidienii se hipertrofiază alături de pielosul gâtului, dar total
ineficient.
Extensia gâtului
Amplitudinea de mişcare:
Extensia coloanei cervicale până când capul vine în contact cu muşchii
posteriori ai părţii superioare a trunchiului. Factorii limitanţi ai mişcării:
• Tensiunea ligamentului vertebral comun anterior;
• Tensiunea muşchilor anteriori ai gâtului;
• Apropierea apofizelor spinoase.
Fixarea mişcării:
• Contracţia extensorilor spinali ai toracelui şi coborâtorii omoplatului și
claviculei.
• Greutatea trunchiului și membrelor superioare.

16
Fig. 1.6.Mușchii principali

Muşchii principali :
- trapezul (fascicol superior);
- marele complex;
- splenius al capului;
- splenius al gâtului;
- muşchii spinali;
- micul complex;
- transversul gâtului;
- spinalul capului;
- spinalul gâtului;
- digastricul nucal.

Muşchii accesori: -
transversul spinal;
- marele și micul oblic al capului
- angularul (ridicătorul) omoplatului
- marele și micul drept posterior.

17
CAPITOLUL II

Noțiuni generale despre spondiloză cervicală

2.1 Definiție

Spondiloza cervicală este o afecțiune degenerative a vertebrelor și


discurilor intervertebrale din regiunea gâtului (coloana cervicală), manifestată
tipic prin dureri în zona cefei și umerilor, asociat sau nu cu simptome
neurologice datorate compresiunilor nervoase.

Este cea mai întâlnită afecțiune a coloanei vertebrale la adult. Această


afecțiune apare rar la vârste foarte tinere, fiind mai frecventă după vârsta de 40
de ani. Sunt afectate mai ales spațiile C5- C6 și C7.

18
Fig.2.1. Compresiuni nervoase

2.2. Cauzele spondilozei cervicale

Acestea sunt:

• adoptarea unei poziții incorecte a coloanei cervicale (statul


prelungit în fața calculatorului sau la birou);

• accidente sau traumatisme ale gâtului;

• lipsa de activitate fizică care duce la slăbirea mușchilor,


aceștia nemaifiind capabili să susțină corect coloana vertebrală;

• obezitatea, prin împovărarea articulațiilor și a coloanei


vertebrale;

• predispoziție genetică (dacă în familia ta exista persoane cu


spondiloză: părinți, bunici, etc);

2.3. Simptomele spondilozei cervicale


Presiunea cauzată de inflamația din zona cefei, generează o serie de
simptome specifice:

• Migrene recurente. Apar dureri de cap sâcâitoare, dar și în jurul


ochilor.

• Amorțeli. Din coloana cervicală (zona gâtului), ies nervii care se


ramifică în membrele superioare, motiv pentru care apar amorțeli și
furnicături în mâinii.

19
• Amețeli. Artera care iriga partea posterioară a creierului trece prin
coloana cervicală. Când artera este comprimată din cauza procesului
degenerativ, nu mai ajunge suficient sânge pentru oxigenarea creierului. În
consecință, apar amețelile, vâjâiala în ureche (tinitus), căderile din picioare.

2.4. Manifestările clinice

Semnele clinice apar la o lungă perioadă de timp după constituirea


semnelor radiologice.

Primele manifestări locale ale bolii sunt:

- limitarea mișcărilor gâtului,


- cervicobrahialgii,
- cefalee occipito frontală

Sindromul Barre - Lieou sau sindromul cervical simpatic posterior cuprinde


cefaleea occipitală cu dureri iradiate spre centura scapulară, însoțită de amețeli,
tulburări de echilibru, disfagie, tulburări senzoriale (vizuale) sau vegetative ca
roșeata și hipersudurația feței, tulburări ale secreției nazale, lacrimale sau
salivare.

Plexita cervicobranhială poate debuta acut sau insidios, fiind mai accentuată
noaptea, la care se asociază frecvent o periartrită scapulohumerală și diverse
nevralgii ale regiunii occipitale mai ales cea a nervului Arnold.

Mai rar se poate întâlni torticolisul acut, produs printr-o contractură


spasmodică a mușchiului sternocleidomastoidian sau sindromul Claude Bernard-
Horner.
Toate tulburările par să fie produse de iritația simpaticului cervical posterior,
iar alții le pun pe seama insuficienței circulatorii vertebrobazilare. Astfel ceafa
20
reprezintă punctul de trecere de la conceptual (creier, idei, concepte,
dorințe, voințe, a vrea, etc) spre real (acțiune, realizare, relație, expresie).
Tensiunile, suferințele sau blocajele cefei exprimă dificultatea sau
incapacitatea noastră de a face să devină realitate dorințele, ideile,
conceptele, voințele. Totuși, spre deosebire de tensiunea umerilor, care are
aproape aceeași semnificație, ne aflăm, vorbind de ceafă, în stadiul în care ideile
nu au ajuns “la poarta” trecerii la acțiune. Asta înseamnă că nu putem face
ca lucrurile să devină realitate, pentru că ne gândim sau credem că nu
suntem capabili. Incapacitatea este din partea noastră. (Stroiescu Ion,
Recuperarea funcțională în practica reumatologică, Editura Medicală, București
1979)

2.5. Investigațiile clinice și paraclinice

2.5.1. Investigațiile clinice

Se pune pe baza:

• unui examen neurologic care ajută la depistarea unei eventuale


afectări a nervilor și a măduvei spinării;

• unui test de verificare a mobilității coloanei cervicale efectuat


de către

medicul specialist (constă în verificarea gradului și amplitudinile


mișcărilor de rotație, flexie și extensie la nivelul gâtului);

2 .5.2 Investigațiile paraclinice:

• examenul radiologic al coloanei vertebrale arată


modificarea curburilor normale ale coloanei, pensarea spațiilor
intervertebrale și apoi apariția osteofitozei, iar în poziția de profil,
îngustarea găurilor de conjugare; (Popescu V.,2007)
21
Fig.2.2.Examen radiologic

• tomografie computerizată - folosește raze X și oferă imagini


detaliate ale structurii gâtului;

Fig.2.3. Tomografie computerizată

• rezonanța magnetică - redă imagini transversale detaliate ale


țesuturilor osoase și moi.

22
Fig.2.4. Rezonanță magnetică

• investigații de laborator
Celelalte examene paraclinice de laborator sunt utile pentru excluderea sau
confirmarea unei spondiloze discale secundare (VSH, hemoleucograma,
calcemia, calciuria, electroforeza, fosfataza alcalină, etc.) şi determinarea
agentului HLA-B27, (Ionescu, 2000)

Fig.2.5. VSH Fig.2.6.Determinarea agentului HLA-B27

2.6. Tratamentul spondilozei cervicale

2.6.1.Tratamentul igieno-dietetic
Măsuri igienice. Repausul la pat pe un plan dur (pat dur) pe durata
variabilă 5-7 și 10 zile, în poziție antalgică aleasă de bolnav în formele
hiperalgice, dar de obicei în decubit dorsal fără pernă sau/și cu un sul de sprijin
sub coloana cervicală.
Repausul relativ apelează la orteze simple. Ortezele sunt folosite pe
perioade scurte de timp ca să nu slăbească musculatura gâtului.
Măsuri dietetice. Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat, când
bolnavului i se prescrie o medicație antiinflamatorie. Evitarea abuzului de alcool
este benefică pentru evoluţia bolii.
23
Bolnavului trebuie să i se explice că boala lui nu este gravă și să accepte un
tratament complex care poate fi de mare ajutor. De asemenea cooperarea cu
asistenții este de bun augur în refacerea sa.

2.6.2. Tratamentul prin elongații cervicale: se face fie la pat, în spital,


timp de mai multe ore. Ele au valoare antalgică certă.

2.6.3. Tratamentul medicamentos


Tratamentul medicamentos include o paletă bogată de substanțe ce se pot
administra singure sau în asociere.

Fig.2.7. Antialgicele

Antialgicele: sunt medicamentele de primă intenție. (Paracetamolul în


asociere cu Codeina, Metamizol (Algocalmin, Novocalmin) în comprimate,
supozitoare sau fiole, Tramadol- în capsule sau supozitoare.

După trecerea puseelor: reeducarea activă și pasivă, exerciții proprioceptive


și gimnastică zilnică.

• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cu efecte antiinflamatorii

periradiculare antalgice sunt cel mai frecvent utilizate în administrația orală, în


supozitoare sau injecții și cu toate măsurile de prevenire a reacțiilor adverse,
îndeosebi cele digestive (ulcer, hemoragii) uneori grave, pe care le pot provoca.
Substanțele de tip Diclofenac, Piroxicam, Naproxen, Indometacin de preferinţă
24
sub formă de supozitoare (1-2 pe zi) au în cele mai multe cazuri efecte
favorabile.

• Corticoterapia: rareori utilizată.

• Miorelaxantele: de tip Clorzoxazon sau Tolperison (Mydocalm),


folosite ca medicaţie asociată cu AINS sunt mai eficace în faza acută
dureroasa.

• Neurolepticele : (Levomepromazin, Plegomazin): sunt folosite în


durerea violentă și trenantă pentru diminuarea percepției psihice a durerii.

• Infiltrațiile cu produse cortizonice în zona articulațiilor cervicale :


sunt rareori indicate.

2.6.4. Tratamentul ortopedico-chirurgical


Cel mai bun tratament conservator îl constituie repausul prelungit.

Fig.2.8. Tratament ortopedico-chirurgical

În cazurile mai puţin grave se recomandă purtarea unui colier cervical


ortopedic.

25
CAPITOLUL III

Noţiuni despre tratamentul de recuperare al bolii

Obiectivele tratamentului recuperator în spondiloza cervicală:

• Reducerea durerii
• Combaterea  dezechilibrului static postural
• Reducerea iritaţiei radiculare
• Dezvoltarea mobilității coloanei vertebrale  la nivelul
acestei regiuni
• Reducerea contracțiilor musculare
• Tonifierea musculaturii cervicale

Metode de recuperare în spondilozele cervicale

În cazurile însoțite de inflamații radiculare și pararadiculare importante,


sub influenţa repausului la pat şi a medicamentelor analgezice, antiinflamatorii
și decontracturante, problema prevenirii recidivelor este deosebit de importantă.
Din această cauză se ridică problema tratamentului de recuperare
funcțională. Pentru ameliorarea capacității scăzute a coloanei vertebrale se
aplică programe speciale de masokinetoterapie în piscină asociind la acestea
curenții diadinamici, ultrasunet, unde scurte, galvanizări transversale, tracțiuni și
manipulări cervicale, duș masaj etc. sub protecția medicației analgezice și
decontracturante.

26
Tratamentul kinetoterapeutic în spondiloza cervicală

Programul de kinetoterapie urmărește obținerea unei coloane vertebrale


nedureroase, mobile și stabile și refacerea unei posturi cervicale normale.
Condițiile necesare unui program de kinetoterapie impun pregătirea prealabilă a
structurilor cervicale: prin termoterapie locală, apoi abordarea musculaturii
patologice printr-o procedură de electroterapie ţintind combaterea durerii și a
contracturilor musculare și obţinerea relaxării nervoase generale.
În primul rând trebuie corectate tulburările statice ale coloanei vertebrale
cervicale, prin gimnastică posturală, adică prin adaptarea unor asemenea poziții
corijate/auto corijate care să pună discul intervertebral în repaus (exerciții în
dublă bărbie) care este exercițiul de reducere posturală cel mai frecvent folosit:
în decubit dorsal se alunecă ceafa pe sol, coborând și retrăgând bărbia, cu
tendinţa de a apleca ceafa la podea, totul asociat cu inspiraţie toracică înaltă.
Același exercițiu postural se face în poziția șezând și în picioare.
Bolnavului i se explică cum trebuie să ia poziția corectă a capului, a
gâtului, a coloanei dorsale și a umerilor, atât în decubit, în poziția așezat cât și în
ortostatism.
Nu trebuie să uităm că statica coloanei cervicale nu poate fi corectată
izolat, ea depinzând și de starea curburilor cervicale adiacente. Se dau de
asemenea bolnavului indicații asupra poziției antalgice corecte în repaus. În
general, pe măsura progresiei reeducării prin gimnastică, se tinde a se scădea
progresiv înălțimea pernei. În plus, se interzice bolnavului efectuarea mișcărilor
bruște, cu antrenare a coloanei cervicale (care solicită intens musculatura
cervicală, comprimând discurile), pozițiile defectuoase ale coloanei cervicale
menținute prea mult timp (și care de asemenea favorizează compresiunile).

27
Fig.3.1. Progresiei reeducării prin gimnastică

Dacă, mai ales, din motive profesionale, aceste poziții nu pot fi evitate, este
necesar ca la anumite intervale să se efectueze, pentru câteva minute, mișcări de
extensie axială sau de repaus în poziție corijată.
De asemenea, bolnavul va prefera fotoliile care au un sprijin pentru cap;
dacă are și cervico-brahialgii va sprijini antebraţul pe spătarul fotoliului, pentru
a uşura solicitarea muşchilor suspensori ai umărului, prin greutatea membrelor.
Pentru a menţine această poziție corijată a coloanei cervicale este necesar
să aplicăm o gimnastică kinetică, pentru tonifierea mușchilor deficitari și a
ligamentelor relaxate și desprinse. Este posibil să se acționeze efectiv pe
anumite segmente ale coloanei vertebrale cervicale. Astfel flexia mai accentuată
a capului și a gâtului în cifoză întinzând ligamentul posterior, blochează coloana
și mută axa exercițiului la C6, C7 și Dl. Din contră, extensia capului eliberează
coloana și suie axa de mobilizare către primele vertebre cervicale. În raport cu
deficitul muscular local constant, se vor aplica exerciții succesive pentru
extensorii, flexorii și rotatorii gâtului și ai capului și pentru mușchii centurii
scapulare. Extensorii vor fi reeducați prin exerciții de extensie liberă, apoi prin
contrarezistenţă (cu ajutorul aparatelor bazate pe scripete și contragreutăți), în
timpul reeducării bărbia fiind menținută retras, exercițiile făcându-se mai întâi în
decubit ventral, apoi așezat.

28
Flexorii gâtului (mai puțin dezvoltați decât extensorii) sunt reeducați prin
contracții libere, apoi contra unor rezistențe progresive, în poziții de decubit
dorsal, astfel încât flexorii să lucreze și contragreutății capului.
Mișcările de înclinare laterală vor fi executate în poziția așezat, apoi în
decubit lateral. În continuare se fac exerciții de rotație a capului.
Efectuarea exercițiilor fizice specifice pentru zona cervicală (întinderi,
rotări sau mobilizări în diverse direcții) este recomandată în hernia de disc de
îndată ce pacientul se simte apt să le execute și doar dacă primește și acordul
medicului curant. Prin astfel de exerciții se îmbunătățește mobilitatea și
flexibilitatea zonei, precum și tonusul muscular.
Pozițiile vicioase și inadecvate menținute în ortostatism de majoritatea
pacienților cu probleme de spate reprezintă factori favorizanți ai apariției și
întreținerii durerii. Pacienții ar trebui să conștientizeze atitudinea și postura și să
încerce să mențină o poziție corectă în permanentă.
Capul și gâtul trebuie menținute în rectitudine tot timpul, iar coloana
vertebrală nu trebuie să devină cifotică sau scoliotică. În cazul pacienților care
petrec mult timp la birou, în fata computerului, este indicată poziționarea
acestuia la nivelul privirii, iar scaunul ar trebui să fie cu spătar înalt și
ergonomie, pentru ca spatele să fie rezemat în permanentă de el. De asemenea,
dacă timpul de stat la birou este prelungit, se recomandă sprijinirea tălpilor pe un
scăunel. Dacă activitățile zilnice impun ridicarea sau căratul obiectelor grele sau
voluminoase, specialiștii recomandă ca o greutate să nu depășească 5 kilograme,
iar ridicarea să se facă doar prin flectarea coapselor și genunchilor, în timp ce
spatele rămâne drept. Flexia corpului, adică aplecarea înainte, menţinând
genunchii întinşi și ridicarea din această poziţie ar trebui evitate. Pacientul nu
trebuie să realizeze mişcări bruşte de aplecare sau de răsucire.

Tracţiunile și manipulările vertebrale


Tehnicile cele mai frecvent utilizate pentru acest scop sunt cele de tip
pasiv, prin tracţiune manuală în ax se efectuează o alungire axială pasivă care va
29
fi completată, în fazele ulterioare ale recuperării, cu exerciţii de alungire axială
activă, efectuate chiar de bolnav.
Tracţiunile manuale în axul coloanei cervicale, efectuate de kinetoterapeut,
însoţite de efectuarea unor mişcări asociate de tip rotaţie sau chiar de uşoara
flexie şi extensie, adaptate permanent, cantitativ şi calitativ, tolerabilităţii clinice
a bolnavului, cu un control permanent al stării clinice a acestuia, reprezintă cel
mai logic şi eficient mijloc terapeutic de recuperare a bolnavului cu suferinţa
cervicală. Tracţiunea în ax pentru coloana cervicală poate fi efectuată și cu
ajutorul unor sisteme mecanice: scripeţi ce vor tensiona coloana cervicală, fie în
plan orizontal (din poziţie clinostatism), fie în plan vertical (din poziţie aşezat),
cu ajutorul unor greutăţi, ce vor fi adaptate permanent stării clinice sau toleranţei
bolnavului, prin intermediul căpăstrului Glisson, sau al aparatelor de tip TRU-
TRAC. În unele centre de recuperare se utilizează şi metoda de elongaţie
cervicală cu căpăstru Glisson în condiţii de imersie a bolnavului în bazin.
Manipularea vertebrală: adică imprimarea unei mişcări pasive peste limita
tolerată a unei mişcări pasive obişnuite la acest nivel cervical.

Terapia ocupaţională
Este o metodă de reeducare activă folosind diverse activităţi adaptate la
tipul de deficienţe motorii ale individului cu scop recreativ şi terapeutic, ajutând
bolnavul să folosească mai bine muşchii rămaşi indemni și recuperând funcţia
celor afectaţi de boală, contribuind astfel la readaptarea funcţională la gesturile
vieţii curente.
Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat
pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mişcări utile și
contribuind astfel la readaptarea funcţională la efort.
Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaţionale
sunt:
- mobilizarea unor articulaţii și creşterea amplitudinii lor;
- dezvoltarea forţei musculare;
30
- restabilirea echilibrului psihic.
În acele meserii care impun ridicarea de greutăţi mari și menţinerea
prelungită a trunchiului flectat sau sub influenţa undelor vibratorii, se
recomandă schimbarea meseriei și orientarea către activităţi care solicită mai
puţin coloana vertebrală (muncă de birou), evitând astfel incapacitatea de muncă
și pensionarea medicală.
Etapa finală de restabilire trebuie să redea bolnavului capacitatea de a
executa gesturile uzuale şi profesionale în poziţie fiziologică corijată.

Tratamentul balnear
Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:
- încetinirea procesului degenerativ;
- îmbunătăţirea circulaţiei locale şi generale ;
- ameliorarea sau menţinerea mobilităţii articulare și a forţei musculare
periarticulare.
După cum se știe, balneoterapia este o excitoterpie nespecifică, ce
stimulează și redresează întregul organism, restabilind funcțiile sale tulburate. În
selecționarea bolnavilor care vor beneficia de cura balneară nu se va ține seama
numai de bolnav, ci vor trebui cunoscute posibilitățile terapeutice ale stațiunilor,
cu ansamblul lor de factori naturali, ca: ape minerale, clima, presiune
atmosferica, altitudine, nebulozitate, vegetație etc.
Balneoterapia restabilește echilibrul dintre prcesele de excitație și inhibiție
în sistemul nervos. Va trebui să analizăm atent starea de reactivitate și cea
imunologică a bolnavului pentru a decela eventualele complicații care s-ar pute
ivi.
De asemenea, în alegerea stațiunii se va ține seama de vârsta bolnavului și
de bolile asociate.
Cu rezultate bune se tratează bolnavii de spondiloză cervicală, când aceasta
este asociată cu o stare astenică, în stațiunile Felix, 1 Mai și Geoagiu.

31
Nămolul aplicat local, masajul, cultura fizică medicală, repausul și regimul
alimentar completeză cura.
Dacă apele termale acratoterme sunt folositoare în spondiloza cervicală, cu
multiplele ei sindroame, și apele minerale iodurate și sulfuroase, de tip Govora,
Herculane, Călimănești, Olănești, Pucioasa sunt tot atât de valoroase.
La bolnavii cu spondiloză cervicală asociata cu stare nevrotică este bine să
se aleagă cu mare atenție și anotimpul curei balneare. Astfel, iarna este indicat
tratamentul balnear celor care prezintă dureri minime, iar în sezonul cald celor
cu fenomene inflamatorii accentuate, dar fără tulburări mari neurovegetative.
Cura balneară se repetă după un interval de aproximativ 6 luni.
Tipuri de ape:
- ape termale oligominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
- ape sărate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
- ape sărate iodurate (Bazna)
- ape sulfuroase sărate (Călimăneşti, Govora)
- ape sulfuroase termale (Herculane)
Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic
(mecanic) și chimic.
Staţiunile indicate sunt:
- Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
- Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri
sărate);
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
- Govora (nămol silicos și iodat);
- Geoagiu (nămoluri feruginoase).
Schematic, numărul de băi este de 12-14 pe serie, temperatura este de 37-
38 grade Celsius, durata este de 15-20 minute.
Terapia cu nămol acționează prin cei trei factori cunoscuți: termic, fizic
(mecanic) și chimic.

32
Pentru nămol temperatura este de 40-44 grade Celsius, durata 30-40
minute. Se asociază cu proceduri fizioterapeutice și helioterapeutice, de la caz la
caz.
În fazele incipiente de boală, ca și în cele tardive, neînsoțite de complicații,
putem să indicăm cu succes ungerile cu nămol urmate de băi de Ghiol.

Împachetările cu nămol:
Materiale necesare: pat sau canapea, pătura, pânza impermeabilă, cearceaf.
Se pregătește nămolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte până ce se
realizează o masă vâscoasă. La temperatura indicată în prescripție se aplică
nămolul pe cearceaf în grosime de 2-3 cm. Peste acest strat de nămol se așează
regiunea de împachetat a bolnavului, se aplică nămolul pe părțile laterale și
anterioare ale corpului evitând regiunea precordială.
Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresă rece pe frunte.
Durata este de 20-40 min. După terminare se practică o procedură de curățire.
Aceste împachetări au triplă acțiune:
- termică
- chimică
- mecanică.

Acțiunea nămolului:

Mecanic - producând excitația pielii datorită micilor particule componente.


Efect fizic - temperatura crescută a corpului cu 2-3 grade C.
Efect chimic - prin resorbția unor substanțe pe care le conține nămolul.

Nămolul activează producerea de histamina. În piele apare o transpirație


abundentă cu eliminarea crescută de acid uric din metabolismul proteic.
Sunt mobilizate depozitele sanguine producându-se intensificarea
circulației în anumite teritorii.
33
CAPITOLUL IV

Metodologia cercetării

4.1. Obiectivele cercetării

Lucrarea vizează elaborarea unui cadru general teoretic privind recuperarea


spondilozei cervicale. Au fost abordate date privind anatomia şi biomecanica
coloanei vertebrale, date despre spondiloză cervicală, despre tratamentul de
recuperare.
Se concentrează pe propunerea unui model concret de tratament pentru
spondiloză cervicală și obţinerea unei bune funcţionalităţi.

4.2. Sarcinile cercetării.

În această lucrare demersul de cercetare a avut următoarea desfăşurare:


 Studierea referinţelor legate de tratamentul spondilozei cervicale.
 Să se stabilească care sunt componentele farmacologice, de bază ce pot
influenţa pozitiv asupra bolnavului.
 Să se stabilească care sunt produsele comerciale ce pot fi utilizate în
scopul propus.
 Să se stabilească perioada optimă de administrare.
 Să se stabilească efectele imediate şi tardive în urma administrării lor.
 Să se stabilească efectele adverse şi influenţa lor asupra stării de sănătate
a pacientului.
 Să se elaboreze o serie de programe de administrare a acestor substanţe în
funcţie de scopul ales de pacient.
 Cunoaşterea tuturor aspectelor de natură fizio-patologică cu privire la
tema studiată.
34
 Analiza celor mai recente studii privind patologia şi tratamentul în
spondiloză cervicală.
 Analiza și cunoaşterea acelor lucrări care analizează spondiloza cervicală
din punct de vedere al fizio şi kinetoterapiei.
 Elaborarea unor programe de kinetoterapie care colaborate cu tratamentul
medicamentos specific să ne permită îndeplinirea scopului și ipotezelor
propuse.
 Elaborarea și tehnoredactarea lucrării.

4.3. Ipotezele cercetării

Ipotezele de lucru în această lucrare sunt următoarele:


Iniţierea precoce a tratamentului influenţează favorabil prognosticul
pacienţilor;
dacă aplicăm în tratamentul profilactic al bolnavului de spondiloză
cervicală pe lângă dozele zilnice de medicamente specifice și un program de
kinetoterapie adecvat s-ar putea menţine o stare relativ stabilă a acestuia o
perioadă mai îndelungată.
Aplicarea la pacienţii cu boala spondiloză cervicală diagnosticaţi precoce –
a unor programe kinetice va conduce la întârzierea instalării tabloului complet al
bolii.
Alegerea unui program de kinetoterapie cât mai complex și mai bine
adaptat evoluţiei specifice a bolii la fiecare bolnav ar putea duce la menţinerea
unei stări generale bune și astfel s-ar evit cât mai mult timp posibil dependenţa
acestuia faţă de alte persoane.

35
CAPITOLUL V

Metode de cercetare

5.1. Metodele de cercetare folosite


În cercetarea pe care am realizat-o am utilizat metode variate de analiză
tehnică deoarece cu cât informaţiile vin pe canale diferite cu atât există o
multitudine de rezultate care conduc la obţinerea unei concluzii finale cât mai
reale. De aceea am utilizat următoarele mijloace de cercetare:
 Metoda bibliografică
 Metoda observaţiei
 Metoda studiului de caz
 Metoda testelor

5.1.1. Metoda bibliografică 


Studiul bibliografic al acestei lucrări, componentă a documentării
prealabile, a cuprins studierea literaturii de specialitate în vederea obţinerii unor
informaţii și a unor posibile sugestii de rezolvare cu privire la tema interesată.
Pentru realizarea acestei lucrări a fost necesară studierea diferitelor cărţi :
1. Nica A.S.; Compendiu de medicină fizică și recuperare; Editura
universitară "Carol Davilla", Bucureşti; 1988
2. Marcu V., Dan M. și colab.; Kinetoterapie; Editura Universităţii din
Oradea, 2006
3. Popa A.; Cura balneară la Olănești - Actualităţi fiziopatologice și
terapeutice; Editura Offsetcolor din Râmnicu Vâlcea, 2003
4. Rădulescu A.; Electroterapie: Editura Medicală; Bucureşti, 1993.
5. Tudor. S; Kinetologie profilactică și de recuperare; Editura Medicală,
Bucureşti, 1987.
Parcurgerea literaturii de specialitate și de evitarea repetării, respectiv
urmăririi unei probleme care a fost deja tratată de altcineva.
36
Din dorinţa de a aprofunda problematica acestei cercetări a trebuit să
recurg la o serie de lucrări de specialitate, lucrări prin intermediul cărora am
putut intra în posesia unor infomaţii referitoare la tema de cercetare.
Documentarea bibliografică a fost necesară şi pentru a face posibilă
fundamentarea teoretică a observaţiei folosită ca metodă de cercetare.

5.1.2. Metoda observaţiei


Datorită metodei observaţiei, a fost posibilă derularea procesului de
înregistrare al acestei lucrări, consemnare a celor văzute.
S-a putut face înregistrarea și consemnarea modului în care s-au prezentat
din punct de vedere cantitativ şi calitativ cele observate.
Datorită faptului că observaţia este o metodă de cunoaştere ştiinţifică a
realității, datele obţinute prin observaţie au fost prelucrate raţional.
Observaţia poate fi definită ca fiind contemplarea internaţională a unui
obiect, document, fenomen sau proces – cunoaşterea ştiinţifică a unei realităţi
prin contemplare internaţională. Observaţia este condiţionată de prelucrarea prin
raţiune a datelor obţinute. În observaţii sunt angajate cu ponderi specifice, atât
procesele senzoriale ale cunoaşterii cât și cele logice.
Tablou clinic
La inspecţia coloanei cervicale se poate consemna o modificare de statică
vertebrală : accentuarea lordozei cervicale sau, mai rar, corectitudinea coloanei
cervicale, prin diminuarea curburii coloanei cervicale.
Determină un tablou neurologic variabil, în funcţie de nivelul
compresiunii: radicular, medular sau radiculo-medular. Durerea spontană sau
provocată este întotdeauna prezentă, în spaţiul interscapular, umăr, braţ şi mai
rar distal până la nivelul mâinii. Tulburările motorii sunt localizate în membrul
superior respectiv, dar au o valoare localizatorie mai redusă în comparatie cu
tulburările de sensibilitate. Tulburările de sensibilitate au semnificatie mai
importantă decât durerea şi au următoarele topografii:

37
 interesarea rădăcinii C6 (prin hernie de disc C5) dă parestezii în police;
 iritarea rădăcinii C7 (prin hernierea discului C6) determină parestezii în
degetele 2 și 3;
 iritarea rădăcinii C8 determină parestezii în degetele 4 și 5.
Compresiunea rădăcinilor respective poate duce la scăderea sau
abolirea reflexelor osteotendinoase (ROT): rădăcina C6-ROT bicipital şi
stilorahidian, rădăcina C7-ROT tricipital, rădăcina C8-ROT cubitopronator.
Compresiunea radiculară se evidenţiază obiectiv prin hiperestezie şi apoi prin
hipoestezie, începând întotdeauna din segmentul periferic.

5.1.3. Metoda Studiului de caz


Metoda cazului sau studiul de caz a fost utilizată la sfârşitul secolului tre-
cut, devenind de atunci un instrument de cercetare descriptivă a unui caz
(individ, program, instituţie, organizaţie, structură politică, situaţie etc.),
aplicând tehnicile observaţiei, culegerea datelor pe teren, interviul, studiul
documentelor, jurnale personale, scrisori vechi, relatările prietenilor.
Studiul de caz este frecvent utilizat în psihologie şi pedagogie; este mult
folosit în clinica medicală, unde fiecare pacient este deosebit de alţii, şi la fel în
criminologie. De exemplu, evoluţia carierei unui mare campion și secretele
performanţei sale sau a unui traumatism la un subiect cu anumite particularităţi
pot fi înţelese numai prin cunoaşterea multiplilor determinanţi ai acestora. Ca
urmare a amănunţimii cunoaşterii se formulează anumite ipoteze, care apoi
urmează a fi neapărat verificate pentru confirmarea uneia dintre ele.
Scopul metodei este să determine caracteristicilor unice ale subiectului
sau condiţiei și să faciliteze înţelegerea unor situaţii asemănătoare.
Generalizările dintr-un singur caz sau din mai multe nu sunt justificate, având în
vedere variabilitatea subiecţilor şi a situaţiilor, precum şi lipsa de control a
acestora de către cercetător.
Studiul de caz clinic

38
Cercetarea clinică prezintă particularităţi evidente, întrucât pacienţii, ca și
suferinţele lor, sunt unici.
Cercetarea cazurilor clinice comportă patru etape, nu complet distincte
unele de altele.
În prima etapă este necesar să se facă o descriere cât mai completă a
situaţiei problemei.
În a doua etapă, kinetoterapeutul trebuie să se informeze despre
circumstanţele care au condus la starea actuală, ceea ce îl va ajuta să formuleze
chiar unele ipoteze privind factorii care pot fi responsabili de situaţia prezentă.
În a treia etapă, va evalua diferitele ipoteze (alternative) sugerate de datele
culese, ştiind că un anumit comportament nu este provocat de o singură cauză.
În a patra etapă, va verifica una sau mai multe dintre ipotezele reţinute,
iniţiind o formă de acţiune terapeutică, evaluând apoi rezultatele acţiunii
respective.
Avantajele metodei constau din faptul că:
 este prima metodă utilizată atunci când este vorba de o problemă nouă;
 oferă date valabile și la îndemâna kinetoterapeului, date care provin din
viaţa reală, având și caracter de noutate;
 asigură adunarea de date despre un complex de pacienţi;
În aceste condiţii:
 este încurajată folosirea unui număr mare şi diferit de metode, de la
observaţie, interviu, jurnale, înregistrări audio şi video la foi de
observaţie, fişe medicale etc.;
 metoda produce noi idei și ipoteze din sfera de apartenenţă a cazului;
 ea poate fi utilizată cu succes atunci când principiile etice interzic
experimentarea (purtarea sau nu a centurii de siguranţă, efectele
funcţionale ale cantităţii de droguri folosite, oprirea administrării unor
medicamente etc.).

39
Metoda este utilă, cel puţin ca un început de cunoaştere mai sistematică a
oamenilor, a comportamentelor lor şi a situaţiilor.

5.1.4. Metoda testelor


Testul reprezintă o probă standardizată ce vizează determinarea cât mai
exactă a gradului de dezvoltare a unei însuşiri fizice sau psihice. Evaluarea
acestei însuşiri se face prin raportarea ei statistică la situaţia altor subiecţi.
Rezultă o clasificare a subiectului, de tip cantitativ sau tipologic.
Coloana vertebrală prezintă mişcări complexe, rezultate din acumularea
micromişcărilor articulaţiilor intervertebrale; flexia-extensia, înclinarea laterală,
rotaţia şi — ca o rezultantă a acestora — circumducţia.
FIexia-extensia se determină în poziţie ortostatică, plasându-se goniometrul
în plan sagital, pe faţa laterală a trunchiului, cu baza distal şi perpendiculara pe
axul lung al coloanei. Nivelul unde se plasează baza goniometrului depinde de
segmentul ce urmează a fi studiat. Pentru studiul coloanei în totalitate și pentru
coloana lombară, baza goniometrului se aşează în dreptul primei vertebre sacrate
; pentru coloana toracală în dreptul primei vertebre lombare, iar pentru coloana
cervicală în dreptul primei vertebre toracale. Segmentul subiacent celui studiat
trebuie fixat fie de un ajutor, fie de un dispozitiv special cu palete, care-l strânge
lateral.
Indicatorul goniometrului este plasat vertical — (deci la 90° pe semicercul
gradat) și urmăreşte flexia sau extensia, orientându-se cu vârful lui spre prima
vertebră a segmentului studiat. Când se determină amplitudinea coloanei în
totalitate, vârful indicatorului va urmări articulaţia atlanto-occipitală.
Flexia se apreciază prin: indicele menton – stern (N=0): pacientul în
ortostatism sau aşezat pe un scaun; încearcă să atingă sternul cu bărbia
(mentonul); în mod normal acest indice trebuie să fie zero; se are în vedere că
flexia antrenează și coloana vertebrală dorsală până la nivelul D5.

40
Extensia se apreciază prin: indicele occiput – perete (N=0): pacientul în
ortostatism cu spatele la un perete: măsoară în cm; în mod normal acest indice
trebuie să fie zero.
Flexia laterală se apreciază clinic prin: distanţa acromion-tragus – în mod
normal mişcarea de flexie laterală are aproximativ 450, se măsoară distanţa
dintre acromion și tragus cu pacientul ortostatism sau aşezat pe un scaun;
pacientul execută mişcarea de flexie laterală spre stânga, după care se măsoară
din nou distanţa dintre acromion și tragus, acelaşi lucru se execută şi în cazul
flexiei laterale spre dreapta; în mod normal diferenţa între rezultatul obţinut
iniţial și cel după ce s-a executat flexia laterală trebuie să fie de aproximativ ½.
Înclinarea laterală se determină în mod asemănător, dar goniometrul se va
plasa frontal, pe faţa posterioară a trunchiului, cu baza distal şi perpendicular pe
axul lung al coloanei și cu indicatorul orientat în poziţia de start, vertical.
Rotaţia se poate determina aşezându-se bolnavul în decubit ventral pe o
masă, cu segmentul vertebral de studiat în afara planului mesei, iar celelalte
segmente fixate la masă. Goniometrul se plasează în plan transversal, pe
creştetul bolnavului, perpendicular pe axul lung al coloanei, cu baza în jos și
indicatorul la zenit, în dreptul şirului apofizelor spinoase. Prima apofiză
spinoasă a fiecărui segment vertebral este reperată şi punctată cu creionul
dermatografic.
Determinarea se începe cu segmentul cervical, cel toracal, lombar și trenul
inferior fiind fixate la planul mesei. Indicatorul urmăreşte deplasarea apofizei
spinoase a primei vertebre cervicale. Se trage apoi în afara planului mesei și
segmentul toracal, cel lombar și trenul inferior rămânând fixate la planul mesei.
Indicatorul urmăreşte deplasarea apofizei spinoase a primei vertebre toracale. În
ultima etapă se trage tot trenul superior în afara planului mesei, numai bazinul şi
trenul inferior rămânând fixat pe masă. Indicatorul urmăreşte pentru rotaţia
coloanei lombare vârful apofizei spinoase a primei vertebre lombare şi pentru
rotaţia coloanei în totalitate, vârful apofizei spinoase a primei vertebre cervicale.

41
5.2. DESIGNUL CERCETĂRII

PROGRAMUL KINETIC
În cadrul tratamentului kinetic la aceste cazuri care prezintă spondiloză
cervicală am folosit selectiv următoarele exerciţii:
1. Din şezând pe scăunel, coatele flectate, mâinile la nivelul pieptului – se
execută ridicarea şi coborârea coatelor.
2. Din aceeaşi poziţie – se execută rotări cu braţele înainte-înapoi.
3. Din şezând cu mâinile pe umeri ridicarea alternativă a braţelor sus.
4. Din şezând pornind de jos răsucirea braţelor(pronaţie-supinaţie) cu
ridicarea acestora deasupra capului și revenire.
5. Din şezând mâna dreaptă pe frunte apasă cu capul mâna fără să sa mişte
cervicala. Acelaşi exerciţiu cu mâna la ceafă.
6. Din ortostatism cu un baston ţinut cu ambele mâini în faţă se execută
ducerea în lateral a bastonului ajutându-se de mâna de partea sănătoasă.
7. Din ortostatism circumducţia simultană a umerilor în ambele sensuri.
8. Din şezând se execută la montajul cu scripeţi abducţii și abducţii
autopasive.
9. Din stând cu spatele la scara fixă mâinile prind o şipcă la nivelul feselor
se execută extensia coatelor simultan cu extensia capului și spatelui –
revenire.
10.Stand cu mâinile pe solduri se efectuează rotari ale umerilor executate în
ambele sensuri, de cate 10-15 ori în fiecare sens.
11.Aceeasi poziție: ducerea bratelor prin lateral sus și lăsarea capului pe
spate: revenire în poziția inițială. Se execută de 15 ori.

42
12.Stând depărtat cu mâinile pe ceafa: ducerea lenta a capului pe spate cu
bărbia înainte și revenire. Se repetă de 10-15 ori.
13.Stând depărtat: ridicarea și coborârea umerilor în ritm lent, de 10-15 ori.
14.Șezând pe scaun cu spatele rezemat de spătar și mâinile pe solduri: flexia
capului executată lent cu inspirație-expirație. Se execută de 10-12 ori cu
maximum de amplitudine.
15.Aceeași poziție: îndoirea trunchiului și a gâtului spre stânga și inspirație;
revenire în poziția inițială cu expirație și apoi spre dreapta. Se executa de
10-12 ori.
16.Aceeași poziție: răsucirea capului și a gâtului spre stânga, revenire și se
repeta spre dreapta. Se execută de 10-12 ori.
17.Aceeași poziție: rotația amplă și lentă a capului și a gâtului spre stânga și
dreapta. Se execută de 5-6 ori fiecare.
18.Culcat pe spate cu brațele pe lângă corp: ducerea brațelor prin înainte
peste cap, cu încleștarea degetelor și întinderea coloanei vertebrale
(elongație); revenire în poziția inițiala. Exercițiul se repetă de 10-15 ori.
19.Aceeași poziție: răsucirea trunchiului spre stânga ajungând în culcat cu
fața în jos; revenire și se execută spre dreapta. Se repetă de câte cinci ori
în fiecare parte.
20.Culcat cu fața în jos, cu mâinile încleștate în spate: extensia capului și a
gâtului, depărtând bărbia de corp și ducerea brațelor sus-înapoi cu
inspirație profundă; revenire cu expirație. Se execută lent de 10-15 ori.
21.Aceeași poziții: răsucirea corpului și a gâtului spre stânga și apoi spre
dreapta. Se execută alternativ de 10-12 ori.
22.Culcat cu fața în jos, mâinile în dreptul umerilor: extensia capului și a
gâtului, odată cu întinderea brațelor și revenire în poziția inițială. Se
repetă de 7-8 ori.
23.Aceeași poziție: răsucirea capului și a gâtului spre stânga, cu inspirație și
menținerea poziției 5 secunde; revenire cu expirație și se repetă spre
dreapta. Se execută de câte 5-6 ori în fiecare parte.
43
24.Aceeași poziție: rotări ale capului și gâtului în ambele sensuri, timp de un
minut.
25.Șezând pe scaun cu spatele rezemat de spătar: flexia capului cu ducerea
genunchiului stâng la piept și apropierea de cap; revenirea se execută la
fel cu dreptul. Se repetă de 5-6 ori cu fiecare genunchi.

44
CAPITOLUL VI –STUDII DE CAZ

Cazul I
Nume și prenume: D. B.
Vârsta: 70 ani
Sex: feminin
Localitatea: Rm. Vâlcea
Profesie: pensionara
Diagnostic: Spondiloză cervicală, PSH – umăr hiperalgic + sechele
algofuncţionale post hernie discală C4-C5 operată.

Motivele internării: Pacienta în vârstă de 70 de ani, operată se prezintă la


internare cu hernie de disc cervicală C4 – C5, şi ca urmare a intervenţiei
chirurgicale rămâne cu sechele algo-funcţionale la nivelul umărului drept, de
asemenea cu parestezii la nivelul membrului superior drept.
După externare bolnava revine de 2-3 ori pe săptămână pentru tratament
fizical.
Examen clinico – funcțional cervical
bilant articular Inclinaţii laterale
testare
flexie extensie brat drept brat stang
initiala 22,5 26,5 34 36
intermediara 26 30 36 37,5
finala 28,5 34 38 39,5
Tabel nr. 6.1.

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 1 LA


BILANTUL ARTICULAR CERVICAL

45
40
35
30 initiala
25
20 intermediar
15 a
10
5
0
flexie extensie brat drept brat stang
bilant articular Inclinaţii laterale

Grafic nr. 6.1 - Evolutia pacientului numărul 2 la bilanțul articular cervical


45
Bilanţ muscular cervical
forta forta forta
testare globala globala globala
flexie extensie înclin lat
inițială 1 1,5 1
intermediara 2 2,5 1,5
finala 3 4 2,5
Tabel nr.6. 2

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 1 LA BILANTUL


MUSCULAR CERVICAL

5
4
initiala
3
intermediara
2
finala
1
0
forta globala flexie forta globala extensie forta globala înclin lat

Grafic nr. 6.2 - Evoluția pacientului numărul 2 la bilanțul muscular cervical

Tratament kinetic:
În cadrul tratamentului kinetic la acest caz am folosit următoarele
exerciții:
1. Din ortostatism circumducția simultană a umerilor în ambele sensuri.
2. Din șezând se execută la montajul cu scripeți abducții și adducţii
autopasive.
3. Din stând cu spatele la scara fixă mâinile prind o şipcă la nivelul feselor
se execută extensia coatelor simultan cu extensia capului și spatelui –
revenire.
4. Din stând cu faţa la scara fixă urcarea și coborârea simultană a mâinilor pe
aceasta.
5. Din poziţia decubit dorsal pacientul execută răsuciri stânga/dreapta ale
capului.
6. Din şezând mâna dreaptă pe frunte apasă cu capul mâna fără să sa mişte
cervicala. Acelaşi exerciţiu cu mâna la ceafă.
7. Din ortostatism cu un baston ţinut cu ambele mâini în faţă se execută
ducerea în lateral a bastonului ajutându-se de mâna de partea sănătoasă.
8. Din poziţia decubit lateral stânga/dreapta pacientul execută extensii ale
capului.
9. Din poziţia decubit lateral pe partea dreaptă, pacientul execută înclinări
46
laterale spre stânga şi răsuciri spre stânga.
10. Din poziţia decubit lateral pe partea stângă, pacientul execută înclinaţii
laterale spre dreapta şi răsuciri spre dreapta.
Fişa de tratament nr. 2. prezintă subiectul T. E. de 70 de ani, femeie
care a fost operată de hernie discală C4-C5. urmare a intervenţiei chirurgicale
rămâne cu sechele algo-funcţionale la nivelul umărului drept.
Diagnosticul este de spondiloză cervicală, PSH, forma de umăr acut
hiperalgic. Fiind vorba de o formă care recidivează, evoluţia bolii este de cele
mai multe ori de câteva luni, iar recuperarea se realizează doar parţial, nu total.
La prima testare flexia iniţială avea 22,5° iar după 2 luni recuperarea
este parţială ajungând la 28,5°.
Extensia se recuperează de la 26,5° la prima măsurătoare la 34° la
ultima testare.
Mişcarea de înclinaţie laterală dreapta se recuperează de la 34° la 38°,iar
inclinaţia laterală stângă de la 36° la 39,5°.
Pacienta nu poate realiza la început nici mişcări simple, datorită limitării
flexiei, extensiei sau înclinaţiilor laterale.
Revine la normal și perimetrul braţului drept care datorită durerii nu a
fost mobilizat şi avea în minus 2 cm, faţă de braţul sănătos. În 2 luni de
tratament kinetic braţul creşte de la 34 – la 38cm.
În ceea ce priveşte forţa musculară cervicală se reface și ea dar tot
parţial astfel forţa globală pe flexie de la 1 ajunge la 3, forţa globală pe
extensie creşte de la 1+ la 4, iar forţa globală pe înclinaţii laterale de la 1 creşte
până la 2+ la final.

47
Cazul II
Nume și prenume: D. O
Sex: feminin
Vârsta: 48 ani
Profesie: casnică
Localitatea: Rm. Vâlcea
Diagnostic: Spondiloză cervicală, PSH (periartrită scapulo-humerală) –
umăr hiperalgic + sechele algofuncţionale post hernie discală C5-C6 operată.

Motivele prezentării:
Pacienta în vârstă de 45 de ani se prezintă la internare cu durere și blocarea
mişcării active datorita redorii și fibrozării ţesuturilor moi articulare, limitarea
miscărilor şi disconfort, parestezii pe membrul superior stâng, durere cu
radiculalgii ale plexului brahial.
Afecţiunea a apărut la o săptămână după ce a fost operată de o hernie
cervicală C5-C6 și nu a cedat la tratamentul făcut în spital după operaţie.
După externare bolnava revine de 2-3 ori pe săptămână pentru tratament
fizical.
Examen clinico – funcţional umăr - braţ:
bilant articular Perimetre(cm)
testare
anteductie retroductie abductie brat drept brat stang
inițială 45 15 30 31 29
intermediara 65 25 55 31 30
finala 80 30 70 31 30,7
Tabel nr. 6.3

48
EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL2. LA
BILANTUL ARTICULAR UMAR-BRAT

100
80
initiala
60
intermediara
40
finala
20
0
anteductie retroductie abductie brat drept brat stang
bilant articular Perimetre(cm)

Grafic nr. 6.3. - Evoluția pacientei numărul 2 la bilanțul articular umăr-braț

Examen clinico – funcţional cervical


bilant articular Perimetre(cm)
testare
flexie extensie Inclinare laterală Inclin. lat. dr. Incl.lat. stg
initiala 23,5 27 34 34 32
intermediara 25 29 34 34 33
finala 29 32 39 39 38,5
Tabel nr. 6.4

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 1 LA BILANTUL


ARTICULAR CERVICAL

90
80
70 initiala
60
50 intermediara
40
30 finala
20
10
0
flexie extensie Inclinare Inclin. lat. dr. Incl.lat. stg
laterală

Grafice nr.6.4. - Evoluția pacientei numărul 2 la bilanțul articular cervical

Bilanţ muscular umăr - braţ

Forta globala Forta globala forta globala


testare
anteductie retroductie abductie
initiala 2 2,5 2
49
intermediara 3 3 3
finala 4 4,5 4
Tabel nr. 6.5.

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 2 LA


BILANTUL MUSCULAR UMAR-BRAT

5
4.5
4
3.5 initiala
3
2.5 intermediara
2
1.5 finala
1
0.5
0
forta globala forta globala forta globala
anteductie retroductie abductie

Grafic nr. 6.5 - Evoluția pacientului numărul 1 la bilanțul muscular umăr-braț


Bilanţ muscular cervical

forta globala Fortaglobala forta globala


testare
flexie extensie inclin lat
initiala 1 2,5 1,5
intermediara 2,5 3 2
finala 4 4 3,5

Tabel nr. 6.6

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 2 LA BILANTUL


MUSCULAR CERVICAL

4.5
4
3.5
3 initiala
2.5
2 intermediara
1.5 finala
1
0.5
0
forta globala flexie forta globala extensieforta globala inclin lat

Grafic nr. 6.6 - Evoluția pacientului numărul 1 la bilanțul muscular cervical

50
Tratament kinetic:
În cadrul tratamentului kinetic la acest caz am folosit selectiv următoarele
exerciţii:
1. Din poziţia decubit dorsal pacientul execută flexii active ale capului. Se
fac în 8 timpi ori 8 repetări, a câte 4 serii ( t 1 – t8 x 8 repetării x 4 serii ).
Exercițiile de respirație vor însoții mișcările capului : pe inspirație –
flexii, revenirea cu expirație.
2. Din poziția decubit dorsal pacientul execută înclinații laterale
stânga/dreapta ale capului.
3. Cu fața la scara fixă, urcarea şi coborârea simultană a braţelor.
4. Din şezând pe scăunel, coatele flectate, mâinile la nivelul pieptului – se
execută ridicarea şi coborârea coatelor.
5. Din aceeaşi poziţie – se execută rotări cu braţele înainte-înapoi.
6. Din şezând cu mâinile pe umeri ridicarea alternativă a braţelor sus.
7. Din şezând pornind de jos răsucirea braţelor (pronaţie-supinaţie) cu
ridicarea acestora deasupra capului și revenire.
8. Din şezând mâna dreaptă pe frunte apasă cu capul mâna fără să se mişte
cervicala. Acelaşi exerciţiu cu mâna la ceafă.
9. Din ortostatism cu un baston ţinut cu ambele mâini în faţă se execută
ducerea în lateral a bastonului ajutându-se de mâna de partea sănătoasă.
10.Cu faţa la scara fixă, urcarea şi coborârea simultană a braţelor.
Fişa de tratament nr. 1. prezintă subiectul P.I. de 45 de ani, bărbat care a
fost operat de hernie cervicală C5-C6. urmare a intervenţiei chirurgicale rămâne
cu sechele algo-funcţionale la nivelul umărului stâng.
Diagnosticul este de spondiloză cervicală, PSH, forma de umăr acut
hiperalgic. Fiind vorba de o formă care recidivează, evoluţia bolii este de cele
mai multe ori de câteva luni, iar recuperarea se realizează doar parţial, nu total.
La prima testare flexia avea 23,5° iar după 2 luni recuperarea este parţială
ajungând la 290.
51
Extensia se recuperează de la 27° la prima măsurătoare la 32° la ultima
testare.
Mişcarea de înclinaţie laterală dreapta se recuperează de la 34° la 39°,iar
inclinaţia laterală stângă de la 32° la 38,5°.
Pacienta nu poate realiza la început nici mişcări simple, datorită limitării
flexiei, extensiei sau înclinaţiilor laterale.
Revine la normal și perimetrul braţului stâng care datorită durerii nu a fost
mobilizat şi avea în minus 3 cm, faţă de braţul sănătos. În 2 luni se tratament
kinetic braţul creşte de la 32 – la 38,5 cm.
În ceea ce priveşte forţa musculară cervicală se reface și ea dar tot parţial
astfel forţa globală pe flexie de la 1 ajunge la 4, forţa globală pe extensie creşte
de la 2,5 la 4, iar forţa globală pe înclinaţii laterale de la 1,5 creşte până la 3,5 la
final.

Cazul III
Nume și prenume: R.V.
Vârsta: 62 ani
Sex: masculin
Ocupaţie: pensionar
Localitatea:Rm. Vâlcea
Diagnostic: Spondiloză cervicală, discopatie cervicală cu radiculalgii..
Motivele internării: Pacientul în vârstă de 58 de ani se prezintă la
internare cu dureri cervicale cu iradiere în membrele superioare, mai accentuate
pe partea stângă.

52
După externare bolnavul revine de 2-3 ori pe săptămână pentru tratament
fizical.
Examen clinico – funcţional cervical

bilant articular înclinaţii laterale


testare extensi brat brat
flexie
e drept stang
initiala 24 27,5 33 31,5
intermediara 25,5 29 36 33
finala 28,5 31 38,5 35
Tabel nr. 6.7.

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 3 LA BILANTUL


ARTICULAR CERVICAL

45
40
35
30 initiala
25
intermediara
20
15 finala
10
5
0
flexie extensie brat drept brat stang

Grafic nr. 6.7 - Evoluția pacientului numărul 3 la bilanțul articular cervical

Bilanţ forta forta forta muscular


cervical testare globala globala globala
flexie extensie înclin lat
initiala 2 2,5 2
intermediara 2,5 3 2,5
finala 3,5 4 3,5

53
Tabel nr. 6.8

EVOLUTIA PACIENTULUI NUMARUL 3 LA BILANTUL


MUSCULAR CERVICAL

4.5
4
3.5
3
initiala
2.5
intermediara
2
finala
1.5
1
0.5
0
forta globala flexie forta globala extensie forta globala înclin lat

Grafic nr. 6.8- Evoluția pacientului numărul 3 la bilanțul muscular cervical


Tratament kinetic:
În cadrul tratamentului kinetic la acest caz am folosit următoarele exerciţii:
1. Din ortostatism circumducţia simultană a umerilor în ambele sensuri.
2. Din şezând se execută la montajul cu scripeți abducții și abducții
autopasive.
3. Din stând cu spatele la scara fixă mâinile prind o şipcă la nivelul feselor
se execută extensia coatelor simultan cu extensia capului și spatelui –
revenire.
4. Din stând cu faţa la scara fixă urcarea și coborârea simultană a mâinilor
pe aceasta.
5. În ortostatism, exerciţii de încălzire a coloanei cervical (flexii, extensii,
rotaţii, înclinare laterală, circumducţie).
6. Kinetoterapeutul execută mişcări pasive și active-pasive în coloana
cervical, pacientul fiind în ortostatism.

54
7. Din decubit dorsal, kinetoterapeutul la capul pacientului execută o uşoară
elongaţie cervical.
8. Pacientul în decubit dorsal, kinetoterapeutul execută o uşoară flexie din
coloana cervical, apoi o uşoară extensie cu izometrie.(6 repetări)
9. Din decubit lateral stâng, kinetoterapeutul la capul pacientului, pacientul
ridică uşor capul de pe planul patului, kinetoterapeutul imprimă o uşoară
izometrie.(5 repetări)
10.Din decubit dorsal, kinetoterapeutul execută mişcări de circumducţie.
Fişa de tratament nr. 3. prezintă subiectul R.V. de 58 de ani, femeie care a
avut dureri cervicale cu iradiere pe membrele superioare mai accentuate pe
partea stângă.
Diagnosticul este de spondiloză cervicală, discopatie cervicală.
La prima testare flexia iniţială avea 24° iar după 2 luni recuperarea este
parţială ajungând la 28,5°.
Extensia se recuperează de la 27,5° la prima măsurătoare la 31° la ultima
testare.
Mişcarea de înclinaţie laterală dreapta se recuperează de la 33° la 38,5°,iar
înclinația laterală stângă de la 31,5° la 35°.
Pacienta nu poate realiza la început nici mişcări simple, datorită limitării
flexiei, extensiei sau înclinaţiilor laterale.
Revine la normal și perimetrul braţului stâng care datorită durerii nu a fost
mobilizat şi avea în minus 1,5 cm, faţă de braţul sănătos. În 2 luni de tratament
kinetic braţul creşte de la 31,5 – la 35cm.
În ceea ce priveşte forţa musculară cervicală se reface și ea dar tot parţial
astfel forţa globală pe flexie de la 2 ajunge la 3,5, forţa globală pe extensie
creşte de la 2,5 la 4, iar forţa globală pe înclinaţii laterale de la 2 creşte până la
3,5 la final.

55
EVALUAREA REZULTATELOR BILANŢULUI ARTICULAR
Testare inițială(grade) Testare finala(grade) Diferența Tf – Ti(grade)
Nr. Înclin. Înclin. Înclin. Încli.
Subiecții Înclin. Înclin.
Crt. flexie extensie lat lat. flexie extensie lat. flexie Extensie lat.
lat. dr lat. dr
dr srg stg stg
1 D.B. 23,5 27 34 32 29 32 39 38,5 5,5 5 5 5,5
2 D.O. 22,5 26,5 34 36 28,5 34 38 39,5 6 7,5 4 3,5
3 R.V. 24 27,5 33 31,5 28,5 31 38,5 35 4,5 3,5 5,5 3,5

Tabel nr 6.9.

EVALUAREA REZULTATELOR BILANŢULUI MUSCULAR

Testare inițială Forța globală Testare finala Forța globală Diferența Forța globală Tf – Ti
Nr.
Subiecții
Crt. flexie extensie Înclin.lat. flexie extensie Înclin.lat. flexie extensie Înclin.lat.

1 P.I. 1 2,5 1,5 4 4 3,5 3 1,5 2

2 T.E 1 1,5 1 3 4 2,5 2 2,5 1,5

3 R.V. 2 2,5 2 3,5 4 3,5 1,5 1,5 1,5

Tabel nr 6.10.

56
Analiza rezultatelor

Din rezultatele obţinute în urma testărilor efectuate, se poate constata cu


uşurinţă îmbunătăţirea indicilor de mobilitate, deosebit de importantă pentru
coloana cervicală precum şi forţei musculare a zonei cervicale.
Aceste lucruri obiectiv constatate demonstrează eficienţa tratamentului
kinetic aplicat, precum şi atingerea obiectivelor propuse în cadrul acestei
cercetări. Astfel la capitolul mobilitate, valorile înregistrate în urma
tratamentului kinetic ilustrează creşteri semnificative la toţi pacienţii cu
Spondiloză cervicală.
Din observaţiile tabelelor individuale şi colective se poate constata că s-au
înregistrat creşteri ale valorilor testate la toţi cei 10 pacienţi, ca urmare a
programului de kinetoterapie.
În mod firesc aceste rezultate au variat atât în funcţie de spondiloză
cevicală cât și de particularităţile individuale ale fiecărui pacient.

57
CAPITOLUL V- CONCLUZII

Impactul afecțiunilor reumatismale degenerative ale coloanei cervicale


asupra individului, familiei și resurselor medicale este accentuat de durerea și
limitarea mobilității articulare, pe termen lung cu repercursiuni asupra funcțiilor
psihice și fizice, precum și de tendința crescută de recurență. Lucrarea de față își
propune să studieze beneficiile tratamentului recuperator în afecțiunile
reumatismale degenerative ale coloanei cervicale.
Eficiența tratamentului la pacienții cu discopatie cervicală. S-au luat în
studiu 3 pacienți cu spondiloză cervicală, prezenți în baza de tratament
Călimănești-Căciulata. Pe lângă terapia medicamentoasă, kinetoterapie și
hidrokinetoterapie au urmat terapie cu ultrasunete, nămol, masaj.
Din punct de vedere al tratamentului, toi pacienții au utilizat AINS și/sau
antialgice. Tratamentul fizical-kinetic a cuprins corectarea tulburărilor statice,
restabilirea supleții; mobilizările pasive; mobilizările active; readaptarea la
activitatea cotidiană. Scorul NPQ scade semnificativ în urma tratamentului, cele
mai bune evoluții înregistrându-se la domeniile somn (ES=1,78), parestezii
(ES=1,42), viață socială (ES=1,41) și intensitatea durerii (ES=1,18).
Eficiența tratamentului cu ultrasunete cu Capsaicin în discopatia
cervicală. Cele mai puternice efecte ale tratamentului sunt la domeniile somn
(ES=-2,70), parestezii (ES=-2,25) și muncă (ES=-2,23). Efectul tratamentului
este foarte bun, la toate domeniile înregistrându-se o mărire a efectului de peste
1,5. Migrarea dizabilității din severă în moderată și din moderată în minimă o
regăsim la toți pacienții lotului de studiu
Recuperarea funcțională cuprinde reeducarea posturală locală, restabilirea
supleți și recuperarea forței; reeducarea posturală locală; asuplizările;

58
recuperarea forței musculare. Ca intensitate, inițial durerea a fost intensă
(7,1±0,8), pentru ca în urma tratamentului aceasta să se situeze la limita dintre
ușoară și moderată (3,1±0,5). Din punct de vedere statistic, scăderea durerii a
fost puternic semnificativă (p0,05).
În urma tratamentului, atât în cazul inflexiunii laterale dreapta, cât și stânga
(evaluată prin bilanț articular și indici specifici), aceasta s-a îmbunătățit
semnificativ.
Efectul benefic al tratamentului medicamentos, fizical-kinetic, balnear
asociat cu ultrasunete, s-a manifestat atât asupra parametrilor funcționali, cât și
asupra durerii pacienților cu sindrom dureros cervical.
Din punct de vedere al tratamentului, toți pacienții au utilizat AINS și/sau
antialgice, asociate sau nu cu condroprotectoare.
Scorul Womac pentru durere, redoare și funcția articulară a scăzut
semnificativ la lotul de studiu. Remarcăm că cel mai puternic efect s-a
înregistrat la redoare, urmat de durere (ES=-2,01, respectiv ES=-1,68).
Managementul leziunilor osteo-articulare trebuie să se adreseze tuturor
mecanismelor patogenetice și trebuie să existe o bună colaborare între medicul
de recuperare și fizio kinetoterapeut , pentru a asigura un tratament complex și
adecvat fiecărui pacient.
Evaluarea prin scoruri clinice a pacienților cu discopatii cervicale, este util,
constituind un mijloc excelent de cuantificare a evoluției pe parcursul
tratamentului.
Tratamentul cu ultrasunet și Capsaicin influențează semnificativ evoluția și
recuperarea pacienților cu discopatii cervicale.
Pentru aprecierea obiectivă a rezultatelor reabilitării este important
cuantificarea parametrilor clinico-funcționali utilizând scale de evaluare
standardizate.
Datorită rezultatelor obținute prin acest studiu, recunoaștem importanța
tratamentului reabilitativ la pacienții cu afecțiuni degenerative la nivelul
coloanei cervicale, care determină creșterea calității vieții
59
În ceea ce privește metodologia tratamentului fizical și kinetic, secretul
reușitei constă în precocitatea aplicării lui corecte, individualizarea în funcție de
particularitățile psiho-somatice ale bolnavului. În studiul clinic efectuat am
insistat pe ambele aspecte terapeutice, iar, în acest sens, profilaxia primară a fost
realizată prin dialog cu bolnavii în vederea însușirii de către aceștia a normelor
de educație sanitară.
Antrenarea bolnavului în programul complex recuperator îi va permite
acestuia creșterea calității vieții, adaptarea rapidă, fără riscuri, la condiițile de
viață și muncă, obținerea de performanțe profesionale, o bună echilibrare
neuroendocrină și psihică.
Tratamentul recuperator are sorți de reușită dacă există o bună colaborare
în echipa de recuperare formată din medic-fiziokinetoterapeut-pacient.
Tratamentul fizical kinetic a dus la dispariția durerii, influențând în mod
direct asupra calității vieți iar pacienții trebuie să facă dovada ca au înțeles
mecanismul intim al suferinței lor și să se conformeze regulilor de profilaxie
secundară impuse de boală.
Deși aceste ameliorări sunt strict limitate la simptomul de durere, recidivele
apar cu regularitate chiar dacă intervalul liber poate fi de luni sau ani.
Identificarea factorilor de risc este importantă deoarece aceștia pot să constituie
factorii de întreținere sau progresie a uzurii articulare.

60
BIBLIOGRAFIE
1. Nica A.S.; Compendiu de medicină fizică și recuperare; Editura
universitară "Carol Davilla", Bucureşti; 1988
2. Marcu V., Dan M. și colab.; Kinetoterapie; Editura Universităţii din
Oradea, 2006
3. Popa A.; Cura balneară la Olănești - Actualităţi fiziopatologice și
terapeutice; Editura Offsetcolor din Ramnicu Vâlcea, 2003
4. Rădulescu A.; Electroterapie: Editura Medicală; Bucureşti, 1993.
5. Tudor S.; Kinetologie profilactică și de recuperare; Editura Medicală,
Bucureşti, 1987.
6. Compediu de anatomie, - Editura Stiinţifică și Enciclopedică Bucureşti,
1988
7. Stroiescu I.; Recuperarea funcţională în practica reumatologică; Editura
Medicală, Bucureşti 1979.
8. Teleki N., Munteanu L.; Cura balneo-climaterică în Romania; Ed.
Sport-Turism; 1984

9. Tache G.O, Beuran M.; Ghid de medicină fizică și recuperare


medicală; Ed. Scripta; 2001
10. Sbenghe T. Kinetologie profilactică, terapeutica și de recuperare.
Editura Medicală, București, 1987,
11.Sandu L. Cum tratăm durerea. Editura Teora, 2001
12. Nica A.S. Compendiu de medicină fizică și recuperare. Editura
Universitară Carol Davila, 1998
13. Mircea I. Compendiu de recuperare medicală. Editura Universității din
Oradea 2004

61
14.Radulescu A , Teodoreanu E. Fizioterapie, masaj terapeutic,
bioclimatologie. Editura Medicala, București 2002
15. Sbenghe T. Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiei. Editura
Medicala București 1999

62

S-ar putea să vă placă și