Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE LITERE
MASTER ANUL I, CULTURĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

REFERAT
ISTORIA PRESEI ROMÂNEŞTI

PROFESOR
ECATERINA CREŢU

MASTERAND:
IRINA – CĂTĂLINA JIJIE

SESIUNEA:
IUNIE-IULIE, 2010

1
PRESA CULTURALĂ BĂCĂUANĂ ACTUALĂ
,,ATENEU”

2
ATENEU - Scurt istoric
Prezentare editorial,,Mircea Eliade, un întemeietor”

Revista ,,Ateneu” este considerată drept una dintre principalele reviste de cultură
din România, în cadrul vieţii literare, culturale şi ştiinţifice româneşti. Apare ca format tip
ziar, lunar, publicând texte remarcabile ale unor scriitori şi cercetători româmi. Prima
serie a revistei a apărut în 1925, din iniţiativa poetului George Bacovia şi cu finanţare de
la Grigore Tăbăcaru. Din 1964 apare seria a doua a revistei, la iniţiativa domnului Radu
Cârneci, fără întrerupere (37ani), până în prezent. Printre colaboratori se numără
următoarle nume: redactor sef Carmen Mihalache, secretar general de redacţie Ştefan
Radu, redactori Adrian Jicu, Marius Manta, Dan Perşa, Violeta Savu; secretariat Niculina
Moise.
Editorialul ales spre analiză se intitulează ,,Mircea Eliade, un întemeietor”care
face parte din revista ,,Ateneu”, numărul 11-12 din noiembrie - decembrie 2007, pagina
numărul 27care este semnat de Dan Petruşcă. Acesta s-a născut la Bacău, pe 27 aprilie
1954. La 15 ani, în 1969, obţine premiul întîi pe ţară la concursul de poezie „Tinere
condeie“. În acelasi an, debutează cu poezie în revista „Ateneu“, revistă în care continuă
să publice şi în anii următori. A absolvit Faculatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“
din Iaşi în 1982. Ca student, publică poezie în „Viaţa studenţească“ (1979) şi în revistele
„Convorbiri literare“, „Cronica“, „Steaua“ (1980), folosind pseudonimul Dan Petreanu.
Publică sporadic poezie în anii următori revenind la numele său real. După „Revoluţie“,
este redactor al unor ziare şi reviste din Bacău, precum săptămînalul „Viaţa băcăuană“,
revistă de cultură „13 PLUS“, în prezent fiind secretar general de redacţie al revistei
„Convorbiri didactice“ şi profesor de limbă şi literatură romînă la Colegiul Naţional „Gh.
Vrănceanu“ din Bacău. A scris peste o sută de articole, mici studii, eseuri, recenzii şi
cronici literare în „Ateneu“, „13 PLUS“, „Convorbiri didactice“, „Meridian 27“ etc. În
1998 debutează cu ,,Mister si literatură - eseuri aproximative”, o carte despre sursele
fantasticului în litearatură, iar în 2005 publică volumul de poezie intitulat ,,Poezia îmi
stătea pe genunchi”. Despre volumul de poezie au apărut comentarii şi cronici în revistele
„Ateneu”, „Vitraliu”, ,,Luceafărul”, „Cultura” etc.

3
În acest editorial structurat în trei părţi şi anume: prima parte ,,Portret timpuriu”, a
doua parte ,,Autenticitatea, premisă a unei metafizici” şi ultima parte ,,Poetică şi poietică
a romanului eliadesc” a fost scris cu ocazia aniversării a o sută de ani de la naşterea
scriitorului Mircea Eliade.
În prima parte ne este prezentat despre perioada de tinereţe a lui Mircea Eliade, la
vârsta de treisprezece şi optsprezece ani, când apăruse primele simptome ale preocupării
lui spre analiză şi sinteză. Se continuă cu momentul său de debut, cu primele articolele
trimise către ziare şi edituri, exemplificat prin: ,,Gâze şi gângănii”, ,,Mon journal d’ecole’
cu titlu în franceză, apoi ,,Jurnalul unui om sucit” refăcut sub titlul ,,Romanul
adolecentului miop”, şi alte opere, pagini de jurnal, consemnări, fişe, notiţe cu care
acesta se afirmă în aceea perioadă.
A doua parte a articolului intitulată ,,Autenticitatea, premisă a unei metafizici” ne
este redată ideea de autenticitate a operei lui Eliade, aşa cum criticul Petre Ţuţea o leagă
de real ca obiect al metafizicii. Editorul ne redă şi despre realitatea, concretul din operele
eliadeşti, despre filosofia indiană, încercând să ne introducă în dedesupturile prozei
eliadească care stă sub ,,semnul eului”, prin ,,eu” înţelegând experienţa trăită de scriitor.
Ceea ce încearcă acest fragment din editorial să transmisă cititorilor este distincţia
dintre real - aparent cu echivalentul de semnificant-concret.
Cea de-a treia parte a editorialului ,,Poetică şi poietică a romanului eliadesc” având
cea mai lungă dimensiune este presărată de câteva citate a unor critici referitor la opera
lui M.Eliade prin care se încearcă diferenţierea dintre poetică şi poietica romanului
eliadesc. O primă opinie este cea a autoarei Sabina Fînaru în cartea intitulată ,,Eliade prin
Eliade” apărută la editura Umivers, Bucureşti, 2006 referitor la faptul că scriitorul
,,ar fi primul nostru postmodern”, că modelul lui Eliade ar fi ,, mitul lui Dionysos”. Alte
câteva informaţii care ne aduce Dan Petruşcă prin acest articol ar fi acelea referitoare la
constucţia romanului eliadesc , amintind principale trăsături alea acestuia identificate de
Sabina Fînaru precum: tendinţa ,,centrifugă” şi ,,centripetă’ a textului, despre stilul
spontan a operelor de care ne-a scris Gh. Crăciun. Apar printre rândurile din pagina
editorialului şi câteva paragrafe care dezvoltă problema stilului, structurii tot ce ţine de
poietică. Finalul editorialului aduce în prim plan o afirmare a lui Eliade cu referire la:

4
,,cred că cele mai bune cărţi ale mele vor fi scrise de altcineva”, preluată de redactor
din ,,Juralul” scriitorului.
Prin bogătia mare de informaţii, editorialul prezentat din această revistă de cultură
aduce un arsenal întreg de cunoştinţe necesare atât pentru cititorii neiniţiaţi către
umanism prin prima parte iar celelalte două părţi le sunt dedicate cititorilor iniţiaţi în
literatură. Ca strucură, per ansamblu este o sinteză din opera şi viaţa unui mare scriitor
roman, care poate forma şi îndruma publicul ţintă, în format tip fragmentarism cu scopul
de a identifica şi delimita unele idei de bază din opera lui Mircea Eliade.

Bibliografie:

1. Revista ,,ATENEU”, nr.11-12, Bacău,2007, p.27

5
6