Sunteți pe pagina 1din 180

1-2-3 (255-256-257) / 2009

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Fragmente critice
Un jurnal intim
de acum patru
decenii (III)
de Eugen Simion
Notes tirées d'un carnet
En songeant
à Tristan Tzara
de Serge Fauchereau
In memoriam Grigore Vieru
Poetul, simplu ca iarba
de Tudor Nedelcea

Cronici literare
Laboratorul poetic
eminescian
de Lucian Chişu

Eugen Ionescu
- Texte recuperate
Nicolae Breban '75
Grimasa râsului
de S. Damian
Literaturã strãinã
Dumnezeu
(totuºi nu) e mort
de Rüdiger Safranski
CUPRINS

1-2-3/2009

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Un jurnal intim de acum patru decenii (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

NOTES TIRÉES D’UN CARNET


Serge FAUCHEREAU: En songeant a Tristan Tzara. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

IN MEMORIAM GRIGORE VIERU


Tudor NEDELCEA: Poetul, simplu ca iarba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

ÎNTÂILNIRI DE DESTIN
Alexandru ZUB: Un ostaº al cauzei naþionale: Grigore Vieru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

CRONICI LITERARE
Simona ANTOFI: Dilemele actuale ale criticilor - În ariergarda avangardei . . . . . . . . . . . . . 24
George NEAGOE: Eminescu - tratat de negociere (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Lucian CHIªU: Laboratorul poetic eminescian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
Ioana VASILOIU: Eminescu - Semne ºi sensuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Ileana MIHÃILÃ: Francis Claudon, Les grands mouvements littéraires européens . . . . . . . . . 38

CONVORBIRI
„Când l-am vãzut acolo, la Câmpulung, ne-am împrietenit din primele cinci minute".
Cu Alexandru Paleologu despe N. Steinhardt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40

DOSAR
Pavel ÞUGUI: G. Cãlinescu - un text cenzurat. Denunþurile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

EUGEN IONESCU
Eugen Ionescu - Texte recuperate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

NEGRU PE ALB
N. GEORGESCU: Cu ochii larg închiºi
(completãri la „Boala ºi moartea lui Eminescu") . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1
NICOLAE BREBAN ‘75
S. DAMIAN: Grimasa râsului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

COMENTARII
Criºu DASCÃLU: Hannibal intra muros! sau A doua (?) trãdare a intelectualilor . . . . . . 96
Ileana TÃNASE: Hainele cele noi ale împãratului sau despre minciunã în semiotica
manipulãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Bogdan POPESCU: Satul F. înainte de Bãnulescu (chipuri, istorii, mentalitãþi) (III) . . . . 104
Antonio PATRAª: Sub semnul lui Euphorion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Bogdan Mihai DASCÃLU: A citi / A nu fi citit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114

LITERATURÃ STRÃINÃ
Serge FAUCHEREAU: Puterea imaginilor, De la Lascaux la Matthew Barney (II) . . . . . 117
Rüdiger SAFRANSKI: Dumnezeu (totuºi nu) e mort. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Timp kantian – timp eminescian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: Cãrãrile scriiturii .............................................................................................137

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artelor (IV).......................................................................139
Napoleon POP & Amalia FUGARU: Criza financiarã – dincolo de economicul
predominant..............................................................................................................152

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Dana DUMA: Hollywood versus Sillywood............................................................................162
Cãlin CÃLIMAN: Un cineast meteoric: Nicolae Breban ........................................................165
Dan PÃCURARIU: Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie. Soluþii pe teme date........................168

Ilustrãm acest numãr cu desene (caricaturã, graficã)


din volumul
O istorie a literaturii române vãzutã de marii graficieni ai lumii,
de Nicolae IONIÞÃ,
în curs de apariþie la Editura Muzeul Literaturii Române

2
Fragmente
critice
Eugen SIMION
Un jurnal intim
de acum patru decenii
(III)
Abstract
The article contains notes from a diary written by the author himself, four decades ago, during his
journey to Denmark. A diary almost forgotten, but found among some papers.
Key words: literary essay, biography genres, Denmark.

Mã întorc la Thisted ºi, înainte de a mã este de a deveni o Florenþã a Nordului. A


duce la hotel, fac o scurtã plimbare prin cen- construit, în acest sens, sãli de teatru, a
trul oraºului. Strãzile sunt pustii. Este ora angajat un compozitor care sã anime viaþa
930 (1030 la Bucureºti) ºi oraºul s-a culcat. muzicalã a oraºului, a cumpãrat câteva
Începe sã plouã, o ploaie mãruntã, obositã, sculpturi, a îmbogãþit colecþia muzeului de
plictisitã de ea însãºi. Nu ºtii niciodatã când artã. Dl Johansen îmi prezintã toate acestea
vine, nu poþi bãnui când înceteazã. Cineva cu o vãditã mândrie. Vizitez, însoþit de un
acolo sus, în cer, între douã ore lungi, ca profesor de la colegiul din localitate, câteva
nopþile polare, întoarce o stropitoare enor- centre culturale din oraº. Mai întâi teatrul
mã ºi udã din belºug pãmântul acesta lovit principal (Holstebro Hallen), o clãdire mo-
din toate pãrþile de apele mãrii. De aceea, dernã, cu o instalaþie tehnicã remarcabilã.
ploaia a devenit un element intim al Teatrul nu are propriu-zis o trupã, însã sunt
peisajului scandinav. Oamenii nu se feresc invitate sistematic trupe din Danemarca ºi
de ea, nu aºteaptã sã vinã, nu aºteaptã sã din strãinãtate pentru a prezenta spectacole
treacã. O întâmpinã cu resemnare, o accep- în oraº. Directorul îmi dã ºi o cifrã (enormã)
tã, nu o blestemã, nu o divinizeazã. de spectatori. Vara, sala teatrului este trans-
* formatã în restaurant, în aºa fel încât con-
Ultimul oraº pe care îl vãd în Jutlanda sumatorul poate urmãri, în timp ce îºi ia
este Holstebro, o micã localitate de pe coas- masa, un spectacol de varietãþi. În hol, o
ta de vest cu mari ambiþii culturale. Are expoziþie de picturã (de data aceasta: artiºti
33.000 locuitori ºi, în afara comerþului, pute- din lumea circului). Nu pricep de la început:
rea economicã a oraºului se sprijinã pe cum din lumea circului? Mi se explicã: da,
industria de bunuri de larg consum. Toate artiºti de la circ care, în orele lor de graþie,
acestea le aflu de la dl Jens Johansen, direc- picteazã.
torul administraþiei comunale, un om încã Mai interesant din punct de vedere al
tânãr, bun gospodar – dupã cât se pare –, în concepþiei este Odin Teatret, condus de itali-
orice caz foarte informat. Îmi explicã, mai anul Eugenio Barba. Ne deplasãm spre peri-
întâi, structura administrativã a oraºului. feria oraºului pentru a cunoaºte teatrul ºi pe
Un consiliu municipal de 21 membri, aleºi directorul lui. Ne oprim în faþa unei vechi
pe timp de 3 ani, reprezentând toate par- ferme acoperite cu paie. Consternat, întreb
tidele politice. Consiliul decide asupra tre- dacã acesta este Odin-Teatret. Da, nu
burilor oraºului. Lucrul nou, aici, este greºisem drumul, clãdirea aceasta modestã,
investiþia masivã în domeniul culturii. fostã crescãtorie de porci, a fost transfor-
Marea ºi frumoasa ambiþie a Holstebroului matã într-un teatru experimental. Dl Barba,
3
Eugen Simion

Interlocutorul meu evitã o discuþie pe


aceastã temã. Nu-i place ºi punct. Mã invitã
sã-mi arate teatrul. Se observã numaidecât
spiritul de inventivitate. Sã faci dintr-o
crescãtorie de porci un teatru cu sãli de
spectacole, cabinete de lucru, salã de expo-
ziþie este un fapt, oricum, ieºit din comun.
Numai mirosul pãtrunzãtor de cocinã de
porci nu a putut fi scos, însã nimeni nu se
formalizeazã de acest fapt. Mã despart în
termenii cei mai cordiali de dl Barba dupã
ce trecem, în fugã, prin sala de expoziþie de
afiºe ºi publicaþii teatrale. Am timp sã
descopãr ºi câteva publicaþii româneºti.
Ca orice oraº danez, Holstebro are o
colecþie de obiecte preistorice ºi un muzeu
de artã contemporanã danezã (Holstebro
Kunstmuseum), în plus, piese din arta
graficã francezã ºi arta neagrã. Interesantã
este ºi colecþia de vechi uniforme ºi arme
Argentina - Adrian Palmas (Dragonmuseet) provenite de la vechile regi-
mente de dragoni jutlandezi. De remarcat
care ne primeºte dupã ce sfârºeºte o lungã iubirea pentru tradiþie în aceastã þarã în care
conversaþie telefonicã, îmi dã explicaþii maºinismul a pãtruns peste tot. În faþa
suplimentare. Este un om tânãr, agreabil, tehnicii uniformizatoare, Danemarca se
spiritual. Este licenþiat în litere ºi în istoria apãrã conservând bogatele ei tradiþii.
religiilor. ªi-a fãcut studiile teatrale în În domeniul construcþiilor, accentul cade
Polonia. Trei ani a fost asistent la teatrul însã nu pe stil, ci pe util. Am vãzut, la
Grotowski din Wrocalw. În 1964, la Oslo, a Holstebro, o bisericã nouã. Din exterior,
pus bazele unei trupe (Odin-Teatreet) care pãrea o instituþie oarecare, o bancã sau o
peste doi ani s-a instalat la Holstebro. Este agenþie comercialã. Pãtrund printr-o uºã
vorba de un teatru-laborator, spectacolele care se deschide automat în interiorul
sunt complexe (dans, pantomimã, muzicã, clãdirii. O garderobã, o toaletã, un hol cu
dialog). Curiozitatea este cã actorii (din fotolii ºi canapele, o salã de recepþie, un mic
toate þãrile scandinave) vorbesc, pe scenã, în bar. Pe pereþi câteva tablouri, cu o vagã
limba lor. Un dialog, aºadar, paralel. legãturã cu religia. Sala unde are loc pro-
Spectatorul este invitat sã facã un efort de priu-zis messa nu se deosebeºte prin nimic
înþelegere ajutat ºi de elementele comune, de o obiºnuitã salã de conferinþe. Bãnci con-
accesibile: muzica, dansul, decorul, pan- fortabile, o masã aºezatã pe un podium ºi
tomima etc. Teatrul are douã sãli (sala albã ºi un tablou înfãþiºând un Crist nordic cu
sala neagrã) cu un numãr limitat de locuri: barba roºcatã tãiatã scurt ºi cu plete aurii,
64. Are, de asemenea, o trupã permanentã ºi amintindu-mi de tinerii hippy de la
a deschis ºi o ºcoalã pentru formarea de Frøstrup. Tendinþa protestantã de a simplifi-
actori. Participã în chip regulat la marile ca cultul se întâlneºte cu spiritul modern.
confruntãri internaþionale ºi invitã, perio- Religia nu mai este, pentru danezul credin-
dic, personalitãþi din lumea teatrului pentru cios, un obiect de reprezentare, o ceremonie
a þine conferinþe, cursuri etc. Dl Barba duminicalã, ci o problemã de conºtiinþã, o
cunoaºte pe Dinu Cernescu ºi, din auzite, pe reprezentare intimã. Astfel se explicã ab-
Radu Beligan ºi Liviu Ciulei. Nu-i place senþa totalã a iconografiei ºi procesul de
teatrul lui Eugène Ionesco. Încerc sã aflu pe acomodare la valorile civilizaþiei pe care îl
ce se bazeazã acest refuz, dar nu reuºesc. cunoaºte biserica nordicã astãzi.
4
Un jurnal intim de acum patru decenii (III)

ªi pentru cã vorbim despre arhitectura


modernã, dominatã totalmente de factorul
utilitãþii, sã prezentãm ºi altã instituþie:
ºcoala. Vizitez, tot la Holstebro, localul nou
al colegiului. Profesorul Bent Lantow,
cãlãuza mea la Holstebro, îmi prezintã amã-
nunþit ºcoala. O cunoaºte bine pentru cã
predã, aici, de 7 ani, germana ºi franceza.
Principiul este, pe scurt, ca fiecare disciplinã
sã aibã o salã specialã, cu o bibliotecã ºi o
iconografie adecvatã. Elevii schimbã de la
orã la alta clasa în funcþie de materia
înscrisã în program. În pauzã, stau în holul
ºcolii, unde existã numeroase dulapuri pen-
tru cãrþi ºi haine, bine înþeles scaune ºi
mese. Existã ºi un bufet de unde pot lua
sucuri ºi lapte. Salã de gimnasticã, labora-
toare, salã de festivitãþi (cu o scenã pentru
spectacolele de teatru), un parc imens ºi o
grãdinã pentru cultivarea depinderilor agri-
cole ale elevilor. Totul este, pe scurt, pus la Argentina - Guira
dispoziþia elevului pentru a învãþa. Tehnica
îi faciliteazã accesul la culturã. templã ºi se privesc, uneori, adânc ºi cu
înþelegere. În oglinda instalatã în faþa com-
* partimentului îi urmãresc cu atenþie, cu sen-
De la Holstebro, plec, cu un tren de timentul cã asist la un eveniment important,
dimineaþã, spre Copenhaga. Pãrãsim la un miracol ce se desfãºoarã în cea mai
Jutlanda ºi traversãm din nou Fionia ºi adâncã tainã.
Seelanda. În compartiment a nãvãlit un Sosirea în gara Copenhaga curmã ºi gãlã-
grup de tineri, elevi, dupã câte înþeleg, care gia tinerilor sportivi ºi miracolul iubirii la
merg la un concurs sportiv. Gãlãgioºi, care mi se pãruse a asista. Imensele bolþi de
veseli, fumeazã cu detaºare, se înghiontesc, fier ne înghit pe toþi, fãrã alegere.
se fotografiazã în mai multe rânduri. Bãieþii
(15-16 ani) scot lungi pipe ºi le aprind cu *
gesturi de o teatralã gravitate. Îmi atrage La Copenhaga este, acum, epoca Udsalg-
atenþia un bãiat cu o faþã prelungã, cu pãrul ului, epoca preþurilor reduse la mãrfuri.
lãsat pe ochi, cu o voce groasã, neobiºnuitã Agitaþia de pe strãzi este înzecitã. Turiºtii ºi
pentru vârsta lui. Este bufonul trupei. Se localnicii invadeazã în fiecare dimineaþã
strâmbã, face gesturi ce mi se par – mie cel magazinele. Toþi cautã cu o plãcere ameste-
puþin – nepotrivite. Ceilalþi se amuzã. catã cu disperarea rochia, cãmaºa sau
Sfârºesc prin a mã amuza ºi eu de ghiduºiile pantoful ieftin ºi bun. Afiºe luminoase
acestui adolescent ce trage adânc ºi cu anunþã deschiderea Udsalgului. Reducerile
convingere din lunga lui pipã, fixatã, bãr- sunt, cu adevãrat, considerabile. Sunt puse,
bãteºte, în colþul gurii. Trupa are însã ºi o acum, în vânzare – la preþuri derizorii faþã
Ofelie ºi un Hamlet. Aceºtia stau liniºtiþi, pe de preþul iniþial – lucrurile rãmase în rafturi.
culoar, nu participã la veselia celorlalþi. Din Librãriile, muzeele sunt acum pustii. Toþi
când în când, bufonul blond deschide uºa cautã chilipirul ºi-l gãsesc adesea. Oraºul
compartimentului ºi strigã ceva celor de pe pare asediat de o mulþime pestriþã, lacomã.
coridor, ceva ce înveseleºte nespus de mult Mâinile febrile rãscolesc 1000 de cupoane ca
pe ceilalþi. Hamlet ºi Ofelia nu rãspund sã aleagã unul. Ochiul cerceteazã cu atenþie
însã. Ei privesc în continuare pe geam, con- culoarea, þesãtura, forma, cu o aviditate ce
5
Eugen Simion

nu se potoleºte decât în clipa în care obiec- prinderii se pãstreazã prima coroanã câºti-
tul acela miraculos, luat pe nimic, se aflã în gatã de proprietarul micului atelier mecanic
poºeta încãpãtoare. Este de remarcat, în ºi întâiul produs: un fir de plumb. Astãzi
aceastã nebunie colectivã, atitudinea vânzã- societatea, cunoscutã în toatã lumea, are
torilor. Sunt singurii oameni liniºtiþi în acest (numai la Copenhaga) peste 10.000 de
mare ºi fascinant oraº. Toþi ceilalþi sunt în salariaþi ºi numeroase filiale în diverse pãrþi
fierbere, au planuri îndrãzneþe, colidã, în ale þãrii sau în strãinãtate. Motoarele diesel
grupuri sau individual, marile artere sau B. et W. au o largã aplicaþie în construcþiile
cautã magazinele periferice – vânzãtorii navale. Intru, însoþit de dl Ulrik Kniggz,
rãmân tãcuþi, amabili, zâmbitori. Când intri ºeful direcþiei relaþiilor externe, într-o halã
pe uºa – totdeauna deschisã – a magazinu- enormã, populatã de dinozauri de metal. Se
lui, de undeva dintr-un colþ porneºte o fiinþã monteazã aici motoarele pentru petrolie-
blondã, surâzãtoare, gata sã-þi punã la rele ºi mineralierele de mare capacitate.
picioare un raft întreg de mãrfuri. Din o sutã Asamblarea pieselor necesitã – mi se
de amatori care intrã – sã zicem – numai explicã – un proces tehnic complicat. Pe
unul cumpãrã ceva. Ceilalþi se mulþumesc rampã se aflã un asemenea gigant. În jurul
sã cerceteze. Tânãra blondã nu-ºi pierde lui schele, macarale. Nu-mi pot imagina
surâsul. La plecare þi-l mai trimite o datã, cum monstrul acesta, mare cât o bisericã, o
chiar dacã n-ai cumpãrat nici mãcar un ac. sã stea la suprafaþa apei. Va sta totuºi. I se
Dupã ora 17 agitaþia se potoleºte. face ultima toaletã. E liniºte, muncitorii nu
Magazinele se închid ºi oamenii se retrag în se agitã inutil. Fiecare ºtie ceea ce are de
case. Numai turiºtii continuã sã se agite pe fãcut. Se spune cã muncitorul danez
strãzi, în cãutarea – acum – de locuri de lucreazã încet, însã munca lui este totdeau-
agrement. Tivoli îi înghite aproape pe toþi, na de calitate. Macarale de dimensiuni
seara. Marea industrie de plãceri a Nordu- neobiºnuite carã fãrã încetare piese de pro-
lui satisface lãcomia fãrã margini a turistu- porþii asemãnãtoare. Alte aparate preiau
lui venit aici din toate pãrþile lumii. aceste piese ºi le depun undeva pe trupul
monstrului de metal.
* Trecem ºi prin alte secþii. Aceeaºi
Scurtã vizitã la Federaþia Industriilor Da- nefireascã liniºte. Sirena anunþã pauza de
neze ºi consiliul agriculturii. Mi se explicã masã. Vizitãm muzeul. Am sub ochi o ima-
rostul acestor instituþii într-o societate unde gine a ceea ce s-ar putea numi o tradiþie
mijloacele de producþie sunt private. În industrialã: machete de vapoare, motoare
esenþã, rolul este de a promova industria minuscule, din ce în ce mai complicate,
danezã (agricultura, ca ºi artizanatul) ºi de a maºini centrifuge, totul aratã un efort con-
prospecta noi posibilitãþi de desfacere a pro- stant de a da o aplicaþie imediatã desco-
duselor. Se vorbeºte, în toate documentele peririlor ºtiinþei. C.C. Burmeister, cel ce a
privitoare la economia danezã, de expansi- dat întreprinderii un ritm nou de dezvol-
unea, explozia tehnicã, de a treia revoluþie. tare, avea, în fapt, o pregãtire tehnicã supe-
Prima ar cuprinde epoca 1870 pânã la rioarã. Reþin câteva piese din acest original
primul rãzboi mondial, când au apãrut muzeu: macheta vaporului poºtal Hermod
multe întreprinderi metalurgice ºi de valori- (1854), primul vapor construit pe ºantierul
ficare a produselor agricole. A doua pe- fabricii, desenul, apoi, al motorului de 690
rioadã de dezvoltare industrialã este aceea c.v. pentru fregata Jutlanda (1858), aceea care
din timpul crizei economice de dupã 1930, a participat la bãtãlia de la Helgoland. Sunt
când, în chip paradoxal, apar noi între- apoi amintite ºi alte realizãri: primul petro-
prinderi (în ramura mai ales a industriei lier danez (Christina, 1990), iahtul imperial
textile). Vizitez cea mai mare întreprindere rus Standart, vasul de rãzboi rus Bojarin etc.
industrialã din Danemarca: Societatea Ano- Contractul, din 1898, cu inginerul Rudolf
nimã Burmeister et Wain, fondatã în 1843 de Diesel a reprezentat momentul hotãrâtor în
cãtre H.H. Braumdarten. În muzeul între- viaþa întreprinderii (devenite, din 1872,
6
Un jurnal intim de acum patru decenii (III)

blema tineretului (subiect inevitabil în orice


conversaþie). Cãdem de acord cã lumea
trece astãzi printr-o puternicã crizã moralã.
Se rediscutã totul, toate valorile acceptate
sunt puse sub semnul întrebãrii. Care sã fie
etica, filosofia de mâine, aceea care sã
împace spiritele atât de agitate, nemulþu-
mite, dezamãgite astãzi? Revoluþia tehnicã
n-a liniºtit spiritul uman. Abundenþa de
produse nu-i potolesc suspiciunile. Îl
aruncã, dimpotrivã, într-un ocean al furtu-
nilor. Arta? Arta trãieºte în umbra acestei
colosale explozii industriale ºi trãieºte, ade-
sea, în chip atât de primejdios! Limbajul ei
rãmâne neînþeles pentru cei mai mulþi.
Refugiul este în abstracþiune, în lumea de
simboluri inextricabile. E, poate, orgoliul
artei, forma de protest, demnitatea ei într-o
luptã inegalã. Cãci omul de pe stradã se
opreºte cu mai mare plãcere în faþa unei vi-
trine decât sã intre într-o expoziþie – ºi este
indiscutabil mai uºor ºi de mai mare utili-
tate pentru el sã cumpere o cãmaºã decât sã
vadã, cu aceiaºi bani, un spectacol.
Argentina - Gerardo Perez
*
societate anonimã). Iatã mocheta trans- Citesc într-o paginã din Jurnalul de
portorului groelandez Hans Egede (1905), Mircea Eliade: „din când în când îmi aduc
apoi a navei – ºcoalã Viking (1907) sau a din nou aminte – ºi mã trezesc deodatã trist,
primului transatlantic cu motor diesel: deprimat: nu ºtiu încotro sã primesc ºi sã
Seelanda (1812), întâiul dintr-o lungã serie. prind curaj. Orice s-ar întâmpla, suntem pier-
Printre comenzile onorate de B. et W. se aflã duþi. Lumea noastrã, lumea mea, e iremedi-
ºi navele româneºti Transilvania ºi Basarabia. abil condamnatã. Dacã n-ar fi decât acest
Ghidul muzeului noteazã în dreptul lucru: la fiecare trei ani China îºi adaugã
Transilvaniei: cea mai rapidã navã diesel din populaþia Franþei. La începutul secolului
lume (în 1938). Astãzi B. et W. ºi-a lãrgit con- XXI, China va reprezenta jumãtate din
siderabil sfera de acþiune ºi fabricã acum populaþia globului. În 50-60 de ani, lumea
motoare diesel de tipuri ºi mãrimi variate. nu va mai arãta aceeaºi – ºi nici cultura, nici
Într-o salã special amenajatã vizionez un sensul existenþei, nici valorile morale.
film despre viaþa întreprinderii. Este, fireºte, Evident, pentru cã cred în om – nu în rase
un film-reclamã, însã bine fãcut, amuzant. sau culturi – nu deznãdãjduiesc. Se va naºte
Dl. Knigge se scuzã. A vãzut filmul de sute o altã lume care ar putea fi atât de creatoare
de ori. Îl înþeleg foarte bine: nu-i uºor sã fii ºi de „interesantã” ca aceea care a început
ºeful protocolului ºi sã faci zilnic acelaºi sã-ºi arate chipul în Grecia secolului VII
lucru, sã spui, probabil, aceleaºi fraze ºi sã înainte de Christos. Dar nu e mai puþin ade-
schimbi aceleaºi amabilitãþi. Regãsim totuºi vãrat cã lumea noastrã va dispãrea ºi poate
un limbaj comun: dl Knigge are în realitate într-un fel încã ºi mai tragic decât au dispã-
o formaþie umanistã ºi se intereseazã rut luminile orientului apropiat ºi ale Greciei.
îndeaproape de arta greacã ºi romanã. Îmi închipui, bunãoarã, Europa locuitã de
Discuþia alunecã ºi spre alte teme, cum ar fi populaþii asiatice sau africane; oameni
locul artei în societatea de consum sau pro- inteligenþi ºi cultivaþi, plimbându-se prin
7
Eugen Simion

oraºe vechi ºi ruini fãrã sã le priveascã, fãrã


sã se înþeleagã (aºa cum fãceau anglo-in-
dienii din Calcutta, trecând în fiecare zi pe
lângã templele hinduse, fãrã sã le priveascã,
dispreþuindu-le, urându-le...)”.
E fãrã rost sã comentez acest fragment.
Poate cã alarma este prematurã, poate cã
civilizaþia noastrã va gãsi resurse sã-ºi
pãstreze valorile ei, poate cã... Subliniez
doar sinceritatea confesiunii, adâncul senti-
ment de neliniºte. L-am trãit ºi eu în ziua în
care am vãzut tinerii din Frøstrup lepãdând,
odatã cu veºmintele, ºi valorile morale în
care au fost crescuþi. Ideea de viaþã socialã,
de dragoste, de decenþã, discreþie, familie le
par noþiuni perimate. Ei se îmbrãþiºeazã în
locuri publice ºi se întind pe trotuar, sfidând
morala pãrinþilor. Cât este – încã o datã –
revoltã sincerã, inconformism tineresc în
aceastã atitudine ºi câtã debusolare, rãtã-
cire? Citez (din memorie) din însemnãrile
unui moralist neliniºtit de acest spectacol
obiºnuit ºi în Occident ºi în America: totuºi
– spune el – tinerii aceºtia ce se îmbracã
sumar ºi se îmbrãþiºeazã în locurile publice Argentina - Mauricio Pettinaroli
nu-mi dau sentimentul cã se iubesc mai
doua zi, o discuþie la Radio. O discuþie,
mult ºi nici cã vor fi mai puþin conformiºti
decât pãrinþii lor! bineînþeles, despre poezie. Accept. A doua
zi mã prezint la ora fixatã, Uffe Harder mã
* aºtepta deja ºi înainte de a intra în emisie
Discut toate aceste chestiuni – acestea ºi mã invitã sã luãm o cafea. Cafea în stil
altele – cu Uffe Harder, un tânãr poet din nordic. Adicã lungã ºi moale. Nu zic nimic,
Copenhaga, cultivat, bine informat asupra o accept. În timp ce discutãm, apare o
miºcãrii poetice europene. Îi citesc câteva
tânãrã blondã, absolut splendidã, care-mi
poeme într-o revistã de limbã francezã
apãrutã în Canada. Dacã traducerea nu întinde un plic. Un plic pentru mine? Cine mã
trãdeazã, Uffe Harder este un verlainian tre- cunoaºte aici? Plicul conþine, în fapt, un cec.
cut prin ºcolile poetice mai noi. O tristeþe Este remunerarea discuþiei pe care o vom
fãrã angoasã, o nostalgie de peisaje lumi- avea. Sunt uluit, nu-mi vine sã cred. Cum
noase, o privire de sus aruncatã lucrurilor. aºa? Atâþia bani pentru o discuþie care n-a
Este cãsãtorit cu prozatoarea de origine ita- avut încã loc?... Dupã emisiune, intru într-o
lianã Maria Giocometti, tradusã ºi la noi... bancã ºi retrag banii. E o sumã colosalã pen-
Ne înþelegem uºor, admirãm aceleaºi valori tru mine, biet intelectual din Europa de Est.
poetice europene, folosim acelaºi limbaj... Când ies de la bancã, mã opresc în faþa unui
Petrec o searã minunatã în casa lor. Sunt
magazin de blãnuri. Vãd în vitrinã o hainã
interesaþi de lumea româneascã. Încerc sã le
spun ceva despre aceºti latini de la Dunãre de piele din caprã sãlbaticã suedezã. Nu
care, într-o istorie plinã de mari accidente, ezit. O cumpãr inedit. Banii încasaþi de la
au reuºit totuºi sã-ºi facã o culturã, o cul- Radio acoperã costurile. Sunt emoþionat,
turã, cu precãdere, de poeþi. Nu ocolim sunt mândru, este primul meu succes în
subiectele dificile. Mã invitã sã facem, a societatea de consum...
8
Notes tirées
d’un carnet
Serge
FAUCHEREAU
En songeant
a Tristan Tzara
Rezumat
Autorul evocã personalitatea lui Tristan Tzara, poet care fãrã a fi fost unul dintre personajele cele
mai importante ale avangardei literare dintre cele douã rãzboaie, încarneazã, în cel mai înalt grad,
ideea de avangardism a acelor timpuri. Eseul este prilejuit de primele cãlãtorii ale lui Serge
Fauchereau în România, ele reprezentând, totodatã, tentativele cunoaºterii operii ºi omului prin
intermediul unor incursiuni bibliografice (Primele poeme, Cartea Româneascã 1972) ºi biografice
în Moineºtii lui Tzara.
Cuvinte-cheie: poezie, avangardã, manifest, Tristan Tzara, România.

Merida, 29 mars 75. ancer, ceux qui l’ont aimé et respecté ;


J’ai bu trop de tequila ou bien c’est la Edmond Jabès évoquant ses dernières
chaleur du Yucatan qui m’énerve, et à Jo qui années et l’amertume qu’il avait de ne pou-
vient d’employer l’expression « grand voir facilement publier ses poèmes,
écrivain », je réponds brutalement que les Philippe Soupault, son ami et zélateur
dits grands écrivains sont des emmerdeurs, inconditionnel, et d’autres, bien sûr. Dans
qu’il n’y a pas de « grands » écrivains mais les études que j’ai publiées sur Tzara, je
des incitateurs, des excitateurs plus ou n’avais pas à juger l’homme. Je m’en suis
moins efficaces, que Breton, Maïakovski, tenu aux textes publiés ou destinés à la pub-
Yeats ou Tzara ne sont vivants que parce lication, aux déclarations et aux actes
que vous et moi sommes vivants comme publics.
tant d’autres lecteurs de leurs œuvres A ce propos, sur les cent ou cent
aujourd’hui ; les auteurs en tant qu’hommes cinquante pages d’études que j’ai faites sur
sont morts... J’exagère ; et les auteurs Tzara, il y a un phénomène important sur
vivants à présent, alors ? D’ailleurs je me lequel je crois n’avoir pas assez insisté. La
contredis : j’ai dit la veille à Lorraine et Lidy révolution littéraire amorcée en 1918-1919
que les écrivains étaient aussi des hommes, par Breton, Aragon, Soupault et quelques
avec leurs qualités et leurs défauts, et qu’il autres était une révolution sans violence et
fallait en tenir compte lorsqu’on parle d’eux plutôt une évolution (exceptons Picabia
; je songeais à mes contemporains. Mais chez qui pourtant la provocation allait de
c’est aussi pourquoi il est difficile de con- pair avec les mondanités). Lorsqu’on
sidérer sans quelque doute ce qu’on vous mesure tout ce que Mont de piété, Rosé des
rapporte de la vie d’un écrivain. Je n’ai pas vents, Feu de joie, Les champs magnétiques
connu Tzara mais de ce fait j’en parle, peut- même, devaient non seulement aux grands
être, plus librement. Je pense à ces juge- devanciers comme Rimbaud et Lautréa-
ments sévères de I. sur l’homme Tzara, aux mont, mais à Apollinaire, Reverdy et au
anecdotes détestables que m’a racontées G., cubisme littéraire, aux diverses poses de
à F. m’assurant que Tzara était l’un des l’époque (Gide, Valéry, Cendrars), aux
écrivains les plus antipathiques qu’il ait récentes découvertes de la psychologie et de
connus... Il y a heureusement, pour bal- la philosophie, on mesure aussi du même
9
10
coup la nouveauté plus radicale des Vingt- de façon effrayante. Le macabre mexicain
cinq poèmes de Tzara — je ne veux pas dire n’est pas toujours sacré ; on joue avec la
que ce recueil me paraît supérieur à ceux mort ici : j’ai vu des jouets de bois peint où
que j’ai énumérés, mais plus détonnant. des squelettes articulés, hilares et coiffés de
chapeaux grotesques procédaient à une
*
danse autour d’un cercueil. Dans plusieurs
Ici, les femmes indiennes ont des robes
rues de Merida il y a des cercueils exposés ;
blanches — deux en fait, la dentelle de l’une
avant hier, avec Jo et Lidy j’ai même visité
dépassant sous l’autre d’une quinzaine de
une de ces expositions spectaculaires : des
centimètres — brodées de motifs floraux ou
cercueils en tout genre, de toutes tailles et
abstraits aux couleurs très vives. J’ai pensé
tous très luxueux, avec une ébénisterie
immédiatement aux robes et chemisiers
remarquable, des bois rares, des capiton-
brodés de Roumanie. On trouve même cela
nages de satin, voire une fenêtre ouvragée
chez Tzara (je cite de mémoire) : Au cœur des
(pour que le mort puisse voir ou pour qu’on
taches si belles I Des plaies dont les bords sont
puisse voir Te mort ?)... Rien de tragique à
dentelés comme les robes des filles.
cela pour ces gens qui au contraire ne dis-
Justement, j’aurais dû insister sur l’ar-
simulaient pas leur joie en voyant l’éton-
rière-plan roumain des images, une certaine
nement des deux gringas et du gringo
originalité des images très sensibles dans les
blonds. Hier, j’ai été d’une tristesse et d’une
premiers poèmes roumains et français de
irritabilité désagréables toute la journée ;
Tzara. L’humour noir (le macabre des noyés
c’est cette présence de la mort, je pense,
et pendus des Poèmes roumains) et cette
dont je n’arrive pas à rire : les temples
forme d’absurde que l’on trouve chez Tzara
mayas en ruine que nous visitons, avec
sont assez typiquement roumains — témoin
leurs cénotaphes, leurs sculptures aux
Urmuz aux textes peu nombreux mais si
masques de mort grimaçants, les crânes en
étonnants —. Et cela restera évident, il me
sucre, en plâtre, en bois, les cercueils dans
semble, chez l’auteur de L’Antitête.
les églises et dans les rues...
* Encore aujourd’hui le guide indien à
Etre au Yucatan m’aide à comprendre ou Uxmal m’a appelé Quetzalcóatl (à
plutôt à mieux voir ce qui se produit Dzibilchaltun il disait Cuculcan, mais il
lorsque deux cultures bien différentes se s’agit du même personnage mythologique)
heurtent ou se frottent l’une à l’autre. Ici, la et cela ne m’impatiente plus à présent.
culture espagnole coloniale se mêle intime- Puisque Quetzalcóatl était un homme blanc
ment à l’iconographie, aux rites indiens ; aux yeux bleus avec une barbe blonde, il est
dans les églises, par exemple, tous ces normal que mon apparence amuse ces
crânes, ces statues transformées en totems... descendants des Mayas, à la peau cuivrée,
Il y a ce macabre non effrayant, souriant qui imberbes et le cheveu très noir. D’ailleurs la
n’est décidément pas le macabre dont le légende est très belle. Je la rapporte briève-
catholicisme espagnol ou autre joue parfois ment d’après ce que m’en a dit Maria-
(les reliques, les ossuaires). Cette confluence Eugenia il y a quelques semaines à San
de deux cultures ne s’est pas produite en Antonio : Quetzalcóatl, le dieu blanc du
Amérique du Nord : aucun contact entre le maïs et de l’agriculture, condamne la
monde européen et le monde indien, ce guerre, les sacrifices humains, les boissons
dernier ayant été quasi anéanti par l’autre, alcoolisées et le commerce charnel avec les
par les anglo-saxons en particulier, prin- femmes. Mais un jour, son ennemi
cipaux colonisateurs du nord du Nouveau Huitzilopochtli, dieu de la guerre, l’ayant
Monde. A Merida, depuis deux jours on a enivre, Quetzalcóatl couche avec une de ses
descendu les Christs des croix pour les met- vestales. Dorénavant impur, il doit s’en aller
tre dans des cercueils en attendant Pâques ; — mais il reviendra un jour—. Il doit tra-
les statues sont voilées de crêpes et man- verser neuf mers pour être purifié. En pas-
teaux noirs qui bougent aux courants d’air sant une de ces mers, il se regarde dans
11
plaisir de ce léger recul (Ainsi quand j’ai
tant de joie à conduire sur les routes du
Texas une grosse et souple Oldsmobile verte
dont la radio braille des chansons de cow-
boy, c’est que tout en participant, je sais que
je reste un peu en dehors du paysage d’as-
phalte et de béton, de la voiture empruntée
et des chansons. C’est de cet estrangement à
peine clairement ressenti que vient le recul
qui me fait voir les côtés admirables et les
côtés faux de ce monde-là, que vient
presque tout le plaisir que j’éprouve à y
être). A la longue le recul et Y estrangement
légers se perdent. Il faut poursuivre la con-
testation de l’intérieur : ce sera alors l’Arbre
des voyageurs, l’Homme approximatif, Où
boivent les loups, Midis gagnés... C’est une
autre poésie, qui change de qualité : elle
l’eau et voit que sa tête d’homme a été perd en agressivité, mais gagne en efficacité
changée en une tête de lapin... Dans le et attaque plus en profondeur les idées
jardin archéologique de la Ermite il y a en reçues.
effet une grande statue de divinité à tête de *
lapin avec un crâne humain sur la poitrine. Villahermosa, 4 avril.
C’est un mythe magnifique, je ne me sou- Comment j’ai traduit les poèmes
viens plus si Benjamin Péret en parle dans roumains de Tzara ? Par hasard, presque.
son Anthologie des mythes et légendes J’en avais déjà publié quelques-uns dans
d’Amérique. Je ne sache pas que Tzara, qui Crtique et la Quinzaine littéraire au print-
s’est intéressé à l’art africain, à l’art emps de 1972 lorsque Theodor Vârgolici
océanien, se soit aussi intéressé à l’art pré- m’avait envoyé de Bucarest l’édition
colombien. roumaine des Primele poème (Cartea
Le décalage entre deux cultures est pré- Romaneasca), mais je n’avais pas l’intention
cieux à qui sait l’exploiter. La culture n’est d’en traduire d’autres. Paresse ou respect
pas seulement quelque chose qui libère ou pour le travail de Claude Sernet que je ne
confère plus dé liberté (d’esprit) ; ne pas me sentais pas capable de continuer, je ne
oublier qu’elle en impose : elle impose cer- sais. Mais en août de la même année je suis
taines attitudes, certains mécanismes de allé en Roumanie ; c’était mon premier voy-
pensée et, pour un écrivain, une rhétorique age dans ce pays et je n’avais guère emporté
certaine. Venu de Roumanie, Tzara inter- de lecture. Sauf, à tout hasard, le volume
vient dans la langue et la culture françaises des Primele poème. « Pourquoi n’en
sans les contraintes et les tabous que celle-ci traduisez-vous pas quelques autres ? » dis-
impose aux Français. Il n’a que faire des ait Aurel Rau ; mais je pensais que c’était
règles de la tradition et du bon ton ; c’est ce trop difficile, plein d’allusions que je ne
que lui reproche André Gide dans son arti- comprenais pas. J’avais tout de même
cle sur Dada. Tzara refuse de chanter dans traduit alors « Le chant du déserteur », un
le ton ; il y faut un certain courage. très beau poème, oubliant que Sernet l’avait
Sans doute le jeune auteur des Vingt-cinq déjà fait. En redescendant de Suceava vers
poèmes connaît-il bien la culture française ; la Valachie — passant par Moinesti — j’en
mais même s’il sent qu’il participe de cette avais encore traduit un ou deux autres, tant
culture, volontairement, il lui reste très bien que mal, avec un petit dictionnaire.
légèrement étranger. Il tire probablement du J’avançais lentement comme qui fait des
12
mots croisés, par simple exercice, sans plus.
C’est au bord de la mer Noire en une
dizaine de jours que tous les autres poèmes
que Sernet n’avait pas publiés ont été
traduits (sauf « Hamlet », traduit à Sibiu), à
la suite de circonstances si absurdes que je
ne résiste pas au désir de les rapporter.
Amenés par Lia et Mircea Tomus, nous
logions dans une ferme tout près de la côte,
hors des circuits touristiques. La plage en
contre-bas d’une falaise était peu fréquentée
mais, semble-t-il, par un public plutôt «
artiste » d’acteurs, écrivains, etc. et tous en
tenue d’Adam et Eve (Je revois ce vieux
monsieur aux choses lui tombant presque
aux genoux, baisant la main de Jocelyne
d’un geste très stylé). Je m’étais bien volon-
tiers adapté aux coutumes du lieu mais avec
ce résultat désastreux que, sous le soleil de doute, et vain puisque je n’ai jamais fait cas
plomb au bord de la mer Noire en août, j’ai des « vies d’auteurs».
dès le premier après-midi été cuit, brûlé
même et incapable en particulier de *
m’asseoir tant le soleil m’avait maltraité En 1967, je crois, un représentant de la
l’arrière-train. C’est donc retiré et comme en municipalité de M., dans l’Oise, où
pénitence à l’ombre maigre d’un parasol j’habitais alors, me sachant grand lecteur,
pendant que les autres s’ébattaient dans m’avait fait l’honneur de me consulter pour
l’eau et sur la plage, que j’ai passé les autres l’appellation de la bibliothèque qu’on allait
après-midi ; et c’est là que pour passer le sous peu ouvrir. Sans hésiter j’avais répon-
temps, avec mon petit dictionnaire et aidé du : Tristan Tzara (en réfléchissant j’aurais
par Mircea, j’ai peu à peu traduit ces pu également dire Pierre Reverdy). Mais on
poèmes de Tzara qui aurait certainement ne savait pas qui était ce Tzara. J’ai expliqué
aimé la bouffonnerie de ma situation. que c’était un des écrivains les plus impor-
(Naturellement, Mircea a ensuite revu mes tants de ce siècle, communiste de surcroît (je
traductions et expliqué ce que je ne compre- pensais que ce dernier fait plaiderait beau-
nais pas ; c’était bien nécessaire : pensez coup en sa faveur). La bibliothèque de M.
donc qu’à certain moment, par exemple, je s’appelle « Paul Eluard ». Très bon écrivain,
n’avais pas reconnu le Pater noster !) assurément, mais tant d’autres biblio-
thèques ou centres culturels portent son
*
nom, qu’un de plus ou un de moins, mieux
Moinesti. La ville natale de Tristan Tzara
valait être original. J’espère qu’il existe dans
n’a rien de remarquable. J’en ai parlé dans
quelque ville une bibliothèque « Tristan
la présentation des Poèmes roumains (Ed. de
Tzara ».
la Quinzaine littéraire). J’ai dit que je n’avais
fait qu’y boire une bière et que j’ignorais si *
quelque chose signalait dans la ville qu’un Au lendemain de la mort de Tzara un
des poètes européens les plus importants de paragraphe extrêmement insultant pour sa
ce siècle y était né. Il y a une plaque, m’a-t- mémoire était publié dans Les Nouvelles lit-
on dit depuis. Pourquoi avais-je tenu à pass- téraires. Je l’ai découpé et conservé, et si j’é-
er par cette petite ville sans charme puisque tais en France, j’aurais plaisir à le citer in
je ne l’ai même pas visitée ? Pour voir qu’il extenso. La vie de Tzara y était répartie en
n’y avait rien à voir, rite sentimental, sans trois périodes successives : la période du
13
monocle au temps de Dada — mouvement et Der Sturm. Ce n’est pas si facile de se
justement oublié —, la période des pétitions dévouer à la cause de l’avant-garde ; on ne
où Tzara signait en faveur de telle ou telle vous en a jamais qu’une reconnaissance
cause — sans intérêt, évidemment — et toute momentanée. C’est sans doute ce que
enfin la période des biscottes et du filet à Tzara a très vite découvert puisque après
provision parce que récemment on pouvait Dada il n’a plus dirigé aucune revue. Il est
encore voir Tzara faisant ses emplettes avec moins brillant mais plus confortable de
un filet à provision du côté de la rue de n’être que le collaborateur ou l’éminence
Lille. Et l’articulet de conclure : « il était grise d’une revue. Tzara a collaboré à toutes
devenu tout pareil à ces petits bourgeois les revues d’entre les deux guerres : Der
qu’il avait tant voulu épater autrefois. » Sturm, Der Dada en Allemagne, Ma en
‘auteur de ces remarques n’a pas signé, pas Hongrie, Mécano en Hollande, The Little
même de ses initiales, mais aujourd’hui Review aux Etats-Unis, Unu en Roumanie, et
encore je les trouve intéressantes dans la vingt autres encore, sans compter les revues
mesure où elles montrent ce que pensaient françaises.
certains malintentionnés, et l’oubli Tzara n’est peut-être pas le personnage
méprisant où ils voulaient confiner son le plus important de l’avant-garde littéraire
œuvre. entre les deux guerres, mais il est probable-
ment celui en qui s’est le mieux incarné le
*
Zeitgeist d’alors. Au lendemain de la pre-
Dans le jardin de la Venta je parle avec
mière Guerre mondiale, peu d’écrivains
Lidy du mouvement De Stijl (elle insiste
avaient comme lui une vision synthétique
pour que je prononce correctement le mot).
du mouvement littéraire et artistique
Nous dégustons nos admirations respec-
tives pour Mondrian ; elle aime la période européen. Comme l’a dit plus tard
pré-abstraite avec les études d’arbres styl- Soupault, prise dans le jeu littéraire parisien
isés, je préfère la période des grands rectan- et le réseau des amitiés, Littérature restait en
gles et carrés où le blanc domine, avec ici et France une revue avancée mais de bon ton,
là un peu de jaune ou de bleu. Mais lorsque proposant inédits intéressants et textes
je cite van Doesburg, elle ne veut pas en d’aînés consacrés. On aurait continué ainsi
entendre parler. Il y a là une injustice, chère si la venue de Tzara à Paris au début de
amie, car si van Doesburg n’est évidemment 1920 n’avait provoqué un heureux chaos qui
pas un Mondrian — il s’en faut—, le rôle devait amener une rupture véritable avec
qu’il a joué au moment de De Stijl, de Dada l’avant-guerre : entraîné par Tzara, Picabia
et du Bauhaus est très important. Sa revue relance 391 et tout le groupe Littérature
Mécano, sa collaboration sous des noms saccage les idées reçues et se livre à des
divers à toutes les revues d’avant-garde du provocations d’une façon dont ils ne
moment, son dévouement et même son côté rêvaient pas quelques mois plus tôt. Au
voyageur de commerce ont été pour beau- bout de quelques mois cependant Tzara se
coup dans la diffusion d’idées parmi les trouve pris à un nouveau jeu conventionnel
plus neuves alors. Peut-être y a-t-il même : Dada ne se renouvelle pas et perd peu à
un peu gâché son talent. Ceci à un moment peu son pouvoir offensif au point d’en
où se retiraient ceux qui auraient pu devenir presque un jeu mondain auquel
assumer ce rôle de pivot européen, veulent très vite participer Cocteau et les
catalysant en soi ou en une revue les idées snobs argentés. Breton, qui lui aussi est un
venues d’Allemagne, de France, de Suisse, meneur, ne veut pas de cette usure par répé-
de Hollande ou d’ailleurs ; je pense notam- tition des mêmes gestes et paroles ; il rompt
ment à Tzara et Dada qui ont tenu ce rôle à temps avec Dada pour préparer le surréal-
autour de 1918 ; mais il y avait aussi Picabia isme. Et le surréalisme à son tour est essen-
et 391 plutôt orientés vers les Etats-Unis et tiel au renouvellement spectaculaire de
l’Espagne, ou, par ailleurs, Yvan Goll, plus Tzara dans les années 1928-1934. Juste aller
germanisant, à l’instar de Herwarth Walden et retour des choses.
14
In memoriam
Grigore Vieru
Tudor
NEDELCEA
Poetul,
simplu ca iarba
Abstract
The author brings homage to Grigore Vieru, a "divine poet" as he calls him, talking about the time
he spent in the company of the great poet, whom he admired not only for his work, but also for his
personality, his kindness, his spiritual richness.
Key words: poetry, Romania, The Republic of Moldova, the Romanian language and culture.

„L-am cunoscut” prin Ioan Alexandru ºi nu. Ce se întâmplase? Adrian Pãunescu l-a
Marin Sorescu. Apoi „l-am vãzut” în biroul luat pe Poet la Bârca, apoi au mers la
lui Mihai Ungheanu de la „Luceafãrul”, Maglavit, la Petrache Lupu, urmând sã-l
într-un panou cu alþi scriitori basarabeni (pe aducã la Vodiþa sau la Bãile Herculane,
acel perete trebuia sã existe portretul ºefului unde erau gãzduiþi.
statului român).
În realitate însã l-am cunoscut prin inter-
mediul regretatului mitropolit-cãrturar
acad. Nestor Vornicescu (originar din locali-
tatea basarabeanã Lozova-Vorniceni). În
prealabil, Î.P.S. Nestor mã pregãtise: m-a
invitat, într-o duminicã, la o agapã ºi peste
masã (fãcându-mi semn cu degetul sã nu
scot o vorbã) mi-a întins o revistã: Glasul,
scoasã în clandestinitate la Riga (cu sprijinul
basarabencei Maria Macovei-Briedis), de
Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Leonida Lari,
Ion Vatamanu, Nicolae Dabija, preotul Vasi-
le Buburuz, Ion Druþã (dacã mi-i amintesc
pe toþi). Apoi, în curtea Catedralei Mitro-
poliei din Craiova (unde nu erau micro-
foane), Î.P.S. Nestor mi-a vorbit de toþi marii
basarabeni, de idealurile ºi de lupta lor, ade-
sea dramaticã, dar ºi de marea lor creaþie.
A venit ºi momentul cunoaºterii. În Echipajele poliþiei mehedinþene primi-
august 1991 se sãrbãtorea împlinirea unui serã consens sã opreascã maºina scriitorului
an de la punerea pietrei de temelie a reface- Adrian Pãunescu, cu soþii Vieru, spre a face
rii Mãnãstirii Sfântului Nicodim la Vodiþa, un popas ºi la Vodiþa. Numai cã, din
de la 1370, ctitorul monahismului autohton. Drobeta Tr. Severin, Grigore a mers cu altã
Urmau sã participe la aceastã festivitate maºinã la Bãile Herculane ºi astfel „a scã-
soþii Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, pat” de barajele poliþiei. Pentru moment
Doamna Raisa ºi Grigore Vieru. Soþii însã, cãci a fost recuperat ºi adus la Orºova,
Teodorovici au sosit, familia lui Grigore însã unde noi, ceilalþi, Î.P.S. Nestor, oficialitãþi,
15
Tudor Nedelcea

soþii Teodorovici eram la masa festivã, într- putut vorbi. Mi se pusese un nod în gât.
un restaurant orºovean aºezat pe malul M-am urcat în maºinã, însoþit de o exce-
Dunãrii. lentã ziaristã de la Radio Oltenia, Gabriela
Într-un splendid asfinþit de soare, l-am Rusu-Pãsãrin, ºi am ajuns în staþiune. Toþi
vãzut pentru prima datã pe Grigore Vieru, erau la masã, dar nu puteau mânca. La
urcând scãrile, spre etajul unde era pre- insistenþele noastre, Grigore Vieru ducea
gãtitã masa. Vãzându-l din profil, cu ple- lingura cu ciorbã la gurã, dar nu putea
tele-i de Fãt-Frumos, cu un mers mai mult înghiþi. Gura i se încleºtase, ca ºi sufletul.
alunecat, cu zâmbetul lui angelic, am avut Voia, împreunã cu Doina, sã plece imediat
impresia cã-l vãd pe Dumnezeu. Atât era de în Basarabia, sã se realãture luptei anti-
frumos ºi divin Poetul. M-am repezit pur ºi bolºevice, cu toate cã noi toþi încercaserãm
simplu sã-i sãrut mâna (cum fãceau altãdatã sã-i explicãm cã, odatã ajunºi la graniþã,
feciorii de þãrani faþã de pãrinþi sau naºi) soarta lor ar fi putut fi pecetluitã. (Nu reali-
pentru ca imaginea (pe care o credeam ire- zam în acele momente cã puciul era o
alã) sã nu disparã. Nu ºtiu dacã mi-am spus operetã). Am stat pânã seara, am mâncat în
numele când ne-am îmbrãþiºat. Cred cã nu, camera soþilor Vieru ºi o lubeniþã, am primit
pentru cã vocea-mi dispãruse. cadou proaspãtul disc Electrecord cu muzi-
Ce-a urmat este greu de descris. Grigore ca lui Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, pe
Vieru „vorbea” în perle. Doina ºi Ion Aldea versurile lui Grigore Vieru, cu autograful
Teodorovici au cântat doar dacã „nenea tuturor. Ne-am întors liniºtiþi la Craiova, cu
Grig” le dã voie (ºi, fireºte, muzicã ºi ver- promisiunea cã nu se vor întoarce imediat
surile Poetului). Î.P.S. Nestor patrona ca un în Basarabia, iar dacã bolºevicii revin la pu-
adevãrat patriarh al sufletelor noastre. La tere, ei vor continua lupta în România. A
un moment dat, am început sã notez vor- doua zi dimineaþa aflu de la Doamna Raisa
bele de spirit despre simþirea româneascã ºi cã ei totuºi vor sã se întoarcã la Chiºinãu.
creºtinã ale lui Grigore Vieru pe ºerveþelele Noroc cã în Herculane a sosit special pentru
de pe masã, singurul suport de hârtie avut ei prietenul lor, Adrian Pãunescu, luându-i
la îndemânã. Î.P.S. Nestor îl stârnea mereu în câteva spectacole pânã când puciul a luat
pe Vieru la discuþii, dar ºi la mâncat, iar mie sfârºit.
mi-a dat ºi ºerveþelele Înalt Prea Sfinþiei. Cu Conform înþelegerii ºi promisiunii lor, în
aceste vorbe ale Poetului, am alcãtuit un cazul în care puciul eºua, urma sã rãmânã ºi
interviu (pe care poetul, de fapt, nu mi-l la Craiova. În înþelegere cu Î.P.S. Nestor, i-am
acordase), publicat iniþial în ziarul bucu- aºteptat la intrarea în Craiova ºi, în momen-
reºtean „Dimineaþa”(nr. 232, 27 nov. 1991, p. tul când i-am vãzut, i-am telefonat (de la
15), condus de Al. Piru ºi Grigore Traian Peco, din Calea Severinului) Mitropolitului
Pop ºi, ulterior, în volumul meu, Interferenþe ºi din acel moment toate clopotele biseri-
spirituale (Craiova, Fundaþia Scrisul Româ- cilor craiovene au bãtut în cinstea înalþilor
nesc, 2002, p. 594-598). M-am întors, într-o oaspeþi ºi a eºuãrii puciului. I-am escortat
superbã noapte de august ºi, dupã un pânã la reºedinþa mitropolitanã, unde ne-a
moment unic, la Craiova, dimpreunã cu întâmpinat Î.P.S. Nestor, cu un sobor de pre-
Î.P.S. Nestor, încheind astfel o zi plinã oþi, consilieri ºi... Tudor Gheorghe. A fost o
dãruitã de Dumnezeu. masã sfântã, binecuvântatã de Dumnezeu,
A doua zi dimineaþa, ascultând radioul prin intermediul mitropolitului, descãtuºatã
în timp ce sorbeam cafeaua, am auzit despre de orice reþinere ºi cu discuþii într-o altã
puciul de la Moscova. M-am îngrozit. tonalitate, optimistã. Am fãcut o pauzã ºi
Primul gând a fost sã sun la hotelul din l-am vizitat pe Tudor Gheorghe. Alte dis-
Bãile Herculane unde erau cazaþi doamna cuþii extrem de interesante, care, din pãcate,
Raisa ºi Grigore Vieru, Doina ºi Ion Aldea n-au fost înregistrate. Þin minte o propune-
Teodorovici ºi ministrul Turismului din R. re a lui Tudor Gheorghe ca Ion Aldea Teo-
Moldova. La celãlalt capãt al firului telefo- dorovici sã-i alcãtuiascã orchestraþia pentru
nic era Grigore Vieru, dar cu niciunul nu am viitoarele sale spectacole. Ion Aldea n-a mai
16
Poetul, simplu ca iarba

basarabeni sau bucovineni (Mihai Cimpoi,


Nicolae Dabija, Vasile Tãrâþeanu, Eugen
Doga, Emil Loteanu, Anatol Codru º.a.).
În 25-27 oct. 1997, am sãrbãtorit (fãrã
Marin Sorescu, directorul ei, trecut la cele
veºnice cu un an înainte) cei 75 de ani de
existenþã a Editurii Scrisul Românesc.
Fireºte, Grigore Vieru a fost invitat ºi
prezent la aceste manifestaþii naþionale,
unde a primit Premiul „Mihai Eminescu”
pentru poezie. La masa rotundã cu o temã
incitantã, Cartea, a câta putere în stat?, coor-
donatã excelent de proaspãtul preºedinte al
Academiei Române, Eugen Simion, au par-
ticipat înalte personalitãþi ºtiinþifice ºi cul-
turale (M. Cimpoi, N. Dabija, M. Ungheanu,
D.R. Popescu, Radu Voinea, Fãnuº Bãileº-
teanu, Mihnea Gheorghiu, ªtefan ªtefãnes-
cu, Al. Balaci, Th. Codreanu, C. Cubleºean,
I. Buzaºi, I. Stoica, Jean Bãileºteanu, C.
Preda, H. Cândroveanu, Ov. Ghidirmic,
Gabriela Rusu-Pãsãrin. În centrul atenþiei a
stat, aº putea spune, Grigore Vieru ºi pro-
blemele basarabenilor, adicã ale noastre, ale
tuturor. Indignat, dezamãgit, dar fãrã sã
dezarmeze, Poetul privea, dureros de critic,
dar realist, problematica românismului de
pe ambele maluri ale Prutului. „În primul
apucat sã colaboreze cu genialul menestrel, rând, vina o purtãm noi [...] Ne-a înzestrat
compozitor ºi poet Tudor Gheorghe. Însã, în Dumnezeu cu atâtea calitãþi, dar avem ºi multe
schimb, Tudor Gheorghe îi omagiazã pe cei vicii, le-aº spune aproape naþionale. Aºa vede
doi cântãreþi martiri cu pioºenie ºi cântã pe lucrurile ochiul meu de român basarabean, mai
versurile lui Grigore Vieru. îndelung spãlat de lacrimi decât al românului de
De atunci, Poetul Grigore Vieru m-a ono- aici” (Cartea, a câta putere în stat?, ediþie
rat cu o prietenie la care nici nu visam. La îngrijitã de Tudor Nedelcea, Craiova,
rândul meu, i-am editat volumul antologic Fundaþia Scrisul Românesc, 1999, p. 62,63).
Rugãciune pentru mama (1994) ºi Lucrarea în Într-o toamnã a anului 1998, am avut
cuvânt (2001) – „debutul” sãu editorial în prilejul de a însoþi Ansamblul folcloric
prozã, Liniºtea lacrimii (2006). Ne-am vizitat „Maria Tãnase” din Craiova, într-o dele-
reciproc, la Craiova ºi Chiºinãu, unde gaþie condusã de graficianul Gabriel Bratu,
Doamna Raisa s-a dovedit a fi mare la un concert în Chiºinãu. Dintre soliºtii
Doamnã. Fericiþi trebuie sã fie poeþii cu ast- români fãceau parte Const. Enceanu, Traian
fel de soþii! Jurchelea, Tiberiu Ceia, Liviu Vasilicã ºi
De atunci, drumurile noastre s-au inter- Sava Negrean-Brudaºcu. Ajunºi seara la
sectat benefic, în special prin mitropolitul Hotel „Codrul”, unde eram cazaþi, am dat
Nestor Vornicescu ºi Victor Crãciun, un telefon lui Grigore. L-am gãsit într-o
preºedintele Ligii Culturale pentru Unitatea stare foarte tristã. A doua zi, mi-a explicat:
Românilor de Pretutindeni ºi pricipalul cu câteva zile înainte avusese loc logodna
organizator al Congreselor Spiritualitãþii sau nunta fiului sãu, la Chiºinãu. Dupã
Româneºti, unde Grigore Vieru era, întot- petrecere, Grigore a rãmas pentru restul
deauna, oaspetele de seamã, alãturi de alþi nopþii la fiul sãu, iar acesta în apartamentul
17
Tudor Nedelcea

lui Grigore. Nesesizând aceastã inversare


de cazare, niºte haidamaci cu cagule au
pãtruns în locuinþa Poetului spre a-l supri-
ma. Fiul sãu fiind mai tânãr a avut puterea
ºi tãria de a se lupta ºi astfel a scãpat
aproape teafãr. Grigore era furios la culme:
„Sã mã omoare pe mine, cãci asta urmãresc, dar
nu ºi pe fiul meu”, îmi spunea cu nãduf.
Urma sã se întâlneascã cu preºedintele
Republicii pentru a elucida aceastã groaz-
nicã întâmplare ºi, din acest motiv, a ratat
spectacolul folcloric de patru ore, într-o salã
arhiplinã. Înainte de a cânta, vãdit emoþio-
natã, Sava Negrean-Brudaºcu le-a spus
spectatorilor: „Fericitã trebuie sã fie acea mamã
care are un asemenea fiu ca dl Grigore Vieru”.
Nu ºtia cã mama Evdochia trecuse la cele
veºnice. Dupã spectacol, gazdele (basara-
benii sunt cu adevãrat ospitalieri) ne-au
invitat la o searã (târzie) haiduceascã în pã-
durea secularã de stejari de lângã Mãnãsti-
rea Cãpriana. Acolo a venit ºi Grigore.
Grigore ºi Sava nu ºi-au spus niciun cuvânt,
doar lacrimile li s-au împreunat când s-au
îmbrãþiºat. A fost un alt spectacol, în care
Sava ºi Grigore s-au întrecut pe ei, cântând
împreunã. Poate nicicând ºi niciunde cân-
tecul Doamne, ocroteºte-i pe români nu a
vibrat atât de puternic ca la Chiºinãu ºi
Cãpriana. La un moment, curentul electric a
fost întrerupt, dar bravii basarabeni nu s-au
lãsat (ca de atâtea ori) învinºi. Toate auto-
turismele au format un fel de cerc cu
farurile aprinse ºi îndreptate pe mica scenã
improvizatã, unde cântecul (chiar fãrã
microfon) a rãsunat printre stejarii lui ªtefan
cel Mare ºi Sfânt. La despãrþire, Grigore
ne-a sugerat (ºi noi ne-am conformat) sã nu
ieºim în autostrada Chiºinãu-Albiþa (unde
puteam fi vulnerabili dupã concertul inter-
românesc), ci sã mergem, spre a fi apãraþi, în
caz de pericol, de sãtenii basarabeni.
Vizitele sale în Bãnie ºi-n Oltenia se
înteþesc. Cu mitropolitul Nestor facem dese-
ori excursii la mãnãstirile din Gorj, Dolj ºi
Mehedinþi, unde discuþiile sunt la nivelul
meleagurilor spiritualizate prin atâtea vetre
mãnãstireºti. La festivitãþile prilejuite de
prima Unire a românilor sub un singur
sceptru – al lui Mihai Viteazul – era prezent,
alãturi de marele sãu prieten, poetul Adrian
18
Poetul, simplu ca iarba

Pãunescu, unde Grigore suferã o cãdere fizi- „Marin Sorescu”), M. Cimpoi, N. Dabija,
cã, ajutat sã-ºi revinã, de medicul Marius Adrian Pãunescu, Adam Puslojici, V.
Turaiche. La Forumul Cultural, organizat Tãrâþeanu, D.R. Popescu, M. Ungheanu,
sub patronajul preºedintelui Ion Iliescu, la Fãnuº Neagu, Ion Miloº, Mircea Micu,
Teatrul Naþional „Marin Sorescu” din Cra- Tudor Gheorghe, Virgil Ogãºeanu, Dorel
iova, Grigore rosteºte o emoþionatã ºi perti- Viºan, Ilie Gheorghe, I. Colan, G. Mihãiþã,
nentã cuvântare, iar la aniversarea celor 80 Horaþiu Mãlãiele, Victor Crãciun etc.
de ani ai Editurii Scrisul Românesc, este Între 24-27 martie 2005, se desfãºoarã
prezent alãturi de regizorul Geo Saizescu, prima ediþie a „Zilelor Basarabiei ºi Buco-
C. Preda, Marian Barbu, Toma Velici, vinei”, Cetatea Banilor fiind prima ºi (deo-
I. Rusu etc. camdatã) singura localitate din România
La 15 ianuarie 2000, dupã ce primeºte organizatoare de astfel de manifestaþii pen-
medalia guvernamentalã a României tru confarþii lor aflaþi nedrept dincolo de
„Eminescu – 150 de ani de la naºtere”, Gri- graniþele þãrii. Primul invitat a fost Grigore,
gore participã la Simpozionul Internaþional cãruia i se coferise titlul de Cetãþean de
„Pe mine mie redã-mã, dedicat lui Emines- Onoare al Craiovei cu doi ani înainte. L-au
cu, pe care l-am organizat la Teatrul Na- însoþit atunci prietenii sãi de-o viaþã: M.
þional craiovean, unde a obþinut din nou un Cimpoi, N. Dabija, V. Tãrâþeanu, Victor Crã-
premiu, alãturi de M. Cimpoi, N. Dabija, ciun, care au fost înnobilaþi ca cetãþeni de
D. Vatamaniuc, V. Tãrâþeanu, M. Ungheanu onoare ai urbei (alãturi de semnatarul
etc. acestor rânduri), dar ºi generalul Mircea
La invitaþia primarului Antonie Solo- Chelaru, grupul „Etnos/Melos” din Chiºi-
mon, cãruia îi devine un devotat prieten, nãu, Victoria Costinean (Cernãuþi). Atunci
Grigore petrece sãrbãtorile Sfintelor Paºti, am lansat ºi cãrþile lui Grigore Vieru:
în 2003, la Craiova. Am mers împreunã la Rugãciune pentru mama ºi Lucrarea în cuvânt.
Catedrala „Sf. Dumitru” sã luãm luminã, A doua ediþie a Zilelor Basarabiei ºi
primit cu entuziasm de publicul craiovean Bucovinei (7-8 aprilie 2006) a fost dedicatã
ºi de mitropolitul Teofan Savu. Dimineaþa împlinirii vârstei de 70 de ani ai Poetului,
urma sã ciocnim oul roºu, la orele 8. Dar printr-un spectacol apoteotic cu titlul
Grigore nu se sculase. Pe la orele 10, am „Strigat-am cãtre tine...!” la Teatrul Naþio-
bãtut cu sfialã în uºã ºi l-am zãrit pe nal care poartã numele prietenului sãu,
Grigore, de data aceasta nu ca poet, ci com- Marin Sorescu. La acest spectacol, care a
pozitor, cu hârtiile pe genunchi, notându-ºi durat aproape ºapte ore, ºi-au dat concursul
muzical melodia inspiratã chiar în dormi- ºi l-au onorat pe Poet prietenii sãi din þarã ºi
torul meu. de peste hotare: Tudor Gheorghe, Dida
Dupã pensionarea actorului Emil Drãgan, Anastasia Lazariuc, Gabriel Doro-
Boroghinã ca director al Teatrului Naþional banþu, Cristian Aldea Theodorovici,
din Craiova, cel care iniþiase „Zilele Marin Cristian Sanda, Aurelian Temiºan, Ionuþ
Sorescu”, împreunã cu preºedintele Dolãnescu, Nineta Popa-Ionescu, D. Fãrcaº,
Academiei Române, Eugen Simion, aceastã Adriana Ochiºanu-Botgros, N. Ciubotaru,
manifestare sorescianã intrase în declin. Lidia Bejenaru, Vlad Ghiorghelaº, Mihai
Ales primar al Craiovei, Antonie Solomon a Ciobanu, ansamblul „Lãutarii” condus de
preluat la un alt nivel aceste zile soresciene. N. Botgros (aflat pentru prima datã în Olte-
Fireºte, la aceste ediþii, de a cãror organizare nia), compozitorul Nicolae Caragia, tenorii
mã ocupam, din încredinþarea edilului ºef al Michael Kleitman (Germania), Ilia Trofimov
Craiovei, nu putea lipsi Grigore Vieru, a (Rusia), Antonio Furnari (Italia) etc.
cãrui prietenie cu genialul scriitor bulzeº- Dar, înainte de spectacol, i-am oferit o
tean era notorie. ªi l-am omagiat pe „vãrul surprizã. Cu sprijinul financiar al Primãriei
lui Shakespeare”, adicã pe Marin Sorescu. Craiovei, am alcãtuit, tipãrit ºi postfaþat
Dimpreunã cu Eugen Simion (preºedintele antologia poeticã Liniºtea lacrimii (cu o pre-
juriului de acordare a Premuilui academic faþã de Antonie Solomon), care urma sã fie
19
Tudor Nedelcea

lansatã în dimineaþa aceleiaºi zile în foierul vinã pe 27-28 febr. 2009 la Craiova spre a-l
Naþionalului craiovean, fãrã sã-l prevenim. omagia împreunã, din nou, pe Marin
Grigore a fost luat din spital de sub perfuzii, Sorescu, iar pe 27 martie sã participe la
pe semnãturã, ºi adus în mare grabã la Zilele Basarabiei ºi Bucovinei. Urma ca
Craiova (având concursul lui Ionuþ Dolã- acestea toate sã se întâmple. ªi se vor întâm-
nescu), spre nedumerirea sa, care ºtia doar pla, dar fãrã Grigore.
de spectacolul de la orele 18. Cu o zi înainte de tragicul ºi absurdul
Abia când s-a aºezat în fotoliu, în faþa accident, paºii mei ºi ai soþiei mele, Marilena
unui numeros public (din care fãcea parte ºi (cãreia, de fiecare datã, Grigore îi aducea o
complice Raisa Vieru ºi mama Doinei cutie de bomboane de la „Bucuria”) s-au
Aldea- Teodorovici), Grigore ºi-a vãzut pro- îndreptat (de ce oare!?) spre Cimitirul
pria-i carte. Pur ºi simplu el a renãscut. Nu Ungureni din Craiova, unde, pe crucea
mai era acel bolnav luat din spital cu doar cavoului meu încrustat poezia Nu am,
trei ore înainte. Iar cuvintele de dor ºi moarte, cu tine nimic! Apoi, în noaptea care a
dragoste vierianã rostite de Theodor urmat înhumãrii sale, l-am visat; el era pe
Codreanu, Victor Crãciun, Viorel Dinescu, un tãrâm (o limbã de pãmânt), eu pe alt
Andrei Strâmbeanu, Andrei Sorel, Tudor tãrâm, între cele douã tãrâmuri curgea o apã
Gheorghe, înregistrate ºi transmise radio- neagrã. Am intrat în apã spre a ajunge pe
fonic cu profesionalism de Gabriela Rusu- celãlalt mal, iar când apa mi-a ajuns la gât,
Pãsãrin, au întregit o manifestare de suflet. Grigore m-a ridicat ºi m-a aºezat pe tãrâmul
ªi ca o recompensã moralã pentru locuitorii meu. Groaznic vis.
acestor meleaguri, alãturi de care a mãrtu- Acum, fãrã El, mi-e frig. Nu-l mai pot
risit deseori cã se aflã în comuniune (omul întâlni, nu-i mai pot auzi mãcar vocea la
de afaceri Matei Vintilã din Horezu-Vâlcea celãlalt capãt al firului de telefon, acea voce
i-a dãruit un apartament), Grigore Vieru a care îmi încãlzea sufletul. Acum, fãrã El,
scris oda Ce frumoasã eºti, Oltenie!, dedicatã mi-e frig.
lui Antonie Solomon, care, pusã pe note de Spunea Nichita Stãnescu despre Emi-
basarabeanul N. Caragia, a rãsunat pe scena nescu cã toþi scriitorii vor sã aibã opera la
craioveanã în interpretarea Anastasiei nivelul „omului deplin al culturii ro-
Lazariuc ºi a lui Gabriel Dorobanþu. mâneºti”, dar niciunul n-ar vrea sã aibã ºi
...ªi a venit ºi ultima întâlnire, la Alba- viaþa lui Eminescu. Afirmaþia este valabilã
Iulia, la Congresul Spiritualitãþii Româneºti. ºi în cazul lui Grigore.
Atunci, pe 2 decembrie 2008, Grigore mi-a Grigore Vieru era iubit ºi urât ca ºi Iisus
dat ultima sa carte, Taina care mã apãrã, cu Hristos. ªi tot ca El va strãluci ºi lumina.
urmãtorul (ultim) autograf: „Fratelui Tudor (Oare cei care l-au huiduit sau l-au consi-
Nedelcea, pentru cã alãturi de el mã simt mai derat un poet total depãºit se vor simþi mai
apãrat în Taina mea. Vã iubesc ºi nu ne uitaþi!”. uºuraþi!?).
Iar la despãrþire, obraz la obraz, Grigore Dar peste tot ºi toate, în timpul vieþii sale,
mi-a spus: „Tudore, dacã auzi cã s-a întâmplat Grigore Vieru rãspândea bunãtate creºtinã,
ceva rãu cu mine sã dai crezare ºi sã nu te întris- har divin, înnobila oamenii cu prietenia sa.
tezi”. Acum ºi în veac, cel care sunt ºi care a
Fireºte, nu aveam sã cred cã aceste ultime cunoscut izvorul ºi clipa, dar ºi rãdãcina de foc
vorbe o sã cadã ca o presimþire. Urma a participat la curãþirea fântânii, într-o rugãci-
sã ne reîntâlnim la 24 ianuarie 2009, la un une pentru mama, întru liniºtea lacrimii, adicã
pelerinaj organizat de Victor Crãciun ºi o lucrare în cuvânt în duminica cuvintelor, a
Mihai Cimpoi, prilejuit de cei 150 de ani de atins taina care mã apãrã, spre a ne spune cã
la Unirea lui Cuza. Pelerinajul trebuia sã Hristos n-are nicio vinã, exclamând: stri-
înceapã la Cernãuþi, continua la Chiºinãu, gat-am cãtre tine!
apoi Iaºi, Ruginoasa, Focºani ºi Bucureºti, Grigore Vieru, simplu ca iarba, a devenit
unde urma sã se relanseze vol.Taina... lui steaua de vineri care ne vegheazã paºii ºi ne
Grigore. Mi-a confirmat telefonic cã urma sã apãrã sufletele.
20
Întâlniri
de destin
Alexandru ZUB
Un ostaº
al cauzei naþionale:
Grigore Vieru
Abstract
The article is a last homage brought to the poet who stood as the image of the Romanian language
in Romania and Basarabia. His devotion is an occasion to remember the civic and artistic achieve-
ments of the regretted Grigore Vieru.
Key words: poetry, the Romanian language, conciousness, Grigore Vieru.

Douã evenimente, la fel de caracteristice aforismele, se citeºte mai cu folos în lumina


pe cât de solemne, i-au dat lui Grigore Vieru „testamentelor“ amintite. Ele evocã mo-
ocazia de a-ºi rosti, în decurs de numai câte- mentul resurecþiei româneºti din Basarabia,
va luni, crezul poetic ºi totodatã aspiraþia la care, dupã cum se ºtie, aportul scriitorilor
civicã. Primul a fost atribuirea unui titlu de a fost decisiv. Lupta pentru alfabetul latin,
doctor honoris causa la Academia de ªtiinþe pentru limba românã, pentru istoria naþio-
din Chiºinãu, pe 29 august 2007, prilej cu nalã le-a înnobilat scrisul ºi acþiunea civicã.
care a rostit un discurs despre Limba românã, „Le doresc învãþãceilor mei, cãrora m-am
oastea noastrã naþionalã, cu subtitlul: Testa- strãduit sã le menþin treazã conºtiinþa de
ment1. Celãlalt, cãruia tot singur i-a spus Al neam ºi care muncesc acum în aºezãmintele
doilea Testament, e alocuþia despre foame, jan- ºtiinþifice, de învãþãmânt, de culturã, în
darmi ºi tsunami, fãcutã la 27 martie 2008, justiþie ºi în instituþiile statului, sã con-
când se împlineau nouã decenii de la Unirea tribuie permanent la extinderea ºi consoli-
Basarabiei cu Þara. Ambele mi s-au pãrut darea adevãrului cã limba noastrã literarã,
demne de atenþie, fiindcã se plaseazã în limba exemplarã pe care o folosim ºi o vor
proximitatea sfârºitului inexorabil, dar ºi folosi generaþiile viitoare, limba lucrãrilor
pentru caracterul lor de „diatã“, de confe- literare ºi ºtiinþifice, limba din documentele
siune in articulo mortis. Le regãsim pe amân- administrative etc. este – precum susþine ºi
douã în partea secundã a volumului anto- Academia de ªtiinþe a Republicii Moldova –
logic Taina care mã apãrã, cãruia autorul una singurã ºi se numeºte limba românã,
însuºi pãrea sã-i atribuie un asemenea ca- aceeaºi pentru toþi românii (moldoveni,
racter, socotindu-l „cartea vieþii“ sale, dupã munteni, ardeleni, bucovineni, transnis-
cum ne asigurã într-un mic preambul2. De trieni, cei din Banatul Sârbesc, din Ungaria,
notat, consensual, faptul cã selecþia propusã Bulgaria, Ucraina, Rusia, SUA etc.)“3.
din opera poeticã el o vedea stând la baza Pornind de la aceastã concluzie, expri-
oricãrei alte ediþii. matã solemn, înþelegem mai bine de ce scri-
Publicistica din acelaºi volum, ocupând itorul militant vedea în „limba românã,
aproape jumãtate din spaþiu, împreunã cu oastea noastrã naþionalã“ ºi motivul pentru
1 Publicat de Alexandru Bantoº în antologia Limba românã este patria mea, ed. II, Chiºinãu, 2007/2008, p.
339-350. Reprodus ºi în volumul de autor Taina care mã apãrã, editat împreunã cu Daniel Corbu, Iaºi,
2008, p. 423-438.
2 Idem, Taina care mã apãrã, p. 5-6: Cartea vieþii mele.
3 Ibidem, p. 437.
21
Alexandru Zub

care, cãutând sã o prezinte, a recurs la sute


ºi mii de nume implicate în marea bãtãlie.
Era un fel de a le spune celor mai tineri, atât
de dispuºi a se topi în „furnicarul global“,
cã miza luptei pentru limba proprie e vitalã,
chiar dacã aceastã limbã pare a fi numai „o
candelã plãpândã“4. Un mare scriitor, din alt
veac, îl asigura însã cã o asemenea candelã
poate rãzbi tot întunericul din lume5.
Este spiritul în care Grigore Vieru evocã
ºi în Al doilea Testament dramatica istorie a
generaþiei sale, care a izbutit totuºi sã recu-
pereze o parte din valorile unei naþiuni con-
damnate la pierdere de sine, la „mancur-
tizare“, la extincþie etnoculturalã. Noile ge-
neraþii par a nu mai fi interesate de mira-
colul basarabean din epoca interbelicã, atât
de fecundã pentru zona dintre Prut ºi
Nistru, în pofida propagandei antiromâneºti
din perioada comunistã. „O întreagã oaste“ rãspuns fãrã sã ezite: „Adevãrul este cã
de învãþãtori, profesori, educatori, preoþi s-a pomelnicele mele sunt istorie“9. Sever în
pus în slujba recuperãrii naþionale6. Conclu- judecata emisã pe seama celor în derivã, se
zia? „Trebuie sã aºteptãm momentul potri- arãta generos cu spiritele afine, capabile de
vit reunirii. Mai exact, sã ajutãm cu înþelep- înregimentare în „oastea“ imaginatã. Mai
ciune ºi rãbdare venirea acelui moment prin ales în interviuri, a þinut sã-i ºi numeascã pe
ocrotirea ºi apãrarea credinþei strãmoºeºti a cei care se afiliaserã cauzei, fie cã era vorba
limbii române ºi a istoriei neamului în învã- de scriitori, de publiciºti, de membri ai soci-
þãmânt. Eu, personal, cred în venirea acelei etãþii civile, de istorici, de oameni ai cleru-
zile“7, încheia poetul, integrându-se en- lui, înºiraþi ca într-un rãboj pentru istorie10.
tuziast în marea „oaste“ a culturii române. Sensibil la înþelepciunea strãveche, poe-
S-ar putea obþine un contur aproximativ tul compara la un moment dat situaþia lim-
al acestei formaþiuni militante, explorând bii române din zona pruto-nistrianã cu
minuþios articolele lui Grigore Vieru din aceea a copilului revendicat de douã femei,
presã, alocuþiile ocazionale, interviurile etc.8 deºi numai una putea fi, ca în parabolã,
Numai enumerarea lor, nudã, ar constitui mama cea adevãratã11. Adesea „maºterã“ cu
un fel de opis semnificativ pentru ideea neamul care a nãscut aceastã limbã, istoria
enunþatã în titlu. Scriitorul a voit anume, nu i-a scutit pe români de sacrificii menite
într-o epocã a pierderii de sine, sã le pãs- sã le punã la adãpost comoara din veac. Cu
treze cât de cât identitatea, în cadrul proiec- bun temei, istoria îi pãrea strâns legatã de
tului sãu de regenerare naþionalã. Unui cri- soarta limbii, ca dimensiuni complementare
tic care îi persifla „pomelnicele“, el i-a ale unei realitãþi unice: poporul român12.
4 Ibidem, p. 438.
5 Ibidem.
6 Ibidem, p. 443.
7 Ibidem.
8 Vezi, de pildã, Alexandru Bantoº, Retrospectivã necesarã, Chiºinãu, Casa Limbii Române, 2007, p. 27-39.
9 Apud Limba românã este patria mea, p. 349.
10 Alexandru Bantoº, Retrospectivã necesarã, p. 27-39.
11 Grigore Vieru, Limba românã, oastea noastrã naþionalã. Testament, în vol. Limba românã este patria mea, p.
339-340.
12 Ibidem, p. 344.
22
Un ostaº al cauzei naþionale: Grigore Vieru

Limba era, în aceastã viziune, veºmântul fiin- Prut pierduse prin ocupaþia sovieticã ºi prin
þei noastre, recunoscut ca atare de Valentin bolºevism. Poemele dedicate mamei evocã
Mîndicanu înainte chiar de disoluþia de fapt patria râvnitã, „þara“ de dincolo de
imperiului sovietic (Nistru, 1988), în timp ce sârma ghimpatã care îi sfâºia, implacabil,
Nicolae Dabija, de pildã, cãuta în istorie grãdina casei natale.
încã o sursã a identitãþii proprii. În acest Visul unitãþii româneºti l-a fãcut pe Gri-
spirit evocã Grigore Vieru, memorabil, gore Vieru sã reziste în cele mai grele împre-
„podul de flori“ ca pe un moment de graþie, jurãri ºi sã afle, ingenios, modalitãþi de a-ºi
al regãsirii fraterne, dar ºi tragedia celor pãstra demnitatea de scriitor, alãturi de
întemniþaþi în Transnistria fiindcã luaserã propensiunea civicã posibilã sub dictaturã.
prea în serios unitatea româneascã. Pe lângã „România este o þarã plinã de câmpii,
scriitori, sunt amintiþi cu egalã simpatie munþi, ape, cântece, istorie ºi graniþe“15.
istorici, preoþi, publiciºti, devoþi ai limbii ºi Dintre atâtea graniþe, una era cu totul
ai culturii noastre. Împreunã, ei alcãtuiesc nefireascã, motiv pentru care poetul aspira
un „lexicon“ sui generis, întocmit de scriitor, de mic sã o elimine pe cea fluvialã dintre
cu ocazia atribuirii unui titlu academic, în satul sãu ºi miorcanii lui Pillat.
faþa unei adunãri solemne, la 29 august „Am rãsãrit ca poet din frumuseþea,
2007. A fost ca un cântec de lebãdã, unul în bogãþia ºi tainele limbii române, cãreia îi voi
care poetul militant îºi sistematiza parcã rãmâne îndatorat pânã la capãtul vieþii“, se
afinitãþile de destin. Marile obstacole, încã confesa Grigore Vieru, într-un text memora-
redutabile, îi sporeau pesemne energia lup- bil, pe care l-a numit anume Testament16. Ce
tãtoare: „Lacrimi aºteaptã la rând, aºteaptã poate fi mai frumos, mai emoþionant, mai
la coadã, sã strãluceascã de bucurie în ochii demn de memoria colectivã? Persecuþiile la
adresa poetului ºi a celor de stirpe afinã
noºtri în acea mãreaþã zi, când vom fi ºi noi
s-au vãdit mereu la înãlþimea mizei puse în
în rând cu lumea, cu alte cuvinte, în Europa.
joc: continuitatea etnoculturalã a românilor.
Nu poþi intra în Europa cu minciuna ºi
Multe victime ale opresiunii apar în scrierile
graniþa în spate“13.
sale, ca într-un rãboj menit sã le apere de
Însã ºi opera poeticã, aºa cum a selectat-o ingratitudine ºi uitare. Le regãsim în faimo-
chiar autorul, conþine destule asemenea in- sul Testament, ca ºi în alte lucrãri, mai cu sea-
dicii. Numeroase poeme din Taina care mã mã în ultima „crestomaþie“ pe care a mai
apãrã au dedicaþii susceptibile de a fi exami- apucat sã o vadã, Taina care mã apãrã. O
nate sub unghiul luptei pentru limbã, isto- putem folosi ºi ca pe un lexicon al luptei
rie, culturã românã. Îndemnul la frãþie ºi so- pentru cauza care i-a structurat existenþa
lidaritate activã e prezent peste tot, ca un poeticã ºi militantã într-o epocã de nespus
laitmotiv. tragism. „Satana roºie“, astfel o numea scrii-
Scriitorul se ºtia fãcând „parte din cea torul undeva, cu o metaforã demnã de reþi-
mai nenorocitã generaþie de români basa- nut, la care se pot adãuga atâtea altele,
rabeni“, fiindcã l-a cunoscut pe Eminescu scoase din adânca sa revoltã anticomunistã.
abia târziu, în anii studiilor superioare, „Ne-au schilodit limba ºi istoria“, spune
când a ajuns sã-i descopere creaþia poeticã ºi într-un loc poetul, pentru a lãmuri de ce toc-
chiar articolele politice, care i-au servit oare- mai pe acest teren, al limbii ºi al istoriei, s-a
cum ºi ca „manual de istorie“14. Ataºamen- dat marea bãtãlie cu sistemul, bãtãlie câºti-
tul a fost pe mãsura nevoii de a cunoaºte cât gatã în primã instanþã, dar nepusã în valoare
mai bine trecutul, valorile culturale, nãzu- politicã în anii ce au urmat. Speranþa recupe-
inþa regenerãrii. Asimila discret, pe furiº, cu rãrii17 depline, sub steaua opþiunii europene,
teamã, ceea ce lumea româneascã de peste l-a animat indefectibil pânã la capãt.
13 Ibidem, p. 350.
14 Idem, „Sunt iarbã, mai simplu nu pot fi“, în Ziua, 29 ian. 2009, p. 19 (interviu de Mihai Barbu).
15 Ibidem.
16 Apud Limba românã este patria mea, p. 342.
17 Grigore Vieru, „Sunt iarbã, mai simplu nu pot fi“, loc. cit.
23
Cronici
literare
Simona ANTOFI
Dilemele actuale ale
criticilor - În ariergarda
avangardei
Résumé
En essayant de réaliser un livre parlé - genre particulier et tout à fait spécial de l'écriture
biographique - deux écrivains, Eugen Simion et Andrei Grigor, mettent en oeuvre, à travers les
générations, un dialogue sur les formes et les buts de l'acte / de la démarche critique et surtout un
récit identitaire malgré soi, par lequel Eugen Simion, l'homme et le critique, se cache et se dévoile,
en même temps.

Cartea vorbitã pe care o compun, împre- propune – ºi impune – ideea “resemnãrii în


unã, Eugen Simion ºi Andrei Grigor, poartã faþa adevãrului estetic ºi a luptei pentru
drept titlu o formulã foarte dragã celui din- impunerea valorilor modernismului”. Ca ºi
tâi, În ariergarda avangardei, formulã pre- Lovinescu, în desenul sãu interior, intim,
luatã de la Roland Barthes ºi adaptatã pozi- criticul îºi abandoneazã slãbiciunile, temeri-
þiei onest calculate ºi riguros argumentate a le ºi spaimele, pentru cã – ºi modelul ma-
criticului ce se vrea a fi ca atare. Nici prea iorescian o dovedeºte, de asemenea – “inte-
aproape de fenomenul literar în desfãºurare lectualul de performanþã nu este totdeauna
vie, clocotindã, adicã în mijlocul rumorii pe ce pare a fi”, cãci “personalitatea lui este
care patimile de ºi despre literaturã o mai totdeauna opera voinþei sale”. Iar Cã-
creeazã permanent, dar nici prea departe, linescu construieºte modelul critic – ºi lecþia
pentru a nu se deconecta de la tumultul vie- – “naraþiunii de idei”. A reconstrui cãrþile
þii literare, criticul încearcã, astfel, sã îºi asu- înseamnã, din aceastã perspectivã, a reaºeza
me, cu sinceritate ºi corectitudine, statutul, “substanþa, tipologia, ideile, simbolurile”
ºi sã-ºi reprime, pe cât este cu putinþã, ceea unei opere literare “într-un scenariu critic
ce el însuºi numeºte “astuþiile, idiosincrasi- care este lizibil”.
ile spiritului”. Pariul acesta cu sine derivã, Îndemnat sã-ºi rezume metoda, Eugen
pe de o parte, din structura intelectualã ºi Simion dezvãluie, cu parcimonie, o serie de
moralã a criticului, iar pe de altã parte, de constante ale demersului sãu, rezervându-ºi
pe urma recuperãrii unor modele de com- pentru sine dreptul – procedural – de a (se)
portament critic ºi de atitudine faþã de lite- folosi de o serie de concepte, ºi pe cel – ome-
raturã ºi faþã de creatorii ei, precum Eugen nesc – de a avea o serie de fantasme proprii.
Lovinescu, Titu Maiorescu, George Altfel, lucrurile sunt simple, dezarmant de
Cãlinescu. simple : “orice metodã este, principial, de
Situat, la o altã vârstã, pe acelaºi palier al acceptat dacã mã duce spre ceea ce este
raportului cu modelul, Andrei Grigor obþi- esenþial în operã, adicã spre simbolurile ei”.
ne, pedalând cu îndârjire în direcþia bine- “A justifica estetic opera” reprezintã ipo-
cunoscutei pudori ºi reþineri în a (se) mãr- teza de lucru ºi deznodãmântul demersului
turisi, a lui Eugen Simion, definiþii juste ºi critic asumat de Eugen Simion. Ideea de
pe deplin clasice ale criticii, având acel car- valoare impune criticului un instrument
acter memorabil ºi, ca valoare, statornic, al privilegiat de lucru, cãruia i se subordo-
modelelor. Ca urmare, modelul Lovinescu neazã toate celelalte proceduri ºi tactici de
24
Dilemele actuale ale criticilor...

aprop(r)iere a obiectului – operã, ºi anume


judecata de valoare.
Cât despre sine, Eugen Simion afirmã,
reiterând comandamebtul îndoielii metodo-
logice, precum ºi oboseala – sau greaþa – de
literaturã, pe care o mãrturiseºte uneori:
“sunt un Toma care pânã nu vede (pipãie)
substanþa operei, nu crede nimic esenþial
despre valoarea ei”, ºi “un critic literar tre-
buie sã aibã în fiinþa lui un Petru care nu se
leapãdã niciodatã de literaturã, (iar când se
leapãdã, o face în momente de crizã exis-
tenþialã ºi moralã ºi, de regulã, se leapãdã
pentru ca, apoi, sã regãseascã plin de fer-
voare ºi credinþã, literatura!) ºi un Toma
care, îndoindu-se metodic, cautã adevãrul ºi
pânã la urmã îl gãseºte”.
Plãcerile lecturii se îndreaptã, în cazul lui
Eugen Simion, cãtre valorile clasice ce dau,
în mod sigur, prin greutatea lor esteticã ºi
prin reverberaþiile spre ceea ce este sau se
vrea a fi miºcarea formelor ºi a modelelor
literare astãzi, argumentul principal al
demersului critic ºi justificarea deplinã a
vocaþiei proprii : “ Îmi place din ce în ce mai
mult secolul al XIX-lea ºi, în ultimii ani, pre-
fer literatura documentarã... Urmeazã
poezia, la urmã, romanul ºi eseul filosofic”. tiveze, de plidã, lectura poeþilor Vãcãreºti ºi
Iar în privinþa romanului, criticul este ferm a rafinatului Costache Conachi.
ºi... cãlinescian : înainte de a exersa în stilul În aceastã ordine de idei, se poate spune
Balzac, [prozatorul român] a sãrit la Proust cã orice carte de criticã reprezintã “o struc-
ºi, de aici, la Joyce, apoi s-a înfundat în me- turã de existenþã”. Istoria unui spirit care
taroman. Suntem buni stiliºti, suntem textu- (se) cautã, în virtutea credinþei cã adevãrul
aliºti, postmoderni, avem complexul geniali- – estetic, fireºte – existã, cu obstinaþie. ªi
tãþii, dar nu ºtim sã construim o tipologie ºi care gãseºte, rareori, o carte de excepþie,
sã analizãm psihologia individului comun”. “capodopera neconoscutã, himera celor
Acelaºi recul în faþa textului literar – de care cred cu putere cã literatura este o formã
aceastã datã, poetic – ce îºi refuzã, crezând superioarã de existenþã”. Iatã unul dintre
cã ºi-a pierdut apetenþa pentru metafizicã, bovarismele criticului, o dorinþã secretã care,
deschiderea cãtre dialogul cu cosmosul, cu în realitatea concret – literarã, s-a împlinit
ideea de fiinþare, despiritualizându-se, înre- deja, cum, de altfel, s-a împlinit ºi o alta: cãr-
gistreazã gustul critic în raport cu poezia þile lui Eugen Simion sunt citite “nu numai
postmodernã. Aºa se explicã miºcarea re- pentru adevãrul textelor”, “dar ºi pentru
tractilã a spiritului critic în faþa poeziei pot- frumuseþea lor, ca o prozã superioarã de
moderne româneºti, ºi preferinþa pentru idei”. Faptele acestea sunt incontestabile.
logotheþii care “au inventat gramatica, retor- Ideile, formulele lansate sau create de
ica, limbajul poetic, inclusiv jocurile poeti- Eugen Simion circulã, astãzi, printre spe-
ce”, “voind sã facã plãcere ibovnicelor slã- cialiºti sau pasionaþi de viaþa formelor lite-
vite”. Acest hedonism transferat în litera- rare, confirmând o intuiþie adâncã a criticu-
turã se dovedeºte molipsitor, cititorii care lui: “cine mã iubeºte, fuge de mine cu ideile
au lecturat atent Dimineþa poeþilor regãsin- mele ºi le aruncã în pãmânt bun pentru a
du-l, ca stare de spirit capabilã sã remo- rodi”.
25
George te modul de abordare a materiei de studiu:
„Am încercat sã propun o viziune nouã
NEAGOE despre Eminescu, feritã de bruiajul prejudecã-
þilor literare, didactice sau critice actuale,

Eminescu
renunþând pentru o clipã la imaginea noastrã
despre Eminescu, în favoarea inventãrii unei
alte pecepþii asupra lui Eminescu. Am recurs

tratat de astfel la re-construirea, re-inventarea imaginii


lor, a contemporanilor poetului, despre cel care
avea sã devinã, în timp, o marcã de referinþã a

negociere (I) culturii române” (s.n., G. N., p. 16).


Douã dintre ideile lui Cãlinescu se regã-
sesc în citatul anterior. Una se referã la
Abstract voinþa istoricului de a aduna ºi a organiza
faptele într-o structurã învestitã cu sens1.
The article is the first part of a discussion
about the study "Eminescu: negocierea unei Cealaltã consacrã imaginaþia ca factor deci-
imagini" by Iulian Costache. The scholar pro- siv al construcþiei istorice2. Iulian Costache
poses a new vision about the way in which the selecteazã, ascunde, interpreteazã fapte din
poet was perceived by his contemporaries trecut în folosul propriului scenariu epic ºi,
between 1870 and 1902. The aim of this paper de cele mai multe ori, oferã o viziune revig-
is to analyse the image of Eminescu until oratã, clãditã pe nuanþe teoretice, pe subtil-
1875. It appears that the writer was ignored in itãþi de limbaj, pe sondarea climatului cul-
most cases. tural din intervalul 1870 – 1902.
Mi se pare necesar ca lucrarea de faþã sã
Key-words: Eminescu, negociation, image,
fie analizatã din punctul de vedere al rapor-
Junimea
tului dintre intenþiile declarate ºi con-
cretizarea acestora. Înainte de toate, se
Eminescu a ajuns obiect de producþie cuvine sã stãruim asupra motivelor care l-
culturalã în serie. Existã o mulþime de emi- au determinat pe Iulian Costache sã scrie o
nescologi. Unii anonimi, alþii ocoliþi. Îndrãz- astfel de operã. În opinia sa, trei ar fi
nesc sã susþin cã, în cazul studiilor despre „sfidãrile” întâmpinate de eminescologie:
Eminescu, se dezvãluie marele defect al lit- „...recuperare propriei istorii, ceea ce in-
eraþilor români, acela cã nu prea se citesc ducea responsabilitatea construirii unei con-
între ei, ci, mai degrabã, se rãsfoiesc unii pe ºtiinþe ºi a unei imagini de sine, deopotrivã coe-
alþii. Îi apreciez pe exegeþii care ºi-au însuºit rentã ºi completã, cu asumarea atât a integrali-
lecþia lui G. Cãlinescu despre funcþia isto- tãþii diacronice, cât ºi a celei paradigmatice, scu-
ricului literar. Iar Iulian Costache se numãrã titã de riscurile unor «pudibonderii» auto-refe-
printre aceºtia. Cu toate cã în volumul de renþiale alimentate de «amneziile» memoriei cul-
debut* autorul nu-ºi revendicã explicit turale; recuperarea decalajului epistemolo-
demersul de la articolul „Tehnica criticii ºi a gic pe care exegeza emisecianã l-a înregistrat,
istoriei literare”, influenþa cãlinescianã se având în vedere uzura simbolicã a temelor rulate
observã chiar în titlu. Iulian Costache pre- de manualele ºcolare sau de unele cursuri uni-
cizeazã cã el este negociatorul, cã el stabileº- versitare cantonate în aceeaºi teme vechi, ce nu

* Iulian Costache, Eminescu: negocierea unei imagini, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 372 pag.
1 „Faptele noastre de acum nu sunt istorice, ci existenþiale. Dar orice fapt, oricât de indiferent în sine,
introdus într-o structurã de un istoric, devine istoric. Istoria este interpretarea însãºi, punctul de vedere,
nu grupul de fapte, ºi aceastã interpretare presupune un ochi formator” (Tehnica criticii ºi a istoriei liter-
are în George Cãlinescu, Principii de esteticã, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1968, p. 80).
2 „Ca sã înþelegi pe Creangã, pe Eminescu ºi pe Caragiale, trebuie sã descoperi la fiecare o structurã pro-
prie. Însã a descoperi este totuna cu a inventa, fiindcã dacã ea ar fi evidentã oricui, n-ar mai fi nevoie
de nicio sforþare metodologicã” (Ibidem).
26
Eminescu tratat de negociere (I)

mai pot stimula un apetit real al lecturii; de teze ideea cã „prezentarea prin intermediul
asemenea, întârzierea exegezei eminesciene de în unui «studiu de caz» (lectura romanului
a asuma plauzibil o schimbare de paradigmã ce a Don Quijote) a sfidãrilor pe care lectura
furnizat o viziune teoreticã nouã, a epistemei operelor canonice le comportã devine, ast-
post-modernitãþii, care valorizeazã «diferenþa», fel, un mod de a prezenta o situaþie care nu
«gândirea slabã» ºi o nouã sensibilitate în struc- singularizeazã lectura operei eminesciene”
tura de gust a publicului contemporan, a condus (p. 40). Dincolo de repetiþiile lexicale aga-
la acumularea unor frustrãri ce acuzã neputinþa sante, apare încã o formulare stridentã.
apariþiei unui nou Eminescu, consubstanþial cu Eminescu devine reper pentru Cervantes ºi
viziunea ºi sensibilitatea actualã; a treia sfidare nu invers, deºi romancierul spaniol ºi-a
priveºte contextualizarea europeanã atât a scris capodopera în secolul al XVII-lea. În
cononului literar, cât ºi a celui critic româ- fraza urmãtoare, comparaþia este regânditã
nesc din perspectiva referinþelor furnizate de în favoarea contextualizãrii europene a lui
canonul cultural european ºi piaþa de imagine a Eminescu: „aceastã prezentare plaseazã lec-
bunurilor simbolice la nivel european; istoria tura operei eminesciene într-o anumitã
receptãrii figurilor exemplare ale unei literaturi, companie paradigmaticã, în cadrul cãreia
ca operã de restituire a unui memorial cultural astfel de «cazuri» se multiplicã, evidenþiind
ºi ca discurs de re-evaluare ºi re-inventare a o serie de provocãri comune care caracter-
legitimitãþii unui canon, meritã sã fie înþeleasã izeazã întreaga categorie a textelor clasice.
ca un capitol de istoria mentalitãþilor în contex- Prezentarea implicaþiilor presupuse de lec-
tul mai larg al dezbaterilor privind canonul cul- tura unei opere canonice, cum este cea a lui
tural european ºi al reformulãrii hãrþilor simbo- Miguel de Cervantes, reprezintã, de aceea,
lice ale patrimoniului cultural european” (s.n., un fenomen generic, care poate fi extrem de
G. N., p. 17 – 18). sugestiv pentru ºi pentru încercarea de
Deºi cam lung, fragmentul decupat ne înnoire a tradiþiei interpretative a operei
ajutã sã verificãm dacã aserþiunile au acope- eminesciene” (Ibidem).
rire dupã lectura tuturor capitolelor. Prima Sunt multe elemente ale discuþiei despre
provocare are câteva deficienþe de expri- textul borgesian care nu funcþioneazã în
mare, ce se aflã în neconcordanþã cu alte relaþie cu premisele cãrþii. Nu risc sã susþin
pasaje. De exemplu, exegetul nu parcurge cã nu existã vreo creaþie despre opera emi-
istoria integralã a eminescologiei, chiar el nescianã scrisã dupã calapodul lui Pierre
stabilindu-ºi, anterior, ca zonã de interes, Menard, autorul lui Quijote. Altele sunt
receptarea lui Eminescu în epoca situatã carenþele legate de acest preambul exagerat
între douã momente guvernate de T. de lung ºi lipsit de relevanþã, în opinia mea.
Maiorescu: apariþia primelor capitole din Cea dintâi vizeazã asumarea voalatã a ges-
„Direcþia nouã în poezia ºi proza românã” tului lui Pierre Menard, de „re-în-fiinþare” a
(1871) ºi donarea cãtre Academia Românã a unui canon, în termenii autorului. Numai cã
manuscriseleor eminesciene, în 19023. Iulian Costache, aºa cum el însuºi pre-
A treia provocare are parte de o rezolvare cizeazã, reînfiinþeazã diacronia receptãrii lui
deficitarã. N-am gãsit nicãieri valorile care Eminescu scriitorul, gazetarul ºi persoana
l-ar propulsa pe Eminescu în grupul marilor de interes public, ºi, într-o mãsurã mai micã,
scriitori ai continentului. Iulian Costache îi reinventeazã poemele. Urmãtoarea gre-
aduce un argument, ºi acela îndoielnic, în ºealã þine de inconsecvenþa teorie ºi apli-
favoarea anexãrii lui Eminescu la patrimo- caþii. Cercetãtorul nu respectã paradigma
niul cultural european, ºi anume cã opera postmodernã a „diferenþei”, în descendenþa
lui Eminescu ar fi tot atât de canonicã pre- cãreia îºi plaseazã studiul, identificându-ºi
cum cea a lui Cervantes. Autorul diva- demersul cu acela întreprins de un person-
gheazã în jurul prozei Pierre Menard, autorul aj. „Re-în-fiinþarea” þine de legile ficþiunii
lui Quijote de Borges, încercând sã acredi- literare, iar Iulian Costache o tranferã în
3 Vezi p. 15, în special al doilea ºi al treilea paragraf.
27
George Neagoe

Eminescu, de „recuperarea decalajului episte-


mologic” al eminescologiei (a doua „sfidare”
enunþatã la p. 17), Iulian Costache dovedeº-
te o forþã speculativã uluitoare. Manevreazã
cu abilitate informaþiile din cele trei decenii
parcurse, sondeazã mentalul literar domi-
nant, cautã modificãrile de gust ºi de per-
cepþie, nu uitã cã cititorii de atunci aveau un
sistem de referinþã diferit. Aº fi tentat sã
afirm cã exegetul reconstruieºte dacã nu
fidel, mãcar convingãtor, diversele contexte
culturale.
Iulian Costache ºtie cã discursul asupra
istoriei îi scapã din vedere pe perdanþi ºi cã
oscileazã între „o «solemnizare» a învingã-
torilor ºi, respectiv, o caricaturizare a
«învinºilor»” (p. 75). Segmentul rezervat
„semiozei polemice” din capitolul „Valo-
rizãri negative” încearcã sã fotografieze
imaginea de început a Junimii. Ce statut cul-
tural avea societatea între 1867 ºi 1872?
Reprezenta ea o autoritate ? Datele adunate
de cercetãtor infirmã o atare supoziþe.
Grupul ieºean le apãrea multora ca o insti-
tuþie marginalã, care face vâlvã pentru a fi
luatã în seamã. Acþiunile junimiste erau
considerate neserioase, excentrice, denigra-
toare ºi destructive: „Autoritatea ºcolii
ieºene care, pentru cititorul de azi, este un
domeniul unei alte ficþiuni – istoria, adicã dat indiscutabil, o axiomã culturalã, pentru
metaliteratura. În loc sã se distanþeze faþã de publicul epocii nu constituia o garanþie
Pierre Menard, istoricul se regãseºte în aces- aprioricã, ba chiar, considerând «imaginea»
ta. Desele distincþii conceptuale bruiazã sau pe care Junimea ºi-o crease pânã în acel
chiar surpã arhitectura cãrþii. Ambiþio- moment, am putea bãnui cã destule vor fi
nându-se sã fie subtil, autorul devine prolix. plantat în cadrul percepþiei comune asupra
Din fericire, deºi refuzã sã-ºi catalogheze acestei grupãri de juni care nu prea pãreau
argumentaþia ca o relecturã, ca o reconside- a dovedi respect pentru valorile ºi cutumele
rare a lui Eminescu drept „contemporanul omologate de societatea timpului” (p. 72).
lor”, Iulian Costache reuºeºte tocmai con- Apãrutã zgomotos, Junimea, prin arti-
trariul4. Meritul metodologic incontestabil colele lui Maiorescu împotriva axiologiei
al prezentului volum constã în renunþarea paºoptiste, îºi aroga dreptul de a schimba
transformãrii lui Eminescu în „contempo- standardele de compoziþie literarã ºi de lec-
ranul nostru”, în eroul civilizator care, în turã. Totuºi, aºa cum constatã Iulian
orice epocã, rãspunde necesitãþilor comu- Costache, în ochii unui antijunimist precum
nitãþii. Hasdeu, poeþii promovaþi în rândul „direc-
þiei noi” reprezentau „nume destul de
Gluma lui Maiorescu «vechi»” (p. 83). Alecsandri, S. Bodnãrescu,
Când renunþã la teoriile despre canon ºi Matilda Cugler-Poni ºi Th. ªerbãnescu nu
se ocupã de reinterpretarea imaginii lui constituiau surpriza. Un singur nume rãs-
4 Cf. p. 16, citatul prezent în acest articol.
28
Eminescu tratat de negociere (I)

toarnã percepþia lui Hasdeu: „Resursele de


imprevizibilitate ale ofertei Direcþiei noi
focalizau, aºadar, pe numele lui Eminescu,
fapt care putea sã sugereze, între altele,
chiar ºi o «inconsistenþã» a unei direcþii ce se
anunþa în acest fel a fi «nouã»: oricât de
nouã, ea se baza pe «piese» vechi, deja cu-
noscutã publicului. Aºadar, nimic surprin-
zãtor pânã aici, doar dacã pomenirea lui
Eminescu – în interiorul enumeraþiei direc-
þiei – nu ar fi riscat sã fie o «noutate» ce
echivala cu o sfidare: atât faþã de Alecsandri,
prin vecinãtatea imediatã a plasãrii sale, cât
ºi faþã de ceilalþi poeþi, care nu mai erau de
mult niºte necunoscuþi” (p. 84). Lãsând încã
o datã la o parte carenþele frastice ºi redun-
danþele fastidioase, sesizãm cã pentru
Hasdeu nu exista, de fapt, decât o „direcþie
veche”. ªi cã, în viziunea lui, care era ºi cea
dominantã în epocã, apariþia unui tânãr lip-
sit de celebritate, de texte ºi de teme canon-
ice, aºezat pe treapta secundã a ierarhiei lit-
erare, însemna – din partea spiritului direc-
tor al Junimii – „nici mai mult nici mai
puþin decât un fel de scamatorie, un fel de
farsã magicã” (p. 85). Ignorat ca scriitor, deºi
considerat de Maiorescu „poet în toatã pu-
terea cuvântului”, Eminescu se înfãþiºa sub
forma unei mistificãri grafice, fiindcã activi-
aceastã aventurã, dacã farsa nu s-ar fi oprit
tatea sa poeticã încãlca, deopotrivã, cele
la trimiterea a câte unui text, pentru fiecare
douã criterii postpaºoptiste de canonizare:
„maxima cantitãþii” ºi „maxima calitãþii”5. dintre cei doi autori inventaþi, ci ar fi riscat
Iulian Costache este de pãrere cã, prin cele sã continue cu producþii literare tot mai con-
douã farse poetice îndreptate împotriva sistente” (p. 86). Ipoteza este atent organiza-
„Convorbirilor literare”, Hasdeu dorea sã tã, seducãtoare ºi plauzibilã pânã la un
evidenþieze nu doar cã „valoarea textelor punct. Obiecþia mea are naturã cronologicã.
respective stãtea în... izul cosmopolit al Dacã poezia Eu ºi ea, trimisã de Hasdeu la
pseudonimelor” (p. 72). Gestul lui Hasdeu redacþia „Convorbirilor literare”, a apãrut
ar fi o replicã într-un ton glumeþ la pãcãleala în 1871, an în care Maiorescu începea publi-
propusã de Maiorescu prin încadrarea lui carea în serial a „Direcþiei noi în poezia ºi
Eminescu în categoria scriitorilor remarca- proza românã”, cealaltã, intitulatã La noi...
bili: „Dupã modelul inventãrii scriitorilor va figura în paginile revistei Junimii abia în
de notorietate presupus a fi fost aplicat de T. 1876.
Maiorescu, B. P. Hasdeu a inventat niºte Iulian Costache dispune de talentul nece-
scriitori inexistenþi (truc pe care «biblio- sar pentru a ne convingã sã purtãm lentilele
grafiile» fantaste postmoderniste îl vor con- care sã ne determine sã-i vedem pe junimiºti
sacra, mult mai târziu) care au ºi fost publi- ºi aºa cum îi percepeau contemporanii.
cate în Covorbiri literare, ºi dacã jocul ar fi Dacã Hasdeu îi înþepase cu umor ºi ironie,
continuat, cine ºtie cum s-ar fi terminat alte gazete n-au ripostat în niciun fel pânã la
5 Vezi p. 85.
29
George Neagoe

1873: „Ideea emergenþei unui canon literar D: disputelor, distincþiilor ºi delimitãrilor


alternativ faþã de cel aflat în vigoare la acea teoretice” (p. 126). Încã o datã Eminescu nu
datã nu fusese prizatã de public” (p. 90). figureazã ca þintã predilectã a adversarilor:
Junimea devenise invizibilã cu toate efor- „Ideea creatorului desãvârºit în varianta
turile de a-ºi aroga funcþia de a inova liter- canonului junimist este ipostaziatã în
atura românã. Poezia lui Eminescu nu stâr- aceastã parodie de Brutnãrescu, ca poet, ºi
nea nici mãcar un pamflet. Pentru a readuce de Pan Pan, ca istoric. Minunescu, masca lui
în atenþie Direcþia nouã, Maiorescu atacã Eminescu, ocupã un loc secundar în cadrul
„Revista Contimporanã” astfel încât miºca- parodiei, deºi în articolul lui Maiorescu,
rea ieºeanã „sã nu eºueze într-o zonã mino- Direcþia nouã, Eminescu îl devansa pe
rã de «glumã» literarã, aºa cum receptarea Bodnãrescu. Lucrurile sunt explicabile. Deºi
din anii 1871 – 1872 pãrea sã fi fost în chip pentru foarte mulþi contemporani, poeziile
dominant. Pentru aceasta avea sã recurgã la lui Bodnãrescu ºi ale lui Eminescu pãreau sã
crearea unui eveniment de comunicare (prin semene, fiecare dintre ei fiind resimþit ca
intermediul lansãrii unei polemici) ce îºi fiind sosie a celuilalt” (p. 127). Cred cã n-ar
dorea sã comute percepþia publicã asupra fi fost lipsit de rost dacã Iulian Costache ar
mizei «serioase» a Direcþiei noi” (p. 91). fi zãbovit asupra felului detaºat în care
Replica publicaþiei bucureºtene vine din Eminescu a receptat referinþele la propria
partea lui V. A. Urechia, care, în articolul persoanã. În postuma Antroporfism, o fabulã
„Noua direcþiune din Iaºi”, îl ia în rãspãr pe redactatã în registrul unei balade cântate la
Eminescu pentru cã Maiorescu îi acordase o nuntã, poetul se autoironizeazã, demon-
valoare similarã lui Alecsandri. Tind sã-i strându-ne cã parodia nu l-a afectat:
dau dreptate lui Iulian Costache atunci când
susþine cã scopul ripostelor „Revistei „Deci darã, boieri de cinste, cã-mi fãcui
Contimporane” ar fi fost sã arate „proiecþia tot boerescu
unei direcþii noi, aºa cum era realizatã, la Mai cu rime, mai cu vorbe, când de
1871–1872 , de Junimea, într-o manierã pro- samã când de clacã;
vocatoare ºi, totuºi, cam fãrã acoperire din Am ajuns la deciu—mã scarpin—închid
perspectiva convenþiilor asumate deopo- cartea mea possacã
trivã de creatorii ºi publicul epocii, era mai ªi cu multã plecãciune vi se’nchinã
curând o pretenþie. Aºadar, un moft” (p. 94). — Minunescu.”
Exegetul surprinde ºi chiar intrigã apre- Printre surprizele pregãtite de Iulian
ciind cã imaginea lui Eminescu nu era diso- Costache se numãrã ºi analiza unui text pro-
ciatã de cea a grupului din care fãcea parte. fetic – Spiritele anului 3000 (Impresiuni de
ªi mã întreb de ce trebuia ca poetul sã fie o cãlãtorie) – întocmit de Demetriu G. Ionescu
individualitate din moment ce între 1869 ºi (viitorul Take Ionescu), publicat în Revista
1874, nu a stat prea mult în þarã? Inter- Junimii, în 1875. Eminescu este iar tratat în
pretarea lui Iulian Costache se aratã cu atât cheie minorã: „Eminescu nu este perceput
mai interesantã, cu cât surprinde o organi- ca fiind scriitorul de care adversarii Junimii
zare stabilã a spaþiului literar autohton, ºi sã se împiedice. El încã nu are un profil pu-
anume în reviste ºi în cenacluri. Tipãrirea în blic proeminent, fiind încã un scriitor de cli-
„Revista Contimporanã” a parodiei Muza de mat, elocvent nu atât în sine, cât pentru cli-
la Borta-Rece – „ce-l avea de autor, pare-se, matul (ºi aºa „discutabil”) pe care Direcþia
pe Anghel Demetriescu” (p. 123) –, dupã nouã încerca sã-l promoveze” (p. 141).
alte informaþii pe Mihail Zamphirescu, ilus- Din analizele lui Iulian Costache, reiese
treazã perfect ideea precedentã. Junimea este cã Eminescu, la începutul carierei sale litera-
respinsã în bloc, minimalizatã dupã numele re, era un scriitor fãrã importanþã, un pre-
rãsturnat al mentorului ei: Maiorescu – text suficient pentru adversarii lui
Minorescu. Observaþiile autorului sunt Maiorescu de a ironiza pretenþiile Junimii cã
atente vizeazã mai mult paliere, printre care reprezintã un pol cultural marcant. Poetul
ºi cel lingvistic, pus sub semnul „celor trei nu primise confirmarea.
30
Lucian ºi alte contribuþii2, însã, din nefericire, dis-
eminarea rezultatelor a rãmas un deziderat
CHISU
,
greu de atins. Revistele de specialitate, câte
mai apar, nu mai au difuzare. Presa cultu-

Laboratorul
ralã ºi, uneori, chiar formatorii de opinie
manifestã reticenþã pentru studii de anver-
gurã cu mari ºi aparent aride suprafeþe de

poetic
lucru. Despre seria Dicþionarelor de concor-
danþe lexicale eminesciene ºi caracterul
înnoitor al acestora s-a scris foarte puþin,

eminescian
ignorarea fiind apãsãtoare ºi semnificativã.
Spre a o atenua, profesorul Irimia a prezen-
tat ºi donat personal volumele unor insti-
tuþii bucureºtene de culturã, precum Muzeul
Abstract Naþional al Literaturii Române ºi Institutul
„G. Cãlinescu”. Între cei care au salutat
The author makes a review of the Dictionary
metoda avansatã ºi aplicaþia ei pe textul
of Eminescu's poetical language (the
eminescian s-a aflat acad. Solomon Marcus3,
accordances of postume poetries) issued in
4 volumes by the "Alexandru Ioan Cuza" un specialist al analizei matematice inclusiv
University Publishing-house in Iaºi (2006), în structurile literar-artistice. De altfel, cu
coordinated by the reputed Eminescu expert, prilejul unui interviu din „România litera-
professor Dumitru Irimia. Result of CNCSIS rã” (29.09.2006), autorul cunoscutelor lu-
funds, the dictionary completes a larger series crãri Lingvistica matematicã (1963) ºi Poetica
of lexico-graphique works dedicated to matematicã (1973) constata cã „la noi lucru-
Eminescu's entire creation, using the best rile se miºcã mai greu, deºi unii paºi au fost
methods of analysis (deceleration) and inter- fãcuþi de Marian Papahagi ºi Dumitru
preting. Irimia.”
Key words: IT, sense, significance, Eminescu, Dupã cum reiese din preambul, echipa
creation laboratory. ieºeanã a apelat la ºi a beneficiat de rezul-
tatele ºi colaborarea cu Centrul de analizã a
textului de la Facultatea de Litere a Univer-
Rezultate dintr-un grant CNCSIS derulat sitãþii Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, în
în intervalul 2004-2005, cele patru volume cadrul cãruia se tipãrea în 1999 volumul in-
ale Dicþionarului1 coordonat de profesorul titulat Concordanþa poeziilor lui B. Fundoianu.
Dumitru Irimia vin în completarea unei De altfel, sistemele CONCORD ºi SILEX,
iniþiative mai vechi a universitarului ieºean, primul de lematizare automatã ºi generare a
care, încã din anii ‘90 ai secolului precedent, concordanþelor, iar cel de-al doilea de
iniþia împreunã cu un colectiv de tineri informatizare lexicalã, au fost preluate cu
cercetãtori un vast Proiect de studiu al ajutorul a doi dintre membrii echipei clu-
creaþiei eminesciene din perspectiva lexi- jene, Sanda Cherata ºi Teodor Vuºcan, colec-
cografiei ºi semanticii poetice. În urma efor- tivul ieºean fiind constituit din filologii
turilor depuse, au fost editate, pe rând, alte Adina Hulubaº ºi Oana Panite, informati-
1 Dumitru Irimia (coord), Dicþionarul limbajului poetic eminescian (concordanþele poeziilor postume), 4 vo-
lume, Editura Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi, 2006.
2 Concordanþele poeziilor antume, 2 vol., Editura Axa, Botoºani, 2002, ºi Semne ºi sensuri poetice, Editura
Universitãþii „Al. Ioan Cuza” Iaºi, 2005; acesta din urmã consacrat câmpului semantic arte.
3 În „România literarã”, nr. 4 din 31 ianuarie 2007, din care citãm: „La ora bilanþului anului literar 2006,
mi se pare de neiertat omiterea unei apariþii care ar trebui sã-ºi punã amprenta pe exegeza eminescianã
a deceniilor viitoare. Am în vedere încheierea publicãrii Dicþionarului de concordanþe al limbajului poetic
eminescian, totalizând peste 300 de pagini. Aceastã întreprindere aparþine unui colectiv de la
Universitatea Al. I. Cuza din Iaºi, coordonat de profesorul Dumitru Irimia.”
31
niul stilisticii româneºti, începând de la de-
finirea domeniului stilisticii ºi încheind cu
numeroasele studii aplicate pe text. Aceastã
impresionantã carte de vizitã reprezenta o
primã certitudine a proiectului de faþã.
Cele patru volume apar însoþite de o suc-
cintã Introducere la citirea Concordanþelor,
menitã a-l familiariza pe cititor cu „mode-
lele” europene urmate, cu metodele interne
ale cercetãrii ºi aspectele cele mai impor-
tante ale demersului. Aici se aratã cã autorii
vizeazã, ca orientare, modelul lexicografic
aplicat de specialiºtii italieni creaþiei lui
Leopardi, Montale, D’Anunzzio, Ungaretti,
alte studii, similare, fiind realizate în Anglia
(W. Blake, Lord Byron, Yets), Spania (F. G.
Lorca) ºi S.U.A. (Emily Dickinson). În plus,
pentru definitivarea dicþionarului de Semne
ºi sensuri poetice, cercetãtorii ieºeni au apelat
la cunoscutul Dictionnaire des symboles, de
Jean Chevalier ºi Alain Cheerbrant. În toate
situaþiile înainte menþionate, cercetarea s-a
desfãºurat prin intermediul metodelor sta-
tistice (matematice) generate de computer.
cianul Mihaela Brut ºi Dumitru Irimia, în Avem, prin urmare, aportul informatizãrii,
calitate de coordonator. Dacã despre tinerii tehnicã de datã relativ recentã, nu însã fãrã
cercetãtori nu deþinem date ºtiinþifice foarte a fi existat, chiar ºi în filologia româneascã,
consistente, în schimb, în ceea ce-l priveºte unele tentative sau mai degrabã tatonãri, în
pe coordonatorul proiectului, trebuie men- vechime. Fiind de acord cã aplicarea me-
þionat aprofundatul sãu stagiu în emines- todelor moderne, informatizate, produce un
cologie, care dã un contur aparte traseului spor uriaº de informaþie ºi asigurã conexi-
urmat de profesorul Dumitru Irimia în cari- uni la care cu greu s-ar fi ajuns prin meto-
era universitarã ºi ºtiinþificã. În 1962, deve- dele tradiþionale, considerãm util sã amin-
nea licenþiat al universitãþii ieºene cu un tim câteva din palidele încercãri, mai vechi,
studiu intitulat Concepþia lui Eminescu despre din cultura noastrã. Prima de acest tip, exe-
artã, iar în 1976 îºi susþinea doctoratul cu o cutatã cu mijloacele epocii, aparþine lui D.
tezã despre Limbajul poetic eminescian, Caracostea. În Expresivitatea limbii române
tipãritã ulterior4. Între 1975 ºi 2006 a iniþiat (1942), autorul analizase statistic vocalismul
seria Colocviilor naþionale studenþeºti Mihai eminescian, în paralel cu vocalismul liricii
Eminescu. A înfiinþat apoi Catedra Eminescu lui Vasile Alecsandri ºi, pentru comparaþie,
la Universitatea din Iaºi ºi a fost organiza- cu cel al limbii române. Ulterior, referindu-
torul unui Colocviu internaþional Eminescu se la limba românã sau chiar la Eminescu,
(UNESCO, 2000). A condus cinci doctorate avuseserã preocupãri asemãnãtoare D. Ma-
având ca temã creaþia eminescianã, a susþi- crea (1943, 1968), A. Juilland, P. Edwards, I.
nut douãzeci de conferinþe în þarã ºi în Juilland (1965), Alexandra Roceric-Alexan-
strãinãtate despre Eminescu ºi, nu în cele drescu (1968), Tudor Vianu (1968), Luiza
din urmã, l-a editat de ºase ori pe poet. Seche (1974), ca sã-i amintim pe cei dintâi.
Profilului ºtiinþific s-ar cuveni sã-i adãugãm Revenind la Dicþionar, un punct de liti-
ºi contribuþiile foarte importante în dome- giu, semnalat de altfel ºi referitor la prece-
4 Dumitru Irimia, Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iaºi, 1979.
32
dentele volume din serie5, l-a constituit
alegerea ediþiilor de „hârtie” aflate la origi-
nea Proiectului informatizat. Diversitatea
polemicã a punctelor de vedere în privinþa
editãrii operei lui Eminescu este o chestiune
la ordinea zilei, nestinsã nici astãzi, chiar ºi
mai încâlcitã din cauza noilor norme de
scriere, active dupã 1990. De la seria primã,
îngrijitã de Titu Maiorescu în timpul vieþii
poetului ºi pânã astãzi, editologia emines-
cianã a devenit un vast teren de confruntãri,
cu dese armistiþii, dar fãrã vreo convenþie
stabilã. Avem cam tot atâtea versiuni, câþi
editori au fost6, iar lucrurile se complicã ºi
mai mult din cauza reglementãrilor ortogra-
fice, nici acestea puþine în timpul scurs.
Cercetãtorii ieºeni au optat pentru ediþiile
Perpessicius (1952, vol. IV) ºi Murãraºu (3
vol., 1970, 1972). Dacã amintim cã, de pildã,
Perpessicius nu avea soluþii faþã de obser-
vaþiile pertinente exprimate de ªerban Cio-
culescu7 în cele opt scrisori destinate subiec-
tului (Eminescu, Opere, vol. IV), alegerea
trebuie asumatã ºi o considerãm ca atare.
Dupã stabilirea metodei ºi selecþia tex- natelor definitorii ale lumii de sensuri din
telor (fixate prin norme ortografice), etapa creaþia eminescianã. Pentru a stabili ampli-
urmãtoare a fost consacratã procesului de tudinea sferei semantice a termenului semn
informatizare, efectuat la Cluj (în colaborare poetic, în care autorii vãd „o primã percepþie
cu Centrul de analizã a textului), operaþiune a fiinþei poetului de a se lãsa luat în
din care a rezultat materialul brut, apt sã stãpânire de limbã ºi de a-i putea descoperi
ofere o imagine cvasicompletã a raporturi- virtualitãþile de semnificare ºi de libertate”,
lor dintre vocabularul eminescian ºi voca- a fost nevoie de un proces suplimentar ºi
bularul limbii române „ca limbã istoricã ºi extrem de migãlos, constând în eliminarea
ipostazã de limbã de culturã”. Autorii mai ocurenþelor lexicale incluse de computer în
precizeazã cã au rãmas deocamdatã în afara serii cãrora, de fapt, nu le aparþineau.
Dicþionarului textele de teatru ºi publicistica Operaþiunea de ajustare a sensului devenea
poetului, ultimele „blocate” în serioase difi- obligatorie ºi salutarã, întrucât soft-ul uti-
cultãþi de stabilire a paternitãþii unora din- lizat funcþioneazã dupã un program de eli-
tre articolele nesemnate. Lor li se adaugã, de gibilitate neinterpretativã. În conformitate
asemenea, cercetarea lexicului corespon- cu principiile care au generat întemeierea
denþei poetului ºi însemnãrilor constituite seriilor lexicale, s-a trecut la caracterizarea
în reprezentãri nucleice disparate. ºi ierarhizarea prin frecvenþã a lemelor (cu-
Finalizarea acestor prime etape ºi cuprin- vinte inserate cu forma de bazã, fãrã repre-
derea informaþiei în jurul axei planului ge- zentare paradigmaticã temporalã la verbe ºi
neral a reconfigurat, dintr-o altã perspectivã cazualã la substantive, pronume ori adjec-
decât cele deja vehiculate, spaþiul coordo- tive). Se dezvãluie astfel adâncimea cunoaº-

5 Adian Voica, Virtuþile ºi servituþile unui dicþionar, în Curcubeu exegetic, vol. 2, Editura Floare Albastrã,
Bucureºti, 2005, pp.133-144.
6 N. Georgescu, Eminescu ºi editorii sãi, Editura Floare Albastrã, Bucureºti, 2000.
7 în Caietele Eminescu, I, II, Editura Eminescu, Bucureºti, 1972.1973, ªerban Cioculescu, Eminesciana, Editu-
ra Minerva, Bucureºti, 1985 ºi ulterior în Eminescu în corespondenþã, vol. V, Editura MLR, Bucureºti, 2001.
33
terii de cãtre Eminescu, a limbii române în semnatarii „temei” se aflã C. Balmuº, Gh.
toate variantele ei. Ca fapt contrastiv, se Geauºescu, Petru Creþia, Tr. Diaconescu,
detaºeazã o seamã de cuvinte pe care poetul N.I. Herescu, I. M. Marinescu, I. Fisher,
le utilizeazã creativ, eliberat de orice con- Cezar Papacostea, Gr. Tãnãsescu, N. Sulicã.
strângere. Totodatã, dincolo de aceste con- Fãrã a intra în amãnunte asupra studiilor
cordanþe, relaþiile fonetice, sintactice ºi elaborate de cei nominalizaþi mai sus, la o
semantice deschid la rândul lor sugestii primã lecturã a concordanþelor enciclope-
privind complementaritatea dintre eufonia dice (referitoare la antichitatea greco-latinã),
(muzicalitatea) versului ºi impresionismul selectez o listã din care ofer numai câteva
(simbolismul) fonetic, generator de stãri ºi exemple: Achile, Adonis, Agamemnon,
sensuri poetice. Interpretarea prilejuieºte Ajax, Amor, Andromaca, Apollon, Arcadia,
momentul de a se vorbi despre creativitatea Calipso, Ceres, Cupidon, Demiurg, Hector,
eminescianã. Homer, Horatius, Iliada, Jupiter, Kiklop,
Pentru evitarea unor repetiþii supãrãtoa- Lacedomon, Leda, Lethe, Minotaur,
re ºi din raþiuni privind economia de spaþiu Naumos, Neptun, Neron, Odiseu, Olimp,
ºi timp, autorii au recurs la sigle pentru Ophir, Oreste, Orfeu, Pallas, Phoibos,
informaþiile redundante. Pe o coloanã sunt Pitagoras, Plato, Pegasus, Poseidon, Priam,
înregistrate unitãþile lexicale paradigmatice Samson, Serena, Semiramida, Sibylla,
(cuvinte-bazã), iar pe a doua coloanã cele Tezeu, Tibur, Sybaris, Sisif, Venere, Venus,
sintagmatice (variantele). Concordanþa sta- Venus Anadyomene, Xerxes, Zeus. În totali-
bileºte raportul de apartenenþã a ocurenþe- tate sunt 113, cifrã care nu se regãseºte în
lor la leme, care sunt postate în ordine alfa- niciuna dintre cercetãrile anterioare. Ar
beticã. În descrierea lemelor ºi a claselor de putea fi un excelent punct de pornire pentru
ocurenþe, autorii au inserat indicaþii privind
un studiu exhaustiv asupra orizontului de
poziþia cuvântului în vocabularul creaþiilor
cunoaºtere respectiv.
postume (în stânga, ordonate alfabetic), iar
Fiindcã acesta se adreseazã prioritar spe-
în dreapta au oferit indicaþii morfo-sintac-
cialiºtilor, modul de lecturã (utilizare) a
tice cu frecvenþele absolutã ºi relativã, sub
Dicþionarului se aratã dificil ºi ridicã semne
ele fiind redate toate situaþiile înregistrate.
Ierarhizarea finalã a lemelor-unitãþi lexicale de întrebare cititorului neavizat. Interogaþii
confirmã din perspectivã statisticã ampli- sau întrebãri publice despre utilitate în
tudinea ºi complexitatea sferei de între- cazul formelor cunoaºterii apar mereu. Cu
buinþare a unor câmpuri semantice, ca, de neîncredere, chiar ostilitate, a fost întâmpi-
ex., ochi, privire, a vedea, a privi. Pãtrundem, natã ºi iniþiativa Academiei de a publica,
graþie multiplelor rafinãri ale informaþiei, în prin facsimilare, celebrele 44 de caiete din
ceea ce ar trebui sã numim laboratorul poe- lada cu manuscrise eminesciene oferitã de
tic eminescian. Titu Maiorescu Academiei în 1902.
Aºadar, Dicþionarul îndeplineºte, conco- Este descumpãnitor, altfel, sã parcurgi
mitent, douã deziderate ale cercetãrii. Ex- cele 2373 de pagini care se prezintã sub
pune, în primul rând, imaginea panoramicã forma unor scurte sau foarte scurte citate
a structurilor de concordanþe eminesciene, (versuri), în care unele cuvinte (lemele) sunt
iar pe de altã parte, dacã este bine citit (in- redate cu text îngroºat (bold). Ce ar putea
terpretat), Dicþionarul devine un instrument „spune” aceste ºiruri de cuvinte orânduite
ideal pentru viitorul cercetãtor. Acest auxi- vertical? Nu sunt fastidioase ºi chiar inutile
liar îl poate racorda rapid ºi eficient la astfel de forme de informare sau studiu? Ce
subiectul ales, activitatea de culegere ºi apoi reprezintã, în fapt, aceste serii de ...semne?
de sintetizare a conþinutului fiind netezitã La ipotetica întrebare, rãspund printr-o
de informaþia preexistentã. Voi lua drept observaþie care nu-mi aparþine, dar mi se
exemplu o temã, aceea a influenþelor lumii pare elocventã ºi potrivitã, ca aserþiune,
clasice greco-latine asupra operei emine- Dicþionarului limbajului poetic eminescian:
sciene, care a fost deja concretizatã în studii „Semnele, dacã nu sunt adecvat interpretate
de micã sau mai mare dimensiune. Printre (trãite), rãmân simple linii moarte”.
34
Ioana Dicþionarul de semne ºi sensuri poetice (vol.
I-II, Editura Universitãþii „Alexandru Ioan
VASILOIU Cuza”, Iaºi, 2005-2007) reprezintã cea de-a
doua componentã a Dicþionarului limbajului
poetic eminescian (prima – Concordanþele

Eminescu poeziilor eminesciene) realizat de cãtre un


grup de tineri cercetãtori ºi universitari
ieºeni sub atenta îndrumare a profesorului

Semne
Dumitru Irimia. Ne aflãm, aºadar, în faþa
unui proiect ambiþios, imposibil de realizat
fãrã pasiunea pentru opera eminescianã în

ºi sensuri
general ºi limbajul poetic al marelui scriitor
în special. Dincolo de pasiune a fost nece-
sarã o cunoaºtere profundã a universului
poetic, a exegezei eminesciene, a tendinþelor
Abstract
moderne de integrare a Poeticii în relaþie cu
Le dictionnaire de Signes et sens poétiques antropologia culturalã, filosofia limbajului
représente la deuxième partie du Dictionnaire ºi a culturii, teoria receptãrii, teoria imagi-
du langage poétique eminescien (la première – narului.
Les Concordances des poésies eminesciennes). Modernã nu este doar deschiderea inter-
À son tour, il a deux parties structurées en disciplinarã a Dicþionarului, ci ºi structura
deux volumes: I Arts, II Éléments primor- acestuia. Astfel, dacã în Concordanþele poezi-
diaux. Le premier volume identifie les sens des ilor eminesciene asistãm la o înregistrare a
signes poétiques qui font partie du champ lexicului eminescian „în totalitatea uni-
sémantique Arts comme: poésie, poète, poé- tãþilor constitutive (lemele) ºi în variantele
tique, comédien, créer, la création, mot, livre, lor morfologice ºi fonetice din creaþiile emi-
chanter, image, imaginer, rime, écrire, écriture, nesciene (ocurenþele)” (Dumitru Irimia,
écrivain, etc. dans le but de mettre en évidence Argument, Semne ºi sensuri poetice, vol. I, pag.
une image de la conception esthétique du poète 5), în cea de-a doua ipostazã, Semne ºi sen-
et de sa vision sur le monde. Le deuxième vol- suri poetice, sunt înregistrate interpretãrile,
ume s’occupe de l’identification des sens des sensurile semnelor poetice care se inte-
signes poétiques qui s’inscrivent dans le greazã câmpurilor semantice: Arte (vol. I) ºi
champ sémantique: Éléments primordiaux: Elemente primordiale (vol. II). Prin cea de-a
Eau, Terre, Feu, c'est-à-dire mer, onde, vague, doua componentã se face trecerea de la
source, rivière pour Eau; flamme, étincelle, exterior la interior în cuprinderea universu-
anéantissement, cendre pour Feu; abîme, pro- lui poetic, de la expresie la conþinut, de la
fondeur, grotte, mont pour Terre. semnificant la semnificat în scopul „pãtrun-
L’unité des sens de ces signes reflète l’unité de derii” la geneza gândirii poetice. Aceastã
l’imagination du poète, autrement dit l’unité structurã complexã marcheazã deosebirea
de l’imaginaire de son œuvre poétique. En rap- de substanþã faþã de Dicþionarul limbii poetice
portant les sens des signes poétiques à la cul- a lui Eminescu apãrut la Editura Academiei,
ture de l’humanité, à la culture nationale et à în 1968, sub redacþia lui Tudor Vianu, axat
la création du poète comme Tout, le pe înfãþiºarea limbii poetice a marelui scri-
Dictionnaire se peut constituer dans « une itor ca „etapã în dezvoltarea limbii noastre
voie d’intégration des signes poétiques beletristice moderne” (Tudor Vianu). Dife-
d’Eminescu dans la paradigme des symboles renþele de scop ºi de structurã au fost deter-
de la poésie et de la culture universelle » minate, fãrã îndoialã, ºi de alegerea materi-
(Dumitru Irimia, Préface, vol. I, p. 7). alului supus cercetãrii, mult mai vast în
Mots-clé: langage, signe, sens, imaginaire, cazul celui de-al doilea, extins, cum mãr-
Eminescu, dictionnaire. turiseºte Dumitru Irimia în Prefaþa la volu-
mul al II-lea al Dicþionarului de semne ºi sen-
35
Ioana Vasiloiu

universului poetic eminescian” (vol. II


Argument, pag. 8).
Primul volum al Dicþionarului de semne ºi
sensuri poetice interpreteazã semnele poetice
din câmpul semantic Arte: armonie, artã,
artist, autor, bard, poet, poezie, a crea,
creaþiune, scriere, scriitor, viers, teatru, mit,
mitic, muzicã etc., oferind, la final, o ima-
gine asupra viziunii estetice a poetului, dar
ºi a raporturilor complexe ale acestuia cu
lumea. Semnului poetic „poezie” i se gã-
sesc, pe baza multiplelor exemple din
poezia antumã ºi postumã, cinci semnifi-
caþii: poezia – ca atribut al eternitãþii; poezia
– cale de cunoaºtere ºi de aºezare în lume;
poezia – creativitate ºi lume creatã; poezia –
în funcþia de transfigurare; desacralizarea
poeziei. În relaþie cu semnul poetic „poezie”
sunt prezentate semnificaþiile, sensurile
semnului poetic „poet”, altfel spus atribu-
tele esenþiale ale acestuia în concepþia emi-
nescianã: poetul care transcende lumea;
poetul – întemeietor de lumi semantice;
poetul – întemeietor de limbaj; poetul – cu
funcþie profeticã ºi mesianicã. Un lucru
important de menþionat este faptul cã în
interpretarea semnelor poetice sunt pre-
cizate adesea registrele limbajului poetic:
grav, satiric, ironic sau autoironic: „În
suri poetice, la postume ºi la variantele la funcþie metapoeticã, într-o schiþã de portret
în registru auto-ironic, Poet se defineºte
aceste creaþii. Intrãm, aºadar, în lumea de
prin imposibilitatea de a armoniza ten-
semnificaþii, „de semne ºi sensuri poetice”
siunea creatoare din lãuntrul fiinþei poetice
printr-o „salã de aºteptare” care se numeºte
cu aºezarea convenþionalã în societate: «Sã
laboratorul de creaþie al poetului. Cum
tot torni la rime rele / Cu dactile în galopuri,
aratã aceastã lume? Poate fi cuprins infini- / Nespãlat, neras sã umbli, / ªi rufos ºi de-
tul ei într-un Dicþionar? ºuchet / Toate-acestea împreunã / Te arat-a
Fãrã a-ºi propune sã epuizeze toate sem- fi poet» (Opere IV, 509)” (vol. I, pag. 192) sau
nificaþiile (demers imposibil de realizat), „Este integrat în registrul satiric poetul care
„interpretarea sensurilor dezvoltate de sem- trãdeazã esenþa însãºi a creativitãþii poetice,
nele poetice din câmpul semantic al Ele- prin absolutizarea tehnicii prozodice ºi
mentelor Primordiale duce mai departe ºi combinatorii: «Între-un poet nemernic, ce
aprofundeazã cercetãri din exegeza emines- vorbele înnoadã / Ca în cadenþã rarã sã sune
cianã (G. Cãlinescu, E. Papu, Ioana Em. trist din coadã / ªi-ntre ofiþerul þanþoº cu
Petrescu, I. Negoiþescu, Rosa del Conte) ºi spada subsuoarã / Alegere nu este, ale-
din studii consacrate simbolurilor ºi mitu- gerea-i uºoarã»” (vol. I, pag. 193).
rilor din cultura naþionalã ºi universalã sau În interiorul imaginarului poetic emines-
deschide alte perspective în care principiul cian pãtrundem mai adânc prin intermediul
semantizãrii mitice se impune, alãturi de celui de-al doilea volum al Dicþionarului de
principiul armoniei muzicale, ca principiu semne ºi sensuri poetice – Elemente Primordiale
care guverneazã întemeierea ºi dinamica – în care colectivul de la Iaºi, coordonat de
36
Eminescu - Semne ºi sensuri

profesorul Dumitru Irimia, identificã sem-


nificaþiile „Marilor Imagini”: Apã, Foc,
Pãmânt (pentru elementul Aer, sensurile
urmând a fi înregistrate într-un alt volum) ºi
raporturile, relaþiile existente între ele.
„Marilor Imagini” le sunt subsumate
ipostaze primare, mitice, ontogenetice –
pentru Apã: izvor, râu, lac, mare, val, undã;
pentru Foc: flacãrã, scânteie, stingere,
cenuºã; pentru Pãmânt: adânc, genune,
munte, peºterã etc. Prezentate mereu în
relaþie, aceste semne poetice, aceste
metafore cu sensurile lor adiacente revelã
unitatea imaginarului poetic eminescian,
unitatea imaginaþiei eminesciene. Astfel,
semnului poetic „Foc” i-au fost gãsite urmã-
toarele sensuri poetice: I – forþa actului cre-
ator în artã ºi istorie, II – intensitatea senti-
mentului iubirii; III – cadru predilect al
reveriei ºi component esenþial al armoniei
universurilor i-reale; IV – luminã stelarã,
semn al perenitãþii, în cadrul opoziþiei
uman-cosmic; V – putere distructivã ºi/sau
catharticã. Strâns legat de semnul poetic
„Foc” este ºi semnul poetic „A stinge (stin-
gere, stinsul)” cu cele patru ipostaze ale
sale: stingerea universului, stingerea fiinþei
umane, stingerea raporturilor poetului cu
lumea ºi moartea iubitei sau a iubirii.
Moartea universului este ilustratã prin
exemple din poemele Memento mori, Genaia,
sau din variantele Luceafãrului. Moartea
iubitei ºi moartea iubirii, manifestãri ale
aceluiaºi semn poetic, sunt prezentate com-
parativ cu precãdere în elegiile eminesciene,
poeme erotice ºi thanatice în egalã mãsurã.
În urma lecturii celor unsprezece pagini
dedicate acestui semn poetic, cititorul avizat
sau mai puþin avizat dispune de o imagine
concludentã asupra legãturilor indisolubile
existente între Eros ºi Thanatos în lirica emi-
nescianã. De fapt, parcurgând paginile aces- cât de cât revelator pentru înþelegerea uni-
tui volum, constatãm ambivalenþa celor trei versului interior eminescian a cãrui unitate
elemente primordiale: Apã, Foc ºi Pãmânt ºi nu putea fi „demonstratã” decât printr-o
a ipostazelor acestora. Simboluri ale vieþii, raportare a semnelor poetice la cultura
dar ºi ale morþii, Apa, Focul ºi Pãmântul cu umanitãþii, la cultura naþionalã ºi la creaþia
toate echivalentele lor alcãtuiesc un sistem eminescianã ca Tot, Dicþionarul constituin-
unitar de imagini ce constituie lumea poe- du-se astfel într-o „posibilã cale de integrare
tului. a semnelor poetice eminesciene în paradig-
Cercetare amplã ºi minuþioasã, Dicþiona- ma poeziei ºi culturii universale” (Dumitru
rul de semne ºi sensuri poetice nu omite nimic Irimia, Prefaþã, vol. I, pag. 7).
37
Ileana cum la scriitorii francezi (chiar dacã un
mare numãr de lucrãri le sunt dedicate, una
MIHÃILÃ din cãrþile sale este o prezentare a litera-
turilor de expresie germanã de dupã 1945).

Francis
În fine, a realizat sinteze în care îmbinã teo-
ria cu analiza concretã a textelor fundamen-
tale, esenþiale pentru studiul literaturii uni-
Claudon, versale ºi comparate, între care ºi recent
apãruta Les grands mouvements littéraires

Les grands européens (prima ediþie, 2004; reeditatã anul


acesta).
Lucrarea de faþã* îmbinã armonios de-
mouvements mersul diacronic cu abordarea în sincronie.
Altfel spus, gãseºte o bunã cale de mijloc

littéraires între cei doi fraþi gemeni, dar profund


învrãjbiþi - literatura universalã ºi literatura
comparatã. Chestiunea aproape la fel de spi-
européens noasã a europocentrismului funciar carac-
teristic demersului critic tradiþional de abor-
dare a Weltliteratur-ei de sorginte goetheanã
Resume este rezolvatã conceptual în mod elegant,
Note de lecture. Un accent particulier est mis prin introducerea programaticã a deter-
sur quelques problèmes de l’intégration de la minãrii spaþiale europene. Orice obiºnuit al
littérature française et des littératures est- studiilor în domeniu va regãsi însã în cartea
européennes (roumaine en particulier) dans ce de faþã în aproape totalitatea sa materialul
panorama remarcable de la littérature de studiu propus programatic de un Tudor
européenne. Vianu, bunãoarã, la cursurile sale. Unde
însã abordarea literaturii europene propusã
Mots-clé: histoire litteraire, mouvement cul-
de profesorul Francis Claudon în lucrarea
turalle, panorama, littérature est-européennes
de faþã se distanþeazã clar de compara-
tismul contemporan este în reducerea stu-
Profesorul Francis Claudon (Université
diului paralelelor între opere la apartenenþa
de Paris 12 – Val de Marne) nu este un
la acelaºi curent, lãsând deoparte analiza
necunoscut cititorului român. Încã din 1997,
tematicã. Departe de a fi doar o simplificare,
lucrarea sa Compendiu de literaturã comparatã
aceastã soluþie este menitã sã confere un
(realizatã împreunã cu Karen Haddad- plus de limpezime unei prezentãri deloc
Wotling) a fost disponibilã în traducere, uºoare a unui material extrem de stufos.
graþie editurii Cartea Româneascã; dar Primul pas este o stabilire clarã ºi eficace
autorul este un specialist de talie inter- a reperelor istorico-culturale, într-un soi de
naþionalã, semnând o serie impresionantã prolog sub formã de tabel, intitulat Europa
de lucrãri, axate în principal pe Romantism duratei lungi. Cunoscãtorii vor recunoaºte
(a publicat, între altele, o remarcabilã formula dragã ªcolii Analelor; dar, chiar în
Enciclopedie a Romantismului, tradusã într-o absenþa acestui reper, rubricile (Repere
serie de limbi europene, de la englezã ºi ger- istorice; Sens politic; Interpretare; Repere cul-
manã la portughezã, polonã ºi turcã. O turale) sunt evident un mod de a ordona
sumã de cãrþi ºi studii ale sale au apãrut ºi principalele elemente ale devenirii unei Eu-
în Cehia, Ungaria, Bulgaria). S-a preocupat rope bãtrâne de 3000 de ani. Datele oferite
îndelung de raporturile muzicii ºi artelor aici sunt apoi completate ºi nuanþate la
plastice cu literatura, nelimitându-se nicide- începutul fiecãrui capitol (Europa Antichi-
*Francis Claudon, Les grands mouvements littéraires européens, Paris, Armand Colin, 2008 (128 p.)
38
Les grands mouvements littéraires européens

denotã plãcerea vie a lecturii, opþiunile per-


tinente în largul câmp al istoriei literare
demonstreazã o cunoaºtere nu doar enciclo-
pedicã, ci ºi permanent reactualizatã. Re-
cunosc a nu fi gãsit decât un singur caz în
care lecturile recente sã mã fi fãcut sã înclin
hotãrât spre o altã soluþie decât cea pentru
care opteazã profesorul Fr. Claudon: da-
tarea versiunii cunoscute a Cântecului oastei
lui Igor drept „fãrã îndoialã redactatã la
sfârºitul secolului XII” este mai mult decât
controversatã; cecetãrile actuale acceptã
(fãrã plãcere) cã ne aflãm mai curând în
prezenþa unor Poeme ale lui Ossian decât a
unui Cântec lui Roland.
Este uºor de sesizat, de asemenea, efortul
de a nu se lãsa prins în capcana (greu totuºi
de ocolit) a unei viziuni francezocentriste.
Câteodatã, autorul se vãdeºte chiar mai
selectiv decât ar fi orice specialist în dome-
niu, francon sau mãcar francofil. Un exem-
plu poate fi chiar prezentarea Neocla-
sicismului francez, unde marii dramaturgi
ai secolului Regelui Soare sunt prezentaþi cu
maximã parcimonie. Un caz încã ºi mai difi-
cil este al marilor romancieri Stendhal ºi
tãþii; Europa medievalã; Europa Timpurilor mo- Balzac, abia pomeniþi în treacãt în tabelul
derne; Epoca contemporanã: secolul XIX; Epoca sinoptic ºi chiar ºi mai puþin în text. O expli-
contemporanã: secolul XX) prin câte un tabel caþie ar fi situarea lor temporalã în afara
cu subdiviziunile Politicã; Literaturã; Arte; curentului realist, definit ca doctrinã abia pe
Diverse (cu varianta Societate). Înþelegem la mijlocul anilor ’40 din veacul al XIX-lea.
uºor demersul pedagogic: acestea sunt Cronologic ºi parþial tematic, ei aparþin
datele care trebuiesc reþinute, în absenþa lor Romantismului; totuºi, marele roman realist
edificiul cultural personal este lipsit de european le este mult mai dator lor decât lui
temelii. În economia fiecãrui capitol, ele Champfleury sau Murger, chiar ºi în planul
sunt urmate de prezentãri sintetice (nu însã definirii teoretice. Personal, recunosc cã nu
simplificatoare) ale teoriilor care definesc mã pot împãca nicidecum cu o panoramã
miºcãrile literare ale marilor creatori ºi ale asupra curentelor literare europene care îi
unor opere considerate reprezentative. exclude.
Pentru o mai bunã scoatere a lor în evi- Literatura românã este practic absentã,
denþã, majoritatea portretelor de scriitori ºi cu eternele noastre excepþii – Tristan Tzara
a operelor analizate sunt prezentate în ºi Eugen Ionescu. Din pãcate, la Europa
chenar. La final, o Bibliografie sumarã ºi un tradiþionalã - Occidentul plus Rusia -, profe-
util Index al miºcãrilor literare completeazã sorul Francis Claudon nu adaugã decât
fericit lucrarea. Ungaria. Nu lui i se poate reproºa aceastã
Existã o mai veche, dar nu greºitã idee viziune – întreaga sa activitate de cooperare
despre excelenþa spiritului sintetic francez; universitarã cu colegii din aproape toate
cartea de faþã este încã o dovadã în acest þãrile din Est îi dovedeºte dorinþa de
sens. Efortul de selectare a elementelor deschidere – ci greutãþii unei întregi tradiþii.
esenþiale în compunerea tabloului de Extinderea Uniunii Europene în plan cultu-
ansamblu, curajul opþiunilor personale, care ral rãmâne deocamdatã doar un deziderat.
39
Convorbiri

Diana S
, IMONCA-O
OPRIT
,A
„Când l-am vãzut...
ne-am împrietenit
din primele cinci minute"
Cu Alexandru Paleologu despe N. Steinhardt
Abstract
Alexandru Paleologu, known literary critic and contemporary essayist, was one of Nicolae
Steindhart's best friends. Students belonging to different generations of the same highschool, name-
ly "Spiru Haret" in Bucharest, it was only later on, when Alexandru Paleologu lived as a clandes-
tine in Campulung, that they met and became best friends. Arrested at the end of 1959 under
charges of plotting against the communist regime, they remain imprisoned until the 3rd August
1964. Not long before Alexandru Paleologu's disappearance, I had the occasion of talking to the
great man of culture. The meeting and the attempt to bring back long forgotten times took place in
his house, on the Armeneasca Street.
Key words: memory, the "obsessive decade", consciousness, religion, Nicolae Steindhart.

Alexandru Paleologu, cunoscut critic literar ºi eseist contempo-


ran, a fost unul dintre marii prieteni ai lui Nicolae Steinhardt.
Elevi, în generaþii diferite la Liceul „Spiru Haret" din capitalã,
cei doi s-au cunoscut ºi au devenit foarte buni prieteni abia mai
târziu, în perioada când Alexandru Paleologu locuia în clandes-
tinitate la Câmpulung. Arestaþi la sfârºitul anului 1959 pentru
crimã de uneltire împotriva regimului comunist, fac puºcãrie
politicã pânã în 1964, 3 august. Cu puþin înainte de dispariþia lui
Alexandru Paleologu, am avut ºansa de a sta de vorbã mai multe
ore cu marele om de culturã. Întâlnirea ºi încercarea de a reînvia
timpuri apuse a avut loc în casa de pe strada Armeneascã. [Diana
ªimonca-Opriþa]

A. Paleologu.: Eu am fost foarte bun prie- Când l-am vãzut acolo, la Câmpulung,
ten cu el, din pãcate doar din 1953, când ne-am împrietenit din primele cinci minute,
eram la Câmpulung în clandestinitate ºi el a ca ºi cum am fi fost prieteni din copilãrie. Eu
venit sã-l vadã pe Noica ºi ne-am cunoscut. aveam treizeci ºi ceva de ani, iar el avea cu
Îl ºtiam de mult pe el de la Liceul Spiru vreo ºase ani mai mult decât mine. Am fost
Haret, unde am intrat, mi se pare, la un an foarte, foarte legaþi ºi cred cã în ultima parte
dupã el, dar citisem ce scrisese el în revista a vieþii am fost cel mai apropiat de el. Unul
„Vlãstarul” ºi în „Revista Fundaþiilor Re- dintre cei mai apropiaþi prieteni ai lui Nicu
gale”. Mai citisem unele lucruri despre el, în perioada când ne-am cunoscut era
începând ºi cu volumul lui de debut, volu- tânãrul pe atunci, acum nu mai e nici el
mul din tinereþe În genul tinerilor în care mã tânãr, Virgil Cândea, academicianul, care i-a
amuza cã fãcea o oarecare deriziune de ge- propus multe lecturi care au fost hotãrâ-
neraþia tânãrã, generaþia Eliade ºi ceilalþi. toare. Acest Cândea e un om care nu se
40
Alexandru Paleologu

bucurã de multã simpatie în societate ºi nu lumii era Europa. Nici Coreea, nici China,
este scutit nici de suspiciuni destul de puþin nici alta, iar structura lumii era creºtinã pen-
agreabile, dar este un om extraordinar, o tru cã între ortodoxie ºi catolicism n-a fost
mare inteligenþã, o mare culturã ºi apt de o niciodatã polemicã, niciodatã divergenþã
puternicã influenþã. Poate cã nu are destul doctrinarã, nici o altã problemã de teologie.
curaj sã accepte anumite manifestãri ale S-au considerat tot timpul biserici surori.
emulilor lui. De exemplu, acum existã o Da, ºi nu existã nici un fel de motivaþie
polemicã, un fel de polemicã, pentru cã nu e dogmaticã, ideologicã, ci numai stilisticã
una realã, în legãturã cu prietenul meu care sã justifice ºi sã explice bipolaritatea
Sorin Dumitrescu care a scris o carte creºtinãtãþii. Regret apariþia protestantismu-
Chivotele lui Petru Rareº... lui. Este o excepþie, o curiozitate. Cu toate
Diana ªimonca-Opriþa: E vorba de teza lui tezele interesante ºi, într-adevãr, fecunde ºi
de doctorat… stimulente ale lui Max Weber despre spirit-
Asta era problema: „Ce-i trebuia lui doc- ul protestant, etica protestantã ºi ruina capi-
torat, cã el e pictor? Un pictor nu are nevoie talismului. Nimeni nu pricepe cã noi nu
de doctorat, are nevoie de talent!” Dar e o suntem orientali, fiindcã suntem dupã
problemã de istorie a accepta, a vedea în întinderea estului, suntem o Europã de cen-
Petru Rareº un monarh de tipul renascen- tru-stânga, de centru-occident. Împreunã cu
tist, e un lucru just ºi exact. Tipul renascen- Steinhardt ne-am identificat lecturi – cam
tist în varianta ortodoxã, care nu este exclus. aceleaºi din tinereþe – incomparabil mai
Nu se poate spune cã numai protestanþii au vastã a lui decât a mea. Eu nu sunt un om
fost în zona renascentistã sau catolicii. cult, doar un om cultivat. Nu e acelaºi lucru.
Aceea a fost zona occidentalã care nu era E altceva.
aºa de francamente opusã celei neocciden- Cred cã sunteþi modest!
tale. Nu, nu. ªtiu foarte bine cã nu sunt un om
Europa pe care, în mod genial ºi simplu cult. ªtiu cã sunt un om cultivat, cã mã pot
ºi evident a definit-o, la îndemâna oricãrui exprima corect ºi nu mai sunt poliglot cum
om de bun simþ, Europa se întinde de la am fost în tinereþe, dar mã pot exprima
Atlantic pânã la Urali, neexcluzând Rusia, corect ºi cu o alurã competentã, neinfirmatã
cum fac foarte mulþi europeni. „ A! Rusia e de realitate, pentru cã ºtiu foarte bine care
în Asia!” Rusia nu e în nici o Asia. Rusia îmi sunt limitele. Nu mã intereseazã o prea
este în Europa! ªi nu putem fi, zic eu, mare acumulare de lecturã aºa cum era
europeni exceptându-i pe Tolstoi ºi pe Nicu pasionat de lecturã ºi citea foarte
Dostoievski. Este exclus. Este imposibil, cu repede. Asta era o forþã a lui ºi un handicap.
atât mai mult cu cât aceastã Europã numea Pe de o parte, un exces de cunoºtinþe te face
creºtinãtatea ºi aºa s-a numit ea pânã ºi-a ezitant, cum ezitant este orice om care are
pierdut puterea ºi influenþa... Acum, cu cât de cât oarecare bun simþ ºi prudenþã.
Comunitatea Europeanã nu mai e vorba de Dar el avea o curiozitate ºi o sete de a
creºtinãtate; s-a spus cã nu se poate o îngurgita informaþii din culturã enormã, din
Europã decât în spirit laic. Asta e o purã toate planurile. Era pasionat ºi de ºtiinþe, de
inculturã! Una e sã ai un spirit deschis, tole- progresele fizicii moderne, era foarte bine
rant ºi înþelegãtor ºi alta e un spirit laic, orientat în materie de artã contemporanã,
adicã ales. Însã cultura se numeºte azi ceva de muzicã, de picturã... Era mult mai infor-
care este foarte incult! Adicã, judecãþile mat decât mine în domeniile astea. Avea ºi
ateilor se cheamã culturã. Dupã mine se un fel de sete de informaþie pe care eu o
cheamã prostie, nu se cheamã altfel. Asta e numeam chiar snobism. „Domnule, tu eºti
clar. Adicã Europa a fost stãpâna lumii, cât cam snob! Prea le ºtii pe toate! Pe de altã
era creºtinãtatea ºi atunci efectiv Europa a parte, ai mai neglijat unele!”
fost în fruntea continentelor de pe planeta El avea câteva lucruri, în afara acestor
asta. Chiar în faþa unor continente cu para- calitãþi extraordinare ale mecanismului
lelã istoricã la acelaºi nivel. Dar stãpâna infailibil ºi accelerat al inteligenþei lui, acel
41
Convorbiri

care parþial le aveam împreunã, dar el era


mai scrupulos ca mine. Spre exemplu, nu
am citit niciodatã toatã opera lui Jules
Romain. El era doctor în Jules Romain. Sau
a lui Romain Roland, care pentru mine e
mediocru. Dar cam aceºtia au fost autorii
lui: Jules Romain în mare mãsurã, evident,
în tinereþe Anatole France, pentru cã el for-
ma un spirit al umorului ºi al hazului
franþuzesc ºi ne uimeam ºi unul, ºi altul ce
imbecili sunt actualii detractori ai lui
Anatole France care zic cã e depãºit. E de un
farmec nemaipomenit, e o inteligenþã extra-
ordinarã de formulã renascentistã ºi un ta-
lent uriaº. A, cã erau mofturile de stânga
cum aveau toþi intelectualii atunci, iar acum
riscãm sã le avem ºi noi… Chiar le aveam,
de fapt. Eu, de exemplu, n-am fost de stân-
ga niciodatã în viaþa mea, dar aveam câteva
înclinaþii rãu plasate. De pildã, a apãrut
într-o carte a mea care este cunoscutã câteva
pasagii cu elogiul intelectualului. Or, nu e
corect lucrul ãsta. Eu înþelegeam prin int-
electual o definiþie pe care o dãdea Paul
Zarifopol: „Intelectualul e omul obsedat de
inteligenþã.” Da, este adevãrat acest lucru,
dar ãsta e omul inteligent. Foarte mulþi
intelectuali nu sunt deloc inteligenþi. Foarte
mulþi celebri care nu sunt foarte inteligenþi,
însã intelectualul este o persoanã foarte
aspect al sesizãrii nuanþelor ºi al compatibi- infatuatã. Existã ideea cã noi, intelectualii,
suntem sarea pãmântului. Nu suntem.
litãþilor ºi fuziunilor virtuale. Era destul de
Pentru el a fost foarte importantã conver-
curios ºi dornic de a nu fi prins în defect în
tirea. El era un bãiat, cum ziceam, de bani-
probleme foarte moderne de artã, de culturã
gata, care dacã voia sã petreacã un an sau
sau de cunoºtinþe generale. Mie, spre exem-
mai mult în Anglia sau oriunde, nicio slu-
plu, mi-e egal ce impresie fac ºi mai cu jbã, nicio obligaþie nu-l þinea în loc. Tatãl lui
seamã n-am deloc ambiþia sã fiu la curent cu era un inginer care pleca în deplasare în mai
toate. El era la curent cu toate ºi e periculos. multe þãri. Câºtigau bine ºi Nicu îºi putea
A fi la curent te poate face sã cedezi la un permite orice agrement, ca bãiat tânãr: con-
moment dat pentru o prostie. Bine, astea certe în diferite oraºe europene, se întâlnea
erau polemici ale noastre amicale ºi glu- cu cutare dirijor. Avea aceastã libertate de
meþe. a-ºi petrece vremea dupã plac, sã meargã
Fapt este cã mie îmi plãcea foarte mult unde avea chef sã meargã. Nu era – cum nu
felul lui de a scrie. Nu avea deloc acele com- e normal sã fii – ahtiat dupã cãlãtorii peste
puneri de fraze, fie savante, fie greoaie, fie tot, sã vezi cum e lumea. Lumea e peste tot
incomprehensibile. Scria aºa cum ºtia sã la fel. Dar meritã sã te duci sã vezi cum este
vorbeascã – foarte simplu ºi normal – cu albia Rinului... Asta meritã sã vezi.
vorbele care îmi plãceau foarte mult în Or, el a apucat în tinereþe sã cãlãtoreascã
vocabularul lui. Însã importante au fost mult, sã aibã o bunã impresie despre cum
pentru el câteva lecturi fundamentale, pe este viaþa în lumea civilizatã, viaþa într-o
42
Alexandru Paleologu

lume pitoreascã. Se simþea foarte bine. Lui n.n). Era cam prea slab. Era întotdeauna
i-a plãcut, i-a convenit aceastã disciplinã foarte elegant îmbrãcat, dar mama mea
destul de austerã – cãlugãria – destul de care-l îndrãgea grozav ºi care era moldo-
severã, dar care nu e fãrã un anumit senti- veancã zicea: „Tare-i diºtept bãietul ãsta
ment de triumf ºi nu e fãrã anumite volup- Nicu, da’ tare-i urât!”. Or el, când a ajuns
tãþi în linia voinþei. Lucrul ãsta e necesar de cãlugãr îi venea aºa de frumos cu barbã ºi în
reþinut, pentru cã descoperã aspectele de þinuta lui monahalã, era de o distincþie
conºtiinþã mai grave pe care el le avea, fiind- extraordinarã!
cã nu era atunci încã foarte credincios, dar Vorbeaþi în Alchimia existenþei, în capito-
credea cã e bine ca oamenii sã se con- lul pe care i l-aþi dedicat – Septuagenarul
formeze unor dispoziþii transcendente ºi neastâmpãrat – despre faptul cã avea ceva
supreme date de o mare religie. în postura aceasta de cãlugãr, era între un
Mi-a spus ºi mie mai târziu cã ºi-a publi- monah ºi un cãpitan þarist...
cat în tinereþe câteva lucrãri juridico-politice A, da! Avea ceva...
despre poziþia evreitãþii în lume ºi cã Asta înseamnã cã nu era un tip foarte blând.
Manole Neuman a vrut la un moment dat sã Nu neapãrat, dar trebuie sã fii uman.
se integreze în tradiþiile religioase evreieºti, Trebuie sã asculþi ce spune Iisus Hristos:
sã intre în sinagogã ca practicant, dar nu i-a adicã sã fii înþelegãtor cu omul ºi cu nebu-
plãcut. N-a gãsit nicio satisfacþie în practi- niile omeneºti.
carea religiei mozaice. ªi a gãsit, într-adevãr, Steinhardt afirmã în Primejdia mãrturi-
una convingãtoare în creºtinism. Zicea: sirii, de pe poziþia sa de „comentator de tex-
„Uitã-te la Hristos ºi la toþi ceilalþi înteme- te”, cã un critic trebuie sã fie condus de
ietori de religii. Singurul care este interesant „neteama de admiraþie”. Criticul literar nu
ºi care a frecventat o lume interlopã, a fost trebuie sã se teamã sã admire. Au fost con-
interesat de oamenii pãcãtoºi a fost numai temporani ºi critici care ºi acum vorbesc des-
Hristos.” Problema pentru un adevãrat pre el ºi spun cã a avut o criticã oarecum
credincios este sã-l salvezi pe omul care e pe hedonistã ºi cã n-ar fi avut criterii. Lui îi
buza prãpastiei. Or, este singura religie care plãcea ºi Vlahuþã, ºi Al. Brãtescu-Voineºti, ºi
este interesatã de pãcãtoºi. De virtualii în acelaºi timp Alphonse Daudet. N-avea cri-
pãcãtoºi; or, celelalte religii au de-a face terii?
numai cu perfecþii. Între noi doi, elementele cele mai hotãrâ-
În toate chestiunile fundamentale, eu am toare în primii ani au fost lecturile din
fost fericit sã am un amic care sã gândeascã tinereþe ºi în principal Alphonse Daudet. ªi
spontan ºi clar, aºa cum mi se pare mie nor- eu mi-am început viaþa literarã cu un cadou
mal sã gândeºti. N-am avut nicio decepþie de la tata – o ediþie foarte frumoasã, com-
în amiciþia mea cu el, niciun gând de vani- pletã ºi ilustratã de un bun ilustrator – un
tate. Era un om de o sinceritate absolutã, de Alphonse Daudet. Mi-a plãcut enorm ºi se
o consecvenþã moralã ºi logicã perfectã ºi pare cã este un mare scriitor, fiindcã a reuºit
care remarca faptul cã anumite incongru- un roman comic extraordinar prin Tartarin
enþe morale sau în plan logic sunt omeneºti Tarascot ºi care are extraordinara luciditate
ºi trebuie înþelese. Avea o putere de a nu voi de a prinde elementele cele mai divulgante
sã vadã în om o fiinþã care acþioneazã pentru slãbiciune sau virtuþi omeneºti, atât
desãvârºit, absolut, ineludabil. Nu. Viaþa în teatru, cât ºi în romane.
este altfel gânditã ºi el era nu numai tole- A nu admira energic ºi brutal declarat pe
rant, dar ºi prieten ºi afectuos cu virtualul Alphonse Daudet înseamnã laºitate intelec-
pãcãtos. Asta era foarte adânc în credinþa tualã ºi ignoranþã literarã, pentru cã el este
lui ºi cred cã ãsta a fost unul din elementele un mare, mare scriitor. El ºi cu mine, ºi
esenþiale care erau la el. poate mai sunt ºi alþii care credeam aºa. El
Mai este un lucru interesant: Nicu, când avea adevãrat o anumitã ispitã, dar foarte
l-am cunoscut, nu era aºa graþios ºi elegant subtilã ºi nu hotãrâtoare ºi nu prevalentã, o
ca în poza aceea (pozã pe care mi-a arãtat-o anumitã ispitã a ceea ce este „chic”, a ceea
43
Convorbiri

ce este elegant, a ceea ce este „à la page”. Îi Dar uite cã el n-a avut ispita asta. La ºtiinþa
plãcea sã fie la curent cu cele mai noi „trou- mea, o fi þinut jurnal, dar nu l-a pãstrat.
vaiuri” în materie de artã sau de alte lucruri, Cum consideraþi Jurnalul fericirii? Este un
de care eu cam râdeam: „Nicule, mai lasã tu fals jurnal, pânã la urmã, fiind scris dupã
lucrurile astea! Multe mofturi ºi caraghios- evenimente, ori i-aþi gãsi o altã aºezare tipo-
lâcuri. Ce ne apucãm noi sã le aplaudãm de logicã?
la distanþã?” „Da’ e un lucru interesant!” Cu Jurnalul fericirii s-a-ntâmplat o chestie
„Lasã, om mai vedea...” extraordinarã. Era geamul deschis vara:
Avea un fel de atracþie, de a nu fi prins în „Cucu!” Aºa spunea. „A, tu eºti, Nicule.
defect de informaþii mai îndrãzneþe, mai Hai!” Venise dimineaþa devreme pe la nouã
noi, dar era foarte prudent sau, mai exact, în ºi ceva. „Uite, vreau sã-þi încredinþez ceva!”
bunã cunoaºtere de cauzã. ªtia foarte bine Mi-a pus pe masã un manuscris, o dactilo-
despre ce e vorba. Nu putea fi uºor de gramã compactã, foarte bine pusã la punct,
înºelat, cât priveºte calitatea autenticã a foarte bine aliniate paginile. „Vreau sã-þi
unei inovaþii artistice de primã mânã. dau sã citeºti ceva ce am scris eu în timpul
Mã gândeam la un moment dat aºa: ãsta.” ªi mi-a lãsat Jurnalul fericirii. Eu nu
„Periculoºi oamenii ãºtia care þin jurnale!” ºtiam despre el. A stat puþin ºi a plecat. M-a
De ce? pasionat într-aºa un hal, cã toatã ziua ºi
Eu gãsesc cã este imoral sã þii un jurnal, toatã noaptea am citit. L-am terminat în
deºi sunt jurnale geniale ºi extraordinare, ºi scurt timp, l-am reluat ºi mi s-a pãrut extra-
nu puþine. Eu fãceam socoteala cu el: „Mãi, ordinar mai ales un lucru: episoadele din
Nicule, de ce-or fi scriind scriitorii în loc sã închisoare erau precedate de niºte vorbe
scrie romane, scriu ºi jurnale pe de lãturi?”
spuse aºa, o logoree inutilã care deruteazã
„De vanitoºi ce sunt! Sau ca sã nu cumva sã
pe cititor, dar care este climatul în care tre-
rãmânã nespuse unele lucruri.” Poate cã aºa
buie sã te descurci sã poþi comunica prin
o fi, dar nu numai aºa.
aceastã reþea de vorbe zadarnice ºi stupide
Fapt este cã, într-adevãr – ºi cu asta noi
care sunt puse în circulaþie.
ne delectam – câteva jurnale geniale ale lui
Am citit acest jurnal de douã ori, dupã
Jules Renard, al lui Tolstoi, al lui Maiorescu
chiar, extraordinar – nu pot fi eludate. Însã aia încã o datã, dupã câtva timp, cã el nu era
e adevãrat cã ispita de a scrie un jurnal e o în Bucureºti ºi n-am avut rãbdare sã citesc
tentaþie suspectã. De ce mai vrea omul sã altceva pânã s-a întors el ºi când a venit
þinã jurnal dacã ºi-a dat seama, a vãzut, a i-am spus: „Mãi Nicule, noi ne comportãm
simþit, de ce trebuie s-o ºi noteze? A simþit aºa amical ºi ca niºte egali, dar tu eºti ãl
ceva, a observat ceva, a tras o concluzie. mare. Nu mai încape vorbã. Tu eºti ãl mare.
Bun, o avea în cap. De ce trebuie sã o scrii pe Gata!”
hârtie? ªi am rãmas cu ideea asta cã el a fost un
Probabil pentru cã ºtiu cã le vor publica! În mare scriitor ºi noi suntem niºte publiciºti.
aproape toate cazurile sunt publicate ºi A fost de-a dreptul un mare scriitor, iar
estetismul lor probabil ºi acestui fapt i se Jurnalul fericirii mi se pare extraordinar. ªi
datoreazã cã ºtiu de la început cã o vor face, mi se pare cã am fost eu privilegiat de
cã-l vor publica. Dumnezeu sã asist la gloria lui postumã ºi,
Asta mã gândesc: dacã vrei sã o publici, într-adevãr, e o mare glorie.
de ce nu o publici sub formã literarã? Acum Steinhardt vorbeºte despre moarte ºi fricã în
nu ai întotdeauna timp ºi plan pentru asta. general. Are chiar o teorie pe care o preia de
Eu chiar mã gândeam de ce Nicu n-a la Kierkegaard, care spune cã, de fapt, opus
þinut jurnalul ãla. Era o lume care avea pãcatului nu este virtutea, opusul acestuia
atenþie la nuanþã, la detaliul pe care omul îl este virtutea. Pare un lucru surprinzãtor, iar
are în viaþã ºi pe care nu-l rezervã pentru aceastã formulã devine o obsesie pentru
creaþiile literare. Le scrii ca sã-þi precizezi, Steinhardt, fãcând obiectul mai multor eseuri
sã-þi fixezi niºte observaþii de ordin moral. critice.
44
Alexandru Paleologu

Evident, evident! E clar acest lucru. Prin Mã gândeam la întrebarea asta în timp ce
asta este Kierkegaard, care mie mi-a plãcut, vorbeaþi. Ideea e cã nu se poate eluda
dar nu m-a convins cã e un mare gânditor, aceastã întrebare ºi nu e de conceput ca ea
pânã când am dat de chestiile astea. sã nu fie justificatã ca întrebare. Ce înþele-
De fapt, dacã stãm sã ne gândim ºi la Jur- gem însã prin teologie în raport cu literatu-
nalul fericirii, libertatea pentru Steinhardt ra? Înþelegem cã literatura este despre viaþã,
este un concept central, de fapt este reperul despre om, deci despre lucrarea lui
lui, nu neapãrat virtutea, ci libertatea. Dumnezeu, de aici despre locul sãu în lume.
Virtutea e o treabã aºa... Ne lãudãm cu Nu poate fi altceva.
ea, dar nu e ceva prea interesant. Nu e aºa Nu ºtiu câtã teologie propriu-zis practi-
mare lucru sã fim virtuoºi. Trebuie sã fim case Nicu. Existau de foarte multe ori pro-
liberi. bleme de genul acesta, dar le discutam ca
Credeþi cã Steinhardt a fost tot timpul liber? profani. Noi aveam talent la asta, dar habar
Sunt convins cã da. Tot timpul nu, cã nu n-aveam! ªi mã gândeam: „Mãi Nicule, nici
se poate. Nu putem fi chiar tot timpul la n-ar fi bine sã avem prea mult habar.
modul ideal, dar cel mai adesea, da. Devenim dupã aia niºte doctrinari savanþi.
În faþa morþii? Asta e o chestie de viaþã ºi de riscuri, de sin-
N-am asistat la moartea lui, cã a murit ceritate, de probitate. Nu putem sã ne trans-
acolo la Baia Mare. Mi-am imaginat oare- formãm în niºte fixaþii.” În fapt, eram de
cum dupã poveºtile care mi s-au spus. Eu acord cã orice întrebare mai profundã ºi mai
sunt convins cã omul nu poate fi decât om. presantã despre viaþã, despre sufletul
Dacã e inteligent, e om inteligent, dacã nu, uman, despre culturã e o întrebare teologi-
nu. Un om inteligent nu poate sã fie laº. cã. N-are cum sã fie altfel. „Deci, noi doi
Poate sã aibã laºitãþi din astea de oportuni- suntem, Nicule, teologi ºi poate mai buni
tate, de prea simplã imagine a salvãrii per- decât alþii pentru cã suntem mai modeºti.”
sonale, dar un om inteligent nu poate sã fie Cei care nu sunt aºa nu sunt adevãraþi
un om laº. Sunt convins cã avea foarte mare teologi, pentru cã aºa ar pune mai concret ºi
laºitate – e normal s-o ai – mai ales dacã eºti mai viu problema lui Dumnezeu. De fapt,
credincios ºi ºtii cã dupã aia se mai întâmplã cu teologia adevãratã ne-am întâlnit noi
ceva, cã te vezi cu Altcineva. Cine este Acel întâmplãtor în cãrþile unor autori. N-am
Altcineva? Cum te ia la întrebãri? Credea întâlnit teologie bunã la Tolstoi, dar n-are
chiar în imaginea popularã, nu cã e Dum- importanþã. Tolstoi însuºi era un om aºa de
nezeu un bãtrân cu barbã. Aºa ne închipuim plin de creaþia lumii… Dacã teoria lui sau
noi, fiindcã este cel mai vechi de zile, este discursurile lui sau umpluturile lui din
plin de experienþã. Asta nu înseamnã cã ne romane cu teologie ne cam plictisesc, le
facem o imagine antropomorficã. Ea e nece- putem sãri, nicio pagubã.
sarã ca mijloc de comunicare. Sunt convins Aici este iarãºi o alternativã care pe mine
cã avea angoase mari pe tema asta, cã e nor- mã cam deranjeazã, de fapt mã cam face
mal sã aibã orice om, cât de cât. De vreme ce nerespectuos. Sigur cã e incomparabil mai
nu poþi sã o refuzi ºi continui sã crezi cã, fecund, mai plin de idei îndrãzneþe ºi per-
mergând la spital, te faci mai bine decât cutante în ordinea asta Dostoievski, dar
înainte, asta e o prostie. Te vei simþi din ce în sigur cã artistul mare e Tolstoi. Cum se pune
ce mai prost, pânã când vei muri. E clar. problema? Artistul mare este omul mult
La înmormântarea lui aþi fost? mai informat despre Dumnezeu.
Da, am fost împreunã cu fiul meu, Dostoievski are ºi o altã experienþã legatã de
Toader, ºi cu mulþi alþi prieteni: Sorin Dumnezeu.
Dumitrescu, Mihai ªora, Radu Bercea… A Sigur cã da. E esenþial sã ai experienþa
fost un eveniment colosal de important. omului care ºtie ce este sã fii credincios ºi
Dacã am încerca sã nu particularizãm pe ºtie suferinþa.
Steinhardt, care credeþi cã e relaþia dintre cele Bucureºti,
douã domenii: Teologie ºi Literaturã? 31 ianuarie 2004
45
Dosar

Pavel TUGUI
,
G. Cãlinescu
- un text cenzurat
Denunþurile
Abstract
On the political accusations of Hitlerism and communism brought in the press to certain public
characters by people not entirely exempt from possible accusations of the same type.
Key words: the culture of the proletariat, communist history, transition, ideology, intellectuals'
status.

“Tot mai dese în toatã presa sunt denunþurile împotriva unor persoane de ordin politic secundar
sau unul sub motiv de legionarism ori hitlerism. Aceste denunþuri trebuiesc cântãrite cu multã
chibzuinþã. Nu este cazul de a cere moderaþie într-o vreme în care nu s-a fãcut nici strictul necesar
de purificare. Nu moderaþie cerem, ci seriozitate.
Multe denunþuri urmãresc alt scop decât cel mãrturisit. Am putut constata însumi cã unii acuza-
tori ar putea trece foarte bine pe lista vinovaþilor dacã s-ar scoate la ivealã vechi documente pierdute
în paginile jurnalelor. Prin urmare, þipând tare, aceºti oameni vor sã se facã uitat cazul lor.
Cele mai multe denunþuri iau în considerare bieþi oameni lipsiþi prin cariera lor de liberul arbitru
sau, în fine, culpabili prin contagiune ori mult mai puþin importanþi decât alþii, în jurul cãrora s-a
strâns un strat de tãcere. Purificarea urmeazã sã pedepseascã pe vinovaþii de rãzboi ºi sã scoatã de
sus pânã jos din maºinãria statului toate elementele care stânjenesc funcþionarea lui în spirit demo-
cratic. Dar nimeni nu mã va face sã cred cã dirijorul George Georgescu, actorul Ion Iancovescu ºi
dansatoarea Florica Capsali sunt acei care au împins România în prãpastia rãzboiului cu Rusia
Sovieticã fiindcã au cântat, jucat ºi dansat în anume condiþii.
Trebuie sã recunosc cã unii oameni din aceastã categorie au dovedit slãbiciune ºi chiar lipsã de ca-
racter. Pedeapsa proporþionatã sub raport civic este admisibilã. Dar într-un spirit de seriozitate. Un
mare scriitor, fie ºi canalie, rãmâne din nefericire mare scriitor ºi dupã 23 august. Nu trebuie sã
facem din aceastã datã o limitã absurdã dupã care oamenii de talent îºi pierd talentul, iar rataþii îl
capãtã prin simplã adeziune. 23 august e o datã civicã, nu o mãsurã a însuºirilor personale. Iar
purificarea urmezaã a se face din punct de vedere civic.
Dacã nu se pãstreazã seriozitatea, viclenii vor izbuti sã discrediteze controlul politic prin ridicol.
Preocupatã de vina coristelor, dansatoarelor, actorilor ºi violoniºtilor, opinia publicã uitã pe gaze-
tarii conducãtori de opinie publicã, pe oamenii politici, pe toþi cei care au participat direct la opera
vechiului regim. Aceasta este chiar intenþia unei pãrþi din presã.
Atenþie încordatã trebuie îndreptatã spre comisiile de epuraþie pentru ca în ele sã nu se strecoare
vreun element dubios. Astfel se va întâmpla acest lucru paradoxal cã va fi pedepsit, de pildã, un biet
actor de la Teatrul Naþional, fiindcã a jucat într-o piesã tendenþioasã ºi va scãpa ca un pur acela care
a tras cu revolverul în soldaþi din dinapoia unui psihiatru al teatrului.”

[B. A. R. Mss. Arhiva „G. Cãlinescu“, trimiþând în josul paginii unde figureazã,
dosar X1, Varia 4-7, fila 18 nedatat. Hârtie scrisã de aceeaºi mânã, menþiunea:
velinã gãlbuie, olograf, cernealã albastrã. „Scrisã pentru Tribuna Poporului (1944).
Scrisul pare a fi de o mânã femininã, Oprit de cenzurã”. Mss. semnalat de Ion
copiere dupã textul... Bãlu în Biobibliografie – G. Cãlinescu, pozi-
Ultimul cuvânt din text are un asterisc, þia 4935]
46
G. Cãlinescu - un text cenzurat

Note despre demersul politic


al epuraþiei (sept. 1944-iunie 1945)
În virtutea vechilor convingeri politice ºi
ideologice, G. Cãlinescu îºi inaugureazã
propria-i activitate publicã cu cele 4 articole
programatice (din Ecoul) anti-naziste ºi
demolatoare ale idolilor legionaro-antone-
scienilor români – Mussolini, Hitler ºi
„invincibilul soldat gotic“, idealizat peste
limitele realului de publiciºti ºi scriitori în
paginile Curentului, Porunca Vremii etc.
Poziþia viguroasã anti-hitleristã, în acele zile
apãsate de enorme incertitudini, a fost
fireascã, strãinã de miasmele oportunismu-
lui, apreciatã de intelectualitatea românã
democratã, anti-nazistã.
Pentru înþelegerea schismelor produse
de evenimentele din august-decembrie 1944
în lumea intelectualitãþii româneºti este
potrivit sã comentãm schimbãrile din struc-
turile mijloacelor de comunicare. Atunci,
rolul principal, am putea sublinia unic, reve-
nea publicaþiilor – ziarelor ºi periodicelor –
ºi, într-o mãsurã mult mai restrânsã, Radio-
ului. De pildã: Porunca Vremii îºi înceteazã
apariþia la 30 iunie 1944, în timp ce Curentul
continuã sã aparã pânã pe 20 august. Ecoul
lui Mircea Grigorescu apare pânã la 14 sep-
tembrie 1944. Alte publicaþii au continuat sã
aparã: Universul, pânã la 20 iulie 1953;
Timpul lui Gr. Gafencu, pânã la 1 mai 1948;
sãptãmânalul Fapta, pânã în 4 martie 1948;
Liberalul, pânã în 1947; Jurnalul, pânã în 10
iulie 1947 etc.
Ziare interzise – de dictatura legionaro-
antonescianã – reapar dupã 23 august ’44:
România liberã (24 august); Dreptatea (27
august); Viitorul (28 august); Semnalul (2
septembrie); Scânteia (21 septembrie). Abia
la 12 aprilie 1946 revine, în chioºcuri,
Adevãrul, dar apariþia lui înceteazã la 31
martie 1951.
Trebuie sã remarcãm o realitate culturalã
democratã: extinderea – spre sfârºitul anu-
lui 1944 ºi în anii 1945 ºi 1946 – reþelei de
ziare ºi reviste în limba românã ºi alte limbi.
La 15 septembrie 1944 – dupã apariþia
ziarelor România liberã, Libertatea, Dreptatea
ºi Viitorul, toate publicaþii de partid, apoi,
Semnalul, cotidian independent – apare TRI-
47
Pavel Þugui

BUNA POPORULUI, cotidian de atitudine Democrat“, dar aceastã colaborare politicã


democraticã cu paginã de culturã ºi artã, trebuie înþeleasã, pânã la autodizolvarea
avându-l director pe G. CÃLINESCU. Ion Partidului Naþional Popular, ca fiind între
Bãlu scrie cã Tribuna poporului este un ziar entitãþi politico-organizatorice deosebite, cu
scos „sub auspiciile unor organizaþii ºi par- programe ºi organizare de sine stãtãtoare.
tide politice: Uniunea Patrioþilor ºi Partidul Dovadã e prezentarea P.N.P. la alegerile
Naþional Popular“ [cf. G. Cãlinescu - eseu parlamentare, din toamna anului 1946, pe
despre etapele creaþiei, C.R. 1970, p. 443]. liste proprii, cu candidaþi diferiþi de ai P.C.R.,
Afirmaþia trebuie corectatã, în sensul cã P.S.D, P.N.L - Tãtãrãscu ºi Frontul Pluga-
Uniunea Patrioþilor a fost o organizaþie cul- rilor. Programul electoral la P.N.P. conþinea
tural-politicã iniþiatã de un grup de intelec- idei ºi proiecte diferite de ale Partidelor din
tuali, cu un program politic antifascist ºi Frontul Unit Muncitoresc (P.C.R ºi P.S.D.),
antirasist, la 19 noiembrie 1942. Între iniþiatori fiind mai apropiat de programele Frontului
au fost unii membri ai P.C. din România, ai Plugarilor ºi Liberalilor tãtãrãscieni.
P.S.D., liberali, þãrãniºti, aproape toþi sem- O altã observaþie preliminarã: la 3 sep-
nând, în martie 1944, celebrul Memoriu tri- tembrie, guvernul Constantin Sãnãtescu ºi
mis lui Ion Antonescu, în care i se cerea sã partidele din Blocul Democrat (P.N.Þ.,
înceteze rãzboiul cu U.R.S.S. ºi sã alãture P.N.L., P.C.R. ºi P.S.D) obþin apariþia decre-
România Naþiunilor Unite. G. Cãlinescu, tului regal de revenire la Constituþia
Iorgu Iordan ºi alþi universitari de la Iaºi României din 1923, abrogându-se toatã le-
n-au putut semna Memoriul deoarece dele- gislaþia referitoare la conducerea Statului,
gatul Uniunii Patrioþilor - purtãtor al textu- adoptatã în anii dictaturii legionaro-antone-
lui - a fost arestat. De reþinut faptul cã liderii sciene. În aceeaºi zi cu apariþia decretului
Uniunii Patrioþilor – organizaþie ieºitã din regal privind Constituþia României, Univer-
ilegalitate – aderã la proiectul de Platformã a sul (nr. 242 din 3 sept. 1944) publicã o
Frontului Naþional Democrat, elaborat de
„cerere“, o propunere, venitã de la „un grup
P.C.R. ºi P.S.D. la 27 septembrie 1944, deci
patriotic antihitlerist“, în care se spune:
dupã ce apãruse ziarul Tribuna poporului,
„Viaþa publicã ºi aparatul de stat fiind încã
editat de liderii Uniunii Patrioþilor, cu G.
primejdios împãnate de elemente criminale ale
Cãlinescu director.
ªi revista Lumea (primul numãr apare la Gãrzii de fier, ale Gestapo-ului ºi celorlalte orga-
25 septembrie 1945) a fost subvenþionatã de nizaþii naziste ºi pronaziste camuflate, curãþirea
Uniunea Patrioþilor, organizaþie ce avea lor completã este datoria noastrã principalã ºi
reprezentanþi în guvernul Groza-Tãtãrãscu. urgentã“ . Documentul este semnat de C.
Între 10 ºi 12 ianuarie 1946 se þine Congresul Agiu, P. Constantinescu-Iaºi, Vlãdescu-Rã-
general al Uniunii Patrioþilor, la Bucureºti ºi, coasa, dr. D. Bagdazar, ªt. Voitec, Th. Iordã-
dupã dezbateri organizatorice ºi ideologice chescu, M. Ralea, St. Stoian, Gh. Micle.
agitate, delegaþii la congres hotãrãsc trans- Semnificativ este cã în Universul din 2
formarea Uniunii în partid politic al „pã- septembrie, I. Lungoºianu semneazã un
turilor mijlocii“, acceptându-se denumirea „portret“ elogios dedicat lui Nicolae Titu-
Partidul Naþional Popular, în conducerea lescu, iar pe 3 septembrie, Al. Ciorãnescu
cãruia este ales ºi G. Cãlinescu. El îºi asumã elogiazã opera lui Liviu Rebreanu în aceeaºi
editarea ziarului de informaþie, atitudine ºi publicaþie.
reportaj – NAÞIUNEA (nr.1 apare pe 20 ªi „Apelul“ anterior al C.C. al P.C.R. ºi
martie 1946). declaraþia liderilor P.N.Þ. cereau pedep-
Este adevãrat cã atât Uniunea Patrioþilor, sirea, „pentru dezastrul naþional“ a „Gãrzii
cât ºi Partidul Naþional Popular aveau o ori- de fier ºi Ion Antonescu“, dar ºi curãþirea
entare de centru-stânga ºi au acceptat, ime- aparatului de stat, a instituþiilor publice etc.
diat dupã 23 august 1944, colaborarea politicã de „instrumentele nemþilor“. Totodatã este
cu P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor ºi chematã populaþia la luptã „contra
Sindicatele, în cadrul „Frontului Naþional hitleriºtilor“ ºi eliberarea Transilvaniei de
48
G. Cãlinescu - un text cenzurat

Nord. Pe lângã articolele din România liberã,


meritã sã fie reþinut articolul: Ardealul
respirã...!, semnat de Gabriel Þepelea, care se
încheia cu îndemnurile rostite de coman-
danþii noºtri de la ªcolile Militare de ofiþeri
din Ineu-Arad: „Ardealul aºteaptã ziua
mântuirii. Trãiascã adevãraþii noºtri aliaþi!“.
„Cutia pandorii“ – despre „colaboraþioniºtii“
din Franþa – apare în ziarul Semnalul,
„cotidian independent“ (10 septembrie
1944), deci înainte de publicarea textului
Convenþiei de Armistiþiu de la Moscova,
sub un titlu dur: Trãdãtorii francezi.
Consemnãm faptul cã guvernul român
hotãrâse la 30 august 1944 întreruperea rela-
þiilor cu guvernul de la Vichy ºi, implicit,
recunoaºterea guvernului provizoriu fran-
cez condus de generalul Charles de Gaulle.
Autorul articolului înregistreazã drept
„colaboraþioniºti“ „Les valets de plume“ pe:
Jacques Doriot, Georges Claude, Georges
Blond, Jean Thouvenin, Georges Suaréz,
Anatole de Monzie, Jacques Chardonne,
Drieu la Rochelle, L. Ferdinand Céline,
André Gide, pentru ca în numãrul urmãtor
sã includã, sub titlul Lista dezonoarei, pe Paul
Morand – fost ambasador al Vichy-ului la
Bucureºti, „colegul lui Killinger“ etc.
Redacþia publicaþiei Semnalul (11 septem-
brie 1944) lanseazã un apel public cãtre au-
toritãþile statului sã publice textul Memoriului
adresat în primãvarã lui Ion Antonescu ºi
lista intelectualilor români semnatari, în
care se cerea ieºirea României din rãzboiul
contra U.R.S.S. ºi alãturarea þãrii Puterilor
antihitleriste. [Menþionez cã dupã aceea,
textul a apãrut, dar cenzurat, astfel cã l-am
reconstituit acum vreo 30 de ani; a fost pre-
luat de redacþia revistei Magazin istoric în
anul 2005, dar n-a fost publicat încã!]
Cercetarea atentã a publicaþiilor bucu-
reºtene, pânã la publicarea – 12-13 sept.
1944 – textului Convenþiei de Armistiþiu
relevã faptul cã unele partide politice au
cerut „curãþirea“ aparatului de stat de mili-
tanþii legionari ºi de „instrumentele nem-
þilor“, agenþi ai Gestapo-ului ºi S.S-ului lui
Reinhard Gehlen, instituþii ale Reichului cu
„stabilimente“ în diferite localitãþi (Sadova
– Câmpulung-Moldovenesc, Vrancea,
Prahova etc. etc.).
49
Pavel Þugui

Convenþia de Armistiþiu – convenitã la


12 sept. la Moscova de V.M. Molotov, A.I.
Vâºinski ºi I.M. Maiski, din partea U.R.S.S.;
W.A. Harriman, din partea S.U.A.; Ar.J.
Clark Kerr din partea Marii Britanii ºi
reprezentanþii României: L. Pãtrãºcanu, D.
Dãmãceanu, B. ªtirbey ºi G. Pop – e sem-
natã de mareºalul Rodion Malinovki ºi de
cei patru delegaþi români. Ea cuprinde ºi
urmãtorul articol:
“În colaborare cu Înaltul Comandament
Aliat, guvernul României va contribui „la
judecarea criminalilor de rãzboi“ ºi se obligã
sã dizolve imediat toate organizaþiile pro-hi-
tleriste de tip fascist aflate pe teritoriul
românesc, atât cele politice, militare sau
paramilitare, cât ºi orice alte organizaþii care
duc propagandã ostilã Naþiunilor Unite ºi în
special Uniunii Sovietice, nepermiþând în
viitor existenþa unor astfel de organizaþii.
Se instituie controlul aliat asupra publicaþii-
lor, teatrelor, filmelor, poºtei, telefonului, te-
legrafului, corespondenþei particulare ºi ofi-
ciale... Se înfiinþeazã „Comisia Aliatã de
Control“ din reprezentanþi ai Naþiunilor
Unite: Marea Britanie, S.U.A. ºi U.R.S.S.,
cu sediul în Bucureºti.”
„Epuraþia aparatului de stat“ nu apare în
Convenþia de Armistiþiu, ci este o acþiune
politico-administrativã decisã de guvernul
de la Bucureºti. Presa a avut un rol impor-
tant prin exercitarea de presiuni asupra
guvernului militar sã elaboreze o legislaþie
în spiritul Constituþiei. Au existat indecizii
asupra conceptului juridic, unii publiciºti
utilizând termenul „purificare“, alþii „cola-
boraþionism“; pânã la urmã, legiuitorul a
preferat conceptul „EPURAÞIE“, preluat
din limba francezã. De asemenea, publicaþi-
ile ºi cetãþenii din diferite instituþii cultural-
artistice apeleazã frecvent la „exemplul“
oferit de francezi, italieni ºi Þãrile de Jos.
Aºa se explicã modificãrile succesive ale
legii epuraþiei. Prima variantã – publicatã pe
19 septembrie 1944 – purta titlul: Legea 461
privitoare la purificarea (epurarea) administraþi-
ilor publice. La 29 septembrie apare legea
privind formarea „Comisiilor pentru cerce-
tarea situaþiei corpului magistraþilor“ (pro-
curori, judecãtori, avocaþi). În octombrie
50
G. Cãlinescu - un text cenzurat

1944 apare Decretul-lege privind epuraþia despre procesul lui Pietró Carusso, fostul
personalului din toate instituþiile de stat ºef al Poliþiei din Roma etc. Dr. V.V. Proto-
culturale, ºtiinþifice, presã, radio, asociaþii, popescu publicã articolul Epuraþia adminis-
societãþi culturale etc., lege ce va fi comple- trativã, iar Gabriel Þepelea, Atitudinea Saºilor
tatã prin „Legea 271 pentru purificarea ºi ªvabilor – extrem de interesant. Se cere
administraþiei publice“, din 30 martie 1945, înfiinþarea „Tribunalului Suprem pentru
elaboratã de guvernul Groza-Tãtãrãscu. judecarea vinovaþilor regimului de dic-
În februarie 1945, guvernul Rãdescu taturã“ ºi reîncadrarea în ºcoli ºi facultãþi a
publicã „Decretul-lege 51 pentru urmãrirea cadrelor didactice eliminate pe motive
ºi sancþionarea celor vinovaþi de dezastrul politice ºi rasiale. Informaþii valoroase se
þãrii“, lege completatã, la cererea „Comisiei publicã ºi despre activitatea „Centralei
Aliate de Control“, de noul decret-lege din Evreilor din România“, care au determinat, în
21 aprilie 1945. Acest sistem de legi cu- final, dizolvarea ei, acuzatã fiind de „colabo-
prindea normele juridice în temeiul cãrora raþionism“.
ºefii instituþiilor ºi orgnizaþiilor de stat erau Ziarul Semnalul ridicã problema „cen-
obligaþi sã „pedepseascã“ persoanele acu- zurii morale“ ºi a exemplului francez,
zate de „colaboraþionism“, mai grav, de insistând asupra ideii: „Franþa are onoare“,
abuzuri ºi crime rasiale ºi politice etc. iar România „încã nu“. În numãrul din 12
Aplicarea acestor legi a fost stimulatã ºi octombrie 1944 apare foiletonul: Epuraþia –
de declaraþiile publice ale principalilor con- În 1918 ºi în 1944, în care autorul (autorii)
ducãtori ai partidelor participante la afirmã cã, în 1918, guvernul prezidat de
sãvârºirea actului de la 23 august 1944. generalul Coandã, înainte de plecarea din
Consemnãm din declaraþia lui Iuliu Maniu Iaºi, „anuleazã întreaga“ legislaþie a parla-
din 10 octombrie 1944: „Trebuie sã procedãm mentului Marghiloman „într-o sãptãmânã
la purificarea cadrelor funcþionarilor publici ºi dupã armistiþiu, în timp ce acum, dupã
[...] sã sancþionãm pe toþi criminalii rãspunzã- aproape douã luni de la lovitura de stat, elu-
tori cari prin faptele ºi atitudinea lor au provo- cubraþiile lui Icã mai au putere de lege“.
cat nenorocirea ce s-a abãtut asupra Þãrii noas- Criticând încetineala guvernanþilor de
tre“ (Universul, nr. 279, p.3). În acelaºi „acum“ pentru cã nu iau mãsuri eficace,
numãr al ziarului, Titel Petrescu, L. Pãtrãº- sunt prezentate câteva exemple: „generalul
canu, Lothar Rãdãceanu cer, printr-o „Mo- Cepleanu, unul din cei mai odioºi complici
þiune“, „nimicirea fascismului, curãþirea ai crimelor hitleriste, e liber, face intrigi“;
aparatului de stat de trãdãtorii de þarã Ilie Rãdulescu, „imundul ºantajist“, e liber,
legionari, antonescieni ºi de toþi criminalii cu toate cã a fost gãsit pe listele agenþilor
de rãzboi, pentru democratizarea instituþi- Legaþiei germane; Nichifor Crainic, Pamfil
ilor de stat ºi a întregii vieþi publice“. ªeicaru etc. etc. „care erau direct în solda lui
Legislaþia ºi intervenþiile principalilor Goebbels“. În final, se subliniazã cã în
lideri ai Þãrii, precum ºi articolele de analizã Primul Rãzboi „nu au fost cruzimile bestiale
apãrute în ziare vizeazã, între „colabo- ale Noii ordini europene, dar mãsurile au
raþioniºti“ ºi „trãdãtori de þarã“, pe mili- fost severe ºi imediate”. Epuraþia la noi „nu
tanþii legionari ºi antonescieni, „agenþi ai se face, se mimeazã“, ea trebuie grabnic sã
nemþilor ...“ Redacþiile – care publicã mate- fie asprã, dreaptã ºi „sã porneascã de la
riale ºi comentarii de interes principial – fapte.“
considerã acþiunea de „epurare“ din Foiletonul este urmat de intervenþiile
România ca gest necesar, alãturi de cel din unor politicieni, precum Titel Petrescu, ºi ale
alte þãri europene. În Universul (14 septem- unei adunãri a avocaþilor democraþi, de arti-
brie 1944) apare, pe pagina 1, ºtirea despre cole semnate de acad. Daniel Danielopolu,
arestarea lui Charles Maurras, fost director profesorii Gh. Vrânceanu, Ion Zamfirescu
al ziarului regalist francez Action Française ºi º.a. Redacþia include articole-document
a fostului ministru al Agriculturii de la despre Gestapo-ul în România, Intelectualii
Vichy. În nr. din 21 septembrie se relateazã germani, crimele ºi afacerile veroase din
51
Pavel Þugui

Transnistria ºi guvernatorul Alexianu, La 9 noiembrie 1944 apare primul comu-


despre ziariºti prohitleriºti excluºi din presã nicat despre „purificare la Societatea
etc. Scriitorilor Români“. Sunt excluºi din
În Semnalul din 5 noiembrie 1944 apare, Societate: I.Al. Brãtescu-Voineºti, N. Crai-
pe prima paginã, articolul de fond Epuraþia, nic, S. Puºcariu, Radu Gyr, Ion Sângeorgiu,
care porneºte de la principiul: „Epuraþia tre- N.I. Herescu, Dem. Theodorescu, Alex.
buie sã se facã imediat, cum se face în Italia, Hodoº, Al. Bãdãuþã ºi Romulus Seiºanu. [cf.
în Franþa ºi acum de curând în Bulgaria. Universul, nr. 304, p.3] La 17 noiembrie 1944,
Aceasta o datorãm, nu numai Aliaþilor ziarele anunþã „Scriitori fasciºti excluºi din
noºtri, cât mai cu seamã sutelor de mii de S.S.R.: Ion Petrovici, Al. Marcu, I.M.
români, care au fost trimiºi la cãsãpie pentru Sadoveanu, Romulus Dianu, Nic. Roºu,
o cauzã care nu era a lor“. George Gregorian, Virgil Carianopol, Lad-
Profesorul Iorgu Iordan semneazã arti- mis Andreescu, Gh. Acsinteanu, Pan. M.
colul: Puþinã decenþã nu stricã (p. 3), în care Vizirescu, A. Murãraºu, Ion Foti, Vasile Mi-
ironizeazã pe foºtii fasciºti care „se gudurã“ litaru, N. Batzaria, Gh.D. Mugur, Menuy
pe lângã reprezentanþii Puterilor Aliate. Toneghin, Const. Râuleþ ºi I.Al. Bran Leme-
O adunare a ziariºtilor progresiºti for- ny”. [cf. România liberã, din 17.XI.1944, p.3]
matã din: Em. Socor, N.D. Cocea, Scarlat Trebuie sã remarc o realitate juridicã
Calimachi, Em. Serghie, Ion Pas, Nicolae extrem de importantã: la începutul lui
Carandino, Miron Constantinescu ºi Cice- noiembrie 1944, Lucreþiu Pãtrãºcanu –
rone Theodorescu a cerut, într-un comuni- probabil la cererea liderilor partidelor
cat publicat în ziare (cf. Semnalul, nr. 764, 21 politice din bloc – a prezentat legislaþia
octombrie 1944), excluderea din presã a asupra EPURAÞIEI la Curtea de Casaþie,
numiþilor: Al. Bãdãuþã, Ionel Dumitrescu, I. preºedintelui acesteia, D.D. Lupu, astfel cã,
Zaharof, Ion Nedelescu, N. Georgescu- abia la 23 noiembrie 1944, sistemul juridic al
Cocoº, Al. Gregorian, ªtefan Ionescu, Tita epuraþiei se aplicã în instituþiile de stat ºi
Babeº, Pan M. Vizirescu, Ernest Bernea, profesionale, devine „operativ“, cu efecte
ªtefan Marinescu, Grigore Malciu, Const. juridice. [acest demers a fost cerut de unii
Virgil Gheorghiu, Petre Mihail ºi George juriºti, atunci celebri, care au ridicat proble-
Acsinteanu. ma „constituþionalitãþii“, în ce priveºte ca-
În Semnalul din 29 octombrie 1944, Legea racterul punitiv juridic asupra opþiunilor
epurãrii presei e comentatã de Grigore politice ºi filosofice ale cetãþenilor. Docu-
Niculescu-Buzeºti – ministrul de externe – mentele din arhive aratã cã Autoritãþile
ºi apare un nou lot de excluºi din presã, 15 Române au cerut, prin Comisia Aliatã de
persoane, între care: Alex. Dobridor Ilarie, Control, consultarea guvernelor de la Paris
Dragoº Vrânceanu, ªoldan Vasile, Pienescu ºi Roma].
Mircea, Moraru Vasile. Semnalul din 14 Se pune întrebarea: care au fost „docu-
decembrie 1944 cuprinde un amplu foile- mentele“ publicate ce au determinat pe
ton: De la Henri Bérand la ... Ilie Rãduleºtii- directorul Tribunei poporului sã redacteze
Nichiforii ºi Brãteºtii noºtri, în care redacþia articolul Denunþurile?
atacã mai multe situaþii: În Franþa „un scri- Primul articol acuzator care, de bunã
itor e judecat“, la noi „Rãdulescu, Brãtescu, seamã, l-a tulburat profund pe G. Cãlinescu
ªeicaru, Crainic nu sunt judecaþi“. La noi a fost La mormântul lui Liviu Rebreanu de N.
„se joacã mereu comedia epuraþiei, iar cri- Carandino, apãrut în ziarul Dreptatea din 4
minalii de rãzboi se bucurã de o adevãratã septembrie 1944. Marele prozator era bla-
impunitate“. În final, se solicitã autoritãþilor mat, la mormânt, cã „a trãdat pentru ono-
recercetarea „uciderii lui Iorga, Madgearu“ ruri ºi pentru arginþi pe þãranii lui nãsãu-
ºi a altor oameni politici ºi de culturã, dar ºi deni ºi a spart solidaritatea ardeleneascã…”
o anchetã asupra zecilor de mii de cetãþeni În ziarul Ecoul, din 6 septembrie 1944, M.R.
români dispãruþi în lagãrele din Trans- Paraschivescu semneazã articolul La moartea
nistria. lui Liviu Rebreanu, un alt „proces politic
52
G. Cãlinescu - un text cenzurat

public”, prozatorul ardelean fiind acuzat cã


a devenit „agent” al hitlerismului prin
ziarul „Viaþa“, „semioficiosul hitlerist în
România ultimilor patru ani”. Violenþa arti-
colului, acuzaþiile formulate depãºesc orice
limitã. La sfârºitul sordidului articol, au-
torul îl denunþã ºi pe actorul Ion Iancovescu,
„…un agent nazist. Un biet cabotin ele-
gant…”. Negându-i orice valoare artisticã,
susþine cã activitatea i se reduce „la cafe-
nea”, menþionând ºi rolul într-o comedioarã
(Oraºul fãrã avocaþi) jucat la teatrul de pe
Sãrindar. „…Fiindcã Ion Iancovescu, mort
demult, ºi-a gãsit singurul loc acolo unde
lipsa de talent ºi istoria decadenþei îl îndem-
naserã: de director al «Teatrului naþional»
românesc din Odesa”, de unde s-a întors -
zice M.R.P. – „cu parale ºi ºtiri pro-hi-
tleriste”.
Pe 21 septembrie 1944, apare primul
numãr legal al ziarului Scânteia, redactor
responsabil Miron Constantinescu, de cu-
rând ieºit din închisoare. Pe pagina a doua,
citim foiletonul: Un instrument de propagandã
hitleristã: Muzica, nesemnat.
Textul cuprinde numeroase informaþii
despre soarta unor muzicieni germani, cât ºi
despre creaþia simfonicã cultivatã de auto-
ritãþile de la Berlin, ceea ce demonstreazã cã
autorul anonim este un muzician bine infor-
mat atât despre activitatea muzicalã din
Germania hitleristã, cât ºi despre situaþia
concretã din România.
La început, se aratã cã dirijorul Hermann
Scherchen ºi compozitorul Paul Hindemith
au emigrat din Germania hitleristã, de
asemenea, Bruno Walter, Otto Klemperer,
Oscar Fried, Erich Kleiber, Leo Blech – „toþi
evrei” – au fost constrânºi sã emigreze ºi ei
în S.U.A. Dupã aceastã informaþie, autorul
se opreºte asupra repertoriului muzical
preferat de autoritãþile de stat, insistând
asupra motivelor politice de selectare ºi
„repetare pânã la saturaþie”, aproape exclu-
siv, a lucrãrilor lui C.M. von Weber, R.
Strauss ºi, mai ales, R. Wagner. Se aratã
interesul deosebit al instituþiilor ºi guvernu-
lui hitlerist de a organiza în Germania
turnee ale formaþiilor muzicale din alte þãri,
„plãtite gras”, toate constituind, scrie au-
torul, „o momealã politicã”. Astfel, instituþi-
53
Pavel Þugui

ile muzicale au devenit instrumente de pro- în nas” [p. 186 ºi urm.]. Epurarea absolutã a
pagandã hitleristã, exemplul fiind împãr- muzicianului George Georgescu a durat
tãºit ºi de instituþiile româneºti „alineate la pânã în ziua de 27 ianuarie 1947, deci doi ani
propaganda hitleristã.” Consideraþiile se ºi trei luni, timp în care familia George
încheiau cu fraza: „Tristã misiune pentru cei Georgescu a trãit din vânzarea unor obiecte
ce au îndeplinit-o care trebuie sã dea acum personale ºi din ajutorul oferit de bine-
socotealã”, sã fie aduºi „pe banca acuza- voitori, maestrul neavând salariu ºi dreptul
þilor”. legal de angajare sezonierã.
Fãrã sã indice nume de persoane ce tre- Cauzele reale ale acestei sancþiuni atât de
buie „acuzate”, autorul anonim scrie expli- severe nu s-au bazat pe actele de arhivã pãs-
cit: „Membrii orchestrei noastre de frunte, trate în fondurile Ministerului Educaþiei ºi
Filarmonica, cer în unanimitate demiterea Culturii, ale Consiliului de Miniºtri din anii
directorului general ºi a administratorului 1944 ºi 1945. Despre ele comunicã informaþii
îmbogãþit pe spinarea lor. La Opera credibile doamna Tutu Georgescu, în ediþia
Românã, la Radio, peste tot se simte acelaºi a II-a - revizuitã ºi adãugitã - George
dor de primenire. Agenþii propagandei Georgescu [Editura Muzicalã, 2001], cap.
nemþeºti care au trãdat interesele Þãrii, i-au Germania (1940-1941) [p. 257-262]. Dupã
murdãrit viaþa culturalã ºi au exploatat pe cutremurul devastator din noiembrie 1940,
slujitorii artei trebuie pedepsiþi.” autoritãþile de la Berlin invitã Orchestra
Articolul din Scânteia a determinat con- Filarmonicã „în întregul ei, având ca ºef pe
vocarea unei adunãri a salariaþilor Filar- George Georgescu”, într-un turneu în ma-
monicii din Bucureºti, ea fiind prezidatã de rile centre culturale din Austria, Cehia ºi
compozitorul Matei Socor, însoþit de muzi- Germania, sumele adunate urmând a fi
cianul Mircea Bârsan, de la minister, unde donate victimelor cutremurului din Bucu-
s-a luat hotãrârea: „Lui George Georgescu îi reºti. Maestrul a invitat ca solist pe Dinu
este interzis pe viaþã de a participa la vreo Lipatti. Legionarii s-au alãturat iniþiativei ºi
manifestare muzicalã româneascã, iar atin- delegaþii lor au însoþit colectivul artistic. În
gerea baghetei pentru un eventual concert îl programele concertelor, maestrul a inclus ºi
va supune rigorilor legii” [cf. Tutu George opere simfonice ale compozitorilor români.
Georgescu, Amintiri dintr-un secol, Editura Turneul s-a bucurat de un succes rãsunãtor
Muzicalã, 2001, p.186-191]. la Viena, Praga, Dresda, Leipzig ºi Berlin – 8
Doamna Tutu Georgescu precizeazã: ianuarie 1945. La concertul din Berlin au
„Tribunalul suprem era prezidat de Matei asistat ºi membri ai guvernului german, în
Socor – care în ochii mei avea o singurã frunte cu Hitler. [Aceastã informaþie nu
scuzã, cã a fost întotdeauna cu sentimente apare în cartea Doamnei Tutu Georgescu,
comuniste”. dar ea a fost confirmatã, în anul 1953, de
Aceste mãrturisiri mã îndeamnã sã afirm însuºi maestrul George Georgescu, în biroul
cã Matei Socor este autorul foiletonului din ministrului Culturii, Constanþa Crãciun].
ziarul Scânteia. Turneul a continuat ºi în alte metropole ger-
Destituirea lui George Georgescu din mane, presa din Berlin ºi celelalte oraºe
postul de dirijor ºi de director general al elogiind Filarmonica bucureºteanã ºi,
Filarmonicii din Bucureºti s-a petrecut în îndeosebi, pe dirijorul George Georgescu –
ultimele zile ale lui septembrie ori primele „maestru al baghetei”.
din octombrie 1944, iar decizia Ministerului Maestrul George (Gogu) Georgescu a
Artelor - dupã câte ºtim - a fost avizatã ºi de fost înconjurat de simpatia ºi preþuirea unor
Consiliul de Miniºtri, prezidat de generalul muzicieni germani celebri, între care
C. Sãnãtescu. Doamna Tutu George Geor- Clemens Kraus ºi W. Furtwängler, ambii
gescu înregistreazã: „A venit ºi momentul epuraþi ºi trecuþi prin procese dupã ter-
pregãtirii urmãtoarei stagiuni muzicale a minarea rãzboiului.
Bucureºtiului. Când sã se ducã la Filar- La încheierea turneului, guvernul Ger-
monicã, lui Gogu Georgescu i s-a închis uºa maniei i-a conferit dirijorului român cea mai
54
G. Cãlinescu - un text cenzurat

înaltã decoraþie germanã din acel moment, „…Constanþa Crãciun“, ceea ce constituie o
„Vulturul German” cl. I, înfiinþatã la venirea eroare. Constanþa Crãciun a fost numitã
la putere a lui Hitler, înlocuitoare a vechii ministru al Culturii abia în octombrie 1953!
decoraþii imperiale germane „Vulturul [Subsemnatul cunoaºte foarte exact eveni-
Negru”. Comisia de epurare din 1944 n-a mentele ºi oamenii care se ocupau de artã în
cercetat riguros semnificaþia decoraþiei vara anului 1951. În septembrie, l-am
„Vulturul German” acordatã persoanelor cunoscut personal pe maestrul George
civile, pentru merite social-politice ºi cultu- Georgescu, iar Constanþa Crãciun a început
ral-ºtiinþifice, identificând-o cu Ordinul ger- sã se ocupe, la C.C. al P.M.R., de domeniile
man vechi, preluat de regimul hitlerist, literaturii ºi artei, în ianuarie 1953!]
cunoscut sub numele „Ordinul Crucea de Trebuie sã subliniez un alt fapt extrem de
Fier”, conferit unor persoane numai pentru important. În 1944, membrii comisiei de
merite militare în timpul rãzboaielor. Se ºtie epurare l-au învinuit pe directorul Filar-
cã au existat mulþi români care, pentru fapte monicii din Bucureºti, dirijorul George
de arme pe câmpul de luptã, au fost deco- Georgescu, cã a aplicat „fãrã discernãmânt”
raþi cu „Ordinul Crucea de Fier”, cunoscuþi decizia guvernului Ion Antonescu-Horia
fiind militarii români participanþi la repre- Sima, din toamna anului 1940, privind
siunile din Transnistria, comandanþi de excluderea din Orchestrã a instrumentiºtilor
lagãre, precum ºi membrii organizaþiilor evrei. Aceastã problemã a fost tratatã diferit,
paramilitare instruite de S.S.- iºtii lui Gehler bunãoarã, de conducerea Societãþii Compo-
din Bucovina, Vrancea, Fãgãraº, Apuseni zitorilor Români ºi preºedintele ei, George
(„Sumanele negre”). Enescu, prin celebrul refuz de a se trece la
Guvernul Petru Groza – în urma sesi- excluderea din S.C.R. a evreilor. Aºa se face
zãrilor primite despre aceste probleme din cã aceastã acuzaþie a planat asupra fostului
viaþa lui George Georgescu – a dispus o director al Filarmonicii pânã prin anii 1950-
cercetare atentã, competentã, efectuatã de 1951, când ministrul Artelor ºi Informaþiilor
istoricii militari, astfel cã, la începutul anu- Eduard Mezincescu a primit indicaþia – de
lui 1947, guvernul a analizat faptele ºi, apoi, la ºeful guvernului, Petru Groza, ºi al par-
a hotãrât ca dirijorul sã revinã „la pupitrul tidului, Gh. Gheorghiu Dej – sã cerceteze
Ateneului”. Aºa se face cã în ziua de 27 ian- arhivele din 1940 pentru a reconstitui poziþia
uarie 1947, George Georgescu este angajat personalã a directorului Filarmonicii faþã de
dirijor al Orchestrei Radio, nu însã la aplicarea legilor rasiale. Actele arhivate arã-
Orchestra Filarmonicã, unde postul de tau – mi-a comunicat, în 1952, Eduard
director ºi dirijor principal era deþinut de Mezincescu – cã George Georgescu însoþit
Constantin Silvestri. de unii membri ai Orchestrei (ºefi de par-
Aceastã primã reabilitare a maestrului tidã) a intervenit, în mai multe rânduri, la
Georgescu s-a petrecut în timpul când Ministrul Educaþiei ºi la Consiliul de
Ministerul Artelor era condus de scriitorul Miniºtri în favoarea unor colegi evrei din
Ion Pas, acesta finalizãnd cercetãrile ºi for- orchestrã, demonstrând cã nu existã profe-
mulând propunerea de reabilitare a lui sioniºti care sã-i înlocuiascã, însã membrii
George Georgescu. Ministrul Ion Pas a guvernului au respins cererile oficiale ale
risipit acuzaþiile privind „organizarea tur- direcþiei Filarmonicii. Documentele din
neului de cãtre liderii Gãrzii de Fier”, a arhive, însoþite de „declaraþiile personale”
restabilit „scopul turneului”, împrejurãrile ale instrumentiºtilor pentru care inter-
în care conducãtorii Germaniei au asistat la venise, în 1940, George Georgescu ºi cola-
concertul de la Berlin ºi semnificaþia deco- boratorii sãi au constituit dovezile în temeiul
raþiei primite de dirijorul român. Am insis- cãrora membrii Consiliului de Miniºtri au
tat asupra acestui moment evocat succint de aprobat ca dirijorul George Georgescu sã
doamna Tutu Georgescu, în cele douã cãrþi ale candideze la Premiul de Stat clasa I pentru
sale, unde, probabil, din neatenþie, apare ca activitatea artisticã din anii 1948/1949.
ministru al „Culturii” (era al „Artelor”) Totodatã, Comitetul pentru Artã i-a propus
55
Pavel Þugui

maestrului (începutul anului 1951) sã accep-


te transferul de la Orchestra Simfonicã
Radio, pe un post de dirijor principal creat
în schema Orchestrei Filarmonicii Bucureºti,
cu asentimentul directorului general al
instituþiei, compozitorul ºi dirijorul Con-
stantin Silvestri. În noua sa poziþie artisticã,
George Georgescu participã la manifestãrile
din cadrul „Sãptãmânii Muzicii Româneºti”
(septembrie 1951). George Georgescu a diri-
jat fragmente din Oratoriul Tudor Vladi-
mirescu de Gheorghe Dumitrescu, creaþie ce
s-a bucurat de un imens succes la Ateneul
Român. [Mai târziu (ianuarie 1955), maes-
trul a dirijat, în aceeaºi salã, întreaga parti-
turã a Oratoriului lui Gh. Dumitrescu]
Eliberat de fantomele devastatoare ale
„dosarelor ºi intrigilor” evocate de cercurile
neprietenilor, George Georgescu primeºte,
în martie 1952, printr-un decret al Pre-
zidiului M.A.N., titlul de „Maestru Emerit al
Artei din R.P.R.”. Acest titlu, al doilea ca
apreciere valoricã, dupã cel suprem, de
„Artist al Poporului”, nu trebuie confundat
cu cel de „Artist Emerit”, conferit artiºtilor
instrumentiºti, lirici, dramatici etc. Titlul se
acorda profesioniºtilor creatori – compozi-
tori, dirijori, pictori, sculptori etc.
Activitatea artisticã – din perioada 1947-
octombrie 1953 – este evocatã în cartea
George Georgescu (p. 323-326), în capitolul
intitulat de memorialistã O nouã primãvarã.
Aºa cum am mai arãtat ºi în alte „evocãri”,
în august 1953 s-a decis reorganizarea, prin
concentrare, a tuturor instituþiilor culturale
de stat din domeniile învãþãmântului, arte-
lor, culturii de masã, Radio-ului etc., înfiin-
þându-se douã ministere: Ministerul Învãþã-
mântului, titular prof. acad. Ilie Murgulescu,
ºi Ministerul Culturii, titular prof. Constanþa
Crãciun. P. Þugui a fost numit locþiitor al
ministrului Culturii, ºef al Departamentului
Artelor ºi Învãþãmântului Artistic, sectoare
de activitate pe care le cunoºteam bine.
Una dintre obligaþiile asumate de Mi-
nisterul Culturii – de interes naþional – a
fost asigurarea încheierii lucrãrilor la noul
local al Operei Române, pe Splai, reorgani-
zarea ºi completarea colectivelor artistice
ale Operei, a serviciilor tehnice ºi pregãtirea
primului spectacol, cu Dama de picã.
56
G. Cãlinescu - un text cenzurat

În cartea Opera Românã. Al patrulea dece- „În 11 decembrie 1953 am fost chemat la
niu 1951-1961, Anca Florea se întreabã de ce Ministerul Artelor în audienþã la ministru.
nu s-a deschis stagiunea Operei „în noul Sunt întrebat dacã accept direcþia generalã a
local”, în cursul lunii noiembrie 1953, cum Filarmonicii.
fusese anunþat? (p.78) Douã au fost moti- - Dar ce se va face cu Silvestri?
vele ce au determinat Departamentul - Va trece la direcþia Operei Române.
Artelor din minister sã amâne inaugurarea - Atunci primesc. […] ”
noului local al „Teatrului de Operã ºi Balet”, „17 decembrie – am lucrat la programele
noua denumire, stabilitã prin lege: recitalurilor pânã la 1 aprilie. S-a lucrat bine ºi
a) Am primit informaþia cã existã unele cu folos. La orele 12 am fost „uns” ca director al
„erori de acusticã” ce trebuie neapãrat Filarmonicii. Au vorbit un ministru adjunct,
remediate de specialiºti; Silvestri, Theodorescu, D. Botez, C. Pace, Du-
b) Propunerile prezentate de colectivul mitriu, Negreanu. Am rãspuns emoþionat. A
de la Operã ºi Direcþia Muzicii din minister fost o manifestaþie entuziastã la adresa mea. Au
privind conducerea artisticã ºi administra- fost aplauze care nu mai conteneau. A trebuit sã
tivã a instituþiei în noul local mi s-au pãrut mã scol de trei ori sã mulþumesc. Discuþii ime-
neconvingãtoare ºi oarecum pãrtinitoare, diat dupã, cu adjunctul ministrului. Rezolvarea
înspre colectivul de conducere din noiem- problemelor urgente (numirea consiliului, nu-
brie 1953. mirea directorilor) ºi mai ales chestiunea cea mai
Arhitectul-ºef al T.O.B. – prof. Octav arzãtoare pentru mine, aceea a localului Ate-
Doicescu – a lucrat sãptãmâni de-a rândul, neului. Mi s-a promis sã se intervinã cu fermi-
împreunã cu un colectiv de acusticieni, tate sã reintrãm în casa noastrã. Am plecat feri-
conduºi de acad. Eugen Bãdãrãu, la reme- cit”(p. 326-327). [Alte amãnunte necesare, ce
dierea problemelor acustice, la sala pentru lumineazã întregul moment, date de „ad-
public, scenã ºi fosã. În urma consultãrii junctul ministrului”, P.Þ., în revista Muzica,
unor artiºti ai Operei cu mare experienþã, a an XIV, nr. 3(55), iulie-septembrie 2003, p.
dirijorilor ºi regizorilor, dar ºi a membrilor 94-95]
Comitetului Uniunii Compozitorilor, am În ziua 6 octombrie 1944, cotidianele
stabilit – împreunã cu Paul Cornea, director bucureºtene publicã o informaþie primitã de
la Opera Românã. Scânteia o publicã sub
general adjunct în Departamentul Artelor, ºi
titlul: Legionarii de la Opera Românã din
Laurenþiu Profeta, directorul Direcþiei
Bucureºti (p. 5), în timp ce Tribuna poporului
Muzicii – sã propunem Colegiului ministe-
îi dã alt titlu - Epuraþia de la Opera Românã
rial numirea lui Constantin Silvestri ca direc-
trebuie fãcutã imediat, cu precizarea: „Un
tor artistic al Teatrului de Operã ºi Balet, iar comunicat al unor organizaþii politice anti-
în locul lui, ca director general al Filar- antonesciene, þãrãniste etc.” (p. 7).
monicii, sã fie numit George Georgescu. În toate gazetele apare lista celor „…care
Propunerea noastrã avea o fundamentare au activat în miºcarea legionarã: Mihail
solidã, pentru cã era rezultatul consultãrii Arnãutu, bariton; Maria Blejanu, sopranã;
celor mai reprezentativi muzicieni din Floria Capsali, maestrã de balet; Valentina
Bucureºti. Subliniez cã ministrul Culturii, Creþoiu-Tassian, sopranã, fostã ºefã de cuib;
Constanþa Crãciun, a îmbrãþiºat fãrã rezerve Evantia Costinescu, sopranã” ºi încã 9
propunerea noastrã, cerându-mi sã discut salariaþi, artiºti lirici ºi coriºti.
personal cu maestrul Constantin Silvestri, Redacþia Scânteii aratã cã cei „15 cavaleri
ca, dupã aceea, în cazul acceptãrii reco- ai fascismului” trebuie sã aparã în faþa co-
mandãrii ministerului de cãtre directorul misiei din instituþie „pentru epurarea de
general al Filarmonicii, sã-l convocãm la elemente compromise în miºcarea legio-
ministru pe maestrul George Georgescu. narã”.
Desfãºurarea „evenimentelor” le-a consem- Redacþia Tribuna poporului nuanþeazã
nat George Georgescu ºi au fost reproduse judecãþile, cu precizarea cã artiºtii citaþi tre-
de Doamna Tutu în cartea dedicatã marelui buie sã prezinte în faþa comisiei din insti-
dirijor, de unde le reproduc: tuþie „justificãrile politice ºi morale”.
57
Pavel Þugui

De reþinut justificarea inclusã de autorii Românã, având totuºi dreptul sã lucreze în


informaþiei de la Opera Românã, în materi- altã instituþie, fiind angajatã ca maestru de
alul trimis presei: Trebuie „sã urmãrim ºi noi balet la Ansamblul de cântece ºi dansuri
exemplul de aiurea. În Franþa au fost arestaþi de Rapsodia Românã.
curând artiºti ºi scriitori ca: Pierre Benoit, Abel În toamna lui 1948, Floria Capsali ºi
Hermant, Alfred Cortot, Yvonne Printemps, vechii sãi colegi A. Romanovschi, Oleg Da-
Sacha Guitry, Raimu, Gaby Morlay, pentru cã novschi, Vera Proca-Ciortea, Petre Bodeuþ ºi
au colaborat cu inamicul” (s.n.). alþi maeºtri de balet înfiinþeazã Facultatea de
Tribuna poporului încheie cu aprecierea: Coregrafie din cadrul Institutului de Artã din
„Franþa eternã, Franþa raþionalistã, democraticã Bucureºti, iar în paralel ºi ªcoala de Stat de
întotdeauna ne-a fost pildã. Sã-i urmãm exem- Balet, devenitã apoi Liceul de Coregrafie
plul”, în timp ce Scânteia cere imperativ „Floria Capsali” din Bucureºti. Floria
„împiedicarea” apariþiei „pe scenele Capsali ºi A. Romanovschi au avut iniþiati-
teatrelor ºi Operei a unor trãdãtori, a unor va de a-i propune profesorului Const.
oameni care s-au vândut nemþilor”. Daicoviciu – subsecretar de stat la Mi-
Se poate susþine cã G. Cãlinescu a redac- nisterul Învãþãmântului Public – alcãtuirea
tat articolul Denunþurile dupã publicarea unei „comisii de specialiºti-coregrafi”,
informaþiei primite de la Opera Românã, instanþã profesionalã care a elaborat Legea
adicã în zilele urmãtoare, 7-8 octombrie privind învãþãmântul coregrafic în România
1944. Articolul a fost oprit de cenzura mili- [Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17, 21 ianua-
tarã, dar nu cunoaºtem motivele ºi justifi- rie 1949], astfel cã apare Facultatea de
carea deciziei, nivelul de autoritate la care Coregrafie ºi ªcoala de stat de balet. Istoria
s-a dispus oprirea. Existã unele indicii dansului ºi baletului clasic ºi modern din
despre stãruinþa lui Cãlinescu pe lângã România este strâns legatã ºi de personali-
autoritãþi de a controla „procesele” de epu- tatea artisticã ºi didacticã de excepþie, a
rare ºi a preîntâmpina nedreptãþi ºi abuzuri. doamnei de formaþie europeanã, cultã ºi
Despre activitatea doamnei Floria rafinatã, Floria Capsali.
Capsali, G. Cãlinescu publicase, în 1933, o Demersul colegial al lui G. Cãlinescu,
notã criticã [cf. G. Cãlinescu, Opere. pentru salvarea acestei creatoare de ºcoli de
Publicisticã, II, 2006, p. 436-437]. Dupã aceea, balet ºi dans, demonstreazã spiritul con-
ca maestrã de balet ºi profesoarã, Fl. Capsali structiv, pasiunea pentru adevãratele valori
s-a remarcat la Opera Românã cu specta- artistice, curajul de a apãra oricui dreptul de
colele de balet Demoazela Mãriuca de Mihail gândire ºi creaþie, în spirit de toleranþã ºi
Jora, Priculiciul, de Zeno Vancea (anul 1942), discernãmânt. Profesorul ºi omul G.
coregrafia la Nunta din Carpaþi de P. Cãlinescu a privit cu circumspecþie acuzaþia
Constantinescu, precum ºi cu spectacole de politicã ce i s-a adus Floriei Capsali, de par-
euritmie, având ca pretexte literare poeziile ticipare la realizarea filmului Cãtuºe roºii,
Duhovniceasca de T. Arghezi ºi Vreau sã joc peliculã de propagandã contra bolºevismu-
de L. Blaga. Floria Capsali a creat ºcoala de lui, fãrã sã împãrtãºeascã opinia unora care
balet din Bucureºti care s-a remarcat în susþineau eliminarea din viaþa artisticã
prima parte a secolului XX prin Gabriel româneascã a unui creator de talent, consa-
Negri, Oleg Danovschi, M. Constantinescu crat deja prin realizãri recunoscute.
– al doilea soþ al profesoarei, Gabriel Intervenþia lui Cãlinescu în favoarea
Popescu, Trixi Checas, Gelu Matei, Petre artistului Ion Iancovescu era oportunã.
Bodeuþ etc. Amintesc colaborarea din 1945 Situaþia artistului avea multe asemãnãri cu
cu M. Iorda, la spectacolul Vicleniile lui cea a altor intelectuali români, artiºti,
Scapin, de la Teatrul Muncitoresc, apoi pe oameni de ºtiinþã etc., trimiºi – prin ordin
cea cu V.I. Popa, la Teatrul de pe Uranus, în militar – sã lucreze în Transnistria ºi în alte
paralel cu activitatea de la Opera Românã. zone din U.R.S.S. Ion Iancovescu a întâmpi-
Este adevãrat cã o perioadã de câteva luni nat, dupã 1944, anumite dificultãþi,
(1944-1945) a fost „suspendatã” de la Opera bucurându-se totuºi de sprijinul unor colegi
58
G. Cãlinescu - un text cenzurat

de breaslã, care l-au angajat în companii


teatrale particulare. Astfel, în stagiunea
1944/1945 a lucrat în trupa teatralã a lui Sicã
Alexandrescu.
Abia la 1 octombrie 1949 artistul este an-
gajat de Zaharia Stancu la Teatrul Naþional,
în stagiunile anterioare având dreptul sã
joace pe scena Naþionalului doar pe baza
unui contract pe spectacol. Personalitate
proeminentã a corpului sacru al artiºtilor
dramatici români, valoarea creaþiei sale a
fost recunoscutã oficial de autoritãþile de
stat ºi politice. Astfel, prin Decretul prezi-
denþial din 23.I.1953 i se conferã Ordinul
Muncii cl. I, prin acelaºi decret fiind distinºi
ºi Aura Buzescu, G. Calboreanu, G. Ciprian,
Emil Botta, Dina Cocea, Maria Botta, Alex.
Brãtãºanu, Tanþi Cocea, Agepsina Macri-
Eftimiu, iar la 11.III.1955, primeºte, tot prin
decret de stat, titlul de „Artist Emerit”.
Pentru cã în presa bucureºteanã se
vorbeºte – dupã cum s-a vãzut – de exem-
plul francez de epurare a colaboraþioniºtilor,
am încercat sã ajung la bibliografia apãrutã
la sursã – editurile pariziene. Academi-
cianul Florin Constantiniu m-a sfãtuit sã
caut cãrþile lui Robert Aron, membru al al, jonglând între partizanat politic ºi, mai
Academiei Franceze, care a editat Histoire de
ales, eludarea faptelor reale. Cartea lui Robert
l’Épuration. La Biblioteca Academiei nu
Aron rosteºte adevãrurile crude despre
existã cartea lui R. Aron. Am aflat cã existã
însã un volum III la Biblioteca Naþionalã de gravele erori ale politicienilor francezi
Stat. Consultând alte cãrþi ale academician- comise în preajma rãzboiului ºi erorile
ului francez – a cãrui operã Paul Morand o comandanþilor militari în lunile campaniei,
considerã „obiectivã” ºi importantã – am ca sã prezinte, în toatã goliciunea lor moralã
gãsit lucrarea Dossiers de la Seconde Guerre ºi intelectualã, pe cetãþenii francezi aliniaþi
Mondiale (Plon, 1976) existentã la B.A.R., în ocupantului hitlerist. Lumea colabo-
care sunt prezentate cãrþile tipãrite de raþioniºtilor se dovedeºte a fi uimitor de
Robert Aron, dintre care reþin: populatã ºi „onoratã” de nume sonore, afir-
Histoire de l’Épuration (T.I), (en équipe mate în cultura naþionalã francezã ºi chiar în
avec J. Garnier-Rizet), Fayard, 1967; Histoire cea europeanã.
de l’Épuration (T.II), idem, 1969; Ibidem (T.III, În România, nici pânã astãzi nu s-a reali-
vol. I), (en équipe avec…), Fayard, 1974; zat o cercetare obiectivã asupra fenomenu-
Ibidem (T.III, vol. 2), (en équipe avec…),
lui „colaboraþionismului”, conþinutul le-
1975.
gilor privind epurarea ºi mãsura în care
Lectura cãrþii lui Robert Aron despre al
doilea rãzboi mondial mi-a sugerat o intere- deciziile punitive au fost justificate din
santã direcþie în orientarea cercetãrilor punct de vedere civic, moral ºi juridic. Este
istorice ºi politologice din þara noastrã. un aspect major, nedesþelenit, cercetãtorilor
Specialiºtii români evitã ºi astãzi sã dezbatã din noua generaþie revenindu-le obligaþia
problemele grave, crimele, abuzurile, mize- s-o facã!
ria din anii celui de-al doilea rãzboi mondi- 2008
59
Eugen
Ionescu

Eugen Ionescu
Texte
recuperate
Abstract
Eugen Ionescu returned to the Romanian cultural life immediately after the events in December
1989 (after his return to the theatre in 1964). In the last two decades, he has published numerous
books, among which we can find some containing literary writings from the 30'. The readers how-
ever, didn't access to some of them (over 60), namely essays, chronicles prepared in the 90' for a
book.
Until this is achieved and for their publishing in a book and in the collection "Opere
Fundamentale", the magazine "Caiete Critice" offers these writings to His Majesty, The Romanian
Reader, at the celebration of 100 years since the birth of the critic and man of culture who is and
will be for eternity, EUGEN IONESCU.

Eugen Ionescu revine impetuos în viaþa culturalã din România imediat dupã decembrie '89 (în
continuarea unei reveniri îndeosebi teatrale, deschisã în '64). În decursul ultimelor douã decenii,
i s-au publicat multe cãrþi, dintre: care câteva au în conþinut scrieri, literare din româneºtii ani '30.
N-au reuºit sã se restituie cititorului câteva zeci (peste 60) de eseuri critice, cronici ori. Nota - care
au fost pregãtite în anii '90 pentru o carte.
Pânã la ºi pentru întruparea lor într-o carte ºi integrarea în dorita ediþie de Opere, revista Caiete
Critice le gãzduieºte ºi le oferã omagial Mãriei sale Cititorului Român, cu prilejul Centenarului
naºterii criticului ºi a omului de culturã care este ºi va fi, ºi dincolo de acest veac. [Marin
DIACONU]

Centenarul Eugen Ionescu Noica, a descoperit aceste însemnãri în


revistele vremii (cu precãdere, observ, în
La 26 noiembrie, anul acesta, se împlinesc
„Floarea de foc”) ºi, la solicitarea noastrã, le
100 de ani de la naºterea lui Eugen Ionescu.
publicã acum în „Caiete critice”. E vorba de
Vor apãrea, desigur, articole, vor fi montate
cronici literare despre poeþii D. Ciurezu,
– sperãm – piesele sale, vom publica, prob-
Perpessicius sau Demostene Botez, de pildã,
abil, studii mai întinse despre opera lui
însemnãri despre picturã sau, pur ºi simplu,
româneascã ºi opera lui în limba francezã,
o cronologie a cãrþilor ºi revistelor apãrute
aceea care l-a fãcut celebru în lume. Revista
la începutul anilor ’30. Din când în când
noastrã vrea sã întâmpine acest eveniment,
câte o propoziþie memorabilã apare în aces-
esenþial pentru cultura din a doua jumãtate
te note de serviciu. Fiind iscãlite de Eugen
a secolului a XX-lea, publicând, începând cu
Ionescu, se cade sã fie cunoscute, azi, de citi-
acest numãr, articolele rãmase pânã acum în
torul român. Ele n-au fost pânã acum
revistele din România. Domnul Marin
tipãrite de editorii lui Eugen Ionescu.
Diaconu cunoscut comentator ºi editor al
scriitorilor ºi filosofilor din generaþia lui Buc. 18 martie 2009
Mircea Eliade, Cioran, Mircea Vulcãnescu, Eugen SIMION
60
Texte recuperate

Când am mers a doua oarã la „Ileana” a


fost o revelaþie: ce talent! (exclamai), ce ade-
vãr! ce sensibilitate!
Poate a fost prea mult adevãr ºi sensibili-
tate.
...Dacã unii vãd realitatea en rose, Ghiaþã,
desigur, o vede en noir, sau, mai degrabã, en
gris.
Ca ºi autorul Thérèsei Raquin, pictorul
Ghiaþã deformeazã realitatea, accentuând
„rãul, durerea”.
Dar aceasta nu poate fi socotitã o vinã,
deoarece asta nu e imitatio naturae, ci „oglin-
da sufletului”.
Expoziþia domnului Ghiaþã, care expoz-
iþie e o minunatã oglindire a tulburãrii lãun-
trice, ni-l aratã pe acest pictor ca pe un pes-
imist sincer, ca pe un obosit al vieþii, dar, îmi
place a crede, nu un deznãdãjduit.
Acestui talentat artist nu-i voi critica
imperfecþia desenului, nici dezarmonia
culoritului, cãci am pãrerea domnului
Tonitza, subtilul critic de artã de la
„Universul literar”: culoarea nu-i scop, ci e
mijloc, adicã „armonia sau dizarmonia
Cumpãr un costum ºi îl încerc: culoritului e în funcþie de ceea ce vrei sã
nu am dreptul sã previn lumea exprimi”.(„Revista literarã a Liceului «Sf.
cã e cusut cu aþã albã pe dedesubt? Sava», an 1, 10 martie 1927, p. 7
Eugen Ionescu „Cronica plasticã”. Semnãtura: E.
ªi în aceastã privinþã, atât desenul brutal
D. Ghiaþã - „Les premiéres impressions ºi primitiv, cât ºi culoarea constant asprã ºi
sont toujours les meilleures” mohorâtã, nu-i pot scãdea valoarea,
deoarece exprimã minunat durerea ºi
Nici un dicton nu e mai fundamental asprimea sufleteascã a marelui poet ce este
mincinos decât acesta; cãci, dacã l-aº fi so- domnul Ghiaþã.
cotit adevãrat, m-aº fi mãrginit la primele
impresii ºi aº fi avut pãreri cu totul opuse Perpessicius:
celor pe care le am acum despre pictorul
scut ºi targã
Ghiaþã.
Când am fost întâia oarã în actuala dom- Scut ºi targã, volumul de versuri al lui
niei-sale expoziþie de la „Cartea Româneas- Perpessicius este o culegere de poezii inspi-
cã”, înãcrit poate de marea mulþime a nepri- rate din rãzboiul pe care l-a fãcut.
cepuþilor ce-ºi debitau absurdele pãreri cri- Nu l-a privit cu groazã primitivã, cu
tice cu o dezarmantã candoare, mi-am for- entuziasm eroic sau cu retorism factice - ci
mat convingerea!... „Ghiaþã” (îmi cer mult cu o finã ironie intelectualã, sub care
iertare, acum, pentru pãrerile de-atunci), pulseazã, totuºi, zbuciumul ºi durerea.
„Ghiaþã” – ziceam – e un netalentat! Un Sensibilitatea lui excesivã nu este misticã
prefãcut. sau subiectivã, ci raþionalã ºi abstractã.
O, câtã depãrtare de la a doua convin- A îmbrãcat ferocitatea barbarã a rãzboiu-
gere - pe care o socot mai aproape de ade- lui cu o artã de o seninãtate ºi de o culturã
vãr, oricât ar protesta dictonul sus-amintit! clasicã.
61
Eugen Ionescu

Puþin în urmã ai plecat


ªi-am stat din nou crucificat
Între-ngeraºii de pe sobã.
E atâta discreþie în durerea lui Perpe-
ssicius!
Se pare cã ºi-ascunde suferinþa dintr-o
pudoare esteticã ºi aceastã obiectivizare a
durerii, aceastã în artã deci este cel mai de
seamã argument care mã îndreptãþeºte,
pãtrunzând dincolo de vãdita alurã mod-
ernistã, sã-l definesc: neoclasic
...În tranºee, cu tot vãlmãºagul înconjurã-
tor, cu toatã barbaria bestialã pe care sufle-
tul lui de „clasic” ponderat ºi civilizat nu o
poate sesiza ca artã, cu toatã primejdia, îl
preocupã mai mult „o figurã de pe calen-
dar” care zâmbeºte neclintit, în pofida
atrocitãþii exterioare.
Fãrã îndoialã, aceastã „figurã de pe cal-
endar” e un simbol, e poate arta aºa cum o
concepe poetul. În orice caz se evidenþiazã
talentul sãu artistic, inspiraþia sa cerebralã
care atenueazã contururile prea violentei re-
alitãþi – idealizând-o, intelectualizând-o.
Argentina - Jorge Manso
ªrapnele se desfãceau deasupra
Rãnit grav, internat în spitalul de unde a capetelor noastre
plecat fãrã o mânã – ca sã mascheze su- cu eleganþa mâinilor frumoase de
ferinþa se autoironizeazã, lãsându-ne totuºi fecioare
sã întrezãrim (imperceptibil aproape) ceea ce-mprãºtie peste soldaþii ce pornesc la
ce se ascunde sub râsul fals – ironic: lupte
flori din balcoane;
Ca vântul ai intrat pe uºã, ...
Brusc te-ai oprit la patul meu ...în vreme ce
ªi-ai denumit numele meu neîntrerupt surâzãtoare
Automat ca o pãpuºã. gravura de pe calendar zâmbea
...
ªi-apoi te-ai prãbuºit de-a-latu-mi ªi într-o zi brancandierii
Cu atâta melodramatism au pregãtit o targã pentru mine:
Cã sta sã-ºi iasã din mutism ...
Griveiul zugrãvit pe patu-mi. neîntrerupt surâzãtoare
gravura de pe calendar zâmbea.
Plângeai în hohote, ºi droturi
De somierã te-nsoþeau: E foarte bizar felul acesta de-a privi rãz-
boiul: bizar ºi neverosimil.
Fracturile-mi se deplasau
Un altul (un poet!) ar fi redat mãcelul în
Din calmul lor .....de doctori
imagini danteºti, în viziuni apocaliptice.
Durerea ta înduioºase Perpessicius se mulþumeºte cu stilizãri
ªi trandafirii calcinaþi sentimentale:
ªi îngeraºii aplicaþi
Pe tuciul sobei ce-ngheþase Noi am sãdit în brazda neagrã, pe
Cu acelaºi fast, cu aceeaºi tobã Muratan ºi Calfadère,
62
Texte recuperate

În loc de maci ºi micºunele nenumãrate naþia halucinantã – este (repet) un artist, un


flori de viaþã, gânditor ironist ºi sceptic.
Îmbujorate flori de sânge – rãsadul Neavând misticism, nu are nici putere
ruptelor artere, creatoare – ci, spirit critic, multã imperson-
Când înflorise agonia pe ochii noºtri alitate, însã o anumite impersonalitate, aº
flori de ceaþã; putea zice unilateralã; inspiraþia lui este
rezultatul unei sensibilitãþi artificiale, cere-
sau, amintirea humoristã ºi melancolicã bralã; adeseori e spiritual ºi humoristic.
a „vremurilor de pace” Ceea ce însã îl caracterizeazã mai cu
seamã este stilul.
E duminicã, Mädy! Un stil cizelat, muncit, oarecum rece, ºi
Îþi mai aduci aminte atât de cãutat încât pare natural, nesilit.
Din vremile de pace Nu are elemente strigãtoare, disonante –
Sãrutul meu fierbinte? forma lui e „un formã”; atât de uniformã,
..... încât poate fi acuzatã de monotonie ºi chiar,
La fel de calm Danubiul la prima vedere, la platitudine.
Cu portul contrasteazã, În general, versurile lui au cam aceeaºi
Electricul piano intensitate ºi reliefare ºi, succedând „uni-
Mai walzer – traum-izeazã? form”, exprimã un „tot” armonic, bine
echilibrat...
...În Mater Dolorosa se sintetizeazã carac- ...Totuºi, cu toate indiscutabilele calitãþi
teristicile liricii lui Perpessicius: ironia sub- literare, nu poezia este adevãratã vocaþiune
tilã, muºcãtoare, sensibilitatea acutã (însã a autorului, care e mai mult inteligent decât
potolitã, nu violentã) ºi-o notã oarecum sensibil-poetic. Versurile din Scut ºi targã
deosebitã – un efluviu sincer ºi uman de nu-s decât contribuþiuni pentru formarea
sentimentalism: criticului Perpessicius.
„Revista literarã a Liceului «Sf. Sava»,
S-a-ntunecat cu totul ... la cine-aºtepþi sã an 1, nr. 7 25 decembrie 1927,
vie p. 14 - 15 („Recenzii”).
De stãrui la fereastrã ... ªi gândurile-n
goanã Rãsãrit (versuri) de D. Ciurezu
Cucernica ta mânã aprinde la icoanã
O candelã ... dar ce duh ascuns îneacã Indiscutabil, adevãratul artist este etnic.
iasca, Dar etnic nu prin formulã, prin tendinþã, ci
Pe ochii tãi, iar, umbra de ce-ºi repune dintr-o impulsiune sufleteascã subconºtien-
masca tã. A crea artistic sensul unor norme con-
ªi ce presentimente îþi tremurã în suflet? ducãtoare, unor principii stabilite intelectu-
al, constituie o mare greºealã psihologicã;
Înseninarea: creaþia nu poate fi stânjenitã, îngrãditã de
legi fixe, aceasta fiind independentã de in-
Dar cine-a nins pe uliþi atâþia crini ºi
teligenþã ºi voinþã. O creaþie îndrumatã silit,
cine
preconceputã, nesincerã, nu mai e creaþie.
A scuturat de floare cireºii toþi din aer?
Exclusivismul unor teoreticieni explicã
...
Tu crezi sã vezi în raza ce casa-þi prãbuºirea sãmãnãtorismului, a poporanis-
lumineazã, mului º.a.
O! Mamã-ndureratã, un înger bun de Or, acesta este primul ºi cel mai însemnat
pazã! cusur al lui Ciurezu: ca fãcând oarecum
parte din curentul ortodoxist, tradiþionalist
...Aruncând o privire generalã asupra ºi folcloristic chiar, teoretizat de Nichifor
volumului Scut ºi targã – cred cã Perpe- Crainic - vrea sã fie etnic cu orice preþ, ºi
ssicius nu este ceea ce se înþelege prin aceasta de nenumãrate ori, spre paguba val-
„poet”. Nu-i un mistic profund, cu imagi- orii artistice as poeziilor sale.
63
Eugen Ionescu

ªi, forþata inspiraþie folcloristicã e evi- fãrã prea mare rezonanþã interioarã; impre-
dentã. Titlurile poeziilor sale sunt: sionalbilitatea lui e pur exteriorarã, de
Descântec, Paparudele, Comoara, Gãrgãriþa, „suprafaþã”; rareori întâlnim stãri sufleteºti;
Leroi-Leroi, În pridvor etc., în care sunt tre- nu are o concepþie mai adâncã - ºi fãrã
cute în revizie toate superstiþiile ºi farme- aceasta nu se poate impune ca personalitate;
cele populare. cu toatã altã valoare ar fi avut poeziile sale
Strofe întregi par a fi luate din gura vre- dacã în loc de „succesiune de imagini” ar fi
unui þãran ºi transcrise fãrã schimbãri; ca fost „succesiune de stãri psihice”.
simplu „folclor”: *
Totuºi, mai ales fiind poet tânãr - lui
Apã, - apã linã,
Ciurezu nu i se pot contesta unele indis-
cu miros de bolbotinã,
cutabile calitãþi; în afarã de noutatea ºi
Apã vie ne-nceputã,
expresivitatea personalã a imaginilor, mai
În adânc de lut crescutã etc.
are - câteodatã ºi darul de a ºti sã prindã ºi
Unde þi-s comorile
sã sugereze o „atmosferã”.
când pe rugi mor florile?
Astfel, în Haiducul, în care - deºi abundã
Unde-þi sunt cântecile
folclorismele ºi poporanismele neºlefuite, ºi
când se surpã luncile?
deºi se resimte - în partea de la început -
sau: vãdita influenþã a unei balade de Iosif - are
o netãgãduitã atmosferã de romantism
Sã-l cunoascã soarele românesc - acea împreunare de panteism
petrecând cocoarele, mistic ºi inteligenþã pozitivã, de clar-obscu-
semãnând ogoarele... ritate slavã ºi de claritate latinã.
Sã-i cânte fecioarele Iar în Cocora zugrãveºte plastic, viguros
rãsucind ponoarele ºi pitoresc, o „fântânã pãrãsitã”, reuºind un
uluind pridvoarele... început de realizare:
Nu poate fi tãgãduitã valoarea poeziei Surpãturi de pãmânt galben ºi pietriº
poporane - dar nu numai ca poporanã. E Deschid valea care duce la fântâni
admisibilã ºi o inspiraþie sincerã din poezia ªi potãþi de ulmi sãlbateci ºi bãtrâni,
poporanã - nu o falsã inspiraþie sau exerciþii Ascund calea rãsucitã-n povârniº.
folcloristice. ªi, cu condiþia de a fi o realizare
poeticã, o bucatã de literaturã cultã. Se-ntindea pe-aici pãdurea cãtre sat
La Ciurezu, prea adeseori (ba, de cele ªi-þi ieºeau în cale lupi amiaza-mare,
mai multe ori) - nu avem realizãri, ci simple Spun plugarii de Novac, aci, cãlare,
succesiuni de imagini vii, plastice, de multe Pe oblânc, din goana mare, s-a lãsat:
ori nebãnuit de frumoase, dar numai „ºi-a retezat
înºirate, fãrã intensificare, fãrã culminare. trup de ºarpe
Posedã ºi o limbã cu reale calitãþi de vir- blestemat”...
tuozitate româneascã, dar (vecinicul pãcat) Ca ultim cuvânt:
stricatã de cuvintele prea voit curat- Poetul Ciurezu e tânãr, ca atare, învinui-
bãºtinaºe ºi, în consecinþã, provincialisme rea de exagerare, de oarecum „escrocherie
obscure ºi exagerate: zâmbra, sâmcelã, cârci, literarã” are circumstanþe atenuante, fiind
nãrâmzat, buiac etc.,... etc... cunoscutã „poza” neînlãturabilã, nelipsitã
Aceste înºirãri de imagini cu abundenþã nouã, celor care devorãm. Apoi, trebuie sã
de provincialisme, armonia nouã (deºi uºor recunoascã - deºi nedezvoltat încã ºi ºovãi-
de fãcut) a versurilor scurte, puternic rit- tor -, posedã un temperament poetic netãgã-
mice, sunt, ce-i drept, materiale frumoase duit.
de viitoare realizãri, dar deocamdatã nu
sunt decât material brut, decât promisiuni. „Vlãstarul”, an IV, nr. 3, ianuarie 1928,
ªi – o mare vinã – poetul e superficial, p. 9 (Cãrþi ºi reuºite)
64
Texte recuperate

Idei nesistematizate despre


Demostene Botez
(Cu prilejul apariþiei volumului Zilele
vieþii.)
E, într-o þarã, obiceiul ca toatã lumea sã
poarte ochelari coloraþi: roºii, verzi, albaºtri.
ªi, un neîntrerupt prilej de ceartã e proble-
ma: care este coloarea adevãratã a lumii?
Fiecare, desigur, e convins ºi susþine cã ade-
vãrata coloare e aceea a ochelarilor lui.
Bineînþeles, nu s-a ajuns ºi nu se va ajunge
vreodatã la un rezultat.
Iatã de ce nu cred în sisteme de esteticã.
Într-adevãr, a judeca o operã de artã din
punctul de vedere al regulilor vreunui sis-
tem de esteticã înseamnã sã priveºti lumea
prin sticla unicoloratã a ochelarilor,
Oare în naturã nu existã decât coloarea
verde, roºie sau galbenã? Armonia unei zile
de varã o constituie o singurã culoare, sau
împreunarea ºi alãturarea unor infinit de
felurite nuanþe cromatice?
Nu judec „estetic” pentru cã mi-e insipi-
Australia - Joanne Brooker
dã unilateralitatea. Cãci viaþa este comple-
xã, vastã ºi nu îngrãditã ºi împãrþitã în for- Sensibilitatea lui Demostene Botez ade-
mule fixe, imutabile – iar arta este expresia seori cade în sentimentalism ieftin, fãrã pro-
vieþii. funzime, ºi-atunci e „dezlânat”. Ar fi de do-
Demostene Botez e un poet original pen- rit mai multã densitate, mai multã consis-
tru cã a avut curajul de a fi sincer ºi banal. tenþã.
Mã obsedeazã, agasant, candida incapa- Poetul este panteist. Se simte înfrãþit cu
citate riticã a unui recezent ocazional care tot: cu fiinþele, cu lucrurile. Acelaºi eu e în
susþinea cã valoarea artisticã a poeziei lui toþi. În toþi se vede pe el. Fizic orice om este
Dem. Botez constã în... claritatea (!!) expri- o individualitate integralã; trãieºte numai
mãrii. Ca ºi cum claritatea ar fi superioritate pentru el. Impresia lui Jean-Cristophe copil:
sau o inferioritate, ºi nu o simplã caracteris- cu fiecare fãpturã, sau lucru, sau plantã, sau
ticã om e un univers, aparte, neînþeles ºi bizar, e
Proprie poetului este maladivitatea sen- verosimilã.
sibilitãþii. Un sentimentalism nostalgic, acut În ultimã esenþã însã, metafizic, nu-i
– uneori dulceag. Un minus. Dem. Botez ºi- deosebit nici un om de altul: nici un om nu
a terminat (grabnic!) evoluþia poeticã. Ceea simte altfel decât altul. Toþi suntem
ce a spus din primul volum continuã sã spu- „acelaºi”.
nã ºi-acum – fãrã mare deosebire. Se repetã. Varietate vieþii este o iluzie, o straºnicã
Devine monoton. Stagneazã. Inspiraþia aparenþã. Nihi novi... Doamne! Ce monoto-
lui nu are amploare. E unilateralã. Totuºi, nie!...
chiar aceastã monotonie, specificã lui, are Citez:
oarecare valoare în sine.
A fi poet? A fi sincer. Dacã toþi oamenii ar Eu am ºtiut cã versul mi-i banal
izbuti sã fie sinceri – sã se descopere pe ei ªi-acelaºi: trist ºi monoton ºi vechi;
înºiºi -, exteriorându-se ar crea toþi, fãrã Dar viaþa mi-l tot sunã în urechi,
îndoialã, opere de artã originale, personale. Acelaºi: simplu ºi universal.
65
Eugen Ionescu

Un poet e mare când te recunoºti în el – poziþie: un flãcãu þine un braþ pe umerii


ºi numai când te recunoºti în el. unei tinere þãrãnci ºi celãlalt pe... grumazul
Poet? Acela cãruia îi e milã. De iarbã, de unei vaci.
pietre, de flori, de oameni, de stele. Admiraþi, rogu-vã, toatã gingãºia sim-
Suferinþa substanþa totului? – Plictisealã. bolului ºi încercaþi sã descifraþi cheia enig-
În versurile lui Demostene Botez se mei: care e adevãrata vacã? Sã ºtiþi însã cã
întrevede o chinuitoare neliniºtitã metafizi- „le plus bête des trois n’est pas celui qu’un
cã. O groazã misticã de moarte: groaza halu- pense”.
cinantã zdrobitoare. Totuºi, în faþa morþii nu „Revista literarã a Liceului «Sf. Sava»,
are puterea de a se rãzvrãti: suferã, e plic- an I, nr. 8, februarie 1928, p. 11
tisit, obosit, zdrobit, oarecum resemnat. („Însemnãri. Plasticã”). Semnãtura: E. I.
Moartea i-ar fi tolerabilã dacã în greaua Titlul este dat de editor.”
clipã:
Sã ºtie fiecare cã sunt doi. (Memento). Revistele
Câteodatã, în faþa morþii are o senzaþie
„SINTEZA” I, 11-12 Se resimte mult lipsa
ciudatã de nedumerire, de seninãtate naivã,
cronicelor ºi eseurilor lui G. Cãlinescu –
puerilã. În orice caz – nedumerire. Astfel, în
înzestrat cu logicã incisivã ºi nerv.
poezia Iubita a murit – minunatã bucatã de
În schimb, teoretizeazã redactorul –
fragil ºi delicat misticism -, în care sunt
Nichita -, ale cãrui articole sunt, fãrã
influenþe din Francis Jammes ºi Maetelink.
îndoialã, cele mai slabe din revistã.
Dar câteodatã e prea discursiv ºi mono-
Fãrã o îndrumare teoreticã serioasã (ºi
ton.
aici se resimte lipsa d-lui G. Cãlinescu) –
E subiectiv, subiectiv, subiectiv, de aceea
„Sinteza” are totuºi câþiva buni colabora-
atât de uman, de etern uman. Scormonind
tori, dar disparaþi, anarhici, neizbutând –
în suflet s-a gãsit pe el. ªi eul lui e ca ºi al
elemente componente – sã pasioneze
nostru, e al tuturora.
într-un tot unitar, neizbutând sã alcãtuiascã
Poezia lui Demostene Botez e cenuºie.
o „Sintezã”.
Citez:
Se remarcã versurile lui Adrian Maniu
Aº vrea sã mai trãiascã fiecare de-o sensibilitate uºor înruditã cu Francis
Mãcar ca un ecou de vechi cuvinte Jammes:
Mi-i teamã sã nu fie un mort de care
Noi suntem pãrinþii acestui copil mort...
Azi nimeni sã nu-ºi mai aducã aminte.
Am rãmas stãpânii jucãriilor pãrãsite...
Pesimismul lui e un pesimism abstract,
general, cosmologic. Ne vor fi scumpe cele mai stricate...
Erotica lui e tot metafizicã: Poezia (Echolalie) de Ion Vinea, în care
În Elegie e însã romantic. povesteºte, concentrat ºi metaforic, ivirea
Demostene Botez e mistic: zorilor:
Femei îndoliate ºi acum
.... Soarele se-ncheagã
Aºteaptã într-o salã vagã...
... salvã de argint
Sã vie Dumnezeu de nu ºtiu unde. palidele mint.
„Vlãstarul”, an IV, nr. 1,
februarie 1928, p.10. Dintre poeziile semnate cu nume noi se
remarcã Tabloul lui C. Bobei, de un rusticism
virgilian.
Adela Jean Urmeazã solidele însemnãri critice ale lui
De curând, într-o sãliþã a Ateneului, d-na Mircea Eliade ºi douã cronici molâi de G.
Adela Jean îºi deschisese o expoziþie de pic- Nichita.
turã. Am fi trecut-o sub tãcere dacã nu ne-ar „GÂNDIREA”. VIII, 12. Revistã occiden-
fi frapat o saugrenue idee picturalã. O com- talã. Drum teoretic hotãrât. Studiu intere-
66
Texte recuperate

Argentina - Carlos D. Perez


67
Eugen Ionescu

Argentina - Julio Ibarra Brazil - Leandro Spett

Croatia - Sinisa Petrovic

68
Texte recuperate

Denmark - Flemming Aabech

Denmark - Eckart Hansen Iran - Ghobad Emamifard


69
Eugen Ionescu

Iran - Javad

Italy - Giovanni Soria Puerto Rico - Gary Javier


70
Texte recuperate

sant ºi nou de Sorin Pavel. Versuri de Cio-


cîlteu, izbutite pe alocuri, dar prea lâncede.
Un studiu viguros, pãtrunzãtor, precis,
despre Lucian Blaga, iscãleºte G. Cãlinescu.
Oscar Walter Cisek scrie despre pictorii
Tonitza ºi Demian, juricios ºi erudit. Cronicã
mãruntã: Nichifor Crainic.
„VIAÞA ROMÂNEASCÔ. XX, 1. O nu-
velã de C. Kiriþescu. D-l Mihail Sadoveanu
îºi continuã romanul Demonul tinereþii ro-
mantic, potolit, povestitor sfãtos, cu bine-
cunoscute calitãþi de stil ºi atmosferã. Poe-
zia lui Demostene Botez Univers sensibilã,
dar prea reflexivã, abstractã, stagnantã.
Despre misiunea generaþiei noi scrie Mihail
Ralea, condamnând deopotrivã misticismul
ignorantist ºi obscur, cât ºi raþionalismul
superficial ºi necreator, sfãtuind calea de
mijloc: entuziasm sincer, cãldurã, grefat pe
o solidã intelectualitate. Cu veºnicele-i pre-
ocupãri de literaturã sociologicã ºi sociolo-
gie literarã, d-l Ibrãileanu scrie despre Mod ºi
originalitate, fãcând unele observaþii triste ºi
juste. Miscellanea, cu tradiþionalele recenzii Brazil - Guidacci
„Revista literarã a Liceului «Sf. Sava»,
an II, nr. 1, 8 aprilie 1928, p. 15-16. Scrisul sãu, ajuns acum la o desãvârºire per-
Semnãtura: E. I.” sonalã, îi îmbracã fragmentele apãrute sub
iscãlitura sa într-o facturã de autentic
Un scriitor: roman. Roman care nu ocoleºte cãile ºi nu se
George Dorul Dumitrescu abate din calea sufletelor. Este itinerariul pe
„Excelsior” a publicat adesea, întotdeau- care va trebui sã-1 urmãreascã. Jurnalul
na cu nespusã bucurie, pagini din acest scri- basarabean este o indicaþie.
itor pe care numai vârsta îl defineºte tânãr, „Lumea” scrisului sãu este provincia, din
dar pe care scrisul îl aºeazã printre proza- care autorul îºi însuºeºte sugestii puternic
torii de care antologia româneascã ar trebui personale. Provincia sa este deocamdatã
sã þinã seama. Basarabia. O Basarabie specificã, atitudinii
D-l George Dorul Dumitreseu nu anali- caricaturizate, un mediu deformat ca în
zeazã ºi mai cu seamã nu este amator de apele viciale ale unei oglinzi concave.
autodisecþii. Nu-l veþi regãsi - sau îl veþi gãsi Jurnalul sãu basarabean, greu de sevã ºi de
numai cu mare greutate - în nici unul din savoare, conþine neapãrat însemnãri ce
eroii sãi. Atenþia i se concentreazã - ca prin puncteazã o viaþã trãitã aºa cum este atinsã,
focarul unei lupe - numai asupra gesturilor conþine însã ºi suflete, conflicte, care pot sã
ºi a lucrurilor. Într-o puternicã obiectivare, fie „mici”, dar sunt tot atât de dureroase ca
nu scapã nici un amãnunt. Din aceastã þesã- ºi cele mari. Pentru ambele se cere o aceeaºi
turã, sufletele se întind, propria-zis se des- dozã de înþelegere omeneascã.
fac din scrisul sãu, pentru cã autorul le-a Deºi propriu-zis nu o pune, d-l George
lãsat posibilitatea sã ia formã „dinaintea” Dorul Dumitrescu soluþioneazã într-an chip
noastrã. fericit, problema regionalismului: prin
În scurt, aceasta pare sã fie „reþeta” scrisul sãu provincia se situeazã sub patri-
adoptatã de d-l George Dorul Dumitrescu. moniul literaturii de centru.
71
Eugen Ionescu

dârzã care se simte sub vorbele calme ale


excelentului nostru colaborator reprezintã
un aspru avertisment pentru actualitatea
teatralã ºi o severã anticipaþie pentru
viitorul teatrului. Mediocrele juxtapuneri ºi
traduceri snoabe, care fac o agreabilã serie
la teatrele subvenþionate de statul român,
pot sã nu ia aminte la rechizitoriul au
prezentat de marele nostru dramaturg; stat-
ul însã - dacã n-a renunþat la blazonul-
etichetã de stat român) - ar fi bine sã se sin-
chiseascã. În statul român, în care operele,
puternice sunt considerate ca aluzii violente
la “beatitudinea sa costisitoare, statul acesta
e dator ca - dupã o verificare a micului sã
bagaj moral - sã se intereseze ºi de visãtori.
Nu numai de generali.
„Excelsior”, an I, nr. 17, 28 martie 1931,
p.7. Semnãtura: E.
Titlul este dat de editor.

Convorbire micã ºi dinadins cu


Monica Lovinescu
Mexico - José Juan Acosta-Contreras Elegii pentru fiinþe mici = copii plecaþi, de-
acasã la Domnul nostru Iisus Hristos, ca din
Sã mai adãugãm la acestea o bunã cu- luna lui Undrea în luna mai. Sunt mulþi
noaºtere a scriitorilor ruºi, ceea ce a însem- copii buni ca pomii. Sã vezi, am aflat o fatã
nat o bunã ºcoalã întru prezentarea aceste care vedea îngeri. Era acolo ºi-un popã. Era
Basarabii, care duhneºte încã a vutcã muji- ºi-un cãþel care lãtra cã era rãu. Nu însã
ceascã ºi se tânguie în acorduri de balalaicã. ºtiam cã avea necaz pe popã. Dar nu i-am
Scriitorul a nimerit în Basarabia. Alte spus. Sigur...ªi eu aveam necaz pe popã, cã
întâmplãri l-ar fi adus poate în vreuna din- dã din cap.
tre provinciile de peste munþi. Coloratura - Pãi, ce putea face, dacã lãtra cãþelul?
imprimatã de împrejurãri cu totul diferite - - Stai, mai departe. Dar sã nu spui la
ar fi fost alta; de pildã, în locul „cãzãceºtii” nimeni, Monica. Sã ºtim numai noi. Pe pagi-
ar fi gãsit „ciardaºul”, alte menuuri ºi alte na ºaisprezece mai este ºi-o þarã de carton ºi
obiceiuri - ar fi gãsit însã aceeaºi oameni. vatã. Bun. Acolo sunt niºte pãpuºi, care,
Cãci o puternicã obiectivare este principala pentru cã, pãlãrii, aduc mai mult cu niºte
calitate a scrisului sãu. ace de gãmãlie. Aºa. Dumnezeul lor este
„Excelsior”, an I, nr. 9, 16 ianuarie 1931, frumos ºi are barba albã ºi mare cât piepþii
p.8. Semnãtura: E. scobiþi de la cãmaºa lui tãticu, adicã pânã la
genunchi.
George Mihail Zamfirescu Sã nu uiþi sã-i pupi mâna, cã e mai
bãtrân.
În prima noastrã paginã, d-l George Dacã aflã tãticu, sã iei seama bine la el.
MIHAIL ZAMFIRESCU public un un cru- Nu te încrede. Se poate sã ia o sabie ºi s-o
cial articol, care înainte de-a defini linia de roteascã pe deasupra capului, ca turcii, sau
acþiune a unui grup, e semnificativ pentru ca Preda Buzescu când s-a luptat cu Tãtarul.
însuºi programul general al activitãþii noas- Vreau mai bine ca Preda Buzescu.
tre teatrale, de pretutindeni. Fãrã intenþii de Vezi, bine. Ca Preda Buzescu. Dar nici ca
amicalã hiperbolizare, revoluþia conþinutã ºi Preda Buzescu, cã nici aºa nu e bine.
72
Texte recuperate

Atunci? Caporalul Pãpãleaþã, schiþe umoristice de


Ai sã strigi o datã, ai sã strigi de douã ori CONST. DAN PANTAZESCU, în Editura
ºi chiar de mai multe, sã bage imediat sabia- „Cronicarul”, apare la 8 martie a.c.
nteacã, cã nu e locul. Gata.
Am sã-i spun sã nu mai umble cu sabia Republica Barbã-Rasã, schiþe vesele din
niciodatã. Nu-i aºa? viaþa mahalalei, de PAUL DAMIEL.
-!!! A apãrut Snagovul de Bafem Mihãileanu,
Mai ai o pãpuºã? un frumos studiu în care mirosul de cronicã
Da, una cu tãrâþe. ºi folclor se îmbinã sub unghiul pitorescu-
Cu tãrâþe? lui.
Sã nu te miri de asta. ªi-apoi, pãpuºile de Caricaturistul GALL anunþã o a doua
soiul ãsta pot fi foarte rele: mãnâncã manifestare ºi care se doreºte cu surprize
madonele... depãºite.
Adicã fetele?
Da, dar numai pe cele care au flori. N-ai „Floarea de foc”, an I, nr. 2, 13 ianuarie
citi gazetele? De pildã, „Vremea”. 1932, p.2., Nesemnat.
Ce bine cã nu mai am trandafirii de la
mama. Niºte cucoane...
Mai cu seamã trandafiri.
Niºte cucoane – în nu ºtiu care cerc literar
Mi-e fricã.
Nu, Monica. Vezi, pãpuºa asta se miºcã – s-ar fi enervat de proastele moravuri lite-
tot ca ºi ailaltã cu sfori, dar e bunã ca un rare: divulg ºi mint.
mânz. Hai sã ne jucãm cu ea pânã când Nu mint. Martorii mei pot jura. ªi iarãºi,
dumnealui, piticul de colo, ºi prost, rãtãcit dacã „divulg” – nu mai mint.
prin parcul „Criticilor”, în care nu cântã nici Cã divulg, e frumos. cumpãr un costum
o creangã, va face pipi într-o lalea crescutã ºi îl încerc: nu am dreptul sã previn lumea
la începutul drumului care duce mereu la cã e cusut cu aþã albã pe dedesupt?
Gãeºti. P .S. A! à propos, d-le E. Lovinescu: aþi
remarcat cã Eugen Ionescu este vãdit influ-
Hai.
enþat de metoda Memoriilor! Nu vã su-
Una, douã. Trage. Uite, s-a ridicat cãlcâ-
pãraþi, nu-i aºa?
iul ºi cotul.
El m-a rugat sã vã comunic cã pleacã,
„Floarea de foc”, an I, nr. 2, 13 ianuarie
pentru un timp indeterminat, în provincie ºi
1932, p.2. – sã n-aveþi grijã – nu mai trece pe la
d-voastrã!
Curier [I] „Floarea de foc”, an I, nr. 3, 23 ianuarie
Apar în EDITURA „CARTEA ROMÂ- 1932, p.4., Semnãturã: E. I.
NEASCÔ:
Dante, Paradisul; se completeazã trilogia Geanta curierului
tradusã de Coºbuc, revizuitã ºi comentatã Nimeni nu-i cerea nefastului Sevastos
de R. Ortiz; sã-mi reproducã în „Adevãrul literar...”
Creangã I.; ediþie pentru bibliofili, cu anecdotele (iarãºi anecdotele) privitoare la
planºe în xilografie, în format mare, pe hâr- d-l E. Lovinescu.
tie specialã, îngrijitã de M. Toneghin; Þiu sã se ºtie cã nu am topit arme pentru
Eminescu M., Poezii; dezarmata polemicã a lui Sevastos ºi – mai
Topârceanu I., Parodii originale; puþin! – pentru satisfacerea meschinã a
Teodoreanu I., Fata din Zlataust, ed. a II-a. necazurilor urâtei sale mediocritãþi. Mai þiu
sã lãmuresc urmãtoarele:
A apãrut „CLOPOTUL”, revistã de curaj Nu m-a onorat aceastã nevrutã colabo-
cetãþenesc, tribunã liberã ºi independentã. rare la „Adevãrul literar...”, dar aliterarã
Conducerea revistei: d-l general Ion Macri. varzã;
73
Eugen Ionescu

Anecdotele mele nu sunt „cancan pentru Editura “Cartea Româneascã” va fi inter-


cancan”. Ele nu pot fi dezintegrate dintr-o mediara între autor ºi public în cursul lunii
atitudine principalã, inaccesibilã d-lui februarie.
Svastos;
În al treilea rând – ºi mai cu seamã! -, eu Avem tirea cã d-l Sevastos ar vrea sã mai
nu scriu aici decât strict independent de rãmânã la “Adevãrul literar...”.
orice grup, gândire, clan, viaþã româneascã „Floarea de foc”, an I, nr. 4, 30 ianuarie
etc. „Floarea de foc” a pornit, de altfel, pe 1932, p.2., Semnãtura: E.I.
principiile unei libertãþi absolute ºi a unei
independenþe fãrã restricþie. Dacã deci Urechile n-au ziduri
colaborarea mea aici – din buna înþelegere
a fondatorilor – nu mã angajeazã la nici o O EROARE s-a sãvârºit în numãrul 2 al
participare colectiv, cu atât mai mult refuz acestei reviste. Este locul sã o reparãm.
sã fiu chemat, fie de Sevastos fie de mai Autorul studiului despre Arghezi e un
mari. tânãr foarte dezordonat. ªi, amestecând
„Floarea de foc”, an I, nr. 4, 30 ianuarie notele luate, a fãcut o confuzie de citate.
1932, p.4, Semnãtura: E. I. Astfel, citatul: „Între douã nopþi”, „poezie de
fiori, îl pune pe Arghezi între marii poeþi ai
Curier [II] lumii”, nu e din vina d-lui ªerban
Cioculescu, ci este gafa d-lui Felix Aderca.
“ADEVÃRUL LITERAR ªI ARTISTIC”,
începând cu numãrul sãu viitor, de vineri 5 Tot în 1919 – într-o veche revistã
februarie, trece sub conducerea efectivã a d- („Sburãtorul!”) -, d-l E. LOVINESCU face
lui G. Cãlinescu, preþuitul critic literar. spiritul urmãtor: „Un tânãr publicist d ela o
D-l Sevastos se va ocupa pe viitor de tânãrã foae” (I, 2).
administraþia revistei. Polemizând – in abstracto -, în 1932
(Interviewul din „Vremea” de acum douã
În primãvarã apare romanul Andrada al sãptãmâni), d-l E. Lovinescu repetã: „Un
mult tânãrului STEFAN IL. CHENDI. Se tânãr publicist de la o tânãrã revistã...”.
noteazã cã în afarã de autor acþiunea cãrþii În atâþia ani, d-l E. Lovinescu s-a îmbo-
nu evde nici un chip femeiesc. gãþit – cu un sinonim – vocabularul. Îl feli-
În ciclul de conferinþe prezentat de gru- citãm.
parea “FORUM” la Fundaþia “Carol”, cu in- „Floarea de foc”, an I, nr. 5, 6 februarie
tenþia sã explice timpul nostru, va vorbi 1932, p.4, Nesemnat.
marþi, 9 februarie seara, d-l Mircea Grigo-
rescu. Curier [III]
D-sa, convins cã evadarea din sistemul
de expresie zilnicã are utilitatea unui balon “Idolul cu inima coclitã” s-a miºcat. Ca tip
de oxigen, s-a hotãrât sã vinã odata ºi la tri- perfect al poetului descris chiar de el, lui
bunã. TUDOR ARGHEZI i-au trebuit cinci sãp-
Însã, cum aventura intelectualã e reco- tãmâni ca sã poatã articula un rãspuns
mandabilã numai pânã la un punct, a ales oþãrât, bâlbâit ºi camuflat.
din grãmada subiectelor pe cel mai drag ºi Scriind despre “arta de a fi idiot”, poetul
mai aproape: ziarul. Va vorbi despre presã “cuvintelor potrivite” reuºeºte sã se de-
ºi colectivitate. pãºeascã prin autosugestie.

CELULA Nr. 13 (ªaptesprezeci ºi cinci de Toate tablourile actualei expoziþii a d-lui


nopþi la Închisoarea Vãcãreºti) MARCEL IANCU (conform unor principii
Este un volum de îndrãznealã ºi stil, în tehnice) nu ne prezintã decât suprafeþe –
care cunoscutul scriitor Mircea Damian va anulând volumele.
servi, pe 250 de pagini, cel puþin tot attea Cu o excepþie: portretul d-lui Al. Rosetti,
zâmbete ironice. ªtim noi cui. directorul Editurii “Cultura Naþionalã”.
74
Texte recuperate

Arcul lui Cupidon de d-l ION SÎN-GIOR-


GIU este cea mai proastã carte apãrutã de la
Coresi încoace.

NUMERUS CLAUSUS!
Un concurs cu premii
ÎNTREBARE:
Dacã, la fel cu Robinson Crusoe, ai fi silit
sã trãieºti singur pe o insulã nelocuitã ºi nu
þi s-ar permite sã iei cu tine decât “numerus
clausus” de zece cãrþi ce nu le-ai citit încã sau
care ai vrea sã le reciteºti, care sunt acele 10
cãrþi ce le-ai alege?
Din rãspunsurile primite, “Bibliofila”
alcãtuieºte o listã în care aratã numãrul
voturilor obþinute de fiecare carte aleasã de
cititorii noºtri.
Acei cititori ale cãror liste vor obþine acele
zece cãrþi care au obþinut maximul de voturi
vor primi gratuit toate acele zece cãrþi, în lim-
bile ce le-au arãtat în listele lor.
Acei în ale cãror liste va lipsi numai una
din cãrþile alese ca majoritatea de voturi, vor
primi aceastã carte ca premiu de consolare.
Morocco - Mohamed Alafia Rãspunsurile se vor adresa pânã la 1 mai
1932 la „Bibliofila”, strada dr. Istrati, nr. 10,
- “Nici nu l-ar putea subtiliza. D-l Rosetti care va publica lista cãrþilor alese ºi numele
e prea voluminos” – remarcã cineva. câºtigãtorilor.
- “ªi face ºi volume” – rãspunde altul. „Floarea de foc”, an I, nr. 6, 13 februarie
1932, p.4, Nesemnat.
EDGAR WALLACE, marele ziarist ºi
autor de romane senzaþionale, piese de tea- Curier [IV]
tru ºi nuvele fantastice, a murit, la Holly-
wood, în vârstã de 57 de ani. La sfârºitul lunii martie apare Celula Nr.
De la primul sãu succes, Clopotarul, Edg. 13 (Patruzeci ºi cinci de nopþi la Închisoarea
Wallace a repurtat o mulþime de alte succese Vãcãreºti) de MIRCEA DAMIAN.
financiare. Ajunsese unul din cei mai bogaþi
A apãrut, în Editura „Cartea Româ-
scriitori ai lumii.
neascã”, o frumoasã lucrare de Al. ROSET-
Era aºa de avut, încât avea tot atâtea mili-
TI, Limba românã în veacul al XVI-lea.
oane câte opere. Asemãnãtor lui Xavier de
Montapin, îþi uita (cu toatã memoria lui fa- Cunoscutul pictor CORNELIA DANIEL
buloasã) operela anterioare. Era ajutat de va expune ultimele sale lucrãri, în cursul
foºtii criminali – angajaþi ca secretari -, care lunii martie, în atelierul sãu din strada
îºi povesteau isprãvile. Moºtenitorul tronu- Ceres, nr. 17 (Izvor).
lui Angliei îi era prieten intim.
Acatistul Sf. Dimitrie Basarabov, poem reli-
IOAN MASSOFF este sevastosul “Ram- gios de SANDU TUDOR, va apare în
pei”. Sevastos este massofful “Adevãrului curând, în editura „Cartea Româneascã”.
literar...”. Amândoi au o situaþie literarã: „Floarea de foc”, an I, nr. 7, 20 februarie
imbecili ai publiciºtii româneºti. 1932, p.2, Nesemnat.
75
Eugen Ionescu

Curier [IV]
Teatrul Municipal pentru copii
la periferie
De dragul ºi grija educaþiei sufleteºti
pentru marele popor al celor mici, se
încearcã, din patru pãrþi ºi în tot felul de
chipuri, procedee artistice menite sã arunce
veselie, din care va rãsãri optimismul nece-
sar zilei de mâine.
Primãria Capitalei, prin Direcþia Cultu-
ralã, condusã activ de d-l Eufom Mihãi-
leanu ºi cu preþiosul concurs al d-lui Victor
Ion Popa, fac sã se desfãºoare pe scenele ate-
neelor populare reprezentaþii pentru copii.
Prima reprezentaþie a avut loc – într-un
chip fericit ºi cu totul neaºteptat – la
Ateneul „Iacob Negruzzi”, pus sub conduc-
erea d-lui avocat ªt. Cãlin.
Pentru oºtirea micilor suflete, zilele de
duminicã sunt adevãrate sãrbãtori, care se
cer dorite în toate cartierele ºi sunt pilde
bune ale unuia dintre puþinii primari pe
care i-a avut capitala.
Teatrul de copii la periferie, pe lângã ros-
tul de a împrospãta orizonturile celor care
se ridicã, îl are ºi pe acela de a grefa o atitu-
Colombia - Guaico
dine cu mijloace atrãgãtoare.
În faþa activitãþii celor numiþi, binevoim polemicã ideologicã, în care sã vorbeascã de
ºi sperãm, alãturi de ei, rezultatul care se acþiunea nefastã ºi secãtuitã a „bãtrânilor”
contureazã cât mai bine ºi mai apropiat. elevi de liceu.
A apãrut „ROMÂNIA LITERARÔ, nr. 4, Elevii grãdinelor de copii preparã apa-
cu colaborarea d-lor Liviu Rebreanu, I. A.
riþia unei reviste – dinainte.
Bassarabescu, Camil Baltazar, Mihail Se-
Vai, vai, suntem bãtrâni!
bastian, Ion I. Cantacuzino, Emil Gulian ºi
Eugen Ionescu.
În „Rusia Sovieticã”, se pregãteºte o ediþie
Se anunþã apariþia certã ºi grabnicã a monumentalã ºi integralã a operei lui TOL-
unor reviste noi: STOI.
„FREAMÃTUL VREMII”, sub conduce- Aceastã ediþie va avea nouãzeci de vo-
rea d-lui Stanciu Stoian ºi cu colaborarea lume – dintre care, patruzeci ºi douã se ºi
unor „homini novi”; gãsesc sub tipar. Munca editorilor va fi, se
„REVISTA UNIVERSITARÔ, scoasã de crede, terminatã abia pe la 1934, dar
studenþii facultãþii de litere din Bucureºti ºi tipãrirea completã încã ºi mai târziu.
cu asentimentul suprem al d-lui profesor ºi S-au gãsit pasagii inedite – ºi neintegrate
decan Dim. Gusti. de Tolstoi din Anna Karenina ºi din Rãzboi ºi
pace.
Apar încontinuu REVISTE ALE LICEE- S-au mai gãsit – ºi e foarte preþios –
LOR din Capitalã ºi provincie. operele cu conþinut social ºi politic, scrise în
Elevii claselor primare – organizându-se ultimii ani ai vieþii ºi nepublicate din prici-
în generaþie bellicã – vor scoate o foaie de na cenzurii þariste.
76
Texte recuperate

Editarea va fi dirijatã de Vladimir duhul ºcolii, cheamã aprobãrile maxime ale


Certikov, discipolul ºi prietenul marelui tuturor.
scriitor rus.
Sovietele . care nu se pot arãta favorabile Mort sau viu?
unei largi difuziuni ºi ideilor anarhiste ºi Ziarele s-au grãbit sã anunþe moartea
pacifiste care formeazã materia mai ales a prematurã a scriitorului Basarabeanu,
ultimelor lucrãri – au dat totuºi permisi- eveniment care a provoca duioºia manifes-
unea sã se publice fãrã nici o omisiune – tatã azi printr-un necrolog. În realitate, este
ceea ce este o probã de toleranþã din partea o simplã retragere în sânul Basarabiei.
Sovietelor – ºtiindu-se cã filosofia lui Tolstoi Prietenul nostru, d-l G. N. Zamfirescu,
nu are nici un punct comun cu aceea a lui primeºte însã:
Marx ºi Lenin. „Dragã Gemi,
Toleranþa este însã limitatã la o ediþie de Te surprinde cã-þi scria din Bãlþi, desigur.
cinci mii de exemplare ºi probabil rezervate, Fapt e cã m-am stabilit aci de douã luni ºi
în majoritatea, strãinãtãþii. sper sã stau câþiva ani”.
Patima
Credem cã toate subiectele îºi pot afla o Dragostea amicilor învie morþii.
justificare esteticã: dar cu condiþia unei jus-
tificãri evidente. Anunþãm apariþia aºteptatei etici a ui
Un subiect banal rãmâne – dacã nu e rea- HENRI BERGSON, intitulatã Lex deux
lizat – prozã. Dar, ce este grav, e cã porno- sources de la morale et de la religion un volum
grafia, transpusã ca atare – fãrã alchimia în 80 , Felix Alcan, Paris, 1932. În numãrul
nouã a cristalului estetic -, rãmâne porno- viitor vom publica o recenzie dezvoltatã.
grafie, cât mai grosolanã, cu cât capãtã o Tânãra ºi delicata revistã „BOBI”, scrisã
falsã oficialitate ºi o falsã justificare artisticã. de cel mai proaspãt contingent al unei lite-
Subiectele scabroase rãmân, îndeobºte, raturi efervescente, se manifestã cu simpatie
scabroase, patologice ºi îngroºate în teatru: pentru noi. Îi urãm o creºtere mai mult
teatrul nu este o artã a subtilitãþilor psiho- decât proporþionalã, cu vârsta.
logice – ca, de pildã, romanul -, ci a con-
flictelor vãdite, mari, puternice. Ce e dra- D-l MARIUS BUNESCU a descris o
matic devine în teatru mai dramatic. Ce e expoziþie de picturã. Acest Vlaminok al
scabros devine în teatru ºi mai scabros. României plastice îþi primeºte, an de an, for-
Tematica „Patimii” – pe care d-ºoara Ven- mula.
tura o reprezintã actualmente, pe scena tea- Nu ºtiu cine ne-ar fi suflat: Brevia se inep-
trului sãu – ar fi putut fi exploatatã numai tia. (Lãudabil d-l Cioculescu!)
cu armele de introspecþie ºi cunoaºtere ale Din abundenaþ de material, cronica liter-
romanului.
arã a d-lui Eugen Ionescu despre Madona cu
Aici, scabrosul se etaleazã gras – ºi d-na
trandafiri de d-l G. M. Zamfirescu apare în
Ventura nu ne va putea face sã credem cã
numãrul viitor al revistei noastre.
dacã nu mai are talent, în schimb, ºtie sã uti-
lizeze o savantã tehnicã de atragere a unui
public foarte puþin de gust, dar foarte mult ARTUR ENêESCU a vagabondat toatã
libidinos. iarna cumplitã care a trecut, îmbrãcat
primãvãratec, într-un pardesiu ºi cu pantofi
Ultima ratã se va reprezenta la Teatrul cauciucaþi.
Naþional în beneficiul exclusiv al creãrii Societatea Scriitorilor Români s-a gândit
unui fond pentru terminarea localului în cã nu e necesar sã cheltuiascã banii cu
construcþie al AZILULUI „ELENA DOAM- îmbrãcarea ºi îngrijirea unui om, care desi-
NA”, pe care îl dirijeazã d-na E. Grecu. gur îºi va sfârºi – bolnav cum e – viaþa în
Iniþiativa d-nei directoare, într-o vreme curând, lucru ce va necesita altã secãtuire a
când profesorii nu împrumutã duh din bugetului.
77
Eugen Ionescu

Dar viaþa poetului Artur Enãºescu s-a Tot la Ateneu expune pictorul S.
încãpãþânat sã sãlãºluiascã mai departe în MUTZER, impresionat încã – e posesorul
epava care a rãmas. unei sensibilitãþi iritate. am sentimentul cã
Scriitorii din generaþia lui, împreunã cu picteazã din enervare, în loc sã þipe sau în
Societatea Scriitorilor Români, sã meargã sã loc sã zgârie.
cearã ºi sã-i ofere acum, în primãvarã, când De altfel, culoarea lui þipã ºi zgârie,
razele soarelui descoperã rupturile ºi cruzi- Frumos.
mea mizeriei, un culcuº, o hainã, o pereche GALL îºi va tipãri un album de carica-
de ghete ºi asigurarea unei mâncãri zilnice, turi. Aºteptãm ºi vom discuta.
celui care odatã, nu de mult, le-a oferit MARIUS BUNESCU a deschis o expozi-
prânzuri îmbelºugate. þie. vom reveni.
Nu e mult pentru salvarea unei vieþi ºi e
Mai sunt ºi alte EXPOZIÞII.
o datorie care ar trebui sã aibã tãria unui Cãutaþi-le ºi d-voastrã.
jurãmânt. „România literarã”, an I, nr. 4, 12 martie
1932, p.3, („Cronica plasticã”) Nesemnat.
Sinistrul acefal M. Sevastos (pe care, dacã
ar fi cucoanã, l-am crede muza lui Arghezi)
Curier [VI]
cautã sã facã zgomot, cu ce nu are, pe
socoteala noastrã. Deoarece nu-l putem con- Din cauza zeþarului, care n-a putut
sidera decât ºurub, nici nu ne gândim sã-i culege, în numãrul trecut al „Florii...”, aºa
rãspundem. cum am anunþat noi, ºi din cauza d-lui
Totuºi, din dragoste pentru ocrotitorii de ªerban Cioculescu, care înþeleg greu, fiindcã
limbã românã, îl sfãtuim pe Sevastos sã-ºi întreaga atenþie ºi-o încurcã între calambu-
facã examenul de conºtiinþã. Astfel, în rurile cu care se distreazã, suntem siliþi sã ne
prima searã de la apariþia revistei noastre repetãm, corectând: cineva ne-a suflat titlul
sã-ºi toarne în cap un bidon de benzinã ºi întreg din „Vremea”: BREVIA SED INEPTA.
sã-i dea foc. Ceea ce însemneazã – nu-i aºa domnule
Dacã e, într-adevãr, pasãrea Phoenix, se Cioculescu? - mult mai bun.
va bucura înviind de o formã ceva mai cuvi-
incioasã ºi mai adecvatã evului nostru. A apãrut Povestea unui muncitor – volum
În caz contrariu, nu e necesar sã ne luãm de versuri semnat de d-l ILIE P. DOGARU,
nici o rãspundere. poet muncitor de inspiraþie sincerã ºi nefal-
„Floarea de foc”, an I, nr. 7, 20 februarie sificatã.
1932, p.2, Nesemnat. Poeziile sale sunt, dupã cum spune el în-
suºi, izvorâte din sublimarea revoltei su-
fleteºti provocate de nedreptãþile societãþii
Memento [I] de astãzi:
În urmãtorul numãr ne vom ocupa de
expoziþia „Grupului nostru” din Saloanele Cãci dacã azi destinul mi-a fost vitreg
„Mozart”. Câteva talente atrag magnetic ªi m-a sortit sã port „haina robiei”,
atenþia opticã: Mac constantinescu, Casilda Ca un ecou înfrunt valul vieþii
Miracovici, Ionescu-Sin etc. ªi plânsul mi-l plâng numai „poeziei”
Alþii o disting cu înverºunare: G. Nichita, La 25 martie, vernisajul expoziþiei de
Al. Marino-Moscu, Phoebus. etc. caricaturi a d-lui NEAGU, în Sala Mozart.
ªi mai sunt care decepþioneazã: T. Un talent autentic bate la poarta notorietãþii.
Papatrandafir, Demian etc. A apãrut, la Cluj, al treilea numãr, pe
Existã în Sala „Ileana” o EXPOZIÞIE DE luna martie, al revistei d eliteraturã ºi artã
FOTOGRAFII. „HYPERION”, de sub conducerea d-lui C.
Argintaru.
La Ateneu este, în subsol, sau a fost, o „Floarea de foc”, an I, nr. 11, 19 martie
proastã EXPOZIÞIE COLECTIVÃ. 1932, p.4, Nesemnat.
78
Texte recuperate

Memento [II] cepe Nichita decât Rembrandt, care nu mer-


itã sã-i fie zugrav.
A deschis o expoziþie d-na LUKI GA-
„România literarã”, an I, nr. 6, 26 martie
LACTION ZAMBRA. Nu am fost încã. Îmi
1932, p.4, Semnãtura: E. I.
pare rãu. (Foyerul „Maria Ventura”).
MARIUS BUNESCU va fi comentat aici
de cronicarul plastic – în numãrul proxim l Aspecte ale plasticii
revistei. (Muzeul „Simu”). ºi ale culturii
Caracteristice pentru o culturã încã pri-
THEODORESCU-ROMANAÞI expune marã, cum este a noastrã, sunt: poezia liricã,
la „Casa ªcoalelor”. N-am fost. proza în imagini substituite argumentelor ºi
abstracþiilor, polemicele reduse la atacuri
În Salonul „Ileana” – a deschis o expoz- personale (o recentã disputã, în care cei doi
iþie de picturã d-l ENEA. adversari se spurcã reciproc, pasioneazã o
parte din publiciºtii noºtri care, pe rând,
Caricaturistul NEAGU va deschide în
intrã într-o arenã care, în nici un caz, nu ar
curnd expoziþia de caricaturi.
fi putu fi a ideilor pure) ºi – fiindcã este o
„România literarã”, an I, nr. 4,
artã în special concretã – eflorescenþa pic-
12 martie 1932, p.3,(„Cronica plasticã”)
Nesemnatã turii.
Aþi remarcat cum am trecut peste cubism
(care este abstract) aproape fãrã sã se simtã,
Ce crede d-l da Vinci
iar cei câþiva „cubiºti” români pãstreazã din
Trei pictori – Nemulþumiþi cã în cronica cubism (în afarã poate de singurul Marcel
din numãrul trecut al „României literare” Iancu) ce este mai puþin „cubism esenþial”:
cronicarul plastic i-a uitat, au profilat la ironia, caricatura ºi – cum au gãsit-o? –
adresa acestuia, prin curieri, insulte ºi culoarea. (De pildã, M. H. Mary.). Dar – ca
provocãri musculare. sã precizãm ºi fiindcã este semnificativ –
Cronicarului i s-a arãtat, azi-noapte, în „cubiºtii” noºtri nu sunt români: ci evrei –
vis, Leonardo da Vinci, care l-a mustrat pen- capete abstracte. Singura formulã abstractã
tru lipsa de considerenþã pe care o are faþã în artele plastice nu au putut-o prinde –
de confraþii italianului: Phoebus, Bãjenaru ºi cum era ºi firesc – românii.
Nichita. I-a deschis apoi orizontul plastic ºi Un bun argument împotriva celor ce cred
i-a explicat dificila artã a celor trei.
în existenþa organicã a unui bizantinism cu
Intimidat ºi cuprins de remuºcãri pro-
rãdãcini înfipte în solul românesc (deci a
funde, cronicarul plastic îºi retrage, cu umil-
unui stil abstract) ar fi pictura noastrã, car-
inþã (nu-l asasinaþi) opiniunile netipãrite ºi
acteristic asprã primarã, materialã, senzori-
dã satisfacþie Artei celor trei pictori ºi d-lui
Da Vinci. alã. (Bizantinismul încercat, arareori – ca, de
Astfel: pildã, de Olga Greceanu -, nu are aderenþe
Pictura lui Bãjenaru nu este „merdã”, solide – ci numai teoretice – pe sufletul
cum greºit credea cronicarul nepriceput, ci carpatin). Bizantinismul presupune o veche
ozon pur; tablourile lui Phoebus nu sunt ºi nobilã tradiþie de îndelungatã ºi „achevée”
„merde distilate” (Vai! ce greºealã), ci dis- culturã: pe care exemplul aºa de „plastic” –
tilãri de rare esenþe iar Nichita – incompara- e cazul! – al picturii noastre îl dezminte cert.
bilul! – este rivalul triumfal al lui Rafael, D-l Petru Comarnescu încercase, acum
decât care mult mai frumos picteazã peis- vreo patru sau cinci ani, sã surprindã expre-
agiile din Fontenbleau, pe care pictorul sia unui „specific românesc” în artã – o uni-
Renaºterii nu le-a izbutit niciodatã. tate, deci, de stil – ºi, în concluzii anchetei
La aceste confesiuni cronicarul adaugã întreprinse, se oprea, în expresia chromaticã
jurãmântul cã mai mult talent are Phoebus (dacã mi-aduc bine aminte), la un „cenuºiu
decât Michaelangelo ºi cã mai mult se pri- dur al cerului”.
79
Eugen Ionescu

mai cu seamã în discernerea valorilor estet-


ice, sau în gustul ºi spiritul critic literar: d-l
D. Tomescu ºi d-l M. Sevastos, din cei vechi,
sunt exemple frapante. Iar cei tineri nu fac
sã presimþim o afinare a simþului critic sau o
delicateþe a gustului: de lucru acesta, dur-
erea m-am izbit în conversaþii ºi în lectura
câtorva tineri intelectuali ºi publiciºti, dintre
care, altminteri, unii posedã evidente cal-
itãþi dinamice: A. Golapenþia, N. Dobridor,
C. Papadima, Gr. Bãjenaru, B. Radian, V.
Damaschin, Eugen Jebeleanu etc. toþi, sau
aproape, intelectuali de sorginte ruralã).

Prin cele enumerate mai sus, nu se poate


desprinde în artã ºi în picturã un stil, stilul
presupunând o unitate de tradiþie, de cul-
turã. Doar cel mult se pot desprinde unele
elemente comune, care sã formeze, oare-
cum, o bazã instinctualã viitorului stil ºi
viitoarei tradiþii româneºti.
Mexico - Rocko Elementele acestea: ruralism, imagism
predominant ºi exagerat, lipsa de fineþe, de
ªi, într-adevãr, arta noastrã (remarca a gust ºi de simþ critic, concretismul, roman-
mai fost fãcutã, îmi pare), ºi mai cu seamã tismul, neoromantismul sau realismul în
pictura, este ruralã (ªtef. Dumitrescu, Fr. picturã, ºi, în primul rând, eflorescenþa
ªirato), sau mahalageascã (Mateiu Cara- izbitoare cu totul specialã ºi caracteristicã a
giale, I. Barbu), sau primarã, violent afectivã picturii la noi (Sion, Pallady, Iser, M. Iancu,
ºi senzualã (Petraºcu, Arghezi, Rebreanu, Petraºcu, Bunescu, Tonitza, ªirato, ªt.
Goga), iar polemica impulsivã ºi fãrã alti- dumitrescu, Mac Constrantnescu etc. – ta-
tudinea abstracþiei (de la Arghezi, Cocea ºi lente în adevãr revelatorii) dacã nu consti-
Pamfil ªeicaru ºi pânã la Lovinescu care tuie un stil ºi o unitate de culturã, constituie
izbuteºte sã ajungã la treapta intelectualã a punctele de reper ºi caracteristicile infu-
anecdotei); poezia subtilizatã – cum a încer- tabile ale specificitãþii sufletului românesc.
cat-o, într-o parte a operei sale poetice, Ion Salvarea nu o putea în nici un caz consti-
Barbu ºi cum încearcã, astãzi, poetul tânãr tui un sãmãnãtorism (care se poate traduce:
Dan botta, este cu totul izolatã ºi strãinã de avem opinci, sã rãmânem la opinci!), nici
mentalitatea autohtonã. (Lucrul acesta a bizantinismul (care nu poate resuscita prin
fost remarcat ºi mai mult când s-a încercat – noi), nici modernismul „sincronic”, fiindcã
dar cât de mediocru – o formulã de artã suntem neputincioºi sã ne þinem la pas cu
ruralã: „Sãmãnãtorismul” – care era însã un lumea occidentalã.
miºmaº e romantism ºi social de confuzie Soluþia? Nici una, sau, dacã este una –
între interior ºi decor, ca mijloacele rudi- timpul care va ...într-o unitate de culturã
mentare ale unei tehnici fãrã surprizã).
elementele disparate ºi neclare – ºi va mod-
Expresia esteticã sau logicã a unor rare
ela asperitãþile colþuroase ale rudimentaris-
spirite, cu locul meritat în Occident, este
mului nostru de primari. Pentru asta – o
sortitã, hotãrât, neînþelegerii: despre lipsa
rãbdare scurtã de douã sute de ani.
unui „spirit de fineþe” al intelectualilor
noºtri de întâia generaþie, îmi vorbea, re- „Freamãtul vremii”, an I, nr. 1,
cent, un bun prieten al meu, d-l Alexandru martie 1932, p.25-26,
Elian. („Lipsa de fineþe” e atât de evidentã („Cronica plasticã”)
80
Negru
pe alb

N. GEORGESCU
Cu ochii larg închiºi
(completãri la „Boala ºi
moartea lui Eminescu")
Abstract
The author makes additions to his writing on the " Eminescu's death and illness", after having
studied a number of research and writings on the same topic. He continues the discussion within
the limits of literature.

Dupã încheierea cãrþii „Boala ºi moartea lui Eminescu" (Editura Criterion Publishing, 2007), am
mai mult rãgaz sã mã ocup de unele lucrãri care trateazã acelaºi subiect, pe care le-am evitat în
timpul elaborãrii pentru a nu mã lãsa influenþat sau ispitit de polemici cronofage. Îmi voi exprima
pãrerea despre acestea – încercând, pe cât îmi va fi posibil, sã-mi pãstrez punctul de vedere din carte
–sau nuanþându-mi-l, dupã caz, cu atenþionarea cititorului. Pãstrez, desigur, discuþia în limitele
filologiei, de chestiunile medicale propriu-zise ocupându-se specialiºtii cãrora doresc doar sã le ofer
izvoare cât mai curate.

Iarãºi despre autopsie tualele elogii însã, trebuie sã parcurg nisipul


fierbinte al unor interpretãri care nu-mi dau
… Citesc abia acum seria se studii ºi arti- liniºte. Prea mult foc, prea subþiri încãlþãrile
cole reunite de Cãlin L. Cernãianu sub titlul noastre de literaþi, scriitori, pentru dinþii
„Conjuraþia anti-Eminescu” în revista resentimentari ai caniculei ce cade torenþial
„Semnele timpului. Pagini pentru cazuri extra- din sferele înalte ale Instituþiilor lui
ordinare”, Nr. 3-5 (2002) – pe care mãrturi- Justinian, vizitate de cãtre autor, pe dome-
sesc a le fi rãsfoit de câteva ori, gãsind cele niul istoriei literare. Mã refer, aºadar, la
mai uºoare pretexte sã le pun deoparte (mai zone mai umede, unde omenescul pare,
ales antiintelectualismul agresiv al autoru- totuºi, îngãduit.
lui, care ritmeazã ca o perdea intermitentã Gãsesc, în fine – aici, ºi nu în sutele de
drumul spre un posibil contact cu infor- pagini publicate ulterior de cãtre autor, pe
maþia, a constituit, cred, reaºezarea aproape care le rãsfoisem cu aceeaºi indispoziþie fizi-
mecanicã a acestei cãrþi mereu la baza tean- cã, de altfel – demonstraþia sa cã doctorul
cului de aºteptare). Apariþia d-lui Cãlin L. Al. ªuþu ar fi scris un text larg despre boala
Cernãianu în eminescologie a fost, ºi pentru lui Eminescu. Credeam cã este o neînþe-
mine, o reverificare tonicã a documentelor legere; nu, Cãlin L. Cernãianu considerã cã
despre poet – cu legislaþia timpului; autorul a descoperit raportul medical întocmit ime-
a clarificat multe lucruri de ordin general ºi diat dupã autopsia lui Mihai Eminescu – ºi
am sperat tot timpul cã va veni cu precizãri gãseºte temeiuri sã-l atribuie chiar doctoru-
juridice categorice. Chiar aduce asemenea lui Al. ªuþu, deºi raportul este nesemnat.
lãmuriri în câteva zone – pe care le voi Dânsul procedeazã la o expertizã graficã,
aminti la momentul potrivit. Pânã la even- adicã la o comparaþie între înscrisul pe
81
N. Georgescu

imagini scanate dupã documente nu pot


vorbi de la sine, textele ele însele nu se auto-
expertizeazã. Cãlin L. Cernãianu este, pro-
babil, singurul care crede cã Al. ªuþu a scris
cu aceeaºi mânã toate cele trei materiale.
Bazat pe acest crezãmânt, ajunge la con-
cluzii abracadabrante pe care le repetã la tot
pasul în articolele sale din aceastã carte – ºi
din altele. Bine ar fi sã aibã dreptate, dar
lipseºte demonstraþia. Concluzia cea mai
nãucitoare ar fi cã Al. ªuþu, medicul care pe
faþã spunea tuturor cã Eminescu a avut sifi-
lis, în ascuns, în acest raport nesemnat ºi
nefãcut public, afirmã cã poetul n-a murit
din cauza sifilisului, ci doar din cauza unei
oboseli cumplite. Mai mult încã: acest ra-
port ar fi circulat subteran ºi din el se
inspirã pentru unele informaþii primul
biograf al lui Eminescu, nimeni altul decât
Nicolae Pãtraºcu. Aceasta este prima zalã
din lungul lanþ al „conspiraþiei anti-
Eminescu” pe care-l forjeazã Cãlin L.
Cernãianu în articolele sale.
Evident, este ceva de felul „risum teneatis,
amici”, dar autorul este atât de încrâncenat
în susþinerile sale încât a sacrificat deja câþi-
va arbori seculari ºi baremi din milã pentru
biata pãdure trebuie sã-l trag de mânecã.
care-l considerã raport de autopsie cu douã Închid, de aceea, ochii ºi trec prin valurile
alte înscrisuri care-i sunt atribuite lui Al. de injurii ºi noroi aruncate asupra lui G.
ªuþu ºi deduce cã toate cele trei texte sunt Cãlinescu ºi a tuturor biografilor sau profe-
scrise de aceeaºi mânã. Autorul numeºte sorilor de românã care ar conspira de un
asta „expertizã criminalisticã a scrisului”. secol ºi mai bine împotriva lui Mihai
Textul de comparat, acest raport de autop- Eminescu; mai mult chiar: încerc sã mã
sie, are 16 pagini ºi se gãseºte la Biblioteca apropii, tot orbeºte, de autor, sã intru în sis-
Academiei Române unde a fost adus e cãtre temul sãu ºi sã-l înþeleg. Cu ochii larg
George Potra dupã ce l-a editat (1934; a fost închiºi vreau sã-l ajut sã ºi-i deschidã pe ai
donat? Oferit spre achiziþie? Când anume?), sãi.
– iar celelalte douã texte, presupuse a fi ale
lui Al. ªuþu, au câteva rânduri (Certificatul În cãutarea arhivelor
medical din 5 iulie 1883) ºi, respectiv, Pentru cã nu se comparã între ele ab-
aproape o filã (Raportul medico-legal din 23 stracþiuni, trebuie mai întâi sã redãm con-
martie 1889). cret faptele. George Potra publicã în 1934 o
Nu se poate admite aºa ceva; pentru o broºurã intitulatã „Mihail Eminescu.
expertizã graficã, de orice fel ar fi ea, sunt Cauzele morþii sale. Studiu” (Editura librã-
necesare enorm de multe mostre de scri- riei CULTURA POPORULUI, 16 pagini)
iturã, trebuie investigaþii colaterale (privind unde editeazã defectuos acest text, despre
cerneala, peniþa, hârtia), analiza de text este care scrie într-o notã (preluatã parþial ºi de
indispensabilã, e nevoie de o metodã Cãlin L. Cernãianu): „Manuscrisul original
anume, mai e nevoie de multã prudenþã; este proprietatea mea ºi îl am din hârtiile rãmase
cele câteva pagini de carte împãnate cu de la regretata poetã Cornelia din Moldova. Am
82
Cu ochii larg închiºi

cãutat în nenumãrate rânduri ºi pretutindeni,


unde am avut bãnuiala cã aº putea da de numele
autorului, dar mi-a fost absolut imposibil, fiind-
cã timpul îndelungat care s-a scurs de atunci ºi
pânã acum târâse în vecinicie pe aceia care mai
puteau sã spunã ceva despre el. În orice caz, se
vede cã manuscrisul este al unui medic, ºi aceas-
ta o dovedeºte caracteristica scrisului ºi nume-
roºii termeni medicali întrebuinþaþi în raport.
Eu aº propune ca autor al manuscrisului pe
Dr. N. Tomescu, fostul medic primar al spitalu-
lui de copii ºi al institutului unde era internat
M. Emiescu. El este acela care a pus diagnosti-
cul sistemului circulator al poetului ºi numai el
singur, dintre medicii care l-au îngrijit, nu a
publicat nimic în legãturã cu el; deci ar fi exclus
ca sã nu-ºi fi luat ºi el notiþe, ca ºi ceilalþi, de
felul cum se manifesta boala ºi viaþa poetului.”
Pânã aici citeazã Cãlin L. Cernãianu, dar
nota continuã:
„Nemulþumindu-mã numai cu atât ºi voind
sã dau articolului de faþã o atenþie cât mai mare,
ºi dacã îmi permiteau cercetãrile chiar a-l trans-
forma într-un studiu preþios, am început, mânat
de informaþia raportului, sã rãscolesc praful tre-
cutului de pe dosarele care mai trãiau în podul
Spitalului Brâncovenesc. Bunãvoinþa ºi atenþia
D-lui Dumitriu, Marin Ionescu ºi Ioraºcu
Vasile care timp de o sãptãmânã n-au încetat de Imediat ce am auzit, fãrã multã gândire
a cãuta în tot locul unde bãnuiau cã vor da de m-am ºi dus la depozitul tuturor vechiturilor de
vreo hârtie preþioasã, s-a terminat fãrã nicio sa- acte, în speranþa de a vedea cât mai repede hâr-
tisfacþie, fiindcã Morga la acel spital fusese de tia mea doritã.
scurtã duratã, numai pentru timpul cât se Iluzie zadarnicã ºi mult regretabilã, fiindcã
fãceau reparaþii la spitalul Colþea (acolo era hârtiile Ministerului de Instrucþie din anul
Morga oraºului mai înainte); iar printre hârtiile 1889 erau prea puþine, iar printre acestea lipsea
timpului s-au gãsit copiile multor memorii, tocmai cea cãutatã. Mi s-a spus de cineva –
adresate Ministerului de cãtre Administraþia poate cã vei gãsi la Institutul Medico-Legal unde
acestui spital, prin care cere sã i se mute în altã se vor fi adunat hârtii de felul acesta.
parte Morga, deoarece nici localul nu permite Pentru convingere, am vizitat în ultimul
aceasta ºi nici starea bolnavilor care stãteau alã- timp ºi acest institut, dar secretarul m-a lãmurit
turi de cadavrele þinute mai multe zile sau chiar din primele cuvinte cã arhivã mai veche de anul
o sãptãmânã, pânã când le venea rândul la 1893, data înfiinþãrii institutului, nu se gãseºte.
autopsie. ªi cu aceasta am terminat ºirul drumurilor în
Dupã cum vedem, fiind ceva fugitiv, nici pro- cãutarea hârtiilor cu informaþii mai preþioase,
cesele verbale ale autopsiilor nu s-au pãstrat. rãmânând ca viitorul sã fie mai indulgent pen-
Socotind cã la Ministerul de Instrucþie se tru aceia care se vor ocupa încã cu viaþa ºi opera
gãseºte copia procesului verbal, fiindcã fusese la lui Eminescu.”
autopsie ºi un reprezentant al acestui minister, Dl. Cãlin L. Cernãianu ar fi trebuit sã
am pornit-o într-acolo, dar mi s-a rãspuns cã vadã: George Potra deþine „manuscrisul
arhiva mai veche de 30 de ani a fost datã original”, dar cautã prin arhive „hârtia mult
Arhivelor Statului. doritã”.
83
N. Georgescu

De bunã seamã, el este convins cã are o are de-a face cu arhiva unui medic ... ºi sã
copie dupã un act, cã aceastã copie fãcutã de caute medici în generaþia lui N.C. Tomescu
mânã este manuscrisul sãu gãsit între hârti- atunci când se aflã între alte hârtii. O exper-
ile Corneliei din Moldova – ºi cautã actul tizã grafologicã ar fi cât se poate de potrivi-
dupã care s-a fãcut ea. Se ºtie (ºi în acest tã pentru a stabili dacã înscrisul în discuþie
înscris se spune) cã autopsia lui M. a fost fãcut de mâna Corneliei din Moldova.
Eminescu, cerutã de Titu Maiorescu, a fost Nu ne depãºim limitele în acest domeniu,
publicã, s-a fãcut în amfiteatrul Spitalului dar ne prinde mirarea cã dl Cãlin L.
Brâncovenesc de cãtre profesorii Alexianu ºi Cernãianu procedeazã la o expertizã… cu
ªuþu ºi la ea au asistat: Primul procuror al înscrisuri de la ªuþu.
Tribunalului Ilfov, Inspectorul de poliþie,
Secretarul general al Ministerului Instruc- A existat un raport de autopsie
þiunii Publice, precum ºi ziariºti, amici ai Pentru cã a iscat vii discuþii (mai ales
poetului, doctori, studenþi. George Potra prin intervenþia lui G. Cãlinescu care-l com-
presupune cã fiecare instituþie a avut o parã pe George Potra cu Octav Minar ºi
copie dupã actul întocmit ºi merge prin declarã cã textul este suspect de a fi o plas-
arhive sã-i gãseascã undeva locul, dar nu tografie), George Potra dã Bibliotecii
are succes (ciudatã este afirmaþia sa cã la Academiei Române înscrisul sãu, care astãzi
Ministerul de Instrucþie erau puþine hârtii se pãstreazã la secþia de manuscrise. Eu
din 1889, „iar printre acestea lipsea tocmai remarc mai întâi hârtia, care este semitrans-
cea cãutatã”; cred, însã, cã este vorba de o parentã, improprie întocmirii, chiar scor-
exprimare defectuoasã, calc dupã limba þoasã. Primele pagini sunt scrise faþã-verso,
francezã). iar cerneala trece prin suport fãcând textul
Copia pe care o deþine George Potra greu lizibil – motiv pentru care, desigur, cel
putea fi luatã de un notar, de un avocat sau care a scris continuã pe o singurã faþã. Mai
de un simplu curios... de ce sã fie neapãrat remarc, apoi, câteva informaþii ce pot lega
vorba de un medic? Sau, dacã este vorba de acest text de un context. Astfel, înscrisul lui
un medic, de ce sã nu fie chiar Cornelia din George Potra face istoricul bolii poetului ºi
Moldova, medic respectabil, în arhiva cãreia începe aºa: „La 8 iulie 1883, Mihail Eminescu
G. Potra a gãsit documentul?! Desigur, cel a fost izbit într-un mod quasi-subit ºi mai fãrã
care a întocmit actul original, acest raport de prodrom de o maladie mintalã care a întristat ºi
autopsie, nu avea cum sã nu fie medic... a surprins pe amicii ºi cunoscuþii sãi. Iritabil
Poeta Cornelia din Moldova (1866-1933), pe numai ºi muncit de o insomnie þinutã cu câteva
numele adevãrat Cornelia Kernbach-Tatu- zile mai înainte, se armã în invidia lui cu un
ºescu, era botoºeneancã, fratele ei, poetul revolver ºi ameninþã fãrã motiv pe unul dintre
Gheorghe din Moldova (1863-1909), fiind cei mai devotaþi ai lui amici. Cu multã dificul-
cãsãtorit cu Ana Conta, sora filosofului. Ne tate el fu stãpânit în agitaþiunea sa ºi dus la
aflãm, aºadar, în cercul strâmt din jurul institutul medical „Caritatea” din Bucureºti...”
Veronicãi Micle (un timp, Ana Conta i-a fost Ai crede cã data de 8 iulie, pentru cea
prietenã, dar dupã moartea Veronicãi nu adevãratã, de 28 iunie, rezultã din diferenþa
i-a pãstrat o amintire prea frumoasã). de 12 zile dintre stilul vechi, pãstrat la noi, ºi
Cornelia din Moldova a fost mult timp cronologia europeanã. În realitate însã,
medic secundar al Eforiei Spitalelor civile între 28 iunie ºi 8 iulie este o diferenþã de
din Bucureºti (a absolvit Facultatea de Me- doar 10 zile. De fapt, acest început seamãnã
dicinã din Bucureºti, susþinându-ºi teza de foarte bine cu ineptul „Studiu critic” publi-
doctorat aici, în 1893, devenind printre cat de Nicolae Pãtraºcu în „Convorbiri lite-
primele femei medic de la noi). Era firesc sã rare”, dupã moartea poetului. Redãm frag-
o intereseze destinul lui Eminescu, îi era la mentul corespunzãtor, din nr. 11-12, ian.-feb
îndemânã sã-ºi facã o copie dupã raportul 1890, p.1054: „Spre începutul lui iulie 1883,
de autopsie pe care-l cautã George Potra, însã, poetul nostru simþi oarecari anomalii în
dar este nefiresc la acesta sã nu ne spunã cã fizicul lui robust, un numãr de nopþi de insom-
84
Cu ochii larg închiºi

nie care-l neliniºtirã ºi-l obosirã. La 8 iulie, un acest act îl preia pe Nicolae Pãtraºcu, atunci
vânt puternic se abãtu asupra acestui creer- pe ce se bazeazã acesta când explicã în ter-
lume, dezrãdãcinând orice vegetaþie ºi astri ºi meni medicali cum arãta creierul?! Presa ºi
lãsând în urmã-i pustiul ºi umbra în care nu sursele deschise ale momentului nu dau
mai încolþi decât sãmânþa morþii. Se înarmã des- asemenea amãnunte. În sensul metodei
de-dimineaþã cu un revorver ºi plecã sã ia o baie. comparativ-istorice, suntem þinuþi sã con-
Când voi sã se coboare, descãrcã revorverul în siderãm cã Nicolae Pãtraºcu a citat un act
unul din vechii ºi cei mai buni prieteni ai sãi, D. medical. A existat deci un asemenea act.
Chibici-Râvneanu. Atunci fu condus ºi instalat Întrebarea revine: înscrisul lui George Potra
la ospiciul Caritatea din Bucureºti, unde stãtu citeazã acelaºi act medical sau doar pe
mai bine de douã luni...” Nicolae Pãtraºcu? Acest înscris continuã cu
Aici este, cred, una dintre sursele actului încã trei paragrafe, redactate în termeni de
medical pe care-l deþine George Potra – ºi strictã specialitate ºi care nu se mai regãsesc
mi se pare firesc sã considerãm cã avem de-a la N. Pãtraºcu: „Leziunea anatomo-patologicã
face cu o compilaþie a cuiva (mai mult ca caracteristicã maladiei, acea simfizã meningo-
sigur, chiar Cornelia din Moldova) dupã cerebralã, acele aderenþe speciale între mem-
izvoare narative avute la îndemânã. brana pia-mater ºi substanþa corticalã ocupau
Oricum, se vede cu ochiul liber cã nu avem douã regiuni opuse: partea interioarã a circum-
de-a face cu actul original, cel din 16 iunie voluþiunilor frontale ºi extremitatea posterioarã
1889; ar mai rãmâne posibilitatea, destul de a circumvoluþiunilor occipitale, pe când cele
vagã însã, ca acest act sã fi fost preluat ºi douã ascendenþe cele parietale ºi cele tempero-
comentat, topit în comentariul de faþã, de sfenoidale erau cu totul indemne; fapt ce explicã
cãtre Cornelia din Moldova sau cine va fi
unele fenomene clinice din viaþã, adicã delirul ºi
autorul documentului descoperit de George
debilitatea facultãþilor intelectuale, precum ºi
Potra în arhiva ei. Niciunul dintre medicii
perversiunea facultãþilor instinctive, pe de altã
lui Eminescu nu confundã 28 iunie 1883 cu
parte, lipsa turburãrilor grave ale motilitãþii
8 iulie 1883. Nu mai complic lucrurile cu
(contracturi, convulsiuni epileptiforme ºi mono-
revolverul lui Eminescu ºi afacerea Chibici-
plagii) ºi lipsa tulburãrilor sensoriale, ilusiuni ºi
Râmneanu (am dezvoltat separat subiectul;
dacã e cazul, revin). halucinaþiuni sensoriale.
Am redat începutul, sã redãm ºi partea Din partea cordului s-a constatat o
referitoare la creier. Spune actul lui George degenerescenþã grasã a pereþilor cordului,
Potra: „Comparându-se între ele cele douã he- deveniþi galbeni ºi friabili, ºi prezenþa unor plãci
misfere, s-a gãsit o greutate mai mare de 25 gr. intense ºi proeminente atât la baza valvulelor
în favoarea hemisferului stâng, care este organul aortice, cât ºi pe /partea?/ internã a aortei ascen-
cugetãrii ºi al acþiunii. Circumvoluþiunile dente.
frontale ocupau ele singure mai mult de jumã- În fine din partea ficatului ºi a rinichilor s-a
tate din volumul hemisferelor, indicând pânã la observat asemenea o degenerescenþã granulo-
un punct dezvoltarea anormalã a regiunilor psi- grãsoasã considerabilã.”
hice în defavoarea celor sensoriale, motoare ºi Am redat textul în descifrarea lui George
vegetative.” Potra, doar cu adãugarea unui cuvânt între
N. Pãtraºcu în 1890, scria cam la fel: paranteze drepte. Faþã de aceste observaþii,
„Emisferul stâng, organul cugetãrii propriu- Nicolae Pãtraºcu are doar fraza: „Între
zise, avea 25 de grame mai mult decât celãlalt. cãmaºa creerului ºi substanþa corticalã erau
Circumvoluþiunile frontale ocupau singure mai câteva puncte aderente, lipite, care explicã pânã
mult de jumãtate din volumul emisferelor la un punct neºirul de cugetare al poetului în
indicând pânã la un punct dezvoltarea anormalã timpul boalei ºi poate ºi unele neregularitãþi din
a regiunilor psihice, în defavoarea celor sensori- viaþa sa.” (p. 1058-1059). Pare un rezumat al
ale, motore ºi vegetative.” Propoziþia din urmã observaþiilor clinice de mai sau, mai
este preluatã în întregime. Problema este degrabã, explicarea în cuvinte mai simple,
însã abia acum destul de complicatã: dacã de cãtre un medic, a textului de specialitate.
85
N. Georgescu

Cum citãm, cum citim… interesant a cunoaºte cauzele maladiei care a


Aceastã parte a Manuscrisului Potra i-a venit sã isbeascã pe unul dintre cei mai mari
interesat pe medicii care s-au ocupat de poeþi români.” Vedem tonul: ar fi interesant.
boala ºi moartea lui Eminescu ºi mai ales pe Se intereseazã un autopsier, ºi încã la modul
Ion Nica, cel care conferã autenticitate actu- dubitativ, de cauze la acest nivel ºi pe loc,
lui (id est: considerã cã cel care transmite dupã autopsie, în raportul pe care-l efec-
rândurile de mai sus a vãzut cu ochii proprii tueazã? Scenariul cel mai probabil este cã
ceea ce consemneazã). Dupã Ovidiu Vuia cel care a scris pânã acum a adunat infor-
(„Misterul morþii lui Eminescu, Ed. Paco, maþia – ºi acum începe sã rezoneze. În con-
1996,p.48; sub rezerva cã n-am verificat tinuare: „ªtim cã paralizia generalã este o tris-
trimiterea), însuºi G. Cãlinescu „într-un arti- tã achiziþiune a secolului nostru ºi se datoreºte
col pe care l-a publicat în „Contemporanul”, cu parte alcoolismului cronic, parte sifilisului, ºi în
câteva luni înainte de moartea sa, afirmã cã mare parte vieþii turburate ºi supraoboisite la
Eminescu, dupã cum reiese din actul sãu de care ne împing necesitãþile moderne.”
autopsie (sic!) s-a stins din viaþã în urma unui „…S-a zis cã Eminescu a devenit alienat
anevrism aortic rupt…” Semnul atenþionãrii în urma unei maladii sifilitice ce l-ar fi isbit
în parantezã îi aparþine lui Ovidiu Vuia; se acum 10-12 ani. Eroare…”
poate deduce cã G. Cãlinescu considera „… Alþii au zis cã el se alcooliza. ªi aceastã
drept „act de autopsie” acest manuscris, idee este ca cea dintâi o supoziþie cu totul gratu-
dupã ce, în 1934, îl clasase ca o compilaþie, itã. Dacã Eminescu a abuzat de bãuturi alcoo-
ceea ce ºi este, de fapt. Oricum, este singura lice, aceasta a fãcut-o când deja maladia înce-
descriere anatomicã ce ar atesta existenþa puse.
unei autopsii fãcute imediat dupã moartea Fosta-a hereditatea adevãrata cauzã a ma-
lui Eminescu. Dupã cum se ºtie, doctorul ladiei?…”
Gheorghe Marinescu n-a mai analizat ulte- Expresii precum „s-a zis”, „alþii au zis”
rior creierul la microscop, deci descrierea de nu sunt proprii unui raport de autopsie, nici
mai sus aparþine sau se bazeazã pe obser- referirile la Shopenhauer de mai departe,
vaþiile doctorilor de la masa de disecþii, deci, cu pãrere de rãu, lui Cãlin L. Cernã-
Alexianu ori ªuþu, dictate de unul dintre ei, ianu trebuie sã-i iasã din minte acest lucru.
scrise de unul dintre ei etc. (sunt atâtea vari- Cu totul interesantã este fraza pe care am
ante; fiind profesori, ei aveau, desigur, cu subliniat-o. Cãlin L. Cernãianu descifreazã
sine asistenþi etc.). Fiind vorba de o autop- ca mai sus, dupã George Potra. În textul
siere cu public, este de la sine înþeles cã ofi- original sunt douã cuvinte tãiate, astfel:
cianþii actului ca atare spuneau cu voce tare ”S-a zis cã Eminescu a devenit alienat în
ce fac ºi ce vãd, adicã fraze precum cele de urma unei /vechi?/ maladii sifilitice /,?/ ce
mai sus au fost rostite, explicate, încât cine l-ar fi isbit /în/ acum 10-12 ani.” Se citeºte
era dornic putea sã-ºi ia chiar notiþe. relativ bine vechi, se întrevede virgula – iar
Abia dupã o asemenea desfãºurare a în este clar tãiat dupã ce a fost scris. Cãlin L.
concretului Cãlin L. Cernãianu ar putea sã Cernãianu iarãºi nu vede textul pe care-l
discute dacã nu cumva Manuscrisul Potra supune expertizei; oare procedeazã me-
provine de la Al. ªuþu însuºi. În loc sã par- canic, adicã nu comparã cuvinte cu sensuri,
curgã aceste faze obligatorii ale cercetãrii ci semne, liniuþe, bastonaºe, ovale?! Cum
(eu cred cã le-am identificat cam pe toate; citim totuºi ºi cum înþelegem? E o maladie
chiar dacã mi-a scãpat vreo verigã, îi pot veche ce ar fi izbucnit acum 10-12 ani? „În
stabili ulterior locul pentru cã am configurat urmã cu 10-12 ani”? „În anul X” (urma sã
lanþul evenimentelor), decreteazã scurt cã a precizeze anul ºi s-a rãzgândit)? Cumva:
descoperit senzaþionalul: prin expertizã „S-a zis în urmã cu vreo 10-12 ani cã…”
criminalisticã a scrisului „se demonstreazã” (exprimare stângace, topicã franþuzeascã)?
cã textul îi aparþine lui ªuþu ºi celelalte. Admiþând cã cei 10-12 ani se scad din anul
Dupã acest pasaj ce descrie o autopsie, morþii poetului, 1889, suntem purtaþi spre
Manuscrisul Potra continuã imediat: „Ar fi anii 1877-1879. Cine putea sã fixeze aici
86
Cu ochii larg închiºi

debutul bolii lui Eminescu? Este epoca lui detaºare în timp, afirmaþia este fãcutã dupã
glorie ca poet, ziarist ºi chiar om politic (fu- o etapã, dupã ce se consumã experienþa
sese revizor ºcolar într-un guvern conserva- numitã. Sunt interpretãrile Corneliei din
tor, era în atenþia Palatului). Pentru cã a stat Moldova sau ale celui care a scris textul de
o lunã la Floreºti unde a tradus o carte din faþã – oricum, târziu dupã evenimente. Ar
nemþeºte? Sunt aproape enigme (totuºi, pri- trebui, desigur, sã stabilim cât se poate de
etenii lui Eminescu explicã retragerea lui la exact în ce perioadã profesa aceastã teorie
Floreºti prin motive de sãnãtate). În acest numita ºcoalã ºi astfel am putea data mai
raport de sintezã sunt integrate ºi zvonuri sigur sau cel puþin am putea stabili ter-
publice. Despre „hereditrate” ºtim cã s-a menul post quem. Nu insistãm, nu este de
pronunþat ºi I.L. Caragiale, dar imediat resortul nostru, noi ne-am propus doar sã-l
dupã moartea poetului. Despre alcoolism a ajutãm pe dl Cãlin L. Cernãianu sã-ºi scoatã
scris Panaite Zosin la 1902. Vedem, mai sus, din minte ideea fixã cã se aflã în faþa rapor-
în Manuscrisul Potra: „o tristã achiziþie a tului de autopsie întocmit de Al. ªuþu dupã
secolului nostru”, deci autorul înscrisului moartea lui Mihai Eminescu.
îºi declarã apartenenþa la „secol”, ceea ce ar
fi un indiciu cã este ºi scrie în secolul al XIX- Nisip în ochii deschiºi
lea. Dacã însã el ar fi scris la 1901, de pildã, Textul acesta al lui George Potra se în-
deci în secolul al XX-lea, ar fi spus la fel: „o cheie brusc, fãrã semnãturã ºi, pare-se, fãrã
achiziþie a secolului nostru”, pentru cã a duce gândul la capãt: „Poate cã acei savanþi
achiziþie înseamnã acumulare în timp. Pe vor avea dreptate. Totuºi, noi, dezbrãcându-ne
scurt, prin „secolul nostru” se poate un moment de acele idei materialiste, ne vom
înþelege ºi „epoca noastrã”, „generaþia noas-
aduce aminte de cuvântul lui Hristos: „Sã
trã” – nu neapãrat delimitarea strictã a ani-
judecãm arborele dupã fructele sale”. Ori cã
lor secolului al XIX-lea. Dacã prin „acum 10-
ar fi fost Eminescu predispus sau nu prin naº-
12 ani” numãrãm de la pe la 1902 în sus,
terea sa la alienaþiune mintalã, degenerat sau
când apare studiul lui Panaite Zosin unde
nu, el a fost un geniu pe care toþi îl admirãm ºi
boala lui Mihai Eminescu este consideratã
de sorginte sifiliticã, nu fãrã complicaþii ce înaintea memoriei cãruia toþi ne închinãm.”
þin de alcoolism, ajungem la un timp ne- Bine ar fi sã putem vedea în Al. ªuþu un
definit între 1914-1916 când putea fi scrisã creºtin fervent.. Iarãºi: este vorba de „acei
aceastã compilaþie – eventual, cu scopul de savanþi” ºi de „noi”, o punere faþã în faþã, o
a fi publicatã. detaºare. Aceastã compilaþie este un înscris
Cãlin L. Cernãianu redã ºi paragraful târziu, o interpretare. Din fericire, partea
imediat urmãtor de dupã „Eroare” – de din ea care interpreteazã boala lui Eminescu
data aceasta în descifrare proprie: „Emi- se regãseºte în interpretãrile de bun simþ ale
nescu n-a fost sifilitic. Ideea aceasta s-a nãscut lui Ion Nica – întãrite ºi nuanþate, la rândul
din doctrina erronatã ce professã ºcoala germanã lor, de cele recente ale lui Ovidiu Vuia. Asta
cã paralisia generalã este tot deauna o manifes- contureazã o tradiþie aproape continuã,
taþiune sifiliticã, tot aºa de înºelatã ca aceea care adicã o ºcoalã de gândire. Nimic nu-i per-
susþine cã toate sclerosele cerebrospinale sunt de mite lui Cãlin L. Cernãianu sã facã din
originã sifiliticã. Alþii au zis cã el se alcoolisa…” Manuscrisul Potra un text secret al lui ªuþu
Aici textul are imperfectul cu accent grav menit spre a alimenta cu un adevãr dublu
pe finalã: professà – accentul fiind imposibil un lanþ conspirativ al biografilor lui Emi-
de confundat, pentru cã imediat mai jos cu nescu. Drept pentru care încep sã deschid
un rând avem trei ã-uri: „…germanã cã par- ochii ºi ies de sub cascada de imprecaþii ºi
alisià generalã…” între care iarãºi se pune noroi slobozitã de autor asupra istoricilor
un a accentuat grav. Cãciula pe ã este foarte literari, lãsându-l sã bãligãreascã mai
clar conturatã, ca un cerc larg, aproape departe un sol indemn de sãmânþã pentru
închis, de la stânga la dreapta. simplul motiv cã e nisip ºi numai nisip spul-
Acest imperfect: „doctrina eronatã ce pro- berat de vânt. Nici scrisul nu se îndeamnã
fesa” presupune „profesa cândva”, ne aratã o sã rodeascã în deºert.
87
Nicolae
Breban ‘75
S. DAMIAN

Grimasa
râsului
Abstract
Considerations about the literature activity of he weel known novelist Nicolae Breban who celebrate
in this month 75th aniversary.
Key-words: aniversary, contemporary literature novel, protagonists

Reiau aici însemnãri mai vechi care nu Fireºte asocierile care se pot face vizeazã
ºi-au pierdut, cred, actualitatea. Ele se referã înrudiri mai adânci, de structurã, dar nu
în special la primul roman publicat de N. acoperã întreg angrenajul narativ. În altã
Breban Francisca. E simptomatic cã oricând, parte am insistat pe relaþia de înrudire cu
chiar în situaþiile de maximã încordare, per- Dostoievski, alt zeu tutelar. În Francisca
sonajele nu-ºi pot stãpâni exclamaþia de personajele râd mult ºi totuºi nici unul nu
jubilaþie. Aceastã miºcare convulsivã a bu- schiþeazã vreo înclinaþie spre umor. Cel care
zelor, care intrigã pe cei din jur, este materi- se aºteaptã ca Breban sã descopere dis-
alizarea prisosului de energie, dar ºi a crepanþele comice ale existenþei va fi deza-
deciziei de a nu se lãsa striviþi de împreju- mãgit. Nimic nu se petrece aici detaºat, fãrã
rãri, ci de a le impune voinþa lor. În încrâncenare. Peste toate întâmplãrile plu-
Francisca ceea ce o atrage pe eroinã spre tesc norii gravitãþii, iar râsul indicã, para-
Marilena, colega de ºcoalã, e râsul ei, de o doxal, o permanentã încruntare. Exaltarea
nepãsãtoare sfidare. Ca o pecetluire a domi- nietzscheianã s-a grefat pe o tradiþie a na-
naþiei, Penescu râde sec, iar mama Fran- raþiunii posace, aptã sã înfãþiºeze reci ºi
ciscãi, fascinatã de farmecul bãrbatului, in- dârze ambiþii de izbândã. Roman al explozi-
tervine cu o izbucnire de veselie, încercând ilor de energie, Francisca vãdeºte curiozi-
sã recapete aerul de fatã ingenuã. La Cupºa, tate pentru þinuturile tenebroase ale psi-
triumful lui primitiv, în fond o autoînºelare, hicu1ui, guvemate de impulsuri, de stranii
se exprimã printr-un chicotit rãutãcios. tentaþii ºi respingeri. Lumea lui Nicolae
Pânã ºi Francisca, în dialectica sinuoasã a Breban coboarã din crestele aprige ale pro-
relaþiilor cu Chilian râde repetat, glacial, zei lui Rebreanu. Dar, ca în Ciuleandra sau
metalic. Numeroasele alte scene pot fi citate. Pãdurea spânzuraþilor, patimile obsesive
Mã simt de aceea îndemnat sã aºez Fran- macinã actele de voinþã. Examenul metodic
cisca sub zodia râsului dionisiac al lui al acestor stãri îl apropie pe autorul
Zarathustra. El s-a nãscut râzând, ne spune Franciscãi ºi de Hortensia Papadat-
Nietzsche. Erupþia de veselie a reprezentat Bengescu sau de Gib Mihãescu.
în confruntãrile vieþii, semnul distinctiv al În proza de disecþie psihologicã, Breban
puterii. nu e interesat însã de antecedentele stãrilor
Întreprind deci acum, din acest unghi, de crizã, de gradarea eroziunilor. Nu întâl-
cercetarea criticã. Ea porneºte de la debutul nim migãloasele radiografii ale descom-
epic al lui Breban. punerilor, ca în ciclul familiei Hallipa,
88
Grimasa râsului

solicitat de alte izbucniri de autoritate.


Acum, noului spectacol al descãtuºãrii
Breban i se dedicã integral, iar ipostaza de
admiraþie nu stânjeneºte, ci favorizeazã
observaþia exactã, minuþioasã.
Între o competiþie ºi cealaltã nici o clipã,
însã arena nu rãmâne pustie. Dupã ce a sor-
bit din cupa victoriei, concurentul se retrage
în anonimat – el nu mai poate oferi nimic
descripþiei – ºi lasã locul înfruntãrii urmã-
toare. Fiecare episod se bizuie de aceea pe o
extremã tensiune. Supuse acestor criterii,
personajele nu pot stabili între ele raporturi
de neutralitate. Se iveºte în mod fatal proba
încercãrii rezistenþelor. Francisca este o
suitã a acestor probe. Din toate unghiurile,
autorul urmãreºte aceeaºi priveliºte: irupþia
Forþei.
Cum se exercitã Forþa ? Sunt mai întâi
stadii primare în care predominã actele
directe de cruzime ºi teroare. Profesorul
Voinea, care se poartã ca o brutã sadicã, tre-
buie situat pe o treaptã inferioarã de autori-
tate. Mijloace rafinate de învãluire facili-
teazã ascensiunea spre culmi a lui Penescu.
Breban insistã asupra seducþiei, ca formã
superioarã de infiltrare a autoritãþii. Chipul
lui Penescu, distins, agreabil, conversaþia
bunãoarã. Se poate spune cã Breban cautã în antrenantã, mãgulitoare, care face ca victi-
Francisca aproape cu exclusivitate momen- ma sã se îndrepte singurã spre capcanã, in-
tul de suprem efort, cel care divulgã întrea- tuiþia cu care descoperã punctele vulnera-
ga capacitate mobilizatã lãuntric, ce se con- bile, amestecul de amabilitate ºi insolentã
sumã vijelios. Atunci momentul Râsului constrângere - toate aceste atribute ne
coincide cu momentul etalãrii Puterii. obligã sã-i rezervãm un rang mai înalt în
Când survine faza decisivã, abia atunci asta celor tari. Dupã aceea, subit, supre-
razele reflectorului se aprind, iar în umbrã, maþia în conducerea treburilor familiei o
cel care mânuieºte aparatul trãieºte ºi el obþine tatãl Franciscãi, prin infailibilul simt
frenezia contemplãrii. Cât timp se manifestã practic pe care îl vãdeºte într-o împrejurare
ºters, anonim, chiar dacã în interior, pe criticã. Conchidem deci cã romanul ne
ascuns, se adunã încet marile elanuri în înfãþiºeazã o cursã neîntreruptã în care se
aºteptarea ºansei prielnice, personajul nu transmite ºtafeta puterii. Întrecerea o câºtigã
reþine atenþia. Revãrsãrii de lavã i se acordã de fapt, Francisca, deºi ea este handicapatã
însã, îndatã, prioritate. Pânã nu simte tãria de vârstã, de dependenþa materialã. Felul
de a lua iniþiative ºi de a hotãrî asupra cum înþelege fata, înzestratã cu o precoce
soartei familiei, tatãl Franciscãi se miºcã perspicacitate, limitele mediului ºi cum se
fantomatic, desconsiderat chiar literar. Abia distanþeazã net de el (prin însãºi spoveda-
în perioada de efervescenþã ies la ivealã nia ei în faþa lui Chilian) îi asigurã succesul
resorturi uluitoare de tenacitate despoticã, (ºi el provizoriu, într-o perspectivã mai
pe care nimeni din jur nu le-a bãnuit. Nici largã a evenimentelor).
scriitorul nu ne-a lãsat sã deducem o aseme- Vãzut ca un tratat machiavelian închinat
nea eventualitate fiindcã pânã atunci fusese puterii, romanul expune un grafic de uti-
89
S. Damian

lizare a autoritãþii, de la acþiuni nemascate


de opresiune, trecând prin procedee de per-
suasiune afectivã, de lentã seducþie ºi amã-
gire, ajungând pânã la cãi complexe de
înrâurire indirectã, prin refracþie. Astfel o
putere veritabilã, invizibilã pentru un ochi
neprevenit, se retrage aparent, dând întâi-
etate declanºãrii directe adverse, fãrã con-
secinþe de duratã, iluzie a puterii. Între
Cupºa ºi Chilian reþeaua de fire e compli-
catã ºi în reconstituirea acestor meandre
romancierul îºi verificã pãtrunderea psiho-
logicã. Avid de situaþii certe, neîngãduitor
faþã de sentimentalism, disimulat în obsti-
naþia lui prin umilinþã ºi docilitate, prudent,
suspicios, Cupºa crede cã îl pãcãleºte pe
protectorul sãu fiindcã se adapteazã numai
la suprafaþã ºi, în tãcere, neºtiut de nimeni,
continuã sã se considere stãpân. Cu viclenia
lui rudimentarã dar vânjoasã, e avid sã se
strecoare în “golul de voinþã” al altora. Nici
nu-ºi poate imagina cã nu e el acela care
profitã de pe urma stratagemelor pe care le
ticluieºte în felul acesta leapãdã treptat
reþinerile, din ce în ce mai sigur pe sine, fãrã
rã-ºi dea seama cã ascultã, în fond, de la
depãrtare, de sugestiile lui Chilian. Acesta
acceptã voit tactica travestirilor, îi dã rãgaz
lui Cupºa sã savureze victoriile lui ºi îl diri- leºte alte circuite, iar eroii, aflaþi parcã sub
jeazã printr-un fel de radar sufletesc spre o imperiul transei, acþioneazã ca niºte som-
altã percepere a vieþii, pe care o implicã inte- nambuli. Cu o secretã plãcere scriitorul
grarea într-un colectiv al muncii. Undeva,
exploreazã aceste regiuni unde biologicul e
uimit de riposta activistului, þãranul pre-
încã separat de trãirea lucidã, unde ges-
simte cã se apropie de ceva nou, necu-
turile îndeplinesc porunci oculte încãrcate
noscut, dar lipsit de viziunea de ansamblu,
de povara veacurilor. Credem de altfel cã
se reazemã încã tot pe vechile certitudini.
Cu precizie ºi cu fineþe narativã Breban mult mai puþin sigur se miºcã Breban în
descrie suprapunerea de planuri, stãrile de domeniile dramelor de conºtiinþã, (discuþia
coincidenþã aparentã, mecanica preluãrii Francisca-Rãteanu).
iniþiativei reale. Ca o sondare a straturilor tulburi, ca o
Se înregistreazã apoi invazia Forþei ºi dezvãluire “arheologicã” a sufletului uman,
prin canalele obscure, misterioase prin care În absenþa stãpânilor dezvoltã aºadar vir-
comunicã personajele. Sunt dezlãnþuiri tualitãþile primului roman. Francisca pre-
deschise ale energiei, dar ºi neprevãzute zintã, dupã cum am arãtat, mai multe iti-
miºcãri, pornite din tainice resorturi! Când nerarii ale cursei pentru putere. Integrabil
descinde în zonele joase ale abisurilor literaturii care înfãþiºeazã tipologia parveni-
sufleteºti, unde raþiunea e neputincioasã, tului, romanul lui Breban rãstoarnã ierarhia
Breban are intuiþii excelente. O mânã, pusã cunoscutã. Nu privilegiile deþin primordia-
pe umãrul unei fete (episodul Emiliei în litatea, ci mijloacele prin care ele au fost
restaurant) provoacã spaimã dar ºi o smulse. Toate personajele cãrþii doresc pute-
irezistibilã atracþie. Atunci un fluid stabi- rea, deliciile lor provin mai mult din
90
Grimasa râsului

exercitarea ei în sine, fãrã alte scopuri mai credincios spiritului dostoievskian este
îndepãrtate. Jubilaþia trebuie pregãtitã de absenþa milei. Sã recapitulãm deci izvoarele
aceea savant, ca, o datã venitã clipa, aban- tragicului la Nicolae Breban : 1. autoconsu-
donul extatic sã fie total. La un moment dat marea energiei, prin limitarea ei internã; 2.
eroul are prevestirea energiei disponibile. O acþiune în contratimp cu circumstanþele
moleºealã letargicã ar putea induce în istorice ºi, de aici, neputinþa de a concretiza
eroare, dar când alarma va fi datã, apa- o veleitate din pricina unui obstacol extern
renþele se vor ºterge, nimic nu va putea de netrecut. În dezvãluirea acestor premise
împiedeca proclamarea puterii. Înainte de ale catastrofei, argumentaþia romancierului
actul definitiv, când eroul trãieºte antici- primeºte accente patetice. Sfera de afirmare
parea acestei situaþii, îl cuprinde o euforie a tragicului nu apare însã, în Francisca,
pe care cu greu ºi-o poate stãpâni. Cei mai îngustatã ? Nu mai existã oare ºi alte surse
cãliþi amânã cu o perversã voluptate ter- esenþiale, care pot alimenta conflicte zgu-
menul dezvãluirii. Penescu îºi ajutã chiar duitoare ? Cine atribuie funcþie preponder-
inamicul, numai ca sã confere luptei un coe- entã raporturilor de putere (stãpân-slugã,
ficient mai ridicat de dificultate. Siguri pe cãlãu victimã) nu subestimeazã alte resor-
tãria lor, ei opteazã pentru aventurã, deºi, turi, cu iradiaþie antinomicã lor, resorturi ale
neîndoios, fiind atât de calculaþi în pândã, vieþii afective ºi raþionale?
nu cunosc riscul. Dupã epuizarea situaþiei Dar asupra roadelor ºi asupra carenþelor
favorabile, brusc, convingerea inutilitãþii îi unui anumit exclusivism în concepþia nara-
sileºte sã renunþe. Sunt ei capabili sã supra- tivã a romancierului, e necesar sã insistãm.
vieþuiascã declinului, sã conserve o parte a Am mai tratat aceste aspecte în alte analize
forþei necheltuite, sã se restrângã acum la un consacrate ultimelor romane scrise de N.
spaþiu infim, dupã ce le-au aparþinut teri- Breban, de pildã Voinþa de putere. Ele se
torii atât de întinse ? înscriu în ciclul intitulat Destinderea de
Conºtiinþa înfrângerii, prin secarea ener- realism.
giei, devine mobilul principal al tragicului. Existã cãrþi în care omul, ca un obiect de
Acestei etape i se distribuie toatã solemni- studiu în laboratorul unui entomolog, este
tatea ceremonialului. Francisca rãmâne un înfãþiºat cu o neiertãtoare impudoare, gol,
roman al bãtãliilor succesiv pierdute, bãtãlii prãdat de orice nimb, nepãzit de vreo cre-
în care drama decurge din irosirea de pute- dinþã. Lipsa de cruþare rãmâne o însuºire a
re. Asistãm la discreditarea unei autoritãþi realismului. Dacã afirmãm cã Francisca nu
din pricina sterilitãþii (Penescu îºi pierde degajã generozitate, vrem sã subliniem cã
treptat prerogativele, deoarece virtuþile pentru Breban exactitatea în descrierea unui
care-i permit sã subjuge sufletele altora se mecanism psihic e mai presus de intenþiile
dovedesc, cu trecerea timpului, din ce în ce pãrtinitoare ºi, de aceea, analizele lui par o
mai neproductive). Altãdatã realitatea se operaþie de disecþie. În cãutarea adevãrului,
opune expansiunii personalitãþii ºi confrun- oricât de neplãcut ºi de dizgraþios ar fi aces-
tarea are un deznodãmânt nefericit pentru ta, scriitorul e dinainte absolvit. Bineînþeles,
erou (tatãl Franciscãi îºi gãseºte aptitudini însãºi aceastã cãutare îl obligã sã menþinã
de organizator tocmai când obiectul de apli- pânã a capãt termenii ecuaþiei pe care vrea
care a puterii, moara, nu mai poate fi s-o rezolve. Cât timp relateazã acea feroce
folositã). încãierare provocatã de voinþa de putere,
De plâns se plânge mai puþin în romancierul denunþã o lume în care energi-
Francisca. Asta nu înseamnã cã prãbuºirile ile se cheltuiesc sterp, o lume devastatã de
n-au mãreþia lor. Când resursele umane, porniri instinctuale, viciatã prin renunþarea
hãrãzite unei spectaculare desfãºurãri sunt la plenitudine ºi supunerea la o unicã dorin-
epuizate, dezastrul poate avea ecouri rãs- þã. Proiecþia lui se impune prin logica ºi
colitoare. Dupã cãdere nu se aude însã nici pregnanþa reconstituirii. Ce se întâmplã însã
un geamãt de regret sau de remuºcare. Ceea cu fiinþele oare, dezgustate de spectacolul
ce frapeazã la un scriitor care se declarã degradãrii, vor sã spargã încercuirea?
91
S. Damian

Dezvãluie ele alte aptitudini, încã nealter- antagonice de la începuturile lumii.” Chiar
ate, constructive, posibi1e sã asigure o mai iminenþa morþii lui nu alungã sila pe care
fericitã împlinire umanã ? i-o poartã. Pradã facilã a mirajelor, mama
Sã urmãrim destinul unui personaj care, nu meritã nici ea decât dispreþul. Francisca
dincolo de obiectivitatea caracterizãrii, be- asistã la tribulaþiile pãrinþilor cu satisfacþia
neficiazã tacit de creditul autorului. cã e imunã, independentã, cã nu cunoaºte
Francisca este pivotul acþiunii, ea sudeazã sclavia legãturilor afective. Martorã perspi-
planurile disparate ale cãrþii, din postul ei cace a nãruirilor familiei, ea pare o strãinã,
de contemplare realitatea e demontatã în neimplicatã în dramã. Ruperea e linã, scu-
articulaþiile cele mai subtile, cu o acuitate a titã de reveniri sau spasme. Nimeni nu
privirii ºi un discernãmânt în interpretare poate crede cã separarea este rezultatul
uimitoare la aceastã vârstã. Prin intermedi- unui proces; ea a fost instantanee, organicã,
ul ei întocmim cronica epocii în date conclu- funciarã. Nicicând relatarea nu trãdeazã
dente. Ceea ce îi istoriseºte lui Chilian este nostalgia dragostei pe care copilul ar fi res-
însã ºi o confesiune. Cum a strãbãtut imþit-o vreodatã. Fãrã pãreri de rãu, fãrã
Francisca infernul? Ca sã rezumi biografia vreo tresãrire, Francisca se desparte de cei
fetei vei fi nevoit sã înºiri o serie de situaþii apropiaþi ºi îi judecã în camera unui procu-
dureroase: destrãmarea familiei, incompati- ror. Ea denunþã, pe bunã dreptate, ipocrizia
bilitatea cu mentalitatea pãrinþilor, ezitãrile convenþiilor, dar e curios, cã, handicapatã
ºi tentativele de a inaugura un alt fel de trai, de un fel de vid sufletesc, nu suferã când
deziluzia în sforþarea de a stabili o armonie constatã cã, în ea, nu existã nevoia nici unui
în relaþiile cu Chilian. Negreºit, momente de ataºament minim.
impas care i-ar putea clãtina echilibrul afec- Peste spovedania Franciscãi, nu se
tiv. Parcurgem atent paginile romanului ca întinde însã decât la suprafaþã pustiul de
sã gãsim indiciile unor devastãri sufleteºti. gheaþã al nepãsãrii. În adâncuri clocoteºte
Iubirea faþã de pãrinþi? Când ochiul ei un curent viu, fierbinte. Acolo este un focar
precoce ghiceºte amorul adulterin al ma- incandescent, din care emanã vitalitatea,
mei, comentariul se reduce la consideraþii care o pãzeºte de putrefacþie. Francisca nu e
de purã contemplare esteticã. Spectacolul o detaºatã decât în obligaþiile filiale. Pe alte
captiveazã: “Iubirea lor mi-a rãmas în me- planuri e departe de a fi un personaj pasiv, e
morie, aproape în trup ºi în nervi, ca una stã la pândã, adulmecã primejdia, ºi con-
din acele amintiri atât de unice ºi de fer- templarea se transformã într-o corosivã acþi-
mecãtoare încât par mai mult o promisiune une. Cu toate cã rãmâne lucidã, observator
a unei fericiri viitoare decât un fapt con- consecvent, valenþele lãuntrice sunt aservite
sumat. Într-adevãr, când mã gândesc la unei vocaþii violente, nesãþioase, în ciuda
cuplul lor atât de ciudat) aproape adoles- disimulãrii ei. Cãci, ca ºi celelalte personaje
centin, tot trecutul meu se tulburã) devine ale cãrþii, Francisca e mistuitã de setea de
neverosimil, netrãit ºi aºtept sã întâlnesc dominaþie. De la o vârstã fragedã se simte
undeva în viitor feþele lor frumoase, ºterse atrasã de vârtejul acelei bãtãlii care nu
de aburul tainei) murmurul vocilor lor îm- cunoaºte decât învinºi ºi învingãtori. Numai
preunate, aerul în care se miºcau ºi care astfel se explicã de ce, pentru ea, afectele nu
cânta, lovit de atingerea trupurilor lor.” mai posedã nici o valoare, ºi membrii fami-
Astfel, pãrinþii ei constituie o pereche trivi- liei sunt doar rivali, în jocul de-a puterea.
alã, zgomotele împreunãrii lor o tulburã Între Francisca ºi cei din jur mai sunt cu
prin discordanþã. Cu o rece curiozitate putinþã doar stãri de comandã sau de umil-
remarcã zbuciumul celui care joacã rolul de inþã. Silnicã alternativã! Vãzând cã tatãl ei e
tatã. Îl catalogheazã, în nemiloasele ei ver- moale ºi docil, Francisca are senzaþia cã se
dicte, când om-hienã, când om-broascã. Lui întâlneºte cu un subordonat, cu o slugã.
ii poartã o urã deschisã, fãrã naivitate, o urã Pânã când relaþia de inferioritate nu se
maturã ºi durabilã. “Singurul lucru care ne schimbã, bãtrânul va suporta insolenta tru-
lega nu era decât ura a douã organisme fie a fetei. „Poate îþi voi pãrea excesiv de
92
Grimasa râsului

asprã faþã de propriul meu tatã, dar ade-


vãrul era cã ne angajasem într-o adevãratã
luptã, care, pe zi ce trecea, devenea tot mai
evidentã ºi mai necruþãtoare, îi spunea ea
lui Chilian. Pe Penescu îl considerã când
cãlãu, când victimã. De mai multe ori privi-
rile li se încruciºeazã, fata e decisã sã reziste
farmecului, sã-i opunã ambiþia nepotolitã
de a fi ea, încã de atunci, cea mai puternicã.
Abia schiþata oscilaþie a lui Penescu între
doamna Mãnescu ºi Francisca inaugureazã
cuplurile mamã-fiicã, motive rafinate de
incitare a seducerii în romanul În absenþa
stãpânilor. Fata pleacã de acasã cu convin-
gerea cã a sfidat pe tãcute sau direct o pre-
siune teribilã ºi cã n-a putut fi subjugatã.
Acesta este triumful adolescenþei ei. Eroare!
De contagiunea virusului n-a scãpat, ºi ea
este o purtãtoare a bolii, un pericol pentru
liniºtea celorlalþi. ªi mai târziu, contactul cu
semenii apare determinat de aceleaºi im-
bolduri. Prietenia? “De ce sunt prietenã cu
ei? E simplu: pentru cã îmi mãgulesc vani-
tatea. Din acest trio destul de ciudat al nos-
tru, eu sunt cel tare. Nu þi se pare cã sunt
orgolioasã? (ªi cum el nu spunea nimic, ea
continuã repede): Da, aici eu sunt cel mai
puternic ºi câteodatã mi se face ºi milã de ei,
Bulgaria - Kiril Mano
de soarta lor amarã, ºi uscatã de oameni
înfrânþi, slabi, pe care ºi cel mai bun prieten scaun în trecere, un lemn al parchetului
al lor îi foloseºte ºi îi stoarce ºi o sã sfâr- sunã undeva ºi se auzi în cele din urmã
ºeascã... da, n-are rost sã fiu fals sentimen- patul miºcându-se sub apãsarea lui. Acum
talã, o sã sfârºeascã prin a-i pãrãsi. trebuie sã te întorci, gândi ea, trebuie sã
Dragostea pentru Chilian? E adevãrat, ispãºeºti ca o nemernicã aceastã falsã mân-
Francisca stãruie sã-l vadã pe bãrbatul vân-
drie, trebuie sã te îndrepþi, ca ºi pânã acum,
jos ºi stângaci, cu care nu se aseamãnã în
spre el, cel puternic, cel victorios. E drept
nici o privinþã. Numai lui îi poate povesti
aºa ºi el nu-mi va înmuia nici mãcar greu-
sinuoasa ei biografie, fiindcã în el a
descoperit un neaºteptat confident. Dar ºi tatea celui din urmã pas pe care-l voi face
scena spovedaniei, sumarã în repartizarea spre el. Vino, spuse el, ºi în acea clipã ea îl
rolurilor (Francisca vorbea ºi Chilian ascul- iubi.” Dragostea lor trebuie sã fie unirea
ta ore în ºir), e minatã de o ameninþare. celor înzestraþi cu privilegiul forþei.
Sentimentele care par sã se înfiripe exprimã “Vorbesc de doi oameni tari, puternici, ºi
ºi ele, în esenþã, un raport al puterii. Cineva noi suntem puternici”. Atât apropierea cât
trebuie sã porunceascã ºi cineva trebuie sã ºi desprinderea, fluctuaþiile sentimentului,
execute ordinele, cineva trebuie sã fie cel depind de stadiu înfruntãrii a douã voinþe.
tare ºi cineva trebuie sã fie cel docil. „La un “Ne despãrþim acum deci pentru cã încã nu
pas de uºã se opri brusc ºi amândoi, timp de suntem egali ºi asta e încã o piedicã gravã ºi
câteva secunde – ce trecurã cu o vitezã for- o simþim ºi eu ºi tu în mod categoric.”
midabilã – stãturã unul cu spatele spre Francisca deþine un ascendent prin ageri-
celãlalt. Apoi el începu sã se miºte, lovi un mea cu care consemneazã faptele ºi prin
93
S. Damian

efortul de autodepãºire, dar greoiul Chilian numai când se conformeazã cerinþelor


reface terenul pierdut, acþionând cu calmã instinctului, când participã la pregãtirea
dãruire, cu siguranþã intuitivã. De alt- izbânzilor lui. Este ocolitã ºi dificultatea de
minteri, Chilian evitã cercul destructiv, el a gãsi automatismelor instinctului un adã-
are asupra altora o menire catalizatoare, post sub mantia moralitãþii. (Ne amintim cã
fecundã, în spiritul unei echitãþi înþelepte, ºi G. Cãlinescu sintetizeazã, în modul sãu
poate aprecia cu degajare irupþia patimilor. paradoxal, dialectica supraetajãrii: “Toþi
Prea palid implicat în din amica epicã, el nu eroii complecºi sunt niºte ipocriþi, sublimi
pledeazã însã hotãrâtor în apriga încleºtare ori ridiculi, care nu vor sã admitã izvorul
ºi în comentarea ei pentru criteriile ordinei automatic al existenþei lor”.) În Francisca
raþionale. ªi cât de salutarã ar fi putut fi in- ideea moralitãþii este absentã. Eroii acceptã
tervenþia conºtiinþei ! tentaþia rãului, fãrã sã ºtie ce este rãul. De-
Mai remarc în treacãt psihologia lui monul sãlãºluieºte în ei, un demon al cãrui
Chilian e în parte tributarã înþelegerii rigide duºman se aflã doar în propria lui limitare.
a rolului muncii, dominatoare în epocã. Prin Ceea ce nu pot îndura este ruºinea înfrân-
urmare, purtaþi de fatalitate, eroii lui Breban gerii, ultragiul adus orgoliului; în schimb
nu cunosc relaxarea. În urmãrirea unei regretul sau cãinþa le rãmân necunoscute.
himere, ei îºi investesc toate energiile. Când, Pe coridoarele conºtiinþei domneºte
în fine, adversarul zace la pãmânt, absorbit, liniºte absolutã. Dispare astfel, prin aceastã
supt, devorat, alte ºi alte competiþii solicitã tãcere, un motor al conflictului tragic De
de îndatã pe protagonist. “ªi în acest fel de aceea, eºecul în Francisca poate decurge,
luptã, oamenii înving numai atunci când cum am menþionat, doar din epuizarea
sunt sfârºiþi, când sunt morþi, deºi mai râd, energiei sau din opoziþia unor circumstanþe
beau, se culcã cu femei, fac nedreptãþi, fac istorice care, din afarã, împiedicã expansi-
fapte bune dar care nu-i reprezintã. Din unea de putere. Dinãuntru nimic nu contra-
aceastã opticã orice sentiment autentic ar fi zice izbucnirea despoticã. Tragicul, cu toatã
o digresiune, o sustragere. Astfel constituiþi, mãreþia lui, e lipsit de fiorul moral.
eroii nu au încredere în miracolul iubirii ºi Când escaladeazã zidurile privilegiilor
apeleazã la el ca la un instrument tactic, o nici Julien Sorel nu þine seama de impera-
pavãzã de protejare a pornirilor pe care încã tivele sentimentelor. Revanºa e însã pânã la
nu le vor expune direct. Când nu poate fi un urmã drasticã. Revelaþia nelegiuirii îl cutre-
prilej de confirmare a autoritãþii, perso- murã ºi atunci observã cã tot ceea ce a
najele renunþã la dragoste, cum procedeazã crezut cã a reprimat în el totuºi subsistã.
Cupºa, care socoate cã ea l-ar face vulnera- Într-un loc Breban susþine cã Dostoievski ºi-
bil. Nu este pãstrat decât ce poate facilita a cãlãuzit eroii spre un liman al amoralului,
ajungerea la þel. Cu ochii arºi de patima lor dincolo de bine ºi de rãu. Nu identificã el o
obsesivã, trãiesc ca niºte posedaþi. Ce ciu- treaptã a evoluþiei cu finalitatea ei? Crima,
datã infirmitate face ca înãuntrul lor nimic arbitrariul, iluzia libertãþii absolute precede
sã nu stânjeneascã sau sã stãvileascã difuzi- martirajul. Cine trece frontiera dintre per-
unea poftelor ? Ei se întreabã care este clipa misiune ºi interdicþie, dintre libertate ºi
potrivitã pentru irupþie, care sunt mijloacele datorie, dintre Dumnezeu ºi Diavol duce cu
optime ce pot fi utilizate, dar nu pun de loc sine toate dilemele condiþiei umane ºi îºi
sub semnul îndoielii legitimitatea veleitã- asumã, grav ºi responsabil, riscurile omo-
þilor lor. În îndârjirea lor sunt senini, fiindcã rul, pe care nici un argument în mintea lui
nu cunosc sentimentul vinei. Nici o con- Ivan Karamazov nu poate opri, va stârni
strângere afectivã sau raþionalã nu porneºte însã fulgerele demenþei. Cu toate cã pãstrea-
din forul lor intim. N-au de dat nimãnui zã intactã armãtura logicii, Rascolnicov
socotealã, nu pot avea, deci, mustrãri de pãºeºte, fãrã sã fi prevãzut aceasta, în
cuget. Acþiunea lor nu e oarbã, mintea con- imperiul neliniºtii. Urmeazã deruta, nevoia
tinuã sã funcþioneze ºi adesea cu o drã- de penitenþã, încercarea disperatã de a re-
ceascã abilitate. Vocea ei e auzitã, însã cupera umanul. Dostoievski aspirã spre un
94
Grimasa râsului

sens moral (fie el de purificare, de ispãºire automatismul instinctual capãtã o coeziune


evlavioasã). Forul etic, accentuat sau dimi- organicã superioarã. Coborând spre biolo-
nuat, existã în om. gic ºi visceral, romancierul concepe univer-
Surprinzãtoare nu este surclasarea senti- suri închise, ferecate prin amputãrile lor.
mentului de vinã - corolar al disciplinei Mai întâi degenerarea vâscoasã a bãtrâneþii,
morale -, surprinzãtoare este omitere a lui care a risipit toate latenþele ºi s-a retras pe
aproape cu desãvârºire. E posibil ca remuº- un singur strat magic-animal, al senzuali-
cãrile sã fie înãbuºite, ca fluxul satanic sã tãþii ancestrale, ultima rãbufnire de mãreþie
înlãture toate temerile conºtiinþei. Descriind a firii în faþa vestejirilor. Apoi trezirea con-
ravagiile arivismului literatura românã fuzã a aceluiaºi instinct în copil, aflat în faza
insistã asupra capitulãrii eticului, adesea “oglinzilor carnivore”, bâjbâit ºi nediferen-
efect al unui climat social vitreg. Dar el con- þiat, încã ne conectat la circuitul conºtiinþei.
tinuã sã fie un element polar al conflictului, Numai pateticul destin erotic al lui E. B., cu
intrã în componenþa ecuaþiei. Glasul iubirii rãsucirile cauzate tot de capriciile voinþei, se
înfruntã, glasul pãmântului, cum ar zice Re- desfãºoarã nefiresc într-o oarecare mãsurã,
breanu. În Francisca, ºi înainte ºi dupã fiind total autonom în faza adultã, în afara
crimã (noþiunea de crimã are aici un sens oricãrei raportãri etice, mãcar ca un punct
metaforic), licãrul de umanitate nu se de reper, fie el discreditat, anulat de vehe-
întrevede. În nici un caz exterioarã artei, im- menþa uzurpatoare ºi trufaºã.
putarea se bizuie pe adevãrul acceptat Într-o literaturã înzestratã pentru explo-
iniþial, încã din termenii ecuaþiei, cã rarea adâncurilor sufleteºti, investigaþiile de
miºcarea psihologiilor în roman nu poate o rarã vigoare analiticã ale lui Nicolae
face abstracþie de contrariile structurii
Breban revendicã o nouã atitudine. Ce
umane ºi de rigorile prezenþei ei in socie-
rãsunet poate avea apelul criticului? Pe
tate. Idealul nietzschean, protest teoretic
dimensiunile istoriei care propun redis-
exaltat la filistinism ºi mediocritate, trans-
tribuirea eficace, fertilã a energiilor, în spaþi-
pus aici în tipuri vii, se soldeazã cu o
ile eticului ºi ale existenþialului, potenþialul
atrofiere a fiinþe omeneºti. Unilateralizat,
uman intuit de romancier va cãpãta
efortul de a birui inerþia naturii prin miti-
zarea forþei se aratã fãrã fecunditate, zãdãr- grandoare încã stãpânit de fiziologic ºi ele-
nicie pe care, ca artist, autorul Franciscãi, mentar, personajul lui Breban nu aprobã
spre onoarea lui, o recunoaºte. decât râsul caustic ºi mândru al puterii ºi
Celelalte etape ale relaþie în ciuda varie- plânsul umilinþei. Dupã criza impulsurilor,
tãþii subiectelor nu se separã pe axa con- în nãzuinþa spre demnitate, va trebui sã
fruntãrii între veleitatea de putere ºi posibi- urmeze drama conºtiinþei. Cu atât mai tul-
la renunþare la efort – le-am descris în alte burãtoare vor fi spasmele pasiunilor cu cât
eseuri care examineazã proza lui Breban. ele vor trec, prin filtrul moralei, se vor
Prin stãruinþa cu care cutreierã zonele repercuta asupra sentimentelor ºi gândirii,
incendiate de voinþa de putere, Breban reali- cu toate implicaþiile opþiunii. Pânã la
zeazã excepþionale radiografii. Falsa letar- Adevãr, Bine, Dreptate, rãmânând el însuºi,
gie, înmagazinarea lentã, disimulatã, tre- fiinþã din carne ºi sânge, produs al condiþiei
murul anticipãrii, aviditatea care cotropeºte lui biologice, eroul va urca o cale, o Golgotã
toate ungherele, viclenia ºi tenacitatea în a spiritului, care sã-l reabiliteze, cel puþin în
efectuarea manevrelor, râsul jubilaþiei care parte, ca om, în proprii sãi ochi. Rãspun-
salutã bizara complicitate dintre învingãtor zând parcã doleanþelor expuse, aceastã
ºi învins în clipa paroxisticã, scrâºnetul de încercare o va reprezenta alt roman din faza
furie al abdicãrii - toate momentele, în felu- primarã a carierei epice, Animale bolnave,
rite variante, încheagã o tipologie a vitali- rãscumpãrare a victimei, cum am precizat
tãþii predestinate sã se iroseascã, de o mare în altã parte, infuziune a generozitãþii etice
forþã în plasticizare. Cu În absenþa stãpâ- ºi existenþiale într-un univers al crâncenelor
nilor, aceastã viziune asupra restrângerii în încleºtãri.
95
Comentarii

Crisu
, DASCÃLU
Hannibal intra muros!
sau
A doua (?) trãdare
a intelectualilor
Abstract
Nowadays Romania has been experiencing a serious process of spiritual impoverishment, wich is
not caused by its economical status, but by the attitudes exhibited by those who would have stopped
this process: the impostors, the buffoons, the mercenarys and the deserters, who thus offer more and
more indeolent cultural anti-role models.
Key-words: society, obsession, kind of antirole models, impostors, buffons, mercenars

O exactã mãsurã a spaimei romanilor aiurea, în cea de a doua vina ne aparþine în


faþã de Cartagina, rãzboinica cetate africanã, întregime. Dar nu în sensul (aºa cum prea
este obstinaþia lui Cato cel Bãtrân de a-ºi lesne s-ar putea crede) cã ºubrezenia spiri-
încheia fiecare discurs þinut în Senat, indi- tului se trage din neajunsurile materiale,
ferent de subiectul dezbãtut, prin fraza, mult prea mari acestea pentru a putea sã
devenitã celebrã: Ceterum censeo Carthagi- susþinã bunãstarea celuilalt. Spre cinstea ºi
nem esse delendam! („Cu alte cuvinte, Carta- binele lui, spiritul este mereu pe cale de a
gina trebuie sã fie distrusã!”). Obsesie legiti- câºtiga rãzboiul de independenþã cu mate-
mã, de vreme ce locuitorilor Cetãþii Eterne ria, chiar dacã triumful nu este întotdeauna
le-a fost dat sã trãiascã pânã atunci incredi- de partea sa.
bila situaþie ca cel mai de temut duºman al Deºi civilizaþia este profund îndatoratã
lor sã fi ajuns la ziduri, încât au lansat bunãstãrii, cãci progresul tehnologic pre-
îngrozitul strigãt Hannibal ante portas! tinde investiþii din ce în ce mai mari, cultura
(„Hanibal se aflã în faþa porþilor!”), expresie este capabilã sã prindã rãdãcini ºi apoi sã
care a ajuns sã însemne, în timp, „iminenþa înfloreascã ºi pe un sol nefertil. Este un fapt
unui imens pericol”. Iminenþã, nu însã cã, dupã ultimul (?) rãzboi mondial, marea
realitate. literaturã nu s-a mai scris nici în Europa
Un popor poate sãrãci în douã feluri: apuseanã ºi nici în fosta colonie britanicã de
material ºi spiritual. pe pãmântul Lumii Noi, ci în Estul subnu-
Paupertatea palpabilã a celor mai mulþi trit al vechiului Continent ºi în fabuloasele
dintre românii de astãzi este atât de vãditã, teritorii sud-americane. Opulenþa este stear-
încât a voi sã o demonstrezi este la fel de pã, moderaþia este rodnicã. Mai demult se
zadarnic precum încercarea de a goli marea spunea cã, dacã zeul vrea sã distrugã un
cu degetarul. Precaritatea traiului zilnic este om, începe prin a-i lua minþile. Ei bine, se
o gravã insultã, pe care concetãþenii noºtri o pare cã astãzi se obþine acelaºi efect um-
primesc cu o resemnare, pe cât de nemeri- plându-i stomacul. Ceea ce scriu acum aici
tatã, pe atât de durabilã. Ei nu îi poate sta nu este câtuºi de puþin o pledoarie pentru
alãturi decât, fireºte, surata geamãnã, care viaþa în mizerie, ci doar una pentru un trai
este mizeria spiritului. decent. Nu-i voi înþelege niciodatã pe cei
Dacã, în privinþa celei dintâi, cauzele pot care refuzã sã accepte cã nu se poate locui
fi împãrþite între noi, cei de aici ºi ceilalþi, de decât într-o singurã casã, cã nu se poate
96
Hannibal intra muros!

dormi decât într-un singur pat, cã nu se


poate cãlãtori decât într-un singur automo-
bil. Tot astfel cum nu-i pot înþelege pe ace-
iaºi când, uºor panicaþi, par a spune mereu:
„La ce bun atâtea cãrþi? Una e destul!”, „La
ce bun atâtea teatre? Unul e destul!”, „La ce
bun atâtea reviste? Una e destul!”. ªi-mi
vine în minte spusa unui ins luminat:
„Fereºte-te de omul unei singure cãrþi!”
Nu mã simt deloc pãrtaº celor care fac
acest voios efort de falimentare a spirituali-
tãþii noastre. Nu mã simt câtuºi de puþin
complicele principalilor vinovaþi. I-am
numit pe impostori, pe mãscãrici, pe mercenari
ºi pe dezertori, deºi lista nu se opreºte aici.
Impostorii sunt cei care încearcã sã
ascundã sub veºminte prea încãpãtoare un
trup nevolnic, sperând cã nepotrivirea nu
va fi observatã. ªi, de cele mai multe ori,
nãdejdea lor este îndreptãþitã. Dacã odini-
oarã refuzam sã vedem goliciunea regelui,
lãudându-i hainele imaginare, acum ne
încãpãþânãm sã elogiem þoala vizibilã,
ignorând cã sub ea nu ascunde (aproape) Brazil - Guto Camargo
nimic. Ne complacem în a rãmâne la ne-
sfârºit victimele convingerii, care nu vine deºtepþi spre a fi suficient de proºti de
doar de ieri, de-alaltãieri, potrivit cãreia, în fiecare datã când situaþia o cere.
lumea româneascã, funcþia creeazã compe- Mãscãricii par sã fie cu totul inofensivi.
tenþa. Oricare semianalfabet poate deveni Am întâlnit persoane, multe dintre ele
orice în acest binecuvântat spaþiu. Odatã serioase, care erau adânc convinse cã
înscãunat, el intrã într-o prefacere miracu- mãscãrici este un derivat de la mascã, astfel
loasã, aºa cum terestra omidã se înflutureºte cã cel dispus sã se adãposteascã în spatele
ceresc. Trist este, fãrã îndoialã, cã ceilalþi se ei, adicã sã-ºi asume, fie ºi vremelnic, o falsã
simt subit animaþi de o creºtineascã încre-
identitate, poate fi absolvit de inocenta lui
dere în iscusinþa noului titular, dar îngrozi-
culpã. De fapt, cuvântul în discuþie vine din
tor este, fãrã doar ºi poate, cã ipochimenul
turcescul mascara, care înseamnã „triviali-
însuºi se simte dintr-odatã mai deºtept, mai
tate”. Aºadar, mãscãriciul este un ins dispus
frumos ºi mai bun. S-a ajuns atât de departe,
încât bãdãranul este apreciat drept omul sã facã tot ceea ce alþii, care sunt dispuºi sã
providenþial pentru þarã ºi neam, doar pen- se amuze pe seama lui, nu vor sau nu-ºi pot
tru cã hazardul l-a uns demnitar. S-a ajuns permite sã facã. Dar aceºtia ignorã cã a râde
atât de departe, încât spiþerul se ocupã de de spusele altcuiva este unul dintre mo-
poliþie, contrabasistul de avioane, preotul durile de a ºi le asuma. Mi se confirmã, cu
de justiþie, înotãtorul de cele externe, con- nedoritã consecvenþã, adevãrul potrivit
tabilul de cele sfinte etc. etc. Înfiptã nemilos cãruia prostul se cunoaºte dupã cum râde,
în organismul, încã viu, al naþiunii, impos- iar deºteptul dupã cum se ceartã... Iatã de ce
tura rãneºte mortal. Ceea ce este totuºi a te amuza de cel care (fie el cândva poet ori
mãgulitor pentru noi este faptul cã aceºti actor, disident sau diasporeic) încearcã sã-þi
impostori cred cã le suntem asemenea, cã, câºtige simpatia prin grimase, rânjete ºi
adicã, postura de electori în care ne aflãm obscenitãþi implicã un considerabil risc. Iar
periodic ne face întotdeauna destul de dacã amuzamentul, condiþionat de amne-
97
Criºu Dascãlu

Dezertorii sunt o categorie oarecum dife-


ritã. Pentru a înþelege mai bine despre cine
este vorba, voi recurge la un exemplu din
istoria noastrã. Pus sã aleagã între a abjura
ºi a muri împreunã cu fiii sãi, Constantin
Brâncoveanu a optat pentru cea de a doua
variantã. Se uitã prea des cã, înainte de a
impune un stil arhitectural, el a încercat sã
sugereze un stil uman. Din pãcate, un stil cu
unic reprezentant. El. Nici un alt diriguitor
al destinelor româneºti nu a urmat aceastã
cale. Au abdicat, au emigrat, au demisionat
pe întrecute, preferând în chipul cel mai evi-
dent necinstea morþii ºi ruºinea sacrificiului
de sine.
Aºa se face cã România de astãzi este
plinã de dezertori. Cutare om de stat îºi face
un titlu de glorie din a câºtiga electorat prin
retractãri în cascadã. ªi extrem de neplãcut
este cã îl câºtigã. Cea mai recentã carte a
cutãrui filosof este scrisã pe tema neputinþei
de a mai scrie filosofie. Cutare romancier
scrie romane pe tema imposibilitãþii de a
mai scrie romane. Cutare cântãreþ declarã
Finland - Teuvo Salminen muzical cã refuzã sã mai cânte. Cutare pic-
tor îºi anuleazã propria imagine, mâz-
zie, întrece ºi acoperã deziluzia de a nu mai gãlind-o, în cel mai recent tablou. A face
putea descoperi în cel de azi pe cel de ieri, ei artã pe tema neputinþei artistice este un sim-
bine, asta înseamnã sã-þi asumi, fãrã sã vrei, plu, dar neplãcut paradox, care nu îl
rolul de victimã într-un spectacol în care salveazã nici pe falsul artist ºi nici falsa
nutreºti iluzia cã eºti spectator, pe când în creaþie.
realitate te afli pe scenã. Un grup aparte ºi deloc neglijabil prin
Mercenarii – iatã o meserie revenitã, spec- dimensiuni este acela al artiºtilor care s-au
taculos ºi neaºteptat, în actualitate. Ea este sustras propriei vocaþii, trãdând-o cu dezin-
practicatã cu aerul perfectei legitimitãþi, volturã. Ei au devenit moºieri, proprietari
încât nu ne rãmâne decât sã ne mirãm cã e de imobile ºi de terenuri, manageri de
trecutã, încã, în nomenclatorul profesiunilor hoteluri ºi restaurante sau guverneazã, cu
legal recunoscute la noi. Mai mult, celor parti-pris-ul corespunzãtor, tolk-showuri.
rãmaºi, deocamdatã, în afara tagmei, li se Dezertarea de la propria menire înseamnã
aruncã priviri dezaprobatoare ºi chiar li se abandonarea competenþei ºi, în acelaºi timp,
adreseazã reproºuri explicite de cãtre cei asumarea unui rol poate mai rentabil, dar
aflaþi înlãuntrul ei. A îndrãzni sã nu fii ase- nu ºi mai onorabil. Încetând sã mai activeze
menea celor care sunt puºi în slujba unor ca intelectuali, ei participã, voluntar, la
interese sau principii care nu sunt ºi ale tale, punerea sub embargou a producþiei intelec-
a cuteza sã fii diferit de cei cu care nu te simþi tuale, cãci, discreditându-se, discrediteazã
solidar este o greºealã pe care tot mai mulþi ºi categoria cãreia i-au aparþinut cândva.
dintre semeni încep sã o regrete. Nu þi se Toate aceste postùri instaureazã falºi
recunoaºte privilegiul de a fi tu însuþi decât idoli care, departe de a produce spirituali-
dupã ce ai cedat acest drept unuia pentru tate autenticã, o dilueazã ºi pe cea câtã mai
care eºti lipsit de identitate. Trãim tot mai existã. Antimodelele sunt contraproductive,
mult într-o lume în care totul devine posibil, cãci ele întreþin iluzia cã orice este posibil ºi
pentru cã totul este permis. cã oricum este bine.
98
Ileana care presupune, dincolo de virtuþi personale
de un fel sau altul, sã te îngrijeºti de tre-
TÃNASE burile cetãþii spre a fi garantul binelui ei.
Dar împãratul din poveste este subjugat
unei unice ºi jalnice alternative a sinelui,
Hainele cele aceea de a se îmbrãca. El þine seama de
lumea exterioarã numai în mãsura în care

noi ale
aceasta îl poate lãuda, mai precis îi poate
lãuda „hainele cele noi“, singurã a lui
îndeletnicire de fiecare clipã.

împãratului Minciuna pehlivanilor este totalã. Ea


speculeazã deficitul ontologic al aceluia
cãruia i se adreseazã, deficit manifestat în
sau basm prin absenþa relaþiei împãratului cu
supuºii. Minciuna ticluitã de cei doi trebuia
despre minciunã sã compenseze aceastã absenþã, pentru cã
prin ea urmau sã fie daþi în vileag „toþi cei
în semiotica care nu erau potriviþi pentru slujba pe care
o îndeplinesc ºi toþi cei care erau proºti de
manipulãrii dãdeau în gropi”. Iar lucrul acesta avea sã
fie dovedit prin imposibilitatea celor vizaþi
de a vedea noile haine cusute de cei doi.
Abstract Într-o atare situaþie, „ºolticilor” nici nu le-a
Le prototype mensonger illustré par H. Ch. fost prea greu sã ducã minciuna din sfera
Andersen à travers les deux volets mensonge cuvintelor în cea a faptelor. Astfel aflãm cã
individuel vs. mensonge collectif ressortit à ei „au înjghebat douã rãzboaie de þesut, s-au
ces perspectives que dévoile le rapport de aºezat ºi s-au prefãcut cã þes, dar nu þeseau
l'homme au monde et à soi- même, prémisse nimic. Cereau mãtasea cea mai subþire ºi fire
dont procède la trame du récit Les habits neufs din aurul cel mai bun, dar bãgau mãtasea ºi
de l'empereur. aurul în buzunar ºi lucrau la stativele goale
Mots-clé: mensonge, manipulation, grandeurs pânã noaptea târziu”. În timpul acesta, se
d'établissement vs. grandeurs naturelles, acte rãspândise vestea în oraº despre puterea
de langage, illocutionnaire vs. perlocution- ciudatã a stofei, oamenii fiind dornici sã afle
naire, pragmatique inférentielle. „cât de nepotrivit în slujbã“ sau cât de prost
era vecinul (este aici dezvãluitã o altã faþã a
imposturii omeneºti: în loc sã se intereseze
În basmul Hainele cele noi ale împãratului1
de propria condiþie, fiecare este atent, în
este de ajuns ca doi pehlivani sã afirme cã
primul rând, nu la el însuºi , ci la ceea ce
ºtiu sã facã „o stofã frumoasã cum nu se mai este vecinul sãu).
aflã alta” pentru ca împãratul sã-i angajeze Dupã o vreme, împãratul trimite, pe
pe datã ºi sã le dea „o mulþime de parale ca rând, doi dintre sfetnicii bãtrâni ºi de încre-
sã înceapã sã lucreze”. dere ca sã vadã unde se ajunsese cu lucrul.
Minciuna prinde imediat. Faptul se Vizitele la „þesãtori” reprezintã premisa
datoreazã imposturii totale a celui ce se declanºãrii minciunii colective. Sfetnicii nu
vede situat într-un rang atât de înalt, fãrã ca vãd nimic, dar nici nu spun nimic în sensul
de fapt sã fie ceea ce este, împãrat, condiþie acesta. Conduita le este condiþionatã de
1. Hans Cristian Andersen (1965), Hainele cele noi ale împãratului, în Crãiasa Zãpezii. Basme ºi povestiri (tra-
ducere de Al. Philippide ºi I. Cassian-Mãtãsaru), Bucureºti, Editura pentru Literaturã.
2. Pascal, Opuscules. Discours sur la condition des grands, in G. Pascal (1974), Les grands textes de la philoso-
phie, Paris, Bordas.
99
Ileana Tãnase

Iran - Javad

asumarea locului în ierarhie. Iar ierarhiile frumoasã stofa”. La o nouã vizitã, de data
au fost clãdite la origini, se pare, tot pe aceasta cu împãratul la cei doi pehlivani
închipuirea oamenilor, tradusã în voinþa de care „lucrau din rãsputeri, dar fãrã nici un
a se pleca în faþa ori a „mãreþiei rangului”, fir de aþã în rãzboiul de þesut”, sfetnicii
ori a „mãreþiei firii”2. Mãreþia rangului ajung ei înºiºi iniþiatori ai ritualului minciu-
impune, dupã caz, respect sau obedienþã, în nii. Stofa nu îi este prezentatã împãratului
funcþie de cel care ocupã rangul. Or împãra- de cãtre þesãtori, ci chiar de cãtre sfetnici:
tului, a cãrui atenþie este atrasã numai de „Ia uitaþi-vã ce frumoasã e! (…) Ce desen, ce
propria persoanã, nu i se poate arãta res- culori minunate!”
pect, ci doar obedienþã. Drept care supuºii Împãratul nu vede nimic, la fel curtenii
îºi fac datoria exterioarã de a se pleca în faþa care erau cu el. Dar niciunul nu recunoaºte
rangului stabilit de ordinea lumeascã ºi se adevãrul, pentru cã fiecãruia în parte îi este
grãbesc sã împlineascã ceremoniile de teamã cã ocupã locul care nu i s-ar fi potri-
rigoare, determinate de multe ori numai de vit de drept. ªi atunci ei se vãd nevoiþi sã
toanele ºi capriciile celui „ales”. Iar la cere- perpetueze minciuna, intrând în jocul ei:
monii supuºii devin câteodatã ºi mai supuºi „Toþi curtenii care erau cu dânsul se uitau ºi
decât ar cere-o condiþia lor. ei, dar nu vedeau nici ei nimic; spuneau însã
În basm, sfetnicii trimiºi sã vadã ºi sã ca ºi împãratul: „O, ce frumos!” Sfãtuit sã se
aprecieze stofa recunosc în sinea lor cã nu o îmbrace cu hainele din stofa cea „mi-
vãd, dar când li se aratã stativele ºi li se nunatã” la serbarea care urma sã aibã loc
vorbeºte despre culoarea ºi desenul fãrã de peste puþin timp, împãratul intrã cu bunã
seamãn al stofei, ei încep sã o laude ºtiinþã în vârtejul minciunii generale ºi nu
necondiþionat: „foarte frumos”, „e foarte întârzie sã le acorde pehlivanilor câte o de-
100
... despre minciunã în semiotica manipulãrii

coraþie ºi titlul de „maestru þesãtor al curþii dau înapoi, trebuie s-o þin întruna aºa cum
imperiale”. El va fi supus întregului ritual al am început»”.
minciunii-cuvânt ºi al deghizãrii prin faptã Aceastã resemnare la minciunã, venitã
ocazionat de aºa zisa „îmbrãcare” a noilor chiar ºi dupã ce a fost acceptat adevãrul, e
haine. semn cã celui obiºnuit sã mintã ºi sã se
În tot acest rãstimp, ca sã-i fie pe plac mintã, minciuna îi stâlceºte firea. Iar când
împãratului, curtea se va arãta de o obedi- acesta are ºi un loc privilegiat în ierarhie,
enþã fãrã egal: „... toþi oamenii de pe strãzi ºi minciuna lui va perverti ºi firea celor din
de la ferestre spuneau: Ce minunate haine are jur. Se vor minþi unii pe alþii, de sus în jos ºi
împãratul! Ce trenã straºnicã! Ce bine îi vin! vice versa. La nesfârºit. Urmând, fiecare din
(…) Ce bine îi vin, ce frumoase sunt! ziceau ei, câte un scop. Câte-o hachiþã.
toþi cei care erau de faþã. Ce stofã minunatã!
Nici nu se poate ceva mai frumos!” *
De observat cã replicile supuºilor Dacã nu s-ar fi avut în vedere rolul ele-
dezvãluie o asumare totalã a celor spuse, mentelor extralingvistice de importanþa
cãci ele se grefeazã numai pe fraze de tip cãrora stã mãrturie întregul context al bas-
exclamativ având drept corolar al maximei mului, n-ar fi fost posibilã demonstraþia cã
implicãri afective adverbul de intensitate ce: frazele împãratului, ale pehlivanilor ºi
„ce bine îi vin /ce frumoase / ce stofã minunatã / curtenilor sunt simple minciuni ºi-atâta tot.
ce minunate haine / ce trenã straºnicã ...” Ra- Aceste elemente au fost o permanentã con-
portate la alte tipuri de fraze, enunþurile trapondere cuvintelor cãrora le-au dejucat
exclamative se apropie de frazele asertive, în mod vãdit misiunea de-a pãcãli.
cu menþiunea cã „au ceva în plus” Interesul pentru subiectul de faþã provi-
(A.Culioli:1974)3. Tipului asertiv (sau de- ne din lectura cãrþii Pragmatica astãzi. O nouã
clarativ) de bazã i se adaugã în exclamaþie ºtiinþã a comunicãrii4, ai cãrei autori, Anne
afectivitatea, fãrã ca structura sintacticã sã Reboul ºi Jacques Moeschler o prezintã în
se schimbe în mod obligatoriu. Afectivitatea Avant-propos ca pe o lucrare de vulgarizare.
reprezintã aici acel tip de „adeziune” care În opinia acestora vulgarizarea este „un
trãdeazã în fapt servilismul celor ce vor sã exerciþiu având marele risc pentru specialis-
fie, cu orice preþ, pe placul stãpânului. De la tul hãrþuit între necesitatea unor precizãri
a se lãsa manipulaþi în virtutea unei simple ce-i pot face discursul inaccesibil publicului
hachiþe a mai marelui lor, la a pretinde o vizat ºi caracterul general al prezentãrii pe
viitoare bunãvoinþã a acestuia, manipulân- care colegii nu vor întârzia sã i-l reproºeze”
du-l, la rândul lor, prin linguºeli prezente, (op. cit., p. 9, trad. n. ).
nu e decât un pas. În final, comportamentul Articolul de faþã va fi ºi el expus riscului
acesta aberant infantil ajuns ºablon prin vulgarizãrii, însã privitã de data aceasta
exclamaþiile-tip reiterate, din toate pãrþile, dintr-o altã perspectivã: aceea a transpune-
nu putea fi demascat decât de un copil, a rii unor legi ºi principii teoretice de prag-
cãrui situare faþã de adevãr avea, pentru maticã inferenþialã în abordarea actului de
moment, sã punã capãt minciunii generale: limbaj care este minciuna, aºa cum apare el
„Împãratul e dezbrãcat! A spus deodatã un ilustrat în basmul lui Andersen, care nu va
copil.(…) E dezbrãcat! a strigat tot popo- înceta, cu fiecare nouã lecturã, sã repunã în
rul”. Dar împãratul, trezit o clipã la reali- cauzã problematica minciunii ca spunere ºi
tate, e mult prea prins în mrejele minciunii mod de-a exista.
ca sã mai poatã da-napoi: „Împãratul a La întrebarea Ce fel de acte de limbaj sunt
auzit ºi i s-a pãrut ºi lui cã poporul are drep- ficþiunea ºi minciuna? Anne Reboul ºi
tate, dar s-a gândit: «Acuma nu mai pot sã Jacques Moeschler rãspund fãcând iniþial o
4. Antoine Culioli (1974), «A propos des énoncés exclamatifs» in Langue française, 22 Paris, Larousse, p. 6-
15
3. Anne Reboul, Jacques Moeschler (1998), La pragmatique aujourd’hui. Une nouvelle science de la communi-
cation, Paris, Editions du Seuil.
101
Ileana Tãnase

incursiune în raþionamentul teoreticienilor respecta. Ce reprezintã însã conceptul de


dintâi ai actelor de limbaj, Austin ºi Searle. intenþie? Searle este de pãrere cã intenþiile
Aceºtia pornesc de la premisa conform nu sunt altceva decât stãri mentale ce
cãreia frazele care corespund actelor ilocu- transpar prin cuvintele rostite. Raportul
þionare sunt fraze „serioase” sau „spuse dintre stãrile mentale ºi limbaj l-a determi-
într-un mod serios”. De aceea, din dome- nat pe Searle sã propunã principiul exprima-
niul actelor ilocuþionare ei exclud frazele bilitãþii: orice stare mentalã (gând , dorinþã,
care intervin în discursul „ne-serios”, credinþã, intenþie etc) poate fi exprimatã
ficþional. Ficþiunea ºi minciuna sunt califi- explicit ºi literal printr-o frazã (nu existã
cate de Austin drept acte parazite. Autorul stare mentalã care sã nu poatã face obiectul
nu a dus mai departe analiza. În schimb, unei traduceri explicite prin limbaj).
Searle a consacrat un întreg articol ficþiunii, Aceasta înseamnã cã, prin deducþie, obser-
articol în care vorbeºte ºi despre minciunã. varea stãrilor mentale se poate reduce la cea
Dupã Searle, ficþiunea ºi minciuna sunt a frazelor care le exprimã, adicã la o obser-
douã acte de limbaj care adoptã în general vare a comportamentului lingvistic. Prag-
forma aserþiunii sau a afirmaþiei, fãrã ca matica actelor de limbaj, la începuturile ei,
prin aceasta sã fie autentice aserþiuni sau s-a dezvoltat þinând seama numai de ele-
afirmaþii. Motivul invocat pare de la sine mentele strict lingvistice, ignorând sau, mai
înþeles: regulile care guverneazã reuºita sau bine spus , nevrând sã ia în consideraþie
eºecul actului asertiv nu sunt respectate în informaþiile non-lingvistice. Or se ºtie foarte
ficþiune, dupã cum nu sunt respectate nici în bine cã uneori, în decodarea unor mesaje,
minciunã. Într-un caz, ca ºi în celãlalt, procesele inferenþiale sunt cele care aduc
condiþia de sinceritate care stã la baza elementele-cheie pentru o descifrare corec-
reuºitei actului asertiv (locutorul crede în tã. Codul lingvistic în sine, prin convenþiile
ceea ce spune) este violatã. Locutorul unei lui, impune o anumitã direcþie a decodãrii,
minciuni sau al unui text de ficþiune nu în timp ce informaþiile non-lingvistice pot
crede în adevãrul spuselor sale. Pe de altã conduce spre direcþii diferite de inter-
parte, dacã ficþiunea ºi minciuna sunt douã pretare, câteodatã contrare celor ale codu-
acte care împrumutã amândouã forma lui. Acest aspect pare a fi marele câºtig al
aserþiunii, aceasta nu înseamnã cã sunt ºi noii viziuni de pragmaticã inferenþialã pro-
douã acte de limbaj echivalente: în timp ce pusã de Anne Reboul ºi Jacques Moeschler.
locutorul unei fraze mincinoase are intenþia Întrebându-se asupra tipului de act de
sã-ºi inducã în eroare interlocutorul, adicã limbaj care este minciuna, ilocuþionar sau
are intenþia sã-l determine pe acesta sã perlocuþionar, cei doi lingviºti francezi
creadã cã el (locutorul) prezintã adevãrul a înclinã sã vadã în minciunã mai degrabã un
ceea ce afirmã, locutorul unei fraze de ficþi- act perlocuþionar: „Dacã este un act ilo-
une nu are intenþia sã-ºi „mintã” interlocu- cuþionar, afirmã ei, atunci intenþiile locu-
torul, sã-l facã adicã a crede în ceea ce, torului trebuie sã fie exprimate convenþio-
aparent, afirmã. În spatele minciunii ºi al nal în enunþ. În mãsura în care aceste
ficþiunii stau, aºadar, intenþii diferite. La intenþii constau totodatã în a pretinde cã se
prima vedere sunt similare întrucât prezin- sãvârºeºte un act asertiv ºi în a-l pãcãli pe
tã o stare de lucruri ca realã, dar care nu este interlocutor (fãcut sã creadã cã un autentic
realã. Deºi avem condiþia de sinceritate, nici act asertiv a fost realizat), nu se poate totuºi
una ºi nici cealaltã nu îndeplinesc condiþia concepe cum sunt exprimate intenþiile în
de adevãr. Aceasta pune în relaþie un con- mod convenþional (adicã explicit) într-o
text de enunþare cu o stare de lucruri fãcând frazã, dacã se vrea ca ele sã aibã cea mai
ca enunþul sã fie considerat adevãrat. micã ºansã de reuºitã. O condiþie evidentã a
Axioma nu se verificã nici în cazul ficþiunii succesului unui act de pãcãlealã este, efec-
ºi nici în cel al minciunii. Condiþia de ade- tiv, aceea de a nu apãrea ca atare. Astfel,
vãr nu este respectatã pentru cã nu existã minciuna nu este un act ilocuþionar. Este un
intenþia, din partea locutorului, de a o act perlocuþionar? Într-adevãr, se pare cã
102
... despre minciunã în semiotica manipulãrii

Brazil - Luiz Carlos Fernandes

minciuna intrã foarte bine în cadrul atribuit torul nu îºi dã seama de intenþiile locutoru-
de Austin actelor perlocuþionare” (op. cit., p. lui devine evident cã minciuna nu mai
36, trad. n. ). poate fi, sub niciun aspect, calificatã drept
Dintr-un alt punct de vedere, minciuna act ilocuþionar. Ambiguitatea ºi am putea
ar putea fi un act ilocuþionar numai privitã chiar afirma confuzia ca stare rezultativã
prin prisma a ceea ce se considerã a fi suc- generatã de minciunã se datoreazã faptului
cesul unui act ilocuþionar, adicã interlocu- cã prima intenþie a locutorului este de a face
torul sã recunoascã intenþiile locutorului. sã îi aparã minciuna ca o autenticã aserþi-
Apar situaþii când intenþiile din spatele min- une. Abia cea de-a doua intenþie din spatele
ciunii sunt ghicite de interlocutor (iar acesta minciunii, prin care locutorul urmãreºte
le poate da în vileag sau, dimpotrivã, se clar sã-ºi pãcãleascã interlocutorul deter-
comportã ca ºi cum n-ar fi bãgat de seamã minându-l pe acesta sã acþioneze conform
nimic din ceea ce i se pregãteºte). Intenþiile scopurilor pe care el le are bine definite în
sunt, de regulã, percepute nu datoritã infor- minte, îi conferã minciunii specificitatea de
maþiilor lingvistice stricte, ci datoritã infor- act perlocuþionar. De altfel, chiar primele
maþiilor extralingvistice pe care le are inter- definiþii date actului perlocuþionar trimit la
locutorul despre parametrii enunþiativi ai ideea cã printr-un astfel de act se ajunge la
situaþiei efective de comunicare sau despre ceea ce facem sã se întâmple prin spunerea a
locutorul însuºi. În cazul în care interlocu- ceva.
103
Bogdan (nici mãcar el însuºi nu s-a încumetat sã-ºi
continue vastul proiect al tetralogiei
POPESCU româneºti atunci când ºi-a dat seama cã s-ar
putea imita pe sine...), þinutul imaginar
cãruia îi este unic proprietar de drept.
Satul F. înainte „Mecanismul” transformãrii realitãþii celei
mai concrete în fabulos ºi chiar fantastic ar

de Bãnulescu
putea pãrea simplu la o primã vedere.
Scriitorul însuºi sugereazã „reþeta”. Un per-
sonaj dintr-o poveste-eseu cuprinsã în ciclul

(chipuri, istorii, Scrisori din Provincia de Sud-Est demonstra,


rãsfoind nu de tot banal ºi sec Cod poºtal al
localitãþilor, cã multe lucruri nu sunt ceea ce
mentalitãþi) par la prima vedere. În sãrãcãciosul, aridul
ºi neinteresantul Cod, izbutea sã vadã iscân-

(III) du-se vorba poetului, frumuseþi ºi preþuri


nebãnuite. Ele erau, însã, deja acolo, as-
cunse dupã înºiruiri de litere ºi cifre. Aveau
nevoie doar sã fie privite altfel, din altã
Abstract parte. Dacã schimbi perspectiva, cu stropul
In 2008, we have commemorated 10 years de zeitate din tine, schimbi însãºi realitatea.
since the great writer Stefan Banulescu has Punctul de vedere din care observi un
parted with us. The article is an homage eveniment devine asenþial ºi de multe ori
brought in his memory. mai harnic nãscãtor de sensuri decât o per-
Key-words: contemporary literature, mental- spectivã „din avion” a aceleiaºi întâmplãri.
ities, homage, ªtefan Bãnulescu S-a afirmat despre Bãnulescu, nu fãrã temei,
cã spune în literatura sa aceleaºi lucruri –
mereu sub altã formã. Însã forma cu pricina,
ªtefan Bãnulescu nu a inventat pe de-a-n- de fiecare datã diferitã în cronologia apariþi-
tregul lumea pe care o gãsim în cãrþile sale. ilor editoriale, este datã ºi de schimbarea
Universul acela ciudat, cu istorii ºi persoane perspectivelor. Desigur, varietatea lor e
ce þin de fabulos, învãluite uneori în irizãri plinã de neajunsuri ºi de capcane, deoarece
fantastice, se sprijinã pe un schelet puternic se întâmplã ca destine ºi istorii sã capete
de întâmplãri, oameni ºi locuri ce au existat peceþi de falsã realitate ce pot pune în peri-
cu adevãrat. Scriitorul însuºi a mãrturisit col adevãrul. Izbucneºte alt personaj din
acest fapt, dupã ani (zeci de ani!) în care cul- Scrisori..., împotriva biografiei pe care i-o
tivase o tãcere încãrcatã de ambiguitate ºi fabricã gura lumii: „...mergi pe propriile
chiar de mister în jurul scrierilor: „Criticii picioare, în plinã luminã a soarelui ºi, pen-
fals au socotit cã eu sunt un scriitor al tru cã nu-þi place sã atragi atenþia verbal ºi
lumilor fantastice. Inexact. Lumea asta este înfumurat ce grozavã fiinþã solarã eºti tu
foarte realistã. Ceea ce am pus eu pe masã când mergi pe douã picioare în secolul XX al
era o lume care a trãit ºi trãieºte încã în erei noastre, la câþiva paºi de tine alþii îþi vor
foarte mulþi oameni” (1). ªi, în altã parte, tot compensa muþenia ºi vor argumenta meti-
într-o mãrturisire oralã, sublinia din nou culos ºi alarmaþi cã te-au vãzut dimpotrivã,
ideea: „Fantasticul, sã ºtiþi, nu aparþine de- stãteai de-a-ntoarselea, cu capul în jos, taci-
loc cãrþilor mele, fantasticul a existat aici turn, într-o roabã trasã de raci sirepi, în-
/.../ aºa cum a existat ºi în Câmpia Bãrãga- vãluit în ceaþã. Eºti zvârlit în grota legende-
nului...” (2). lor, sã te extermine misterele” (3). Profunda
Din acele elemente, uneori teribil de con- obsesie bãnulescianã a luptei dintre realitate
crete, Bãnulescu a cutezat sã realcãtuiascã ºi ºi ficþiune are multe faþete ºi cotloane prin
sã înfãþiºeze, în felul sãu unic ºi inimitabil care te poþi – dupã cum cu bunã intenþie a
104
Satul F. înainte de Bãnulescu... (III)

rostuit autorul lucrurile – rãtãci cu volup-


tate. Nu ne propunem, în încercarea de mai
jos, sã despãrþim prea strict adevãrul de le-
gendã (care, la urma urmelor, este ºi ea o
faþã a realitãþii). Scriitorul însuºi a trudit o
viaþã întreagã sã le aºeze într-un echilibru
tensionat, aflat în continuã miºcare, precum
principiile yin ºi yang ale celebrei monede
chinezeºti. Iar din jocul realitãþii ºi al ficþiu-
nii nu a îndepãrtat nici mãcar propria-i per-
soanã, lãsându-i pe contemporani sã înþe-
leagã din ea numai ceea ce ºi cum a dorit el
sã se afle. Aºa stând lucrurile, nu e de mi-
rare cã o schiþã de biografie ar fi posibil sã
înceapã scurt, sec ºi la obiect: scriitorul
ªtefan Bãnulescu s-a nãscut la 8 septembrie
1929 în comuna Fãcãieni, judeþul Ialomiþa.
A fost al optulea dintre cei unsprezece copii
ai lui Ion ºi ai Elenei Bãnulescu. Pãrinþii
erau plugari (de fapt, în registrele oficiale,
tatãl era trecut ca „plugar”, iar mama –
„menajerã”). Se va vedea, totuºi, cã nu erau
chiar plugari, aºa cum se menþiona în Brazil - Carlos Avelino Santos
Registrul de stare civilã al primãriei din
Fãcãieni (Fãcãeni). remarcase inadvertenþa ºi, considerând-o o
Dupã cum se va constata cã anul 1929 – banalã greºealã de tipar, a îndreptat-o pe
amintit de mulþi critici serioºi ca fãcând ºpalturile destinate corecturii. Bãnulescu s-a
parte din data naºterii scriitorului – nu core- fãcut foc ºi parã, apoi a rescris apãsat,
spunde realitãþii obiective. ªtefan Bãnulescu hotãrât, cu mâna lui, 1929 în loc de 1926.
a fost notat în rubrica de naºteri a Explicaþia e simplã. Mulþi dintre amicii ºi
Registrului ca fiind nãscut la 8 septembrie congenerii sãi în domeniul literelor debu-
1926. Varianta cã ar fi apãrut pe lume cu trei taserã în volum la vârste mult mai mici, iar
ani mai târziu ar fi lansat-o el însuºi, în 1960, lui acest lucru i se întâmpla în anul în care
atunci când i-a apãrut culegerea de reporta- împlinea treizeci ºi patru. E posibil însã ca
je literare (prima lui carte!) Drum în câmpie. explicaþia gestului ce-l întinerea cu trei ani
Distinsa doamnã Maria Graciov1, soþia din- sã fie mai complexã ºi sã aibã legãturã ºi cu
tâi a scriitorului, a povestit ºi a explicat contextul politic ºi social al anului de graþie
oarecum nevinovata mistificare ce avea 1960. La acea datã, numeroasa familie a
totuºi sã se perpetueze peste zeci ºi zeci de Bãnuleºtilor pãtimise mult din pricina
ani. Într-o scurtã prezentare a debutantului instaurãrii comunismului ºi încã mai avea
cu volumul mai sus pomenit, sub o fotogra- de pãtimit de pe urma regimului, dar ºi a
fie (care ne înfãþiºeazã un Bãnulescu tuns urii vindicative a unor persoane din chiar
scurt, cu þepi, cu o faþã prelungã, asprã ºi satul de baºtinã al clanului – Fãcãieni...
osoasã, cu vase de sânge proeminente sub Satul natal al scriitorului ºi viaþa pe care
pielea de pe frunte ºi tâmple) stã scris: a dus-o el acolo au fost multã vreme un mis-
„Autorul Drumului în câmpie s-a nãscut la 8 ter ºi-n mare parte vor continua sã fie. Un
septembrie 1929 în comuna Fãcãieni, raio- bun prieten ºi colaborator al lui Bãnulescu,
nul Feteºti”. Maria Graciov-Bãnulescu Ilie Purcaru2, avea sã remarce faptul cã scri-
1 Am stat de vorbã cu doamna Maria Graciov ºi am notat cele discutate în data de 25.09.2004.
2 Convorbirea cu Ilie Purcaru a avut loc pe 15.XI.2004.
105
Bogdan Popescu

itorul nu pomenea niciodatã de locurile, de postum al pãrintelui sãu: „...existã, îmi pare
oamenii ºi de întâmplãrile copilãriei sale. [la Aurelian Bentoiu, n.n. B.P.], o certã notã
Târziu, abia prin 1988 (când publicã – do- personalã, pe care aº apropia-o – poate
vedind destulã discreþie – în Viaþa Româ- paradoxal – de literatura elaboratã ulterior
neascã fragmentele intitulate Din Memoriile a lui ªtefan Bãnulescu. /.../ Evident, nu
unui om tânãr), ajuns la vârsta înþelepciunii poate fi vorba de nici un fel de influenþare,
ºi a bilanþului, ªtefan Bãdulescu începe sã întrucât autorul Iernii bãrbaþilor ºi al Cân-
scoatã la ivealã amintiri din copilãria sa la tecelor de câmpie a cunoscut cuprinsul volu-
Fãcãieni (adevãrate ºi mãiastre proze, în mului de faþã abia în deceniul al optulea al
care cu greu - ºi chiar fãrã folos – sã încerci veacului trecut când imaginase sã alcãtu-
a separa elementul strict biografic de cel iascã un fel de saga a familiei /.../. Dar
artistic), iar în interviurile acordate cu destul rãmân ferm convins cã lectura celor acum
de puþinã vreme înainte de moarte face publicate va fi de naturã sã lumineze însãºi
referiri mai concrete la cele ce l-au înconju- creaþia lui ªtefan Bãnulescu, întrucât luãm
rat în primii ani ai vieþii. ªi aceastã înde- aici contact cu o privire din alt unghi asupra
lungã trecere sub tãcere (pânã în 1988) a sa- aceloraºi realitãþi, asupra aceluiaºi colþ de
tului copilãriei poate avea un motiv plauzi- þarã, atât de straniu ºi de fermecãtor” (5).
bil în afarã de cel social-politic-istoric (de Trebuie spus cã Aurelian Bentoiu, unchi
dupã al doilea rãzboi mondial) al familiei de de-al doilea al scriitorului, a avut o existenþã
chiaburi simpatizanþi ai vreunui partid cu urcuºuri fulminante ºi cu un sfârºit tra-
„nedemocrat”, care susþinuse exploatarea gic, aºa cum li s-a întâmplat multora dintre
omului de cãtre om. Despre celãlalt motiv reprezentanþii intelectualitãþii române în
însã, la momentul potrivit. perioada anilor cincizeci – prima jumãtate a
Astãzi, Fãcãienii au în jur de 6.500 de su- anilor ºaizeci. Aflãm tot din Introducerea
flete. Un sat ca multe altele din acea zonã a semnatã de fiul sãu, compozitorul Pascal
þãrii, aruncat între o laturã a imensului Bentoiu, cã Aurelian Bentoiu s-a nãscut la
Bãrãgan ºi braþul Borcea al Dunãrii. Curþile 29 iunie 1892, în comuna Fãcãeni unde ºi-a
unora dintre gospodãrii sfârºesc într-un mal petrecut copilãria micã, pânã în 1906, când
abrupt sub care lunecã apele fluviului. tatãl sãu face în sfârºit (dupã doi ani de ter-
Sãtenii, în majoritate, lucreazã pãmântul. giversãri) rost de bani pentru a-l putea tri-
Unii au slujbe în orãºelele apropiate (Feteºti mite ºi pe mezin (fratele cel mare, Ion, era
– la sud ºi Þãndãrei – la nord) ori chiar în deja student) la Bucureºti sã facã liceul. κi
oraºe mai mari, precum Slobozia ºi Cerna- dã bacalaureatul în 1913, face un an de zile
vodã. O imagine a satului la sfârºitul sec- ºcoala de ofiþeri, apoi, în perioadele 1914-
olului al XIX-lea ºi începutul secolului al 1916 ºi 1918-1919, urmeazã facultãþile de
XX-lea ne oferã, în memoriile (4) sale, Au- drept ºi filosofie ale Universitãþii din Bucu-
relian Bentoiu. Mai multe sunt motivele reºti. Între 1916-1918 a participat în calitate
pentru care vom zãbovi asupra amintirilor de ofiþer de infanterie la Rãzboiul de
marelui avocat ºi om politic. Primul se Reîntregire. Grav rãnit în urma dezastrului
impune de la sine: era vãr primar cu Ion, de la Turtucaia, este scos dintre rãniþii ºi
tatãl scriitorului; al doilea – cã a influenþat morþii între care zãcea ºi salvat de vãrul sãu
decisiv (voluntar dar, mai cu seamã, fãrã Ion Bãnulescu (tatãl scriitorului de mai târz-
voie) destinul familiei Bãnulescu; în sfârºit, iu), sanitarul regimentului.
iar nu în ultimul rând, este proza sa, de o A fost bun prieten cu marele literat Camil
formidabilã forþã a evocãrii – amestec de Petrescu, fiind colegi atât la liceul Lazãr ºi la
umor, luciditate ºi duioºie – care aºterne în ªcoala de ofiþeri, cât ºi în studenþie. κi con-
faþa cititorului locuri, oameni ºi o spirituali- struieºte o strãlucitã carierã de avocat (l-a
tate pe care cei obiºnuiþi deja cu atmosfera avut ca maestru pe Istrate Micescu) ºi intrã
operei bãnulesciene le recunosc îndatã. – spre nefericirea ulterioarã a alor sãi, dar
Faptul este remarcat de Pascal Bentoiu, vãr mai ales spre propria nefericire – în politicã:
al lui ªtefan, în introducerea la volumul în legislatura 1933-1937 a fost deputat de
106
Satul F. înainte de Bãnulescu... (III)

Ialomiþa din partea Partidului Naþional Li- dupã prima perioadã de detenþie!) împotri-
beral, perioadã în care apare ca raportau în va noii orânduiri. Moare la 27 iunie 1962 în
chestiuni de primã importanþã ale vremii: puºcãria Jilava, dupã ce suferise, în regim
Legea pentru lichidarea datoriilor (agricole) penitenciar, o operaþie de cancer. N. Stein-
– 1934, Legea pentru apãrarea ordinei în hardt relateazã, în Jurnalul fericirii (6), îm-
Stat – 1934 (succesiv asasinãrii lui I.G. Duca prejurãrile în care Aurelian Bentoiu s-a stins
– eveniment care, avea sã-ºi aminteascã din viaþã în condiþiile mizere ale infirmeriei
ªtefan Bãnulescu mai târziu, urma sã
de la Jilava: „În al doilea [pat, n.n. B.P.],
înrãureascã politica pe care bãrbaþii fãcãieni
Aurelian Bentoiu, cadaveric, de nerecunos-
o fãceau, cu multã seriozitate, duminica la
cârciumã), Afacerea Skoda – 1935; între cut ºi peste mãsurã de înalt. Supus de
1935-1937 funcþioneazã ca secretar de stat la curând unei operaþii (cancer la prostatã),
Ministerul Justiþiei (cu o foarte scrutã tre- lãsat în pãrãsire cu pansamente care se
cere de câteva luni – în 1936 - pe la împut, e aþâþat de grele dureri, chinuit de
Ministerul de Interne ca subsecretar de stat sentimentul nedreptãþii ºi se teme. Scãpã-
rãspunzãtor de ordinea publicã); între 1939- rãtor de inteligent, poftind sã stea de vorbã,
1940 a fost ministru al justiþiei, renunþând la sã-ºi aminteascã, sã prezicã ºi mereu gata de
funcþie în urma cedãrii Basarabiei ºi a Buco- harþã3 /.../ De Benþoiu mã leagã un fel de
vinei de Nord; în timpul rãzboiului este milã psihanaliticã pentru solitudinea lui de
concentrat în mai multe rânduri ca magis- bolnav nãpãstuit”. N. Steinhardt face tot
trat militar; în 1946 candideazã pentru posibilul sã-i uºureze suferinþele feciorului
judeþul Ialomiþa din partea aripii brãtieniste „de þãran, de la Fãcãieni pe Borcea”4 ºi,
a PNL; în urma reformei justiþiei conduse de atunci când viitorul monarh de la Rohia tre-
Lucreþiu Pãtrãºcanu, în 1948 i se retrage buie sã pãrãseascã infirmeria, Bentoiu nu-ºi
dreptul de a profesa avocatura. Aici înce-
poate opri lacrimile. La scurtã vreme pleacã
teazã cariera de avocat ºi de om politic a lui
Aurelian Bentoiu. Tot în 1948, în luna din lumea aceasta.
noiembrie, este arestat ºi, timp de opt ani,
fãrã sã fie mãcar judecat, este purtat prin Abrevieri: SBO I – ªtefan Bãnulescu, Opere, vol.
mai multe închisori din þarã. Din iunie 1956 I, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã
pânã în noiembrie 1957 locuieºte împreunã ºi Artã, Bucureºti, 2005.
cu familia fiului sãu Pascal. În acest de SBO II – ªtefan Bãnulescu, Opere, vol. II, Editura
mirare rãgaz îºi aºterne pe hârtie poeziile pe Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã,
care le compusese în închisoare ºi redac- Bucureºti, 2005.
teazã extraordinarele amintiri din copilãrie. (1) O lungã spovedanie, în SBO II, p. 387.
E greu de închipuit cum, dupã o lungã (2) M-a prins istoria pe jos, în SNO II, p. 338.
perioadã de suferinþe de tot felul, acel om a (3) Evlampia, în SBO I, p. 782.
simþit îndemnul de a scrie, cu atâta cãldurã (4) Aurelian Bentoiu, Zãri ºi zodii. Poezii din
ºi umor, despre cea mai frumoasã dintre închisoare, Introducere de Pascal Bentoiu,
vârstele sale. Nu a apucat sã-ºi ducã la capãt Evocare ºi Glosar de Marta Bentoiu, Ed.
proiectul: în noiembrie 1957 este arestat, iar Fundaþia Academia Civicã, 2001.
în 1958 este condamnat la douãzeci ºi cinci (5) Op. cit., p. 11.
de ani de temniþã grea pentru „vina” de a fi (6) N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Ed. Dacia,
complotat (în cele ºaptesprezece luni de Cluj-Napoca, 1994, p. 131-135.

3 N. Steinhardt îºi aminteºte cã un alt deþinut, Radu Lecca (paralizat de la brâu în jos drept consecinþã a
unei banale operaþii de hemoroizi efectuatã mãcelãreºte), îl ura îngrozitor pe A. Bentoiu ºi-l suduia
cumplit. Acesta din urmã nu se lãsa nicidecum umilit ºi riposta cu aceeaºi monedã: „Bentoiu îi
rãspunde rar, ºi atunci cu aceleaºi sudãlmi ºi injurii de þigan, de surugiu, de pieþar (N. Steinhardt,
Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, 1994, p. 131).
4 ...care, dupã ce primise câteva mãrunte îngrijiri, „cu sentimentul de uºurare ºi euforie a pacientului pri-
menit”, le recitase celorlalþi din versurile sale idilice, apoi vorbise pe larg despre Constantin Brân-
coveanu pe care – asigurã N. Steinhardt – „l-a studiat în chip erudit” (N. Steinhardt, op. cit., p. 134).
107
Antonio însoþite de discuþii, nu rareori controversate,
s-a cristalizat o exultantã prietenie culturalã
PATRAS,
care, roditoare mai apoi, în plan individual,
pentru cei care au cultivat-o, avea sã mar-
cheze un moment important în istoria lite-

Sub semnul raturii române. Doinaº fixeazã atmosfera


aceasta romanticã, mitul oraºului-poveste,
în câteva versuri a cãror lecturã emoþio-

lui neazã, acum, când aproape toate „perso-


najele” au devenit amintire: „Columnã în

Euphorion
ruinã, tinereþe/ ªi tu, oraº al umbrelor,
Sibiu/ Vom revedea cenacluri ºi ospeþe,/
tuneluri, parcuri, pivniþe ºi pieþe/ cu
farmecul amar ºi pururi viu?/ Se vor în-
Abstract toarce zeii la Atene/ zâmbind dintr-un exil
îndurerat?/ Ca apa-n spumã unduindu-ºi
On the foundation of the Literary Club within trena/ va mai veni pe þãrmul gol Elena/ la
the medieval city of Sibiu. Expression of a Faust palid ºi îngândurat?/ O, Euphorion,
Transylvanian cultural generation, the Club duratã purã!/ Extaz de-o clipã strãlucind
was interested mainly in the intellectual com- etern!/ Un zâmbet tragic stã la noi pe gurã/
petence and the works of its members are cum stã mereu pe palida figurã/ a celor ce
believed to be representative of a literature trecurã prin Infern/ ªi totuºi – negura se va
influenced by the German cultural neighbor- desface/ la cea mai slabã batere de vânt/
hood. The topic of the article includes as well Când ne vom strânge mâinile în pace/ cu
the concept of "euphorionisme", i.e. the alchimii secrete vom preface/ tãcerea sufe-
Europeanization of the Romanian cultural rinþei în cuvânt”.
space. Pentru tinerii intelectuali ardeleni, aºa
Key-words: literary circle, culture, esthetics, cum s-a remarcat3, teoria nu a precedat
Sibiu creaþia propriu-zisã, ci s-a “revelat” pe
mãsurã ce proiectele ºi performanþele scri-
Goticul Hermannstadt, respirând pro- itoriceºti ale grupului s-au realizat, chiar
fund sub cerul vechimii sale ca sub o poli- dacã întârziat. Nu a existat o doctrinã stricto
fonicã pecete a lui Bach, “cetate a um- sensu, care sã fie pusã în practicã ulterior, ci
o suitã de ajustãri ºi reformulãri ale unor
brelor”1, burg medieval a cãrui melancolie
principii estetice destul de flexibile. Ceea ce-i
seduce definitiv cãlãtorul, a fost teatrul pre- unea pe cerchiºti nu era atât o ideologie
destinat al naºterii Cercului Literar. Oraºul precis trasatã, cât “afinitãþile intelectuale” ºi
estetic2, cu atmosfera sa central-europeanã, orientãrile estetice de la care n-au abdicat.
romantic-decadentã, a ocrotit generaþia Peripateticii scriitori erau legaþi de o temei-
tinerilor apãrãtori ai “autonomiei esteticu- nicã pasiune culturalã, de o seriozitate cãr-
lui”. Astfel, din interminabilele plimbãri turãreascã întreþinutã prin frenetice colocvii

1 Ion Negoiþescu, Radu Stanca ºi ceilalþi cerchiºti vor evoca, nostalgic, atmosfera romanticã, central-euro-
peanã a Sibiului. Într-un eseu intitulat Sibiu, cetatea umbrelor, Radu Stanca remarca aerul anacronic al
urbei: “…intrând în Sibiu, intri realmente într-un alt moment istoric” (v. Radu Stanca - Acvarium, Cluj,
Ed. Dacia, 1971, p. 145).
2 În studiul Cercul Literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar, Cluj, Ed. Clusium, 1997 (cap. Oraºul
estetic, pp. 32-37), Petru Poantã considerã Sibiul paradigmatic pentru tipul oraºului organic, ilustrând
ceea ce Rosario Assunto numea “oraºul lui Amfion”, în opoziþie cu megalopolisul modern, “oraºul lui
Prometeu”.
3 Cf. Ovid S. Crohmãlniceanu, Klaus Heitmann - Cercul Literar de la Sibiu ºi influenþa cataliticã a culturii ger-
mane, Bucureºti, Ed. Universalia, 2000, pp. 54-55.

108
Sub semnul lui Euphorion

ºi agape, al cãror centru, cu autoritatea


inteligenþei, era Radu Stanca - “vesel ºi cap-
tivând atenþia tuturor, el era incontestabil
sufletul învãpãiat al acestei confrerii rãtãci-
toare”4.
Dincolo de metaforã ºi anecdotã, existã
însã o istorie propriu-zisã a formãrii Cer-
cului. Originea cristalizãrii grupãrii trebuie
cãutatã în conferinþele din 1942-1943, prezi-
date de Liviu Rusu, conferinþe în cadrul
cãrora se detaºeazã nucleul “cerchist” (ini-
þial mai extins în “Prietenii Seminarului de
Esteticã”). Scrisoarea-manifest adresatã lui
E. Lovinescu în 1943 conferã statut oficial
unei miºcãri deja existente; în 1945 apar ºi
ºase numere din “Revista Cercului Literar”,
dupã dispariþia cãreia se naºte proiectul
“euphorionist”5, rãmas doar o frumoasã
utopie odatã cu instaurarea puterii comu-
niste, care i-a condamnat pe cerchiºti fie la Belgium - Patrick Sterno
închisoare, fie la tãcere în plan cultural. Din
acest con de umbrã ei vor ieºi abia dupã cum francezul Henri Jacquier, italianul
cincisprezece-douãzeci de ani, în timpul Umberto Cianciolo, germanul Wolf von
aºa-numitului “dezgheþ” cultural din anii Aichelburg sau maghiarul Rudi Schuller
‘60-’70, afirmându-se individual ºi unitar (Paváy Mihálý), cât ºi a unor medici cu
totodatã. Aºa se face cã membrii unei gen- veleitãþi literare ca Radu Iencica, Nicolae
eraþii relativ congenere celei “criterioniste” Boeriu sau Arthur Dan.
(Eliade, Noica, Cioran) au ajuns sã se afirme Sursele de la care se revendicau cerchiºtii
odatã cu Nichita Stãnescu, Marin Sorescu sunt prestigioase ºi clasice: ªcoala Ardelea-
sau Leonid Dimov. nã, Titu Maiorescu, E. Lovinescu. Astfel, ei
Formarea nucleului Cercului Literar de militau împotriva regionalismului cultural
la Sibiu a fost una lentã, organicã, “expresie ºi în favoarea unui cosmopolitism de cali-
a unei întregi generaþii culturale ardelene”, tate care sã includã, printr-un fel de “sincro-
având, prin urmare, un caracter reprezenta- nism arhetipal”, valorile perene ale litera-
tiv6. Interesaþi doar de competenþa intelectu- turii europene (clasicismul greco-latin,
alã, tinerii scriitori au luat ca model cenaclul Goethe ºi idealismul german, romantismul
“Sburãtorul”, acceptând o participare femi- vizionar etc.), adicã acele valori “de o
ninã discretã (Eta Caranica, Viorica Guy clasicitate absolutã”7.
Marica, Lia Jacquier etc.) ºi colaborarea Ideologia politicã cerchistã era, de ase-
constantã a unor “români naturalizaþi” pre- menea, extrem de variatã8, liberalilor Radu
4 Ibidem, p. 23; cuvintele îi aparþin lui ªtefan Aug. Doinaº, fiind extrase dintr-un articol evocator -
Amintiri de la ”Cercul Literar” din Sibiu - publicat în “România literarã”, an III, nr. 26, 1970.
5 “Euphorionismul” este teoretizat cu fervoare de cãtre Ion Negoiþescu ºi, deºi a rãmas un proiect, o fru-
moasã utopie, dialogul epistolar dintre critic ºi prietenul sãu, Radu Stanca, poate fi asemãnat, mutatis
mutandis, cu acela dintre Goethe ºi Schiller, prin obstinaþia de a nu coborî din tãrâmul pur al ideii, de a
evada dintr-o contingenþã imundã în paradisul lecturii. Pentru o înþelegere adecvatã a “doctrinei”
euphorioniste, v. Ion Negoiþescu, Radu Stanca - Un roman epistolar, Bucureºti, Ed. Albatros, 1978 (ed. I),
Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1998 (ed. a II-a).
6 Cf. Ion Vartic - Privire asupra Cercului Literar de la Sibiu, în vol. Ion D. Sîrbu - “Scrisori cãtre bunul
Dumnezeu”, ed. cit., pp. 5-9.
7 Ibidem, p. 9.
109
Antonio Patraº

Stanca ºi Cornel Regman alãturându-li-se notã contrastantã. Indignarea publicaþiilor


Ion Negoiþescu, ªtefan Aug. Doinaº ºi naþionaliste, virulenþa atacurilor din presa
Nicolae Balotã, dar ºi Ovidiu Cotruº, sim- de dreapta, delimitarea subiacentã faþã de
patizant al miºcãrii legionare, ºi Dominic Blaga, cel care fãcea elogiul “culturilor
Stanca, înflãcãrat naþionalist, ºi Ion D. Sîrbu, minore”, populare (“Tao nu gustã gestul”, îi
socialist, democrat de orientare idealistã. scrie Ion Negoiþescu lui Radu Stanca), vor fi
Dar vindecat de idealism dupã experienþa fãcut deliciul acelui “enfant terrible” care
rãzboiului. În fapt, liantul tânãrului grup era, pe atunci, Ion Negoiþescu, redactorul
pare a fi fost, dupã cum observa Virgil Ne- “Scrisorii deschise” adresate mentorului
moianu9, revolta împotriva “þãrãnismului” “Sburãtorului”.
generaþiei pãrinþilor, propensiunea cãtre De altfel, nici rãsunãtoarele aprecieri
spiritul liberal, civilizator, care a generat favorabile n-au întârziat sã aparã: ale lui
modernizarea României, ºi preferinþa pen- Lovinescu, Arghezi, Vianu, Pompiliu
tru tradiþia cãrturãreascã, iluministã, în linia Constantinescu º.a. Se poate afirma cã toc-
Budai-Deleanu, Codru-Drãguºanu, Maio- mai apariþia aºa-numitului “Manifest” “a
rescu. O ingenioasã ºi moderatã rezolvare cimentat grupul”, oferindu-i un program
au oferit cerchiºtii antinomiei tradiþie- teoretic ºi acea “conºtiinþã de sine” fãrã de
modernitate, asumându-ºi, cu o cochetãrie care nimic durabil nu se poate înfãptui:
barocã, elementele cele mai moderne ale “Cercul Literar cãpãta o platformã ideologi-
tradiþiei ºi pe cele mai ponderat-tradiþiona- co-esteticã ºi, implicit, o configuraþie anume
liste ale modernitãþii. care-l scotea din informitate”13.
În aceastã privinþã, demersul lor nu a Cât despre componenþa propriu-zisã a
împãrtãºit vehemenþa ideilor novatoare ale
Cercului Literar de la Sibiu, un catalog ludic
criticii lovinesciene. Susþinând principiul
realizat, se pare, de Ion Negoiþescu prin
autonomiei esteticului, i-au conferit toto-
1946, ni-i recomandã pe “aºii” Radu Stanca,
datã acestuia un sens mai larg, în urma
Ion Negoiþescu, ªtefan Augustin Doinaº,
asimilãrii unor lecturi din axiologie,
îndeosebi Kant, Schiller, Max Scheler, Cornel Regman, secondaþi de “valeþii”
Nikolai Hartmann. Îi interesa acel “frumos” Deliu Petroiu, Ioanichie Olteanu, Ion D.
care permite eliberarea spiritului prin culti- Sîrbu, Nicolae Pârvu, care însoþesc înaltele
varea armoniei, o educaþie esteticã poliva- figuri cu titlul de “rigã” (Eugen Todoran,
lentã, care sã implice rolul activ al artei. Toma Ralet, Henri Jacquier - amfitrionul
Pentru cerchiºti, esteticul devine ºi un posi- obiºnuit al cenaclurilor cerchiste - ºi
bil model social. Dorindu-se educatori ai Umberto Cianciolo) ºi se pun în slujba
bunului gust, promovând un “manierism al graþioaselor “dame” Lia Jacquier, Fana
clasicitãþii”10, ei ar fi râvnit, în spiritul Kernbach, Eta Cianciolo, Viorica Guy
“democratismului cultural”11, la “realizarea Marica. “Decarii” - R. Enescu, T. Bogdan, O.
generalizatã a triadei disciplinã-libertate- Sabin, I. Balea - echilibreazã înaltele jocuri,
autonomie”12. alãturi de “novarii” R. Dãscãlescu, I. Oana,
Singulari în epocã nu vor fi fost membrii I.V. Spiridon ºi O. Drâmba. Varietatea par-
Cercului Literar de la Sibiu - dar, într-un cli- tidelor literare va fi în mod fericit îmbo-
mat naþionalist-pãºunist, solidaritatea cu gãþitã de participarea “octarilor” Al. T. Þion,
ostracizatul Lovinescu a fãcut, cu siguranþã, D. Constantinescu, P. Hossu ºi N. Balotã ºi a
8 Cf. Virgil Nemoianu - De la Ion D. Sîrbu la Cercul Literar ºi înapoi, în “Caiete critice”, nr. 10-12/1995, pp.
75-77.
9 Ibidem, p. 76.
10 Ion Vartic - art. cit., p. 9.
11 Virgil Nemoianu - Cercul Literar de la Sibiu, în vol. Surâsul abundenþei. Cunoaºtere liricã ºi modele ideologice
la ªtefan Aug. Doinaº, Bucureºti, Ed. Eminescu, 1994, p. 131.
12 Ibidem, p. 133.
13 Ovid S. Crohmãlniceanu, Klaus Heitmann - op. cit., p. 45.
110
Sub semnul lui Euphorion

“ºeptarilor” S. Richter, M. Autich, V. Iancu rãspuns propriu la o situaþie de crizã, ºi nu


ºi D. Sperantia. Ce mize va fi avut aceastã o lansare zgomotoasã a unei noi direcþii lite-
subtilã cartomanþie? Nu ºtim, deºi nu e greu rare. “Manifestul” Cercului Literar de la
de presupus, cãci ele þin de ezotericul Sibiu nu a fost, aºadar, un manifest, deºi
poveºtii nãscocite de autorii “Legii Forului mulþi l-au considerat, în epocã, un act cu
Suprem”14. semnificaþii politice, membrii Cercului fiind
Adresându-se unui critic cu incontesta- numiþi, peiorativ, fie “esteþii”, fie “isteþii din
bilã autoritate, tinerii ardeleni aºteptau ca Ardeal”. Scrisoarea adresatã lui Lovinescu
maturitatea idealului lor sã fie validatã de nu conþine nici un program estetic original,
greutatea cuvântului maestrului; visau sã în sens strict, de vreme ce, prin 1943, “spiri-
fie o generaþie model prin cultul valorilor tul cerchist” abia se nãºtea, iar “euphorion-
perene, prin seriozitate, rigoare, cãrturãrie. ismul”, teoretizat cu fervoare de Ion Ne-
În volumul memorialistic Vitrina cu amintiri, goiþescu, avea sã se impunã în conºtiinþa
Ieronim ªerbu sublinia efectul moral pe care publicã dupã mai bine de douã decenii.
scrisoarea deschisã a cerchiºtilor l-a avut Cea mai pertinentã ºi mai lucidã inter-
asupra lui Lovinescu. Trecând peste “grati- pretare a aºa-numitului “manifest”, impli-
tudinea personalã”, criticul le-a oferit tine- când ºi o derobare de impetuozitatea-i juve-
rilor intelectuali un rãspuns principial ºi nilã, o constituie articolul-program intitulat
grav, nu lipsit de anumite rezerve, încura- Perspectivã (elaborat, se pare, de Radu
jându-le însã ideile ºi opþiunile care, spera Stanca) din primul numãr al Revistei Cer-
el, i-ar putea recomanda drept “a patra ge- cului Literar (ianuarie 1945), în care se refor-
neraþie postmaiorescianã”. muleazã unele afirmaþii riscate, nuanþân-
Referindu-se la textul scrisorii, Lovi- du-se doctrina esteticã a cerchiºtilor. Preo-
nescu îl numeºte “manifest”, punând ter- cupaþi de ethosul naþional, membrii Cercu-
menul între ghilimele. Într-adevãr, într-o lui promovau principiile criticii lovine-
perioadã agitatã, atât de abundentã în ma- sciene, fãrã a accepta însã ºi “modernismul”
nifeste - în secolul al XX-lea profilându-se teoretizat de mentorul “Sburãtorului”. Spre
atâtea noi direcþii, curente, orientãri, pro- deosebire de “sburãtoriºti”, tinerii scriitori
grame care de care mai “revoluþionare”, ardeleni vor susþine valoarea eticã a
încât imaginea de ansamblu a veacului e implicãrii culturale de pe poziþii pro-clasice
aceea a unei realitãþi în derivã, a unui ghem ºi anti-puriste. Întorºi spre eroic ºi sublim,
cu nenumãrate capete care se înnoadã ºi se spre tragic ºi “demonic” ca valori eterne, ei
desfac mereu, inextricabil -, omagiul intelec- apreciau, în spirit goethean, baladescul ca
tualilor ardeleni rãmânea o declaraþie de “stare liricã-dramaticã”15 ºi erau în acord cu
idei sui generis, o mãrturisire a unei admi- Schiller pe tema implicaþiilor morale ale
raþii, un gest cultural, ºi nu un program, un esteticului. ªtefan Aug. Doinaº susþine cu
14 Dupã cum remarcã Petru Poantã, “dupã publicarea Manifestului, gruparea (...) devine o societate axio-
craticã, în care ierarhiile se stabilesc în funcþie de prestigiul cultural ºi de fidelitatea faþã de ideea origi-
narã” (v. Petru Poantã - op. cit., p. 18). Cercul Literar pare a se transforma, astfel, într-un fel de “organi-
zaþie secretã”, avându-i ca “maeºtri ai jocurilor” pe Ion Negoiþescu, Doinaº, Cornel Regman ºi Radu
Stanca, care emit o serie de “legi” pentru constituirea “Forului Suprem al Cercului Literar”.
15 Radu Stanca - Resurecþia baladei, în “Revista Cercului Literar”, nr. 5, mai 1945. Acest articol-program,
împreunã cu celelalte eseuri teoretice ale lui Radu Stanca, a fost publicat în volumul Acvarium, ed. cit.,
1971.
16 Dacã în “Manifest” cerchiºtii susþineau, în linie lovinescianã, autonomia esteticului, respingând însã
“purismul” în favoarea pluralitãþii axiologice a operei de artã, ulterior s-au arãtat interesaþi de dimensi-
unea moralã a literaturii, privilegiind valori ca “eroicul”, “tragicul”, “demonicul” de tip goethean. Tinerii
intelectuali ardeleni, conºtienþi de implicaþiile morale ale esteticului, doreau sã dea literaturii noastre
opere de valoare universalã, care sã se sincronizeze cu acele creaþii “de o clasicitate absolutã” ale litera-
turii europene. De Goethe ºi de Schiller se vor fi apropiat cerchiºtii ºi datoritã lui Blaga, maestrul de ale
cãrui teorii se despãrþeau, programatic, în “Manifest”. Apropieri frapante existã apoi între ideile estetice
ale membrilor Cercului Literar ºi cele din studiile lui Tudor Vianu. Sugestii fertile ar fi putut gãsi teo-
reticienii grupãrii, Ion Negoiþescu ºi Radu Stanca, la G. Cãlinescu, în eseuri ca Sensul clasicismului º.a.
111
Antonio Patraº

tor al profesorilor a fost însã incontestabil,


dupã cum remarca ºi Petru Poantã într-un
studiu recent dedicat Cercului Literar: Liviu
Rusu - “sursã a ideilor estetice”, Henri
Jacquier - “personalitatea cea mai apropiatã,
placentarã”, dar mai ales Blaga - “figura
tutelarã”, “personalitate de tip catalitic”19,
adversar al estetismului decadent, “profet”
al misterului ce se concretizeazã, al abisalu-
lui ºi al daimonicului de tip goethean.
Despre sursele esteticii Cercului Literar,
cele mai demne de încredere lucruri le-au
spus Ovid S. Crohmãlniceanu ºi Klaus
Heitmann, autorii unei lucrãri de referinþã:
Cercul Literar de la Sibiu ºi influenþa cataliticã
a culturii germane, Bucureºti, Ed. Univer-
salia, 2000. Pornind de la celebra teorie a lui
Lucian Blaga, potrivit cãreia cultura ger-
manã ar fi influenþat în mod “catalitic” spi-
ritualitatea româneascã, exegeþii au ºi pus
imediat pe seama acestei influenþe, într-o
manierã convingãtoare, realizãrile majore
ale Cercului Literar de la Sibiu, dezvãluind
cu sagacitate “izvoarele”, temele ºi motivele
Canada - Serge Métivier predilecte, tendinþele clasicizante etc. Sem-
nalând faptul - deseori trecut cu vederea - cã
claritate “tradiþionalismul ardelenesc al nici în “Manifest”, nici în “Revista Cercului
Cercului”, afirmând cã “poezia realizeazã Literar” nu circulã opinii prea bine înche-
mereu paradoxul de a se înnoi prin reluarea gate (ideea “autonomiei esteticului” nu se
de modalitaþi vechi”16. Aceste “ajustãri” re- potriveºte deloc cu respingerea “purismu-
flectã, o datã în plus, maturitatea ºi seriozi- lui”), Crohmãlniceanu ºi Heitmann vãd în
tatea tinerilor intelectuali. În fond, despãr- atitudinea rezervatã a tinerilor intelectuali
þirea de Blaga nu fusese definitivã - umbra ardeleni faþã de modernism (mai ales faþã
gânditoare a maestrului se mai profila încã, de avangardã) un reflex al dorinþei lor de a
printre rânduri, în textele foºtilor sãi dis- fi continuatorii unei tradiþii, dar ai unei
cipoli17. tradiþii culte, nu arhaice, rurale, folclorice
“Cercul” fiind o realitate vie, membrii sãi (altã trãdare faþã de “maestrul” lor, Blaga),
au încercat sã depãºeascã faza influenþelor ai unei tradiþii cãrturãreºti care ar îngloba
“modelatoare”, într-un efort de întemeiere a curentul latinist, ªcoala Ardeleanã,
propriului domeniu cultural18. Rolul forma- paºoptismul, Junimea ºi încã multe altele. În
17 Prin elogiul culturilor minore ºi al spaþiului mioritic, Blaga se desparte de cerchiºti, care privilegiau
creaþia “monumentalã”, în spirit cãlinescian. Influenþa maestrului se resimte însã în interesul tinerilor
scriitori pentru cultura germanã ºi influenþa “cataliticã” a acesteia (sincronismul lovinescian pre-
supunea influenþa “modelatoare” a culturii franceze), pentru tragic (Negoiþescu îºi îndemnase prietenii
sã scrie tragedii) etc.
18 Ceea ce s-ar putea numi “spiritul cerchist” capãtã contur treptat, prin publicarea “scrisorii-manifest”
dedicate lui Lovinescu, prin susþinerea ideilor formulate în “manifest” ºi nuanþarea lor în revista
“Saeculum”, condusã de Lucian Blaga, ºi apoi în propria revistã. Cristalizarea deplinã a ideilor estetice
ale grupãrii se înfãptuieºte prin teoretizarea “euphorionismului”. Practica literarã propriu-zisã atestã
consecvenþa scriitorilor din Cercul Literar, ale cãror texte relevã impactul fertil al programului
“euphorionist”, marcând un moment important al istoriei literaturii noastre.
19 Petru Poantã - op. cit., p. 39.
112
Sub semnul lui Euphorion

perioada aceasta ceþoasã a începuturilor,


contribuþia beletristicã cea mai importantã a
“cerchiºtilor” a reprezentat-o producþia
baladescã, o influenþã hotãrâtoare exerci-
tând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i
familiarizase Blaga, cât ºi - ne atrag atenþia
cercetãtorii - antologia lui Börries von
Münchausen, Meisterballaden.
Dupã ce Revista Cercului n-a mai putut
apãrea, Ion Negoiþescu lanseazã ideea
“euphorionistã” (v. Ion Negoiþescu, Radu
Stanca - Un roman epistolar, Bucureºti, Ed.
Albatros, 1978), care pleda pentru “europe-
nizarea” spaþiului spiritual românesc, în
sensul unui transplant selectiv al valorilor
majore, de la antichitatea greco-latinã la
Goethe ºi Schiller. “Euphorionismul” ar fi o
formã de manifestare artisticã de o “clasici-
tate absolutã”, în care literatura dramaticã
(îndeosebi tragedia) ar trebui sã joace rolul
principal. Dar iatã chiar cuvintele lui
Negoiþescu: “Ca fiu al Elenei ºi al lui Faust,
în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc,
apolinic (limitele, ordinea elinã) ºi fausticul
modern al europeanului, adicã dinamismul,
avântul nesãbuit. Preponderând acesta din Brazil - Leandro Spett
urmã, Euphorion e mânat spre dezastru”.
Aceastã “doctrinã” utopicã (un fel de Enescu, Eugen Todoran, cu toþii s-au con-
“manierism al clasicitãþii”, dupã Ion Vartic) siderat urmaºii lui Maiorescu ºi continua-
a marcat în chip aparte operele “cer- torii criticii sale estetice, deºi mulþi dintre ei
chiºtilor”, conferindu-le o notã distinctã, de au interpretat destul de liber doctrina
freneticã intelectualitate. maestrului).
Crohmãlniceanu ºi Heitmann schiþeazã, “Euphorionismul” a fost o utopie fãrã de
în lucrarea menþionatã, un detaliat istoric al care Cercul Literar de la Sibiu n-ar mai fi
baladei româneºti, populare ºi culte, de dobândit locul distinct ºi binemeritat pe
pânã la apariþia Cercului Literar, pentru a
care îl ocupã astãzi în cultura românã. Rolul
evidenþia originalitatea “resurecþiei” înfãp-
tuite de tinerii poeþi ardeleni. Spiritul ludic catalitic al modelului cultural german nu
(Ioanichie Olteanu scrie balade parodic- poate fi pus la îndoialã. Cum bine observau
umoristice) ºi înclinaþia livresc-intertextualã Ovid S. Crohmãlniceanu ºi Klaus Heit-
(Radu Stanca ºi Doinaº prelucreazã motive mann, “contactul cu spiritualitatea germanã
elegiace din antichitatea elinã ºi Evul Me- a prilejuit ca, dupã Junimea ºi Gândirea, o
diul germanic) semnaleazã prezenþa altã grupare, Cercul Literar de la Sibiu, sã se
ecourilor “euphorioniste”, relevabile ºi în impunã la un nivel comparabil, prin va-
lirica nebaladescã a Cercului Literar (Doi- loarea ºi originalitatea operelor cãrora le-a
naº, Radu Stanca, Eta Boeriu), ºi în dra-
dat naºtere”. N-ar fi rãu ca de asemenea
maturgie (Radu Stanca, Ion D. Sîrbu), ºi în
traducerile realizate de cerchiºti (Faust, “contacte” scriitorii noºtri sã nu se mai fe-
Divina Commedia etc.), ºi în critica ºi eseisti- reascã. Dacã vor sã caute izvoarele spiritu-
ca lor (Ion Negoiþescu, Cornel Regman, lui, sã nu ocoleascã tãrâmul scãldat de apele
Nicolae Balotã, Ovidiu Cotruº, Radu Rinului.
113
Bogdan Mihai Dar pentru asta e nevoie de o privire clarã ºi
de rãspunsuri rãspicate.
DASCÃLU Ar trebui sã se plece de la constatarea cã
existenþa culturii nu începe de ieri, ba chiar
nici de alaltãieri, de unde este de presupus

A citi / cã ea se va prelungi pânã mâine, ba chiar ºi


pânã poimâine. Nu sunt deloc adeptul ora-
toriei lui Dandanache, cel obsedat într-atât

A nu fi citit de începuturi, încât nu se poate împiedeca


sã revinã la ele ºi atunci când întoarcerile nu
au o justificare a lor, cãci, dacã aº fi, ple-
doaria mea ar fi lipsitã de orice putere de
Zusammenfassun convingere. Totuºi, vechimea unui fenomen
Angesichts der Tatsache, dass sich viele der spune multe despre puterea lui de supra-
zeitgenössischen Schriftsteller beklagen, dass vieþuire...
sie von einer immer kleineren Anzahl von Cum veche este ºi reticenþa faþã de citit,
Lesern gelesen werden, versucht der Autor care mã tem cã nu a fost niciodatã o aplecare
eine Erklärung dafür zu finden. Es lässt sich de neocolit a mulþimilor. De pildã, nu sunt
aber erkennen, dass nicht die Leser, sondern deloc convins cã valetul lui Goethe îl citea
die Schriftsteller schuld daran sind, da sie oft cu nesaþ pe Faust, cã vizitiul lui Schiller ar fi
esthetische Kompromisse eingehen. avut doar o afinitate literarã cu hoþii acestu-
ia, cã mahalagioacele ar fi ascultat ceva din
Beethoven, cã pentru majoritatea concetãþe-
În cultura noastrã actualã existã câteva nilor sãi Kant n-ar fi fost decât cel sinonim
prejudecãþi ce par sã se rãspândeascã cu cu ora exactã sau cã Fichte ori Schlegel ar fi
neostenitã iuþealã ºi care nu doar cã îi insuflat entuziasm exagerat conaþionalilor.
impresioneazã pe neºtiutori, dar le mai con- Evident, situaþia era acceptatã de toatã
ferã ºi un fel de superioritate intelectualã lumea, încât nimeni nu se supãra ºi, cu atât
celor ce le propagã. mai puþin, nu se alarma. Ideea cã artistul are
Cea mai mare nedumerire mi-o de partea lui doar o mânã de adepþi ºi de
provoacã, de fiecare datã, fraza emfaticã admiratori era curentã ºi nu e de mirare cã
prin care se anunþã, ba cu blazare, ba cu dis- un om produs de aceastã mentalitate, l-am
perare, cã nimeni nu mai citeºte în ziua de numit pe Titu Maiorescu, nutrea convin-
azi. Nimic. gerea cã nemurirea este echivalentã cu pos-
Partea tristã a acestei vane cochetãrii este teritatea.
cã ea porneºte din rândurile intelectualilor, Aceastã atitudine evident elitarã a cre-
adicã ale celor ce fac parte din breasla a atorilor nu poate fi despãrþitã de împreju-
cãrei existenþã e condiþionatã de actul lec- rarea cã operele lor erau, pânã la un punct,
turii ºi de la care m-aº fi aºteptat sã încerce ºi produse ale mecenatului ºi cã notorietatea
a îndrepta lucrurile (în cazul, fireºte, în care lor era apanajul unui cerc relativ restrâns de
ar fi de îndreptat!), ºi nu sã insufle virtu- cunoscãtori, dispuºi sã le aprecieze potrivit
alilor beneficiari prudenþa faþã de propriile criteriului estetic. Obsesia unei mase de citi-
texte. ªi, fiindcã tocmai ei sunt cei care tori, de privitori, de ascultãtori º. a. m. d.
urnesc avalanºa, îngroºând-o prin multiple este nefericita odraslã a societãþii de con-
cãi mediatice, lumea cade într-o neagrã sum, al cãrei criteriu suveran este canti-
derutã, nemaiºtiind dacã este incriminatã tatea, în cazul nostru numãrul de cititori ai
pentru cã nu citeºte ori dacã i se sugereazã aceleiaºi cãrþi. Trebuie sã recunosc, nu fãrã
adoptarea unei atari atitudini. ascunsã invidie, cã aceºti creatori au avut, la
Fireºte, nu încetez sã aºtept ca oamenii vremea lor, un imens avantaj: pe acela cã au
de culturã sã vadã, în sfârºit, lucrurile trãit într-o lume mai puþin complicatã sub
nuanþat ºi sã le rosteascã în tot adevãrul lor. raportul pretenþiilor ºi mult mai simplã sub
114
A citi / A nu fi citit

acela al tentaþiilor culturale colaterale. ªi


mult mai stabilã social. Nobilii erau nobili,
nu existau decât puþini indivizi îmbogãþiþi
peste noapte (evident, în comparaþie cu
inflaþia de astãzi), cu ale lor maniere lipsite
de manierã, era o lume în care totul era bine
rânduit, încât era o jignire dacã, sã zicem,
un neavenit ar fi pãtruns în salonul în care
Mozart tocmai îºi încânta auditoriul. Nu e
mai puþin adevãrat cã Werther a fost o carte
devoratã de un imens numãr (pentru acea
vreme) de cititori chiar de la apariþie. Nu
este de neglijat nici adevãrul cã, fãrã a fi fost
acceptate printre capodopere, textele unor
scriitori precum Alexandre Dumas ori Jules
Verne ori Mark Twain etc., au fost aclamate
de toþi cei de sus ºi de toþi cei de jos. Evi-
dent, nici nu mai aduc în discuþie romanele
cavalereºti etc. etc.
Situaþia abia evocatã nu mai este de
regãsit în ziua de azi. ªi aceasta, din mai
multe pricini.
Mai întâi cea demograficã. Este de presu-
pus cã mai mulþi oameni ar trebui sã Czech Rep. - Nenad Vitas
citeascã mai mult. Fapt care s-a întâmplat, la
noi, în perioada interbelicã, atunci când int- blicitare, îºi asumã un statut aparte în rân-
electualii de toate profesiunile aveau dul maselor, pe acela de modele seducã-
deprinderea de a cumpãra, dar ºi pe aceea toare, capabile sã îºi asigure admiratorii cã
de a citi cãrþi situate, de regulã, deasupra notorietatea ºi bunãstarea merg mânã în
mediei. S-a format astfel un public care mânã.
aºtepta cãrþile ºi cãruia scriitorii i le desti- Mai trebuie evocatã ºi evoluþia literaturii
nau în mod conºtient. autentice, care a fost un proces de-a lungul
Fenomenul s-a repetat ºi în perioada cãruia nu erau încurajate întotdeauna
comunistã, când lectura asigura o alterna- bunele relaþii dintre cititor ºi scriitor. Un
tivã, fie ºi fictivã, la realitatea cotidianã.
scriitor care publicã o paginã albã nu tre-
Chiar dacã atunci publicul s-a restructurat
buie sã se aºtepte la o recunoaºtere una-
din punct de vedere social. Important este
nimã, de la vatmani la profesori (asta fãrã a
cã un asemenea public a existat ºi cã a intrat
cu scriitorii într-o relaþie de tip cerere ºi ofer- leza, în vreun fel, oricare dintre aceste
tã, care, deºi nu a avut conotaþie mercantilã, respectabile profesiuni), la fel cum un pis-
a fost profitabilã în sens cultural, în sensul soir rãsturnat, numit insidios fântânã, nu
cã ambele „tabere” au prosperat ºi numeric, este, în ochii multora, decât un simplu gest
ºi calitativ. de teribilism artistic.
O altã cauzã este reprezentatã de meca- În realitate, lucrurile nu pot fi genera-
nismul notorietãþii, controlat într-o mãsurã lizate, astfel încât cel mai înþelept este sã
îngrijorãtoare de industria spectacolului. facem efortul de a înþelege care este miza
Aºa se face cã am ajuns sã trãim într-o lume unei opere ºi care este publicul ei þintã.
terorizatã de aºa-zise vedete ale muzicii Werther este un caz fericit. Opera lui Dali
uºoare, ale cinematografiei, ale sportului sau a lui Picasso, la fel. Dar lucrurile nu stau
sau ale modeling-ului, care, prin accesul întotdeauna aºa. De cele mai multe ori, ca-
imediat la public, prin uriaºe campanii pu- podoperele sunt destinate de la bun început
115
Bogdan-Mihai Dascãlu

unui anumit grup, îndeobºte restrâns (ºi,


fiindcã tot am amintit numele celor doi pic-
tori care au marcat veacul din urmã, trebuie
sã adaug cã ei nu s-au bucurat de o bunã
primire din partea acelei pãrþi a avangardei
care nu i-a îndrãgit prea tare pe supra-
realiºti).
Nici mãcar gloria antumã nu este neapãrat
un semn cã lucrurile vor sta la fel ºi mai
târziu. Existã nenumãraþi scriitori care nu
au reuºit sã-i supravieþuiascã insului din ei,
dar ºi alþii, care s-au bucurat de o supralici-
tare la care, în viaþã fiind, nici nu ar fi
îndrãznit sã viseze.
Pe de altã parte, trebuie avut în vedere ºi
faptul cã populaþia þãrii noastre cuprinde
doar douãzeci (ºi ceva) de milioane de
locuitori. Dintre care, potenþialii lectori sunt
extrem de puþini. Nu ne putem compara,
din niciun punct de vedere cu, de pildã,
Germania, cu ale ei optzeci de milioane. Nu
ne putem compara nici cu furia cu care
acolo se citeºte. Îmi permit sã evoc aici o
situaþie pe care am cunoscut-o de visu. Unde France - Christophe Bodard
te uiþi, în metrou, în autobuze, la cantinele
studenþeºti sau în tren, ca sã nu mai vorbesc pune sã fie mai mult decât este. Niciodatã
de cafenele, de parcuri ori de pieþe publice, Harry Potter nu va fi Faust, iar dacã va încer-
se citeºte. Vezi oameni de toate vârstele, de ca sã fie o va face pe riscul lui! Apetitul lec-
toate categoriile sociale cu cãrþi în mânã. ªi turii este ºi contagios, ºi susceptibil de a-l
nu doar cã le poartã cu ei, dar le ºi citesc. face pe cel cuprins de el sã progreseze, în
Este o þarã în care educaþia se face, la orice sensul de a-ºi schimba gustul. În bine.
nivel, prin lecturã, o þarã cu oameni infor- Din aceastã pricinã, mi se pare incredibil
maþi, care îºi cunoaºte propriii scriitori, la sã auzi scriitori care anunþã cã lumea nu
fel de bine cum îi ºtie ºi pe cei ai altora. A fi mai citeºte. Cã nici mãcar scriitorii nu se
scriitor german în Germania nu este o mai citesc între ei, fiecare considerându-se
pacoste, din contrã, o satisfacþie, ºtiind cã un geniu absolut, cãruia, evident, i se
lumea te citeºte cu o neaºteptat de mare cuvine adulaþia totalã. La fel de evident
râvnã. Am invocat exemplul german pentru cum este ºi împrejurarea cã cei mai mulþi se
cã mi s-a pãrut a gãsi aici dovada cã civi- citesc între ei, dar fãrã a recunoaºte. Ne
lizaþia nu omoarã cultura, cã ele pot coexista gãsim într-o lume bizarã, fantomaticã aº
paºnic, spre binele comun. spune, în care oameni de aceeaºi meserie se
Este de la sine înþeles cã toþi aceºtia nu prefac cã nu ºtiu de existenþa confraþilor, o
citesc numai partea elitarã a literaturii. Sunt lume în care, trist lucru!, unii trec pe lângã
mulþi care o fac, dar ºi mai mulþi sunt cei alþii, ignorându-se reciproc. Numai cã,
care citesc romane de consum, o literaturã ignorându-se unii pe alþii, uitã cã ei
uºoarã, dar care, mã grãbesc sã adaug, nu înceteazã a mai alcãtui un front ºi cã desoli-
este ºi rea. Este o literaturã agreabilã, desti- darizarea lor aduce dupã sine desoli-
natã unui cititor mediu (nu însã mediocru!), darizarea cititorilor. Vanitatea ºi egoismul
pe care vãd cã ºi-l gãseºte ºi pe care vãd cã nu pot asigura buna convieþuire cu cititorii.
ºi-l poate pãstra. Nu înþeleg înverºunarea De unde sentimentul stânjenitor cã, la noi,
împotriva ei, atâta timp cât ea nu îºi pro- nimeni nu mai citeºte. Nimic?!
116
Literaturã
strãinã
Serge
FAUCHEREAU
Puterea imaginilor
De la Lascaux
la Matthew Barney (II)
Abstract
Sur le pouvoir de l’image. L’article parle de l’histoire de l’image et de son pouvoir a travers le temps,
depuis Lascaux jusqu’a Matthew Barney.
Mots cles: image, le XX-eme siecle, histoire, manifestation de l’art.

Primii analiºti ai imaginii în prima treime pierde din bogãþia imaginilor lor. „Ceaþa
a secolului XX - Jean Epstein, viitor cineast, galbenã îºi freacã nasul de sticla gea-
în Poezia de azi (1921), Marcel Raymond în murilor” (T.S. Eliot); „Micul cal lovea
De la Baudelaire la suprarealism (1933) - au rublele cu copitele sale, iar mãreþia sa nu
constatat cã o importanþã din ce în ce mai avea limite” (Ossip Mandelstam). Acest
mare era acordatã dezvoltãri ei. În Arta lucru avea loc ca ºi când imaginea era indis-
poeticã (1907), Paul Claudel poate vorbi pensabilã unei exprimãri moderne ce nu
încã de o „operaþie rezultatã din existenþa mai avea legãturã cu muzica verbalã, ci cu
singularã, unificatã ºi simultanã a douã durata, concept comun lui Pound,
lucruri diferite”. ªi ei, moºtenitori ai sim- Mandelstam, dar ºi cubismului, dupã Pierre
bolismului, imagiºtii anglo-americani se Reverdy. Pentru Mallarmé, de fapt, poezia
reîntorc în trecut pentru a promova imag- se îmbina într-o structurã sonorã de incan-
inea în mod exagerat; dar poeþi ca Ezra taþie, pentru Verlaine într-o înlãnþuire melo-
Pound ºi T.S. Eliot îºi dau imediat seama de dioasã, iar la discipolii lor, acest lucru se
riscul ca poemul sã devinã „invertebru”; ºi fãcea în detrimentului sensului ºi al exci-
de aici, sub influenþa pictorilor ºi sculpto- taþiei vizuale. Post-simbolist, Paul Valery
rilor, apare necesitatea de a-i regãsi o struc- susþinea cã „drumurile Muzicii ºi Poeziei se
turã ºi de a înlocui realul: „Obiectul natural întretaie”, în timp ce Reverdy denunþa
este mereu simbolul perfect1”. Imaginea aceastã relaþie cu muzica: „Ea a reprezentat,
privilegiazã emoþia în detrimentul demon- odatã cu simbolismul, tentaþia poeþilor, ºi
straþiei: poezia ºi, nu mai puþin, artele plas- reciful lor cel mai periculos”. Imaginea revi-
tice vor oscila între aceste douã extreme. goratã apare astfel ca reacþie normalã. Ea va
Pentru a redresa situaþia, sub auspiciile vor- deveni, de asemenea, dupã pãrerea lui Giu-
ticismului, Pound va renunþa la muzica seppe Ungaretti, un remediu contra dezagre-
simbolistã pentru a o înlocui cu o duritate gãrii limbajului poetic devenit prea încet2.
arhitecturalã. Printr-o miºcare inversã, în În momentul în care Braque ºi Picasso
Rusia, acmeiºtii, ºi ei partizani ai simbolis- dislocau imaginea vizualã, Guillaume Appo-
mului, cu o exaltare destul de parnasianã a linaire disloca sintaxa ºi îºi propunea sã
arhitecturii, vor reveni la imagine. În acelaºi scurt-circuiteze imaginea. Prototipul imagi-
fel imagiºtii anglo-saxoni ºi acmeiºtii ruºi se nii cubiste va fi celebrul sãu Soare cu gâtul
regãsesc pe poziþii foarte apropiate, fãrã a tãiat ce lega una de cealaltã douã noþiuni
1 Ezra Pound, Eseuri literare, New Directions, New York, 1968, p. 5, reluat la T.E. Hulme, Speculãri,
Routledge and Kegan Paul, Londra, 1960. p. 137.
2 Respectiv, Paul Valery, Opere II, Gallimard, La-Pleiade, Paris, 1960, p. 637; Pierre Reverdy, La grãmadã, Le
Rocher, Monaco, 1956, p. 29; Giuseppe Ungaretti, Inocenþã ºi memorie, Gallimard, Paris, 1969, p. 301.
117
Serge Fauchereau

gramatical îndepãrtate. ªi sã ne aducem (Nasturi moi, 1913). Pasul urmãtor va fi sta-


aminte ºi de faptul cã aceia care se simþeau bilit de dada care se va supune legilor haz-
jigniþi de imaginea apolinarã nu vroiau sã ardului: forme fortuite pe care Arp le lasã sã
vadã cu cât era mai absurdã imaginea admi- rãsune fãrã control pe un suport, pe note
ratei Anna de Noailles care oferea în Vii ºi muzicale luate din Ribemont-Dessaignes,
morþi, în acelaºi an, 1913, „Cocoþi cântând în cuvinte extrase orbeºte de Tzara: „agrafã
depãrtare/Ce suspinau ca porumbeii”. pipã pipi pompon de coeurolinã/ pe camion
Dupã Appolinaire, Reverdy va propune ca dimineaþa muºeþea steluþe ºi gravonix/
principiu: „Cu cât raportul dintre douã rea- întrebarea trans-urbanã a domnului baie...”.
litãþi apropiate va fi îndepãrtat ºi motivat, Dada se plaseazã „dincolo de orice în-
cu atât imaginea va fi mai puternicã3. „ doialã”, curentul vrea sã revinã la o puritate
Cubo-futurista Olga Rosanova îºi va vedea pierdutã ºi, pentru a distruge convenþiile,
meseria de pictoriþã ca pe o deconstrucþie „cretinizeazã cititorul” aºa cum preconiza
urmatã de o reconstrucþie a imaginilor: strãmoºul Lautreamont. Tzara, Arp ºi alþi
„Arta picturii constã într-o disecþie a imag- dadaiºti vor avea grijã sã nu cadã pradã
inilor finite care ne prezintã natura în aºa fel hazardului, se vor pãstra în limitele lui.
încât stabileºte proprietãþile particulare pe Reminiscenþã a dadaismului însã, îl face
care le conþin, urmatã de o creare a pe Andre Breton sã scrie în Manifestul
diferitelor imagini prin construirea de noi suprarealismului cã imaginea „cea mai puter-
relaþii între aceste proprietãþi, în funcþie de nicã este aceea care prezintã gradul arbitra-
raportul personal dintre privitor ºi ele4”. riului cel mai înalt”. El va reveni asupra
Considerând probabil cã am atins limita acestui principiu de mai multe ori, mai ales
comprehensibilului, Apollinaire ºi adepþii în Vasele comunicante (1932):
sãi se vor reorienta, la fel ca Picasso care, „A compara douã obiecte îndepãrtate
agasat de discipolii sãi, decide cã va reveni unul de celãlalt pe cât mai mult posibil sau,
dupã bunul plac la figuraþia convenþionalã. printr-o cu totul altã metodã, a le pune în
Odatã cu caligrama, Apollinaire propune prezenþa unei maniere bruºte ºi restrictive
un text ilustrând o formã uºor de recunos- reprezintã sarcina cea mai înaltã pe care o
cut, cizmã, automobil sau garoafã; în acelaºi pretinde poezia. Spre aceasta ar trebui sã-ºi
moment imaginea scrisã îºi pierde din exerseze poezia din ce în ce mai mult pu-
importanþã. Toþi aceia pe care caligrama îi terea sa inegalabilã, unicã, care constã în a
va fermeca un anumit timp (Huidobro, construi unitatea concretã a doi termeni ce
Cangiullo, Albert-Birot, Tablada, Salvat- relaþioneazã ºi în a transmite fiecãruia din-
Papasseit...) vor renunþa la ea destul de tre ei, indiferent cãruia, o vigoare care îi lip-
repede, cu siguranþã din cauza dificultãþilor sea în analiza individualã. Ceea ce trebuie
de lecturã implicite complexitãþii sale. Pe de distrus e opoziþia complet formalã a acestor
altã parte, Blaise Cendrars, care se lãuda cu termeni; trebuie sã îndreptãþim aparenta lor
eventualele „poeme fãrã imagini”, pretin- disproporþie care þine doar de ideea imper-
dea cã va reveni la reportajul brut ºi la fectã, infantilã pe care ne-o facem despre
imaginea vizualã simplã care nu trimite naturã, despre ceea ce se aflã în afara tim-
decât la ea însãºi. pului ºi a spaþiului. Cu cât e mai puternic
Apollinaire credea în surprizã ca marea sentimentul de opoziþie imediatã, cu atât
sursã a literaturii viitoare. Cuvintele în li- mai arzãtor trebuie el depãºit ºi negat5”.
bertate futuriste vroiau sã transmitã lectoru- Suprarealiºtii uitã cã Reverdy recoman-
lui un sentiment, o ambianþã. Cu mai puþinã dase un raport motivat, cât ºi îndepãrtat,
consideraþie, Gertrude Stein încerca sã îl adicã o imagine acceptatã nu de raþiune, ci
deconcerteze prin rebusuri verbale ermetice de sensibilitate prin stimularea unei emoþii
3 Pierre Reverdx, Nord-Sud, Auto-apîrare ºi alte eseuri, Flammarion, Paris, 1975, p. 73.
4 Olga Rozanova citatã în antologia Utopii de Catriona Kelly, Peguin Books, Londra, 1999, p. 65.
5 Andre Breton, Opere complete 1, Gallimard, La Pleiade, Paris, 1988, p. 338, ºi Opere complete II, Gallimard,
La Pleiade, Paris, 1992, p. 181.
118
Puterea imaginilor (II)

Belgique - Jan Op De Beeck

inexplicabile, dar adevãrate. Arbitrarul nu atunci când vine vorba de imitarea unui
mai e absolut în oraºele etajate pictate de poem suprarealist prost. Dificultatea de a
Max Ernst decât atunci când Dusan Matic imita ceva puternic rãmâne constantã.
evocã „trandafirul sãlbatic al sângelui Colecþionând anumite jocuri ºi ghicitori
amestecat”: ne dãm seama în mod intuitiv ale societãþilor tradiþionale, Paul Eluard,
de un raport nerostit existent între culoarea Claude Roy sau Roger Caillois7 au arãtat pe
roºie comunã unei flori cu spini ºi violenþei rând asemãnarea dintre imaginile ºi jocurile
sangvinice. ªi acest lucru e dovedit de suprarealiste.
exemplul personal pe care îl oferã Breton în Cu siguranþã toate epocile au cunoscut
manifestul sãu: „Pe pod trandafirul cu cap momente de vogã ale evocãrilor enigmatice
de pisoi se legãna”, unde aceeaºi fineþe ele- ce intrigã cititorul sau privitorul spre marea
gantã este asociatã atât cu trandafirul, cât ºi lui desfãtare: poezia latinã a lui Lycophron
cu pisoiul, de aici înainte pisica. În mod în Antichitate, picturile lui Bosch ºi
automatic sau nu, poezia autenticã nu se Brueghel, anumite jocuri prozodice apar-
înºalã; în acest sens putem sã îl contrazicem þinând Marilor Oratori ai Evului Mediu,
pe Jean Paulhan când scrie: „Un poem apoi ai Renaºterii: eufemismul ºi poeþii
suprarealist poate fi imitat mai uºor decât metafizici englezi, marinismul în Italia,
un sonet6”. Acest lucru nu e tocmai adevãrat Gongora în Spania sau capetele compuse
6 Jean Paulhan, Florile din Tarbes, Gallimard, Paris, 1941, p. 145.
7 Paul Eluard, Cãrãrile ºi drumurile poeziei, Gallimard, Paris, 1954; Claude Roy, Poezia popularã, Seghers,
Paris, 1954; Roger Caillois, Arta poeticã, Gallimard, Paris, 1958.
119
Serge Fauchereau

vrând-nevrând, trebuie sã recunoaºtem,


odatã cu Remy de Gourmont, o carafã, nu îi
displace lui Breton, care vrea sã vadã în ea o
imagine suprarealistã ºi nu o perifrazã care
înnobileazã un obiect pãmântean. În acelaºi
fel, „o boabã de tabac cu arc”, în funcþie de
modul în care e prezentatã, poate fi o peri-
frazã, o definiþie, o ghicitoare sau un mono-
stih octosilabic. De fapt, e vorba de un
„Deget” împrumutat din Istoriile naturale
ale lui Jules Renard (1896). În secolul care a
urmat, Leon-Paul Fargue ºi Ramon Gomez
de la Serna vor deveni prolicºi în fulguraþii
de acest tip, iar amatorii de haiku se vor
deda citãrii exemplului japonez: „O libelulã
roºie / Rupe-þi-i aripile/Ardei iute” rãstur-
nat de cãtre maestrul Matsuo Basho în
„Ardei iute/Pune-þi-i aripi:/O libelulã
roºie”. Atunci când suprarealistul român
Gelu Naum vorbeºte de „încãlþãrile de fetru
ale poeziei clasice”, iar Benjamin Peret de
„dulceaþa coafatã a unei pãlãrii dezgustã-
toare de preot”, putem oare vorbi de de-
finiþii sau de ghicitori? Imaginea suprarea-
listã este, în mod surprinzãtor, o enigmã
fãrã soluþie. Dar cel mai adesea ea este mai
inteligibilã decât am putea crede. E oare
France - Laure Boucherie prea prozaic sã ne întrebãm dacã versul
„visul e un jambon agãþat de tavan” indicã
ale lui Arcimboldo ºi, mai târziu, peisaj ele- faptul cã personajul sau autorul, Reverdy,
chip ale lui Josse de Momper. ªi ajungem la nu mâncau mereu atunci când le era
preþioºii ºi preþioasele a cãror exprimare foame9? Venitã din cele mai profunde
alambicã era luatã în batjocurã de Molière, abisuri ale minþii, imaginea, automatã sau
la reuniunile ºi jocurile lor organizate regu- calculatã, întâlneºte subconºtientul personal
lat8. Adeseori, jocurile de la Rambouillet au sau colectiv original. Imaginea iniþialã a
fost comparate cu acelea ale reuniunilor casei-chip, aºa cum e ea descrisã de cei trei
suprarealiste (Cadavre excepþionale, Dacã ar fi copii de vârsta fragedã (o uºã-gura flancatã
fost..., Ce anume..., Unul în celãlalt etc). La fel de douã ferestre-ochi) se regãseºte de exem-
ca preþioºi, ne confruntãm cu o abundenþã plu la imagistul Essenine, total independent
de porecle, reprezentând imagini (Breton: de automatisme - „Din maxilarul solului,
paharul de apã pe timp de furtunã, Eluard: mama Izba/ Mesteca miezul mirositor al
hrana stelelor, Miro: arborele cu sardine, liniºtii” (1960), iar la suprarealistul Aragon -
Brauner: Cizmuliþa roz-albã etc). De fapt, „Buticurile îºi trãseserã jaluzelele peste ochi
perifrazã preþiosului care „reclamã comod- pentru a nu vedea lumina” (1930).
itãþile conversaþiei” pentru a beneficia de un Primul val suprarealist se baza mult pe
fotoliu ca sã-ºi odihneascã „dragele-i sufe- automatism ºi a promovat ca prim volum
rinde” (picioarele) nu procedeazã diferit de scris în aceasta manierã, Câmpurile magne-
Saint-Pol-Roux cu „mamela de cristal” unde tice, 1919, a lui Breton ºi Soupault.
8 Trimitere la cartea fundamentalã a lui René Bray, Preþiozitatea ºi preþioºii, Nizet, Paris, 1960.
9 Pentru cãutãtorii de aur înfometaþi de Cãrarea spre aur (1925) a lui Charlie Chaplin, visul este un puiºor
pe care cred cã îl vãd fãrã a delira.
120
Puterea imaginilor (II)

„Prizonieri ai picãturilor de apã, noi nu


suntem decât niºte animale perpetue.
Alergam prin oraºele fãrã sunet, iar afiºele
fermecãtoare nu ne mai impresioneazã. La
ce bun acest mare entuziasm fragil, aceste
salturi de bucurie lipsite de viaþã. Nu sun-
tem cu nimic mai presus decât niºte stele
moarte10...”
Echivalentul acestei rãbufniri necontro-
late se va regãsi mai târziu în frotajul lui
Max Ernst, în proiecþiile lui Andre Masson,
în colajele lui Arp. În consecinþã, spontanei-
tatea nu va pãrea singura atitudine capabilã
de producerea unor imagini surprinzãtoare.
Odatã cu Al doilea manifest al suprarealismu-
lui (1929), vedem cum artiºti ca Magritte,
Dali, Brauner, Dominguez devin adepþi ai
curentului, fãrã sã respingã tehnicile acade-
mice, transformându-le în alte modalitãþi de
investigare (metode paranoice critice, ocul-
tism...). Lor li s-au alãturat noi scriitori care
se doresc a fi „vizionari” fãrã a fi adepþi ai
scrierii automatice ºi fãrã sã poate renunþa
totuºi la imagini; e cazul poeþilor suprarea-
liºti belgieni Paul Nouge ºi Marcel Lecomte,
al lui Canarien Agustin Espinosa ºi al lui
René Char, autorul poeziei Ciocanul fãrã
stãpân: France - Rene Bouschet

În pãduri auzim viermele fierbând ruºi. Borges va reveni la prozodia clasicã. La


Crisalida turnând pe chip limita anilor ‘30, nevoia de demonstraþii
Liniºtea proprie trimite lirismul pe plan secund. E cazul
Oamenilor le este foame „Frontului roºu”, lung poem al lui Aragon
De cãrnurile secrete ale uneltelor crude care va declanºa o crizã majorã în sânul
Treziþi-vã bestiilor sufocante grupului suprarealist parizian. În acel
Pentru a câºtiga soarele11. moment apãruserã crize sociale grave, radi-
calizarea fascismului, chiar a nazismului.
De la cubism la suprarealism, toate Aragon renunþã atunci la experienþele
ismele occidentale au cultivat intens imagi- suprarealiste pentru socialismul socialist.
nea. „Stupefianta imagine”, aºa cum scria Expresionistul Johannes Becher face acelaºi
Aragon, a obosit publicul ºi chiar ºi pe prac- lucru. Antropofagul Oswald de Andrade se
ticanþii ei. Dupã ce a sãrbãtorit acest „con- alãturã ºi el comunismului ºi scrierii con-
centrat metaforic” în timpul tinereþii sale venþionale. În Cehoslovacia, Vitezslav
ultraiste, Jorge Luis Borge îl va nega fãrã Naval va renunþa ºi el la suprarealism.
menajamente în timpul maturitãþii (ultrais- Chiar ºi poeþii ataºaþi dintotdeauna valo-
mul spaniol era, într-adevãr, sistematic), rilor suprarealiste vor simþi nevoia sã se
judecându-1 cu aceeaºi severitate12 cu care exprime clar, de a se pronunþa a propos de
Troþki vorbea de imagiºti ºi de futuriºtii evenimente, în special a propos de rãzboi.
10 A. Breton ºi Ph. Soupault, Câmpurile magnetice, Gallimard, Paris, 1967, p. 13.
11 René Char, Ciocanul fãrã stãpân, Jose Corti, Paris, 1953, p. 16.
12„Toate aceastea erau atât de naive ºi, în plus, e atât de stupid sã reduci toatã poezia la un singur artifi-
ciu, la metaforã”. Convorbiri cu Jorge Luis Borges, Belfond, Paris, 1967, p. 41.
121
Serge Fauchereau

Dupã Nu mãnânc astfel de pâine (1926- ce a asimilat pictura metafizicã a lui Giorgio
1936) de Peret ºi Tentativa de a descrie o dez- de Chirico, Italia va autoriza în jurul revistei
batere (1931) de Jacques Prévert, putem sã Valori plastice o reîntoarcere asemãnãtoare la
citãm Fata Morgana (1941) ºi Adunãrile gene- figuraþie (Felice Casorati). Scandinavia va
rale de Breton (1944), Odã Londrei bombardate abandona avangardismul ieºit din cubism
(1943) de Philippe Soupault...Aceastã izbuc- pentru un tip de realism naiv (Nils Dardel).
nire va permite trecerea de la suprarealism În Uniunea Sovieticã, stalinismul nu va mai
la o generaþie de poeþi mai îngrijoraþi de tolera decât un realism socialist prea puþin
sens, aceea a lui André Frenaud. În sânul convingãtor (Alexandre Deineka). Cu mai
operelor care dãdeau dovadã de estetica multã îndemânare, revoluþia mexicanã va
pur realistã, suprarealismul nu va interveni antrena artiºtii într-un curent al picturii
decât ca digresiune, în special pentru a reda murale îndepãrtate foarte inventiv, renunþã
visele vreunui personaj: visul maestrului la a mai îndepãrta prima sa avangardã stri-
megaloman din Gashouse Ginty (1933) a dentã. În Statele Unite, unde experienþele
romancierului James T. Farrell, vis delirant sincroniste ºi celelalte tendinþe abstracte
pus în scenã de Dali în Casa doctorului sunt uitate, va apãrea figuraþia pitorescã a
Edward (1945) a cineastului Alfred Hitch- Scenei americane (Thoma Hart Benton,
cock. Artele vizuale precedaserã de altfel li- Grant Wood)... Rãmâne de vãzut dacã aces-
teratura în acest curent al reîntoarcerii. te evoluþii nu vor înlocui imagistica com-
Picasso-ul cubist revenise la desenul con- plexã ce pune în legãturã elemente îndepãr-
venþional încã din 1915, renunþând la el tate, printr-o imagisticã unde ceea ce e spus
dupã bunul plac dupã cum urmeazã: cu sau arãtat nu trimite decât la sine-însãºi. Nu
demnitate ºi o anumitã libertate, pictorul va e nici un regres, nici un progres, cãci nu
traversa mereu curentele artisctice fãrã a se existã progres în artã sau în literaturã, ci
ataºa vreunuia, rãmânând acelaºi: perioadã cicluri unde o tendinþã urmeazã alteia; deci
ingrescã, perioadã suprarealistã, expresio- istoria traseazã o buclã ºi continuã altfel.
nismul lui Guernica... Nu putem spune
*
acelaºi lucru ºi despre Igor Stravinsky: dupã
Cea mai recentã manifestare a artei, cine-
avangardismul Sacrul primãverii, îl vedem
matografia, fotografiile animate, imaginile
parcurgând o perioadã de jazz (Ragtime,
1918), o perioadã pergolezã (Pulcinella, miºcãtoare, a devenit foarte repede arta
1919), o perioadã neoclasicã (Oedip rege, imaginilor prin excelenþã. Cu toate cã ea
1926). ªi într-un fel sau altul, exemplul lor reprezintã o artã de duratã, cinematografia,
este urmat: Cei ºase, Benjamin Britten sau ca ºi arta video, este, în parte, legatã de
Diego Rivera ºi vorticiºtii englezi care se fotografie. La începuturile istoriei lor, ele au
deciseserã sã refuze abstractul pentru a fost influenþate de picturã, de literaturã ºi
împãca lecþia avangardistã cu un clasicism de teatru. În consecinþã, acestea din urmã au
fundamental. Vom vedea curentele abstrac- luat de la cinematograf tehnicile ºi pro-
te dintre cele douã rãzboaie (constructi- cedeele narative. Aceastã miºcare de du-te
vism, al lui Stilj, Bauhaus, Cerc ºi Pãtrat, vino aminteºte câteva fapte observate în
Abstract-Creaþie), exacerbând printr-o paginile precedente, chiar dacã, în domeni-
ripostã o nouã formã de realism care uneori ul sãu, cinematografia deformeazã concep-
se va înþelege cu angajamentul politic evo- tul de imagine.
cat mai sus; ºcoala din Paris, care a vãzut Atunci când cinematograful aratã douã
dupã rãzboi cum „bãtrâni” ca Derain ºi fapte distincte în acelaºi timp, nu face acest
Severini revin la figuraþia de altãdatã, va lucru pentru a arata o imagine neapãrat. Sã
cunoaºte în cele din urmã „cearta realismu- luãm, de exemplu, Aurora (1927) de F.W.
lui” pe parcursul anilor ’30. În Germania, Muranu. Scena dublã unde vedem un
expresionismul va lãsa loc realitãþii noi a pachebot ºi un mic grup de persoane care
artiºtilor angajaþi (Otto Dix, de exemplu) ºi fac baie pe o plajã nu îþi propune decât sã
realismului magic desenat scrupulos economiseascã timp în prezentarea simul-
(Alexander Kanoldt, Cari Grossberg). Dupã tanã a vaporului ºi a destinaþiei de vacanþã.
122
Puterea imaginilor (II)

Mai târziu, vom vedea iubiþii pe câmp ºi, în


susul ecranului, clãdirile luminate ale
oraºului unde vor sã ajungã. În acelaºi fel,
imaginea chipului unui visãtor prezentatã
concomitent cu apa unui fluviu îºi propune
sã arate ce îl frãmântã pe om. Atunci când
douã lucruri legate unul de altul nu sunt
foarte bine scoase în evidenþã, avem de a
face cu o explicaþie, ºi nu cu o imagine. În
Omul cu camera (1929), Dziga Vertov aratã o
cãrare ieºind din fum ºi apoi un om care se
animeazã: rezultatul ºi cauza; iar apropierea
unei camere de filmat ºi a unei maºini de
cusut nu face decât sã propunã o analogie
simplã între douã tipuri de asamblare.
Imaginea nu face spiritul sã reacþioneze
decât dacã face trimitere la un alt element
sau dacã juxtapune douã elemente îndepãr-
tate. Tocmai de aceea pare absolut normal
ca cinematografia mutã sã recurgã la ima-
gini explicative pentru a compensa lipsa
vorbelor. Cinamatograful expresionist ger-
man a arãtat adeseori o mulþime de invenþii
în expunerile duble sau în alunecãrile spre
priveliºti mai puþin expuse. În Strada (1923-
1924), Karl Grune prezintã un chip de femeie
al cãrui pãr, prin dublã expunere, devine foc
de artificii, sau scene urbane deasupra cãro- Mexico - Salvador Heras-Murdok
ra apare un cap de clovn rânjind, sau un
chip de cocor care lasã sã se vadã un cap de grama lui Etienne Marey) sau prea lente
mort (influenþã directã a pictorilor George (creºterea unei plante sau miºcarea unui
Grosz ºi Otto Dix, cu toate cã decorurile animal, ca în Dafnia (1928) de Jean Painleve
aparþim în realitate lui Ludwig Meidner); de care Louis Bunuel va ºti sã îþi aducã
mai existã apoi ºi simbolurile opticienilor, aminte în cadrul luptelor dintre insecte din
doi ochi, care se aprind în momentul în care prim-planurile primelor sale filme). În rest,
trece agresorul femeii. cinematografia va rãmâne mereu datoare
La începuturile sale, cinematograful s-a mai ales fotografiei, aceasta la rândul ei pic-
folosit de posibilitãþile tehnice ale camerei turii, mai ales pentru cã filmul însuºi era
de luat vederi; încetinire ºi rapiditate, proiectat în general pe un ecran dreptunghi-
oprire, întoarcere înapoi, toate serveau la ular de pânzã albã, ca un tablou. Vom
producerea unor efecte de gaguri mai aminti câteva tehnici de acest gen foarte
degrabã: pãlãriile zburãtoare din cunoscute.
Vormittagsspuk (1928) de Hans Richter, Încadrarea: în Noaptea vânãtorului (1955)
înmormântarea burlescã din Antract (1924) de Charles Laughton, viaþa pe malul râului,
de René Clair, urmãririle lui Buster Keaton vulpea, iepurele, broscoiul, plantele acva-
sau ale lui Keystone Cops... Efectele dra- tice îngropate în noroi, pânzele de pãianjen
matice, ca cele din Jarul arzãtor (1923) al lui sunt surprinse foarte pictural. Iluminarea:
Ivan Mosjoukine, erau mai rare. Dacã ar fi ca într-un tablou de George de la Tour, pic-
avut alte finaluri, acesta ar fi fost un recurs torul luminilor, în Portretul lui Dorian Gray
comod în fimul SF: pentru a arãta ºi a (1945) de Albert Lewin, balansarea lãmpii
descompune elementele prea rapide (crono- alterneazã clar ºi obscur pe chipul perso-
123
Serge Fauchereau

Spain - SEX de a mãri unele detalii - planta lui Karl


Blossfeldt, duna sau spatele uman al lui
Edward Weston, mãrite pânã la punctul în
care devin forme de nerecunoscut.
Cinematograful ne-a obiºnuit cu pla-
nurile accentuate. Obiectul care invadeazã
ecranul, prin mãrimea sa sau prin situaþia sa
singularã, intrigã spectatorul care îl vede
altfel în realitate. Antonin Artaud, scriitor,
dar ºi cineast, explicã: „E clar cã toate ima-
ginile, cea mai seacã, cea mai banalã, apare
pe un ecran. Cel mai mic detaliu, obiectul
cel mai nesemnificativ primeºte un sens ºi
viaþã care le aparþine în întregime. ªi aceas-
ta, exceptând gândirea pe care o sim-
bolizeazã ele, simbolul pe care îl reprezintã.
Izolând obiectele, cinematograful le dã viaþã
care încet-încet tinde sã devinã independen-
tã ºi sã se detaºeze de sensul obiºnuit al
acestor obiecte13...”
Acest lucru ar putea sã reprezinte un puþ
în ceaþã, ca în Vocea lunii (1989) a lui
Federico Fellini, sau un cartier de carne
putrezitã, ca în Cuirasã Potemkine de Serge
Einstein. Mai mult decât amintirea Boului
jupuit a lui Rembrandt sau Soutine, aceastã
carne are un sens, o semnificaþie puternicã;
najului ºi, în acelaºi timp, partea vizibilã ºi ea reprezintã obiectul natural, simbolul per-
fect de care vorbea Pound; poate fi simbolul
partea ascunsã a personalitãþii sale, aºa cum
dispreþului cu care erau trataþi mateloþii ruºi
e ea relevatã de pictorul Ivan Lorraine
sau al unei societãþi în descompunere, poate
Albright. Culoarea: produce tot felul de
fi doar un cartier de carne putrezitã. La
efecte, simple ºi eficace cum ar fi trecerea de
sfârºitul secolului XX, efectul de retur în
la negru ºi alb la culoare atunci când
artele plastice va fi vizibil în marile picturi
pãrãsim otzidianul banal pentru tãrâmurile în detaliu ale italianului Domenico Gnoli, în
feerice din Vrãjitorul din Oz (1936) de Victor enormele fotografii ale germanului Thomas
Fleming, sau foarte bine analizate ca în Ruff ºi chiar în rufele puse la uscat ale lui
cazul repartiþiilor de tonuri roz în seria Claes Oldenburg sau colosalul Deget în
Cremaster (1994-1997) de Mathew Barney - bronz al lui Cezar.
acelaºi procedeu era utilizat mai înainte de Cineaºtii se implicã de foarte devreme în
poetul Gautier sau de pictorul Whistler în artele plastice sau sunt foarte interesaþi de
simfoniile lor, unde dominã o anumitã ele pentru a putea crea imaginile cele mai
culoare. Variaþiile profunzimilor de câmp: stimulante, servindu-se de posibilitãþile
infinitul stelar al filmelor SF este echivalen- oferite de camerã, de peliculã ºi chiar de
tul hãrþilor cereºti din astronomiile popu- montaj. Walter Ruttmann în Simfonia unui
lare ale lui Camille Flammarion care îi fãcea mare oraº (1927) expune dublu mai multe
pe cititorii secolului trecut sã viseze. La scene, renunþând astfel la miºcarea ºi la ar-
origine, planurile accentuate veneau mai hitectura sufocantã a oraºului. Dziga Vertov
degrabã din fotografie ºi din capacitatea ei în Omul cu camera încadreazã oblic douã
13 Antonin Artaud, Opere complete III, Gallimard, Paris, 1961, p. 79-80.
124
Puterea imaginilor (II)

imagini ale unei strãzi animate, lucru care Cremaster al lui Barney: imaginea de modã a
mãreºte dinamismul. Fernand Leger, cel asistentelor de zbor din dirijabile, cliºeu fan-
mai inventiv, introduce în scenã fãrã tranzi- tastic al unui personaj în costum extra-
þie, în Balet mecanic (1924), miºcarea unei vagant, cu gura dezgustãtoare plinã de sân-
spãlãtorese urcând o scarã, difuzatã alterna- ge, cromo al unei parade de cavalerie, fiinþe
tiv normal ºi invers, creând astfel un du-te - hibride de toate genurile ºi aºa mai departe.
vino de piston, de adevãratã maºinã care Matthew Barney face parte din acei
apare în acel moment, urmatã de corpuri cineaºti care trimit intenþionat la picturã
solide geometrice fãrã funcþie; toate acestea (doar filmele sale sunt difuzate în muzee, în
fiind în legãturã directã cu propria prcticã locul sãlilor normale, deoarece el expune
picturalã a lui Leger, unde corpul uman este deasemenea ºi accesoriile folosite în
tratat ca fiind un obiect oarecare, geome- realizarea lor) aºa cum, înaintea lui ºi într-
trizat dupã bunul plac al artistului. Aceste un alt mod, o fãceau filmul O parte de þarã al
exemple de cãutare ar fi fost imposibile fãrã lui Jean Renoir (1936) sau filmul Crimã în
munca anterioarã a pictorilor cubiºti ºi grãdinã al lui Peter Greenway (1982).
futuriºti, fãrã un Juan Gris care sã spargã Trebuie sã îi menþionãm ºi pe cei care se pun
forma unui cap sau a Pieþei Ravignan, fãrã în slujba plasticienilor, de exemplu, Eriv
un Boccioni care sã amestece dinamic Duvivier cu Max Ernst ºi Henri Michaux.
formele în miºcare ale unui bulevard sau Diverºi cineaºti ai desenului animat, ca, de
unei gãri. exemplu, Alexandre Alexeieff ºi Norman
Cinematograful va ºti mai ales cum sã Mclaren sau, mai diferit, Walt Disney-ul
creeze aceste imagini suprarealiste care sã Fantasiei (1940) s-au inspirat din artele plas-
surprindã sau sã bulverseze spectatorul. tice. Disparitatea mijloacelor folosite în
Acest lucru se face în general mai puþin prin aceste ultime exemple ne duce cu gândul la
dublã expunere ºi mai mult prin trecerea faptul cã punerile în scenã spectaculoase nu
instantanee de la o imagine la alta, echiva- genereazã neapãrat imagini vizionare.
lentul „Soarelui cu gâtul tãiat”. Vorbim aici Peisajele din Planeta interzisã (1956) al lui F.
de femeia bine îmbrãcatã ºi apoi, brusc, Mcleod Wilcox, unul din clasicii SF-ului, vin
goalã din A propos de Nisa (1929) a lui Jean din benzile desenate ale lui Yves Tanguy ºi
Vigo sau de pãrul de sub braþ raportat la amprentele tãlpilor creaturii invizibile care
imaginea ce-i urmeazã, aceea a unui alt per- apar unele dupã altele în nisip sunt un pre-
sonaj din Câinele andaluz (1928) al lui Bunuel ludiu pentru „efectele speciale” care, câteva
ºi Dali. Efectul este acela al imaginii pe care decenii mai târziu, vor face posibile toate
Magritte a refuzat-o în nemnumãrate versi- creaþiile ºi transformãrile filmate.
uni, unde un tors feminin reprezintã un În mod tradiþional, aºa cum sala de con-
chip, sânii formând ochii, iar triunghiul cert izoleazã muzica de lumea exterioarã,
pubian, gura. Suprarealismul a dat cine- tot aºa soclul izoleazã sculptura de mediul
matografiei gustul imaginilor-ºoc. Cea mai sãu sau scena de teatru, cadrul ºi ecranul,
celebrã, în Un câine andaluz, funcþioneazã pictura sau filmul proiectat. Pentru Abel
totuºi ca o metaforã, atât pentru personajul Gance, ecranul însuºi era acela care crea
din film, cât ºi pentru spectator: luna traver- imagine cinematograficã: „Aºa cum reflec-
satã de un nor este ca un ochi tãiat de o þia focului în cupru este mai frumoasã decât
lamã, dar rapiditatea ºi absenþa unui liant focul, tot aºa imaginea unui munte este mai
dialectic o face surprinzãtoare. De aici frumoasã pe sticlã, imaginea vieþii este mai
înainte cinematograful de cercetare va face frumoasã pe ecran decât în realitate14”.
mare uz de aceasta: imaginea izoltã ca un Elogiu artificialului. Pentru a apropia publi-
copil acoperit de spagheti cu sos de roºii din cul de operã, pentru a-l implica mai mult,
Trãiascã moartea (1971) a lui Arrabal, sau ver- arta a gãsit recent alte modalitãþi de pre-
itabila antologie a posibilitãþilor din zentare (spectacol în salã, opere interactive,
14 Abel Gance, „Vremea imaginii a venit”, în Arta cinematograficã, Felix Alean, Paris, 1926, p. 87.
125
Serge Fauchereau

instalaþii penetrabile etc). Cinematograful siguranþã sã spunã prin aceastã butadã cã


popular care þine sã capteze atenþia specta- cinematografia nu reþine decât acþiunea ºi
torilor, sã le dea iluzia cã ei se aflã în centrul cadrul unui roman ºi cã dintr-o operã lite-
a ceea ce este prezentat a inventat tehnici rarã nu pot sã reiasã decât peripeþiile ºi
perfecþionate (efecte sonore, vizuale, relief poate atmosfera; viceversa, cel mai anonim
simulat etc.), dar nimic nu îºi îndeplineºte roman poliþist poate sã furnizeze material
scopul mai bine ca imaginea însãºi. Cei mai pentru un scenariu bun. Romanul Spioni de
buni cineaºti ne reþin atenþia fãrã a avea Thea von Harbou nu e decât o poveste
nevoie nici mãcar de o acþiune dinamicã. Sã banalã comparatã cu filmul lui Fritz Lang
ne amintim de secvenþa lungã ce deschidea care îi corespunde (1927). Or, dacã cinema-
filmul Roma (1971) al lui Fellini: pe marea tograful a luat mult din literatura roma-
cãrare ducând la oraº, avansãm prin ploaie nescã ºi teatralã, bun sau rãu, ºi literatura la
printr-un val neîntrerupt de maºini, de rândul sãu a adaptat, spre profitul ei, teh-
camioane, de caleºti cu spiþe, de animale de nici ºi metode narative din cinematograf,
povarã ºi de tancuri. La pasaj, cãlãtoria din care voi oferi câteva exemple. Du-te
relevã viziuni fugitive ale maºinilor vecine, vino-urile cronologice din Zgomot ºi furoare
ale chipurilor, doi oameni aºezaþi sub un (1929) de William Faulkner se aseamãnã
coviltir, o uzinã, prostituate, suporteri supra- mult cu flash-back-urile cinematografice,
entuziasmaþi, un camion în flãcãri ºi bovine iar montajele întrerupte l-au influenþat
moarte pe ºosea, o construcþie anticã, lumini poate pe Dos Passos, mai mult decât unan-
colorate neclare... ºi aceastã odisee de ima- imismul, în folosirea mai multor naraþiuni
gini miºcãtoare a cotidianului roman se ter-
fãrã legãturã între ele. Atunci când a scris
minã printr-un vast ambuteiaj sau o mare
Manhattan Transfer (1926), Abel Gance rea-
de vehicule zgomotoase blocate în furtunã
liza un film în „poliviziune” dupã Napoeleon
la picioarele Coloseum-ului - douã elemente
(1925-1927), fiind permis sã urmãreascã trei
foarte îndepãrtate unul de celãlat. în mod
acþiuni diferite pe trei ecrane (de atunci,
simetric, la sfârºitul filului, dupã ultimele
cuvinte rostite, preferatele „Totul e tãcut, nu fotografia a fost, mai degrabã, cea împãþitã
se aude decât apa fântânilor”, începe turul în 2, 3 sau 4 pe acelaºi ecran). Apare reglarea
unui grup de motocicliºti traversând oraºul; profunzimii fundalului prin aceste planuri
sunt în general câte doi pe motocicletã, accentuate pe un oarecare obiect, prin care
tinere cupluri; merg cu vitezã ºi calm, Alain Robbe-Grillet relevã obsesia unui per-
motoarele lor urlã ºi farurile lumineazã sonaj în romanele sale Vagabondul (1955) sau
rând pe rând monumentele ºi locurile em- Gelozia (1957). Avem procedeul montajului
blematice ale oraºului, de exemplu, Colo- influenþat de cut-up-ul cu care William
seumul, enorm ºi fantastic, cu etajele sale în Burroughs asambleazã douã texte preexis-
arcade. Anticul static ºi tãcut ºi modernul tente fãrã asociere, pentru a constitui un
veloce ºi zgomotos, inaginea se dubleazã nou text ce trece dintr-odatã de la un subiect
prin imaginea sonorã. Sub privirea de tan- la altul.
dreþe a lui Fellini, o imagine urmãreºte o Este admisã ideea cã muzica e miºcare,
alta, aºa cum mai devreme ne arãtau fru- chiar culoare (sinestezia) ºi cã e susceptibilã
moasele fresce antice descoperite în subsol de sugerarea unor imagini. În cinemato-
ºi care s-au ºters sub ochii noºtri la contactul grafie, ea are în mare parte a timpului un rol
cu aerul ambiant. Imaginile extraordinare de accesoriu care însoþeºte sau subliniazã
au poate mai puþinã duratã decât cele coti- acþiunea într-o manierã mai mult sau mai
diene surprinse în minunãþia lor - un puþin redundantã. Dar, în cele mai bune
ambuteiaj, un circuit nocturn - printr-o sen- cazuri, ea este un partener care instaureazã
sibilitate ºi un talent excepþionale. un dialog cu imaginea în aºa fel încât filmul
Philippe Soupault declarã cã Nathaneal devine de neconceput fãrã ea: Alexandre
West afirma cã romanele proaste se trans- Nevsky (1838) al lui Einstein ar fi dramatic
formã în filme bune. Lucrând el însuºi la mai sãrac fãrã muzica lui Prokofiev (ºi ce ar
Hollywood, romancierul american vroia cu mai rãmâne din faimoasa redare pe sticlã?),
126
Puterea imaginilor (II)

Uruguay - EDEN cu toate invenþiile posibile graþie truvajelor


din ce în ce mai sofisticate care par la fel de
„veridice” ca realitatea. Cu aceastã mizã ne
resemnãm, cu siguranþã, atunci când rãmâ-
nem sensibili poeziei învechite Cãlãtorie în
lunã (1902) a lui Melies. Umbrele din
Nosferatu (1922) al lui Murnau rãmân mai
îngrijorãtoare, iar viziunea femeii sugând
degetul de la picior al unei statui în Vârsta
de aur (1930) a lui Bunuel, mai provocatoare
decât multe alte superproducþii cu efecte
hiperbolice infantile16.
Aceastã patinã evocatã în momentul care
protejeazã ºi transformã mii de imagini în
imagini seducãtoare cinematografice nu se
referã doar la acest domeniu al artei. Imagi-
nile se perimau, de asemenea, iar sursa
primelor filme comice nu mai dezlãnþuie
râsul tot aºa cum nu provoacã nici admi-
raþie pentru portretul unui general necunos-
cut al Romei de odinioarã. Acest lucru ca-
racterizeazã toate epocile. „Natura este
marea lirã/Poetul este arcuºul divin”
aparþinând lui Victor Hugo nu are decât un
interes istoric, cãci interesul sãu e aerisit.
Romantismul are viziuni mãreþe, exagerate
la fel ca Femeia nisipurilor (1964) al japone- uneori, dupã gustul epocilor ce au urmat,
zului Hiroshi Teshigahara fãrã muzica elec- iar imaginea expresionistã sau suprarealistã
tronicã a lui Toru Takemitsu. Idealul constã se situeazã în aceastã tradiþie riscantã a
în colaborarea intimã, asemãnãtoare celei
excesului: „îmi jupoi pânã la sânge mâinile
din balet. Poetul Essenine va explica de alt-
mele ridicate/ spre mieii de sticlã ai norilor”
fel dansatoarei Isadora Duncan cã este nece-
(Par Lagerqvist). Valoarea imaginilor este
sar sã lucreze ca ºi el, „pentru cã lucrul
tributarã schimbãrilor societãþii. O parte din
esenþial al artei voastre este imaginea15”.
Viziunea îl duce spre alte sensuri, iar poezia elegiacã a lui Francis Jammes s-a
imaginea vizualã spre cu totul altele - cu îndepãrtat de noi pentru cã publicul cititor
condiþia ca ea sã nu se atenueze ca în ben- nu mai are contact cu lumea micilor biserici
zile desenate sau în filmele gore unde ea nu rustice ºi a animalelor de la fermã; iar
e decât o mare paiaþã destinatã doar amato- Vladimir Maiakovski strigã de aici înainte
rilor genului. Dublele expuneri cele mai degeaba „Gâtul foametei / gura ruinei / le
îndrãzneþe din Caleaºca fantomã (1920) al lui vom sugruma cu nod fier” pentru cã entuzi-
Victor Sjostrom au surprins publicul la asmul lui ideologic nu îi mai amãgeºte.
lansare mai puþin decât o vor face mai târ- Imaginile sunt tributare epocii lor, la fel cum
ziu ritmurile încruciºate din Sacrul acela care le primeºte este tributar sie însuºi.
primãverii (1913) al lui Stravinsky. În con- Astfel, verbale, pictate, filmate sau altfel,
secinþã, cinematografia a obiºnuit publicul imaginile pot uneori sã ºi moarã.
15 Serge Essenine citat de Y. Prokouchev, Serge Essenine, Progress, Moscova, 1979, p. 219.
16 „Producþia cinematograficã pentru consumatori striveºte posibilitãþile artei sub tone de deºeuri ºi ele-
mente fãrã semnificþie, fãrã sã arate nimic, fãrã sã prezinte nicio imagine. Filmul-poem este foarte rar.”
Michel Deguy, Sensul vizitei, Stock, Paris, 2006, p. 66.
127
Rüdiger credinþã - în cunoaºterea altora. Acest tip de
credinþã are fãrã îndoialã un mare viitor.
SAFRANSKI În aceastã societate a ºtiinþei existã
domenii în care se crede cu o fervoare
aproape misticã. Atunci când înþelepþii

Dumnezeu domeniului economic apar la TV ca niºte


ºamani ieºind din culise ºi încep sã pro-
feþeascã, nu prea ne rãmâne mare lucru de

(totuºi nu) fãcut decât sã credem în aceste prognoze de


moment emise pe post. Dar tot astfel cre-
dem ºi în psihanalizã, în Big Bang, în haosul

e mort din naturã, în catastrofa climaticã ce ne


paºte, în entropie ºi în moartea termicã a
universului, în gene egoiste ºi multe alte
asemenea lucruri.
Abstract S-ar putea rãspunde cã aici nu e vorba
decât de diferite versiuni ale probabilitãþii,
Dans un monde ou les gens semblent avoir
în care nu trebuie sã crezi orbeºte ºi care din
oublié Dieu, l'auteur de cet article nous attire
aceastã pricinã au destul de puþin de a face
l'attention sur le fait que la religion reste au
cu credinþa în sens religios. ªi totuºi, ne
centre des conflits tells que ceux de l'Islame.
apropiem în acest fel de domeniul religios,
Mots-clé: Dieu, religion, conflit entre les reli- pentru cã aici deja e vorba despre încredere
gions sau teamã cu privire la subiecte care multã
vreme au trecut drept prin excelenþã reli-
Societãþile modern-occidentale l-au des- gioase. Cine crede în Big Bang, nu ia drept
fiinþat pe Dumnezeu sau l-au uitat pur ºi probabilã o simplã ipotezã ºtiinþificã, ci
simplu. Dar iatã cã dintr-o datã el este din crede în ea cu tãrie, ca în creaþia divinã a
nou prezent. Conflictul cultural cu Islamul lumii. În ipoteza legatã de entropie ºi
dã naºtere unei noi dezbateri religioase: co- moartea termicã a universului, la fel, poþi
liziunea dintre culturile „reci“ ºi cele crede ca în Apocalipsã.
„calde“. Dar mai existã un sens în care trãim zi de
Sã începem cu situaþiile obiºnuite. De ce? zi prin intermediul credinþei. Omul este
Pentru cã acolo ne-o permitem, dupã cum „animalul care poate promite“, a spus când-
bine ºtim, în permanenþã - credinþa. Fãrã va Nietzsche. Unul promite, celãlalt îl crede.
credinþã nu am putea trãi. În societatea Credinþa este în joc de ambele pãrþi, cãci ºi
modernã dominatã de ºtiinþã ºi informaþii, cel care promite trebuie sã creadã în sine
fiecare din noi trãieºte - în ce priveºte însuºi, mai exact: în sinea sa viitoare, cea
cunoaºterea - la mâna a doua, poate chiar a care trebuie sã respecte o anumitã promisi-
treia. Cu privire la majoritatea lucrurilor une. Fac o promisiune, pentru cã am
care depãºesc domeniul nostru de compe- încredere în mine însumi, iar tu mã crezi
tenþã sau pe cel al vieþii obiºnuite, nu ne pentru cã îþi promit un lucru sau altul. Acest
rãmâne decât sã credem în ºtiinþa altora. În tip de credinþã circulã în mod curent printre
mai toate situaþiile imaginabile suntem con- oameni ºi este tot atât de vital ca ºi aerul pe
damnaþi sã fim pãrtaºi prin credinþã la care îl respirãm. E o credinþã cãreia, în
cunoaºtere. De vreme ce fiecare dintre noi numele capacitãþii noastre de supravieþuire,
nu este specialist decât într-un anumit trebuie sã îi dorim un viitor. Omul trãieºte,
domeniu (fiind un „simplu laic“ în ce antropologic vorbind, pe credit.
priveºte restul, care este imens), odatã cu Puterea civilizatoare a ºtiinþelor nu ne
societatea cunoaºterii specializate creºte ºi poate amãgi însã, spre a ne face sã credem
comunitatea credinþei. Cu cât avem mai cã atitudinea de care dãm dovadã în viaþã e
multã cunoaºtere, cu atât avem ºi mai multã de naturã ºtiinþificã; dimpotrivã, aceasta
128
Dumnezeu (totuºi nu) e mort

constã dintr-un mixtum compositum în care astfel de religie „caldã“.


morala, religia ºi sentimentul - ca percepþie Pavel, adevãratul fondator al creºtinis-
nemijlocitã a vieþii - îºi au locul lor. Fiecare mului ca religie în lume, a formulat acest
îºi gãseºte la un moment dat, a spus cândva miez de naturã soteriologicã în felul urmã-
marele sociolog Max Weber, propriul sãu tor: „Dacã Christos nu ar fi înviat, predica
daimon, cel care „þine firul vieþii sale“. noastrã ar fi zadarnicã, ca ºi credinþa voas-
Pentru o convieþuire paºnicã însã în socie- trã“ (1 Cor. 15, 14). Aceste articole de credin-
tate, e necesar ca aceºti daimoni sã nu se þã legate de sacrificiul divin, moarte ºi
transforme în tirani. Societatea pluralist- înviere nu aveau substrat simbolic, psiho-
democraticã este pentru moment destul de logic sau atenuat în vreun alt fel. Viaþa
bine asiguratã împotriva acestui pericol. cealaltã avea sã fie la fel de realã ca cea de
Chiar ºi „adevãrurile“ religioase au deprins aici: doar cã într-un alt loc ºi un alt timp.
între timp modestia ºi au învãþat sã suporte Acest alt-undeva, alt-cândva, se aflã în
umilinþa faptului de a fi tratate drept simple planul lui dincolo, dar e la fel de concret ca
„pãreri“ sau „opinii“ pe piaþa liberã. O enci- lucrurile palpabile, aflate în dimensiunea
clicã papalã intrã în emulaþie liberã cu ma- lui dincoace. ªi dacã planul la care accedem
nualele de self-help americane, iar Biblia con- pe lumea aceasta nu este înþeles decât ca
cureazã cu scrierile esoterice. Am intrat, cã ceva provizoriu, ca spaþiu de tranzit, atunci
ne place sau nu, în epoca unui politeism se- ºi morala avea sã capete altã coloraturã. De
cularizat. În societatea pluralistã existã aici înainte nu mai e vorba decât de a
mulþi zei, o seamã de orientãri axiologice ºi rãmâne „pur“ pânã la mântuire, pânã la
o mulþime de convingeri de tip religios sau Apocalipsã. O moralã civicã, menitã sã asi-
semireligios. Dumnezeul unic ce garanta gure supravieþuirea societãþii dincolo de
cândva coeziunea spiritualã a societãþii imediat, pe termen lung, nu este necesarã. O
occidentale a explodat într-o serie de eticã specificã acestui spaþiu de tranzit
divinitãþi domestice. Marile biserici se go- existã bunãoarã în Predica de pe munte. Într-o
lesc, dar oferta cu privire la religia asumatã lume caracterizatã de lupta pentru afirmare
ca hobby particular creºte. ºi supravieþuire – ºi e cam singura cu care
Acolo însã unde bisericile sunt active în avem de a face – cine se înarmeazã cu
mod public, o fac de regulã prin purtãtori aceastã predicã nu are pe termen lung nicio
de opinie finanþaþi cu bani publici ºi care ºansã de supravieþuire. Dar asta nici nu
administreazã tezaurul spiritual al socie- intrã în preocupãrile unei religii „calde“. O
tãþii. Când astãzi marile biserici se luptã religie „caldã“ nu este, prin natura ei, un
pentru acceptare la nivel social – bunãoarã mod de a realiza o nouã ordine socialã:
prin intermediul agenþiilor de publicitate – „Împãrãþia mea nu este din lumea aceasta.“
se poate naºte întrebarea: în ce mãsurã mai Cu aceastã dimensiune „caldã” a creºti-
avem de a face aici cu religia. nismului, de facturã extaticã ºi apocalipticã,
Creºtinismul oficial s-a transformat de s-a cam terminat. Din creºtinism a luat
regulã dintr-un proiect religios „cald” într- naºtere proiectul „rece” al religiei civile,
unul „rece“. Ce înþeleg printr-o religie larg rãspândite. Protecþie spiritualã din
„caldã“? Religie „caldã” o numesc pe aceea flanc la surmontarea problemelor lumii
care are la bazã, într-un fel sau altul, mân- interioare, mai cu seamã în ce priveºte
tuirea, absolvirea din aceastã lume. Ea se morala, destinul ºi problema sensului.
adreseazã acestei lumi, declarã însã despre Religia „rece“ se descurcã, bine-mersi, ºi
sine cã nu e din aceastã lume. Pentru o fãrã transcendenþã. E orientatã spre ima-
religie „caldã”, faptul de a fi în lume nu nent, fiind pragmaticã, caritabilã, retoricã.
înseamnã altceva decât faptul de a fi plasat Lumea credinþei este atât de psihologizatã ºi
în conjunctura nepotrivitã. De aceea în de sociologizatã, încât de acolo rezultã un
inima unei religii calde se gãseºte ideea de amestec de eticã socialã, gândire a puterii
mântuire, eliberarea din aceastã lume. instituþionale, psihoterapie, tehnici de me-
Creºtinismul a fost multã vreme tocmai o ditaþie, serviciu muzeal, management cul-
129
Rüdiger Safranski

Portugal - Rui Zilhao

tural ºi asistenþã socialã. Speranþele ºi mân- disociate una de cealaltã; e o condiþie sine
tuirea ca atare s-au îngrãmãdit astfel, acolo qua non a sãnãtãþii noastre interioare. În-
unde încã mai existã, de pe scena exterioarã tr-una din zone se aflã izvorul forþei, în
pe cea interioarã. cealaltã regulatorul: cu iluzii, prejudecãþi ºi
Aceastã interiorizare, psihologizare ºi pasiuni trebuie încins focul, iar cu ajutorul
terapeutizare þine de istoria „rãcirii” religiei ºtiinþei cunoscãtoare trebuie sã venim în
ºi se manifestã în contextul acelui fenomen întâmpinarea efectelor periculoase ºi perni-
occidental de profunzime al „disocierii sfe- cioase ale unei supraîncãlziri“.
relor valorice“ (Max Weber); sferele religiei, Religii „reci” sunt cele care au acceptat
ºtiinþei ºi politicii s-au diferenþiat. Încã din nu doar la suprafaþã, ci ºi în profunzime
zorii epocii moderne s-a impus, nu fãrã difi- acest joc alternativ între supraîncãlzire ºi
cultate, acel „sistem bicameral“ al culturii, rãcire, care au devenit raþionale ºi se lasã
pe care Nietzsche îl descria astfel: o culturã „rãcite” la temperatura a ceea ce este util
superioarã, spune el, trebuie sã ofere omu- societãþii. Într-un cuvânt: care sunt din ºi vor
lui „simultan douã zone cerebrale distincte, sã fie doar pentru aceastã lume.
una pentru a simþi ºtiinþa, cealaltã - Cu totul altfel stau lucrurile în cazul
neºtiinþa: una lângã cealaltã, fãrã amestec, religiei „calde“: adevãrul acesteia vrea sã
130
Dumnezeu (totuºi nu) e mort

cuprindã întreaga viaþã ºi, în consecinþã, sã rârii întru transcendenþã. Evident cã pentru
o transforme; aici nu existã o disociere a sfe- acest sentiment de spaþiu de tranzit sau salã
relor de valori. Pentru o astfel de religie, e de aºteptare existã ºi o formã de exprimare,
vorba de întreg, iar ea încearcã sã-l cuprindã respectiv acþiune, de tip blând, nonviolent,
deplin ºi pe om. κi doreºte sã îl conducã specificã lumii interioare: sã ne gândim
spre limanul mântuirii, sã îl mântuiascã din doar la Predica de pe munte, pe care am
aceastã lume. Ea lasã liberã legãtura ce þine amintit-o deja, cu a sa eticã a conservãrii
lumea laolaltã ºi o desface uneori cu totul, puritãþii.
fie pe calea blândã a misticii, fie la modul Sã ne oprim o clipã la variantele „reci“
terorist ºi distructiv. ale fenomenului religios. Acestea sunt legi-
Între timp am realizat cã, dacã vrem sã timate de simpla existenþã a experienþelor
vedem o asemenea religie „caldã“ în acþi- religioase, ca ºi de nevoia de exprimare
une, trebuie sã întoarcem privirea cãtre fun- corespunzãtoare acestora. Cum definim
damentalismul islamic. Aici iese în evi- însã experienþa religioasã? Poate cã prin
denþã, aºa cum era cândva în cazul creºti- sentimentul apartenenþei la o comunitate ce
nismului, latura lui extaticã ºi apocalipticã. conferã sens ºi care ne depãºeºte ca indivizi,
Cei care s-au nãpustit în zbor în turnurile o comunitate definitã prin ritualuri, insti-
gemene din New York erau cu siguranþã tuþii ºi simboluri specifice; e vorba de o
apocaliptici - un comando al înãlþãrii la cer, experienþã autenticã a relaþiilor, de depã-
la propriu. Dispreþuiau cultura occidentalã, ºirea contingentului, de orientare în viaþã.
decadentã ºi pãgânã, aºa cum ºi creºtinii Omul vrea sã se simtã acasã nu doar în sens
i-au dispreþuit cândva pe barbari. De data material, ci ºi în sens sufletesc-spiritual.
aceasta însã noi, cei care aparþinem culturii Acest dor dupã o împlinire la nivelul unui
occidentale secularizate, suntem pãgânii. sens atotcuprinzãtor e probabil decisivã. Ea
Atacul de la 11 septembrie 2001 a fost – pe poate fi satisfãcutã în diferite moduri. Dar –
lângã multe altele – un proces vindicativ ºi acesta este aspectul important – aceastã
fãcut de cãtre niºte apocaliptici unei civi- cãutare a sensului ºi a sentimentului aparte-
lizaþii, în ochii lor, nihiliste ºi decadente. nenþei pot fi dobândite ºi prin metode per-
În timpul „guvernãrii” talibane din Af- verse.
ganistan, un jurnalist german a relatat dis- Religiile pot perverti, caz în care vorbim
cuþia avutã cu „ministrul de externe“ tali- despre surogate de tip religios sau ideologii.
ban care, la întrebarea de ce regimul nu în- Naþional-socialismul a fost, pe lângã multe
treprinde nimic pentru a repune pe picioare alte lucruri, ºi un asemenea surogat, o
o þarã distrusã, a rãspuns prin intermediul revoltã asezonatã cu motive religioase
unei metafore. Dacã dv., a spus el, cãlãtoriþi împotriva insolenþei unei modernitãþi secu-
cu avionul ºi vã prãbuºiti într-un þinut larizate, pluraliste. Carl Friedrich von Weiz-
neprimitor, dar supravieþuiþi ºi aveþi certi- säcker a scris imediat dupã sfârºitul domi-
tudinea cã într-un interval scurt de timp naþiei naziste: „Naþional-socialismul a fost o
veþi fi salvat ºi dus acasã, evident cã nu o sã religie. Dorul credinþei, pe care Biserica nu îl
vã apucaþi sã construiþi tot felul de facilitãþi mai putea satisface, ºi forþa credinþei, care
în locul acela. Aceasta, a spus ministrul lor nu o mai lega interior, s-au revãrsat în el.“
de externe, este starea în care se gãseºte Cum putem deosebi formele religioase
Talibanul: nu peste mult timp vor merge în autentice de cele pervertite? O religie auten-
Împãrãþia Cerului. Din acest motiv, pur ºi ticã educã omul întru veneraþie în faþa uni-
simplu nu meritã sã încerci sã schimbi ceva versului insondabil, inepuizabil. În lumina
cu privire la suferinþa ºi imperfecþiunile credinþei, lumea devine „mai mare“, pentru
lumii acesteia. E vorba tocmai de acea cã îºi pãstreazã misterul, ºi omul se înþelege
conºtiinþã a spaþiului de tranzit, de salã de pe sine ca parte a acestuia, rãmâne incert
aºteptare, care ar trebui sã ne fie încã fami- faþã de sine. Pentru un surogat religios în
liarã din faza „caldã” a creºtinismului. schimb, lumea se micºoreazã. Susþinãtorul
Aceasta este versiunea barbarã a hotã- unei asemenea pseudo-religii nu gãseºte în
131
Rüdiger Safranski

întregul univers nimic altceva decât confir- religios ca opoziþie a unei culturi „calde“
marea propriei sale opinii, pe care o apãrã împotriva uneia care s-a rãcit va creºte (ºi
cu ardoarea credinþei împotriva restului nu trebuie sã excludem nici posibilitatea ca
lumii ºi a propriilor îndoieli interioare. asemenea enclave fundamentaliste sã se
Fenomenul devine periculos mai cu seamã extindã ºi în occident); în al treilea rând
acolo unde aceastã monomanie trece în plan însã, are sã ia proporþii ceea ce William
politic ºi devine o metodã de „mântuire“ James a numit acum mai bine de o sutã de
prin forþã a întregii lumi, dintr-un punct ani „voinþa de a crede“; aceasta va creºte în
unilateral de vedere. acea formã privatã, multiplã, de mici
Ideologiile totalitare ale veacului trecut – dimensiuni, ca esoterism particular ºi satis-
naþional-socialismul ºi comunismul – s-au facere personalã a necesitãþilor metafizice,
dovedit a fi în acest sens religii perverse. pe de o parte; pe de altã parte însã, aceastã
Perspectivele lor asupra lumii pretind a fi voinþã pentru credinþã se va transforma
înþeles exhaustiv adevãrata esenþã a naturii într-o problemã de ordin politic ºi moral.
ºi istoriei. Mai pretind, de asemenea, a Ne aflãm într-o situaþie în care creºte
cunoaºte ºi misterul ce þine lumea laolaltã, convingerea cã pentru coeziunea societãþii
care o face sã pulseze în miezul ei interior ºi orientãrii valorice am putea avea nevoie
cel mai intim. Aceste ideologii emit pre- de o religie, dar în acelaºi timp ºtim sau ar
tenþia de a înþelege întregul ºi înºfacã în trebui sã ºtim cã din aceastã intuiþie, din
ghearele lor omul întreg. Îi oferã acestuia aceastã convingere lãuntricã nu decurge
siguranþa unei fortãreþe cu vizetã ºi crene- nimic religios – ci doar voinþa pentru cre-
luri. Ele manipuleazã frica omului în faþa dinþã. Aceastã voinþã de a crede nu este
unei vieþi deschise, în faþa pericolului liber- altceva decât nevoia unei justificãri morale
tãþii umane, care înseamnã întotdeauna ºi ultime. Sã luãm bunãoarã „valoarea” dem-
nesiguranþã, solitudine, incertitudini. Vor sã nitãþii umane. „Toþi oamenii se nasc liberi ºi
îl absolve pe om de dificila sa libertate de a egali în ce priveºte drepturile ºi demni-
fi un individ, pentru a-l încartirui într-un tatea“, anunþã primul articol al Declaraþiei
colectiv de chipuri anonime: acolo poate universale a drepturilor omului. Dar se naºte
avea el sentimentul apartenenþei – în opozi- oare omul înzestrat cu demnitate, la fel cum
þie conflictualã cu cei care nu aparþin unui se naºte înzestrat cu membre? Evident cã
asemenea colectiv. Aceastã opoziþie are o nu. „Demnitatea” este recunoscutã, dar prin
semnificaþie elementarã: sentimentul unui intermediul cãrei instanþe? Rãspunsul secu-
asemenea tip de apartenenþã nu este altce- larizat este: prin societate. Religia spune
va, privit mai atent, decât delimitarea de însã: prin Dumnezeu. Pe bunã dreptate însã
duºmani ºi strãini. Ideologiile totalitare omul resimte fundamentarea demnitãþii
înþelese ca surogat religios vor sã îl elibereze umane printr-un compromis social drept
pe om de libertate, care include mereu ºi destul de slabã, pentru cã el aºazã aceastã
sentimentul alienãrii ºi al singurãtãþii. Alie- „demnitate” pe nisipul miºcãtor al unor
narea ºi solitudinea sunt direct conectate cu asemenea convenþii determinate de majo-
experienþa unei lipse greu de definit, despre ritãþi schimbãtoare. În cazul hitlerismului,
care Georg Büchner spunea prin al sãu s-a dovedit cã e posibil sã câºtigi de partea
Danton: „S-a fãcut o greºealã, atunci când ta majoritãþile, pentru un proiect al dis-
am fost concepuþi; ne lipseºte ceva, nu am trugerii sistematice a demnitãþii umane.
niciun nume pentru asta – dar nu vom reuºi ªi iatã cum se ajunge la tentativa para-
niciodatã scoþându-ne mãruntaiele, ce doxalã de a ancora aceastã demnitate într-o
rezolvãm dacã ne despicãm unii altora decizie de tip democratic, pentru a o declara
trupurile?“ mai apoi totuºi drept valoare independentã
Dacã deci vrem sã ne gândim la viitorul de aceastã decizie. Legea fundamentalã a
credinþei, va trebui sã ne aºteptãm la un republicii federale oferã un exemplu al aces-
declin ºi mai accentuat al marilor biserici. În tui paradox. Acolo, demnitatea umanã este
alte regiuni ale lumii, fundamentalismul numitã „intangibilã“: nicio majoritate nu
132
Dumnezeu (totuºi nu) e mort

are dreptul sã se atingã de drepturile funda-


mentale care decurg din „demnitatea” omu-
lui. Acest lucru este însã echivalent cu
încercarea de a institui un tabu sacru într-o
lume complet secularizatã. O decizie la
nivel social este transformatã într-o ches-
tiune care ar trebui în perspectivã sã rãmânã
dincolo de acest plan. În acest fel se încearcã
a se fundamenta „demnitatea“ umanã nu
doar prin intermediul unei hotãrâri a socie-
tãþii, ci prin ceva de naturã absolutã, prin
Dumnezeu sau prin ce a mai rãmas din el: o
instanþã moralã a justificãrii ultime.
Nietzsche este cel care a numit acest tip
de justificare moralã ultimã drept „haluci-
naþie conceptualã“, care nu e valabilã decât
dacã crezi în ea. Cine pricepe însã, mai
spune Nietzsche, cã lucrurile în care crede
sunt nãscocite chiar de el însuºi – adicã
Dumnezeu sau morala –, acela nu va mai
putea crede în ele. „Moartea lui Dumnezeu“
invocatã de Nietzsche înseamnã în con-
secinþã mai degrabã cã, atunci când încetezi
sã mai crezi în Dumnezeu, nu îþi mai
rãmâne decât sã crezi în om. În acest fel
putem face descoperirea surprinzãtoare cã
faptul de a crede în om era mai facil atunci
când omul alegea calea ocolitã, prin inter-
mediul credinþei în Dumnezeu.
De ce? Pentru cã omul simte nevoia de a Argentina - Maria Laura Zuljevic
vedea morala, adicã decizia cu privire la Dumnezeu sau o raþiune absolutã – acestea
bine ºi rãu, ancoratã într-un fundament care
sunt în linii mari formele prin care se mani-
este mai adânc ºi mai cuprinzãtor decât
festã transcendenþa moralã. Existã deci,
fiinþa sa limitatã. O moralã pe care eºti
putem trage aceastã concluzie, un dor
conºtient cã ai instituit-o tu însuþi nu are
nedefinit dupã transcendenþã moralã, pen-
aceeaºi semnificaþie necondiþionatã, tran-
scendentã. O scurtã privire în istoria religi- tru cã omul nu se poate încrede în sine pe
ilor confirmã aceastã voinþã pentru tran- acest drum: ceea ce am inventat eu însumi
scendenþa moralã. Dumnezeu i-a dat lui nu poate fi de prea mare valoare. De aici,
Moise tablele legii. ªi Mohammed a primit nevoia de sancþiune divinã.
prescripþiile de viaþã de la Allah. Chiar ºi în Dar sã nu ne facem iluzii: Dumnezeul
astfel de vremuri secularizate deci, voinþa civil-religios devine un efect placebo. „Dum-
pentru o transcendenþã moralã rãmâne nezeu“, a spus cândva Robert Spaemann,
intactã, pentru cã omul încearcã în conti- „nu poate îndeplini o funcþie antropologicã,
nuare sã înrãdãcineze binele ºi rãul într-o decât atât timp cât nu este înþeles prin
entitate de naturã trans-umanã, fie cã aceeaºi funcþie. Pentru Dumnezeul moral ºi
indicã, precum Rousseau, spre binele ine- antropologic, iluminismul a însemnat sfâr-
rent din naturã ca reper de orientare sau, ºitul, aºa cum un placebo, un remediu fictiv,
precum darwinismul social, conferã dreptu- funcþioneazã doar atât timp cât pacientul nu
lui celui mai tare o explicaþie de naturã bio- realizeazã cã doar credinþa lui era cea care
logicã. Cosmosul perfect ordonat, natura, determina efectul.“
133
Rüdiger Safranski

Despre acest proces, prin care se încearcã urmã nici nu mai conteazã prea mult dacã
resuscitarea religiei datoritã efectelor ei existã sau nu o minge.
dezirabile, marele filosof al religiei Paul Acest lucru este valabil ºi pentru o
Tillich a spus cândva cã e ca ºi cum „ai moralã pe care ne-o impunem ca ºi cum ar fi
încerca sã scoþi mama din prunc sau tatãl datã „de sus“, instituitã prin autoritatea di-
din nimic“. vinã. Mai mult, e valabil ºi pentru jocul
Cu toate acestea, nu cred cã aceastã vieþii, cu care trebuie sã începi, fãrã sã te
întreprindere este cu totul lipsitã de per- întrebi prea mult cu privire la sensul lui. ªi
spective. Poate cã unii dintre dv. îºi mai aici putem spune: sensul va rezulta abia din
amintesc acel film cult al lui Antonioni din jocul însuºi. Nu mai devreme, nici mai târ-
anii ’70, „Blow up“. Acolo apare la un mo- ziu.
ment dat urmãtoarea scenã, undeva spre Indiferent cum am lua-o, forþele reli-
final: protagonistul, un fotograf, ajunge gioase creatoare care se manifestã în istoria
dimineaþa, dupã o noapte plinã de peripeþii, umanitãþii ºi au format atâtea culturi existã
la un teren împrejmuit cu gard. Acolo doi în noi – astãzi, ca ºi pânã acum. Omul este o
oameni joacã absorbiþi tenis. Mai exact, îi fiinþã care poate transgresa, cu alte cuvinte
vedem fãcând gesturile respective, dar nu poate ieºi din sine însuºi; o fiinþã caracteri-
vedem mingea. Nici fotograful nu vede zatã de faptul cã nu-ºi aparþine sieºi. Pentru
mingea, pentru cã se uitã stupefiat din faþa aceastã capacitate de transcendenþã existã
grilajului ºi îi urmãreºte pe cei doi jucând. nenumãrate denumiri. Celei mai frumoase
Iar noi ca spectatori urmãrim la fel acest joc, i-au dat probabil Schelling ºi Goethe glas,
pentru cã la un moment dat camera începe atunci când au afirmat: omul este naturã;
sã urmãreascã traiectoria mingii imaginare. dar în om natura îºi deschide ochii ºi reali-
ªi irealul devine astfel tot mai real în acea zeazã cã este prezentã. Prin om, natura se
dimineaþã gri. înalþã la conºtiinþa de sine, ºi prin aceasta
Dintr-o datã, începem sã auzim mingea, ajunge dincolo de sine. De aici creºte ºi
întâi mai încet, acoperitã de vânt, apoi tot uimirea cu privire la faptul cã existã mai
mai distinct, iar fotograful care stã ºi se uitã degrabã fiinþa decât nimicul. Din acest joc al
din spatele gardului îºi miºcã capul încoace transcenderii cresc cultura ºi ºtiinþa, ca ºi
ºi încolo în ritmul loviturilor de minge. Iatã marea rãspundere pentru viaþã în ansam-
însã cã unul din jucãtori loveºte mingea blu, nu doar pentru propriul eu.
prea tare. Mingea, pe care încã nu o vede ni- Tot din acest spaþiu al transcenderii au
meni, zboarã peste gard ºi cade la picioarele ieºit la ivealã ºi religiile. Acestea nu sunt
fotografului. Jucãtorii privesc la el rugãtori. decât încercãri de a da un chip transcen-
Acesta ezitã, se apleacã ºovãind, ridicã ceva denþei, în baza cãreia putem ieºi din noi
inexistent de jos ºi îl aruncã peste gard. înºine. Rezerva culturalã a acestei imagini
Jucãtorii îi mulþumesc ºi încep sã joace în creºtin-occidentale a lui Dumnezeu pare a fi
continuare. epuizatã – locul transcendenþei e de aceea
Despre minge nu se prea poate spune într-un anumit sens gol, pentru moment.
mare lucru, aºa cum nici despre Dumnezeu Lucru care nu e neapãrat rãu, cu condiþia sã
nu se poate spune mai nimic, pentru cã nu e
ne conservãm aceastã capacitate de a tran-
prezent. Dar jocul e prezent, ºi dinamica lui
scende, sã ne pãstrãm deschiderea ºi sã ne
îi transformã pe spectatori, chiar ºi pe noi,
ferim de atrofierea la nivelul unei fiinþe uni-
în participanþi. Cu alte cuvinte: începeþi sã
dimensionale. Sub aceastã rezervã, acest
jucaþi ºi veþi vedea cât de realã este mingea.
spaþiu „gol“ al transcendenþei împlineºte în
Dacã vreþi sã ºtiþi dinainte dacã mingea
mod ironic vechea poruncã: sã nu îþi faci
existã sau nu, nu veþi mai începe niciodatã.
chip cioplit!
ªi astfel, nici jocul nu va exista nicicând.
Religia civilã este jocul fãrã minge. Jucãm „Cicero”, mai 2004,
„ca ºi cum“ mingea, adicã Dumnezeu, ar Traducere din limba germanã
exista. Dacã jocul „funcþioneazã”, pânã la de Daniel STUPARU
134
ªtiinþã
ºi filosofie

Viorel BARBU

Timp kantian
– timp eminescian
Abstract
Kantian time – eminescian time. One briefly discusses the kantian sources of Eminescu ideas about
time and space.
Key-words: time, space, ideeas, source, Eminescu

Atât manuscrisele, cât ºi mãrturiile con- tica, geometria, astronomia”. Ne putem


temporanilor dovedesc interesul tânãrului imagina fascinaþia poetului în faþa marilor
Eminescu pentru ºtiinþele exacte: mecanicã, teorii ºtiinþifice ale vremii sale care într-un
astronomie, fizicã, matematicã sau pentru secol excesiv de optimist pãreau capabile sã
ceea ce se mai numea încã pe la jumãtatea explice ºi sã prevadã totul. De aici curiozi-
secolului trecut filosofie naturalã. Multã tatea sa ºtiinþificã ºi admiraþia nedisimulatã
vreme apetenþa poetului pentru discipline pentru noii magicieni ai secolului: savanþii.
ºtiinþifice, pe care se pare cã le detesta ca “Universul fãrã margini e în degetul lui mic,
adolescent, a fost privitã ca un capriciu sau cãci sub fruntea-i viitorul ºi trecutul se
ca o curiozitate amuzantã de cãtre cei care încheagã; precum Atlas în vechime sprijinea
i-au studiat viaþa ºi opera, dar aceastã încli- cerul pe umãr, aºa el sprijinã lumea ºi vecia
naþie era consecinþa fireascã a doi factori într-un numãr” (Scrisoarea I) sau: “parcã-l
care au contribuit decisiv la formarea sa in- vãd pe astronomul cu a negurii repaos cum
telectualã: contractul cu filosofia kantianã ºi uºor ca din cutie scoate lumine din chaos”
climatul ºtiinþific din universitãþile euro- (Scrisoarea a II-a).
pene în a doua jumãtate a secolului nouã- Eminescu a scris lucruri pertinente des-
sprezece prin care a trecut. Era epoca trium- pre raþionamentul matematic privit ca “un
fului ºtiinþelor exacte; planetele se descope- joc cu legile minþii”, iar “legile minþii noas-
reau în cabinetele matematicienilor, iar tre sunt înnãscute”, scria poetul, parafrazân-
principiile fundamentale ale naturii ºi uni- du-l pe Kant. Se ºtie, de altfel, cã Eminescu
versului se formulau ca ecuaþii matematice. a avut un adevãrat cult pentru gânditorul
“Toate sunt ecuaþiune”, scria poetul în din Könisberg: “Kant este cel mai profund
însemnãrile sale pe atunci. De aici încolo, dintre muritori”, scria el, iar în altã
orice discurs filosofic despre naturã nu însemnare: “când cineva a pãtruns odatã pe
putea avea credibilitate decât în cadrul rigu- Kant, mintea sa nu mai e decât o fereastrã
ros al ºtiinþei. În acest context, logicianul prin care soarele unei lumi noi pãtrunde în
austriac Ludwig Wittgenstein avea sã inimã”. Aparent este de neînþeles pasiunea
declare la începutul secolului nostru: “sin- unui romantic pentru o teorie filosoficã atât
gurul obiect de studiu care mai rãmâne de riguros fundamentatã, aproape matema-
filosofiei de aici înainte este interpretarea tizatã, dar aceasta se explicã atât prin pres-
limbajului”, dar Eminescu anticipase aceste tigiul filosofiei kantiene în epocã, cât ºi
gânduri cu câteva decenii mai înainte: printr-o trãsãturã distinctivã a spiritului
“filosofia a cãzut în discredit prin sãrãcia ei eminescian: rigoarea ºi exigenþa intelectualã
relativã faþã de botgãþia ficelor ei... matema- care l-au îndemnat sã meargã direct la
135
Viorel Barbu

izvoarele ideilor. Atât însemnãrile, cât ºi li-


rica sa acordã un loc aparte conceptului de
timp, iar timpul eminescian este, cu unele
nuanþe, cel newtonian-kantian, adicã flux
unidimensional, ordonat ºi infinit; “fiece
parte a sa determinã trecutul ºi tot viitorul;
e o linie de demarcaþie între ceea ce a rãmas
îndãrãt ºi ce se va întâmpla înainte” sau
“orice moment prezent este ecuaþiunea mo-
mentului urmãtor”, scrie el. În poezie, aces-
te idei vor fi exprimate în imagini nemuri-
toare: “Viitorul ºi trecutul sunt a filei douã
feþe, vede-n capãt începutul cine ºtie sã
le-nveþe” (Glossa). Sau: “Din orice clipã
trecãtoare,// Ãst adevãr îl înþeleg, cã sprijinã
vecia’ntreagã// ªi’nvârte universu’ntreg” Brazil - AMORIM
(Cu mâine zilele-þi adaugi). În fine, acel tul-
burãtor „Iar timpul creºte în urma mea, recunoscut ulterior ºi de Einstein, ideea
mã’ntunec” (Sonet). În timp este încifrat, nesimultaneitãþii apãruse deja în Critica
spune Kant, conceptul miºcãrii, adicã al raþiunii pure. Citez (Critica raþiunii pure):
schimbãrii în spaþiu, miºcarea fiind “Este necesar ca fenomenele simultane sã
fenomenul care pune în relaþie timpul ºi stea în comuniune deplinã de interdepen-
spaþiul. Sã amintim cã miºcarea este o temã denþã”, iar “lumina care joacã între ochiul
dominantã a liricii eminesciene, iar starea nostru ºi corpurile cereºti înfãptuieºte o
de repaos vãzutã ca punct iniþial sau final al comuniune între noi ºi acestea, dovedind
miºcãrii este un motiv la fel de frecvent. “ªi simultaneitatea celor din urmã”. Gãsim aici
din repaos m-am nãscut, mi-e sete de în germene una dintre ideile principale ale
repaos”, spune Hyperion, iar în Rugãciunea relativitãþii restrânse ºi dacã totuºi Kant nu
unui Dac: “ªi îngãduie intrarea-mi în veº- ajunge la principiile teoriei relativitãþii
nicul repaos”. restrânse, introdusã mai târziu în ºtiinþã de
Totuºi, Eminescu introduce în poezia sa Lorenz ºi Einstein, aceasta se datoreazã fap-
ºi un altfel de timp aparent nekantian. tului cã analizei sale îi lipsea un postulat
Versuri precum “vremea încearcã în zadar fundamental: viteza luminii ca limitã supe-
din goluri a se naºte”, descrierile genezei rioarã a vitezelor din univers. Interpretarea
din Rugãciunea unui Dac sau din Scrisoarea pe care Eminescu o dã acestor idei kantiene
I trimit la un timp finit, istoric, care se naºte este totuºi originalã ºi remarcabilã ca expri-
ºi moare. “Timpul nu poate fi anulat, mare literarã. Evocând rãdãcinile kantiene
deºi fenomenele pot fi scoase din timp”, ale concepþiei eminesciene despre spaþiu ºi
spune Kant (Critica raþiunii pure), dar timpul timp, nu am dorit desigur sã punem la
de care este vorba mai sus este mai degrabã îndoialã originalitatea lor, ci doar sã facem
cel care va opera în fizica secolului XX. Este distincþia necesarã între gândirea sa
adevãrat cã însuºi Kant scria despre “spa- filosoficã formatã la ºcoala marilor sinteze
þiul gol în afarã ºi timpul gol dinaintea universale ºi forþa geniului sãu poetic care a
lumii”, dar o face pentru a explica carac- reformulat în imagini artistice concepte de
terul lor infinit ºi a priori. Existã ºi un text în mare profunzime.
care Eminescu sugereazã conceptul de timp Un mare poet este un magician al limbii,
local, adicã de nesimultaneitate în continuul iar atunci când geniul poetic se completeazã
spaþiu-timp ºi în care unii exegeþi ai sãi au cu o culturã filosoficã superioarã, rezultatul
vãzut o prioritate în teoria relativitãþii. De este o operã unicã, care aspirã la universali-
fapt, dupã pãrerea noastrã, ºi aici Eminescu tate; aceasta este ºi condiþia operei poetului
rãmâne în limitele kantiene, deoarece, fapt nostru naþional.
136
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

Cãrãrile scriiturii
Resume
Une page de journal de Virgil Tanase. Sur son essai d'écrire sans avoir le temps nécessaire pour
s'exprimer conformément a ses habitudes de chroniqueur.

Pe la începutul toamnei mi s-a cerut sã fapt sfãtuiesc pe cei care vin uneori sã-mi
particip cu o prozã ineditã la un volum cearã pãrerea sã persevereze înainte de-a
colectiv a cãrui menire n-am înþeles-o prea rupe paginile pe care le-au scris, adesea
bine. Din motive diverse, mi-am cãlcat pe neîndemânatece, stupide, la fel de neputin-
inimã ºi am promis un text, deºi ºtiam foarte cioase sã va apere de ploaie ºi de vânt ca
bine cã timpul e scurt. Scurt nu din punctul planul, pe hârtie, al unei case. Cel care scrie
de vedere al celor zece-cinsprezece pagini literaturã – ºi, mi se pare, lucrurile stau
care mi se cer, ºi pe care, în calitate de aidoma pentru toþi, începãtori ºi meseriaºi –
cronicar, le scriu unori sãptãmânal. Scurt, în trebuie, ca-n basmele unde eroul e pus la
schimb, pentru un text de prozã care, în încercare, sã depãºeascã mai întâi repulsia
ceea ce mã priveºte, se scrie greu ºi cere un pe care i-o provoacã primele pagini ale unui
lung rãgaz în care arunc la coº nenumãrate nou text.
variante înainte de-a gãsi, în cele din urmã, Este condiþia ca sã descoperi, poate,
firul care mã poate duce undeva. E felul dupã un urcuº mai mult sau mai puþin lung,
meu de a gândi: scriind. Nu imaginez nimic mai mult sau mai puþin anevoios, o
altfel decât aºternând pe hârtie maldãre de deschidere de unde poþi privi în vale ºi gãsi
cuvinte, o dovadã mai mult cã, în ceea ce sensul alcãtuirilor care de-abia acum se
mã priveºte, literatura nu se concepe, ci se oferã ochiului. De-abia acum, mulþumitã
sãvârºeºte; o bunã bucatã de vreme dupã ce efortului fãrã sens pe care l-ai fãcut, datoritã
am început sã lucrez la o prozã scrutã sau la ascensiunii care s-a sãvârºit fãrã cãrare –
un roman, nu ºtiu nimic despre ce voi scrie cãrãrile duc întodeauna spre puncte deja
ºi descopãr subiectul, dacã pot sã mã cunoscute, explotate, epuizate -, prin harul
exprim aºa, pe mãsurã ce-l scriu. unei încãpãþânãri care putea pãrea stupidã
Am, e adevãrat, un punct de plecare, (ºi care rãmâne stupidã pentru cei care n-au
arbitrar, fireºte: o situaþie, o sintagmã, o avut tãria sã urce orbeºte pânã la locul
replicã, cãrora încerc sã le adaug pe pipãite miraculos de unde peisajul se dezvãluie),
altele, aºa cum un compozitor, dupã ce a de-abia acum poþi înþelege noima acestui
stârnit o notã apãsând o clapã a pianului, crâmpei de lume care se iveºte, pe neaºtep-
încearcã sã alcãtuiascã o melodie revenid de tate, înapoia ta; de-abia acum descoperi sen-
fiecare datã, dupã ce-a atins alte câteva, sul acestui ciob de viaþã, rostul acestei frân-
nemulþumit, la cea dintâi ca s-o ia de la turi încã nedescoperite sau încã nespuse, pe
capãt. E un exerciþiu primejdios, ºtiu, ºi de care te vei strãdui sã o oferi unui cititor
137
Virgil Tãnase

care-ºi petrece viaþa prins de alte îndeletni- greu. Aceastã literaturã e un simptom aºa
ciri, altminteri utile. cum visele, ireale din punctul de vedere al
De multe zile înºir anapoda fraze, care celui care le comparã cu realul, sunt o mani-
uneori se leagã, alteori nu, care sunã stupid festare indiscutabilã a realitãþii noastre psi-
ºi fals, arunc conºtiincios seminþe, aºteptând hice. Cel care se preocupã de lumea împrej-
ca, din întâmplare, poate, una sã cadã pe un muitoare n-are ce face cu aceste alcãtuiri
câmp rodnic. aberante unde viii ºi morþii se amestecã,
Aceastã etapã a scrierii este dificilã, des- corãbiile zboarã ºi noi înºine suntem pier-
curajantã, întrucât te întrebi mereu dacã mai duþi în clãdiri cu pereþi de parfum ºi fereºti
poþi scrie, dacã izvorul scrierii n-a secat, care se deschid spre o muzicã încã nescrisã;
dacã scrierea în sine mai are un rost. Numai ºi putem pune la îndoialã îndeletnicirea
experienþa unor asemenea momente încu- celor care încearcã sã gãseascã în aceste vise
nunate, totuºi, în cele din urmã de un text semnele unui viitor improbabil. În schimb,
acceptabil ne fereºte în parte de disperare ºi cel care se apropie de aceste vise pe care
autodistrugere. le-am visat, care sunt reale pentru cã le-am
ªi nu mã pot împidica sã corectez o idee visat, reale nu în conþinutul, ci în existenþa
foarte rãspânditã, întãritã de Eminescu, lor !..., cel care se apropie de ele aºa cum
printre alþii, anume cã e uºor a scrie când nu medicul constatã febra, roºeaþa, punctele
ai nimic a spune. Din contrã, când sâmburul dureroase…, cel care are aplecare cãtre mis-
literar vine dintr-altã parte, când ai o lecþie
terul existenþei noastre lãuntrice, acesta va
de dat sau un eveniment de povestit, când
gãsi în fãptura irealã a viselor noastre reale
iei deci haina profesorului sau a istoricului
semne în mãsurã sã-i aþâþe curiozitatea, sã-i
(ca sã nu spun a propagandistului sau a jur-
deºtepte senzaþii inedite, sã trezeascã în el
nalistului), scrisul e o îndeletnicire plãcutã,
seminþe de care nu avea ºtiinþã ºi care
odihnitoare, care nu cere decât un efort
dintr-o datã, poate numai tranzitoriu, dau
aproape fizic, aidoma celui pe care-l face
muguri de doliu sau bucurie, înfloresc
tâmplarul când construieºte o masã. Fireºte,
miraculos, rãspândind mirosul de lapte afu-
marii scriitori, convinºi cã fac dulgherie,
mat din vremea când, în copilãrie, venit
lasã sã treacã prin ei, neºtiutã lor, literatura.
Tolstoi, vrând sã scrie un roman didactic direct de la vacã, mama îl mai uita pe foc etc.
care sã facã elogiul “vieþii adevãrate” pe Scrisul devine o îndeletnicire foarte
care o descoperã eroii sãi Kitty ºi Levin, e anevoioasã când scriitorul nu se considerã
depãºit de fapte ºi cartea sa devine Ana un conducãtor de oºti purtând un stindard
Karenina; iar Balzac, cel care în Comedia în spatele cãruia cititorii ar trebui sã
umanã îºi încorseteazã eroii pentru a-i galopeze cãtre un viitor de aur, scrisul
supune logicii zoologice a lui Geoffroy de devine o continuã crizã de nervi când scri-
Saint-Hilaire, este genial prin calitãþile care itorul n-are nimic de spus ºi nu vrea decât
se dezvãluie îndeosebi (spre disperarea pro- sã deºtepte în cititor, printr-un fenomen de
fesorilor) în Les Contes drolatiques, unde nu rezonanþã, clinchetul unor zãmsliri depre
mai sunt zãgazuri, unde cosmosul se care acesta habar n-avea cã-i alcãtuiesc
încropeºte din nimic. sufletul.
Atunci, de ce sã ne mai ascundem dupã Povestirea mea – Zi de grevã – s-a înche-
deget? De ce sã ne ferim de literaturã, de ce gat ºi numai Dumnezeu ºtie despre ce este
sã ne ruºinãm de ea, ascunzînd-o când sub vorba în acest text unde se amestecã peisaje
straie de ideie socialã, când sub cele ale de iarnã ºi rãzboiul dintre normanzi ºi
aventurii poliþiste? Încerc, în ceea ce mã saxoni, un itinerar printr-un oraº blocat de
priveºte, sã scriu înlãturând din plecare tot grevã ºi întâlnirea cu o studentã de la secþia
ce aº avea a spune ºi, credeþi-mã, e foarte de textile a Institutului de Artã.
138
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU

Economia artelor (IV)


Abstract
On the economy of arts. Several aspects of the art market are presented in the article, taking into
consideration the way in which art is evaluated and commercialized throughout the world.
Key-words: distribution,mass-media, art commerce, colectionare

Drumul artei cãtre publicul ei ansamblu de activitãþi prin care arta ajunge
la public, fie cã este vânzare directã (e.g.,
- cu referire la artele vizuale - lucrare plasticã vândutã din atelierul artis-
tului), fie cã sunt antrenate diverse structuri
1. Procesul de difuzare a artei
intermediare (biblioteci, librãrii, galerii de
Drumul artei cãtre publicul ei sau dru-
mul publicului cãtre genurile de artã pe care artã etc.).
le frecventeazã? La prima lecturã, diferenþa În cazul serviciilor, mai ales al serviciilor
þine de sensul traseului ce trebuie parcurs artistice, diferenþa dintre producþie ºi dis-
între cele douã destinaþii importante: tribuþie este relativã, cum se întâmplã, de
creaþie/producþie ºi piaþã. În realitate, par- pildã, în cazul spectacolelor de teatru.
curgerea acestui drum antreneazã elemente Producãtorii practicã diverse strategii pen-
ale mixului de marketing (e.g., strategii de tru a simplifica drumul pânã la consuma-
distribuþie ºi promovare), dar ºi compo- torii finali.
nente ale comportamentului de consum. Cea mai simplã strategie este aceea care
Dacã analizãm consumul de artã ca pe implicã o singurã verigã a canalului de dis-
un proces de comunicare, dupã modelul lui tribuþie sau a canalului de comercializare,
Claude Martin, constatãm numeroase simi- cum mai este denumit (e.g., edituri care îºi
litudini: creaþia ºi producþia de artã se iden- vând cãrþile printr-o singurã companie de
tificã în mare mãsurã cu emiterea mesajelor - librãrii).
bunurile ºi serviciile artistice reprezintã Majoritatea producãtorilor opteazã pen-
mesajele estetice, cognitive, emoþionale etc., tru mai multe canale sau pentru un singur
iar piaþa, constituitã din diverse segmente canal, cu mai multe verigi. În cazul presei
de consumatori, recepteazã mai mult sau scrise, canalul de distribuþie cel mai utilizat
mai puþin operele care îi sunt destinate. cuprinde douã verigi – angrosiºti ºi
Creaþia înseamnã conceperea de opere detailiºti -, în vreme ce casele de producþie
originale (e.g., scenariul unui film), iar pro- muzicalã îºi vând casetele ºi CD-urile fie
ducþia - “punerea în operã” a ideii creatoru- prin reþelele de magazine specializate, fie cu
lui (e.g., realizarea filmului dupã scenariul ajutorul detailiºtilor, dar ºi direct publicului
respectiv), demers ce are la rândul sãu o care participã la concerte sau la lansãri de
importantã dimensiune creativã (a regi- albume. Adesea ele produc videoclipuri
zorului, a actorilor, a scenaristului º.a.). distribuite prin emisiuni tv.
Difuzarea sau distribuþia deseneazã Alegerea canalelor de distribuþie
traseul operelor artistice de la ofertanþi pânã depinde ºi de tipologia produselor. Dacã
la consumatori. Distribuþia este definitã ca sunt produse materiale (cãrþi, discuri etc.),
139
Maria Moldoveanu

distribuþia se realizeazã prin mijlocirea unor internetul, care aduce o viziune ineditã de
instituþii (e.g., muzee) ºi organizaþii eco- livrare a artei cãtre consumatori, experimen-
nomice/de comerþ (e.g., librãrii), dacã sunt tele (e.g., arta underground) ºi demonstraþi-
bunuri imateriale (e.g., evenimente artis- ile insolite, cum este ºi cea expusã mai jos.
tice), se recurge la mijloace electronice sau
imateriale (radiodifuzori, internet). “Teatru-dans, maniere noi
Pentru a defini mai clar locul instituþiilor Block-Bach. Dans contemporan ºi muzicã de
ºi al serviciilor care participã la difuzarea ºi J.S. Bach. ªi ce legãturã are cu teatrul? Pãi are,
comercializarea artei, prezentãm în conti- cãci întâlnirea celor douã arte se produce într-o
nuare modelul sectorului cultural elaborat salã de teatru ºi este încã o creaþie ce face parte
de Dick Stanley. din proiectul Dans la Odeon iniþiat de teatrul
Modelul este imaginat ca un flux de cu acelaºi nume în anul 2001. Iar artiºtii sunt
informaþii ce interfereazã diverse noduri, de aceiaºi care au semnat Un Tango mas, primul
la ideea creativã pânã la experienþa de con- spectacol din cadrul proiectului. Dacã atunci
sum, inclusiv efectele consumului asupra intensitatea spectacolului þinea de tradiþia dan-
pieþei. În capitolul de faþã vom detalia secþi- sului, de pasiune ºi eleganþã, acum Alexandru
unea difuzorilor, a distribuitorilor, care Dabija, coordonatorul “creatorilor” acestui
include: eveniment, porneºte de la întâmplãri banale, de
- librãrii; la monotonia vieþii de zi cu zi într-un cartier
- biblioteci; bucureºtean. Traiul la bloc, bãieþii de cartier… ºi
- muzee; propunerea regiei de a scoate muzica barocã a lui
- cinematografe; Johan Sebastian dintr-o salã impunãtoare (acolo
- radio; unde percepþia ar fi la cea mai înaltã treaptã) ºi
- televiziune; de a o plasa într-un spaþiu aparent inadecvat,
- video; între locuitorii unei lumi în care oameni
- teatre; obiºnuiþi trãiesc în umilinþã, la limita mi-
- festivaluri; zeriei… unde existã însã ºi sensibilitate. Iar
- magazine de comercializare a fono- invitaþia fãcutã publicului este tocmai aceea de
gramelor; “a pãºi” dincolo de limita banalului.
- galerii de artã; ………………………………………………
- case de licitaþie; Un show în care, alãturi de Rãzvan Mazilu,
- difuzorii noilor media. laureat al UNITER pentru creaþie coregraficã,
Unii dintre difuzorii menþionaþi, pe apar balerina Monica Petricã, actriþa Coca Bloos
lângã funcþia de rãspândire a produselor ºi coregraful israelian Amir Kolben, invitat spe-
culturale pentru consum (de cãtre specta- cial. Evenimentul are ca noutate prezenþa în
tori, vizitatori, ascultãtori etc.), îndeplinesc, spectacol a unui membru reprezentant al
în viziunea lui D. Stanley, ºi pe aceea de muzicii tinerilor de azi, CRBL, cel care spune cã
conservatori ºi pãstrãtori de valori simbo- a “simþit” spectacolul ºi cã este o bunã ocazie a
lice. Din aceastã clasã fac parte muzeele ºi revenirii sale pe scenã în calitate de balerin.
unele biblioteci, galeriile de artã ºi colecþiile Clasic ºi contemporan, dans ºi proiecþie
publice. În opinia noastrã, pot fi incluse în video, o combinaþie care nu te trimite cãtre un
aceastã categorie ºi arhivele de filme, ate- spectacol de teatru, dar - acceptând diversitatea
lierele de restaurare a obiectelor de artã mijloacelor artistice folosite azi în lumea artei - ,
sacrã ºi carte veche din patrimoniul mânã- atunci când existã o viziune scenicã inspiratã,
stirilor accesibile vizitatorilor, precum ºi rezultatul poate sã fie una dintre surprizele plã-
expoziþiile permanente sau tematice ale cute. Colaborarea regizorului Alexandru Dabija
unor lãcaºuri de cult. cu Laura Paraschiv la scenografia spectacolului
Un rol important în drumul artei cãtre se înscrie în limitele aceleiaºi viziuni moderne,
publicul ei îl au, dupã noi, activitãþile ºi simplã, dar cu repere stabile.” Din Andra Du-
structurile specifice turismului cultural ºi mitrescu, Teatru–dans, maniere noi, în “Sãp-
religios, târgurile ºi festivalurile de artã, tãmâna financiarã”, 21 mai 2007.
140
Economia artelor (IV)

David Throsby a construit un model tori, trebuie sã reþinem canalele principale


structural al artelor vizuale în care se de comunicare cu piaþa, atât canalele natu-
regãseºte ºi sectorul distribuitorilor, al rale (artiºti, vânzãtori, marketeri), cât ºi
structurilor publice ºi comerciale ce mijlo- canalele electronice (radioul, televiziunea)
cesc contactul artei cu piaþa ei, ºi anume: sau simbolice (revistele, cataloagele, expozi-
muzeele, galeriile publice, dealerii (e.g., þiile etc.).
case de licitaþii, galerii comerciale º.a.), Este bine cunoscut faptul cã receptarea
agenþiile guvernamentale ce stimuleazã mesajelor, inclusiv a mesajelor artistice,
creaþia artisticã prin finanþarea unor lucrãri depinde considerabil de canalele de comu-
(e.g., monumente de for public), diverºi nicare. Comunicarea electronicã ºi noua
colecþionari ºi mecenaþi, organizaþii de tehnologie de transmitere a mesajelor mo-
import-export, alþi agenþi implicaþi în dis- dificã în proporþii de masã psihologia con-
tribuirea artei, denumiþi cu un termen sin- sumatorilor.
tetic “alþi vânzãtori”. R. Berger atrãgea atenþia asupra faptului
Aplicând în industria artelor vizuale cã: “viteza mass-media, complexitatea aces-
modelul tranzacþiilor - cel care examineazã tor canale schimbã nu numai natura
modul cum funcþioneazã diverse compo- mesajelor emise, ci ºi natura aºteptãrilor
nente ale unei industrii culturale, cum inter- celor care le primesc”.
acþioneazã unele cu altele, dar ºi cu alte sec-
toare ale economiei -, autorul analizeazã 2. Contribuþia mass-media
fluxurile financiare (tranzacþiile economice) În studiul cu tema Receptarea artei ºi a
ºi pe cele culturale, dar identificã ºi princi- mesajelor despre artã difuzate în mass-media, la
palele grupuri de acþiune (de interese) din care ne-am referit în cel de-al doilea capitol,
acest sector, grupurile ce alcãtuiesc nucleul ne-am propus sã aflãm în ce mãsurã con-
sumatorii de artã se expun la emisiuni de
industriei. Alãturi de ele se regãsesc “alte
radio-tv ºi citesc reviste de artã sau articole
structuri”, constituite din: consumatori,
pe teme de artã din diverse publicaþii.
guvern, patroni ºi investitori, industrii
În primul rând, am investigat interesul
domestice conectate la activitãþile de pro-
lor pentru consumul mass-media în contex-
ducþie ºi comercializare a artei, sectorul
tul altor activitãþi culturale.
responsabil cu exportul de opere artistice. Rãspunsurile la întrebarea: “Ce activitãþi
Componentele de bazã ale modelului culturale practicaþi de obicei?” au situat pe
sunt: primele trei locuri: vizionarea emisiunilor tv
- artiºtii; (74,0), ascultarea radioului (61,8), frecven-
- furnizorii de materiale pentru indus- tarea teatrului ºi a spectacolelor de revistã
tria artei; (38,9).
- galeriile publice (muzee publice de Cunoscând faptul cã opþiunile culturale
artã); ale indivizilor sunt influenþate de grupurile
- galeriile comerciale; primare (familie, prieteni), am comparat ac-
- alte zone comerciale (e.g., festivaluri, tivitãþile practicate de subiecþi cu cele frec-
case de licitaþii, structuri similare); ventate de familiile lor, demers care a evi-
- instituþii educaþionale ºi de training; denþiat similitudinea preferinþelor la nivelul
- serviciile de infrastructurã care susþin primelor poziþii ale ierarhiei (vezi tabelul
finanþarea, consilierea, promovarea ºi urmãtor).
schimbul de informaþii din domeniul Dintre emisiunile tv consacrate artelor,
artelor vizuale. subiecþii le frecventeazã mai ales pe cele
În modelul lui Throsby nu sunt însã muzicale – evoluþii live ale unor interpreþi,
menþionate explicit mijloacele de comuni- concursuri, transmisii sau retransmisii ale
care în masã, cel mult putem presupune cã unor concerte.
autorul le-a inclus în “alte structuri”. Genurile preferate sunt de o mare diver-
Atunci când analizãm drumul artelor sitate, de la pop-rock, jazz, muzicã simfo-
(implicit al artelor vizuale) cãtre consuma- nicã, popularã, house la rap, disco, latino,
141
Maria Moldoveanu

country, manele, operã etc. Unii dintre fost, în ordine descrescândã: funcþionarii,
subiecþi au subliniat faptul cã urmãresc ade- subiecþii cu profesii intelectuale, liber profe-
sea canalele muzicale tv (e.g., Mezzo), alþii sioniºtii ºi casnicele. Patronii, muncitorii,
au menþionat cã ar dori mai multe concerte, elevii ºi studenþii, ºomerii, subiecþii cu “alte
iar alþii cã nu agreeazã concertele transmise ocupaþii” (e.g., preoþi, poliþiºti) au apreciat
la tv, pentru cã “nu au acelaºi impact” ca în numãr mai mare cã televiziunile transmit
participarea directã la manifestãri muzicale. destule concerte ºi cã, în general, “ponderea
Cei care au solicitat mai multe concerte muzicii în emisiunile de divertisment este
susþinute de interpreþi celebri (73,6%) au consistentã”.

Pe locul al doilea în ierarhia preferinþelor Subiecþii care au rãspuns cã nu urmãresc


pentru emisiuni culturale tv s-a situat filme tv sau cã le vizioneazã “uneori” au
vizionarea filmelor. Rãspunsurile la între- consemnat ºi motivele acestei opþiuni, ºi
barea legatã de vizionarea filmelor artistice anume: “sunt neinteresante”, “sunt filme de
la tv (fãrã a se preciza ºi frecvenþa acestei
mâna a doua”, “sunt întrerupte de multe
practici) au fost:
reclame”, “sunt transmise în acelaºi timp cu
Urmãrirea filmelor artistice la tv emisiuni mai interesante”, “sunt difuzate la
Rãspunsuri % ore neconvenabile” – mulþi dintre subiecþi
Da 46,5 au declarat cã preferã sã facã altceva în acel
Da, uneori 45,8
Nu 6,5 timp (e.g., sã citeascã, sã asculte muzicã, sã
Nonrãspunsuri 1,1 foloseascã internetul etc.).
142
Economia artelor (IV)

Pentru a afla dacã subiecþii au o anume sunetul, cu miºcarea ºi culoarea îi conferã


competenþã în legãturã cu ceea ce se numeº- televiziunii un statut aparte între celelalte
te “culturã la televiziune”, le-am cerut sã mijloace de comunicare cu piaþa.
consemneze temele/domeniile care ar trebui Ca ºi televiziunea, radioul este canalul ce
abordate în cadrul emisiunilor culturale. opereazã pe mai multe planuri - transmisii
Prelucrarea informaþiilor a evidenþiat o în direct ale unor evenimente artistice (con-
serie de opinii interesante. certe, colocvii, forumuri, concursuri, lansãri
În tabelul de mai sus, printre domeniile de opere ºi de artiºti), emisiuni ce se
incluse în “alte teme”, arta – dans, muzicã, pregãtesc în studio (interviuri, cronici, dis-
teatru, film – deþine un loc privilegiat, ceea cuþii) º.a. Deºi influenþa radioului este mai
ce denotã cã, în viziunea persoanelor inves- micã pe mãsurã ce se reduce la un serviciu
tigate de noi, atuurile televiziunii pot fi public extrem de accesibil, totuºi ea (influ-
exploatate cu succes pentru a difuza “în enþa) rãmâne importantã, mai ales cã la pos-
masã” operele artistice. turile de radio se exprimã adesea criticii ºi
Prin mass-media în general, prin televi- exegeþii, iar cei care urmãresc asemenea
ziune în special, expresiile artistice ajung în emisiuni se presupune cã sunt cultivaþi,
cãminul nostru fãrã mãcar sã fim avertizaþi competenþi, independenþi, imparþiali,
ca sã ne gândim la ele. În câteva decenii, oameni cu interese ºi aspiraþii culturale.
arta, apanajul unei elite la care nu avea În contextul anchetei realizate de noi în
acces decât cu greu un public nepregãtit, capitalã, le-am cerut subiecþilor sã noteze
neînzestrat, neorientat, fãrã sã-l socotim pe emisiunile culturale difuzate la radio pe
cel care o ignora complet, în câteva decenii care obiºnuiesc sã le asculte. Ca ºi în cazul
arta a devenit o problemã a tuturor. televiziunii, emisiunile muzicale s-au situat
Privilegiul de a combina imaginea cu pe locul întâi.
143
Maria Moldoveanu

Trebuie subliniat faptul cã la aceastã în- (9,8%), religie – educaþie, monumente, artã
trebare preferinþele bãrbaþilor coincid cu sacrã (8,8%), turism cultural ºi religios
cele menþionate de femei. Cultura este re- (6,8%), istoria artei ºi a culturii (6,0%), istoria
prezentatã, în viziunea lor, de artã ºi de in- jazzului (5,2%), biografii ºi interviuri cu
dustriile culturale cele mai frecventate – celebritãþi (5,0%), cronici ºi noutãþi literare
muzicã, teatru, film, arte vizuale, industria (4,9%), reportaje de la muzee ºi expoziþii de
spectacolelor, a fonogramelor -, precum ºi artã (4,2%), dezbateri pe teme de artã con-
de evenimentele legate de promovarea temporanã (4,0%). Pe lângã temele prezen-
artei. tate mai sus, cei aproximativ 65% dintre
Solicitaþi sã consemneze teme/domenii subiecþii anchetei care au rãspuns la aceastã
culturale pe care le-ar aborda dacã ar lucra întrebare au mai notat: “emisiuni economi-
la un post de radio, subiecþii au demonstrat ce”, “educaþie civicã”, “emisiuni la cererea
cã au o imaginaþie bogatã. Reproducem, publicului”, “cronici de teatru”, “premiere
spre exemplificare, rãspunsurile care au la operã”, “revista presei culturale”, “umo-
întrunit mai multe menþiuni, cu precizarea riºti români contemporani”, “debutul tineri-
cã, în funcþie de ponderile calculate, pe lor artiºti”, “monumente de artã urbanã”,
primele locuri s-au situat: emisiunile muzi- “culturã ºi sport”, “emisiuni gen Disco-
cale (17,6%), cele pe teme de istorie (11,4%), very”, “vernisajul sãptãmânii”, “capodope-
cronici ºi evenimente din lumea filmului re ale literaturii contemporane”, “mituri,
144
Economia artelor (IV)

legende, astrologie”, “ezoterismul ºi pira- Dupã cum observã Carmen Pãun, “revis-
midele”, “interferenþe culturale”, “etnologie tele de artã rezistã tentaþiei de a coborî
africanã”, “cultura la internet”, “cinemato- ºtacheta pentru a atrage un public mai
graful rural”, “psihanaliºtii ºi arta”, “doc- numeros”, managerii lor refuzând compro-
trine politice”, “dramaturgia pentru copii”, misurile care ar duce la extinderea pieþei.
“folclor, datini, artã popularã”, “cultura de Jurnalista le citeazã pe cele mai frecventate:
cartier”, “totul despre punk”, “noi teorii “Art Gallery”, “Arhitectura”, “Photo Ma-
despre univers”, “modã ºi civilizaþie” º.a. gazine”, “Omagiu”, “Republik“ º.a. – re-
Citind un asemenea repertoriu, ne putem viste ce intermediazã drumul artei cãtre
imagina cum mesajele radioului, depãºind publicul ei ºi care conecteazã piaþa la creaþi-
frontierele cele mai subtile – de limbã ºi cla- ile ºi evenimentele din lumea artei.
sã socialã –, ajung la un public alcãtuit din Informaþiile despre aceastã lume depã-
milioane de oameni ºi le inspirã idei, pro- ºesc spaþiul limitat al specialiºtilor ºi al pri-
iecte, analogii de o fecunditate nebãnuitã. vilegiaþilor – “marea presã îºi întreþine reg-
Jurnaliºtii din presa scrisã recurg ºi ei la ulat cititorii nu numai cu expoziþii, ci ºi cu
genurile consacrate – recenzii, note, discuþii, confidenþe pe care artistul le rezer-
“portrete” ale celebritãþilor, reportaje de la va altãdatã cunoºtinþelor sau jurnalului sãu
vernisaje sau din atelierele artiºtilor, colo- intim”.
rate intens sau alb-negru, exploatând per- Dupã opinia noastrã, presa îi poate face
cepþia vizualã a simbolismului lingvistic ºi pe artiºti mai cunoscuþi, dar nu ºi mai va-
percepþia imaginii reproduse. Antropologii loroºi. Mizele promovãrii artei prin presã îi
au stabilit cã “limba este unul din mijloacele vizeazã în principal pe consumatorii de
privilegiate de a intra într-o culturã” sau mesaje mass-media, care, în acest fel, se in-
într-un domeniu al ei, cum este arta, limba formeazã despre oferta de artã ºi despre pic-
este, aºadar, instrumentul principal al jur- tori, actori, muzicieni etc. Miza pentru ar-
naliºtior care publicã articole în revistele de tiºti este aceea cã îi motiveazã sã evolueze,
artã susþinute de o ilustraþie mai mult sau sã acceadã la trepte valorice tot mai înalte,
mai puþin abundentã sau scriu despre artã fiind stimulaþi, pe de o parte, de ideea
în alte publicaþii. expunerii publice, iar pe de alta, de con-
Consumatorii de produse artistice sunt curenþa cu ceilalþi creatori ºi interpreþi.
interesaþi de aceste reviste – targetul revis- Din chestionarele completate de subiecþii
telor fiind reprezentat de “persoane cu intervievaþi de noi, reiese cã se citesc mai
vârste cuprinse între 18 ºi 45 ani ºi cu edu- degrabã rubricile culturale/de artã din alte
caþie superioarã”. În opinia Teodorei publicaþii decât revistele dedicate exclusiv
Migdalovici, fondator al revistei “Migdale artei.
amare”, “Cititorii cu educaþie superioarã ºi Indiferent de nivelul ºcolii absolvite, ei
interese artistice vãd în publicaþiile de artã au rãspuns în proporþie de 34,7% cã citesc
un instrument pentru a-ºi cultiva gus- “des” sau citesc “uneori” asemenea rubrici,
turile”, iar specialiºtii din domeniu, un îndeosebi articolele despre spectacolele de
mijloc de a fi la curent cu tendinþele ºi dez- teatru, premii decernate, concursuri muzi-
baterile din arhitecturã, fotografie, design ºi cale º.a.
artã contemporanã. În acest sens, piaþa informaþiilor despre
Subiecþii investigaþi de noi citesc reviste artã (artiºti, opere, evenimente, tendinþe,
culturale în proporþie de 37%, dar citesc ºi experimente etc.) este eterogenã, ca ºi publi-
rubrici/articole despre artã din alte publi- caþiile respective.
caþii. Cei mai interesaþi sunt absolvenþii de Presa scrisã, ca ºi internetul ºi presa elec-
universitate (44,0%) ºi cei cu studii postuni- tronicã înlesneºte accesul publicului la anu-
versitare (51,4%), în vreme ce persoanele mite genuri de artã ºi la informaþii despre
care au absolvit ºcoli profesionale nu le produse artistice.
citesc niciodatã, iar absolvenþii de liceu doar Datoritã mass-media, observa Berger, în-
în proporþie de 29%. treg ansamblul fenomenului artistic se
145
Maria Moldoveanu

boluri ºi frumuseþi. Prin demersuri speciale


specifice muzeelor, unele opere sunt incluse
în circuite naþionale ºi internaþionale, du-
când cu ele mesajul de har ºi geniu creator
al unui popor.
Chiar dacã “circulaþia operelor de artã a
devenit un fenomen fãrã precedent” ºi prin
implicarea muzeelor ºi a altor structuri spe-
cializate, chiar dacã vorbim de muzee vir-
tuale, chiar dacã mass-media le pro-
moveazã în toate colþurile lumii, muzeele ºi
colecþiile publice deþin încã tezaure artistice
ce trebuie scoase la luminã – în sensul pro-
priu al termenului.
Nu întâmplãtor, printre indicatorii de
evaluare a activitãþii muzeale, pe lângã
numãrul muzeelor ºi al colecþiilor publice,
numãrul bunurilor culturale (piese de
muzeu), numãrul vizitatorilor, numãrul
expoziþiilor de bazã ºi al expoziþiilor tempo-
rare, numãrul expoziþiilor organizate la
sediu ºi al celor itinerante, numãrul expozi-
þiilor gãzduite de muzeu ºi al expoziþiilor
organizate în alte muzee din þarã sau strã-
inãtate, pe lângã numãrul personalului de
specialitate ºi al publicaþiilor muzeale, al
Bolivia - Camilo Triana activitãþilor destinate specialiºtilor (sim-
pozioane, sesiuni de comunicãri) ºi al pro-
metamorfozeazã: ºi operele, ºi produsele, ºi gramelor educative pentru diverse segmen-
publicul, ºi mulþimile, ºi semnificaþiile, ºi te de public, figureazã ºi suprafaþa expozi-
structurile sociale. þionalã, mãsuratã în mp, a fiecãrui muzeu ºi
a reþelei naþionale/locale de muzee ºi
3. Rolul muzeelor ºi al colecþionarilor colecþii publice.
În modelul structural al artelor vizuale Fie cã sunt în proprietatea statului, fie în
elaborat de David Throsby, locul central în proprietate integral privatã, majoritatea
zona difuzãrii/distribuþiei de opere ºi ser- muzeelor se confruntã cu douã mari pro-
vicii artistice îl ocupã galeriile publice bleme importante: a banilor ºi a spaþiului
(muzee ºi colecþii publice de artã) ºi galeriile (de expunere ºi depozitare).
comerciale. Banii câºtigaþi din vânzarea biletelor de
Pe lângã rolul de a conserva valorile intrare ºi resursele publice nu acoperã nece-
artistice atestate (prin chiar actul de achizi- sitãþile acestei instituþii, mai ales cã prolife-
þie), muzeele îºi afirmã din ce în ce mai mult rarea colecþionarilor obligã muzeele sã con-
vocaþia de a facilita întâlnirea artei cu pu- cureze cu piaþa privatã ºi sã plãteascã pre-
blicul interesat. þuri mai mari pentru operele pe care le achi-
Graþie muzeelor ºi colecþiilor publice, ziþioneazã. În privinþa spaþiului expoziþio-
expoziþiilor pe care acestea le organizeazã, nal, pe lângã problemele acumulate în timp,
dar ºi datoritã galeriilor comerciale ºi au intervenit ºi unele legate de revendicarea
caselor de licitaþie, operele de artã nu mai unor sedii, dar ºi de creºterea numãrului de
rãmân închise departe de ochii consumato- consumatori ai artelor vizuale.
rilor potenþiali, ci sunt etalate prin expoziþii Aceastã lipsã de spaþiu nu le permite
ºi vernisaje, cu întreaga lor bogãþie de sim- muzeelor sã deþinã secþiuni cu operele
146
Economia artelor (IV)

artiºtilor locali/zonali - dintre care unii pot


sta alãturi de clasici -, de aceea operele lor
“zac” de ani în depozite. În opinia spe-
cialiºtilor, este necesarã reevaluarea acestor
depozite ºi asigurarea accesului la valori
care de peste cincizeci de ani “nu au fost
luate în seamã”, cum spune Tudor Octavian
în interviul acordat lui Miron Manega, ºtiin-
du-se cã “un tezaur care nu este public este
un inventar de obiecte, magazie a statului
sau a Ministerului Culturii”.
În opinia publicistului, ar trebui sã se
renunþe la “niste cliºee care s-au moºtenit
din generaþie în generaþie” ºi sã se aplice cri-
terii europene de evaluare a patrimoniului
muzeal – ceea ce ar contribui la regãsirea
identitãþii noastre spirituale, în sensul de-
mersurilor întreprinse la muzeul Bruken-
thal, care au evidenþiat valori excepþionale
ale culturii sãseºti din Transilvania, dintre
care unele de nivel internaþional (e.g., pic-
torul Hans Eder).
Revenind la lipsa de spaþiu, trebuie sã
recunoaºtem cã este o problemã dintotdeau-
na ºi de pretutindeni a muzeelor, chiar dacã
dimensiunile ei nu sunt identice. Uneori
s-au confruntat cu ea muzee de importanþã Burkina Faso - Damien Glez
naþionalã din þãri dezvoltate, cum este
Muzeul de Artã Modernã din New York, “În fiecare an, muzeele din capitalã au
care, în urmã cu ºase decenii, “dintr-o primit într-un singur sfârºit de sãptãmânã
colecþie de 18510 piese, incluzând desene, mai mulþi vizitatori decât în câteva luni cu
afiºe, fotografii ºi alte materiale speciale, program normal”.
nici mãcar 300 nu puteau fi expuse în Unul dintre muzeele care participã la
condiþii corespunzãtoare”. Celelalte bunuri aceastã noapte insolitã este ºi Muzeul
erau depozitate în zone greu accesibile, în Þãranului Român. Am cercetat activitatea
magazii aflate la mare distanþã de muzeu – acestei instituþii încã de la inaugurare ºi în
unele la zeci de kilometri depãrtare (37, p. cartea Managementul culturii – Universul
133). Sigur, în timp, multe probleme s-au rural (2000) i-am prezentat “punctele forte”.
rezolvat, muzeele fiind interesate sã deþinã Am expus concepþia muzealã ineditã a
spaþii suficiente ºi sã le utilizeze cât mai pictorului Horia Bernea, managerul muzeu-
inteligent, astfel ca expunerea bunurilor lui. La câþiva ani de la dispariþia sa, Muzeul
deþinute sã stimuleze accesul publicului. Þãranului Român revine în prim-planul
În prezent, ºi muzeele din þara noastrã vieþii culturale bucureºtene, în urma unei
experimenteazã diverse modalitãþi de campanii de promovare exemplare. Poate ºi
atragere a consumatorilor de artã. Un exem- prin mesajele care au împânzit capitala,
plu în acest sens este manifestarea cunos- muzeul a ajuns la 100.000 de vizitatori.
cutã sub numele de “Noaptea muzeelor” – Noul manager al muzeului de la ºosea are
când o singurã noapte pe an - aceste insti- viziunea sa de sociolog: “a merge la un
tuþii îºi deschid porþile ºi îºi primesc vizita- muzeu, apreciazã Vintilã Mihãilescu, nu
torii pânã dupã miezul nopþii, fãrã sã le taie este nici un exerciþiu de ascezã, dar nici o
bilet de intrare. Dupã cum au relatat ziarele, ocazie de fãcut poze în grup. Este o bucurie.
147
Maria Moldoveanu

Iar pentru asta trebuie sã ºtii sã-i vorbeºti criterii care, cu timpul, devin criterii va-
publicului. Muzeul Þãranului Român a lorice” (Tudor Octavian, în 22, p. 39).
devenit, cred eu, un muzeu “user friendly”, România a avut de-a lungul timpului
care ºtie sã se adreseze tuturor categoriilor colecþionari de referinþã internaþionalã.
de public”. Samuel von Brukenthal, descendent al unei
Muzeul se deschide lumii prin “zestrea” familii de nobili saºi transilvãneni, devenit
dintre pereþii instituþiei, prin “clubul” sãu, cancelar al Transilvaniei dupã o carierã
prin diversele evenimente neconvenþionale diplomaticã deosebitã la Curtea Imperialã
(e.g., concertul unplugged), dar ºi prin dez- vienezã, a cãrui colecþie conþinea raritãþi
baterile publice despre þãranul român dupã numismatice, bibliofile, minerologice, arhe-
integrarea în UE, despre marketizarea ologice º.a., Mihail Kogãlniceanu, posesorul
tradiþiilor ºi noua viaþã de la sat. unei excepþionale colecþii de tablouri, banul
Sloganul campaniei promoþionale – Mihalache Ghica, a cãrui colecþie cuprindea
“Mereu actual. De la 1906” – s-a dovedit a fi 1.250 de monede greceºti, romane, bizan-
inspirat. Cei care ºtiu istorie îºi amintesc cã, tine, o colecþie de pãsãri, peºti, fosile,
prin strãdania personalitãþilor vremii, în cochilii de moluºte º.a. donate Muzeului
1906, a luat fiinþã primul muzeu al artei Naþional din Bucureºti (ulterior Muzeul
populare româneºti. Cei care nu ºtiu istorie Antipa) cu prilejul înfiinþãrii în anul 1834,
aflã acest lucru când vin în sediul de la regele Carol, a cãrui colecþie avea 214 lucrãri
ºosea a cãrui arhitecturã este inspiratã din de picturã europeanã, George Bellu, primul
tradiþia brâncoveneascã, pentru a contem- mare colecþionar de artã impresionistã,
pla, cu prilejul unor expoziþii tematice, Krikor Zambaccian, “prietenul pictorilor” -
multe dintre cele aproape 90.000 de bunuri Luchian, Pallady, Picasso -, dar ºi binefãcã-
artistice din bogata colecþie a Muzeului tor pentru mulþi dintre ei, cel care a donat
Þãranului Român. statului român impresionanta sa colecþie de
Unele opere aflate în patrimoniul artã ºi imobilul în care sunt “adãpostite ºi
muzeelor sunt achiziþionate direct de la expuse spre public”, cum stipuleazã el
artiºti, altele – de la colecþionarii de artã, însuºi în actul de donaþie, picturile, sculp-
care fie le vând, fie le doneazã muzeelor. turile ºi celelalte exponate, sunt numai câte-
Mulþi dintre ei îºi pãstreazã colecþiile ºi le va nume dintr-o primã etapã a istoriei
deschid consumului public. colecþionarilor români.
Colecþionarii sunt oameni deosebiþi care Venind mai aproape de zilele noastre, îi
îºi dedicã uneori viaþa întreagã pentru con- putem aminti pe pãrintele Zosim Oancea,
stituirea unui tezaur. Dupã cum scrie Car- colecþionar a peste 700 de icoane pe sticlã,
men Anghel, “sunt oameni care iubesc cu o fondator al muzeului din Sibiel, Nicolae ºi
pasiune perfectã niºte obiecte perfecte”. Maria Zahacinschi, cei care timp de 50 de
Priviþi de la distanþã, ei pot pãrea “oame- ani au colecþionat peste 4.000 de ouã încon-
ni ciudaþi, care îºi duc viaþa într-un muzeu, deiate, donate Muzeului Þãranului Român,
stãpâni peste zeci sau mii de poveºti, câte autorii cãrþii “Ouãle de Paºti la români”
una pentru fiecare din obiectele colecþiei (1992), maestrul Vasile Parizescu, pictorul ºi
lor” (idem). “îngerul pãzitor al colecþionarilor”, Dan
Pasiunea, ca stare de spirit – aproape un Nasta, posesorul unei fascinante colecþii de
viciu – este trãsãtura definitorie a colecþio- artã medievalã ºi etnograficã, donate com-
narului. “O manie” pânã la urmã, cum o plexului muzeal “Palatele Brâncoveneºti” -
numeºte scriitorul ºi criticul de artã Tudor Mogoºoaia, Ligia ºi Pompiliu Macovei º.a.
Octavian, care, descriind profilul psihologic În materiale bine documentate, scrise cu
al colecþionarului, aratã ºi el cã este un om respect ºi admiraþie pentru pasiunea colec-
“uºor asocial”, izolat de restul societãþii toc- þionarilor, jurnaliºti ca: Miron Manega,
mai prin pasiunea lui. În realitate, “colec- Roxana Roseti, Vasile Surcel, Eugenia Mi-
þionarul este acela care pune o ordine oare- halcea, Carmen Pleºa, Vasile Zaschievici,
care într-un haos de obiecte. Instituie niºte Cãtãlin Pruteanu, Paul Andone, Radu Tu-
148
Economia artelor (IV)

tuianu, Mirela Cimpoi, Alexandru Nãstase, rea de colecþii publice, bine organizate, cu
Cristian Vasilcoiu, Florina Zãinescu ºi alþii mare adresabilitate culturalã.
au reuºit sã demonstreze nu doar calitatea Colecþia “Mihai Eminescu” a lui Dumi-
umanã ºi culturalã a marilor colecþionari, ci tru Grumãzescu, care numãrã peste 7000 de
ºi contribuþia lor inestimabilã la întâlnirea documente despre Eminescu (cãrþi, ziare,
dintre valorile culturii ºi artei universale ºi reviste, ilustrate), dar ºi lucrãri plastice,
consumatorii interesaþi sã recepteze aceste moderne, medalii, a fost expusã în diverse
valori. localitãþi din þarã ºi în unele capitale din
Indiferent de profilul colecþiilor ºi de estul Europei. Dacã nu va reuºi sã înfiinþeze
diversitatea lor tipologicã - de la picturã ºi o bibliotecã particularã la Iaºi, aceastã mare
pãsãri la fluturi ºi timbre, la monede ºi cãrþi, colecþie “Eminescu” va fi donatã Ipoteºtilor,
la icoane pe sticlã etc. - ele au anumite trãsã- aºa cum ºi colecþia dedicatã poetului naþio-
turi comune. În primul rând, valoarea nal, constituitã într-o viaþã de om de I.C.
pieselor de colecþie este legatã de raritate ºi Rogojanu, în care existã toate cele 11 ediþii
de frumuseþe. În fiecare colecþie existã uni- ale volumului Poesii editate de Titu Ma-
cate. Spre exemplu, unicatul din colecþia de iorescu, a fost donatã Bibliotecii Publice din
artã a Ligiei ºi a lui Pompiliu Mocovei este o Botoºani.
icoanã pe sticlã, reprezentând Mânãstirea
Vatoped de pe muntele Athos, iar cel din 4. Vânzarea artei
colecþia “Mihai Eminescu” a lui Dumitru Galeria comercialã ocupã locul central
Grumãzescu este un volum liliput de 3/3 din zona distribuþiei artelor plastice, atât în
milimetri cu poemul Luceafãrul – volum ce modelul elaborat de D. Throsby, cât ºi în cir-
conþine ºi portretul poetului, a cãrui cuitul artistic imaginat de A. Moles.
capodoperã se poate citi doar la microscop. Despre tipurile ºi funcþiile galeriilor de
În colecþia lui Francisc Ambãruº, alcãtui- artã, ca ºi despre motivaþia vizitãrii lor, am
tã din acþiuni vechi, titluri de valoare, obli- scris în prima parte a studiului (vezi Mol-
gaþiuni puse în circulaþie de statul român, doveanu, Maria, Economia artei – concepte,
bancnote, monede, acte oficiale marcate cu principii, metode de cercetare, în “Probleme
antet sau sigiliu, scrisori de epocã etc., economice”, vol. 267-268, CIDE, 2007).
existã ºi obligaþiunea legatã de aplicarea
Legii agrare a lui Cuza Vodã ºi douã acþiuni Un caz: Gheorghe Petraºcu la GoldArt
semnate una de N. Iorga, alta de Mihail Una dintre capodoperele lui Gheorghe
Sadoveanu. Pe vremuri, multe dintre piese- Petraºcu (1872-1949), „Femeie pe balustradã”,
le colecþiei aveau acoperire în aur. Astãzi, dispãrutã din circuitul public în ultimii 80 de
singura valoare a acþiunilor ºi obligaþiunilor ani, a fost oferitã de Casa de licitaþii GoldArt,
respective este valoarea artisticã. Dupã cum duminicã 8 iunie, pentru suma de 155.000 lei
remarca Vasile Surcel, un cercetãtor al aces- (44.ooo euro) ºi cumpãratã cu 207.500 lei.
tei lumi insolite, majoritatea pieselor din Cu adevãrat o capodoperã, tabloul este un
colecþia lui F. Ambãruº sunt “mici bijuterii ulei pe carton, datat 1921, cu rama originalã ºi
de artã graficã”. pe verso cu o etichetã care atestã participarea la
În al doilea rând, în fiecare colecþie, pe expoziþia de artã româneascã organizatã la Paris
lângã piesele de bazã, existã o multitudine în 1925, prin strãdania marelui istoric de artã
de alte exponate, expresie a interferenþelor Henri Focillon. „L’Exposition d’art roumain
între experienþele umane, dar ºi între creaþi- ancien et moderne” demonstra apartenenþa
ile artistice, literare, istorice, economice, verigii româneºti la lanþul „latinitãþii”, împre-
tehnice, populare etc., a dialogului între va- unã cu Spania, Italia ºi Franþa, tezã pe care ilus-
lori. trul om de culturã o considera esenþialã pentru
În al treilea rând, cvasitotalitatea pieselor înþelegerea dezvoltãrii ºi evoluþiei artei euro-
de colecþie îºi gãsesc drumul spre publicul pene. Dintre picturile selecþionate pentru a fi
larg prin donaþii cãtre muzee ºi alte instituþii arãtate parizienilor în 1925 a fãcut parte ºi
culturale (e.g., biblioteci) sau prin constitui- „Femeie stând aplecatã pe o balustradã” de Gh.
149
Maria Moldoveanu

Petraºcu, împrumutatã din colecþia Adolf zite), cãtre organizaþii de infrastructurã.


Grünberg Ruleta. Totodatã, încaseazã venituri de la consuma-
Tabloul înfãþiºeazã un peisaj cu apele albastre tori, de la muzee ºi galerii publice, de la
ale mãrii cuprinse în corsetul dealurilor, vãzut industrii din afara sectorului.
de pe terasa înverzitã a unei reºedinþe pline de Relaþiile culturale presupun evaluãri ale
eleganþã. O femeie îmbrãcatã dupã moda anilor produselor achiziþionate subiacente înseºi
‘20 stã rezematã de balustradã, cu capul întors selecþiei operate de galerii, dar ºi evaluãri
cãtre privitor. exprimate prin opþiunile consumatorilor,
........................................................................ ale celor care cumpãrã artã din asemenea
Se ºtie cã numeroasele opere aflate în colecþia “magazine”, ale diverselor segmente de
Adolf Grünberg Ruleta au fost împrãºtiate dupã piaþã care aleg sã viziteze/sã contemple
cel de-al doilea rãzboi mondial. Dupã cum creaþii artistice în spaþiile expoziþionale ale
menþioneazã catalogul GoldArt, la sfârºitul ani- galeriilor.
lor ‘80 ºi începutul anilor ‘90, deci pe la Revo- Având în vedere faptul cã galeriile com-
luþie, tabloul se gãsea în colecþia Gavrilã, fãrã a erciale trebuie sã ruleze continuu produse
preciza dacã ºi-a mai schimbat de atunci proprie- artistice (i.e. fondul de marfã), achiziþiile lor
tarul. implicã un procent însemnat de hazard.
Cu aceastã capodoperã, GoldArt a adus în Practic, galeriile comerciale fac ºi inves-
circuitul nostru o valoroasã ºi de prestigiu lu- tiþii materiale (în cumpãrarea operelor de
crare, ºi acesta ar trebui sã fie nivelul licitaþiilor artã, în lucrãri de restaurare, în organizarea
de artã. de expoziþii, în publicarea cataloagelor etc.),
ªi chiar dacã anul 2008 mai poate aduce sur- dar ºi investiþii nemateriale care constau în
prize, inclusiv din punctul de vedere al topului creditarea unor artiºti mai puþin cunoscuþi
celor mai scumpe opere, „Femeie pe balustradã” sau artiºti controversaþi la un moment dat.
(ce titlu aberant modernizat!) va rãmâne pentru Pentru a nu risca din punct de vedere
totdeauna în amintirea participanþilor la licitaþie. material ºi a nu-ºi compromite imaginea de
Gabriela Tudor profesioniºti, galeriºtii apeleazã la iniþiaþi –
critici de artã, curatori, istorici ai artei, ama-
Galeria de artã este, în primul rând, o în- tori cu experienþã, alþi artiºti din cercul pri-
treprindere economicã, ce cumpãrã, depozi- etenilor etc.
teazã ºi vinde consumatorilor interesaþi opere Ca întreprindere economicã interesatã
de artã. De asemenea, ea promoveazã prin sã-ºi vândã cât mai profitabil produsele,
diverse metode ºi instrumente (reclame, PR, galeria comercialã se adreseazã unui seg-
cataloage, expoziþii etc.) artiºti, creaþii ºi ment de piaþã mai limitat în comparaþie cu
reproduceri de artã. În acest sens, galeria piaþa galeriilor publice.
comercialã este conectatã cu principalii Totuºi, în ultimii ani, numãrul cumpãrã-
actori din câmpul artei – critici, artiºti, con- torilor de artã din þara noastrã a crescut
sumatori, publiciºti, designeri, publicitari, spectaculos. O atestã cifrele de afaceri ale
finanþatori, colecþionari. Relaþiile dintre caselor de licitaþie care practicã vânzarea
principalii “jucãtori” din zona galeriilor, ca offline, dar ºi informaþiile despre comerþul
ºi relaþiile cu alte structuri economice ºi electronic.
sociale sunt foarte complexe. Existã, pe de o Cele douã case de licitaþie concurente,
parte, relaþii interactive (e.g., dintre galerii reprezentative pentru comerþul de artã, Alis
comerciale ºi artiºti, consumatori, alte struc- ºi Monavissa au înregistrat succese
turi industriale) ºi relaþii unidirecþionale (e.g., deosebite atât din vânzarea “clasicilor”,
cu furnizori de materiale, cu instituþii finan- între care Grigorescu, Tonitza ºi Aman
ciare sau cu instituþii publice de culturã). ocupã primele poziþii, alãturi de ei situân-
Pe de altã parte, existã relaþii materiale du-se Pallady, Petraºcu, Andreescu, dar ºi
(financiare) ºi culturale. Galeriile comerciale din licitarea creaþiilor unor artiºti contem-
executã plãþi cãtre artiºtii de la care cumpã- porani, cum sunt Gheorghe Anghel, Vasile
rã diverse lucrãri, cãtre buget (e.g., impo- Grigore, Silvia Radu º.a.
150
Economia artelor (IV)

Vânzarea directã are atuurile ei, între deveni expoziþii itinerante. Datã fiind influ-
care încãrcãtura emoþionalã mai accentuatã enþa lor în piaþa artei, se impune, dupã
ºi posibilitatea de a interacþiona direct cu opinia specialiºtilor, clarificarea urmã-
operele licitate, însã tranzacþiile online re- toarelor probleme:
prezintã o variantã complementarã a co- - cine este iniþiatorul expoziþiei;
merþului clasic din ce în ce mai frecventatã. - ce mizã are ea;
Miron Manega relevã faptul cã arta ºi - cine îi decide dimensiunile;
antichitãþile reprezintã cca 20% din totalul - cine face selecþia artiºtilor ºi a operelor
licitaþiilor electronice. expuse;
În opinia sa, “licitaþiile online au devenit - cine etaleazã/aranjeazã în spaþiu
o necesitate” (23, p. 53). Existã numeroase exponatele selectate;
site-uri care deþin baze de date importante - cine sunt finanþatorii expoziþiei;
nu doar despre licitaþiile din România, ci ºi - care este piaþa vizatã de organizatori;
din alte þãri central ºi est-europene. - cine sunt beneficiarii/receptorii expo-
Unele companii de servicii electronice ziþiei, pe lângã participanþii la ver-
oferã diverse facilitãþi, cum ar fi: calendarul nisaj.
licitaþiilor, sisteme de verificare a utilizato- Rãspunsurile la aceste întrebãri pot fi ele
rilor, comparaþii între licitaþii, între preþurile însele abordãri de sine stãtãtoare, eventual
din diferite zone geografice. Clienþii fideli ai pot fi capitole ale unei lucrãri despre expo-
caselor de licitaþii sunt ºi cumpãrãtori ai ziþiile de artã.
galeriilor comerciale. Iniþatorii expoziþiilor au mize diverse:
Alãturi de ei, Ministerul Culturii sau alte unii urmãresc mai ales “succesul de casã” –
structuri guvernamentale care au strategii prin atragerea unui numãr mai mare de
de recuperare a valorilor româneºti ºi de clienþi ai galeriei -, alþii – o imagine bunã în
promovare a lor peste graniþã, muzeele, au- rândul consumatorilor; unii vor sã con-
toritãþile locale care investesc în amenajarea tribuie la celebritatea artiºtilor, alþii – sã se
spaþiului comunitar, alþi agenþi economici impunã ei înºiºi în lumea artei; unii doresc
cum sunt ºi cei din industria hotelierã etc. sã-ºi demonstreze competenþele (artistice,
În concepþia galeriºtilor din aceste organizatorice, de comunicare), alþii - sã dea
unitãþi, relaþia dintre artã ºi “marele public” curs unor pasiuni personale.
este asiguratã prin intermediul cataloagelor, Pentru consumatorii avizaþi, mersul într-o
al vernisajelor, al expoziþiilor, al calen- expoziþie este ca ºi o lecturã, numai cã drumul
darelor ºi al cãrþilor poºtale, al reproduceri- printre exponate – dacã sunt omise indica-
lor de artã ºi al mesajelor mediatice. toarele – este aleatoriu. Anumite forme,
Vernisajele sunt un prilej de comunicare culori, penumbre, contururi sunt mai exal-
directã între diverºi actori care evolueazã în tante ca altele.
câmpul artei – artiºti, critici, colecþionari, Vizitatorul atras de lucruri ºtiute numai
negustori de artã, muzeografi, editori, de el sau inexplicabile ºi pentru sine sare
restauratori, notabilitãþi, dar ºi un spaþiu peste anumite capitole cum ar proceda, de
ideal de promovare a galeriei prin inter- pildã la citirea unei cãrþi, preferând sã
mediul presei prezente la eveniment. Prin revadã exponatele care l-au cucerit.
reportaje, interviuri, note, recenzii, foto- Aºa cum cãrþile interesante, esenþiale
grafii etc., jurnaliºtii transmit, de regulã, me- pentru destinul spiritual al fiinþei umane,
sajele pe care doresc sã le comunice gazdele, sunt recitite, în ideea descoperirii unor sem-
PR-iºtii galeriei, alte celebritãþi artistice ºi nificaþii nereceptate la prima lecturã, ºi reîn-
publice. Publiciºtii avizaþi îºi expun ºi pro- tâlnirea cu arta poate avea aceeaºi mizã.
priile opinii despre operele vernisate, Prin revederea unor opere care i-au încântat
despre profilul artiºtilor, despre lumea artei pe vizitatori, contemplarea artei îºi
concentratã în acest spaþiu insolit. regãseºte funcþia ei fundamentalã magicã –
Expoziþiile organizate cu ocazia verni- de a restabili relaþia omului cu universul, de
sajelor pot dura cât timp þine evenimentul, a-i aminti memoriei sale o vastã experienþã
pot rãmâne deschise zile sau sãptãmâni, pot existenþialã.
151
Napoleon POP
Amalia FUGARU
Criza financiarã
– dincolo de economicul
predominant
Abstract
Two years after the emergence of the economic crisis, we can observe not only a piling of economic
information, but also political information regarding this devastating phenomenon. From the very
beginning, we have seen quick reactions and impressive mustering of financial resources, institu-
tional resources and political willingness resources, with the purpose of diminishing the effects of
the crisis, keeping in mind, however that the goals established – to dispose of the financial toxic
assets, to recapitalize the banks, to relaunch the crediting of the economy, to prevent a huge eco-
nomic recession – are far from being achieved in order to go back to normal in the process of glob-
al evolution, perceived not so long ago as an enrapturing reality. All this, together with the amount
of political declarations which consider the present crisis – already turned into a combination of
financial and economic crisis – to be a political opportunity, not only an economic challenge, draws
attention upon a re-establishing of the world order, a process in which the strongest global actors –
former and future actors - have started redefining their positions. The time for a new strategic repo-
sitioning for a new global future has come, opened by the end of the Cold War, with the present cri-
sis standing for the end of a multidimensional transition, necessary to the new order. Thus, it is
recommendable, more than ever, that during the conflict with the "enemy" we should not forget
about the strategic place that Romania will take in this new order. The moment has come for us to
establish our own vision, for the next decades to follow, if we wish to make the best out of the oppor-
tunities so painfully emerged in our own interest as well.
Key words: financial crisis, Romania's strategic position, new world order, transition, political
opportunity.

„Cea mai mare crizã economicã de la 2007, în SUA, toate mãsurile luate prin acþi-
Marea Depresiune nu este un fenomen unea combinatã a guvernelor ºi bãncilor
natural, ci un dezastru provocat de om centrale din þãrile greu afectate prin propa-
în care toþi jucãm un rol”. garea de anvergurã ºi de mare vitezã a
efectelor crizei financiare, ale cãror costuri
The Guardian, 29 ianuarie 2009 se ridicã deja la peste 3000 de miliarde de
dolari, nu par suficiente pentru a se consi-
România, ca multe alte þãri, a început sã dera cã situaþia se stabilizeazã.
sufere de propagarea efectelor crizei finan- Recursul la un inventar cantitativ ºi cali-
ciare internaþionale în economia realã ºi este tativ al intervenþiilor, constând din rapidi-
în vâltoarea unei dezbateri aprinse, circum- tatea mobilizãrii actorilor ºi fondurilor,
scrise aspectelor imediat vizibile ale impac- elaborãrii unor planuri coerente ºi integrate
tului, dezbatere pe care nu o putem priva de de acþiune - UE, G-20, FMI – ºi cooperãrii
sinceritatea îngrijorãrilor inerente. fãrã precedent dintre principalele bãnci cen-
Trebuie sã constatãm, totuºi, cã de la de- trale, nu denotã atingerea stabilitãþii
clanºarea turbulenþelor financiare în august dorite. Dupã mai mult de un an de concen-
152
Criza finananciarã – dincolo de economicul predominant

trare ºi concertare pe subiect, observãm o realitate cu mult mai complexã, brãzdatã


alternanþa tonului de la optimism la pe- de o diversitate mai largã de interese de
simism ºi invers al declaraþiilor ºi luãrilor apãrat sau aflate în modificare.
de poziþie periodice, prin care se doreºte Considerând însã devastator caracterul
calmarea pieþelor, clamarea necesitãþii func- crizei financiare, vãzut ca o furtunã nãscutã
þionãrii acestora ºi a stabilizãrii sistemului în SUA ºi care a traversat Oceanul Atlantic,
financiar, dar mai ales depãºirea crizei de trecând apoi ca un tãvãlug peste Europa ºi
neîncredere. Asia pânã la Oceanul Pacific, avem repre-
La câteva luni dupã reuniunea G-20 ºi la zentarea unei noi dimensiuni a globalizãrii.
un an ºi jumãtate de la declanºarea crizei Iatã cum fenomenul globalizãrii economii-
financiare, directorul general al FMI, lor îºi destãinuie ºi noile proprietãþi de pro-
Dominique Strauss Kahn, aratã cã, în ciuda pagare a unui dezastru, prin sistemul sãu
tuturor mãsurilor aplicate ºi altele anunþate, circulator reprezentat de integrarea finan-
„pânã acum s-a fãcut prea puþin împotriva ciarã, cu o vitezã ºocantã, lãsând în urmã
crizei financiare”, argumentând afirmaþia falimente neimaginabile, chiar cu câteva
prin insuficienþa acþiunilor, ritmul lent de zile înainte de a se produce, ale unor edificii
aplicare contrastant cu „viteza” de anunþare financiare.
a efortului de fi luate mãsuri ºi, mai ales, Plecãm de la douã premise explicate sufi-
pericolul aplecãrii guvernelor, cu prioritate, cient de alþii ºi însuºite de noi ca instru-
pe protejarea contribuabililor (!), ºi nu mente de abordare. Prima se referã la opinia
susþinerea economiei reale. cã economia, în general, ºi mai ales func-
Lipsa progresului în crizã de încredere, þionarea acesteia, în special, nu pot fi înþe-
aflatã încã în faze ale diapazonului acut, lese ºi previzionate eludând contextul politic.
întârzie ºi chiar blocheazã efectul aºteptat al Adam Smith ºi David Ricardo s-au referit la
efortului economic costisitor de asigurare a îndrãgita lor disciplinã mereu ca economie
lichiditãþii din sistemul financiar. Acest politicã. A doua premisã se referã la faptul
lucru determinã o volatilitate excesivã a do- cã nimic, în final ºi privit retrospectiv prin
bânzilor interbancare, a dobânzilor în re- sinergia a cât mai multor informaþii
laþia cu clienþii ºi a cursurilor de schimb. Si- disponibile ºi mereu devoalate în timp, nu
tuaþia pare deviantã de la teorie, în condiþi- pare sã fie întâmplãtor, deci fãrã un scop.
ile existenþei unui mecanism îmbunãtãþit de Ca urmare, începem prin configurarea
asigurare a lichiditãþii de cãtre bãncile cen- unei concluzii, cu tot riscul de a fi precon-
trale, prin acreditarea eligibilitãþii drept ceputã mai mult intuitiv, dar care nu ne
colateralã a unei palete mai largi de instru- aparþine numai nouã, ºi anume: actuala crizã
mente financiare ºi comerciale. va avea efecte de o anvergurã mult mai
ªi totuºi, dacã rãmânem cantonaþi strict mare decât cele circumscrise planului eco-
în corelaþia cauzelor ºi efectelor crizei finan- nomic ºi, prin ricoºeu, celui social. Criza
ciare globale cu criza economicã ºi a pache- actualã va reseta ordinea mondialã existen-
telor de mãsuri anunþate în consecinþã, toc- tã pentru cã poate fi comparatã cu un rãzboi
mai pentru cã timpul trece, avem impresia mondial. Instrumentele financiare, beneficia-
cã nu mai vedem pãdurea de copaci. Ceea re ale unor inovaþii susþinute de matematicile
ce dorim sã subliniem este cã aceastã superioare – derivatele sau derivativele –, au
focalizare a dezbaterii, chiar cu obstinaþie, devenit arme de o perversiune care depã-
aproape exclusiv în sfera economicului ºi ºeºte efectul distructiv al armelor clasice.
ridicarea transmiterii mesajului, cu intenþie Dacã ne gândim bine ºi la bascularea
vãditã de liniºtire, la nivelul celor mai înalþi, conotaþiei lor de la instrumente financiare
dar ºi credibili responsabili – preºedinþia complexe la instrumente toxice, observãm
EU, directorul general al FMI, preºedintele cã stricãciunile produse sunt în egalã
FED ºi al BCE, pentru a enumera numai mãsurã materiale ºi omeneºti. Materia eco-
câteva exemple – pare sã fie o abilã deturn- nomicã - avuþia naþionalã ºi individualã -
are a atenþiei, voitã sau întâmplãtoare, de la este brusc micºoratã, iar stresul acestei con-
153
Napoleon Pop & Amalia Fugaru

Turkey - Eray Ozbek

tractãri face victime în rândul întregii popu- ma teoriei economice, cã rezultatul nu putea
laþii. Ce îºi poate dori mai mult un militar? fi altfel, dacã subscriem exclusiv la ciclici-
Pornind de la concluzie, sã încercãm o tate, la aspecte legate de dereglementare, ca
retrospectivã cât de cât interpretatã mai fenomen general american nelipsit de
mult prin întrebãri, pe care trebuie sã ni le reflexe în Europa, de supravegherea pru-
punem ºi apoi sã încercãm sã rãspundem la denþialã laxã ºi departajatã pe state, de indis-
ele. ciplina financiarã, alimentatã de o propensi-
Mecanismul declanºãrii crizei financia- une aproape fãrã limite faþã de asumarea de
re, denumite iniþial eufemistic turbulenþã riscuri tot mai mari ºi inovaþiile financiare lip-
financiarã, ne este cunoscut, dar intrigã locul site de transparenþã. Dar cum putem rãs-
declanºãrii ei – SUA, cea mai dezvoltatã punde la percepþia încãpãþânãrii de a can-
economie – domeniul, cel imobiliar, ca pi- tona cauzele crizei numai în palierul eco-
lon principal al dezvoltãrii economiei ame- nomico-financiar cu mereu subtila evitare a
ricane, volumul resurselor erodate brusc parcã contextului politic global?
fãrã regrete, afectarea punctelor financiare sis- Înainte de a încerca o dezvoltare a con-
temice de cea mai mare credibilitate (vezi textului politic global, sã privim ºi la pa-
subiecþii falimentelor) ºi, nu pe ultimul loc, lierul comercial global, mai ales în dome-
gradul sofisticat al instrumentelor folosite ca niul materiilor prime de bazã. Aici asistãm
propagator al crizei. la o explozie a preþurilor pusã din ce în ce mai
Marea moderaþie, definiþie datã celei mai mult pe seama operaþiunilor speculative ºi
lungi perioade de creºtere economicã globa- mai puþin pe cererea impulsionatã de creº-
lã postbelicã, se încheie emblematic brusc ºi terea economicã. Douã aspecte frapeazã în
ºocant. Desigur, putem evoca, tot prin pris- acest domeniu: (i) categoriile de preþuri care
154
Criza finananciarã – dincolo de economicul predominant

cresc cu rapiditate încã pe vârful economic, la deþinând hârtii ale trezorerie americane în
þiþei ºi produse alimentare de bazã, parcã cu valoare de aproape 700 miliarde dolari.
intenþia fie de a încerca capacitatea de rezis- Cum sã poþi împãca scumpirea nominalã a
tenþã la un ºoc în aºteptare, fie de a crea iluzia þiþeiului, pentru o economie în plinã ambiþie
unor venituri sustenabile pentru actori viza- politicã de a deveni o mare putere economi-
þi; (ii) un rol sporit ºi acut de factor de hedging cã, fãrã pericolul scontãrii imediate a hârti-
al unor materii prime industriale de bazã, pe ilor de valoare în depreciere realã?
lângã metalele preþioase, ca refugiu de prezer- Când se ajunge la problema stabilitãþii
vare a valorii activelor financiare. globale, puþine lucruri par sã fie mai impor-
De asemenea, marea moderaþie a benefi- tante decât faptul cã Marea Chinã îþi pãs-
ciat de cele mai ieftine resurse financiare, treazã o treime din cei 1,9 trilioane dolari
respectiv la dobânzile de referinþã, la rezerve în titluri ale Trezoreriei americane.
micimea primelor de risc indusã de FED, A vinde rapid aceste active ar însemna o
dar oare numai din cauza credibilitãþii rapidã creºtere a dobânzilor în SUA ºi efecte
avântului economic presupus sustenabil? distructive pentru industria de export
Poate dobânda de 1% a FED menþinutã cu chinezã. Concluzia simplã este cã Washing-
încãpãþânare de Alan Greenspan, când i se tonul ºi Beijingul au puþine opþiuni de a ieºi
atrãgea atenþia cã nu acþioneazã cu fermi- dintr-un aranjament atât de strâns, iar
tate asupra bubble-ului din sectorul imobili- Obama va trebui sã-l gestioneze ca atare. De
ar, n-o fi servit la finanþarea ieftinã a aici rezultã parcã, deja, o dominaþie în doi
rãzboaielor din Orientul Mijlociu ºi Afga- de tipul G-2, în timp ce vechea formulã de
nistan în numele terorismului? lidership G-7 îºi pierde oarecum din rele-
Cât de întâmplãtoare poate fi vizita pre- vanþã.
ºedintelui american Bush în Arabia Sauditã, Europa suferã de o îmbãtrânire generali-
în 2008, cu puþin timp înainte ca preþul zatã de pe urma unui conservatorism în
þiþeiului sã atingã nivelul record de 147 flexibilitatea pieþei forþei de muncã, dar este
dolari/baril? Oare întâlnirea celui mai mare doritoare sã coopereze mãcar de dragul de
consumator de energie cu cel mai mare a-ºi menþine prosperitatea. În acest moment
exportator de þiþei crud, atunci când se însã, viitorul ei depinde în mare mãsurã de
vehicula trecerea denominãrii preþului simbiotica de funcþionare a SUA ºi Chinei,
þiþeiului în euro, datoritã unui dolar depre- iar cei doi înþeleg mai mult decât oricând cã
ciat, a fost un simplu moment de rãmas bun nu atacul este soluþia propriei lor supra-
pentru un preºedinte aproape sortant, când vieþuiri.
între cei doi parteneri existã o alianþã de Rusia ºi-a clãdit uriaºele rezerve mone-
notorietate? tare din exporturile de energie ºi monopolul
Putem oare conecta episodul recent de politic asupra acestei bogãþii, monopol
cea mai rapidã creºtere a preþului la þiþei cu reconstituit dupã o perioadã de liberalizare
deprecierea dolarului? În mod cert sigur, ºi cam neagreat de marile corporaþii inter-
dar nu exclusiv, din motivul cã în mod tra- naþionale din domeniu. Veniturile din þiþei ºi
diþional economia mondialã a relevat cele gaze în creºtere nominalã, care au stimulat
mai interesante corelaþii între cursul dolaru- ambiþiile politice ale Rusiei în refacerea
lui, preþul aurului, cotaþia la barilul de þiþei puterii de influenþã pierdute, trebuiau ero-
ºi la bushell-ul de grâu. Credem cã la date într-un fel. Este de reamintit cã Rusia,
“umbra” acestei corelaþii ar trebui sã vedem aproape de vârful creºterii preþului la
ºi altceva, în plan geostrategic. Iatã câteva energie, ºi-a propus deschiderea celei mai
teze interesante: mari burse de þiþei la Petrograd.
China, deja a treia putere economicã Pentru explicitarea noilor ambiþii ºi a da
mondialã, a devenit aproape al doilea con- un alt sens cheltuielilor Rusiei, SUA i-au
sumator de energie mondial, concurent al întins cursa scutului antirachetã. Criza
SUA. Dar China a devenit ºi unul din cei financiarã a fãcut restul, respectiv scãderea
mai mari finanþatori ai deficitelor SUA, fãrã precedent a preþului la þiþei, în numai
155
Napoleon Pop & Amalia Fugaru

câteva luni, în prezent acesta fiind cu peste în crizã în acelaºi timp, în condiþiile în care
100 dolari mai mic decât nivelul record din asistãm, pentru prima datã dupã al doilea
iulie 2008, ºi deprecierea rapidã ºi a rublei. rãzboi mondial, la simultaneitatea efectivã a
Dacã avem în vedere scãderea aproape cu crizei economice în SUA, Europa ºi Japonia.
jumãtate a rezervelor valutare ale Rusiei din Oare planul de stimulare economicã
vara anului trecut ºi nivelul nominal al ve- anunþat de China, în valoare de 600 miliarde
niturilor petroliere prezente, este prea sim- de dolari, imediat dupã cel al SUA, în
plu sã limitãm la o singurã naturã impactul condiþiile în care China a fost mereu în peri-
crizei financiare globale. col de supraîncãlzire conjuncturalã, nu
Provocarea Rusiei în devoalarea noilor poate fi considerat un sprijin explicit pentru
sale ambiþii a adus-o în situaþii de reacþie þara unde China are o mare expunere finan-
pripitã, nu fãrã consecinþe. Intervenþia mili- ciarã ºi nu numai? Oare nu este vorba de un
tarã din Georgia, indiferent de vinovatul parteneriat mai profund, disimulat aparent
iniþial, i-a fost nefastã din punct de vedere al de criticile SUA la adresa democraþiei chi-
relansãrii dialogului politic la cel mai înalt neze? În acelaºi sens nu pledeazã oare ºi dis-
nivel cu SUA ºi NATO sau a celui economic cuþiile pur politice, începute de mai mulþi
cu G–8 (acesta din urmã grup fiind consi- ani, cu privire la rigiditatea cursului yuoan-
derat acum o mare pierdere de energii ului faþã de dolar, cu îndemnuri de flexibili-
politice), de pe o nouã bazã, impusã de tate a pieþei valutare locale ºi depreciere,
Occident. Isteria provocatã de posibila pentru o reglare a comerþului bilateral?
invitare a Ucrainei sã adere la NATO a dus Un aspect îngrijorãtor pentru Europa,
la evenimentul stopãrii livrãrii de gaze cãtre înaintea declanºãrii crizei financiare, a fost
Europa de cãtre Rusia, cu intenþia demo- deprecierea prelungitã a dolarului, cu con-
nizãrii Ucrainei. Nici nu mai conteazã cine secinþe asupra competitivitãþii exporturilor
este vinovat, dacã eterul s-a impregnat cu ca motor al dezvoltãrii europene. Toate
mesajul consilierului preºedintelui Bush pe intervenþiile politice europene au fost în
chestiuni de securitate naþionalã, Stephen zadar, iar cursul dolarului parcã era “im-
Hadley, care afirma cã o Rusie “care conti- pregnat” cu mesajul recunoaºterii înfrân-
nuã sã-ºi ameninþe vecinii ºi sã «manipu- gerii Europei din punct de vedere al dina-
leze accesul la energie» îºi compromite mismului productivitãþii muncii ºi al avan-
ambiþiile de a avea o influenþã mai mare în sului tehnologic întârziat faþã de SUA. Nu
lume”. Poate asta s-a dorit, chiar dacã întâmplãtor Europa a fost caracterizatã de
Hadley crede ca “agresivitatea ºi intenþiile strategii americani ca fiind “muzeul” econo-
incerte” ale Rusiei reprezintã unele din miei globale, la cele douã tare aceºtia adãu-
marile dificultãþi cu care se va confrunta gând povara unei mari populaþii de vârsta a
preºedintele american Barack Obama. treia, neproductivã. Credem cã ultimul sem-
În acest context, parcã ni se pare absolut nal de transferare a centrului financiar ºi
normal faptul ca “preºedintele ales îºi economic global de pe coastele Atlanticului
preia mandatul într-un moment în care se pe cele ale Pacificului s-a dat, iar cele men-
petrec transformãri profunde în multe þionate despre sinergia pe multe planuri
pãrþi ale lumii”, dupã cum a declarat recent între economia SUA ºi cea a Chinei este un
chiar Henry Kissinger. Dar aceste transfor- argument care valideazã aceastã opþiune.
mãri sunt numai contemplate sau ºi pro- Un alt aspect, devenit recent notoriu, în
duse? condiþiile înrãutãþirii fundamentelor
Criza financiarã ºi consecinþele ei pentru economiei SUA, este aprecierea dolarului
economia realã au scos în evidenþã cu pu- din ultimele luni, pânã la 1,23 dolari pentru
tere, poate pentru prima datã, sinergia care un euro, de la recordul de depreciere de 1,6.
existã între cei doi mari competitori pentru În prezent se vorbeºte despre un an (2009) al
supremaþia mondialã economicã: SUA ºi dolarului, parcã pentru a sublinia cã rolul
China. Tot pentru prima datã, analiºtii au nu numai economic, dar ºi politic al acestei
exprimat îngrijorãrile intrãrii celor douã þãri monede este departe de a se fi încheiat. Nu
156
Criza finananciarã – dincolo de economicul predominant

pare sã fie ºi acest fapt un “instrument de


forþã”, exact la momentul în care Europa
trebuie sã-ºi onoreze angajamentele asu-
mate prin acordurile de swap deloc neglija-
bile ca valoare?
Oare ar putea fi o legãturã intre valoarea
costurilor rãzboaielor purtate de SUA,
începând cu 11 septembrie 2001, de aproape
900 miliarde de dolari, cifrã comunicatã
recent de Biroul de Cercetare al Congresului
SUA, ºi anunþarea, cam în acelaºi moment,
cã pierderile suferite de sistemul financiar
internaþional se ridicã deja la un trilion de
dolari? Care sã fie relevanþa cã o treime din
bogãþia lumii pur ºi simplu a fost înghiþitã
de criza financiarã prin efectul de avere ºi
bilanþ al scãderii cotaþiilor pe pieþele de
capital?
Un alt aspect, cãruia trebuie sã i se
acorde poate cea mai mare atenþie, este rele-
vanþa moralitãþii comportamentului uman
în una din zonele în care societatea a in-
vestit cea mai mare încredere – sistemul
financiar. De fapt, toate mãsurile legate de
întãrirea reglementãrii ºi supravegherii
pieþelor financiare, de perfecþionare a ma- Chile
nagementului riscurilor ascund, în final, în- - Jorge Bernard
grijorarea faþã de devierea comportamentu-
lui uman de la o anumitã moralã, aspect sitatea din Glasgow. George Friedman, de la
care, deºi este mai puþin comentat, intrã în “Geopolitical Intelligence Report”, amin-
categoria cauzelor crizei. Aceastã cauzã este tind despre acest lucru, afirmã cã economia
crucialã pentru percepþia esenþei crizei de nu poate fi consideratã o ºtiinþã de sine
încredere. stãtãtoare, ci este în strânsã legãturã cu
Criza financiarã a devoalat dubiul asu- politica, ceea ce implicã abordarea ei nu
pra moralitãþii, antiteza dintre lãcomie ºi numai prin prisma intereselor politice gene-
integritate, cãci la ce se referã principial pro- rate, inclusiv de grupuri de interese eco-
pensiunea de risc dacã nu la apetitul de câº- nomice, ci ºi din perspectivã moralã. La
tig fãrã justã cauzã. Dacã unii au un apetit urma urmei, bogãþia unei naþiuni se funda-
ridicat pentru risc, de ce alþii sã se abþinã, menteazã pe cei doi piloni reprezentaþi de
dar forþarea norocului, fie în economia economic ºi politic, a cãror decriptare
realã, fie în economia financiarã, este alune- recurge ºi la ipoteze privind natura umanã
carea de la integritate în lãcomie, ultima ºi un comportament uman adecvat. Cre-
apãrând, din pãcate, dominantã. Oare dem cã analiza actualei crize nu poate face
aceastã alunecare, marcatã de criza financia- abstracþie de natura umanã.
rã din 2007, nu poate ridica o problemã de Admiþând ipoteza cã o crizã poate pro-
culturã în sensul cel mai larg, cu afectarea duce schimbãri culturale în sensul cel mai
unor valori morale? larg, în mod implicit trebuie sã cãutãm
Dacã ne vom referi din nou la Adam puncte de vedere ºi ale altor profesii. Dacã
Smith, reamintim cã lucrarea “Avuþia economia este rezultatul acþiunii umane
Naþiunilor” a fost scrisã când autorul era nedisociate de natura ºi comportamentul
decanul pentru filosofia moralã la Univer- uman, iar schimbãrile culturale pot genera
157
Napoleon Pop & Amalia Fugaru

noi idei filosofice, atunci opinia filosofilor þiunile celorlalþi ºi valorile fundamentale.
ºi a istoricilor este absolut necesarã. Când Dacã ar fi sã traducem aceste propoziþii
criza ne pune în faþa dubiului asupra unor în limbajul comun al realitãþii noastre, sis-
valori morale ale indivizilor, orbiþi de o temul este lumea globalizatã, iar elementele
debordantã atracþie pentru risc, faþetã a lui componente sunt indivizii.
lãcomiei, atunci ºi o opinie a teologilor pare Indivizii sunt caracterizaþi de trei ele-
sã fie necesarã. Din perspectiva presupu- mente. Primul dintre acestea este reprezen-
selor efecte multiple, de naturã diferitã, ale tat de idei, adicã de ceea ce îi face deosebiþi
crizei actuale privite ca argument al resetãrii de restul membrilor sistemului. Din punctul
ordinii mondiale, rãspunsul trebuie sã facã de vedere al ºtiinþelor fundamentale care
apel la un efort de abordare multidiscipli- analizeazã indivizii ºi elementele lor carac-
nar. teristice, probabil teologia ºi filosofia sunt
În general, trecerea de la o stare la alta a cele care se adreseazã ideilor. Din punctul
oricãrui sistem se face prin intermediul de vedere al evaluãrii în bani a ideilor în
unor modificãri, indiferent care ar fi acestea. cadrul sistemului ºi al interacþiunilor la care
Aceste modificãri sunt rezultatul faptului participã indivizii în cadrul sistemului glo-
cã, în cadrul sistemului, elementele compo- bal, ideile pot fi considerate a fi capitalul
nente au altã tendinþã decât cea dinainte. uman al societãþii, iar salariul preþul sãu.
Pentru a avea loc schimbarea, este nece- Al doilea element este dat de aptitudini,
sar sã se atingã o masã criticã de elemente de acele elemente ale priceperii indivizilor
componente care au o altã tendinþã. Pro- pe care le pot schimba indivizi între ei. La
cesul de trecere de la o stare la alta impus de fel ca la elementul precedent, existã o serie
evoluþia masei critice se numeºte crizã. de ºtiinþe fundamentale care studiazã aceste
Noua stare în care ajunge sistemul este aptitudini: matematica, fizica, biologia. Din
recunoscutã prin aceea cã existã un alt set punctul de vedere al evaluãrii în bani a apti-
de atribute fundamentale care definesc ele- tudinilor în cadrul sistemului ºi al interacþi-
mentele componente ale sistemului ºi care unilor din cadrul sistemului, aptitudinile
ghideazã acþiunile lor. Analiza procesului pot fi considerate capitalul fizic din soci-
de transformare, adicã a crizei, din punct de etate, iar rata dobânzii este preþul sãu.
vedere morfologic nu poate oferi niciun Al treilea element este reprezentat de
rãspuns cu privire la stabilitatea sistemului, poziþionarea indivizilor în cadrul sistemu-
altfel spus cu privire la atributele funda- lui, datoritã interacþiunilor la care participã
mentale. În acelaºi timp, orice încercare de a cu ceilalþi membri ai sistemului. Poziþio-
rezista miºcãrii provocate de masa criticã nu narea în cadrul societãþii a fiecãrui individ
va dispersa vectorul de miºcare impus de dã naºtere grupurilor sau claselor sociale,
masa criticã, ci doar va prelungi perioada în instituþiilor statale sau supranaþionale. Pu-
care se ajunge la noua stare. tem afirma cã aceastã poziþionare a indi-
Aceasta nu înseamnã o admitere a faptu- vidului este studiatã de ºtiinþe precum poli-
lui cã „revoluþia” este intrinsecã sistemului, tologia ºi sociologia. Din punctul de vedere
ci dimpotrivã, înseamnã acceptarea faptului al evaluãrii în bani a poziþionãrii în cadrul
cã una dintre caracteristicile oricãrui sistem sistemului a fiecãrui individ, aceasta este
viu este schimbarea, iar schimbarea unei datã de averea sa, deci de fluxul de bani sto-
mase critice a componentelor sistemului cat ºi de preþul fiecãrui individ.
provoacã trecerea de la o stare la alta. Dacã sunt acceptate aceste baze de anali-
Interacþiunile indivizilor sunt determi- zã a societãþii ca sistem ºi a indivizilor prin
nate de anticipaþiile lor cu privire la acþiu- cele trei elemente caracteristice, atunci apar
nile celorlalþi ºi sunt ghidate de valorile fun- o seamã de întrebãri cu privire la criza actu-
damentale. Aceasta înseamnã cã masa criti- alã pe care o traversãm:
cã determinantã a crizei se formeazã atunci z Este aceastã tranziþie una care are în
când apare o discrepanþã între anticipaþiile vedere ideile, aptitudinile sau inter-
indivizilor despre valorile care ghideazã ac- acþiunile umane? Poate fi una care sã
158
Criza finananciarã – dincolo de economicul predominant

cuprindã toate cele trei elemente con- amintindu-ºi, parcã întâmplãtor, cã în


comitent? tratatul de constituire al BCE existã un arti-
z Dacã aceastã trecere este una în dome- col care creeazã premisele acestei implicãri.
niul ideilor, atunci costul social al Credem cã rãul, dacã îl considerãm ca atare,
transformãrii poate fi micºorat prin deja s-a fãcut, iar el se rostogoleºte în sensul
educaþie? Dar dacã se acceptã aceastã unor interese mult mai complexe ºi pe ter-
ipotezã, în ce domenii ar trebui sã fie men lung.
educaþia? Cum pot ajuta filosofia ºi Chiar ºi aceste considerente întãresc
religia din acest punct de vedere? ideea predictibilitãþii actualei crize printr-o
z Dacã tranziþia este de domeniul apti- succesiune de evenimente ºi acþiuni a cãror
tudinilor, atunci care dintre ºtiinþe ar înlãnþuire ni se relevã cu totul diferit acum.
putea oferi rãspunsul? Biologia sau Globalizarea a progresat pânã la pragul la
mai exact genetica tind sã fie câºtigã- care trebuie sã admitem cã suntem într-o
toarele în termeni financiari ai crizei lume în schimbare, pe toate palierele sale.
în acest moment. Creºterea economicã de acum în colo s-ar
z Dacã în sistemul global relaþiile dintre putea sã nu se mai bazeze pe dobânzi ºi
indivizi sunt cele care se modificã, inflaþie scãzute, respectiv pe bani ieftini ca
atunci întreaga crizã denotã o trecere reprezentare a unei munci mai puþine, iar
de la un sistem de putere bipolar pânã reducerile fãrã precedent ale dobânzilor de
în 1989, la cel unipolar pânã în 2001, la referinþã ale principalelor bãnci centrale ar
cel bipolar (SUA-China) astãzi ºi trebui privite mai mult în contextul con-
mâine? junctural al mãsurilor de urgenþã, fãrã sã
Industria de la Wall Street este victima ºtim încã ce va aduce viitoarea redresare
“ ritualului sacru” al acordãrii de bonusuri, economicã, toate rapoartele ºi prognozele
lipsite de principiul simetriei, respectiv a fi vorbind - oare în mod complet dezinteresat?
date atunci cand rezultatele sunt bune si re- – de neîncredere, incertitudine ºi evoluþii
turnate atunci cand pierderile cauzate sunt eterogene.
evidente. Presedintele Obama a caracterizat O privire mai profundã în fondul inter-
grandoarea bonusurilor la care s-a ajuns pe venþiilor guvernamentale de naturã anti-
Wall Street ca o “culme a iresponsabili- crizã ne face sã observãm cã s-a fãcut apel
tãþii”. Companiile financiare din New York, practic la resursele sociale – ale contribua-
conform curþii de conturi statale, a oferit bililor –, iar acest lucru este o decizie po-
bonusuri de 18,4 miliarde de dolari în 2008, liticã în primul rând, ºi nu una economicã.
în ciuda faptului cã au afiºat cele mai mari Mai mult, intervenþia economicã a depãºit
pierderi. cadrul legal al resurselor posibil de mobi-
Coroborarea celor menþionate mai sus lizat, ea necesitând un apel la legislativ, iar
duce, parcã, în derizoriu insistenþa numai aici vorbim din nou de decizie politicã. Ca
pe cele trei eºecuri evocate de directorul urmare, lumea este în schimbare nu datoritã
general al FMI, Strauss Kahn, drept cauze unor decizii economice, ci intervenþiei deci-
ale crizei financiare, atacând domeniile de ziei politice din parlamente politizate ºi ea
reglementare ºi supraveghere financiarã, urmãreºte mult mai mult decât se observã,
managementul riscurilor instituþiilor finan- la prima vedere, mãsura anticrizã.
ciare ºi disciplina mecanismelor de piaþã. Poate cauza economicã ºi geografia crizei
Mai nou, chiar preºedintele BCE, Claude financiare ar trebui sã ne îndrepte atenþia
Trichet, dupã o puternicã rezistenþã în mai mult cãtre problema supremaþiei ºi
apãrarea obiectivului bãncii centrale – sta- lidership-ului global, a chestionãrii conti-
bilitatea preþurilor - pare sã accepte o nuãrii existenþei unei lumi monopolare
dobândã de referinþã la euro apropiatã de aflate în faþa unor noi ambiþii de supremaþie
0%, cu sublinierea cã BCE trebuie sã-ºi asu- (China, Rusia, India, Brazilia) sau de acti-
me un rol mai mare în materie de suprave- vism planetar, poate în faþa noilor provocãri
ghere ºi reglementare a pieþelor financiare, geostrategice ºi geopolitice devenite mai
159
Napoleon Pop & Amalia Fugaru

explicite decât s-ar fi dorit ºi pentru care se valorile Statelor Unite. Iatã cã existã o pro-
impunea o vitezã de reacþie mai mare. blemã de evaluare a viitoarei cooperãri
Nimic nu ne poate opri sã credem cã globale, care implicã aspectul supremaþiei
unele condiþii economice propice declan- de putere în pierdere sau nevoia de a îm-
ºãrii crizei nu au avut stimulente de natura pãrþi responsabilitãþile globale.
intereselor politice, dupã cum ne este greu Discursul preºedintelui SUA, Barack
sã credem cã ele nu ar fi fost gândite ca ele- Obama, prezentat imediat dupã învestiturã,
mente de acompaniere, de promovare a noi releva în mod clar necesitatea, chiar în faþa
interese sau cã nu ar putea fi deturnate pen- marilor provocãri globale – crizã, terorism,
tru cauze politice. încãlzire globalã etc. –, de a nu separa ide-
Cât mesaj mai direct poate exista într-o alurile democraþiei de teama pentru securi-
reflecþie a fostul secretar de stat american, tate, întrucât „idealurile pãrinþilor fonda-
Henry Kissinger, fãcutã publicã recent, prin tori ai Americii lumineazã ºi azi omenirea,
care susþine cã Barack Obama ar trebui sã iar ele nu pot fi înlocuite cu expediente...
profite de actuala crizã economicã la nivel trebuie sã se ºtie cã America este un pri-
global ºi de tensiunile existente în diverse eten al oricãrei naþiuni, bãrbat, femeie sau
colþuri ale lumii, pentru a modifica ordinea copil în cãutarea unui viitor caracterizat
mondialã. De ce? Iatã argumentarea datã prin pace ºi demnitate, iar noi suntem gata
prin citate: (i) “obiectivul principal al lui sã preluãm conducerea încã o datã”.
Obama ar trebui sã fie acela de a dezvolta o Franþa, prin vocea premierului Francois
strategie pentru America în aceastã perioa- Fillon, sugera cã se aºteaptã ca Barack Oba-
dã, când existã o mare oportunitate pentru ma sã-ºi ia un angajament în “renovarea
a crea o nouã ordine mondialã”; (ii) guvernãrii mondiale”, cã acesta “va recu-
”Obama - afirmã tot Kissinger - “poate da noaºte eºecul unilateralismului”, care “tre-
un nou avânt politicii externe americane, buie sã-i cedeze locul multilateralismului”.
mai ales pentru cã beneficiazã de o ascensi- Preºedintele francez, Nicolas Sarkozy,
une politicã extraordinarã”. declara ºi el cã abia aºteaptã ca noul pre-
În faþa acestor argumente se impun douã ºedinte american Barack Obama sã înceapã
întrebãri: Oare Kissinger nu vorbeºte de sã acþioneze pentru “a schimba lumea”.
fapt despre sarcina cu care a fost încãrcat Premierul britanic, Gordon Brown, con-
vectorul Obama pentru a deveni preºedin- sidera cã actualele ameninþãri ºi provocãri
te? Oare ascensiunea politicã extraordinarã cu care se confruntã lumea sunt „contracþii
a lui Obama nu este chiar instrumentul dureroase ale naºterii unei noi ordini mon-
necesar resetãrii ordinii mondiale, iar în diale, iar sarcina noastrã este aceea de a ne
mod vizibil ea – ascensiunea - nu ar trebui permite o tranziþie spre o nouã ordine
sã se datoreze modului în care acesta va internaþionalã, în beneficiul unei societãþi
gestiona criza economicã americanã? mondiale în expansiune”.
Audierea doamnei Hillary Clinton în Nu demult, la Davos, premierul rus
Senatul SUA, pentru confirmarea numirii Vladimir Putin ºi premierul chinez Wen
sale în funcþia de secretar de stat, ne-a pus Jiabao au argumentat rolul þãrilor lor de
în faþa unei declaraþii demne de luat în puteri emergente, în contrast cu dezastrul
seamã, în contextul aceleiaºi resetãri a or- creat de þãrile care au aplicat politici macro-
dinii mondiale: “America nu poate sã rezol- economice neadecvate, susþinând un model
ve singurã problemele cele mai presante de dezvoltare bazat pe perioade îndelugate
ale lumii, iar lumea nu poate sã le rezolve de economisire redusã. Ca noi puteri, Rusia
fãrã America”... “Cred cã puterea ameri- ºi China „terbuie sã joace un rol pe mãsurã
canã a lãsat de dorit, dar este încã doritã”. într-o nouã ordine mondialã”.
Fosta primã doamnã ºi-a asumat angaja- Dacã vom admite numai ca pe o variantã
mentul de a reface puterea Americii, prin- posibilã resetarea ordinii mondiale, ca
tr-o diplomaþie care sã consolideze securi- urmare a efectelor actualei crize economice,
tatea, sã avanseze interesele ºi sã reflecte tot trebuie sã ne gândim ºi la marile oportu-
160
Criza finananciarã – dincolo de economicul predominant

Iran - Shiva Zamanfar

nitãþi care se deschid României. Examenul ma- priei strategii naþionale, incluzând posi-
nagementului propriei crize ar putea fi tre- bilele transformãri geopolitice ºi geostrate-
cut cu succes, dar, în lipsa unei viziuni care
gice, menite sau capabile a putea absorbi ºi
sã nu includã posibilele modificãri pe ter-
men mediu ºi lung în echilibrul global de reflecta mai bine interesele României, aflate,
putere, s-ar putea ca acest examen sã parã mãcar juridic, într-o altã staturã: cel de stat
fie un succes marginal, fie un eºec, acest membru al Uniunii Europene ºi de mem-
management fãcând abstracþie tocmai de
bru al unei alianþe militare – NATO -, care
contextul marilor oportunitãþi create de
viitoarele transformãri. Acest lucru înseam- se îndreaptã spre o abordare prioritar poli-
nã, în fapt, nevoia acutã de resetare a pro- ticã a conceptului de securitate colectivã.
161
Artã ºi
spectacole

Dana DUMA
Hollywood versus
Sillywood
Abstract

A new tendency of the hollywoodian cinema was revealed by the last edition of the Academy
Awards where Slumdog Millionaire beated The Curious Case of Benjamin Button: the victo-
ry of the movie about people against "pixel movies".

Ediþia 2009 a Premiilor revoluþiei CGI (computer ge- borough sau de Laura Dern.
Academiei Americane de nerated images) în peliculele Mereu pasionat de perfec-
Film, cu surprize ºi rãstur- hollywoodiene, o datã cu þionarea spectacolului cine-
nãri de situaþie mai nume- megasuccesul din 1993 Ju- matografic, Spielberg a dat
roase ca altãdatã, m-a fãcut rassic Park de Steven Spiel- lovitura cu acest film care a
sã remarc o tendinþã de ul- berg. Dinozaurii imaginaþi devenit un reper decisiv.
timã orã în cinematograful ºi animaþi de creatorii de Industria filmului s-a vãzut
dominant american. Victo- efecte speciale pãreau la fel din acest moment obligatã
ria micului film (ca buget) de reali ca personajele inter- sã echipeze studiourile cu
Vagabondul milionar asupra pretate de Richard Atten- aparaturã mai performantã,
superproducþiei cu efecte
speciale de ultimã generaþie
Straniul caz al lui Benjamin
Button este, într-un fel, o vic-
torie a Hollywood-ului tra-
diþional împotriva moder-
nistului Sillywood, sau mai
exact a poveºtilor despre
oameni asupra celor cu
efecte speciale. Se ºtie cã
aportul decisiv al calculato-
rului în producþia holly-
woodianã a fãcut ca
strãvechea „Meccã a cine-
matografului” sã capete un
nou supranume: Sillywood
(rezultat din Sillicon Valley
plus Hollywood) ºi cã a-
ceasta a generat o minirevo-
luþie.
Mai întâi o scurtã istorie
a sa. Despre Sillywood se
vorbeºte dupã declanºarea
162
Hollywood versus Sillywood

capabilã sã producã efecte


vizuale de o asemenea fac-
turã ºi sã recurgã la noi pro-
fesioniºti, formaþi în general
în Sillicon Valley.
S-au modificat radical
strategiile de producþie ºi
distribuþie. Avantajele (de-
coruri ºi figuraþie virtuale,
spectacol cu costuri mai
reduse) au privilegiat genu-
rile fantasy, horror, science fic-
tion, filmul de aventuri. Iar
când povestea reuºeºte sã
încorporeze armonios efec-
tele, graþie unor scenariºti
pricepuþi, dar ºi tehnicieni-
lor-artiºti, rezultatul cuce-
reºte ºi sufragiile publicului,
dar ºi pe acele ale votanþilor
din Academia Americanã
de Film, aºa cum s-a întâm-
plat cu Stãpânul inelelor.
Deºi se poate spune cã
intervenþia noilor tehnologii
a schimbat „faþa” cinemato-
grafului, i-a îmbogãþit spec-
cursa Oscarurilor, un proiect tru cã a fost consistent ajutat
taculos iconografia, modi-
hollywoodian care a aºtep- de armata de tehnicieni care
ficãrile în plan estetic nu
tat zeci de ani sã vadã lumi- au fãcut modificãrile fizio-
sunt totuºi radicale. Codu-
rile narative hollywoodiene na ecranului. Povestea des- nomice atât de credibile. Nu
n-au cunoscut modificãri pre copilul nãscut bãtrân se poate spune cã ar fi fost
decisive, chiar dacã existã scrisã de Scott Fitzgerald în strident, dar nici la înãl-
încercãri de nuanþare, ca, de anii ‘20 pare cã a aºteptat þimea nominalizãrii la Oscar
pildã, în Cavalerul negru, ul- anume perfecþionarea efec- n-a fost. Nu e de mirare cã
timul episod din seria Bat- telor din noul „Sillywood” trofeul a fost câºtigat, la
man regizatã de Christopher pentru a prinde contur cine- aceastã categorie, de Sean
Nolan. La ediþia recentã a matografic. Penn, excelent în rolul sena-
Premiilor Academiei Ame- O sofisticatã combinaþie torului gay din Milk. În
ricane de Film, pelicula a de machiaj savant ºi de Straniul caz al lui Benjamin
câºtigat un previzibil Oscar tehnici digitale de ultimã Button, briza de emoþie vine
pentru rol secundar acordat orã au fãcut credibilã meta- din partea australienei Cate
post mortem lui Heath morfoza copilului numai Blanchett (în rolul Daisy),
Ledger. A fost, de altfel, sin- zbârcituri în adult cu figurã care pare a duce pe umerii ei
gurul trofeu dobândit de de adolescent ºi apoi în întreaga dramã a omului
acest megasucces de public vârstnic cu chip de nou nãs- nãscut bãtrân. Adevãrul
ºi de criticã. cut. Nici n-a fost nevoie ca este cã, dincolo de perfor-
Dar marele învins este tot Brad Pitt, interpretul lui manþa efectelor de vârstã ºi
un „film cu pixeli”, Straniul Benjamin Button, sã dea a reconstituirii epocilor tra-
caz al lui Benjamin Button, dovadã de cine ºtie ce came- versate de eroi, filmul lui
care pornea drept favorit în leonism interpretativ, pen- David Fincher lasã o anume
163
Dana Duma

impresie de rãcealã. Deºi dintre acele feel good stories fost inspiratã din energia
relaþia copilului abandonat care au toate ºansele sã cu- locului, dupã cum declara
cu mama adoptivã, gene- cereascã sufragiile majori- el. Contrastele violente ale
roasa negresã Queenie, ar fi tãþii, fãrã a conþine nicio ur- oraºului Mumbai, cu zgârie
putut sã emoþioneze, totul mã de risc estetic în ea. nori eleganþi ºi cu mahalale
evolueazã potrivit cliºeelor E multã exagerare în mizere, dar ºi evoluþia lui
de corectitudine politicã ºi aceastã pãrere pentru cã, rapidã i-au inspirat orches-
pãstreazã o anume distanþã. dacã avem de-a face, în- trarea rapidã a torentului de
Dupã cum plasarea întregii tr-adevãr, cu o poveste pica- imagini pline de sugestii
poveºti la New Orleans, rescã în care „vagabondul” cromatice, sonore ºi chiar
pornind din amintirile lui ajunge - ca ºi în cazul lui olfactive. O inspiratã idee
Daisy, aflatã pe patul de Chaplin - sã-ºi ia revanºa
regizoralã este ºi privirea
moarte, forþeazã actualitatea asupra sorþii potrivnice,
asupra acestui univers plin
prin referirea la uraganul parcursul e configurat prin-
de pericole din punctul de
Katrina, care avea sã de- tr-o structurã narativã im-
vasteze oraºul. Prea lung ºi previzibilã. La concursul vedere al copilului.
prea explicativ, filmul se televizat care îi poate schim- Iar operatorul Anthony
vrea, desigur, ºi o parabolã ba destinul, orfanul Jamal Dod Mantle îºi meritã ºi el
despre dificultãþile celor gãseºte întrebãrile în expe- trofeul aurit, pentru cã ener-
„diferiþi” de a se face accep- rienþele sale din trecut, evo- gica derulare a poveºtii se
taþi în societate. ªi totuºi, cate prin flash back-uri care datoreazã ºi ingenioaselor
regizorul David Fincher nu se întreþes abil în poveste. sale soluþii de a surprinde
pare a pleda aceastã cauzã Sigur cã scenariul (un Oscar alergarea cu sufletul la gurã
cu prea multã tragere de pentru Simon Beaufoy) scris a eroilor prin aceastã lume
inimã. El rãmâne, în memo- dupã romanul lui Vikas guvernatã de legile supra-
ria cinefililor, autorul unor Swarup include elemente vieþuirii. Vagabondul milionar
pelicule „cu multã adrenali- din arsenalul melodramei, a mai fost rãsplãtit cu Os-
nã”, precum Seven, Fight precum coincidenþele ºi rãs- carurile pentru montaj, mi-
Club sau Zodiac, pentru care turnãrile bruºte de situaþie, xaj sonor, muzicã, întregind
pare mult mai înzestrat. dar ele sunt înnobilate de pânã la opt palmaresul pe-
Nu e de mirare cã vo- felul cum asamblarea lor liculei la Premiile Acade-
tanþii Academiei Americane jaloneazã un parcurs iniþia- miei Americane de Film,
de Film l-au votat numai la tic. Este justã ºi asemãnarea ceea ce asigurã argumente
capitolele scenografie, ma- cu romanele lui Dickens publicitare în plus pentru
chiaj ºi efecte vizuale, pre- despre copii orfani ºi ne- recenta producþie atipicã.
ferând, ca film, Vagabondul norociþi, numai cã toate aces- Dacã succesul sãu înseamnã
milionar, o producþie nu te trimiteri sunt premeditate
populism, ne-am dori ca
foarte costisitoare, regizatã ºi îmbogãþesc „textura” po-
toate peliculele oscarizate sã
de britanicul Danny Boyle. veºtii despre vagabonzii mi-
aibã prospeþimea, inventivi-
Unii l-au acuzat de popu- nori de la periferia oraºului
lism pe cineastul care a Mumbai. În formulã se tatea ºi calitatea sa la toate
devenit idolul cinefililor adaugã elemente de film nivelurile ºi ca acestea sã
graþie incomodului Trains- muzical, cu numerele cân- aducã publicul în sãlile de
potting, autorul unuia dintre tate ºi dansate în stilul pro- cinema. Acum, când majori-
cele mai surprinzãtoare pe- ducþiilor indiene marca tatea spectatorilor vãd fil-
licule despre lumea drogu- Bollywood, care amplificã mele pe ecranele calcula-
rilor. I s-a reproºat cã po- dinamismul peliculei. toarelor, televizoarelor sau
vestea junelui indian sãrac Danny Boyle îºi meritã ale I Phone-urilor, e nevoie
care câºtigã la jocul televizat pe deplin Oscarul pentru mai mult ca oricând de o
Vrei sã fii miliardar era o cale regie, reuºind sã transmitã o asemenea tentaþie pentru
facilã spre Oscar, fiind una formidabilã energie, care i-a umplerea cinematografelor.
164
(film prezentat în premierã
Cãlin CÃLIMAN în martie 1969) intra în cine-
matografie – pentru mo-

Un cineast
ment doar ca scenarist –
scriitorul Nicolae Breban, cu
o naraþiune cinematograficã

meteoric:
incitantã, care îºi propunea
sã nuanþeze o „iubire im-
posibilã”, povestea de

Nicolae Breban
dragoste dintre un medic ºi
o asistentã medicalã. Dupã
cum o demonstreazã ºi
astãzi filmul – care nu ºi-a
Abstract pierdut, peste ani, vigoarea
Considerations about the cinema activity of he well known nov- ºi capacitatea de seducþie –,
elist Nicolae Breban who wrote scripts and directed an adapta- avem de a face cu o prozã
tion of one of his most famous novels. substanþialã, cu personaje
Key-words: literature, scripts, cinema, Nicolae Breban puternice, cu tentante jocuri
între aparenþe ºi esenþe
(însuºi titlul filmului vine
Cinemateca Românã l-a au fost mai mult decât
din zona aparenþelor), cu
sãrbãtorit recent, cu prilejul promiþãtoare, singurul sãu
bine plasate accente psiho-
unei frumoase aniversãri film, Printre colinele verzi,
logice în investigarea uni-
(data sa de naºtere este de reuºind o performanþã care versului intim al doctorului
neuitat: 1-2-34), pe scriitorul nu a stat la îndemâna mul- Palaloga, eroul povestirii
Nicolae Breban, în calitatea tor regizori români: aceea de cinematografice. Construit
sa de regizor ºi scenarist, ca a fi inclus în selecþia oficialã pe un gradat suspans psiho-
autor al scenariului pentru a unui prestigios festival logic, filmul se concentreazã
filmul lui Gheorghe Vita- cinematografic internaþional asupra poveºtii de dragoste,
nidis Rãutãciosul adolescent ºi cum este acela de la Cannes. recurgând, deopotrivã, la
ca scenarist ºi regizor al fil- Dar sã refacem cariera de elemente lirice ºi esteti-
mului Printre colinele verzi, o autor cinematografic a scri- zante. Actorii conferã in-
adaptare liberã a unui bine- itorului Nicolae Breban, pe trigii un plus de atractivi-
cunoscut roman propriu, care ne-a reamintit-o Cine- tate: atât Irina Petrescu, cât
„Animale bolnave”. Atunci, mateca Românã, la început ºi Iurie Darie – protagoniºtii
la sfârºitul deceniului al de februarie, prin filmele de tramei – creeazã personaje
ºaptelea ºi la începutul acum patru decenii, pe ge- ataºante, în timp ce Virgil
anilor ’70, pentru foarte nericul cãrora figureazã, ca Ogãºanu, dintr-un confesor
scurtã vreme, eminentul scenarist sau ca regizor, indiscret devine un alter-
prozator s-a intersectat cu prozatorul. Printre momen- ego al doctorului Palaloga,
arta a ºaptea, ca autor (altfel tele cinematografice „de zona luminoasã a conºtiinþei
intersecþiile sale cu cine- vârf” din finalul deceniului sale, autoironia lui purifica-
matografia fiind multiple, al ºaptelea – alãturi de toare. Mai sunt, în acest film
atât în spaþiul cronicii de Meandre de Mircea Sãucan ºi cu lumini ºi umbre de viaþã,
film, cât ºi, în general, pe te- Reconstituirea de Lucian Ioana Bulcã, Horea Po-
ritoriile scrisului pe teme Pintilie – s-au numãrat, pescu, Zizi ªerban, cu per-
cinematografice). Ca regi- desigur, ºi filme precum sonaje care „rãmân”, aceas-
zor, da, scriitorul Nicolae Rãutãciosul adolescent de ta ºi datoritã faptului cã
Breban a fost o prezenþã Gheorghe Vitanidis sau regizorul a cãutat ºi a gãsit
meteoricã, deºi rezultatele Cãldura de ªerban Creangã. corespondenþe cât mai
artistice ale debutului sãu Prin Rãutãciosul adolescent potrivite frazei literare, aju-
165
Cãlin Cãliman

sã spunã ºi spune filmul lui


Nicolae Breban. Scenaristul
ºi regizorul încearcã, de
fapt, un cinematograf de
analizã. Pionii conflictului,
în majoritatea cazurilor ca-
ractere puternice, pregnant
conturate, propun mici uni-
versuri morale, pe care
autorul le analizeazã meti-
culos, prin prisma unor
faþete uneori contradictorii
ºi reflectate în conºtiinþa
ambiguã a unui adolescent
hipersensibil ºi introvertit.
Recurg, ca ºi altãdatã, doar
la douã exemple. Arion,
uriaºul ºi impozantul Arion
(Mircea Albulescu), care
duce pe umerii sãi povara
tat fiind de operatorul per- din faza scrierii scenariului, predicatorului sincer, cre-
formant Aurel Kostra- când, având în faþã materi- dincios, pare descins din
kiewicz, de compozitorul alul uman ºi faptic al „Ani- lumea eroilor dosto-
mereu inspirat Tiberiu Olah malelor bolnave”, autorul ievskieni. Cât despre Miloia,
ºi, printre alþii, de meºterul personajelor ºi al întâm- umilul ºi supusul Miloia
scenograf Marcel Bogos. plãrilor din filmul cãrþii a (Vasile Niþulescu, „fãcut”,
A urmat, relativ repede, „vãzut” un film propriu-zis. parcã pentru acest rol tra-
un al doilea „pas” cinema- Aºa s-a nãscut „filmul de gic), el este un om sterp
tografic al scriitorului Nico- autor” Printre colinele verzi. sufleteºte, un „teritoriu
lae Breban, de data aceasta Firul narativ al peliculei este uman” labil, pe care oricând
mai „apãsat”, autorul asu- aproape rectiliniu, din pers- se pot produce drame ºi acte
mându-ºi, pentru o datã, ºi pectiva celui mai inocent de fanatism. Chiar atunci
rolul de regizor. În aprilie dintre personaje, Paul (Dan când scriitorul-regizor simte
1971 ieºea pe ecrane primul Nuþu), care se apropie ºi se nevoia sã „dubleze” imagi-
(ºi ultimul!) film al regizoru- îndepãrteazã de clocotul nea cu vorbe, îndeosebi cu
lui Nicolae Breban, Printre unor întâmplãri dramatice. monologuri, tipul de cine-
colinele verzi. Scriitorul a Spectatorul este pus în faþa ma practicat este modern,
venit spre film cu unul din- unei intrigi pseudo-poli- încãrcat de sugestii, susþinut
tre cele mai cinematografice þiste: o crimã, apoi o a doua, de personaje convingãtoare.
romane ale sale, „Animale o a treia, într-un orãºel tihnit Mai joacã în film Ion Cara-
bolnave”, preluându-ºi pro- ºi fãrã antecedente similare, mitru (Mateiaº), Ion Dichi-
priile personaje, dar refu- pun în miºcare un întreg seanu (Voºtinaru), Emilia
zând ideea unei transcripþii aparat de anchetã, care, Dobrin, într-un „rol al
mecanice dintr-un limbaj în dupã ce-ºi consumã energi- vieþii” (Irina). Tensiunea ºi
altul. Între carte ºi film, ile pe câteva piste false, ritmurile interioare ale fil-
prozatorul Nicolae Breban descoperã nu numai asasin- mului sunt susþinute de
ºi-a descoperit vocaþia de ul, ci, fapt mult mai impor- excelenta partiturã a com-
regizor, ceea ce ne-a determi- tant într-un asemenea gen pozitorului Tiberiu Olah, de
nat sã considerãm, încã de de film, „raþiunile” crimei. imaginea funcþionalã a di-
la premierã, cã a obþinut Intriga poliþistã este doar un rectorului de imagine Aurel
„certificatul de regizor” încã pretext pentru ceea ce vrea Kostrakiewicz (natura fiind,
166
Un cineast meteoric: Nicolae Breban

de la primele secvenþe, un apoi, romanul psihologic ºi (1994), este la rândul ei o


personaj dramatic), de regi- eseistic Îngerul de ghips trilogie (alcãtuitã din vol-
zorul secund Constantin (1973) ºi un alt bun prilej umele Demonii mãrunþi,
Vaeni (care intra, la rândul cinematografic, romanul Procuratorii ºi Alberta). Prin
lui, în cinematografie cu Bunavestire (1977), o satirã ultimul sãu roman din mile-
acel prilej). Din pãcate, regi- mic-burghezã, cu unul din- niul trecut, Ziua ºi noaptea
zorul Nicolae Breban „n-a tre cele mai frapante perso- (1998), Nicolae Breban inau-
dansat decât o varã” pe naje ale prozei româneºti gura o proiectatã tetralogie,
ringul filmului românesc, postbelice, mãruntul func- continuatã prin Voinþa de
deºi, cum spuneam, filmul þionar Grobei, un ideal putere (2002), romane, de
sãu a pãtruns, la ora pre- „erou de film”. Romanele asemenea, de strictã actuali-
mierei, în lumea marilor fes- lui Nicolae Breban, în tate, cu o mai densã încãrcã-
tivaluri cinematografice ºi, ansamblul lor, reprezintã o turã narativã, care ar putea
revãzut azi, reprezintã, ne- substanþialã „materie pri- interesa, în mod deosebit,
îndoios, o paginã originalã mã” cinematograficã, sunt cinematograful. Cred, de
ºi antologicã în istoria fil- faþete ale unui bogat, origi- asemenea, cã piesele de
mului naþional de actuali- nal ºi unitar univers spiritu- teatru ale autorului – ºi mã
tate. al, fapt subliniat ºi de criti- gândesc la Culoarul cu ºoa-
N-aº omite din discuþie cul Nicolae Bârna, în „Dic- reci din 1980 ºi la Bãtrâna
însã un fapt, dupã con- þionarul general al literaturii doamnã ºi fluturele din 1982 –
statarea cã unul dintre cele române”: „Unitatea operei e au un evident potenþial
mai cinematografice roma- semnalatã ºi de circulaþia cinematografic. Revenind
ne ale sale a stat la baza temelor, motivelor ºi tipu- însã la romanele „cinemato-
acestei unice experienþe rilor; scriitorul construieºte grafice” ale scriitorului, aº
regizorale: bibliografia au- – ca Balzac, deºi e antibalza- recurge, în încheierea co-
torului conþine multe alte cian – o «lume ficþionalã» mentariului, la un punct de
„proze cinematografice”. coerentã ºi consecvent ilus- vedere concluziv al min-
Chiar ºi romanul sãu de tratã, guvernatã de câteva unatului critic Valeriu
debut, Francisca (1965), deºi obsesii personale, dar cu Cristea, de care ne aducem
scriitorul s-a cam îndepãrtat pretenþii – ºi cu ºanse – de a mereu aminte, cu emoþie ºi
de el de-a lungul anilor, ar fi deveni un loc de comuni- veneraþie: „Nu credem cã se
putut fi (ºi, în consecinþã, ar une. Interesantã e, de aceea, pot stabili deosebiri prea
putea fi) un bun pretext mai mult decât eposul – de mari, nici de valoare ºi nici
cinematografic, date fiind altfel deseori evanescent ori de substanþã, între romanele
elementele sale de cronicã a programatic destructurat, lui Nicolae Breban, variaþiu-
devenirilor sociale postbe- deºi pãstreazã aparenþele ni minime pe aceeaºi temã.
lice. Dar atrage în mod spe- extremei vigori –, recurenþa Având coordonate identice,
cial atenþia romanul În temelor, motivelor, tipuri- ele par mai degrabã subdi-
absenþa stãpânilor (1966), lor.” Sunt, toate acestea, pre- viziuni enorme, nãscute din
„prima carte bunã” a scri- mise ale unui cinematograf pasta aceleiaºi obsesii, ale
itorului (dupã cum singur o modern, de introspecþie psi- unei naraþiuni orbitale,
spune), un seducãtor triptic hologicã, privind relaþia rotindu-se în jurul unui
de naraþiuni paralele, con- individului cu sine ºi cu punct fix, care e o idee. Dar
sacrate fie unei condiþiuni, lumea înconjurãtoare. Astfel o idee organicã. În aceasta
fie unei vârste omeneºti (se- trebuie privite ºi romanele constã de altfel superiori-
nectutea, feminitatea, copi- ulterioare, Don Juan (1981) ºi tatea lui Nicolae Breban faþã
lãria) ºi subordonate de- Pândã ºi seducþie (roman de mulþi dintre tinerii lui
monstraþiei sugerate încã publicat în 1991, dar scris colegi, care vânturã ideile ca
prin titlu („stãpânii” absenþi încã din 1976), componente pleava, dar nu se aleg pânã
fiind bãrbaþii). Din rafturile ale unei „macrotrilogii”, a la urmã (ºi cititorul pe lângã
bibliotecii ne sar în ochi, cãrei ultimã parte, Amfitrion ei) cu mai nimic”.
167
rale ale zonei în care se
Dan PÃCURARIU desfãºoarã intervenþia arhi-
tecturalã, conservând ºi pu-

Oraºul
nând în valoare clãdirile ºi
ansamblurile de clãdiri cu
valoare artisticã ºi istoricã,

- între tradiþie
integrându-le în structurile
urbane nou construite ºi, de
asemenea, trebuie sã previ-

ºi inovaþie
nã atât degradarea sub orice
formã a acestor obiective
cultural-istorice, cât ºi dis-
funcþiile funcþionale pe care
Soluþii pe teme date acestea le-ar putea provoca
elementelor urbane noi.
De bunã seamã cã, încã
Resume de la începuturile sale, arta
ºi ºtiinþa arhitecturii au fost
Le sujet de cet article est l'urbanisme, regardé comme une dis- însoþite mãcar ºi de un mini-
cipline complexe dont le but est l'aménagement du territoire mum din ceea ce astãzi pu-
urbain, et les facteurs qui l'influencent. On a présenté les tem considera a fi o gândire
moments les plus significatifs du développement de l'urban- urbanisticã, fie ºi doar la
isme, à partir de l'Antiquité jusqu'à l'époque contemporaine, modul intuitiv sau empiric,
en trouvant les principaux éléments de progrès du chaque pentru cã, oricând ºi ori-
époque historique, et aussi les problèmes principales et les mal- unde, construcþiile realizate
fonctions qui le marquent, dont une des plus compliquées, pour au trebuit sã se adapteze la
l'époque contemporaine, est celle du transport urbain. condiþii particulare de relief
ºi climã ºi sã asigure o func-
þionalitate cât de cât corectã.
Noþiunea de „urbanism“ strucþiei sau construcþiilor
În aceste cazuri nu putem
este relativ nouã, sau, cel noi în cadrul unor structuri vorbi însã de un „urba-
puþin, este nouã în înþelesul arhitecturale sau edilitare nism“ în adevãratul sens al
pe care i-l dãm astãzi, adicã pre-existente. De asemenea, cuvântului, exercitat în mod
dispunerea în teren a obiec- „urbanismul“ presupune ºi deliberat ºi bazat pe o plat-
telor de arhitecturã ºi orga- integrarea unor imobile sau formã teoreticã oarecare, ci
nizarea spaþiului dintre ansambluri construite într- doar de unul implicit, con-
aceste obiecte ºi a celui adia- un anumit cadru natural, cu diþionat de existentul pre-
cent acestora. Urbanismul anumite particularitãþi de zent, determinat de niºte ne-
este, astfel, disciplina care se relief, hidrologice sau de cesitãþi funcþionale evidente
ocupã de organizarea com- vegetaþie, studiul condiþiilor ºi exercitat în mod spontan.
plexã a spaþiului construit. de trafic precum ºi analiza În Antichitatea clasicã,
Având în vedere faptul cã elementelor de mediu, pre- „urbanismul“ însemna crea-
doar arareori se prevede cum regimul climatic al zo- rea de oraºe noi dupã un
organizarea unui teren com- nei sau iluminarea naturalã. plan prestabilit, plan con-
plet liber ºi lipsit în totali- Proiectarea ºi intervenþia ceput, cel mai adesea, po-
tate de vecinãtãþi deja con- concretã urbanisticã implicã trivit unei trame stradale
struite, ori mãcar amenajate ºi elaborarea reþelelor edili- bazatã pe linii drepte ºi pe
într-un fel oarecare sub as- tare ºi de infrastructurã. Nu unghiuri de 90° (ceea ce
pect edilitar, urbanismul are în ultimul rând, creaþia ur- ducea, în mod evident, la
ca obiect de studiu, în mod banisticã trebuie sã ia în realizarea unor cvartale de
evident, ºi integrarea con- considerare tradiþiile cultu- imobile pãtrate sau drep-
168
Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie

tic ºi filosofic ºi, mai mult de


atât, doar la nivelul con-
cepþiilor estetico-filosofice
ale epocii respective,
Evul Mediu european a
generalizat modul de evo-
luþie spontanã a localitãþilor
urbane ºi rurale, lucru vizi-
bil ºi în cadrul analizei dez-
voltãrii localitãþilor din
Orientul Apropiat sau din
cel extrem. Localitãþile nou
create în Europa medievalã
n-au fost, în imensa lor
majoritate, rezultatul unei
minime gândiri urbanistice
deliberate, atât la nivel ge-
neral cât ºi la cel zonal ºi
strict local ºi, de asemenea,
nici evoluþia localitãþilor
pre-existente n-a fost rezul-
tatul respectãrii unor astfel
de parametri. Dezvoltarea
localitãþilor medievale a fost
spontanã, iar asimilarea în
cadrul acestei dezvoltãri a
unor elemente de gândire
urbanisticã a fost implicitã
ºi, de cele mai multe ori,
intuitivã. Spaþiile urbane –
strãzile sau pieþele – erau
însã rezultate, de regulã, în
cadrul imensei majoritãþi a
tunghiulare); aceasta a fost un summum de factori de oraºelor europene ºi a celor
soluþia dezvoltatã atât de naturã funcþional-esteticã; din Orientul Apropiat, din
constructorii greci (mai cu ea derivã dintr-o simplã locuri rãmase libere în urma
seamã din epoca elenisticã), modelare logicã ºi geome- procesului destul de anarhic
de cei etrusci ºi de cei ro- tricã, modelare care ar urma de aglomerare a imobilelor.
mani. Oraºele mari însã, aºa sã aibã drept rezultat firesc Printre excepþii, se pot men-
cum au fost Atena sau un arhetip urban perfect. þiona cele aproape de trei
Roma, s-au dezvoltat în cea Cele mai multe dintre cerin- sute de oraºe nou create în
mai mare mãsurã la modul þele structurale ºi funcþiona- sud-vestul Franþei, în peri-
spontan ºi oarecum anarhic. le ale unei localitãþi sunt oada cuprinsã între Cruci-
Tind a se contura, la nivel însã în mod mai mult sau ada împotriva Albigenzilor
conceptual, imaginile unor mai puþin deliberat omise ºi începutul Rãzboiului de
aºezãri ideale, exemplul cel din cadrul procesului con- 100 de ani, aºa-numitele
mai faimos fiind cel gândit ceptual, modelul urban ast- bastides, aºezãri cu plan pre-
de Platon în Critias. Trebuie fel rezultat devenind în stabilit ºi, de obicei, cu
observat însã cã perfecþi- acest fel o structurã arheti- tramã stradalã rectangularã.
unea acestor modele ideale palã ce ar putea friza per- Monpazier, cea mai vestitã,
n-ar trebui sã rezulte dintr- fecþiunea doar la nivel este- mai frumoasã ºi mai bine
169
Dan Pãcurariu

pãstratã dintre aceste basti-


des, a fost fondatã în anul
1284 de regele Edward I al
Angliei ºi are un plan geo-
metric foarte riguros, pre-
cum ºi o piaþã centralã drep-
tunghiularã cu portice. In-
cinta de la Monpazier deli-
miteazã un dreptunghi, în
interiorul cãruia se gãsesc
ºase strãzi drepte longitudi-
nale ºi cinci strãzi, de ase-
menea drepte, perpendicu-
lare pe acestea.
Bazele a ceea ce astãzi
numim „urbanism“ au în-
ceput a fi puse în Italia
Quattrocento-ului ºi a Cin-
quecento-ului. Atunci tind a
cãpãta contur conceptele de
„stradã“ ºi de „piaþã“ în
înþelesul unor entitãþi ur-
bane definite în urma unui
proces de proiectare, chiar
dacã elaborarea lor nu ur-
mãrea în primul rând o
funcþionalitate bine deter-
minatã, ci, mai cu seamã,
niºte criterii estetice ºi raþio-
nalist-geometrice. Sub as-
pect pur conceptual, studiile
teoretice din acest domeniu
ale Renaºterii (continuate ºi
în perioada Barocului sec- Tommaso Campanella. Din primei jumãtãþi a Quattro-
olului al XVII-lea), reprezin- punct de vedere practic, cento-ului ºi, în acelaºi timp,
tã reluãri fireºti ale mod- exerciþii de acest fel îºi gã- sursa marilor realizãri ale
elelor conceptuale din Anti- sesc reflectarea în elabo- Barocului, precum Piazza
chitatea clasicã. Douã dintre rarea primelor spaþii urbane San Pietro de la Roma, Place
cele mai cunoscute astfel de cu plan pre-conceput, spaþii des Vosges, Place Vendôme
exerciþii predominant con- care vor constitui ºi primele ºi Place de la Concorde din
ceptuale de structuri urbane realizãri „urbanistice“ în Paris, Place de la Bourse din
ideale sunt, în picturã, vede- adevãratul sens al cuvântu- Bordeaux, Place de la Ca-
rea unei pieþe a unui oraº lui din cadrul artei europe- rrière þi Place Stanislas din
ideal, panou aflat în prezent ne de dupã Antichitate. Nancy. Este însã incorect sã
la Galleria Nazionale delle Piazza del Campidoglio de vedem în urbanismul Re-
Marche din Urbino ºi atri- la Roma, capodoperã a lui naºterii ºi în cel, subsecvent,
buit lui Francesco di Gior- Michelangelo, reprezintã, în al Barocului, doar latura
gio, Piero della Francesco ºi acelaºi timp, ºi capodopera esteticã ºi, în acelaºi timp, sã
Luciano da Laurana ºi, în urbanismului Renaºterii ita- luãm în considerare numai
literaturã, descrierea tem- liene, rezultatul unui proces realizãri izolate, precum o
plului din Civitas solis de evolutiv început în Toscana anumitã piaþã sau o anu-
170
Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie

mitã arterã urbanã. Odatã pre o dezvoltare extensivã a necesitãþilor noilor categorii
cu apariþia ºi dezvoltarea oraºelor, datoratã apariþiei ºi de populaþie, cu un alt nivel
armelor de foc, în special a înmulþirii din ce în ce mai cultural ºi cu un alt mod de
artileriei, aºezãrile vor accelerate a industriei ºi, de trai faþã de cele ale secolelor
renunþa, treptat, la reþelele asemenea, sporului demo- precedente. Probabil cea
de fortificaþii, devenite de- grafic excepþional din Occi- mai vizibilã ºi mai impor-
acum inutile, ba chiar stân- dentul Europei. Apoi, pro- tantã, sub aspectul impactu-
jenitoare pentru dezvoltarea gresul general al societãþii a lui avut asupra structurii
localitãþilor ºi pentru buna dus la apariþia de noi pro- organismului localitãþilor
desfãºurare a vieþii locuito- grame de arhitecturã, pre- din secolele XVIII ºi, în spe-
rilor. Schimbãrile petrecute cum construcþiile industri- cial, XIX, o reprezintã modi-
în modul de trai al popu- ale, cele comerciale, insti- ficarea generalã a ritmului
laþiei, odatã cu progresul ge- tuþiile social-administrative cotidian de viaþã; în locul
neral al societãþii din Euro- ºi cele juridice, instituþiile activitãþilor predominant
pa secolelor XV, XVI ºi XVII, culturale ºi de învãþãmânt domestice, mase largi de oa-
duc la constituirea unor diverse, cele destinate ocro- meni cunosc acum o dublã
structuri urbane adecvate, tirii sãnãtãþii, cu începere deplasare cotidianã – de
mai funcþionale ºi mai su- din secolul al XIX-lea con- acasã la locul de muncã
ple, lucru vizibil în contu- strucþiile necesare transpor- dimineaþa ºi de la locul de
rarea unor cãi de comuni- turilor mecanice, precum muncã înapoi acasã, seara.
caþie menite a asigura mai cãile ferate ºi navigaþia cu Odatã cu prima jumãtate a
eficient deplasarea locuito- ambarcaþiuni cu aburi, re- secolului al XIX-lea, se rãs-
rilor – din ce în ce mai mulþi structurarea reþelelor edili- pândeºte transportul urban
– între diferitele pãrþi ale tare ºi a infrastructurii nece- în comun, mai întâi cu
localitãþilor – din ce în ce sare transporturilor de per- tracþiune animalã, apoi, spre
mai mari. Construcþiile mari soane ºi de mãrfuri etc. Re- sfârºitul veacului, cu auto-
cu funcþie rezidenþialã, oda- strângerea treptatã a agri- propulsie. Deplasãrile masi-
tã ce se vãd lipsite de struc- culturii de subzistenþã a ve, concentrate ºi dese ale
tura funcþionalã destinatã condus la apariþia unor ca- locuitorilor în cadrul ora-
apãrãrii, devenitã, aºa cum racteristici urbane din ce în ºelor de secol XIX au dus,
am spus mai sus, de prisos, ce mai pronunþate ºi aºezã- aºa cum era firesc, la re-
vor cãpãta, încetul cu înce- rilor rurale, inclusiv în ceea gândirea întregii reþele
tul, tot mai multe atribute ce privea dotãrile edilitare ºi stradale ºi la elaborarea
destinate sporirii confortu- de igienã, precum ºi reþeaua unor cãi de comunicaþie
lui locatarilor, precum ºi ele- stradalã ºi configuraþia imo- apte a prelua aceste fluxuri
mente de arhitecturã peisa- bilelor de locuit sau publice ºi refluxuri umane masive
gerã din ce în ce mai com- luate în parte. Schimbãrile ºi, totodatã, de a asigura ºi
plexe. Grãdinile ornamen- de structurã intervenite în funcþionarea lor corespun-
tale adiacente marilor reºe- cadrul societãþilor europene zãtoare În plus, sporeºte
dinþe urbane sau extra-ur- avansate în primul rând sub dinamica generalã ºi mobili-
bane se înmulþesc ºi devin aspect economic au generat tatea generalã a oamenilor,
tot mai ample ºi mai savant nevoia restructurãrii sub deplasãrile de la o localitate
concepute ºi, mai apoi, în- aspect urbanistic ºi tehnico- la alta sau dintr-o þarã în
cep a se contura ca spaþii ur- edilitar a acestora, restruc- alta fiind mult mai frecvente
bane publice. turare care s-a aplicat celor ºi mai lesnicioase decât
Începuturile a ceea ce pu- mai multe dintre oraºele înainte vreme. Restructu-
tem numi „urbanism mo- Europei Occidentale, oraºe rãrile în cauzã au vizat, în
dern“ dateazã din perioada devenite centre industriale cazul oraºelor mari, precum
Revoluþiei Industriale din dar ºi comerciale, politico- Paris, Londra, Viena, Berlin,
secolul al XVIII-lea. În pri- administrative ºi culturale Milano º.a., centrul istoric,
mul rând, putem vorbi des- de o facturã nouã, potrivit centru care a fost asanat
171
Dan Pãcurariu

uneori în mod radical, în fost desfigurate sau distruse nenþã între nevoia de în-
vreme ce extinderile ineren- de-a dreptul. De-abia odatã noire, reprezentatã de con-
te în teritoriu ale centrelor cu fundamentarea doctrinei strucþiile cu structuri metali-
urbane pre-existente (extin- moderne a restaurãrii istori- ce expuse liber (aºa-numita
deri care, adesea, au repre- ce, în primele decenii ale „arhitecturã tehnologicã de
zentat mai mult decât du- secolului XIX, monumentele secol XIX“) ºi laxismul stilu-
blarea ariei iniþial construite ºi zonele istorice au început rilor Neo, precum Neocla-
a localitãþii) s-au realizat, în a fi protejate, conservate ºi sicismul, Neogoticul, Neo-
general, pe principiul zoni- restaurate, e drept, uneori renaºterea, Neobarocul ºi
ficãrii funcþionale, cu alte cam abuziv (aºa cum a fost Neobizantinul. Rezultatul a
cuvinte a unei separãri (pe cazul întreprinderilor lui fost contradictoriu: oraºe
cât posibil) a zonelor pre- Viollet-le-Duc sau Paul Aba- europene importante ºi-au
dominant rezidenþiale de die) ºi destul de fantezist, cãpãtat trãsãturile morfo-
cele destinate în principal dar indiferenþa faþã de ves- logice, funcþionale ºi edil-
industriei, transporturilor ºi tigiile arhitecturale ºi urban- itare fundamentale în vea-
structurilor edilitare princi- istice ale trecutului a înce- cul al XIX-lea, dar inter-
pale ale aºezãrii. Astfel, una put, totuºi, sã disparã. Ori- venþiile, deºi masive ºi, în
dintre cele mai radicale cum, pierderile suferite de general, benefice, au avut ca
intervenþii de restructurare patrimoniul monumental rezultat ºi mutilarea unor
urbanã dintr-un mare oraº european în perioada re- ansambluri monumentale
european a fost cea între- structurãrilor urbane din sau urbanistice, dezvoltarea
prinsã în Parisul celui de-al secolele XVIII ºi XIX au fost haoticã a periferiilor, blo-
doilea Imperiu de cãtre pre- enorme ºi ireparabile. Din carea pe o perioadã relativ
fectul de Sena, baronul pãcate, ºi operaþiunile de lungã a posibilitãþilor de
Georges Haussmann. Dintre extindere ºi de asanare ur- extindere a reþelelor edili-
cele mai importante acþiuni banã a localitãþilor s-au fã- tare ºi a reþelelor de trans-
de asanare ºi modernizare cut, în multe cazuri, într-un port, crearea unor zone ur-
urbanã ale perioadei Revo- mod destul de anarhic, po- bane (mai cu seamã rezi-
luþiei Industriale, trebuie trivit diferitelor interese denþiale) destul de anoste ºi
amintite crearea ºi dezvol- imobiliare speculative ale deseori insalubre º.a.m.d.
tarea reþelelor edilitare de antreprenorilor, fãrã o gân- Constructorii epocii s-au
aprovizionare cu apã, cana- dire urbanisticã de ansam- grãbit sã rezolve cât mai
lizare ºi iluminat public blu ºi prospectivã, zonifi- repede ºi mai ieftin proble-
(mai întâi cu gaz ºi, apoi, carea funcþionalã de care mele devenite grave ale mai
electric), amenajarea cursu- vorbeam mai sus rãmânând tuturor localitãþilor (locali-
rilor de apã în interiorul de cele mai multe ori doar la tãþi care, e adevãrat, nu mai
localitãþilor ºi, totodatã, nivelul unor principii destul corespundeau deloc prin-
crearea marilor parcuri ºi de vagi. În plus, calitatea cipiilor de organizare ºi de
grãdini publice urbane ºi foarte precarã a multor clã- funcþionare ale noii societãþi
periurbane. Trebuie spus ºi diri ieftine, precum locuin- industriale ºi birocratice),
cã, pânã spre mijlocul seco- þele de raport, n-a dus la o fãrã a gândi însã suficient la
lului al XIX-lea, de multe creºtere a calitãþii vieþii ºi posibilitãþile acestora de
ori, restructurãrile centrelor locuirii pentru majoritatea dezvoltare în viitorul chiar
multor aºezãri istorice s-au locuitorilor pe mãsura pro- ºi destul de apropiat.
fãcut într-un mod pe care gresului general de netãgã- O situaþie mai specialã a
astãzi îl putem considera ca duit al ºtiinþelor, tehnicii ºi fost cea a aºezãrilor urbane
vandalism, întrucât un instituþiilor publice din din America de Nord, în
numãr mare de monumente epocã. La acestea s-a adãu- special din Statele Unite.
ori chiar zone întregi (cel gat ºi ambiguitatea stilisticã Lipsa unor structuri arhitec-
mai adesea medievale) cu a arhitecturii secolului al turale sau arhitectural –
înalte calitãþi artistice au XIX-lea, oscilând în perma- urbanistice pre-existente ºi
172
Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie

edificarea localitãþilor prac- stradalã rectangularã, aºa tecturã, deoarece construc-


tic ex nihilo în secolele XVIII cum este cazul la New York torii n-au fost capabili sã
ºi XIX a creat posibilitatea (în Manhattan), Philadel- inventeze seturi cu totul noi
realizãrii unor scheme pla- phia, Washington, Chicago, de forme, pe mãsura noilor
nimetrice urbane mai flexi- New Orleans, Houston, programe de arhitecturã ºi
bile, care nu mai trebuiau sã Miami, Seattle, Portland, materiale de construcþie
þinã seama de o anumitã Los Angeles, San Francisco apãrute într-un interval de
zonã istoricã. Desigur cã º.a., ori pe una combinând timp destul de scurt, judecat
lipsa acestor zone istorice sistemul rectangular cu cel la scarã istoricã, ei mulþu-
nu este în nici un caz, sub radial, aºa cum se prezintã mindu-se sã re-foloseascã
aspect cultural, artistic ºi planul unui oraº ca Detroit, seturi morfologice ante-
chiar al calitãþii vieþii, privi- rigoarea geometricã nu este rioare, revolute, în cadrul
te potrivit standardelor ac- prezentã decât pe harta aºa-ziselor „stiluri neo“.
tuale, un avantaj al oraºelor aºezãrii ºi, mai cu seamã, pe Rezultatul a fost inversarea
de dincolo de Atlantic, hãrþile la scarã mai mare. raportului firesc de deter-
fiindcã oportunitatea de Examinarea mai în amãnunt minare, prezent în mãsurã
principiu despre care am a situaþiei din teren indicã o mai mare sau mai micã în
pomenit mai sus a dus nu dispunere amorfã ºi, frec- întreaga arhitecturã euro-
numai la apariþia unor vent, ilogicã a imobilelor, peanã, de la Antichitatea
aglomerãri urbane lipsite în totala indiferenþã pentru clasicã încoace, ºi anume
mare parte de personalitate imaginea loturilor în an- funcþiuni structurale ºi de
ºi de importanþã istoricã ºi samblu ºi a clãdirilor în exploatare specifice care
esteticã din punct de vedere detaliu, precum ºi lipsa de determinã familii morfolo-
arhitectural, comparativ cu preocupare pentru regimul gice (aºadar stilistice) de
marea majoritate a oraºelor funcþional al organismului asemenea specifice. Astfel,
europene, dar ºi dezvoltate urbanistic sub toate aspec- în cadrul stilurilor neo,
haotic ºi amorf (mai haotic tele sale – al cãilor de comu- funcþiuni noi ºi variate sunt
ºi mai amorf decât în orice nicaþie, al reþelelor edilitare, silite a fi adãpostite de anve-
þarã din Europa), datoritã al iluminãrii naturale, din lope arhitecturale determi-
faptului cã evoluþia urbanã punct de vedere igienico- nate aprioric sub aspect
n-a fost rezultatul unor pla- sanitar º.a.m.d. morfologic (stilistic) ºi care,
nuri generatoare de ansam- Complexitatea ºi contra- de cele mai multe ori, n-au
blu ºi de detaliu (lucru per- dicþiile arhitecturii ºi urba- nici o legãturã cu funcþiu-
fect posibil ºi de care edilii nismului secolului al XIX- nile pe care le adãpostesc.
americani ai epocii n-au lea, pentru a face referire la Metoda arhitecþilor neocla-
vrut sau n-au ºtiut sã pro- titlul unei celebre cãrþi de sici, de pildã de a proiecta
fite), ci a construcþiei fãrã o teorie a arhitecturii moder- gãri, clãdiri industriale sau
viziune de ansamblu, par- ne semnatã de Robert Ven- clãdiri administrative având
celã cu parcelã, potrivit turi, sunt vizibile la nivel formele specifice templelor
intereselor fiecãrui antre- funcþional, atât în arhitec- greceºti sau romane, este,
prenor în parte. În plus, tura propriu-zisã cât ºi în fãrã îndoialã, destul de
oraºele americane trebuiau cazul evoluþiilor la scarã nefericitã, îndoielnicã ºi
sã facã faþã unei creºteri de urbanã, dar ºi la nivel stilis- ajungând uneori pânã la
populaþie mai rapide decât tic. Am arãtat deja, în mai absurd. Tot astfel, în cadrul
pe vechiul continent, la multe lucrãri anterioare, urbanismului aceleiaºi
sporul natural adãugându- cum explozia ºtiinþificã ºi epoci, ruptura funcþionalã ºi
se ºi cel datorat colonizãrii tehnologicã a veacurilor formalã dintre centrele
sau imigraþiei. Cu toate cã XVIII ºi XIX ºi, implicit, ºi istorice ale localitãþilor ºi pe-
sistemul stradal al multor evoluþia socialã, au creat o riferiile nou construite,
oraºe mari americane este crizã majorã de funcþiune ºi ignorarea multor elemente
regulat ºi bazat pe o tramã de expresie stilisticã în arhi- de mediu natural sau con-
173
Dan Pãcurariu

struit reprezintã, de aseme- tastrofal din 1906, când sa din 1898 To-Morrow. A
nea, aspecte ale unei crize reconstrucþia s-a desfãºurat, Peaceful Path to Real Reform,
de structurã. Aceasta fiind- ca ºi edificarea din jumã- Ebenezer Howard îºi struc-
cã ºi urbanismul, ca ºi arhi- tatea de veac precedentã, tureazã teoria sa urbanã zisã
tectura propriu-zisã a pe- dictatã în principal de inte- „The Three Magnets“, pe
rioadei, nu þine seama decât resele dezvoltatorilor imo- trei centre de polarizare ur-
de unele aspecte funcþio- biliari. banisticã - „Town“, „Coun-
nale, ce ar fi trebuit sã fie Reacþiile împotriva urba- try“ ºi „Town-Country“, pe
determinante pentru elabo- nismului de tip extensiv al baza cãrora se realizeazã
rarea formelor concrete, epocii Revoluþiei Industriale primele oraºe grãdinã,
ignorând alte aspecte esen- au început sã aparã încã din Letchworth ºi Welwyn în
þiale, aºa cum sunt cele câte- a doua jumãtate a secolului Anglia ºi Hellerau în Ger-
va menþionate mai sus, sau al XIX-lea. În arhitecturã, mania. O a doua direcþie,
inversând raportul firesc perioada este cea a miºcã- din multe puncte de vedere
funcþiune-formã, astfel încât rilor preparatorii ºi a experi- opusã celei dintâi, este cea a
în loc ca funcþiuni specifice mentelor care au dus, la „oraºului industrial“, cele
sã determine forme ºi fa- începutul secolului trecut, la mai semnificative ºi influen-
milii de forme, formele sunt, apariþia Modernismului te scheme urbanistice fiind
de multe ori, prestabilite ºi (sau Funcþionalismului), alt- propuse de Arturo Soria y
funcþiuni noi ºi variate sunt fel spus a acelei orientãri Mata, autorul modelului
silite sã se adapteze la aces- care are drept doctrinã prin- „oraºului-liniar“, dezvoltat
tea. Zonificarea funcþionalã cipalã obþinerea structurilor de-a lungul unei axe princi-
a fost adesea mult exage- arhitectonice la care forma pale de circulaþie, Éugène
ratã, ducând în cazul multor sã fie o derivatã directã a Hénard, creatorul modelu-
oraºe la rupturi între dife- funcþiunii structurale ºi a lui „oraþului motorizat“,
ritele pãrþi ale localitãþilor ºi celei de exploatare ale clã- prezentat în 1887 þi care are
la deplasãri cotidiene rit- dirii. Direcþiile sã le spunem ca element de noutate trenul
mice inutile ale unor mari la modul generic „reforma- urban electric, ºi Tony Gar-
mase de populaþie. Tramele toare“ ale urbanismului pe- nier, care elaboreazã în 1904
stradale sunt ºi ele, în mod rioadei respective au urmã- proiectul unui oraº industri-
frecvent, neadaptate la noul rit, pe cãi diferite, modalitãþi al pentru 35 000 de locuitori.
ritm al vieþii, precum ºi la de acþiune împotriva exce- Proiectul lui Garnier avea sã
relief sau la restul organis- selor ºi erorilor evidente ale constituie un important
mului urban. Un exemplu sistematizãrilor extensive punct de plecare pentru
în acest sens îl reprezintã din cea mai mare parte a schemele urbane foarte
oraºul San Francisco, a cãrui veacului al XIX-lea. Una avansate pentru epoca res-
reþea de strãzi a fost stabilitã dintre aceste direcþii, oare- pectivã propuse în cel de-al
ca o tramã ortogonalã încã cum idealistã, este cea doilea deceniu al secolului
de la proclamarea aºezãrii „dezurbanisticã“, promo- al XX-lea de arhitecþii futu-
ca oraº, în 1850 (ca urmare a vatã mai cu seamã în Marea riºti italieni Antonio
declanºãrii goanei dupã aur Britanie, þara europeanã în Sant’Elia ºi Mario Chiat-
în California, în 1848), loca- care progresul rapid al in- tone, precum ºi de reprezen-
litatea dezvoltându-se pe dustriei ºi sporul demogra- tanþii Constructivismului
baza acestei scheme ce nu fic important a dus la crea- rus. În cadrul realizãrilor
þine seama deloc de relieful rea de structuri noi urbane efective urbanistic-edilitare
foarte accidentat ºi nu se dintre cele mai haotice. Cei fundamentale de la sfârºitul
adapteazã câtuºi de puþin la mai importanþi exponenþi ai secolului al XIX-lea ºi de la
acesta pe toatã durata celei orientãrii au fost Ebenezer începutul celui urmãtor, tre-
de-a doua jumãtãþi a secolu- Howard ºi Raymond Un- buie amintite crearea reþe-
lui al XIX-lea ºi chiar dupã win, promotorii ideii de lelor de metro în mai multe
cutremurul ºi incendiul ca- „oraº-grãdinã“. În lucrarea mari oraºe vest-europene ºi
174
Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie

nord-americane, precum ºi
rãspândirea transportului
urban mecanic de suprafaþã.
Acestea nu au rezolvat însã
decât parþial ºi temporar
problema transporturilor în
marile oraºe, în vreme ce
transportul de mãrfuri ºi cel
destinat serviciilor ºi utili-
tãþilor urbane în continuã
expansiune a rãmas în con-
tinuare fãrã soluþii eficiente,
ceea ce a avut ca rezultat ºi
ridicarea de noi probleme
arhitecþilor ºi urbaniºtilor.
Dincolo de aceste exer-
ciþii, multe rãmase la nivel
teoretic sau executate la
scarã micã, urbanismul
funcþionalist propriu-zis în-
cepe sã se manifeste cu
vigoare dupã primul Rãzboi
mondial. Sinteza cercetã-
rilor în domeniul urbanis-
ticii primelor decenii ale
secolului al XX-lea a fost
realizatã în 1933, la cel de-al
IV-lea Congres Internaþional
de Arhitecturã Modernã
(C.I.A.M.), prin elaborarea
faimoasei „Charte de la
Atena“, document funda-
mental al urbanismului ce
va marca evoluþia acestuia denþialã de arterele princi- aºezãrilor ºi infrastructurii
în urmãtoarea jumãtate de pale de circulaþie etc. Charta distruse în timpul confla-
secol. În linii mari, cele 95 de de la Atena a stat la baza graþiei. În deceniul aº ºase-
paragrafe ale chartei tra- programelor de reconstruc- lea, al ºaptelea ºi al optulea
seazã principiile de bazã ale þie, extindere urbanã, cree- se intensificã procesele de
urbanismului modernist, rea de localitãþi noi ºi re- extindere urbanã, lucru da-
cele mai importante dintre structurare urbanã din pe- torat în principal boom-ului
acestea fiind zonificarea rioada postbelicã, pânã în economic ce a urmat anilor
funcþionalã strictã a locali- ultimul deceniu al mileniu- de reconstrucþie ºi de aus-
tãþilor, stabilirea a patru lui. Creaþia arhitectural- teritate de dupã rãzboi.
zone funcþionale principale, urbanisticã din primul dece- Astfel, în Marea Britanie,
ºi anume locuire, producþie, niu ºi jumãtate de dupã cel începe edificarea oraºelor
circulaþie ºi recreere, conser- de-al doilea Rãzboi Mondial noi din jurul Londrei, pre-
varea ºi integrarea obiec- este orientatã cu precãdere, cum Crawley, Basildon,
tivelor arhitecturale ºi a în þãri precum R.F. Germa- Harlow, Bracknell º.a., pro-
cartierelor cu valoare isto- nia, Marea Britanie, Olanda, gram extins prin realizarea
ricã ºi artisticã, separarea R.D. Germanã, Polonia sau localitãþilor Cumbernauld,
zonelor cu funcþiune rezi- U.R.S.S., spre reconstrucþia Runcorn, Milton Keynes
175
Dan Pãcurariu

(dupã toate probabilitãþile, ºi a dispunerii imobilelor puse arareori astfel încât sã


cea mai reuºitã actualizare a din oraºele noi din jurul formeze fronturi la stradã,
principiilor „oraºului-grã- Parisului (Cergy-Pontoise, ci, îndeosebi, tot la modul
dinã“). În Franþa, progra- Saint-Quentin-en-Yvelines, liber, alternând cu spaþiile
mele sunt mult mai ambi- Mélun-Sénart, Créteil, Sar- verzi ºi de agrement. Dacã
þioase, atât cantitativ cât ºi celles, Bobigny, Courbevoie, succesul noilor oraºelor-
calitativ. În anii ’50 începe Marne-la-Vallée, Évry, Grig- satelit franceze a fost clar,
construirea marelui cartier ny etc.). În cadrul acestor ele dovedindu-se pânã în
de afaceri La Défense, la ca- suburbii pariziene, zonifi- prezent organisme urbane
pãtul de vest al axei transe- carea funcþionalã este strictã viabile ºi nu simple cités-dor-
versale a Parisului marcatã (spaþiile comerciale impor- toirs, aºa cum s-a crezut la
de bulevardul Champs- tante ºi dotãrile publice lo- începuturile lor, aplicarea
Élysées. Modelele preferate cale sunt, de cele mai multe principiilor stipulate în
ale noului urbanism francez ori, concentrate în nuclee), Charta de la Atena la con-
sunt reprezentate de Charta trama stradalã este gânditã struirea unor aºezãri impor-
de la Atena, lucru vizibil în ca un compromis între tipul tante cu totul noi a dus la
densitatea mare de locuire ºi geometric ºi cel liber, peisa- rezultate mediocre ori chiar
în structura tramei stradale ger, iar imobilele sunt dis- la eºecuri. Exemplul cel mai
176
Oraºul - între tradiþie ºi inovaþie

semnificativ este cel al noii structurii construite ºi de industrializare ºi aflux de


capitale a Braziliei, Brasilia, infrastructurã a acestuia, populaþie. Capitala ºi-a
la care principiile segregãrii poluarea aerului, apei ºi so- triplat populaþia în perioada
funcþionale ale pãrþilor com- lului, precum ºi cea fonicã, 1945 – 1980 în primul rând
ponente ale localitãþii au evacuarea ºi prelucrarea prin crearea de cartiere noi
fost aplicate atât de îngust deºeurilor industriale ºi pe locul satelor ºi comune-
încât oraºul funcþioneazã menajere, particularitãþi noi lor limitrofe ºi ºi-a creat
din multe puncte de vedere ale reþelelor comerciale, pre- marile platforme industriale
precum se desfãºoarã un cum concentrarea multor (în cea mai mare parte deza-
experiment in vitro. Proble- activitãþi comerciale, cultu- fectate în ultimul deceniu ºi
mele noi care au apãrut în rale ºi de prestãri de servicii înlocuite cu parcuri indus-
faþa urbanismului ultimelor în mall-uri ºi dezvoltarea triale sau cu ansambluri de
patruzeci-cincizeci de ani comerþului on-line, modi- locuinþe) pe baza schemei
sunt, de asemenea, rezultate ficãri climatice etc. au gene- celor patru zone din charta
din caracteristicile societãþii rat disfuncþii importante la din 1933. Metroul din Bucu-
contemporane. Fazei de in- nivelul mai tuturor locali- reºti, dat în funcþiune în
dustrializare intensivã din tãþilor. În 2003, organismul 1979 pentru un prim tron-
primele ºapte decenii ale intitulat European Council son de cinci staþii ºi extins în
veacului al XX-lea ºi celei de of Town Planners (ECTP) urmãtorii zece ani la trei
reconstrucþie de dupã pri- elaboreazã documentul inti- linii magistrale, a fost con-
mul ºi, mai cu seamã, cel de- tulat „Noua Chartã de la ceput în primul rând ca un
al doilea Rãzboi Mondial, Atena“, ce îºi propune sã mijloc de legãturã subteranã
i-a urmat o perioadã de sintetizeze problemele aºe- între platformele industriale
aproximativ douãzeci de ani zãrilor contemporane ºi ºi între cartierele noi de
zisã „post-industrialã“, de unele dintre soluþiile posi- locuinþe, fiecare dintre ele
relativã dezindustrializare bile de evitare a unor ac- având dimensiunile unui
ºi de extindere, uneori exa- tuale sau posibile disfuncþii, oraº mediu. În momentul de
geratã ºi lipsitã de funda- pornind de la conceptul nu- faþã, întreaga zonã de sud-
ment economic, a sectorului mit „Connected City“, în vest a Bucureºtilor (practic
terþiar. Încã din a doua ju- care oraºul este privit ca un un sfert din oraº) este lipsitã
mãtate a anilor ’80, aceastã organism în continuã evolu- de acest mijloc de transport.
doctrinã s-a dovedit a fi þie, conectat la realitãþile Cartierele noi, deºi au asigu-
pãguboasã, mai cu seamã fizice, istorice, sociale ºi ad- rat în mod eficient primirea
pentru state care au aplicat- ministrative. afluxului de populaþie, su-
o în maniera cea mai exclu- În þãrile care cunosc un ferã din cauza lipsei dotã-
sivistã – S.U.A, ºi Marea proces accelerat de industri- rilor locale, a strãzilor se-
Britanie. Astfel încât, ulti- alizare ºi de urbanizare cundare dimensionate pen-
mele douã decenii au cunos- dupã cel de-al doilea Rãzboi tru o circulaþie auto mult
cut un proces de re-industri- Mondial, dezvoltarea exten- redusã faþã de cea actualã, a
alizare, de data asta la sivã a noilor zone urbane lipsei cronice de locuri de
modul predominant inten- adiacente oraºelor ºi siste- parcare, a legãturilor de
siv în locul celui intensiv al matizarea centrului locali- asemenea sub-dimensionate
Revoluþiei Industriale ºi al tãþilor se desfãºoarã, explicit dintre ele ºi, totodatã, dintre
refacerii economice postbe- sau nu, potrivit celei mai