Film de animație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Filme de animație

Listă de filme de animație

 Anii 1910 - Anii 1930

 Anii 1940
 Anii 1950
 Anii 1960
 Anii 1970
 Anii 1980
 Anii 1990
 Anii 2000
 Anii 2010
 Anii 2020

 v
 d
 m
 Instalație de filmat pentru realizarea desenelor animate

Filmul de animație este un gen de film realizat prin animarea personajelor

sau obiectelor naturale prin filmarea fotogramă cu fotogramă.
Animația este procedeul complex prin care se realizează efectul de mișcare.
Succesiunea de imagini ce reprezintă descompunerea mișcării se realizează
în atâtea faze câte sunt necesare ca după filmarea fotogramă cu fotogramă să
redea mișcarea dorită. Odată cu această descompunere a mișcării, se
urmărește ca ea prin proiecție să redea și o interpretare artistică, dorită de
realizator. În funcție de dorința realizatorului ca tehnică de animație se pot
folosi tehnici și procedee diferite: desen, cartoane decupate, păpuși, ecranul
cu ace, gravură, obiecte, pictură, plastilină, fluorescență, computer.
Mai există un gen numit film de animație combinat cu filmări de personaje
reale , un gen de film în care imaginea filmată separat cu personaje reale este
combinată cu imaginea obținută prin animație.

Cuprins

 1Scurt istoric al filmului de animație

 2Animația românească
 3Vezi și
 4Legături externe

Scurt istoric al filmului de animație[modificare | modificare

sursă]
Filmul cu desene animate, filmul care a fascinat și fascinează universul
copilăriei, are o istorie mai lungă decât filmul cu imagini reale din mediul
înconjurător cu oameni sau animale.
La început de secol al XIX-lea, prin anul 1829, profesorul belgian Jeseph
Plateau care studia stabilirea limitei de rezistență a retinei ochiului la lumina
solară face o descoperire. Constată că uitându-se la lumina soarelui un timp
(25 de secunde în experiența sa), imaginea soarelui mai persistă în retină un
timp oarecare, după ce nu se mai uită. Experiența sa care pune în
evidență remanența retiniană este foarte importantă mai târziu
pentru cinematograf. În baza acestui experiment construiește un aparat pentru
a înșela vederea, pe care l-a numit fenakistoscop în anul 1832.
Principiul de funcționare al fenakistoscopului se baza pe realizarea unor
desene care reprezentau o imagine în mișcare descompusă într-o serie
de imagini fixe, iar apoi recompunerea lor rapidă, astfel ca ochiul să asocieze
imaginile văzute sub formă de mișcare.
Urmează apoi crearea unor aparate diferite ca denumire bazate pe același
principiu, dar care toate foloseau desene care reprezentau o imagine în
mișcare descompusă în imagini fixe. Apogeul, dacă se poate spune așa, îl
atinge francezul Emile Reynaud în anul 1888, care realizează ceea ce se
numea teatrul optic, unde desenele reprezentând faze ale mișcării unor
personaje desenate care exprimau scurte povestioare, sunt făcute pe o bandă
transparentă cu perforații. Proiecția se făcea cu ajutorul unei lanterne
magice ca sursă de lumină, iar transportul sacadat care asigura
proiecția cadru cu cadru pentru scurt timp era făcută cu ajutorul unei rame cu
dinți (grifă).
Deci putem spune că filmul de animație a anticipat filmul cu imagini reale din
mediul înconjurător și cel cu personaje (oameni sau animale).

Animația românească[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Filmul românesc de animație.

Și în istoria filmului românesc, ca și în a altor cinematografii, a existat o

preocupare deosebită pentru filmele de animație.
În anul 1920, caricaturistul Aurel Petrescu realizează primul desen animat
românesc, numit "Păcală în Lună". Acesta nu s-a păstrat însă. Cel mai vechi
film românesc de animație care a ajuns până la noi este cel creat în 1927 de
către Marin Iorda: "Haplea".
De-a lungul istoriei filmului românesc s-au mai remarcat și alții, dar cel care
aduce renume mondial animației românești este Ion Popescu-Gopo,
părintele Omulețului. Omulețul care prin Scurtă istorie obținea în 1957 la
Festivalul Filmului de la Cannes "Marele Premiu", Palme d'Or. El, Gopo, este
deschizătotul de drum pentru împătimiții realizatori de filme de animație, care a
determinat autoritățile să înființeze în anul 1964 studioul
specializat "Animafilm".

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  Listă de filme de animație

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Generația Sfarmă-Fălci - Noile filme de animație încurajează violența și
vulgaritatea, 28 decembrie 2005, Evenimentul zilei
 Desene "animate" de violenta, 5 octombrie 2004, Miruna
Mihalcea, Jurnalul Național
 Bugs Bunny, amic sau dusman?, Jurnalul Național
Categorie: 
 Filme de animație
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
 Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol
În alte limbi
 Български
 Ελληνικά
 English
 Español
 Magyar
 Italiano
 Polski
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 33
Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 mai 2020, ora 19:08.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot
exista și clauze suplimentar