Televiziune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la navigareSalt la căutare

„TV” redirecționează aici. Pentru alte utilizări, consultați Televiziune

(dezambiguire) și TV (deambiguizare) .

Acest articol este despre televiziune ca mediu. Pentru aparatul în sine,

consultați televizorul .

Televizoare cu ecran plat de vânzare la un magazin de electronice de consum în 2008.

Televiziunea ( TV ), uneori scurtată la tele sau televizor , este un mediu

de telecomunicații utilizat pentru a transmite imagini în mișcare în monocrom (alb-negru),
sau în culori, și în două sau trei dimensiuni și sunet . Termenul se poate referi la
un televizor , la un program de televiziune („emisiune TV”) sau la mediul de transmisie
televizat . Televiziunea este un mediu de
masă pentru publicitate , divertisment , știri și sport .
Televiziunea a devenit disponibilă sub forme experimentale brute la sfârșitul anilor 1920,
dar vor mai fi câțiva ani până când noua tehnologie va fi comercializată
consumatorilor. După al doilea război mondial , o formă îmbunătățită de difuzare TV alb-
negru a devenit populară în Statele Unite și Marea Britanie , iar televizoarele au devenit
obișnuite în case , întreprinderi și instituții . În anii '50, televiziunea a fost principalul
mediu de influențare a opiniei publice . [1]La mijlocul anilor '60, difuzarea color a fost
introdusă în SUA și în majoritatea altor țări dezvoltate. Disponibilitatea mai multor tipuri
de suport de stocare arhivistic, cum ar fi casetele Betamax și VHS , hard disk-uri
de înaltă capacitate , DVD-uri , unități flash , discuri Blu-ray de înaltă
definiție și înregistratoare video digitale cloud a permis spectatorilor să urmărească
materiale pre-înregistrate - la fel ca filme - acasă la programul lor de timp. Din mai multe
motive, în special comoditatea preluării la distanță, stocarea programelor de televiziune
și video apare acum pe cloud . La sfârșitul primei decenii a anilor 2000, televiziunea
digitalătransmisiile au crescut foarte mult în popularitate. O altă evoluție a fost trecerea
de la televiziunea cu definiție standard (SDTV) ( 576i , cu 576 de linii de
rezoluție intercalate și 480i ) la televiziune de înaltă definiție (HDTV), care oferă
o rezoluție mult mai mare. HDTV poate fi transmis în diferite
formate: 1080p , 1080i și 720p . Din 2010, odată cu invenția televiziunii
 inteligente , televiziunea pe internet a sporit disponibilitatea programelor și filmelor de
televiziune prin internet prin servicii video în streaming , precum Netflix, Amazon
Video , iPlayer și Hulu .
În 2013, 79% din gospodăriile lumii aveau un post de televiziune. [2] Înlocuirea ecranelor
cu tuburi de raze catodice de înaltă tensiune (CRT) , voluminoase, cu tehnologii
alternative compacte, eficiente din punct de vedere energetic, cu panou plat,
precum LCD-uri (atât cu iluminare fluorescentă, cât și cu LED ), afișaje OLED și afișoare
cu plasmă a fost o revoluție hardware care a început cu monitoarele computerizate la
sfârșitul anilor 90. Majoritatea televizoarelor vândute în anii 2000 erau cu ecran plat, în
principal cu LED-uri. Producătorii importanți au anunțat întreruperea LCD-urilor CRT,
DLP, plasmelor și chiar a luminozelor retroiluminate până la mijlocul anilor 2010. [3] [4]În
viitorul apropiat, LED-urile vor fi înlocuite treptat de OLED-uri. [5] De asemenea, marii
producători au anunțat că vor produce tot mai mult televizoare inteligente la mijlocul
anilor 2010. [6] [7] [8] Televizoarele inteligente cu funcții integrate de Internet și Web 2.0
au devenit forma dominantă a televiziunii până la sfârșitul anilor 2010. [9]
Semnalele de televiziune au fost distribuite inițial doar ca televiziune terestră
utilizând emițătoare de frecvență radio de mare putere pentru a transmite semnalul la
receptoare de televiziune individuale. În mod alternativ, semnalele de televiziune sunt
distribuite prin cablu coaxial sau fibră optică , sisteme prin satelit și, începând cu anii
2000, prin internet . Până la începutul anilor 2000, acestea au fost transmise
ca semnale analogice , dar se preconizează că o tranziție la televiziunea digitală va fi
finalizată la nivel mondial până la sfârșitul anilor 2010. Un televizor standard este
compus din mai multe circuite electronice interne , inclusiv un tuner pentru recepțieși
decodarea semnalelor de difuzare. Un dispozitiv de afișare vizuală care nu are
un tuner este numit corect monitor video și nu televizor.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Mecanic
o 2.2Electronic
o 2.3Culoare
o 2.4Digital
o 2.5Televizor inteligent
o 2.63D
 3Sisteme de difuzare
o 3.1Televiziune terestră
o 3.2Televiziune prin cablu
o 3.3Televiziune prin satelit
o 3.4Televiziune pe Internet
 4seturi
o 4.1Tehnologii de afișare
 4.1.1Disc
 4.1.2CRT
 4.1.3DLP
 4.1.4Plasma
 4.1.5LCD
  4.1.6OLED
o 4.2Rezoluție afișare
 4.2.1LD
 4.2.2SD
 4.2.3HD
 4.2.4UHD
o 4.3Cotă de piață
 5Conţinut
o 5.1Programare
o 5.2genuri
o 5.3Finanțarea
 5.3.1reclamă
 5.3.2Statele Unite
 5.3.3Regatul Unit
 5.3.4Irlanda
 5.3.5Abonament
 5.3.6Fiscalitate sau licență
o 5.4Programare de difuzare
 6Aspecte sociale
o 6.1Opoziţie
 7Impacturi negative
 8Vezi si
 9Referințe
 10Citirea ulterioară
 11linkuri externe