LUCRARE PRACTICĂ NR.4.

VERIFICAREA EXPERIMENTALA (PRIN SIMULARE)

A LEGILOR GAZULUI IDEAL
Scopul lucrării: Verificarea experimentală (prin simulare) a legilor gazului ideal;

Teoria lucrării:

1. Transformarea izotermă. Procesul izotermic sau legea Boyle-Mariotte.

Transformările care au loc în gaz atunci când unul dintre parametrii stării (P,V,T) se menține
constant se numește izoproces. Ecuațiile transformărilor simple se obțin din ecuația de stare a
gazului ideal, care se numește ecuația lui Mendeleev-Clapeyron: PV =ν RT . (1)

Procesul care se realizează cu un gaz care se află permanent la aceeași temperatură se numește
process izoterm și se realizează cu ajutorul unui thermostat.

m=const;
M =const
T=const
PV =¿Const – ecuația procesului izotermic, sau legea Boyle-Mariotte.
Pentru 2 stări: P1V1=P2V2

I principiu al termodinamicii:

Q=L+ ∆ U – energia internă

L=T ∙ ∆V – lucru mecanic

∆ U =ν R ∆ T – energia internă

Pentru o masă dată de gaz aflată la temperatură constantă, produsul dintre presiunea gazului și
volumul ocupat de acest gaz este o mărime constantă.

Experiment:

P (pa) V (dm3) k
1 166166 15 2500000
2 250000 10 2500000
3 500000 5 2500000
 2. Transformarea izobară (L. Gay-Lussac)
Procesul care decurge la o preziune constantă se numește proces izobar. Se realizează la fel
cu un termostat care reprezintă un cilindru cu piston.
V
Ecuația procesului izobar: =const . (2)
T
V1 V2
Pentru 2 stări: : =
T 1 T2

Ecuația (2) reprezintă ecuația procesului izobar. Aceasta exprimă legea lui Gay-Lussac, care
afirmă:

Pentru o masă dată de gaz, aflată la presiune constantă, raportul dintre volumul
ocupat de acest gaz și temperatura lui este o mărime constantă.

I principiu al termodinamicii

Q p=∆ U + L

Experiment:

V (dm3) T (K) V/T

1. 60 30 0.2

2. 120 600 0.2

3. 240 1200 0.2

3. Transformarea izocoră (L. Charles)

Procesul care decurge la volumul constant de gaz se numește proces izocor. Se realizează cu
ajutorul unui cilindru închis (V=const) înzestrat cu termometru pentru înregistrarea
temperaturii și manometru pentru înregistrarea presiunii.

Ecuația procesului izocar:

P
=const (3)
T

P 1 P2
Pentru 2 stări: = ;
T1 T 2
 Ecuația (3) reprezintă ecuația procesului izocar. Ea reprezintă legea lui Charles care afirmă:

Pentru o masă de gaz aflată la volum constant, raportul dintre presiunea gazului și temperatura
lui este o mărime constantă.

Lucrul mecanic este zero, deoarece nu avem variație de volum.

Experiment:

P (Pa) T (K) p/T

1. 240000 300 800

2. 256000 320 800

3. 280000 350 800

4. Transformare adiabatică
Transformarea adiabatică* (Q = 0). Este transformarea în care sistemul nu schimbă căldura cu
mediul exterior – nici nu primeşte, nici nu cedează. Sistemul nu face schimb de căldură dacă
este înconjurat de un înveliş termoizolant, numit şi înveliş adiabatic. În practică sînt
considerate adiabatice transformările ce au loc în intervale de timp de scurtă durată, pe
parcursul cărora sistemul nu reuşeşte să schimbe căldura cu mediul înconjurător.
Pentru procesul adiabatic, din relaţia generală rezultă:
Lad. = −ΔU, (2.35)
adică lucrul gazului în procesul adiabatic este efectuat pe seama energiei sale interne.
pΔV = −νCMVΔT. (2.36)
 Variaţia volumului ΔV şi variaţia temperaturii ΔT au semne opuse. Rezultă că la dilatarea
adiabatică (ΔV > 0) gazul se răceşte (ΔT < 0) şi, invers, la comprimarea adiabatică gazul se
încălzeşte.

După cum cunoaşteţi, presiunea gazului ca funcţie de volum într-o transformare izotermă este dată
de legea Boyle–Mariotte (1.18), pV = = const. O relaţie similară pentru presiunea gazului într-o
transformare adiabatică în fincţie de volumul său a fost stabilită de matematicianul şi fizicianul francez
Denis-Siméon Poisson (1781–1840). Reieşind din relaţia (2.36) şi folosind ecuaţia Clapeyron–
Mendeleev, el a obţinut formula
pV γ = const., (2.37)
cunoscută sub numele de ecuaţia lui Poisson. În această ecuaţie exponenta volumului se numeşte
indice al adiabatei:
γ = СMpСMV .

Experiment:

P (pa) V (dm3) P*V5/3

1 100000 0.025 213.7
2 460403 0.01 213.7
3 1461687 0.005 213.7
Partea necercetată a graficelor:
În părțile necercetate ale graficelor (de la origine, până la valoarea de la care începe
graficul), gazul se află în altă stare de agregare. Din acest motiv nu construim graficul
din origine.

Concluzie:
În cadrul acestei lucrări practice am verificat experimental legile gazului ideal, prin
simulare. Am arătat graficele a 4a tipuri de transformări: Izotermă, izobară, izocoră și
adiabatică.

Gazul ideal este un model teoretic de gaz, caracterizat printr-o ecuație de stare

simplă din punct de vedere matematic. Modelul gazului ideal este folosit
de inginerii care lucrează cu gaze deoarece este simplu și aproximează bine pe un
domeniu larg al parametrilor comportarea gazelor în timpul transformărilor
termodinamice.