In fiecare an, in lume, 65 de milioane de oameni mor de cancer, iar o persoan din 3 va dezvolta cancer. Peste 40% din decesele prin cancer la nivel mondial se datoreaza celor 11 factori de risc:
- Subalimentatia, in special la copii si femei
- Comportamentul sexual necoreaspunzator - Hipotensiunea - Tabagismul - Alcoolismul lipsa igienei minime - Poluarea surselor de apa - Hipercolesterolemia - Anemia feripriva - Obezitatea - Poluarea.
Majoritatea pacientilor nu beneficiaza de ingrijiri oncologice (ingrijiri
suportive si paliative). Acordarea ingrijirilor oncologice este focalizata pe rolul asistentei medicale in cadrul procesului complex de nursing. Conceptele „cheie” privind ingrijirea sunt:
- „cunoasterea pacientului” completa, din toate punctele de vedere (simptome
Lupta impotriva cancerului se face pe trei nivele:
Preventia (trebuie sa fie prioritara) Preventia primara consta in depistarea pacientilor inainte de declansarea bolii si se poate realiza printr-un proces de educatie sanitara. Scopul principal al preventiei primare este diminuarea frecventei cancerelor prin identificarea si, eventual, suprimarea factorilor de risc.
- Fumatul - este responsabil de aproximativ 30% din decesele prin cancer
- Alimentatia cu evitarea excesului de grasimi si aport crescut de fibre - Evitarea expunerii la azbest, nitriti, benzen, etc. - Reducerea consumului de alcool - Evitarea expunerii la U.V. si alte radiatii
Preventia secundara inseamna tratamentul unor leziuni precanceroase sau
cancere in stadii precoce, fara expresie clinica, a caror eradicare poate suprima evolutia spre neoplazie, ceea ce corespunde depistarii precoce. Preventia secundara are ca scop prevenirea dezvoltarii bolii spre stadiile avansate, incurabile. Se apreciaza ca circa 1/3 din cancere ar putea fi vindecate daca ar fi depistate precoce. Preventia tertiara este reprezentata de diagnosticul si tratamentul cancerelor deja avansate (invazive), dar asimptomatice sau in faza absentei complicatiilor. Aceasta ar permite o diminuare a sechelelor post terapeutice si o scadere a nivelelor de mortalitate. Preventia tertiara are la baza ipoteza ca toate cancerele prezinta in cursul evolutiei lor o faza localizata, suficient de lunga pentru a permite un diagnostic si un tratament mai eficace in acest stadiu, cand nu sunt prezente complicatiile bolii. Aceasta este valabil pentru majoritatea cancerelor, dar discutabil pentru altele in care etapa diagnosticului coincide cu aparitia metastazelor. Diagnosticarea precoce a cancerului Diagnosticarea precoce a cancerului permite vindecarea in majoritatea localizarilor printr-o strategie terapeutica corecta. Aceasta impune, insa, educarea populatiei pentru cunoasterea semnelor precoce ale bolii, o instruire oncologica corespunzatoare a medicului de familie si o pregatire oncologica optima a specialistului de organ, precum si actiuni de screening pentru anumite localizari neoplazice si categorii de pacienti. Notiunea de depistare precoce este diferita de aceea de diagnostic precoce, care semnifica descoperirea intr-un stadiu incipient a bolii deja existente, in faza simptomatica, cand acuzele alerteaza pacientul, care se adreseaza medicului pentru consult. Depistarea reprezinta descoperirea printr-un examen sistematic, efectuat la un numar mare de oameni ce nu prezinta simptome de boala dintr-o populatie, a unei boli deja existente anatomo-patologic. Termenul de sceening (de la vb englez to screen= a cauta) este utilizat in aceeasi categorie cu depistarea precoce in preventia secundara si implica testarea populatiei asimptomatice in vederea descoperii bolii „ascunse” in stadiul preclinic. Tratamentul – are ca principale obiective:
Asigurarea asistentei oncologice se face prin reteaua oncologica, structurata
pe trei nivele:
1. Asistenta primara – prin medicul de familie, care are obligatia de a efectua
o consultatie gratuita cu scop profilactic. Rezultatele acesteia sunt confirmate in reteaua de asistenta oncologica prin exemenele histopatologice. 2. Asistenta de specialitate – realizata de specailistul de organ, chirurgul general si oncologul din spitalul judetean in conformitate cu recomandarea Comisiei de diagnostic si tratament. 3. Asistenta oncologica in centre inalt specializate (institute, centre judetene).