Sunteți pe pagina 1din 10

ETICA MEDIATORULUI

Principalele reguli după care mediatorii autorizaţi îşi desfăşoară activitatea sunt
prevăzute în legile naţionale cu privire la mediere şi în codurile de etică şi deontologie ale
mediatorilor.
Pe plan internaţional, regulile de etică şi deontologie ale mediatorilor sunt prevăzute în
legislaţia Uniunii Europene, dar şi în documentele elaborate sub egida Comisiei Naţiunilor
Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional (în continuare – UNCITRAL), care este
organismul legal central din sistemul Naţiunilor Unite în domeniul dreptului comerţului
internaţional. Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai
2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă şi comercială (în continuare –
Directiva 2008/52/CE), în art.4 alin.(1), intitulat „Asigurarea calităţii medierii”, dispune că
Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, elaborarea unor
coduri voluntare de conduită şi acceptarea acestora de către mediatori şi organizaţiile care
furnizează servicii de mediere, precum şi a altor mecanisme eficace de control al calităţii
privind furnizarea serviciilor de mediere.
Codurile de etică şi deontologie ale mediatorilor sunt elaborate fie de o autoritate
statală, de exemplu Consiliul de mediere, Curtea Supremă de Justiţie, fie la nivelul Uniunii
Europene, de către organizaţii internaţionale – Organizaţia Mondială a Proprietăţii
Intelectuale, UNCITRAL sau de către asociaţii profesionale ale mediatorilor.
Parte integrantă a mecanismelor de asigurare a calităţii instituţionale, Codul de etică şi
deontologie profesională are menirea de a contribui la îmbunătăţirea continuă a procesului de
formare profesională, morală şi civică, la punerea în act a unor atitudini şi comportamente cât
mai aproape de exemplaritate, în temeiul integrităţii mediatorului.
Scopul codurilor de etică şi deontologie profesională ale mediatorilor este de a servi ca
linie de conduită obligatorie a mediatorilor, astfel încât aceştia să desfăşoare o activitate
competentă şi responsabilă, în conformitate cu etica profesiei.
Standardele stabilite pentru mediatori pot fi clasificate în:
a) standarde de formare a mediatorilor.
b) standarde etice utilizate în procesul de mediere.

1/10
Standardele de etică şi deontologie care trebuie să fie respectate de către mediatori
derivă atât din prevederile codurilor de etică şi deontologie, cât şi din prevederile legilor
naţionale referitoare la mediere, fapt care reiterează importanţa respectării acestor standarde.

Codul de etica si deontologie profesionala a mediatorilor autorizati, impreuna cu


normele privind raspunderea disciplinara a acestora, Legea 192/16.05.2006 privind medierea
si organizarea profesiei de mediator si Regulamentul de organizare si functionare al
Consiliului de mediere constituie principalele reguli iin conformitate cu care mediatorii isi
desfasoara activitatea.
Codul de etica si deontologie profesionala al mediatorilor autorizati cuprinde
ansamblul normelor si caracteristicilor ce definesc calitatea activitatii profesionale, el avand
rol de a servi ca linie de conduita obligatorie a mediatorilor, astfel incat acestia sa desfasoare
o activitate competenta si responsabila, in conformitate cu etica profesiei.

Secretul profesional - confidentialitatea


Prin insasi natura misiunii sale, mediatorul este depozitarul secretelor partilor
implicate in procedura medierii si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala.
Fara o garantie a confidentialitatii, increderea nu poate exista. Prin urmare, secretul
profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o indatorire fundamentala si
primordiala a mediatorului.
Mediatorul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia
cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale. Aceasta obligatie nu este limitata in timp.

Conflictul de interese
Mediatorul trebuie sa refuze preluarea unui caz daca stie ca exista imprejurari care l-ar
impiedica sa fie neutru si impartial, precum si atunci cand constata ca drepturile in discutie nu
pot face obiectul medierii.
Mediatorii vor face cunoscute toate conflictele de interese potentiale sau existente de
care sunt, in mod rezonabil, constienti. Comunicarea conflictelor de interese se face atat catre
partile in conflict cat si, daca este cazul, entitatii care a referit cazul. Daca partile nu-si dau
acordul expres privind participarea sa, in continuare, mediatorul, intr-o asemenea situatie, este
obligat sa renunte la solutionarea respectivului caz.
De asemenea, mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti intr-o
procedura judiciara ori arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii.

2/10
Mediatorul nu poate fi audiat ca martor in legatura cu faptele sau actele de care a luat
la cunostinta in cadrul procedurii de mediere.

Comportamentul profesional
In exercitarea profesiei, mediatorii au obligatia sa respecte hotararile Consiliului de
Mediere.
Mediatorul trebuie sa adopte un comportament apt de a contribui la cresterea
prestigiului profesiei. Pentru aceasta el trebuie sa fie devotat profesiei, sa-si imbunatateasca
tehnicile si practicile profesionale, urmand in acest scop cursuri de formare continua.
Mediatorul trebuie sa se asigure ca personalul angajat sau administrativ necesar activitatii de
mediere respecta deontologia si secretul profesiei.
Toti mediatorii, astfel cum sunt definiti in continutul legii, trebuie sa se abtina, chiar in
afara exercitarii profesiei, de la orice incalcari ale legilor, regulamentelor si regulilor
profesiei, si de la orice actiuni contrare impartialitatii, independentei si onoarei profesiei,
susceptibile sa aduca stirbire demnitatii acesteia, adica probitatii profesionale.
Mediatorul este autorizat sa informeze publicul despre serviciile pe care le ofera, cu
conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si cu respectarea secretului profesional, a altor
principii esentiale ale profesiei si a regulilor de publicitate stabilite prin norme aplicabile
profesiei.
Mediatorul va evita sa faca mentiuni care sa aduca atingere intereselor altor practicieni
in mediere.

CODUL DEONTOLOGIC
Definitii:
In sensul prezentului cod, medierea este modalitatea voluntara de solutionare a
conflictelor dintre doua sau mai multe persoane, pe cale amiabila, cu sprijinul unei terte
persoane neutra, calificata si independenta, printr-o activitate desfasurata in conformitate cu
prevederile legale in domeniu si normele prezentului Cod.
Mediatorul este persoana neutra, impartiala si calificata, apta sa faciliteze negocierile
intre partile aflate in conflict, in scopul obtinerii unei solutii reciproc convenabile, eficiente si
durabile.

3/10
Probitatea profesionala reprezinta respectarea tuturor normelor deontologice si de
organizare si functionare ale profesiei stabilite prin lege, regulament de organizare si
functionare, cod etic si deontologic si hotarari ale Consiliului de Mediere.

Misiunea mediatorului
Intr-o societate intemeiata pe respect fata de justitie, mediatorul indeplineste un rol
eminent. Intr-un Stat de drept, mediatorul are sarcina de a incerca solutionarea conflictelor pe
cale amiabila, in conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate.
Mediatorul nu are si nu poate avea o obligatie de rezultat, ci doar de prudenta si
diligenta. Solutionarea conflictului depinde exclusiv de acordul partilor, misiunea principala a
mediatorului fiind aceea de a depune toate efortul de care este capabil si priceperea pe care o
are pentru a sprijini partile sa ajunga la un acord.

Obiectivele codului
Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin acceptarea lor liber consimtita,
buna indeplinire de catre mediator a misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru
buna functionare a societatii. Nerespectarea acestor norme de catre mediatori, va duce, in
ultima instanta, la aplicarea unei sanctiuni disciplinare.
Obiectivele prezentului codului de etica si deontologie profesionala sunt urmatoarele:
a) sa ofere mediatorilor liniile de conduita directoare in activitatea pe care o desfasoara
b) sa apere interesul public (medierea este, conf.art.4 alin 1 din legea 192 o activitate de
interes public)
c) sa promoveze increderea in mediere ca modalitate alternativa de solutionare a conflictelor.

Nediscriminarea
Mediatorul nu va refuza activitatea de mediere si nu o va exercita la standarde inferioare din
motive ce tin de rasa, culoarea, nationalitatea, origine etnica, limba, religia, sexul, opinia,
apartenenta politica, averea sau originea sociala a partilor.

Raspunderea mediatorului

4/10
Mediatorul raspunde civil, penal si disciplinar, pentru incalcarea obligatiilor sale profesionale,
in conformitate cu prevederile legii civile, penale si normelor stabilite de Consiliul de
mediere.
Incalcarea prevederilor prezentului cod constituie atingere adusa probitatii profesionale si
atrag sanctionarea conform legii.

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE MEDIERE


Ţinem să menţionăm că standardele de etică şi deontologie stabilite pentru mediatori
trebuie respectate pe tot parcursul procesului de mediere. Majoritatea codurilor de etică şi
deontologie stabilesc standarde etice similare pentru mediatori.
În unele coduri de etică şi deontologie sunt denumite standarde, în altele – principii,
iar în unele coduri sunt numite reguli, dar majoritatea codurilor analizate prevăd următoarele
standarde pentru mediatori:
 Independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea. Potrivit Actului de mediere al
Germaniei, secţiunea 1, alin.(2), mediatorul este o persoană independentă şi imparţială, fără
nici o putere de decizie, care ghidează părţile prin mediere.
Codul european de conduită pentru mediatori în pct.2.2. referindu-se la imparţialitate,
înaintează faţă de mediatori următoarele cerinţe:
a. să acţioneze întotdeauna imparţial;
b. să depună eforturi pentru a fi percepuţi ca imparţiali în raport cu părţile implicate.
c. trebuie să se angajeze să servească toate părţile într-un mod echitabil în cadrul
procesului de mediere. 
 Secretul profesional – confidenţialitatea. Directiva 2008/52/CE consacră principiul
confidenţialităţii, menţionând şi situaţiile excepţionale în care s-ar putea deroga de la acesta.
Astfel, potrivit art.7, statele membre se asigură că, cu excepţia cazului în care părţile
hotărăsc altfel, nici mediatorii, nici cei implicaţi în administrarea procesului de mediere să nu
fie obligaţi să aducă probe în cursul procedurilor judiciare civile şi comerciale sau în cursul
procedurilor arbitrale privind informaţii rezultate din sau în legătură cu procesul de mediere,
cu excepţia cazului în care:

5/10
a) acest lucru este necesar pentru considerente imperioase de ordine publică ale
statului membru respectiv, în special pentru a asigura protecţia interesului superior al
copilului sau pentru a împiedica vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unei persoane; sau
b) divulgarea conţinutului acordului rezultat în urma medierii este necesară punerii în
aplicare sau executării acestuia.
În alin.(2) al aceluiaşi articol este oferită posibilitatea statelor membre de a adopta
măsuri mai stricte pentru a proteja confidenţialitatea medierii.
 Autodeterminarea. De exemplu, potrivit Regulilor pentru mediatorii atestaţi sau
numiţi de Curtea Supremă a statului Florida în vigoare din mai 1992, Regula 10.310, lit.(a),
deciziile luate în timpul medierii trebuie să aparţină părţilor.
Mediatorul este responsabil pentru asistarea părţilor în luarea deciziilor voluntare şi în
cunoştinţă de cauză, protejând în acelaşi timp dreptul lor la autodeterminare.  Evitarea
conflictelor de interese.
Potrivit Standardelor de conduită pentru mediatori, adoptate de Curtea Supremă a
statului Michigan, în vigoare de la 1.02.2013, Standardul III, lit.C, mediatorul, atunci când
este posibil, în timpul procesului de mediere, trebuie să comunice părţilor din timp conflictele
de interese, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să aleagă un alt mediator.
Obligaţia de dezvăluire a conflictului de interese este una permanentă în timpul
procesului de mediere.
 Calitatea şi integritatea procesului de mediere. Potrivit Standardelor de etică şi
răspundere profesională pentru mediatorii atestaţi, adoptate de Consiliul Judiciar din Virginia
la 5.04.2011, mediatorul trebuie să conducă procesul de mediere într-o manieră care
promovează diligenţa, promptitudinea, siguranţa, corectitudinea procedurală şi respectul
reciproc între toţi participanţii.
Mediatorul trebuie să accepte să medieze doar atunci când este pregătit să acorde timp
şi atenţie esenţială pentru o mediere eficientă.
 Competenţa şi dezvoltarea profesională continuă a mediatorului. Standardele model
de conduită pentru mediatori aprobate de către Asociaţia Americană de Arbitraj, Asociaţia
Avocaţilor Americani şi de Asociaţia pentru Soluţionarea Disputelor în Standardul IV, dispun
că mediatorul trebuie să medieze numai dacă are calificarea şi competenţa necesară pentru a
satisface aşteptările rezonabile ale părţilor. Orice persoană poate fi selectată în calitate de
mediator, cu condiţia că părţile sunt satisfăcute de competenţa şi calificarea mediatorului.
 Taxe şi alte cheltuieli. De exemplu, potrivit Ghidului de etică pentru mediatori
nr.05-9107 din 13.06.2005, adoptat de Curtea Supremă din Texas, art.3, mediatorul, înainte de

6/10
începerea sesiunii de mediere, trebuie să explice toate taxele şi alte cheltuieli care urmează să
fie percepute pentru mediere.
 Acţiunile mediatorului până la încheierea contractului de mediere. Codurile de etică
şi deontologie profesională ale mediatorilor prevăd şi standarde referitoare la obligaţia
mediatorului de informare a părţilor cu privire la efectul contractului de mediere şi impactul
acestuia asupra unor persoane terţe neparticipante în procesul de mediere. De exemplu, în
cazul medierii familiale, aceasta va avea un impact asupra copiilor, buneilor, iar în cazul
medierii comerciale, impactul se va reflecta asupra acţionarilor, fondatorilor.
 Promovarea medierii. Un mediator trebuie să demonstreze respect pentru diferite
puncte de vedere în domeniu, învaţă de la alţi mediatori şi lucrează împreună cu alţi mediatori
în scopul îmbunătăţirii profesiei şi pentru a acorda servicii mai bune persoanelor aflate în
conflict.
 Publicitatea. Publicitatea şi altă informaţie publică făcută de mediator referitoare la
serviciile de mediere, la calificările şi experienţa sa, precum şi la cheltuieli trebuie să fie
corectă. Mediatorul nu va promite şi nu va garanta rezultate şi nu trebuie să publice informaţii
privind ratele de decontare.

Consiliul de Mediere este un organism autonom cu personalitate juridică, de interes


public, care reglementează și organizează profesia de mediator și promovează activitatea
de mediere. A fost înființat în octombrie 2006, când, prin ordinul Ministrului Justiției, au fost
numiți membrii acestuia. Sediul acestui organism se află în Municipiul București.
Consiliul de Mediere se organizează și funcționează potrivit prevederilor Legii nr.
192/2006 , ale Standardului ocupațional al mediatorului, precum și conform anexelor la
hotărârile interne, dintre care fac parte: Regulamentul de Organizare și Funcționare al
Consiliului de Mediere, Standardul de formare a mediatorului și Codul de etică și deontologie
profesională a mediatorilor, adoptat conform recomandărilor din Codul European de Conduită
pentru Mediatori.
Consiliul de Mediere se constituie prin alegeri, durata exercitării mandatului de către
membrii acestuia fiind de 4 ani, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 115/2012, care a
stabilit mărirea duratei mandatului de la 2 la 4 ani. La alegerea membrilor Consiliului de
Mediere poate participa orice mediator autorizat sau reprezentant al acestuia.
În același timp, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 713/2014 emisă în
luna decembrie 2014 că prelungirea mandatelor în curs încalcă principiul constituțional
al neretroactivității legii și a decis că mandatele astfel prelungite încetează de drept.

7/10
Consiliul de Mediere este format din 9 membri titulari și 3 membri supleanți. Consiliul
își alege un președinte și un vicepreședinte și desemnează dintre membrii săi o comisie cu
activitate permanentă, din care fac parte președintele, vicepreședintele și 3 membri.
Consiliul de Mediere a înființat 7 comisii consultative cu caracter permanent:
 Comisia consultativă a corpului profesional
 Comisia consultativă pentru calitatea formării
 Comisia consultativă pentru calitatea serviciului de mediere
 Comisia pentru promovarea medierii
 Comisia pentru relația cu autoritățile și alte organisme reprezentative
 Comisia legislativă
 Comisia de relații internaționale.
Totalitatea mediatorilor autorizaţi din România formează Corpul Profesional al
mediatorilor din România (C.P.M.R).
Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizați din Judeţ (C.P.M.J.) este constituit din toţi
mediatorii care au sediul profesional principal înregistrat în judeţul respectiv sau în municipiul
Bucureşti.
Sediul C.P.M.J este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
C.P.M.J din fiecare județ, respectiv din municipiul București, se individualizează prin
denumirea “Corpul Profesional al Mediatorilor Autorizați din Judeţ”, la care se adaugă numele
judeţului din care face parte, respectiv „Corpul Profesional al municipiului Bucureşti”.
C.P.M.J. nu deține personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

 RELATIILE DINTRE MEDIATORI


Practicienii in mediere isi datoreaza amabilitate si respect reciproc. Acestea exclud
vulgaritatea si manifestarile necuviincioase. Ei trebuie sa se abtina de la orice atitudine
jignitoare ori imputari rau voitoare, in general sa se abtina de la orice actiune susceptibila de a
aduce daune altor colegi mediatori.
Divergentele dintre mediatori se vor solutiona pe cale amiabila, iar in situatia
nerezolvarii pe aceasta cale, vor fi supuse dezbaterii Consiliului de mediere, constituit in
instanta disciplinara.

Relaţiile dintre mediator şi părţi


Drepturile şi obligaţiile mediatorului, ale părţilor şi altor persoane care asistă părţile la
mediere se nasc din prevederile legale aplicabile şi din contractul de mediere, încheiat între

8/10
mediator şi părţi ori mandatarii acestora. Forma şi conţinutul general ale contractului sunt stabilite
în anexa la prezentul Statut.
Medierea se bazează pe încrederea acordată mediatorului de către părţi ca persoană
specializată în a-i sprijini să identifice şi să adopte o soluţie de rezolvare a conflictului
acceptabilă, durabilă şi legală, prin folosirea tehnicilor de comunicare şi negociere.
Mediatorul nu poate avea în aceeaşi cauză calitatea de avocat sau mandatar al uneia din
părţile aflate la mediere. Dispoziţia se aplică şi membrilor asociați în formele de exercitare a
profesiilor de avocat şi de mediator. Mediatorul care a fost chemat în calitate de martor într-un caz
penal legat de conflictul dedus medierii, nu mai poate să medieze acel caz.

Relaţiile dintre mediator şi autorităţi


Mediatorul este obligat să transmită în timp util instanţelor şi organelor judiciare procesul
verbal şi acordul de mediere, după caz, potrivit reglementărilor legale.
Mediatorul trebuie să răspundă cu promptitudine solicitărilor venite din partea autorităţilor
cu privire la procedura medierii şi avantajele acesteia, participând la activităţi de promovare,
dezbateri, informări publice.
Relaţiile dintre mediatori sunt întemeiate pe încredere, respect şi sprijin reciproc şi impun
un comportament adecvat menţinerii onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale, imaginii
pozitive a profesiei şi medierii.
În co-mediere, mediatorii îşi împart sarcinile în mod echitabil, se ajută şi participă
deopotrivă la buna desfăşurare a procedurii de mediere.
Mediatorul nu poate pretinde sau accepta comisioane sau alte compensaţii de la
avocaţi/mediatori/terţe persoane pentru faptul ca aceștia l-au recomandat ca mediator sau că au
trimis o parte la mediator.
Mediatorii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea în mod profesionist, cu bună-credinţă, în
mod onest, cu respectarea cerinţelor concurenţei loiale între mediatori.
Mediatorii au obligația de a colabora între ei în cadrul formelor de exercitare a profesiei,
corpului profesional pentru promovarea medierii şi avantajelor acesteia, pentru perfecţionarea
pregătirii profesionale, pentru apărarea imaginii publice a profesiei, pentru relaţionare
internaţională.

Relaţiile dintre mediatori şi reprezentanții tuturor profesiilor

9/10
În activitatea de informare şi promovare a medierii, mediatorul informează părţile despre
dreptul acestora de a fi asistate pe întreaga durată a procedurii de mediere şi eventual de a fi
reprezentate, de către avocat.
În timpul sesiunii de mediere, mediatorul acordă avocatului timpul necesar pentru
lămurirea părţilor prezente cu privire la mediere şi încheierea acordului de mediere.
Mediatorul poate furniza avocatului părţii sau reprezentantilor altor profesii, toate
informaţiile referitoare la procedura de mediere a cazului în care acestia sunt prezenți.
Relaţiile dintre mediatori şi reprezentanții tuturor profesiilor sunt bazate pe încredere şi
respectul reciproc şi impun o colaborare onestă necesară menţinerii reputaţiei profesionale şi
satisfacerii intereselor părţilor care au apelat la ei.

10/10