Sunteți pe pagina 1din 2

Bilet nr.

17:

1.Vorbirea in conceptia lui Coseriu:

Coseriu considera din prespectiva opozitiei abstract-concreta ca vorbirea (parole) coincide cu actele lingvistice
concrete, in timp ce limba cuprinde norma (sociala si individuala), reprezentand diferite grade de abstractizare, si
sistemul. Cand opozitia se stabileste intre traditie si inovatie, repetitive si originalitate expresiva, vorbirea cuprinde
numai fapte concrete ale actului lingvistic, in timp ce limba corespunde sistemului si normei (sociale si individuale).
In concluzie, essential definitorie pentru dinamica functionarii limbajului unman este structura cvadrihotomica
propusa de Coseriu :

- sistemul ( un ansamblu de semen lingvistice, de relatii functionale si de conditii oferite transformarii semnelor din
virtuale in reale);

- norma (un ansamblu nedeterminat de semne lingvistice reale, situate în relaţii funcţionale care organizează,
după diferite criterii socio-culturale, variabile în timp, posibilităţile oferite de sistem; este imaginea de la un
moment dat a sistemului);

- vorbirea (un ansamblu infinit de semne lingvistice realizate în interiorul (şi prin intermediul) unor raporturi care-şi
află posibilităţi de constituire în sistem, dar a căror desfăşurare este dirijată de normă).

Concret, această structură se manifestă la toate nivelele, mai transparent la unele (fonetic, morfologic), mai puţin,
la altele (sintactic, lexical, textual), în sincronie şi în diacronie.

2. Stuctura binara si biplane a cuvantului:

a) natură biplană. Cuvîntul asociază într-un raport dialectic un semnificant (cu o stratificare complexă) şi un
semnificat (fascicul complex de sensuri, lexicale şi gramaticale). Dacă în interiorul relaţiei dintre structura
fonematică a semnificantului şi semnificat vorbitorul nu află corespondenţe directe şi simetrice, în privinţa
structurii morfologice a semnului el are conştiinţa asocierii neîntîmplătoare a celor două planuri, al expresiei şi
semantic, atît în procesul de întrebuinţare a morfemelor în construirea sau reconstruirea (la emitere) de cuvinte,
cît şi în cel de interpretare, prin analiză, a cuvintelor (la receptare); el codifică şi decodifică semne precum des-făc-
u-se-m sau căs-uţ-elor prin stabilirea (sau identificarea) unor relaţii de motivare reciprocă între semnificantul lor
morfologic şi semnificat.

b) structură binară. Relaţia sintagmatică din interiorul cuvîntului considerat din perspectiva structurii
sale morfologice, adică a nivelului imediat inferior, se desfăşoară între un pol lexical şi unul gramatical:
cînt-am, cînt-asem, cas-ă, căsuţ-elor, ceea ce a determinat pe unii lingvişti să dea cuvintelor flexibile o
analiză binară, în radical şi flectiv108, cînd se situează în perspectiva planului expresiei, în sememe şi
grameme109, cînd se descrie planul semantic. În esenţa lor specifică, cuvintele sînt unităţi lexico-
gramaticale, datorîndu-şi autonomia tocmai asocierii în limitele aceluiaşi semnificant a unui semnificat
complex solidarizînd sensuri lexicale şi sensuri gramaticale. Rămîn în afara acestei organizări explicit
binare: cuvinte care descriu direct şi limitat, fără să interpreteze, „obiecte” din realitate; cuvinte cu
flexiune neregulată sau cuvinte neflexibile constituite dintr-un singur morfem care s-au înălţat direct din
plan morfologic în plan lexical.

3. Limba greaca si rusa:


Greaca - este o limbă indo-europeană, grupul helenic (greaca veche si macedoneana veche),
actualmente neo-greaca. Este limba oficiala in Grecia si Cipru. Dialectele ei sunt dialectul ionic, atic,
doric și eolic.

Rusa – face parte din familia indo-europena , ramura balto-slava. Este limba oficiala a Rusiei, ea se mai
vorbește în Ucraina, Belarus, Moldova, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan,
Armenia, Azerbaidjan, Georgia etc. Circa 7 % din cetățenii UE vorbesc rusa într-o anumită măsură.

4.