Sunteți pe pagina 1din 7

Gruparea teroristă ce este intitulată Statul Islamic (ISIS) a fost, de fapt, creată de serviciile secrete

CIA şi Mossad

ISIS este cea mai mare şi cea mai bogată grupare teroristă din
istorie, care controlează cel mai vast teritoriu (regiunea dintre
Siria şi Irak) şi deţine cel mai mare arsenal militar. Casa Albă a
declarat-o inamicul său numărul unu. Cu toate acestea,
transpar tot mai multe informaţii care evidenţiază rolul
ascuns al administraţiei Obama în finanţarea, înarmarea şi
antrenarea militanţilor ISIS, folosiţi ca şi carne de tun pentru a
ruina regimul Assad din Siria
şi pentru a provoca un nou
conflict major în zona arabă.

De ce aveau nevoie americanii de un nou conflict? În primul rând


pentru a-şi prelungi influenţa şi controlul asupra câmpurilor
petroliere din Irak. Când a devenit preşedinte, Obama a promis că
va rechema toate trupele staţionate în Irak, ceea ce a şi făcut
treptat. A luat chiar şi premiul Nobel pentru pace pentru acţiunile
sale.

Pentru marioneta prezidenţială Obama, sau mai bine spus pentru cei care îl păpuşăresc din umbră, era
important să facă aceasta pentru a susţine în faţa opiniei publice că are intenţii foarte bune. Pentru a
începe o acţiune de proporţii în Orientul Mijlociu, a fost necesară scornirea unui motiv foarte serios şi
foarte credibil care să îngăduie manipularea şi prostirea maselor şi obţinerea aprobării şi susţinerii
acestora. Astfel, odată cu retragerea trupelor, CIA a format şi a antrenat o nouă grupare care afirmă
continuitatea cu vechea organizaţie Al Qaeda, cu scopul clar de a crea un nou conflict, în urma căruia
SUA să poată trimite din nou trupe în zonă, pentru a prelua din nou controlul asupra petrolului.

În al doilea rând, aşa-zişii „iluminaţi”, ce se folosesc de Statele Unite ca de un braţ înarmat în politica lor
criminală, au dorit cu orice preţ să ajungă şi în Siria, ţară în care au produs deja o mare instabilitate, în
urma căreia s-a ajuns la un conflict intern ce durează deja de câţiva ani buni. Şi în ceea ce priveşte Siria,
se urmăreşte cu asiduitate dobândirea controlului asupra numeroaselor sale resurse naturale şi înlocuirea
preşedintelui ostil americanilor, Bashar al-Assad, cu un preşedinte marionetă care să le permită un
control facil în zonă.

Membrii de rând ai grupării ISIS încă nu realizează că sunt subiectul manipulării serviciilor secrete
occidentale, ei chiar crezând că vor putea realiza ceea ce li s-a promis. Până la urmă, nici ei nu sunt mai
mult decât nişte marionete, iar pe păpuşarii francmasoni nu-i interesează pierderile şi suferinţele
omeneşti, atâta timp cât îşi ating scopurile.

Site-ul globalresearch.ca, a adus în data de 29 noiembrie 2014 la cunoştinţa opiniei publice faptul că
televiziunea germană Deutsche Welle (DW) a transmis un reportaj video de o importanţă capitală. Este
fără îndoială primul canal media occidental care a adus dovezi ce atestă faptul că ceea ce este numit în
mod obişnuit ISIS sau Statul Islamic este, de fapt, o organizaţie care supravieţuieşte nu datorită pieţei
negre a petrolului ori datorită răscumpărării ostaticilor, ci graţie aprovizionării cu materiale în valoare de
mai multe miliarde de dolari, materiale transportate zilnic cu camionul până în Siria pe la graniţa cu
Turcia, ţară membră a NATO. Reportajul se intitulează „IS Supply Channels through Turkey” („Circuitele
de aprovizionare ale ISIS trec prin Turcia”). Aceasta confirmă ceea ce mai mulţi analişti politici au declarat
încă din 2011, şi anume că Turcia, deşi membră NATO, permite trecerea pe la graniţa sa cu Siria a unor
enorme cantităţi pe provizii, arme şi luptători, ce au drept destinaţie poziţii deţinute de către ISIS.

Locuitorii şi vânzătorii locali intervievaţi de către DW au declarat că relaţiile comerciale pe care le aveau
cu Siria s-au încheiat încă de la începutul conflictului şi că acele camioane cu mărfuri care traversează
frontiera provin din „vestul Turciei”. Această expresie desemnează cel mai probabil Ankara, diferitele
porturi folosite de către NATO şi bineînţeles baza aeriană NATO de la Incirlik. Reportajul DW afirmă că
nimeni nu ştie cu adevărat cine se află în spatele tuturor acestor transporturi. Guvernul turc de la Ankara
neagă existenţa acestor convoaie de camioane care au fost filmate de către reporterii germani. Este sigur
că guvernul turc nu numai că ştie ceea ce se petrece, dar este totodată şi complice!

Fotografie cu elicopterul american ce a fost doborât şi care a fost postată on-line de către soldaţii irakieni

Mai mult, conform rapoartelor iraniene furnizate de Fars News Agency, „Un grup de forţe populare
irakiene cunoscut sub numele de Al-Hashad Al-Shabi a doborât un elicopter al armatei americane care
transporta arme pentru ISIS în părţile de vest ale regiunii Al-Baqdadi în provincia Al-Anbar”. Raportul
susţine că luptătorii au postat on-line o fotografie cu elicopterul doborât şi cu armele care au fost
recuperate.

În ceea ce priveşte atitudinea NATO, această organizaţie controlată de aşa-zişii „iluminaţi” se preface că
doreşte să combată ISIS, dar, în realitate, a refuzat, de exemplu, să taie liniile de aprovizionare ale
acesteia, manevră care constituie un principiu de bază al oricărei strategii militare. Sub auspiciile
Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu preşedintele Obama în fruntea şedinţei
Consiliului, Statele Unite ale Americii au solicitat comunităţii internaţionale să adopte măsuri ferme, la
nivel naţional şi internaţional, pentru a reduce recrutarea de luptători pentru Statul Islamic.

Ceea ce nu este menţionat în rapoartele mass-media este faptul că şefii de state şi de guverne care au
aprobat campania Americii împotriva Statului Islamic, avizaţi fiind de serviciile lor secrete, sunt pe deplin
conştienţi de faptul că CIA (cu concursul Mossad) este marele arhitect ascuns al Statului Islamic, ce face
parte dintr-o vastă reţea care a sprijinit entităţile teroriste „jihadiste”. Țările sunt fie obligate să contribuie
la soluţionarea problemei propuse de SUA, fie sunt considerate complice la actele de terorism.

În realitate, Arabia Saudită şi Qatarul au finanţat şi au format teroriştii ISIS pentru Statele Unite, iar
Israelul a ajutat la adăpostirea membrilor ISIS în Înălţimile Golan (răspunzând astfel la întrebarea de ce
ISIS nu atacă Israelul). NATO împreună cu Înaltul Comandament Turc, începând cu luna martie 2011, a
fost implicat în coordonarea şi recrutarea luptătorilor jihadişti care au fost trimişi către Siria.

Toate aceste aspecte sunt cunoscute şi documentate, dar nici un singur şef de stat sau şef de guvern nu
a avut curajul să semnaleze absurditatea rezoluţiei propuse de SUA şi de Consiliului de Securitate al
Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a fost adoptată în unanimitate la 24 septembrie 2014.

Mai mulţi aliaţi SUA, inclusiv Iordania, Turcia, Arabia Saudită şi Qatar, care sprijină în prezent ISIS sunt
acum implicaţi în raidurile aeriene organizate de SUA despre care se spune că ar fi îndreptate împotriva
ISIS, în teritoriul Siriei.
Turcia şi Iordania au graniţă cu Siria. Arabia Saudită şi Turcia au frontiere cu Irakul. Implicarea militară
directă a acestor ţări indică un scenariu de escaladare a războiului pornind de la Marea Mediterană şi
mergând până în Asia Centrală. În acest sens, Turcia a anunţat deja că va fi implicată în operaţiunile la
sol de pe teritoriile Siriei şi Irakului. Noul prim-ministru ales, Ahmet Davutoglu, a anunţat (cu o zi înainte
de reuniunea Consiliului de Securitate al ONU), că guvernul său va solicita avizul Parlamentului turc
pentru a interveni militar atât în Irak, cât şi în Siria.

Arhitecţii politici ai statului islamic, inclusiv preşedintele Obama,


prim-ministrul britanic Cameron şi omologii lor din Franţa, Turcia,
Arabia Saudită, Qatar ş.a., duc acum o campanie militară împotriva
Statului Islamic pe care ei înşişi l-au creat. Invadarea terestră este
de asemenea, luată în calcul. Potrivit unor surse guvernamentale
irakiene, SUA va trimite 13.000 de militari în Irak. În lumina celor
prezentate, liderii ţărilor occidentale sunt fie extrem de ignoranţi şi
de proşti, fie complet corupti şi complici.

Este ridicol să remarcăm cum ameninţarea pe care o reprezintă în


aparenţă ISIS pentru NATO provine chiar de la NATO însăşi. Toate
acestea ridică vălul de pe o politică stranie şi incredibil de insidioasă, care pentru mulţi este neverosimilă,
chiar şi după difuzarea de către un canal de talia DW a unor imagini care arată că aprovizionarea ISIS se
face cu acordul şi de pe teritoriile controlate de NATO.

Propaganda de război este un act criminal conform curţii de la Nürnberg: crime împotriva păcii. Prin
susţinerea minciunilor şi a acţiunilor criminale promovate de politica externă a SUA, mass-media aservită
scopurilor aşa-zişilor „iluminaţi” este complice, aşadar, la crime de război.

Confesiunea şocantă a unui faimos ziarist german: „Am fost plătit de CIA”

Unul dintre cei mai faimoşi ziarişti germani, Udo Ulfkotte, a recunoscut că, timp de 17 ani, a fost omul
Agenţiei Centrale de Informaţii. Câştigător a zeci de premii internaţionale, ziaristul, ce activa ca şi
corespondent extern al ziarului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, a dezvăluit că atât el cât şi alţi
jurnalişti din Germania au lucrat în favoarea Casei Albe. „În realitate suntem o colonie”, a concluzionat
Ulfkotte.

„Timp de 17 ani am fost plătit de CIA. Eu şi alţi zeci de jurnalişti am lucrat în favoarea Casei Albe”, a
afirmat cunoscutul ziarist într-o carte cu titlu elocvent, Ziarişti cumpăraţi.

Ulfkotte povesteşte că şi jurnaliştii englezi, israelieni, francezi,


australieni, din Taiwan sau Noua Zeelandă sunt cumpăraţi sau
determinaţi în diverse moduri să servească scopurilor serviciilor
secrete. El se confesează: „Nu este corect ceea ce am făcut până
acum… boicotând şi discreditând Rusia pentru a ridica un zid în
Europa. Ceea ce am scris eu şi colegii mei nu este corect. Noi am
provocat un război, iar eu nu doresc război. Am devenit cetăţean
de onoare al statului Oklahoma… De ce? Pentru că am scris
articole favorabile americanilor. Am fost cumpărat de CIA, ca toţi
ceilalţi.

Iranienii au fost gazaţi cu substanţe chimice germane. Eu ştiam, aveam probe. A fost inuman, criminal, iar
eu am tăcut. Nu sunt ziarist, sunt un agent al serviciilor americane de informaţii, chiar dacă CIA nu va
admite niciodată aceasta.

«Frankfurter Allgemeine» nu scrie niciodată adevărul. Nu ştiu ce s-ar fi petrecut dacă aş fi scris un articol
în favoarea lui Putin. Noi avem o informaţie pur americană. De fapt, suntem o colonie.

Ştiu ce se petrece dacă nu vreau să colaborez cu ei. De şase ori casa mea a fost percheziţionată, fiind
acuzat că aş fi dezvăluit secrete de stat. Nu mă interesează ce se va petrece. Nu am copii. Dacă mă vor
băga în închisoare nu-mi pasă, va fi bine dacă adevărul va fi oferit publicului.”

Cel de-al Treilea Război Mondial ne bate la uşă?

Probabil că majoritatea dintre noi au auzit de grupul masonic G20, care oficial este un forum ce a fost
creat în anul 1999, după crizele din Asia şi Rusia, pentru a reuni economiile dezvoltate şi economiile
statelor în curs de dezvoltare. Cu ocazia ultimului G20 (noiembrie 2014), unde nici de data aceasta nu s-a
petrecut nimic în beneficiul populaţiei, s-a remarcat încrâncenarea faţă de Putin, care a fost prezentat de
către mass-media occidentală ca fiind un demon sau chiar Antihrist în persoană. Cu toate acestea,
rămânând neclintit, Putin nu a răspuns provocărilor, nici celor venite din partea primului ministru britanic
David Cameron, care a calificat comportamentul lui Putin ca fiind hitlerist, şi nici altor atitudini
provocatoare.

Bineînţeles, problema este un pic mai complexă decât ne putem închipui la prima vedere. Jocul puterilor
în lume este în plină desfăşurare. În cartea sa, Marele Eşichier, apărută în 1997, Zbigniew Brzezinski, a
descris hegemonia Statelor Unite, devenită de netăgăduit după prăbuşirea URSS-ului. În opinia lui
Brzezinski, „prăbuşirea în 1991 a Uniunii Sovietice, după cea a sistemului comunist european (1989), a
pregătit terenul unei Noi Ordini Mondiale în care Statele Unite exercită o hegemonie absolută pentru o
durată nedeterminată de timp”. Rolul de arbitru pe care îl joacă Statele Unite este acum asigurat. În
opinia lui, victoria este totală şi ar fi nevoie de cel puţin un sfert de secol sau poate chiar de mai mult
pentru ca un stat precum China să devină o adevărată putere. „Niciun alt stat nu ar putea să pună sub
semnul întrebării supremaţia Statelor Unite pentru următorii 30 de ani, în cele patru dimensiuni ale
acesteia: militară, economică, tehnologică şi culturală.”

Totuşi, în această perioadă au apărut şi alte forţe, care sunt gata să se opună dorinţei de hegemonie a
SUA. Una dintre acestea este China.
În vreme ce statele occidentale, disperate din cauza declinului pe care îl înregistrează, îşi caută duşmani
pe care să-i atace, statele din BRICS (un grup de state care devin din ce în ce mai puternice şi care au un
cuvânt de spus în ceea ce priveşte politica mondială) îşi fac proiecte, lucrează împreună şi avansează
rapid. Astfel, China propune soluţii prin intermediul preşedintelui său, Xi Jinping, care, în data de 15
noiembrie, a făcut apel la populaţie pentru realizarea unor eforturi în vederea creării şi împlinirii visului
locuitorilor din zona Asia-Pacific. În opinia lui Xi Jinping, astfel de proiecte urmează tendinţa către pace,
dezvoltare şi cooperare reciprocă benefică şi necesită eforturi conjugate pentru prosperitatea şi progresul
regiunii. Economia chineză şi-a accelerat ritmul, cunoscând în ultimii ani o creştere rapidă. Structura
economică a cunoscut în mod constant o seamă de îmbunătăţiri, iar economia este din ce în ce mai mult
pusă în mişcare de inovaţii şi mai puţin de investiţii. Investiţiile chineze în străinătate ar trebui să atingă
1.250 de miliarde de dolari în următorii 10 ani.

Cooperarea între Beijing şi Moscova îngrijorează Occidentul

Toate semnele arată că Statele Unite şi aliaţii lor europeni s-au


lansat într-o adevărată cruciadă anti-rusească. Se ştie deja că
revoluţiile portocalii şi cele ale Maidanului au fost create în mod
artificial pentru a destabiliza Ucraina, care este din punct de vedere
istoric un stat slav, o piesă importantă în marea Rusie a Ecaterinei
a II-a şi apoi a Imperiului Sovietic, dar şi un pion al SUA ce poate
favoriza întreprinderile americane de pe piaţă. Ucraina este
totodată şi un element de întreţinere a tensiunilor cu vecinul rus. Ce
altceva ar fi putut să facă Rusia, dacă nu să reacţioneze pentru a-şi
apăra interesele în regiune? Am putea, de altfel, să salutăm atitudinea moderată a regimului lui Vladimir
Putin, care nu a dat curs niciuneia dintre numeroasele provocări la care a fost supusă. Ce să mai spunem
despre sancţiunile impuse Rusiei? Acestea nu au transformat nimic din datele problemei, ci doar i-au
determinat pe ruşi să apeleze la alţi furnizori, neeuropeni, pentru a-şi găsi astfel un colac de salvare. Marii
perdanţi ai acestor măsuri de represiune au fost pur şi simplu agricultorii şi industriaşii europeni, care au
pierdut în mod semnificativ o piaţă care era foarte profitabilă.

Pe 9 noiembrie 2014, Rusia şi China au semnat un acord-cadru cu privire la livrarea gazului natural
rusesc la Beijing, prin „coridorul de vest”, pornind de la zăcămintele de gaz din vestul Siberiei. În luna mai
a anului trecut, Moscova a acceptat să livreze în fiecare an Chinei 38 de miliarde de metri cubi de gaz, un
acord în valoare de 400 de miliarde de dolari pe 30 de ani. Aceste tensiuni dintre NATO şi Rusia au făcut
ca Putin să se apropie de China, semnând un parteneriat strategic care se bazează pe şase axe majore,
între care energia, afacerile şi comerţul (ambele ţări având intenţia de a-şi întări schimburile reciproce,
aducându-le de la valoarea actuală de 90 miliarde dolari pe an la o valoare de 200 miliarde dolari pe an în
2020), tehnologiile de vârf, cooperarea în industrie şi în finanţe şi totodată în domeniul militar. China şi
Rusia au hotărât să realizeze exerciţii militare comune, a căror frecvenţă şi amploare sunt din ce în ce
mai ridicate. Statele lor majore sunt strâns coordonate şi, de altfel, Rusia şi-a reluat vânzarea de arme şi
de tehnologie către China.

Este de la sine înţeles faptul că americanii nu văd cu ochi buni această apropiere dintre China şi Rusia,
apropiere care ar putea să conducă la crearea unei entităţi comerciale şi industriale de primă importanţă.
Rusia este o ţară bogată în materii prime de gaz şi petrol, iar China posedă o dinamică industrială fără
concurenţă. Această alianţă strategică ar putea astfel să domine pe termen mediu întreaga planetă.
Aşadar, în aceste condiţii, ne putem întreba dacă în Ucraina se apără drepturile omului sau doar
business-ul american. Obama şi Statele Unite joacă această carte a Ucrainei pentru a destabiliza
Kremlinul. Acest joc este periculos, întrucât mulţi autori şi analişti politici pun deja sub semnul întrebării
posibilitatea Occidentului de a se opune unei alianţe cum este cea formată de China şi Rusia la un loc.

În opinia economistului francez Jacques Sapir, adevăratele mize sunt altele. El denunţă lipsa de viziune a
Occidentului: „La acest summit (G20), statele NATO au urmărit crearea acestei divergenţe. Însă, pe
termen lung, ea constituie un adevărat pericol. Această divergenţă produce în realitate o nouă scindare a
lumii, scindare ale cărei consecinţe nefaste riscă să fie semnificative. Pericolul este acela că politica
americană, pentru că, în fapt, despre ea este vorba, este pe cale să genereze o ruptură între acele state
care tind să graviteze în jurul puterii formate de Rusia şi China şi statele aflate sub influenţa americană.
Este un joc atât periculos, cât şi stupid, căci toată lumea ştie că Statele Unite se află în declin. Şi nu
aceasta este metoda de a ieşi din criză. (…) Necesitatea unei cooperări la scară largă este evidentă. Este
invocată ideea că Rusia ar vrea să reconstituie puterea de altădată a URSS-ului. În consecinţă, se
doreşte ca acest proiect să fie «blocat», iar aceasta justifică în opinia Occidentului violenţa opoziţiei pe
care acesta o manifestă faţă de regimul lui Vladimir Putin. Adevărata miză pentru următorii 30 de ani este
însă alianţa dintre China şi Rusia. Pe de altă parte, este important să ştim dacă statele pe care le numim
BRICS vor ajunge să constituie un front coerent opozabil politicii americane. Restul este literatură. De
proastă calitate.”

Este evident că statele din BRICS sunt pe cale să arunce în aer fundamentele sistemului pus la punct la
Breton Woods, hegemonia dolarului fiind din ce în ce mai mult contestată. Preşedintele chinez consideră
chiar că aceste state ar trebui să participe activ la cooperarea internaţională multilaterală şi să-şi facă
auzită vocea în guvernarea economică mondială. China şi 20 de alte state au semnat, de altfel, pe 24
octombrie 2014, un protocol de acord care vizează crearea unei bănci regionale specializate în finanţarea
infrastructurilor şi concepută ca o alternativă la Banca Mondială. India, Singapore, Kazahstan, Pakistan,
Vietnam şi Qatar figurează printre cele 21 de ţări semnatare. Ne apropiem, oare, în curând de sfârşitul
FMI-ului şi a supremaţiei dolarului?

Declinul programat al unui Occident ce a ajuns deja să fie lipsit de cele mai elementare repere
morale

Kishore Mahbubani, profesor universitar şi diplomat din Singapore a realizat recent o analiză a situaţiei
lumii. Acesta afirmă că centrul Lumii s-a mutat în Asia. El aşază, de asemenea, Occidentul la locul său,
amintindu-i de lipsa sa de morală, de dispreţul său complet nefondat faţă de celelalte naţiuni, de prostul
obicei de a-şi modifica „propriile valori” atunci când interesele sale sunt în joc.

Drept răspuns, se pare că Statelor Unite şi aliaţilor europeni ai acestora li se face tot mai frică şi devin din
ce în ce mai disperaţi, cu atât mai mult cu cât din ce în ce mai multe state pun sub semnul întrebării
supremaţia americană artificial întreţinută prin intermediul dolarului. Recent, un raport semnat de 16 filiale
ale serviciilor de informaţii din Statele Unite a devenit public. Raportul evidenţiază faptul că aceste
organisme „au început deja să evalueze împreună impactul scăderii dolarului în calitate sa de monedă de
rezervă mondială şi de comerţ, comparând sfârşitul super-puterii americane cu căderea imperiului
Britanic după cel de-al Doilea Război Mondial”. În continuare, raportul capătă accente de coşmar şi
prevede prăbuşirea economică mondială şi o lungă perioadă de austeritate, de aproximativ 25 de ani, al
cărei punct de plecare ar fi fost luna mai 2015!

Doi înalţi responsabili militari de la Washington au ordonat pregătirea forţelor armate americane pentru un
eventual război împotriva unor state precum Rusia şi China, pe motiv că „supremaţia americană este
ameninţată”. Militarii au declarat: „Până de curând, noi am deţinut supremaţia în termeni de forţă şi de
potenţial, însă acum această supremaţie este ameninţată. Forţa electronică, atacul electronic, războiul
antisubmarin…, în toate aceste domenii moderne noi vom ajunge să fim depăşiţi în viitorul apropiat,
pentru simplul motiv că nu investim în aceste domenii.”

Mihail Gorbaciov a tras deja un semnal de alarmă cu privire la iminenţa unui al Treilea Război Mondial,
care este programat şi care devine din ce în ce mai probabil, pe măsură ce materiile prime se
împuţinează, iar stricăciunile produse de modificările climatice se intensifică. Europa este pe cale să
comită mari greşeli, urmând orbeşte pasul şi destinul Statelor Unite. Diversificându-şi relaţiile, sprijinită
fiind de BRICS şi de alte naţiuni din Asia Pacifică, Rusia este pe cale să dea naştere unei noi lumi, în
care americanii şi europenii vor juca rolul secundar, de subalterni. Un război mondial ar putea să modifice
datele problemei. Cel puţin unii aşa cred… şi se pregătesc pentru aceasta!