ADVERBUL

1. Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a

unei acțiuni, a unei stări.

2. Adverbul determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

El vorbește tare.

El este puțin trist.

A răspuns destul de bine.

3. Felul adverbelor
După înțeles adverbele sunt:
• Adverbe de loc : aici, acolo, sus, jos, înăuntru, dincolo, oriunde, deasupra,
împrejur etc.
• Adverbe de timp : azi, mâine, acum, atunci, alaltăieri, oricând, nicicând,
astă-vară, devreme
• Adverbe de mod : agale, alene, așa, bine, repede, frumos, rău, încet,
negreșit, deseori, oricum, nicicum, nebunește,cruciș, chiorâș, domnește etc.
4. Adverbe provenite din adjective sau din substantive

a) Bubico era un cățel arțăgos.→ ADJECTIV

Bubico mârâia arțăgos.→ADVERB

!!! ADJECTIVUL DEVINE ADVERB ATUNCI CÂND DETERMINĂ UN VERB.

b) Toamna a venit. (cine?) → SUBSTANTIV

Toamna cad frunzele. (când?) →ADVERB

 !!! SUBSTANTIVUL (care denumește anotimpuri, părțile zilei, zilele
săptămânii) DEVINE ADVERB atunci când indică timpul și răspunde la
întrebarea ,,când”.

5. GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADVERBULUI

Unele adverbe au grade de comparație care se formează în același fel

ca la adjective.

bine

1. Pozitiv: bine
2. Comparativ :
 de superioritate: mai bine
 de egalitate: la fel de bine / tot atât de bine
 de inferioritate: mai puțin bine
3. Superlativ:
a) relativ: de superioritate: cel mai bine
de inferioritate: cel mai puțin bine
b) absolut: de superioritate: foarte bine
de inferioritate: foarte puțin bine
 6. FUNCȚIILE SINTACTICE ALE ADVERBULUI

 Circumstanțial de loc: Pleacă acasă. (unde pleacă?)

 Circumstanțial de timp: A scăpat alaltăieri. (când a scăpat ?)
 Circumstanțial de mod: Prinde repede șoriceii! (cum prinde?)
 Atribut adverbial : Casa de acolo este grozavă! (care casă?)
 Nume predicativ: E bine să fii mereu în gardă! (cum e?)

7. Adverbe fără funcție sintactică

L-am tot pândit!
Mă cam grăbesc!
Mai are doar o șansă!

 Unele adverbe nu au funcție sintactică.

 Acestea de numesc semiadverbe.