Sunteți pe pagina 1din 2

O altă datina din Țara Românească este atunci când moare o fată mare,aceasta urmează sa fie

îngropată în rochie de mireasă, având părul despletit și cu o cunună de flori.

Deoarece se consideră că toți copii sugari care mor, vor fi îngeri, în țara noastră, obiceiul
este ca acesta să fie îmbrăcat cu o camasă albă, desfacută pentru a putea prinde aripi.
Totdeodată,există și datina să i se lege un brâu de culoare roșie pentru a-i servi la creșterea
aripilor pe care le va căpăta prin moarte.

Oamenii respectă tradiția îmbrăcării în haine frumoase,curate și scumpe a celui mort,


considerând că este păcat în fața lui Dumnezeu și în fața mortului să-l îmbrace cu ce prind la
îndemână. „Îmbrăcarea și gătirea mortului, numită alminterea gătarea, găteala sau și
primenirea mortului cu hainele cele mai scumpe, mai frumoase și mai tari, se face din iubirea
și cinstea ce o arătăm către dânsul și pentru credința, ce este, că morții se duc să călătorească
pe cealaltă lume, având a se înfățoșa înaintea lui Dumnezeu, la a doua venire, curași și
îmbrăcați tocmai cum s-au îngropat” . ( S fl. Marian, Înmormântarea la români, p. 48).

Românii pun accent și pe așezarea mortului în casă până la îngropare.În Bucovina este
datină ca mortul să fie așezat pe o laiță , înspre ușa casei, cu capul spre icoane și fața în sus,
cum ar veni spre răsărit și cu picioarele spre ușa ca și cum e gata să se ducă spre lumea
cealaltă. Astfel, legat de așezarea mortului avem blestemele : „vedea-te-aș cu fața-n sus/
vedea-te-aș întins pe laiță” (idem, p. 48)

După așezarea mortului pe laiță, femeile iți dau jos mărgelele, cerceii, inelele și alte accesorii
și încep să-l bocească. ,,În unele sate din Bucovina, precum în Vicovul-de-Sus este datină,
când moare un fecior holtei, ca să se adune mai multe fete mari și apoi, două câte două, să
bocească pe cel mort și, după ce sfârșesc cele două dintâi, încep celelalte două de pe urmă și
tot așa, pe rând, până-l duc de-l înfroapă”. (S.FL.Marian, p.79).

De îndată ce clopotele au vestit moartea cuiva, cei apropiași dar și cei care l-au văzut măcar
odată merg spre casa unde se află acesta pentru a-și lua rămas bun și pentru a-l vedea ultima
dată.

Oamenii din România dau de pomană „ca jertfă pentru sufletul mortului”( ibidem, p. 127)
tuturor care vin spre mort. Prin pomană ne referim la mâncare propriu-zisă, colivă, pom,
toiag, colaci, vămi,vin, „fiecare primind cele ce i se închină, mulțămește zicând: Dumnezeu
sa primească!...fie de sufletul celui repauzat!” (p.129)

Înmormântarea are loc după trei zile de la repauzare.Mortul este dus către biserică și aici se
face rânduila îngropării mirenilor, și toți se roagă pentru sufletul celui decedat .

Fiind creștini, considerăm ca ultimul eveniment din viața noastră, moartea, nu este decât
procesul prin care ne îndreptîm în funcție de faptele desăvârșite de-a lungul vieții, în Rai sau
Iad.