Lucrarea nr.

5
Dispersia luminii prin prismă

A. TEORIA LUCRĂRII

Definiţie: Dispersia este fenomenul de variaţie a indicelui de refracţie n

al unui mediu în funcţie de lungimea de undă λ a radiaţiei electromagnetice
care îl traversează.
La trecerea dintr-un mediu în altul, lumina îşi schimbă viteza de
propagare în funcţie de frecvenţa ei şi implicit, de lungimea de undă. Am
învăţat in clasa a 9-a că indicele de refracţie absolut al unui mediu „n” este
definit prin relaţia:
n=c/v
unde c este viteza luminii în vid, iar v este viteza luminii în mediul respectiv
De exemplu, viteza luminii în sticlă este de 200 000 km/s, iar în apă de
225 000 km/s.
În 1672 Newton arăta că lumina albă se poate obţine prin compunerea
radiaţiilor de diferite culori.
Două radiaţii monocromatice, prin a căror compunere rezultă lumină
albă, se numesc culori complementare.
Se observă fenomenul de dispersie a luminii naturale în prisma optică.
Prisma optică este un element optic transparent caracterizat de indicele
de refracţie absolut n şi de unghiul format de cei doi dioptri plani care o
delimitează de mediu, numit unghi refringent.
Trimiţând spre o prismă un fascicul îngust de lumină albă, provenind de
la un bec, se constată că, în punctul de incidenţă, după intrarea în prismă,
fasciculul începe să se descompună într-un fascicul colorat, din ce în ce mai
larg. Pe ecran va apărea o bandă multiplu colorată, culoarea trecând, treptat şi
continuu, de la roşu la violet prin toate culorile curcubeului.

Deoarece trecerea de la o culoare la alta se face în mod continuu,

imaginea obţinută pe ecran este numită spectrul continuu al luminii albe.

1
 Acest fenomen de descompunere a luminii albe în culorile componente
este numit dispersia luminii.

B. DISPOZITIVUL EXPERIMENTAL

Dispozitivul experimental:
Banc optic, prisme optice, sursă de lumină, lentile convergente, fantă,
ecran, raportor.

C. MODUL DE LUCRU

Aranjamentul experimental este indicat în fig.4.

Procedeul experimental constă în următoarele etape:
- se fixează poziţia de zero a bancului optic, raportorul R1 se pune pe
zero
- se fixează poziţia lentilei L2 , în aşa fel încât fanta F1 să fie luminată
la maxim, iar poziţia lentilei L1 , care este aşezată pe braţul fix al bancului
optic, să dea o imagine reală a fantei L1 pe ecranul mat EM, care este aşezat
la distanţa cea mai mică de raportoarele R1 şi R2 ;

- se roteşte prisma P, prin intermediul raportorului R2 , până ce se

stabileşte unghiul limită corespunzător; totodată se reglează claritatea
imaginii fantei F1 pe ecran prin deplasarea lentilei L1 ;
- se stabileşte unghiul de rotaţie a braţului mobil al bancului optic
BM, corespunzător unghiului limită;
- se înlătură ecranului mat EM, se reglează poziţia lentilei până ce
vizăm suficient de clar imaginea fantei F1 .
În urma acestui experiment constatăm că prisma descompune lumina
în culorile corespunzătoare, radiaţia albastră fiind deviată mai mult, având
un unghi de deviaţie mai mare, iar cea galbenă mai puţin, unghi de deviaţie
mai mic.