Dreptul comertului international Curs 2

Garantiile investitorilor straini

Sunt doua garantii:
- garantia impotriva indisponibilizarii investitiei
- garantia stabilitatii regimului juridic a investitiei
In ceea ce priveste garantia impotriva indisponibilizarii investitiei, aceasta are un
temei constitutional, art. 44 din Constitutie. Acest art. prevede ca nimeni nu poate fi expropiat
decat pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii cu dreptul la justa si prealabila
despagubire (varianta nemodificata). In varianta modificata a constitutiei din anul 2003 s-a mai
introdus o dispozitie, si anume in termeni expliciti s-a interzis nationalizarea sau orice alta
masura de trecere in proprietatea statului a unor bunuri a investitorilor straini pe criterii
discriminatorii. OUG 92/1997 a detaliat si a prevazut ca investitiile straine nu pot fi supuse
nationalizarii sau unor masuri cu efect echivalent decat in urmatoarele conditii:
a) despagubirea trebuie sa fie pentru cauza de utilitate publica; asta inseamna ca sunt
aplicabile dispozitiile unei singure legi, este vorba despre legea 33/1994 privind expropierea
pentru utilitate publica.
b) despagubirea trebuie sa fie echivalenta cu valoarea justa de piata a investitiei
expropriate, adica sa fie operata anterior momentului cand indisponibilizarea isi produce
efectele.
c) despagubirea trebuie sa fie prealabila, adica sa fie operata anterior momentului cand
indisponibilizarea isi produce efectele.
d) despagubirea trb sa fie adecvata, asta inseamna ca modalitatea de plata trebuie sa fie
potrivita cu natura investitiei expropriate, plata despagubirii poate fi facuta in numerar sau in
natura prin atribuirea unui bun echivalent.
e) despagubirea trebuie sa fie efectiva, aceasta inseamna ca ea trebuie sa fie lichida,
adica sa fie exprimata in bani care sa poata fi transferati liberi in strainatate in tara de resedinta a
investitorului strain. Despagubirea poate fi platita in moneda nationala sau in natura liber
convertibila.
Modalitatea de determinare a despagubirii. Principiul este ca aceasta se stabileste prin
acordul partilor, iar in cazul in care acest acord nu se realizeaza se poate merge la alegerea
investitorului strain la o instanta de judecata nationala in temeiul legii conteciosului administrativ
sau se poate merge la o instanta de arbitraj.
Cea de a doua garantie este garantia stabilitatii a regimului juridic al investitiei
straine. Aceasta inseamna ca investitia straina trebuie sa beneficieze de regimul legal in vigoare
la momentul in care este efectuata, daca de ex: legea in vigoare la momentul in care investitia
este realizata acorda investitorului anumite garantii, drepturi acestea se vor pastra pe durata pe
care legea o prevede, aceasta inseamna principiul stabilitatii si se exprima prin expresia tempus
regis actum. De la aceasta garantie exista o exceptie, aceeasi intalnita si la principiul legalitatii

1
de tratament, si anume mitior lex daca pe durata existentei investitiei apare un act normativ care
prevede conditii mai favorabile decat cele existente cand investitia s-a realizat aceasta se va
aplica imediat si investitorilor existenti.

Drepturile de care beneficiaza investitorii straini

Investitorii straini beneficiaza de un pachet de drepturi cu regim propriu, specifice.
Aceste derepturi specifice de care beneficiaza acestia sunt:
1. Dreptul la asistenta privind parcurgerea formalitatilor administrative, privind
constituirea si functionarea investitiei in tara. In cadrul Guvernului exista o agentie
specializata pentru promovarea investitiilor straine care are aceasta destinatie prin
lege, iar aceasta agentie este afiliata la o asociatie mondiala care se numeste Asociatia
mondiala a agentiilor de promovare a investitiilor cu sediul la Geneva la care
Romania este parte din anul 2004.
2. Dreptul la conversia in valuta si la transferul in strainatate al profitului obtinut
in Romania. OUG 92/1997 prevede ca veniturilor investitorilor straini indiferent sub
ce firma ar fi ele pot fi dividende, venituri obtinute din vanzarea actiunilor sau
partilor sociale, despagubiri pentru indisponibilizare, active de lichidare etc.
3. Dreptul investitorilor straini asupra bunurilor din tara. In ceea ce priveste
bunurile mobile si in ceea ce priveste bunurile imobile altele decat terenurile,
investitorii straini beneficiaza de regimul national. Ei au aceleasi drepturi ca si
cetatenii romani. O discutie exista si o evolutie legislativa importanta exista in ceea ce
priveste drepturile investitorilor straini asupra terenurilor din tara, si anume
Constituia din 1991 prevedea o incapacitate de folosinta a investitorilor straini de a
dobandi terenuri in tara, cetatenii straini si apatrizii nu pot dobani dreptul de
proprietate asupra terenurilor din tara, asadar era o incapacitate a dreptului de
folosinta, generala si abstracta. In anul 2003 art. 44 a fost modificat si el a permis,
optica legiutiorul s-a schimbat, investitorilor straini dreptul, capacitatea, vocatia de a
dobandi dreptul de proprietate asupra terenului, nu insa fara conditii. Conditiile
pentru dobandire:
In primul rand, dobandirea de terenuri prin mostenire legala nu este ingradita in niciun
fel. Ramane dobandirea dreptului de proprietate prin acte juridice fie inter vivos fie mortis causa
cum este cazul testamentului. Pentru actele juridice mentionate, constituia prevede urmatoarele
conditii:
a) pot dobandi in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la UE si din alte tratate la
care romania este parte;
b) pe baza de reciprocitate;
c) in conditiile prevazute de legea organica;
A doua conditie reciprocitatea. Aceasta este de doua feluri: reciprocitate legislativa,
atunci cand ea rezulta din coordonarea in sistemele de drept ale celor doua state in prezenta. A
doua forma de reciprocitate este reciprocitatea diplomatica care rezulta dintr-o convetie

2
internationala si reciprocitatea de fapt cand din practica instantelor de judecata dobandirea este
permisa.
A treia conditie prevazute de Constituie este pe baza legii organice, si anume legea
312/2005 privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii
straini si apatrizi precum si de catre persoanele juridice straine. Aceasta lege a intrat in vigoare la
1 ianuarie 2007. Prina aceasta lege s-au stabilit cateva principii.
In primul rand s-a stabilit un regim juridic diferit intre situatia persoanelor din celelalte
tari ale UE si pe de alta parte din statele terte. Pentru persoanele din celelalte state membre ale
UE a existat o prevedere generala si au existat doua regimuri speciale. Prevederea generala a fost
aceea ca li se aplica regimul national, dobandesc ca si romanii. Doua exceptii au fost admise, si
anume pentru terenurile avand ca scop constituirea de resedinte sau sedii secundare ni s-a acordat
un moratoriu de 5 ani de la data aderarii care a expirat la 1 ian 2012, apoi pentru lucrurile cele
mai serioase, adica pentru terenurile aflate in extra vilan, terenurile agricole, paduri si terenuri
forestiere ni s-a acordat un moratoriu de 7 ani care a expirat la 1 ianuarie 2014. Dupa 1 ianuarie
2014, la scurt timp, a fost adoptata legea 17 din 2014, care este in vigoare, privind unele masuri
de reglementare a vanzarii cumpararii terenurilor agricole situate in extra vilan pentru care s-a
prevazut ca persoanele fizice si juridice pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor din
tara in mod liber cu exceptia sau dupa exercitarea dreptului de preemptiune de catre vecini si
stat.
In ceea ce priveste statele terte pentru persoanele juridice si fizice din aceste state, atat
legea 312/2005 cat si legea 17/2014 prevad ca acestia nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor in tara decat in conditiile rezultate din tratatele internationale la care Romania
este parte pe baza de reciprocitate si in conditiile actualmente ale legii 17/2014 adica cu
exercitarea acelei preemtiuni.
4. Dreptul privind efectuarea operatiunilor valutare. In ceea ce priveste, acest drept
a fost liberalizat progresiv prin reglementari ale BNR, ultimul act de liberalizare a
avut loc la 1 sept 2006 cand nerezidentii au dobandit si dreptul de a efectua tranzactii
cu instrumente financiare pe piata monetara in mod liber fara autorizarea BNR, asta
insemnand posibilitatea achizitionarii monedei nationale in mod liber si mai ales
efectuarea de tranzactii cu moneda nationala si cumpararea de titluri de stat in
moneda nationala, acest moment a fost in acelasi timp cu convertibilitatea leului.
5. Dreptul privind angajarea de personal straini si in ceea ce priveste posibilitatea
de angajare a angajatilor straini de catre societatile romanesti a existat o evolutie
legislativa. Pana la OUG 92/1997 strainii puteau fi angajati numai pe posturi de
conducere si de specialitate, asadar, ca personal calificat, personalul de executie nu
putea fi decat romanesc. Dupa anul 1997 s-a liberalizat in sensul ca societatile cu
participatie straina pot angaja straini, dar numai sub permis de munca, nr. de permise
de munca fiind stabilit anual de Guvernul Romaniei. In ceea ce priveste angajatii din
UE piata este libera. Autorizatia de munca este pentru statele terte.
6. Dreptul privind solutionarea litigiilor cu privire la investitie. In cazul in care
izbucneste un litigiu privind relatia dintre investitorul straini si statul roman sau o
3
 autoritate publica, dar poate fi vorba si despre un judet, comuna, oras, agentie, pe
scurt tot ce se numeste autoritate publica. In acest caz investitorul strain are
urmatoarele posibilitati:
In primul rand, sa apeleze la o procedura interna in fata instantelor de judecata din
Romania in temeiul legii conteciosului administrativ, legii 554/2004.
A doua posibilitate este sa apeleze la o procedura arbitrala internationala institutionalizat,
iar OUG se refere la un centru special de arbitraj, si anume Centrul International pentru
solutionarea litigiilor relative la investitii care a fost constituit in temeiul Conventiei pentru
reglementarea litigiilor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, si anume
Conventia de la Washington din 1965 la care Romania a aderat in 1975. Centrul international
pentru solutionarea litigiilor relative la investitii isi are sediul la Washington, in lista de arbitrii a
centrului pentru a face parte se face la propunerea statului Romania are 2 persoane. O alta
posibilitate pe care investitorului o are este aceia in apela la un arbitraj ad hoc. Arbitrajul ad hoc
la care investitorii pot apela potrivit recomandarii din OUG 92/1997 este acela potrivit
regulamentului de arbitraj UNCITRAL. UNCITRAL este comisia natiunilor unite pentru dreptul
comertului international, este un organism specializat al natiunilor unite.

Facilitatile de care beneficiaza investitorii straini din tara

Clasificam facilitatile de care pot beneficia investitorii straini in doua categorii: facilitati
cu caracter normativ si facilitati cu caracter individual.
Facilitatile cu caracter normativ, adica cele care sunt generale si impersonale si care au
fost substantiale in anii 90, s-au restrans treptat. Iar prin OUG 85/2008 prin stimularea investitiei
se prevede ca o singura facilitate poate fi acordata investitorilor straini, si anume ceea ce se
numeste ajutorul de stat. Ajutorul de stat este o institutie reglementata la nivelul UE, UE fiind o
uniune economica unde nu exista protectionism statal, singurul ajutor care poate fi dat este
ajutorul de stat.
In ceea ce priveste facilitatile individuale, acestea au fost frecvente in anii 90, cea mai
reprezentativa facilitate este cea acordata investitiei acordate catre Coca Cola si ultima investitie
Renault de la Dacia, dupa aceea investitiilor individuale au fost inlaturate, dar acele societati care
au dobandit o facilitate individuale pe lungi perioade de timp au functionat pana la epuizarea
perioadei pana la care ele au fost aprobate.

Garantarea investitiilor prin intermediul unei agentii multilaterale

Romania este parte din 1992 la o conventie internationala, este vorba despre Conventia
de la Seul privind constituirea agentia multilaterale a garantarii investitiilor, aceasta agentie este
persoana juridica distincta si functioneaza in cadrul bancii nationale pentru reconstructie si
pentru dezolvtare si are sediul la Washington. Aceasta agentie multilaterala poate acorda garantii
pe care un investitor parte o face intr-un alt stat. Se poate acorda garantie pentru urmatoarele
riscuri:
a) riscul pentru limitare sau ridicare a transferului;
b) riscul de expropiere sau de alte masuri similare;
4
 c) riscul de nerespectare a contractului;
d) riscul de razboi sau de tulburari civile majore;
Acestea sunt riscurile eligibile. Daca initial conventia de la Seul, agentia multilaterla era
vazuta ca o protectie pentru investitorii straini pentru Romania, in acest moment Romania este o
tara sigura pentru investitiile straine.

Regimul general al importurilor si exporturilor in si din Romania

In dreptul roman, comertul international este liber, dar aceasta libertate nu este absoluta,
ci exista situatii in care comertul international al Romaniei este conditionat de autorizatii de
import sau de export. Este important faptul ca exista anumite categorii de marfuri care nu trec
frontiera romana numai in baza unei autorizatii de import sau de export. Categorii de
marfuri/produse: animalele si produsele de origine animala, plantele si produsele conexe,
subtantele stupefiante si psihotrofe, produsele alimentare si agricole, produsele medicale si
farmaceutice, armele munitiile, materialele explozive, produsele cu folosinta duala (civila si
militara), deseurice care sunt incluse la import si export, produsele periculoase pentru sanatatea
populatiei si mediul inconjurator, bunurile din patrimoniul national, produsele din tutun si
bauturile alcoolice, organismele modificate genetic, anumite produse chimice, metalele si
pietrele pretioase, produsele supuse accizelor. Aceste produse trec frontierea romana in baza unei
autorizatii. Aceste autorizatii sunt emise de agentii de stat specializate in domeniile respective,
cea mai celebra este asa numita Agentie nationala de control al exporturilor ANCECS, care
functioneaza in subordinea Ministerului Afacerilor Externe, aceasta se ocupa cu produsele
militare, tehnologiile de utilizare civila si militare, dar nu este singura autoritate care ocupa de
aceste autorizatii. Autorizatiile de import si export sau mai precis procedura de obtinere a
autoriatiilor de import si export este reglementata prin lege si sunt cateva idei de retinut. In
primul rand autorizatiile de import si export au urmatoarele caracteristici esentiale:
a) sunt intuitu personae;
b) se emit pe o perioada de timp limitata, de regula pe un an;
c) se emit cu limitare spatiala pentru o tara sau pentru un grup de tari;
d) se emit cu limitare materiala, adica numai pentru o marfa sau pentru un grup de
marfuri inrudite care sunt individualizate prin aceea denumire tarifara care este specifica UE,
adica este vorba despre sistemul armonizat de denumire si codificare a marfurilor potrivit
Conventiei de la Bruxelles din 1993
Procedura de analiza a cererilor pentru autorizatii este guverata la randul ei de alte
principii. Aceste principii sunt exprimate intr-un acord international, este vorba despre acordul
privind procedurile in materie de autorizatii de import, acord care a fost incheiat la Geneva in
1979 sub egida fostului acord general pentru tarife si comert cunoscut sub numele de GATT.
Acordul general pentru tarife si comertul a fost inlocuit prin acordul de la Marakes. In acest
acord de la Geneva sunt mentionate principiile care trebuie sa guverneze procedura de
autorizatii de import.
a) principiul legalitatii de tratament intre investitori; statele nu au voie sa
discrimineze intre investitorii straini
5
 b) pricipiul simplitatii procedurii; acordul spune ca procedurile trebuie sa fie cat mai
simple cu putinta in asa fel incat sa nu deregleze schimburile economice internationale
c) procedurile trebuie sa fie neutre in aplicarea lor si administrate in mod just si
echitabil
d) principiul publicitatii; procedurile de autoriizatii trebuie data publicitatii si nu trebuie
sa intre in vigoare decat la un timp rezonabil
e) principiul unicitatii organului emitent; acordul spune ca autorizatiile trebuie
acordate in principiu de catre un singur organ administrativ
i) se refera la sanctiuni: statele nu au voie sa sanctioneze pe investitori in cazul unor
erori minore in documentatie, iar eventualele sanctiuni pecuniare aplicate pentru erori nu
trebuie sa depaseasca suma necesara pentru a servi drept un simplu adverisment cu exceptia
situatiei in care exista frauda sau neglijenta.

Procedura de autorizare
Organul autorizat sa analizeze cererea de autorizare poate sa o refuze. Cererea de
autorizare poate fi refuzata in urmatorele situatii:
a) cand solicitantul nu indeplineste conditiile legale pentru a efectua operatiuni de
comert international
b) cand marfurile care fac obiectul cererii sunt contingentate limitate cantitiv
c) cand marfa este supusa controlului, supravegherii si nu sunt indeplinite conditiile
fie din Romania fie din tara de provenienta sau de destinatie, apoi cand marfa este interzisa
la import si la export
d) cand agentul economic in cauza a fost sanctionat cu masura suspendarii lui din
dreptul de a efectua operatiuni supuse autorizarii pentru fapte savarsite in prealabil,
incalcari ale regulilor.
Cand autorizatia este refuzata, agentul economic solicitant are o cale de atac, si anume
calea de atac din legea contenciosului administrativ, adica plangere prealabila la autoritatea
emitenta a refuzului care trebuie sa raspunda in 30 de zile. Daca nu raspunde in 30 de zile sau
respinge plangerea, calea este cea a contenciosului administrativ la Curtea de Apel de la sediul
autoritatii parate, dar foarte important de la sediul solicitantului reclamant. Instanta de judecata
are puteri depline, poate sa respinga cererea de emitere a autorizatiei, poate sa o admita sa oblige
autoritatea publica sa emita autorizatia si poate obliga autoritatea publica la plata de despagubiri
pentru prejudiciile cauzate investitorului prin refuzul de emitere al autorizatiei.

Natura juridica a autorizatiilor

Autorizatiile sunt acte administrative cu caracter individual, aceasta pe planul dreptului
administrativ, pe planul dreptului international privat sunt norme de aplicatie imediata sau norme
de aplicatie necesara. Normele de aplicatie imediata sau necesara sunt cele care se aplica cu
prioritate inainte oricarui conflict de legi, asta insemnand ca desi contractul ar fi suspus unei legi

6
straine care nu prevede o asemenea conditie, totusi marfa nu poate trece frontierea romana daca
legea romana nu prevede obligatia unei asemenea obligatie.
Obligatia de obtinere a autorizatie apartine uneia dintre parti care decid care are
obligatia. Insa legea spune ca partea care are obligatia este partea romana fiind la ea acasa.
Obligatia de obtinere a autorizatie are urmatoarea natura juridica:
a) aceasta obligatie este una de mijloace, partea care are obligatia trebuie sa faca toate
diligentele necesare sa obtina autorizatia; daca a depus toate diligentele si totusi autoritatea
refuza emiterea autorizatiei, acest caz este asimilat unui caz de forta majora si partea romana este
exonerata de raspundere, caci contractul nu se mai poate executa.
b) este posibil ca prin contract, printr-un document adiacent contractului sa se mentioneze
ca obligatia partii romane de obtinere a obligatiei este o obligatie de rezultat. In cazul in care
obligatia este rezultat si obligatia este respinsa, agentul roman raspunde pentru dauna produsa
strainului.