Insulina este un hormon, ce este compus din 2 lanțuri peptidice, formate

din 20 - 30 aminoacizi, unite între ele prin 2 legături bisulfidice. Moleculele

de insulină sunt asemănătoare la mamifere, astfel încât mulți bolnavi de
diabet sunt tratați cu insulină extrasă de la porci. Aceste molecule tind să
formeze dimeri în soluție.
Insulina este o proteină mică cu masa de 5734 daltoni și cuprinde 51
resturi aminioacidice. Este alcătuită din două lanțuri, un lanț A (cu 21 resturi
aminoacidice) și unul B (cu 30 resturi aminoacidice) legate prin două punți
disulfurice (A7-B7 și A20-B19); o a treia legătură disulfurică leagă restul Cys-
A6 cu Cys-A11.Insulinele altor specii diferă de cea umană. Diferența cea mai
mică există între insulina umană și cea de porc, acesta deosebindu-se
numai prin natura restului C-terminal al lanțului B. La om este treonina, la
porc alanina. Insulina de porc din care s-a detașat treonina terminală este
practic lipsită de antigenicitate și este folosită în tratamentul diabetului. Prin
tehnologia ADN recombinant s-a obținut insulina umană pentru uz
terapeutic. Insulina formează cu ionii Zn2+ agregate, dimeri, tetrameri,
hexameri. În pancreas insulina se află sub formă de hexameri. Forma
activă circulantă este probabil monomerul.
Ce trebuie sa stii despre insulina
Utilizarea insulinei, absolut necesara in diabet zaharat de tip 1, poate sa te sperie in prima instanta.
Cu toate acestea, chiar insulina iti salveaza viata si previne instalarea complicatiilor. Intrebuintarea
insulinei va deveni in scurt timp o activitate de rutina, dar aceasta presupune o perioada de inceput
in care sa inveti cat mai multe despre organismul tau si tipurile de insulina pe care poti sa le
folosesti.

Ce este insulina?
Insulina este cel mai important hormon folosit de organism in metabolismul glucidelor, adica al
zaharurilor din alimente. Ea este secretata de celulele beta existente in pancreas si mareste
permeabilitatea membranei celulare pentru glucoza, astfel incat aceasta sa poata trece usor prin
peretii celulelor, pentru a le hrani. Celulele corpului folosesc zaharurile drept combustibil pentru a
functiona normal.

Dar deteriorarea celulelor beta, care are loc in caz de diabet zaharat tip 1, blocheaza acest proces.
Glucoza nu este transferata in celulele tale, care „mor de foameˮ la propriu. In schimb, glucidele se
acumuleaza in sange.

Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci atunci cand celulele beta din pancreas sunt distruse de
sistemul imunitar sau de o boala ori o leziune a pancreasului. Deoarece organismul nu mai poate
secreta insulina in mod natural, el va avea nevoie toata viata de o sursa de insulina artificiala. De
aceea, tratamentul cu insulina este absolut obligatoriu in cazul diabetului zaharat de tip 1.
Odata pus diagnosticul de diabet zaharat de tip 1, medicul iti va recomanda tratamentul cu insulina
si un anumit regim de viata.

Tratamentul cu insulina
Insulina nu poate fi luata sub forma de pastile deoarece acizii din stomac o descompun, de aceea ea
este injectata cu ajutorul unei seringi sau al unui dispozitiv in forma de stilou sau prin intermediul
unei pompe de insulina. (link catre pag cu produse)

Exista o serie de tipuri, marci si surse diferite de insulina. Specialistii din domeniul sanatatii
prescriu de multe ori doua tipuri de insulina: insulina de la ora mesei si insulina bazala.
Insulina de la ora mesei (bolusul) are rolul de a controla nivelul glicemiei dupa masa.
Insulina de fond (bazala) se folosește pentru a raspunde nevoilor organismului pe
parcursul intregii zile si nopti.
In tratament, va trebui sa acorzi un interes special tipurilor de insulina recomandate de doctorul tau
si modului in care le poti aplica in mod optim.

Tipuri de insulina care ti se pot recomanda:

• Cu actiune rapida – incepe sa lucreze in aproximativ 15 minute. Aceasta are momentul de varf
la aproximativ 1 ora dupa ce o iei si continua sa lucreze timp de 2 pana la 4 ore.
• Cu actiune scurta – ajunge sa lucreze in aproximativ 30 de minute. Varful este intre 2 si 3 ore si
lucreaza timp de 3 pana la 6 ore.
• Cu actiune intermediara – va ajunge in sange in 2 pana la 4 ore dupa injectare. Are un varf
care poate fi de la 4 pana la 12 ore si lucreaza 12 pana la 18 ore.
• Cu actiune lenta sau prelungita – dureaza cateva ore pentru a ajunge in sistemul sanguin si
dureaza aproximativ 24 de ore.

Cele mai multe doze de insulina se vand intr-un mic flacon de sticla. Din el se poate scoate insulina
cu o seringa care aspira solutia. Insulina se gaseste si la doze sub forma de cartuse preumplute
(numite si stilouri sau pen-uri).
De asemenea, dozele de insulina necesare unei functionari sanatoase a organismului se pot obtine
de la o pompa (sau micropompa) – un dispozitiv pe care il poti purta la centura si care trimite
insulina in corp prin intermediul unui tub mic, timp de 24 ore pe zi. Acest dispozitiv actioneaza ca un
pancreas sanatos, eliberand periodic doze necesare functionarii organismului. Daca nu stii ce sa
alegi, nu iti face griji: medicul tau te va ajuta sa alegi tipul de insulina si metodele de administrare
cele mai bune pentru tine.

Cum functioneaza pompa de insulina

Pancreasul unei persoane fara diabet elibereaza in mod regulat cantitati mici de insulina in
organism, pentru a regla nivelul de glucoza in sange. Cantitatea de insulina eliberata variaza de la
persoana la persoana, in functie de metabolism sau alti factori precum activitatea fizica, nivelul de
stres si bolile. Cand o persoana mananca, pancreasul elibereaza o cantitate suplimentara de insulina
pentru regla nivelul glucozei in sange.

Terapia cu pompa de insulina este un tratament care imita indeaproape actiunea pancreasului,
asigurand o alimentare constanta cu insulina a organismului, dar si cu doze suplimentare, atunci
cand este necesar. Citeste aici mai multe despre folosirea pompei de insulina.

Cand medicul tau iti va vorbi despre insulina, el va mentiona trei parametri principali:

a) „Startˮ sau „declansareˮ – durata de timp in care insulina ajunge sange si incepe actiunea pentru
scaderea nivelului de zahar din sange
b) „Momentul de varfˮ – este momentul in care insulina actioneaza cel mai intens pentru scaderea
glicemiei
c) „Durataˮ – cat timp se pastreaza nivelul de actiune al insulinei, dupa momentul de varf.

Spre deosebire de terapia cu pompa de insulina, terapia conventionala cu injectii de insulina nu imita
actiunea pancreasului. Daca intrebuintezi injectiile, va trebui sa elaborezi impreuna cu medicul o
schema de utilizare a acestora.
O injectie generala cu insulina cu efect pe termen lung poate sa nu corespunda nevoilor variabile ale
organismului pe parcursul zilei. Folosind aceasta metoda, vei fi nevoit sa iti planifici mesele si
programul in functie de schema injectiilor. Terapia intensiva cu injectii, care presupune injectii zilnice
multiple cu insulina cu actiune de durata și cu actiune medie reprezinta o imbunatatire fata de
terapia conventionala cu injectii, dar tot nu asigura cantitatea precisa și constanta de hormoni pe
care o asigura o pompa de insulina.

Insulina este un hormon polipeptidic anabolizant produs in celulele beta din insulelele Langerhans
pancreatice.

Insulele Langerhans asigura functia endocrina a pancreasului prin producerea a 4 hormoni: glucagon
produs in celulele α, insulina produsa in celulele beta, somatostatina produsa in celulele β si
polipeptidul pancreatic (PP) produs de celulele PP sau F. Sinteza insulinei incepe dintr-un precursor,
pre-proinsulina.

Proinsulina (un polipeptid alcatuit dintr-un singur lant de aminoacizi) este transformata in insulina
prin procese proteolitice catalizate de protein convertaze (PC1, PC2/PC3) si carboxipeptidaza H.

In urma acestor reactii se produc o serie de intermediari (32,33 split proinsulina, 65,66 split
proinsulina, respectiv des-31,32 split proinsulina si des-64,65 split proinsulina); acesti produsi
intermediari sunt co-secretati odata cu insulina. Produsele finale ale clivajelor proteolitice sunt
insulina (polipeptid format din doua lanturi, lantul α de 21 aminoacizi si lantul β de 30 de aminoacizi,
unite prin 2 legaturi disulfitice) si peptidul-C (polipeptid format dintr-un singur lant de 31 de
aminoacizi).(1)

Secretia de insulina este reglata de nivelul glicemiei, hormoni gastrointestinali, hormoni pancreatici si
sistemul nervos vegetativ. Stimularea secretiei de insulina este determinata de hiperglicemie, unii
aminoacizi, glucagonul, gastrina, secretina, colecistokinina, glucagon-like peptid-1 (GLP-1) si
polipeptidul inhibitor gastric (GIP). Inhibarea secretiei de insulina este determinata de hipoglicemie,
somatostatina, adrenalina si noradrenalina.

Insulina poseda doua functii complementare: stimularea asimilarii glucozei din circulatia sistemica la
nivelul celulelor si inhibarea gluconeogenezei hepatice, functii ce realizeaza homeostazia glucozei.

O perspectiva noua asupra insulinei o descrie ca pe un ligant ce activeaza receptori celulari specifici,
receptori de insulina.

Acestia apartin superfamiliei receptorilor tyrosin-kinaza a caror activare moduleaza multiple cai de
semnalizare post-receptor. In acest fel, insulina regleaza procese celulare diverse cum ar fi sinteza
proteica, sinteza lipidelor, sinteza ARN si ADN, cresterea si diferentierea celulara. Insulina creste
asimilarea glucozei la nivel celular prin cresterea numarului de transportori transmembranari.

Acest fenomen a fost demonstrat prima oara la adipocite, ulterior si la muschii scheletici si miocard.

Stimularea insulinei la nivelul acestor celule mobilizeaza transportorii din compartimentele

intracelulare spre fata plasmatica a membranei celulare pentru a facilita patrunderea glucozei. (4).

Creierul este singurul tesut permeabil la glucoza fara participarea insulinei, de aceea scaderea
glucozei in sange la valori sub 50 mg/dL provoaca ameteli, convulsii, mergand pana la coma
hipoglicemica.
Efectele insulinei pot fi impartite in efecte pe termen scurt si efecte pe termen lung. Efectele pe
termen scurt servesc la mentinerea homeostaziei glucozei. Se obtin prin actiunea directa a insulinei
asupra membranei celulare crescand transportul transmembranar al glucozei, aminoacizilor si
potasiului cu activarea enzimelor citoplasmatice ( pyruvat-dehidrogenaza, glucogen-sintetaza, acetil-
CoA carbozilaza, fosforilaze).

Efectele pe termen lung necesita ore, chiar zile pana la instalarea lor si se adreseaza sintezei ADN si
proteinelor, precum si reglarii expresiei unor gene si cresterii celulare (2)

Secretia insulinei ca raspuns la stimularea glucozei urmeaza un model bifazic. In prima faza, ce
dureaza de la cateva secunde la aproximativ 10 minute, este eliberata insulina depozitata in
granulele secretorii ale celulelor beta.

Dupa o perioada de latenta de cateva minute, pana la ore, se secreta insulina nou sintetizata,
ajungand pana la o concentartie plasmatica de > 100 mU/l.

O scadere a raspunsului insulinei in prima faza poate fi primul semn de disfunctie care in timp
(urmatoarele luni sau ani) poate duce la instituirea unui diabet zaharat tip I (2) Diabetul zaharat
(DZ) este o afectiune metabolica complexa caracterizata prin cresterea concentratiei de glucoza ca
urmare a rezistentei celulelor la actiunea insulinei, a unei secretii insuficiente de insulina sau a
ambelor situatii.

Manifestarea majora in diabet este hiperglicemia, desi deficitul de insulina sau rezistenta la insulina
sunt asociate si cu anomalii ale metabolismului lipidic si proteic precum si ale echilibrului electrolitilor
si mineralelor. Marea majoritate a pacientilor diabetici se clasifica in doua categorii: DZ tip I si DZ tip
II. La acestia se adauga femeile care fac diabet zaharat in timpul sarcinii, asa-numitul diabet
gestational.

Exista o varietate de tipuri de diabet produse ca urmare a unor infectii, medicamente,

endocrinopatii, distructii sau disfunctii pancreatice si defecte genetice. (4)

Caracteristicile celor doua tipuri comune de diabet zaharat (1): DZ tip I DZ tip II Frecventa 5 – 10%
90 – 95% Varsta de debut Oricare, mai frecvent la copii si adultul tanar

La varsta avansata, dar poate apare si in copilarie si adolescenta Factori de risc Genetici, autoimuni,
de mediu Genetici, obezitate, rasa/etnie, sedentarism, hipertensiune, dislipidemii, ovar polichistic.