Sunteți pe pagina 1din 75

CUPRINS

1. INTRODUCERE 2
2. DESCRIEREA STRUCTURII ANALIZATE 3
2.1. Dimensiunile elementelor 3
3. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR ŞI GRUPAREA ACŢIUNILOR 5
4. PROIECTAREA PLANŞEULUI PESTE PARTER 7
4.1. Schema statică 7
4.2. Stabilirea încărcărilor de calcul 8
4.3. Stabilirea eforturilor de calcul la SLU 8
4.4. Determinarea armăturilor 9
4.5. Reguli constructive 14
5. DIMENSIONAREA GRINZII SECUNDARE 16
5.1. Schema statică 16
5.2. Stabilirea încărcărilor de calcul 17
5.3. Stabilirea eforturilor de calcul la SLU 18
5.4. Calculul armăturii longitudinale 19
5.5. Verificarea dintre inima şi talpa secţiunilor T 27
5.6. Verificarea la forţă tăietoare şi dimensionarea armăturii transversale 30
5.7. Prevederi constructive conform EC2 36
6. CALCULUL STRUCTURAL 37
7. DIMENSIONAREA GRINZII PRINCIPALE PESTE PARTER 45
7.1. Dimensionarea armăturii longitudinale 45
7.2. Dimensionarea armăturii longitudinale în câmp 45
7.3. Epura de întrerupere a barelor pentru armătura de la partea inferioară 48
7.4. Dimensionarea armăturii longitudinale în reazeme 53
7.5. Epura de întrerupere a barelor pentru armătura de la partea superioară 53
7.6. Calculul la forţă tăietoare 56
7.8. Dimensionarea etrierilor de suspendare 57
8. CALCULUL STÂLPULUI MARGINAL 61
8.1. Evaluarea efectelor de ordinul II 61
8.2. Dimensionarea armăturilor longitudinale 65
8.3. Calculul stâlpului marginal la forţă tăietoare 68
8.4. Reguli constructive pentru armarea stâlpilor 69
9. CALCULUL FUNDAŢIEI SUB STÂLPUL MARGINAL 70
9.1. Presiuni pe fundaţie 70
9.2. Dimensionarea armăturii din talpa fundaţiei 71
9.3. Verificarea la străpungere a fundaţiei 72
10. BIBLIOGRAFIE 75

1
1. INTRODUCERE
Normele europene au apărut din dorinţa de armonizare a reglementărilor la nivelul
Comunităţii Europene şi trebuie adoptate de fiecare ţară membră începând cu anul
2010. Această uniformizare a normelor la nivel european urmăreşte o mai mare
mobilitate a inginerilor constructori şi posibilitatea liberei concurenţe între firme în
cadrul Uniunii.
Eurocodurile sunt norme care conţin reguli generale pentru proiectarea structurilor şi
sunt în număr de 10:

EN 1990 Eurocod: Bazele proiectării structurilor


EN 1991 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor
EN 1992 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton
EN 1993 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel
EN 1994 Eurocod 4: Proiectarea structurilor mixte de oţel şi beton
EN 1995 Eurocod 5: Proiectarea structurilor de lemn
EN 1996 Eurocod 6: Proiectarea structurilor de zidărie
EN 1997 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică
EN 1998 Eurocod 8: Proiectarea seismică a structurilor
EN 1999 Eurocod 9: Proiectarea structurilor de aluminiu

În general eurocodurile sunt compuse din mai multe părţi, funcţie de problematica sau
tipul de structuri analizate. Eurocodul care se referă la calculul structurilor de beton,
EN 1992 este compus din 4 părţi:
EN 1992-1-1 Partea 1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri
EN 1992-1-2 Partea 1: Reguli generale – Calcul la foc
EN 1992-2 Partea 2: Poduri de beton
EN 1992-3 Partea 3: Silozuri şi rezervoare

Scopul acestei lucrări este de a familiariza cititorul cu principiile şi metodele de


dimensionare pentru structurile de beton armat folosind Normele Europene şi în
special EN 1992-1-1 sau, aşa cum este denumit în mod prescurtat, EC2.

Lucrare se doreşte o scurtă introducere în proiectarea unei structuri de beton armat


conform EC2 şi este scrisă sub forma unui îndrumător de proiectare. Structura propusă
este o structură de beton armat în cadre aflată într-o zonă cu seismicitate moderată,
astfel încât metodele de calcul şi dimensionare aseismică nu sunt prezentate în cadrul
lucrării.

2
2. DESCRIEREA STRUCTURII ANALIZATE
Structura proiectată este o clădire industrială cu funcţiunea de depozit, având regimul
de înălţime P+1E. Structura are 3 deschideri egale de 9m şi 6 travei de 6m. Înălţimea
parterului este de 4.20m şi este egală cu înăltimea etajului.
Funcţiunea de depozit a clădirii impune în interior spaţii libere pe suprafeţe relativ
mari. Separarea unor categorii de mărfuri face necesară închiderea a două spaţii de
9,00 x 12,00 m², amenajate în deschiderea centrală, pe câte două travei, la fiecare din
extremităţile tronsonului: între axele longitudinale 2 şi 3 şi axele transversale H şi K,
respectiv axele M şi O. Închiderea acestor spaţii se face cu zidărie de cărămidă cu
grosimea de 25 cm (vezi figura 1).
Circulaţia pe verticală şi funcţiunile auxiliare (vestiare, grupuri sanitare, mici ateliere
mecanice) sunt adăpostite de o anexă separată prin rost de clădirea principală a
depozitului. Aducerea şi evacuarea mărfurilor se realizează prin cele două tronsoane
marginale ale clădirii.
Pereţii de închidere sunt realizaţi din fâşii orizontale de BCA, cu deschiderea de 6,00
m. Pardoseala de la parter şi etaj este realizată din mozaic pe şapă. Elementele
structurii de beton nu se tencuiesc. Finisajele sunt de tip curent. Acoperişul este
termoizolat cu 5 cm de polistiren, iar hidroizolaţia este de tip curent cu straturi de
carton şi bitum.
Planşeele sunt realizate din beton armat monolit, cu grinzi principale dispuse
transversal şi grinzi secundare longitudinale.
Structura de rezistenţă pentru încărcări verticale este constituită din cadre transversale
şi longitudinale de beton armat. Stâlpii cadrelor sunt realizaţi din beton armat monolit.
Riglele cadrului la parter şi etaj sunt constituite de grinzile principale şi grinzile
secundare care se descarcă direct pe stâlpi. Legăturile dintre aceste grinzi şi stâlpi sunt
de tip nod rigid.
Dispunerea elementelor verticale este dată în figura 1.
Materialele utilzate la realizarea structurii de rezistenţă sunt următoarele:
 beton C20/25 (pentru structura de rezistenţă);
 beton C16/20 (pentru fundaţii);
 Oţel S500 (pentru armătura longitudinală şi transversală)

2.1. Dimensiunile elementelor


În mod normal dimesiunile elementelor se determină, într-o primă fază, dintr-un calcul
de predimensionare care nu face obiectul acestui exemplu (vezi [7]).
Dimensiunile elementelor de rezistenţă sunt următoarele:
a) Placa are o grosime de 9 cm;
b) Grinzile secundare au dimensiunile de 25x50 cm, iar grinzile principale de
40x100 cm;
c) Stâlpii au dimensiuni de 40x40 cm pentru stâlpii de colţ, 50x50 cm pentru
stâlpii marginali şi 60x60 cm pentru stâlpii centrali.
Aceste dimensiuni au rezultat din condiţii de rigiditate şi de rezistenţă.
3
Figura 1 - Plan cofraj [7]

4
3. EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR ŞI GRUPAREA ACŢIUNILOR
3.1. Evaluarea încărcărilor

Încărcările considerate sunt următoarele:


a) încărcările la nivelul planşeului peste parter sunt date în tabelul următor:

Tabelul 1
Valoarea
Tipul încărcării caracteristică
(kN/m2)
Greutate proprie 0.09·25=2.25
Pardoseală 1.00
Încărcare utilă 15.00

b) încărcările la nivelul planşeului peste etaj sunt date în tabelul 2:

Tabelul 2
Valoarea
Tipul încărcării caracteristică
(kN/m2)
Izolaţii şi termoizolaţii 0.50
Spaţiu tehnic 0.40
Zapadă (sk) 1.60

3.2. Gruparea acţiunilor

Combinarea acţiunilor se va face conform Normei Europene EN 1990.

Gruparea acţiunilor conform EN 1990 se face atât pentru stări limită de rezistenţă şi
stabilitate cît şi pentru stări limită de serviciu:

a) Gruparea acţiunilor la starea limită ultimă (SLU)

Conform paragrafului 6.4.3.2 din EN 1990 gruparea încărcărilor se face conform relaţiei (1)
sau, simplificat, conform relaţiei (2):

Ed = γSd E{γg,jGk,j ; γpP; γq,1Qk,1; γq,iψ0,iQk,i} pentru j ≥ 1; i > 1 (1)


sau
Ed = E{γG,jGk,j ; γPP; γQ,1Qk,1; γQ,iψ0,iQk,i} pentru j ≥ 1; i > 1 (2)
unde
- Ed = efectul însumat al încărcărilor care acţionează asupra construcţiei în
gruparea respectivă;

5
- γSd = coeficient parţial de siguranţă asociat incertitudinii tipului de încărcări şi a
efectului acestora asupra structurii;
Obs. Conform paragrafului 6.3.2 (1) γSd se poate considera în cea mai mare parte a cazurilor
egal cu 1.00.

- γG,j = coeficient parţial pentru încărcarea permanentă j;


- Gk,j = valoarea caracteristică a acţiunii permanente j;
- γP = coeficient parţial de siguranţă pentru încărcări date de eventuala
precomprimare a elementelor;
- P = valoarea reprezentativă a unei încărcări de precomprimare;
- γQ,1 = coeficient parţial de siguranţă pentru încărcarea variabilă predominantă;
- Qk,1 = valoarea încărcării variabile predominante;
- γQ,i = coeficient parţial de siguranţă pentru încărcarea variabilă i;
- ψ0,I = coeficient de grupare pentru acţiunea variabilă i;
- Qk,i = valoarea încărcării variabile i;

Relaţia folosită în cazurile curente este dată de relaţia (3) (cf. 6.4.3.2. (3)):

∑γ j ≥1
G, j G j + γ P P + γ Q ,1Qk ,1 + ∑ γ Q ,iψ 0 ,i Qk ,i
i >1
(3)

b) Gruparea acţiunilor la stări limită de serviciu (SLS)

Gruparea încărcărilor la starea limită de serviciu se face conform paragrafului 6.5.3 (a,b,c).
1) Gruparea caracteristică
Ed = E{Gk,j ; P; Qk,1; ψ0,iQk,i} pentru j ≥ 1; i > 1 (4)
2) Gruparea frecventă
Ed = E{Gk,j ; P; ψ1,1Qk,1; ψ2,iQk,i} pentru j ≥ 1; i > 1 (5)
3) Gruparea de lungă durată
Ed = E{Gk,j ; P; ψ2,iQk,i} pentru j ≥ 1; i ≥ 1 (6)
- ψ1 = coeficient care defineşte valoarea frecventă a unei acţiuni variabile;
- ψ2 = coeficient care defineşte valoarea de lungă durată a unei acţiuni variabile;
Valorile pentru coeficienţii de siguranţă şi cei de grupare sunt daţi în tabelul A1.1 respectiv
A1.2 din anexa A a normei europene EN 1991-1.

Obs. Clădirea de faţă având destinaţia de depozit (categoria E), conform tabelului A1.1,
coeficienţii ψi au următoarele valori:
- ψ0=1.00;
- ψ1=0.90;
- ψ2=0.80,
iar coeficientul de calcul γQ,1=1.50 (vezi tabelul A1.2(A).

Pentru fiecare din situaţiile de proiectare prezentate în acest exemplu se vor detalia
încărcările considerate şi modul lor de grupare.

6
4. PROIECTAREA PLANŞEULUI PESTE PARTER
4.1. Schema statică
Având în vedere că raportul laturilor, pentru orice ochi de placă, este mai mare de 2,
placa descarcă după direcţia scurtă. Fiind o placă care descarcă pe o singură direcţie,
eforturile de dimensionare se pot stabili folosind o grindă continuă de lăţime egală cu
1.00 m şi înălţime egală cu grosimea plăcii. Metoda de calcul se bazează pe calculul
elastic care este permis de EC2 atât pentru stări limită de serviciu cât şi pentru stări
limită de rezistenţă (vezi §5.4. din EC2).
Încărcarea permanentă acţionează după o singură schemă şi anume aceea cu valoarea
integrală uniform distribuită pe toată lungimea grinzii înlocuitoare, iar încărcarea
temporară acţionează după orice schemă posibilă. La paragraful §5.1.3 din EC2 este
descris modul de dispunere a încărcărilor pentru obţinerea momentelor maxime.
Momentele încovoietoare maxime în secţiunile caracteristice, se determină adunând pe
rând valorile produse de încărcările permanente, cu valorile cele mai mari produse în
fiecare secţiune considerată de încărcarea utilă, dispusă în ipoteza cea mai
defavorabilă. Se poate demonstra că dacă numărul de deschideri este mai mare decât 5,
atunci momentele maxime, pozitive şi negative, sunt aceleaşi de la o grindă cu cinci
deschideri.

Figura 2 - Scheme de încărcare pentru placa armată pe o direcţie [7]


Pentru a doua schemă (2) de încărcare se obţin momente maxime pozitive în câmpurile
1, 3 şi 5, iar din schema (3) se obţin momente maxime pozitive în câmpurile 2 şi 4.
Dispunerea încărcării conform schemei (4) duce la obţinerea momentului maxim
negativ în reazemul “b”, iar schema (5) la obţinerea momentului maxim negativ în
reazemul “c”.
7
4.2. Stabilirea încărcărilor de calcul
Stabilirea încărcărilor pentru SLU

Tabelul 3. Valorile încărcărilor la SLU


Încărcări permanente
Tipul încărcării Gk,j γG,j γG,jGk,j
2
(kN/m ) (kN/m2)
Greutate proprie 2.25 1.35 3.04
Pardoseală 1.00 1.35 1.35
2
TOTAL (g) kN/m 4.39
Încărcări variabile
Tipul încărcării Qk,1 γQ,1 γQ,1Qk,1
2
(kN/m ) (kN/m2)
Încărcare utilă 15.00 1.50 22.5
2
TOTAL (p) kN/m 22.5

4.3. Stabilirea eforturilor de calcul la SLU


Valorile maxime în valori absolute ale momentelor încovoietoare se pot determina cu
ajutorul coeficienţilor de influenţă, folosind relaţii de forma:
M i+,max = ( a ⋅ g + b ⋅ p ) ⋅ l 2 (7)
M i−,max = ( a ⋅ g + c ⋅ p ) ⋅ l 2 (8)
În aceste relaţii g şi p reprezintă încărcările permanente şi temporare pe m2 de
placă, iar l deschiderea de calcul. Coeficienţii de influenţă au fost notaţi cu a, b, c.
Secţiunile de calcul au fost notate aşa cum este indicat în figura 3.
În secţiunea a se consideră un moment egal cu 15% din momentul maxim obţinut în
secţiunea 1 pentru a ţine cont de încastrarea parţială a plăcii în grinda de beton armat
marginală ( conform §9.3.1.2 (2) din EC2).
a b c d e f
1 2 3 4
2,12 5 2,12 2,12 2,12 2,09 2,09

Figura 3 - Notaţiile folosite pentru secţiunile caracteristice la grinda cu 5 deschideri

Conform paragrafului 5.3.2.2 din EC2 deschiderea de calcul se calculează conform relaţiei
(9):
leff=ln+a1+a2 (9)

8
Figura 4 - Deschiderile de calcul pentru grinzi şi plăci [3]

Tabelul 4. Valorile eforturilor secţionale pentru SLU


Încărcarea Încărcarea Mmax,poz Mmax,neg
Deschiderea
Secţiunea

Coeficienţi de influenţă permanentă temporară


de calcul
(g) (p) (ag+bp)l2 (ag+cp)l2

a b c [m] [kN/m2] [kN/m2] [kNm/m] [kNm/m]


1 0.072 0.099 -0.026 2.125 4.39 22.50 11.49 -1.21
b -0.105 0.014 -0.120 2.12 4.39 22.50 -0.66 -14.21
2 0.033 0.079 -0.046 2.12 4.39 22.50 8.64 -4.00
c -0.079 0.032 -0.111 2.12 4.39 22.50 1.68 -12.78
3 0.046 0.085 -0.039 2.12 4.39 22.50 9.50 -3.04

4.4. Determinarea armăturilor


Secţiunea de calcul pentru placă este cea de grindă simplu armată cu secţiunea
100x9cm.
Schematizarea secţiunii de calcul este dată în figura 5.
x εc λx fcd
Fc
h d z
εs Fst
b=1,00m Deformaţii Eforturi unitare şi forţe
Secţiune specifice
Figura 5 - Schema de calcul simplificată pentru secţiuni dreptunghiulare simplu armate
supuse la încovoiere

Conform paragrafului 3.1.7 (3) din EC2 se admite la dimensionarea secţiunilor de beton o
distribuţie dreptunghiulară de eforturi unitare în beton:

Figura 6 – Distribuţia simplificată a eforturilor de compresiune din beton [3]

9
Coeficienţii λ şi η se determină cu relaţiile 3.19…3.22 de la paragraful menţionat anterior.
Pentru betoane cu rezistenţa carcateristică (fck) ≤ 50MPa, λ = 0.80 iar η=1.00

Relaţiile de calcul pentru dimensionarea armăturii se deduc pornind de la ecuaţiile de


echilibru:

1) ecuaţia de proiecţie:
Fc - Fs =0 (10)
λxbfcd - Asfyd=0 (11)
2) ecuaţiile de moment scrise în raport cu armătura şi cu betonul:
 λx 
M Ed = b ⋅ λx ⋅ f cd ⋅  d −  (12)
 2 

M Ed = As ⋅ f yd ⋅ z (13)

Relaţia (12) reprezintă o ecuaţie de gradul 2 în raport cu x, iar rezolvarea ei duce la


următoarele relaţii:
M Ed
m= (14)
b ⋅ d 2 ⋅ f cd

(
λx = d 1 − 1 − 2 ⋅ m ) (15)

z=d−
λx
=d−
(
d 1− 1− 2⋅ m ) (16)
2 2
d
z=
2
(
1+ 1− 2⋅ m ) (17)

M Ed
As ,rqd = (18)
f yd z

În relaţiile de mai sus notaţiile au următoarea semnificaţie:


- b – lăţimea secţiunii
- h – înălţimea secţiunii
- d – înălţimea utilă a secţiunii
- x – înălţimea zonei comprimate
- Fc – rezultanta eforturilor unitare din betonul comprimat
- Fs – rezultanta eforturilor de întindere din armătură
- fcd – rezistenţa de calcul a betonului
- fyd – rezistenţa de calcul a armăturii

Rezistenţele de calcul pentru beton şi armătură se calculează cu relaţiile următoare:


f ck
f cd = α cc (19)
γC

10
unde:
- αcc = 1.00 - coeficient care ţine cont de efectele pe termen lung asupra
rezistenţei la compresiune şi de efectele nefavorabile ale modului în care
sunt aplicate încărcările;
- γc = 1.50 - coeficient parţial de siguranţă pentru situaţiile de proiectare
durabile;
- fck = 20 MPa - rezistenţa caracteristică obţinută pe cilindru;

f ck 20
f cd = α cc = 1.00 ⋅ = 13.33MPa
γC 1.5

f yk
f yd = (20)
γs
unde:
- γs = 1.15 - coeficient parţial de siguranţă;
- fyk = 500 MPa - rezistenţa caracteristică obţinută pe cilindru;

f yk 500
f yd = = = 434.78 ≅ 435 MPa
γ s 1.15

Rezistenţele betonului sunt indicate în tabelul 3.1 din EC2 iar rezistenţa de calcul la
compresiune este dată în paragraful 3.1.6 (1).
Rezistenţa de calcul a armăturii se calculează aşa cum este indicat în figura 7 de la
paragraful 3.2.7 (2):

Figura 7 - Diagrama efort-deformaţie simplificată şi diagrama de calcul


pentru oţeluri (întinse sau comprimate) [3]

Observaţie. La dimensionare este de preferat alegerea unei schematizări de tip elastic-


perfect plastic, altfel este nevoie de un calcul iterativ pentru determinarea armăturii.

11
Pentru elementele solicitate la încovoiere, dimensionarea se face presupunând că secţiunea
se rupe prin zdrobirea betonului după ce armătura întinsă ajunge la curgere (pivotul B). În
acest caz trebuie impusă următoarea condiţie:
ξ=x/d≤ ξ b
unde:
ξ b - este înălţimea relativă a zonei comprimate pentru situaţia în care în fibra
extremă comprimată betonul ajunge la deformaţia de rupere iar armătura
ajunge la curgere;

ξ b = εcu2/(εyd+εcu2) =0.0035/(0.002175+0.0035)= 0,617


unde
εcu2 - deformaţia specifică maximă în beton la compresiune (3.50‰);
εyd - deformaţia specifică de curgere a armăturii (=435/200·103= 2.175‰)

Momentul de dimensionare în secţiunea 1 este MEd,1 = 11.49 KNm, iar lăţimea


secţiunii, b, se consideră egală cu 1.00m, înălţimea h fiind egală cu grosimea plăcii.

Acoperirea nominală cu beton se calculează conform §4.4.1 din EC2:


cnom = 15 mm
Presupunând un diametru de φ10 pentru armătură se obţine următoarea înălţime utilă:
d= h- Φ/2 –cnom
d=90-10/2-15=70mm
Din relaţia (14) se determină momentul normalizat:
M Ed 11.49 ⋅ 10 6
m= = = 0.176
b ⋅ d 2 ⋅ f cd 1000 ⋅ 70 2 ⋅ 13.33
d 70
z=
2
(
1+ 1− 2⋅m =
2
) (
⋅ 1 + 1 − 2 ⋅ 0.176 )
z = 63.18 mm

M Ed 11.49 ⋅ 10 6
As ,rqd = = = 418.08 mm 2
f yd z 435 ⋅ 63.18

Pentru această arie necesară de armătură se pot dispune bare de φ8 la pas de 10 cm.

Alegerea acoperirii cu beton a armăturilor se face în conformitate cu capitolul 4.4.1 din EN –


1992.
Acoperirea nominală trebuie calculată conform relaţiei (21) de la paragraful 4.4.1.1
c nom = c min + ∆c dev , (21)
unde:
- cmin = acoperirea minimă de calcul;
- ∆cdev = toleranţa de execuţie;
12
Acoperirea minimă rezultă din condiţii de aderenţă si de durabilitate şi se calculează
conform relaţiei (22) de la paragraful 4.4.1.2:
cmin = max {cmin,b ; cmin,dur + ∆cdur ,γ − ∆cdur ,st − ∆cdur ,add ;10 mm} (22)

unde:
- cmin,b = acoperirea minimă faţă de cerinţele de aderenţă;
- cmin,dur = acoperirea minimă faţă de cerinţele de mediu;
- ∆cdur,γ = marjă de siguranţă;
- ∆cdur,st = reducerea acoperirii minime în cazul oţelului inoxidabil;
- ∆cdur,add = reducerea acoperirii minime în cazul unei protecţii suplimentare;

Acoperirea minimă dată de cerinţele de mediu, cmin,dur, se determină în funcţie de clasa


structurală, care depinde de durata de viaţă a structurii (vezi EN 1990, tabelul 2.1) şi de
clasa de expunere a structurii (vezi EC 2, tabelul 4.1).
Marja de siguranţă ∆cdur,γ şi reducerile acoperirii minime, ∆cdur,st şi ∆cdur,add, se recomandă
să se ia egale cu 0.00.

În acest exemplu se consideră o clasă structurală S4, care corespunde unei durate de
exploatare egală cu 50 ani, şi o clasă de expunere a elementelor structurale, exceptând
fundaţiile, XC1 (elemente de beton situate în interiorul structurilor, având o umiditate scăzută
a aerului).

Pentru placă rezultă o acoperire minimă din condiţii de aderenţă, cmin,b=10 mm (diametrul
barei) şi o acoperire din condiţii de durabilitate cmin,dur = 10mm, acoperirea minimă fiind în
acest caz cmin = 10mm (vezi relaţia (22)).

În ceea ce priveşte toleranţa de execuţie, conform paragrafului 4.4.1.3 (1) aceasta se


recomandă a fi egală cu 10mm. Se pot accepta reduceri ale toleranţei în cazul în care se
asigură un control sporit al execuţiei. Pentru calculul plăcii se va lua ∆cdev= 5mm.
Acoperirea nominală folosită la dimensionare se calculează cu relaţia 4.1, de unde rezultă o
acoperire c nom = c min + ∆c dev = 10 + 5 = 15mm .

Aria de armătură obţinută din calcul trebuie să fie mai mare decât aria minimă de
armătură calculată cu expresiile următoare:
 f 
As ,min = max 0.26 ctm bt d ;0.0013bt d  (23)
 f yk 

unde:
fctm - valoarea medie a rezistenţei la întindere directă a betonului;
fyk - limita de elasticitate caracteristică a armăturilor;
bt - lăţimea medie a zonei întinse pentru secţiunea de calcul;
d - înălţimea zonei utile.
Pentru clasa de beton folosită în acest exemplu (C20/25) rezistenţa medie la întindere
directă, fctm, conform tabelului 3.1 din EN-1992 este egală cu 2.20MPa. Limita de
elasticitate caracteristică a armăturilor este fyk=500MPa. Folosind relaţia de mai sus
rezultă o cantitate minimă de armătură egală cu:
13
 2.20 
As ,min = max0.26 1000⋅ 70;0.0013⋅ 1000⋅ 70
 500 
As,min= 91.00 mm2 (<As,rqd = 418.08mm2)

În tabelul 5 sunt sintetizate calculele de dimensionare pentru armătura din placă, în


secţiunile caracteristice:

Tabelul 5
MEd h b cnom d m z As,rqd As,min As,eff
Secţiune

(kNm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm2) (mm2) (mm2)

a -1.72 90 1000 15 70 0.026 69.07 57.25 91.00 φ6/20 141.5


1 11.49 90 1000 15 70 0.176 63.18 418.08 91.00 φ8/10 503.00
b -14.21 90 1000 15 70 0.218 61.31 532.85 91.00 φ8/20+φ10/20 544.30
2 8.64 90 1000 15 70 0.132 65.02 305.50 91.00 φ6/20+φ8/20 392.70
2 -4.00 90 1000 15 70 0.061 67.80 135.62 91.00 φ6/20 141.5
c -12.78 90 1000 15 70 0.196 62.31 471.53 91.00 φ8/10 502.65
3 9.5 90 1000 15 70 0.145 64.47 338.73 91.00 φ6/20+φ8/20 392.70
3 -3.04 90 1000 15 70 0.047 68.33 102.27 91.00 φ6/20 141.5

Din tabelul 4 se observă ca în câmpurile 2 şi 3 există momente negative care au valori


importante (4.00kN în câmpul 2 şi 3.04kN în câmpul 3), prin urmare trebuie dispuse
armături şi la partea superioară în câmp.

4.5. Reguli constructive

Regulile privind distanţele maxime între bare pentru plăci trebuie să respecte
prevederile paragrafului §9.3 din EC2. Conform acestui paragraf distanţele între bare
nu pot să depăşească smax,slabs:
a) pentru armătura principală
smax,slabs = 3h ≤ 400mm
b) pentru armătura secundară (de repartiţie)
smax,slabs = 3,5h ≤ 450mm

În zonele cu forţe concentrate sau în zonele de moment maxim distanţele maxime sunt:
a) pentru armătura principală
smax,slabs = 2h≤250mm
b) pentru armătura secundară (de repartiţie)
smax,slabs = 3h≤400mm

În cazul plăcii analizate distanţa maximă între bare în zonele de moment maxim în
câmp şi pe reazem nu trebuie să depăşească 2x9cm=18cm.

14
O altă prevedere în cazul plăcilor este ca cel puţin jumătate din armătura dispusă în
câmp pentru preluarea momentului pozitiv maxim trebuie să fie continuă pe reazem
(§9.3.1.2 (1)).

Ancorarea armăturilor de la partea inferioară în dreptul reazemelor trebuie să respecte


prevederile din paragraful §9.2.1.5. Barele care preiau moment pozitiv în câmp trebuie
ancorate cel puţin 10 diametre în cazul în care se prevăd bare drepte şi nu mai puţin de
un diametru de îndoire (dm) în cazul în care se folosesc bare cu ciocuri (vezi figura 8):

Figura 8 - Ancorarea barelor de la partea inferioară în dreptul reazemelor intermediare [3]

Deşi placa descarcă pe o singură direcţie, din motive constructive trebuie dispusă şi o
armătură secundară sau de repartiţie. Această armătură de repartiţie are mai multe
roluri:
- formează împreună cu armătura principală plase care permit ţinerea la poziţie
a acestei din urmă;
- distribuie încărcările concentrate pe o lăţime mai mare de placă;
- preia momentele de pe direcţia paralelă cu latura lungă a plăcii;
- împiedică apariţia fisurilor datorate contracţiei betonului.
Şi armătura de repartiţie trebui să îndeplinească condiţia de procent minim care în
cazul acestei plăci este de 91mm2. Pentru armătura de repartiţie se aleg patru bare cu
dimetru de 6mm (113.2 mm2).

leff/5 leff/4 leff/4 leff/4 leff/4 leff/4 leff/4


φ6/20 φ6/20
φ6/20 φ8/20+φ10/20 φ8/10 φ8/10

φ6/25 φ6/25 φ6/25


leff leff leff
φ8/10
φ6/20+φ8/20

Figura 9 - Schema de armare a plăcii de beton armat

15
5. DIMENSIONAREA GRINZII SECUNDARE
5.1. Schema statică
Grinda secundară este o grindă continuă cu deschideri egale, care reazemă pe grinzile
principale (grinzile cadrului transversal). Schema statică este cea reprezentată în figura
10. S-au notat cu litere secţiunile distincte din dreptul reazemelor şi cu cifre secţiunile
distincte din mijlocul deschiderilor.

a b c c c b a
1 2 3 3 2 1
6,05 6,00 6,00 6,00 6,00 6,00

Figura 10 - Schema statică a grinzii secundare

Determinarea eforturilor secţionale se face în mod asemănător ca la placă, cu


observaţia că trebuie determinate şi valorile forţei tăietoare pe grindă.
În mod normal încărcarea dată de placă pe grindă nu este una uniform distribuită pe
lungimea grinzii (vezi figura 11), dar se poate admite în mod simplificat o astfel de
distribuţie, care se obţine prin înlocuirea încărcării trapezoidale cu una
dreptunghiulară, bazată pe fâsia de placă aferentă grinzii secundare (vezi figura 12).
40

5
25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2,03 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25 2.00 25
5.60
40
5.60

G2 25 x 50
40

Figura 11 - Aria aferentă de calcul pentru grinda secundară [7]

16
Q=q laf
)
q

d0 b d0
laf=d0/2+b+d0
/2
Figura 12 - Încărcarea uniform distibuită pe grindă

5.2. Stabilirea încărcărilor de calcul


Valorile încărcărilor la starea limită ultimă sunt date în tabelul 6.

Tabelul 6. Valorile încărcărilor la SLU

Încărcări permanente uniform distribuite pe suprafaţă


Încărcare
Tipul Gk,j γG,jGk,j laf
γG,j liniară
încărcării (kN/m2) 2
(kN/m ) (m)
(kN/m)
Greutate
proprie =0.9x25=2.25 1.35 3.04 2.25 6.83
placă
Pardoseală 1.00 1.35 1.35 2.25 3.04
Încărcări permanente uniform distribuite liniar
Încărcare
Tipul Gk,j γG,jGk,j
γG,j liniară
încărcării (kN/m) (kN/m)
(kN/m)
Greutate
=0.25x0.41x25
proprie 1.35 3.46 - 3.46
=2.56
grindă
TOTAL (g) kN/m2 11.76
Încărcări variabile uniform distribuite pe suprafaţă
Încărcare
Tipul Gk,j γG,jGk,j laf
γG,j 2 liniară
încărcării (kN/m2) (kN/m ) (m)
(kN/m)
Încărcare
15.00 1.50 22.50 2.25 42.59
utilă
TOTAL (p) kN/m2 50.63
17
5.3. Stabilirea eforturilor de calcul la SLU
Ca şi în cazul plăcii, valorile maxime ale momentelor încovoietoare se pot determina
cu ajutorul coeficienţilor de influenţă, folosind relaţii de forma:
M i+,max = ( a ⋅ g + b ⋅ p ) ⋅ l 2 (24)
M i−,max = ( a ⋅ g + c ⋅ p ) ⋅ l 2 (25)
În aceste relaţii g şi p reprezintă încărcările permanente şi temporare pe metru liniar de
grindă, iar l deschiderea de calcul. Coeficienţii de influenţă au fost notaţi cu a, b, c.
Secţiunile de calcul au fost notate asa cum este indicat în figura 10.
În secţiunea a se consideră un moment egal cu 15% din momentul maxim pozitiv din
primul câmp, pentru a ţine cont de încastrarea parţială a grinzii secundare în grinda
principală a cadrului transversal marginal.
Forţa tăietoare de calcul se determină tot prin intermediul coeficienţilor de influenţă,
folosind relaţiile următoare:
Vi +,max = ( α ⋅ g + β ⋅ p ) ⋅ l (26)
Vi −,max = ( α ⋅ g + γ ⋅ p ) ⋅ l (27)
În aceste relaţii g şi p reprezintă încărcările permanente şi temporare pe unitatea de
lungime, iar l deschiderea de calcul. Coeficienţii de influenţă au fost notaţi cu α, β, γ.
Valorile momentelor şi ale forţelor tăietoare maxime sunt date în tabelele 7 şi 8.
Tabelul 7. Momente maxime pozitive si negative pe grinda secundară
Secţiunea

Încărcarea Încărcarea + −
Deschiderea M max M max
Coeficienţi de influenţă permanentă temporară
de calcul
(g) (p)
(a·g+b·p)·l2 (a·g+c·p)·l2
a b c [m] [ kN/m ] [ kN/m ] [ kNm ] [ kNm ]
1 0.072 0.099 -0.026 6.05 11.76 50.63 214.46 -17.19
b -0.105 0.014 -0.12 6.025 11.76 50.63 -18.94 -265.37
2 0.033 0.079 -0.046 6.00 11.76 50.63 157.96 -69.87
c -0.079 0.032 -0.111 6.00 11.76 50.63 24.88 -235.76
3 0.046 0.085 -0.039 6.00 11.76 50.63 174.40 -51.61

Tabelul 8. Forţe tăietoare maxime în grinda secundară


+ −
Vmax Vmax
Secţiunea

Încărcarea Încărcarea
Deschiderea
Coeficienţi de influenţă permanentă temporară
de calcul
(g) (p) (α ·g+ β ·p)·l (α ·g+ γ ·p)·l

α β γ [m] [ kN/m ] [ kN/m ] [ kNm ] [ kNm ]


a 0.395 0.447 -0.053 6.05 11.76 50.63 165.02 11.87
bst -0.605 0.014 -0.62 6.05 11.76 50.63 -38.76 -232.96
bdr 0.526 0.598 -0.072 6.00 11.76 50.63 218.78 15.24
cst -0.474 0.103 -0.577 6.00 11.76 50.63 -2.16 -208.73
cdr 0.5 0.591 -0.091 6.00 11.76 50.63 214.81 7.64

18
5.4. Calculul armăturii longitudinale
Secţiunile de calcul pentru grinzi care fac parte din planşee depind de diagramele de
moment. Dacă placa planşeului se află în zona comprimată, atunci secţiunea de calcul
este una în formă de T, iar dacă se află în zona întinsă secţiunea de calcul este una
dreptunghiulară .
În ceea ce urmează se va detalia calculul armăturii longitudinale în secţiunile 1 şi b.
În secţiunea b, solicitată la moment negativ, datorită faptului că placa este întinsă,
secţiunea de calcul are formă dreptunghiulară.

5.4.1. Dimensionarea armăturii în secţiunea 1

În secţiunea 1, grinda este solicitată la moment pozitiv, prin urmare placa aflată la
partea superioară a grinzii este comprimată. În acest caz secţiunea de calcul este în
formă de T.
Lăţimea activă de placă se calculează conform paragrafului 5.3.2.1 (3) din EC2
folosind formulele:
beff = ∑ beff ,i + bw ≤ b (28)
unde:
beff ,i = 0.2bi + 0.1l0 < 0.2l0 (28a)
beff,i ≤bi (28b)
l0 este lungimea zonei de grindă unde placa este comprimată (distanţa între punctele de
anulare a momentelor).

Figura 13 - Lăţimea activă de placă

Figura 14 - Determinarea lungimii l0 pentru stabilirea lăţimii active de placă [3]

Corespunzător secţiunii 1 lungimea l0 este egală cu l0=0.85·6.05m=5.14m iar din


relaţiile (28a) şi (28b) rezultă lăţimile active de-o parte şi de alta a grinzii:
beff,1 = 0.2·2.00 + 0.1·5.14 = 0.914m
beff,1 ≤ 0.2·l0 (0.2·5.14 = 1.28m)
beff,1 ≤ b1 ( = 2.00/2 = 1.00m)
beff,2 = 0.2·2.00 + 0.1·5.14 = 0.914m

19
beff,2 ≤ 0.2·l0 (0.2·5.14 = 1.28m)
beff,2 ≤ b2 ( = 2.00/2 = 1.00m)

Din relaţia (28) se determină lăţimea activă de placă:


beff = beff,1+ beff,2 +bw=0.914+0.914+0.25=2.078m
beff=2078
beff,1=914 bw=250 beff,2=914

hf=90
d=465

h=500
410
250

Figura 15 - Secţiune de calcul pentru grinda secundară


în câmpul marginal

La dimensionarea secţiunilor T pot să apară următoarele cazuri atât în problemele de


dimensionare cât şi în cele de verificare:
a) λx ≤ hf caz în care dimensionarea armăturii se face ca la o secţiune simplu
armată dreptunghiulară, cu lăţimea egală cu beff (vezi figura 16)
b) λx > hf caz în care dimensionarea armăturii se face după reguli specifice
acestor tipuri de secţiuni (vezi figura 17)
beff
beff,1 bw beff,2
hf εc fcd
λx

Fc
x
d
h

Fs
εs
as

bw
Figura 16 - Schema de calcul pentru grindă T pentru cazul în care λx ≤ hp

beff
beff,1 bw beff,2
εc fcd
Fc
hf
λx
x
d
h

Fs
εs
as

bw
Figura 17 - Schema de calcul pentru grindă T pentru cazul în care λx > hp

20
Primul pas în rezolvarea problemei de dimensionare constă în determinarea poziţiei
axei neutre. Pentru aceasta se consideră cazul limită în care λx = hp şi se calculează
momentul corespunzător acestei situaţii.
λx h
z=d− =d− f (29)
2 2
M lim = beff h f f cd z (30)
a) Mlim ≥ MEd => λx≤hf
b) Mlim < MEd => λx>hf

a) Cazul λx ≤ hp
M Ed
m= (31)
beff ⋅ d 2 ⋅ f cd

Celelalte relaţii (15…18) se păstrează:


(
λx = d 1 − 1 − 2 ⋅ m ) (32)
d
z = (1 + 1− 2⋅ m) (33)
2
M Ed
As ,rqd = (34)
f yd z

b) Cazul λx > hp
 hp 
M Ed − (beff − bw )h p f cd  d − 
 2
m= 2
(35)
b ⋅ d ⋅ f cd
(
λx = d 1 − 1 − 2 ⋅ m ) (36)
Aria de armătură necesară devine:
λxbw f cd + (beff − bw )h p f cd
As ,rqd = (37)
f yd

În cazul în care λx > hp trebuie verificat dacă ξ = x/d ≤ ξb. Dacă această condiţie nu
este respectată atunci trebuie redimensionată secţiunea.

În ceea ce urmează sunt detaliate calculele pentru secţiunea de moment maxim din
primul câmp, “1”.

Presupunând că folosim bare cu diametru de φ25 pentru armătura longitudinală şi


etrieri din φ8, acoperirea de calcul se determină ţinând cont de acoperirile minime atât
pentru etrieri cât şi pentru armătura longitudinală:
- pentru etrieri

21
cmin,t = max(8mm, 15mm, 10mm)=15mm
∆cdev=10mm
cnom = cmin+ ∆cdev
cnom,t = 25mm
- pentru armătura longitudinală:
cmin,l = max(25mm, 15mm, 10mm) = 25mm
cnom,l = 25+10 = 35mm

Acoperirea cu beton pentru armătura longitudinală trebuie să fie maximul între


acoperirea nominală pentru etrieri plus diametrul etrierului şi acoperirea nominală
pentrul barele longitudinale:
c = max(cnom,l ; cnom,t+ φetr.) = max (35; 25+8)
c = 35mm
as = c+φ/2
as = 35+25/2=47.5mm

Înălţimea utilă a secţiunii este:


d = h-as = 500-47.5 = 452.5mm
Pentru cazul limită λx = hp braţul de pârghie al forţelor interioare este:
z = d - hf/2 = 452.5 - 90/2 = 407.5mm
Mlim=2078·90·13.33·407.5·10-6
Mlim=1015.89 KNm

Deoarece Mlim > MEd, dimensionarea se va face conform cazului (a), ca pentru o
secţiune dreptunghiulară simplu armată cu lăţime egală cu beff .
M Ed 214.46 ⋅ 10 6
m= =
beff ⋅ d 2 ⋅ f cd 2078 ⋅ 452.5 2 ⋅ 13.33

m = 0.038

(
λx = d 1 − 1 − 2 ⋅ m )
(
λx = 452.5 1 − 1 − 2 ⋅ 0.038 = 17.45 mm )
ξ=x/d= 17.45/452.5=0.038≤ ξ b=0.617
d 452.5
z=
2
(
1+ 1− 2⋅m =
2
) (
1 + 1 − 2 ⋅ 0.038 )
z = 443.78 mm

M Ed 214.46 ⋅ 10 6
As ,rqd = = = 1110.9 mm 2
f yd z 435 ⋅ 443.788

Se aleg 2 bare φ25 şi o bară φ16 pentru care aria de armătură efectivă este
1182.81mm2.
22
Aria minimă se calculează conform relaţiei 23:
 f 
As ,min = max0.26 ctm bt d ;0.0013bt d 
 f yk 

 2.20 
As ,min = max0.26 250 ⋅ 452.5;0.0013 ⋅ 250 ⋅ 452.5 = max{129.27;147.06} = 146.06 mm 2
 500 
În tabelul 9 sunt sintetizate dimensionările din câmpurile 1, 2 şi 3.

Tabelul 9.
Secţiune

beff d Mlim M m λx z As,rqd As,eff

(mm) (mm) (kNm) (kNm) (mm) (mm) (mm2) (mm2)


1 2078 452.5 1015.89 214.46 0.038 17.45 443.8 1110.9 2φ25+1φ20 1182.9
2 1890 452.5 923.98 157.96 0.031 14.07 445.5 815.2 2φ20+1φ16 829.38
3 1890 452.5 923.98 174.40 0.034 15.57 444.7 901.5 3φ20 942.48

5.4.2. Dimensionarea armăturii în secţiunea b

În secţiunea b, deoarece placa este întinsă, calculul se face ca pentru o secţiune


dreptunghiulară dublu armată cu condiţia ca armătura de la partea inferioară să fie bine
ancorată în secţiunea de reazem. Armătura din câmp se consideră armătură
comprimată. Având în vedere că armarea de la partea inferioară diferă în câmpurile 1
şi 2, se va considera ca armătură comprimată, armătura cu aria cea mai mică.

Dimensionarea secţiunilor dublu armate solicitate la încovoiere se face pornind de la o


schemă de distribuţie a eforturilor interne aşa cum este arătat în figura 18.
fcd
as2

εc Fsc
εsc
As2 x λx Fc

z
h
d

As1
εst
Fst
b
as1

Deformaţii Eforturi unitare


Secţiune specifice si forţe
Figura 18 - Schema de calcul pentru secţiuni dreptunghiulare
dublu armate conform metodei simplificate

23
Relaţiile de echilibru pentru o secţiune dreptunghiulară dublu armată sunt următoarele:

a) ecuaţia de proiecţie
Fc + Fsc - Fst = 0 (38)
sau
bλxf cd + As 2σ a 2 − As 1 f yd = 0 (39)

b) ecuaţia de moment în raport cu armătura întinsă:


 λx 
M Ed = bλxf cd  d −  + As 2σ a 2 (d − a s 2 ) (40)
 2 

Pentru armăturile utilizate în România (PC52 şi OB37) condiţia ca armătura


comprimată să ajungă la curgere este ca λx ≥ 2as2. În cazul oţelurilor cu limită de
curgere superioară această condiţie trebuie revizuită. Armătura comprimată ajunge la
curgere dacă λx ≥ 3as2, condiţie dată de limita superioară de curgere a oţelului.

Dimensionarea armăturii întinse în cazul în care se cunoaşte armătura comprimată


trebuie să ţină cont de poziţia axei neutre. Dacă λx ≥ 3a2 atunci armătura comprimată
ajunge la curgere, în caz contrar efortul unitar este egal cu limita de curgere. La
dimensionare se poate determina dacă armătura comprimată a ajuns la curgere sau nu
prin calcularea unui moment convenţional, Mlim corespunzător lui λx = 3as2.
 3a 
M lim = b3a 2 f cd  d − 2  + As 2 f yd (d − a s 2 ) (41)
 2 

În funcţie de valoare lui Mlim în raport cu momentul de dimensionare se disting două


cazuri pentru dimensionarea armăturii:
a) Mlim ≤ MEd atunci λx ≥ 3as2
În acest caz armătura comprimată ajunge la curgere şi relaţiile (39) şi (40) devin:
bλxf cd + As 2 f yd − As 1 f yd = 0 (42)

 λx 
M Ed = bλxf cd  d −  + As 2 f yd (d − a s 2 ) (43)
 2 

Relaţia (43) este o ecuaţie de ordinul II în raport cu λx:


 2(M Ed − As 2 f yd (d − a s 2 )) 
λx = d  1 − 1 −  (44)
 2
bd f cd 
 

λx d  2(M Ed − As 2 f yd (d − a2 )) 
z=d− = 1+ 1−  (45)
2 2  bd 2 f cd 

24
Armătura întinsă rezultă din relaţia (42):
bλxf cd
As 1 = As 2 + (46)
f yd

sau
M Ed
As 1 = (47)
zf yd

b) Mlim > MEd atunci λx < 3as2


În acest caz ecuaţia de moment se scrie în raport cu armătura comprimată:
 λx 
M Ed = bλxf cd  a s 2 −  + As 1 f yd (d − a s 2 ) (48)
 2 

 λx 
Termenul bλxf cd  a s 2 −  ≅ 0 de unde se poate deduce:
 2 

M Ed
As 1 = (49)
f yd (d − as 2 )

Pentru calculul în secţiunea b se consideră As2 = 1182.9 mm2 (2φ25+1φ16), iar


acoperirea de calcul la partea superioară as1 = 72.5mm. Acoperirea de 72.5mm se ia
pentru a ţine cont de faptul că armăturile de la partea superioară a grinzilor secundare
trec pe sub armăturile de la partea superioară a grinzilor principale.
Deoarece s-a efectuat dimensionarea armăturii la partea inferioară, se poate determina
în mod exact acoperirea de calcul a acestei (distanţa de la faţa elementului la centrul de
greutate al armăturilor):
2 ⋅ 490.9 ⋅ 47.5 + 201.1 ⋅ 43
a2 = = 46.7 mm
2 ⋅ 490.9 + 201.1
 3 ⋅ 47.7 
M lim = 250 ⋅ 3 ⋅ 46.7 ⋅ 13.33 ⋅  427.5 −  + 829.4 ⋅ 435 ⋅ (427.5 − 46.7 )
 2 

M lim = 362.82 kNm

Deoarece Mlim > MEd ( 362.82kNm > 265.37kNm) => λx < 3a2
M Ed 265.37 ⋅ 10 6 2
As 1 = = = 1592.81 mm
f yd (d − a 2 ) 435(427.5 − 47.7 )

Se aleg 2φ25 + 2φ20 (A(2φ25 + 2φ20)=1610mm2)

25
as1=72.5
As1

d=427.5
h=500 As2

as2=46.7 b=250

Figura 19 - Schema de calcul pentru secţiunea b

În tabelul 10 sunt sintetizate calculele pentru secţiunile a, b şi c.

Tabelul 10
Secţiune

a1 a2 As2 Mlim MEd As1,rqd As1,eff

(mm) (mm) (mm2) (kNm) (kNm) (mm2) (mm2)


a 72.50 46.7 1182.81 362.82 32.17 194.20 2φ12 226.2
b 72.50 44.5 829.38 298.67 265.37 1592.81 2φ25+2φ20 1610.1
c 72.50 45 942.48 318.78 235.76 1416.93 3φ25 1472.6

Deoarece atât în câmpul 2 cât şi în câmpul 3 există situaţii în care avem momente
negative în câmp, trebuie făcută o dimensionare şi pentru armăturile care preiau aceste
solicitări. Deoarece momentele negative în câmp sunt mult mai mici decât momentele
pozitive rezultă că şi aria armăturilor de la partea superioară în câmp este mai mică
decât cea de la partea inferioară. Prin urmare o să rezulte λx < 3as2, iar dimensionarea
se va face conform situaţiei (b) de la dimensionarea secţiunilor dreptunghiulare dublu
armate.
Aplicând relaţia (49) rezultă următoarele armări:
• Sectiunea 2:
M Ed 69.87 ⋅ 106
As 1,rqd = = = 416.65mm2
f yd (d − as 2 ) 435(430 − 44.5 )
Se aleg 3φ14 (A(3φ14)=461.7mm2)

• Sectiunea 3:
M Ed 51.61 ⋅ 106
As 1,rqd = = = 308.16 mm2
f yd (d − as 2 ) 435(430 − 45 )
Se aleg 3φ12 (A(3φ12)=339.3mm2)

26
Schema de armare a grinzii secundare este dată în figura 20:

2φ12 2φ25+2φ20 3φ25 3φ25 3φ25

a b c c c
1 2 3 3
2φ25+1φ16 3φ20
2φ20+1φ16 3φ20

Figura 20 - Schema de armare a grinzii secundare

5.5. Verificarea dintre inima şi talpa secţiunilor T

Conform paragrafului 6.2.4 din EC2 trebuie determinată rezistenţa la forfecare între
talpa şi inima grinzii.
Rezistenţa la forfecare a plăcii poate fi calculată considerând placa formată dintr-un
sistem de biele comprimate asociate unor tiranţi corespunzând armăturilor întinse.
Efortul de forfecare longitudinal vEd, dezvoltat la interfaţa dintre o latură a tălpii şi
inimă este determinat de variaţia forţei axiale normale (longitudinale) în partea de
placă considerată:
v Ed = ∆Fd / (h f ⋅ ∆x ) (50)

în care:
hf este grosimea plăcii la joncţiunea cu inima
∆x este lungimea considerată (vezi figura 18)
∆Fd este variaţia forţei axiale în placă pe lungimea ∆x

Valoarea maximă ce se poate admite pentru ∆x este egală cu jumătate din distanţa
dintre secţiunea de moment nul şi secţiunea de moment maxim. Atunci când se aplică
sarcini concentrate, se plafonează ∆x la distanţa între încărcări.

27
A - biele comprimate
B - bare longitudinale ancorate dincolo de proiecţia punctului cu θf (cf. 6.2.4 (7) din EC2)

Figura 21 - Notaţii pentru joncţiunea între inimă şi talpă [3]

Aria secţiunii armăturilor transversale pe unitatea de lungime, Asf/sf, poate fi


determinată cu expresia:
(A sf f yd / s f ) ≥ vED ⋅ h f / cot θ f (51)

Condiţia ca betonul din bielele comprimate care se formează în tălpile grinzilor T să


nu se zdrobească este dată de relaţia următoare:
v ED ≤ νf cd sinθ f cos θ f (52)

unde:
 f ck 
ν = 0 .6  1 −  (53)
 250 

Valorile menţionate de anexa naţională pentru cot θf sunt :

cot θ f = 2.0 pentru tălpi comprimate (θf = 26.5º)


cot θ f = 1.25 pentru tălpi întinse (θf = 38.6º)

În cazul în care forfecarea între placă şi inimă este combinată cu încovoiere


transversală, ca arie a secţiunii armăturilor se ia valoarea indicată de expresia (51) sau
jumătate din aceasta plus aria necesară pentru încovoiere transversală, dacă aria astfel
obţinută este mai mare.

Dacă vEd este mai mic decât kfctd, nu este necesară o armare în plus faţă de cea necesară
pentru încovoiere.

Valoarea lui k recomandată de anexa naţională este k = 0.4.


28
Armătura longitudinală întinsă din talpă trebuie ancorată dincolo de biela necesară
transmiterii forţei înapoi la inimă, în secţiunea în care aceste armături sunt necesare (a
se vedea secţiunea (A-A) în figura 21).

În primul câmp talpa grinzii secundare este comprimată pe o distanţă egală cu 0.85l0.
∆x se consideră un sfert din această distanţă:
∆x = ¼ 0.85l0 = 0,25·0,85·6,05 = 1.28m
Rezultanta eforturilor de compresiune din beton creşte pe distanţa ∆x cu:
∆M b f − bw
∆Fd = (54)
(d − h f ) 2b f
unde:
- ∆x lungimea considerată
- ∆M creşterea de moment pe distanţa ∆x
-d înălţimea utilă a secţiunii;
- hf grosimea plăcii;
- bf lăţimea activă de placă;
- bw lăţimea grinzii;
Creşterea de moment pe distanţa ∆M se determină pentru forţa tăietoare maximă
obţinută în reazemul a.
∆M=Vmax,a· ∆x – (g+p)· ∆x2/2
∆M=165.02·1.28 – (11.76+50.63)·1.282/2=160.11kNm

Incrementul de forţă în talpa comprimată este:


∆M b f − bw 160.11 2078 − 250
∆Fd =
(d − h f / 2 ) 2b f (452.5 − 90 / 2 ) ⋅ 10 2 ⋅ 2078 = 172.81kNm
= −3

Rezultă că efortul de forfecare longitudinal este:


vEd = ∆Fd / (h f ⋅ ∆x ) = 172.81 ⋅ 10 3 (90 ⋅ 1280 ) = 1.50 MPa

Se verifică dacă vEd ≤ kfctd.

Rezistenţa de calcul la întindere fctd este definită ca:


f ctd = α ct f ctk ,0.05 γ c (55)

în care :
fctk,0.05 - rezistenţa caracteristică la întindere directă a betonului
(pentru C20/25 fctk,0,05 =1.5 MPa)
γC - este coeficientul parţial pentru beton (1.50);
29
αct - este un coeficient ce ţine seama de efectele de lungă durată asupra
rezistenţei la întindere şi de efectele nefavorabile ce rezultă din modul
de aplicare al încărcării şi este egal cu 1.

fctd = 1.00 · 1.50/1.50 = 1.00 MPa


kfctd = 0.4·1.00=0.40 MPa < vEd =1.50 MPa => este nevoie de armătură transversală.

Armătura transversală rezultă din relaţia (51):


Asf / s f ≥ (1 / f yd ) ⋅ vED ⋅ h f / cot θ f = (1 / 435) ⋅ 1.50 ⋅ 90 / 2.00 ⋅ 1000 = 155.17 mm2 / m

Armătura dispusă la partea superioară în dreptul grinzilor secundare trebuie


suplimentată cu 155.17 mm2 în prima travee a structurii.

Efortul de forfecare trebuie limitat conform relaţiei (52):


 20 
νf cd sin θ f cos θ f = 0.6  1 − 13.33 ⋅ 0.446 ⋅ 0.895 = 2.937 MPa ≥ ν Ed = 1.50 MPa
 250 

În tabelul 11 sunt sintetizate calculele pentru toate câmpurile.

Tabelul 11
Zona ∆x ∆M ∆F νEd νfcdsinθf cosθf Af /sf
(m) (kNm) (kN) (MPa) (MPa) (mm2/m)
1 1.28 160.11 172.81 1.50 2.937 155.17
2 1.05 113.31 120.64 1.28 2.937 132.41
3 1.05 116.43 123.96 1.31 2.937 135.51

5.6. Verificarea la forţă tăietoare şi dimensionarea armăturii transversale

Forţa tăietoare de calcul se determină din diagrama de forţă tăietoare, şi este egală cu
forţa tăietoare la o distanţă egală cu înălţimea utilă, „d”, de la faţa reazemelor. Spre
exemplu, pentru calculul la forţă tăietoare în reazemul „a”, efortul de dimensionare
este:
VEd =165.02 – (11.76+50.63)·(0.453+0.2)= 124.26 kN
Pentru a nu se produce strivirea betonului în bielele comprimate, forţa tăietoare de
calcul nu trebuie să depăşească VRd,max, care se determină cu relaţia:
VRd ,max = 0.5 ⋅ bw ⋅ d ⋅ν ⋅ f cd (56)

 20 
 ⋅ 13.33 ⋅ 10 = 416.93 KN >VEd = 124.26kN
−3
V Rd ,max = 0.5 ⋅ 250 ⋅ 453.3 ⋅ 0.6 ⋅  1 −
 250 
În cazul în care VRd,max este mai mic decât VEd atunci trebuie redimensionată secţiunea.
30
Conform EC 2 forţa tăietoare preluată de beton se determină astfel:

 1

VRd ,c = C Rd ,c k (100ρl f ck )3 + k1σcp  bw d (57)
 
cu o valoare minimă
VRd ,c = (ν min + k1σ cp )bw d (58)

unde:
- CRd,c = 0.18/γc =0.18/1.5=0.12;
- fck este în MPa;
200
- k = 1+ ≤ 2.00 cu d în mm;
d
Asl
- ρl = ≤ 0,02 coeficientul de armare al armăturii longitudinale întinse;
bw d
- Asl este aria secţiunii armăturilor întinse, prelungite pe o lungime ≥ (lbd + d) dincolo
de secţiunea considerată.
- bw este cea mai mică lăţime a secţiunii în zona întinsă, în mm;
- σcp = NEd/Ac < 0,2 fcd în MPa;

- NEd este forţa axială acţionând pe secţiune, datorită încărcărilor exterioare aplicate
şi/sau precomprimării, în newtoni (NEd > 0 pentru compresiune). Influenţa
deformaţiilor impuse asupra NE poate fi neglijată;
- AC este aria secţiunii drepte a betonului, în mm2;
- vmin =0,035 k3/2· fck1/2
- k = 0.15

În secţiunea ”a” rezistenţa betonului fără armătură este:


 1

VRd ,c 1 = CRd ,c k (100ρl f ck )3 + k1σcp  bw d
 
 1

 0.18  200  1470.62 3  250 ⋅ 453.3 ⋅ 10 − 3 = 62.32 kN
V Rd ,c1 =  1 +  100 20  + 0
 1.5  453.3  250 ⋅ 453.3  
 

V Rd ,c 2 = (ν min + k 1σ cp )bw d

  200 
3/ 2

VRd ,c 2  
= 0.035 1 +  ⋅ 20 + 0  250 ⋅ 452.5 ⋅ 10 −3 = 38.08 kN
1/ 2
 
453.3  
  
De unde rezultă că rezistenţa betonului fără armătură este VRd,C = max(VRd,C1;VRd,C2)
62.32kN < 124.30kN. În acest caz trebuie dispusă armătură transversală.

Pentru elemente cu armături verticale de forţă tăietoare, rezistenţa la forţă tăietoare VRd este
cea mai mică dintre valorile de mai jos :

31
ASW
V Rd,s = ⋅ z ⋅ f ywd ⋅ cot θ (59)
s
şi
V Rd,max = αcw bw z ν1 fcd/(cot θ + tg θ) (60)
în care:
Asw este aria secţiunii armăturilor pentru forţă tăietoare
z este braţul de pârghie al forţelor interioare (=0.9d)
s este distanţa dintre etrieri
fywd este rezistenţa de calcul a armăturilor pentru forţă tăietoare
ν1 este un coeficient de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
αcw este un coeficient care ţine seama de starea de efort în fibra comprimată

EC2 recomandă ca pentru coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat valoarea


lui ν 1 să se ia egală cu ν.
Pentru elementele din beton armat sau din beton precomprimat, dacă efortul de calcul în
armăturile pentru forţă tăietoare este mai mic de 80% din limita caracteristică de elasticitate
fyk, se poate adopta pentru ν 1:
ν 1 = 0,6 pentru fck ≤ 60 MPa
ν 1 = 0,9 – fck /200 > 0,5 pentru fck > 60 MPa
Valoarea pentru αcw este :
-1 pentru structuri fără precomprimare
- (1 + σcp/fcd) pentru 0 < σcp ≤ 0.25 fcd
- 1.25 pentru 0.25 fcd < σcp ≤ 0.5 fcd
- 2.5 (1 - σcp/fcd) pentru 0.5 fcd < σcp < 1.0 fcd

în care:
σcp este efortul de compresiune mediu în beton datorită forţei axiale de calcul
măsurate pozitiv. Acesta se obţine făcându-se o medie pe toată secţiunea de beton,
ţinând seama de armături. Nu este necesar să se calculeze σcp la o distanţă mai mică
de 0.5d cot θ de la faţa reazemului .

Din condiţia ca VEd ≤ VRd,max se obţine înclinarea bielei de beton:


1/(cotθ + tgθ ) ≥ VEd /( αcw bw z ν1 fcd )
sau, efectuând transformările geometrice:
sin2θ ≥ 2 VEd /( αcw bw z ν1 fcd ) (61)
de unde:
 2V Ed 
θ ≥ 0.5 sin −1   (62)
 α cw bw zν 1 f cd 

32
 
 
 2V Ed  −1  2 ⋅ 124.26 ⋅ 10 3

θ ≥ 0.5 sin −1   = 0.5 sin
  20  
 α cw bw zν 1 f cd   1.00 ⋅ 250 ⋅ 0.9 ⋅ 453.3 ⋅ 0.6 ⋅  1 −  ⋅ 13.33 
  250  
θ ≥ 9.68°
cotθ=cot (9.68°)=5.86
Valorile cotθ sunt limitate la intervalul 1 ≤ cotθ ≤ 2.5 şi se alege cotθ = 2.5 care dă
cantitatea minimă de armătură.

Conform relaţiei (59) din EC2 se obţine cantitatea necesară de etrieri:


ASW V Ed 124.26 ⋅ 10 3
= = = 0.281mm
s z ⋅ f ywd ⋅ ctgθ 0.9 ⋅ 0.453.3 ⋅ 500 / 1.15 ⋅ 2.5

Conform relaţiei (9.4) de la paragraful 9.2.2. (5) coeficientul minim de armare


transversală este:
(
ρ w ,min = 0.08 f ck / f yk) (63)

Rezultă aria minimă pentru armătura transversală:


ASW ,min
s
(
= ρ w ,min bw = 0.08 f ck / f yk bw) (64)

ASW ,min
s
( )
= 0.08 20 / 500 ⋅ 250 = 0.178 mm

Alegem etrieri φ6/200 cu două ramuri, adică 2·28.3/200 = 0.283 mm

Procentul de armare cu etrieri este: ρw = Asw/(bws) = 2·28,3/(250·200) = 0,00113

Distanţele maximă între etrieri este sl,max = 0,75d = 0,75·453.3 = 317.3 mm > s = 300
mm, dar având în vedere că armătura de la partea inferoară este luată în calcul trebuie
respectată şi prevederea din paragraful 9.2.1.2 (3) care stipulează că, dacă unele din
barele comprimate sunt considerate în calculele de rezistenţă, acestea trebuie să fie
ţinute de etrieri dispuşi la o distanţa maximă de 15φ, unde φ este diametrul minim al
barelor comprimate.

Verificările şi dimensionările pentru celelalte secţiuni de dimensionare sunt date în


tabelele 12,13 şi 14.

33
Tabelul 12. Determinarea forţei tăietoare de dimensionare şi a forţei tăietoare maxime
VEd(d)=VEd-
bw d VEd ν = 0.6(1-fck/250) VRd,max = 0.5bwdνfcd
Secţiune (g+p)(d+bGP)
(mm) (mm) (kN) (kN) (kN)
A 250 453.3 135.85 112.50 0.552 416.93
bst 250 426.5 189.93 167.96 0.552 392.28
bdr 250 426.5 180.11 158.14 0.552 392.28
cst 250 427.5 172.05 150.03 0.552 393.20
cdr 250 427.5 176.97 154.95 0.552 393.20

Tabelul 13. Determinarea forţei tăietoare preluată de beton fără armătură

CRdc d k=1+(200/d)1/2 Asl 100ρl k1 VRdc,1 VRdc,2 VRdc


Secţiune

σcp νmin

(mm) (mm2) (%) (MPa) (MPa) (kN) (kN) (kN)

a 0.12 453.3 1.664 1182.90 1.044 0.15 0.00 0.34 62.32 38.08 62.32
bst 0.12 426.5 1.685 1610.00 1.510 0.15 0.00 0.34 67.13 36.50 67.13
bdr 0.12 426.5 1.685 1610.00 1.510 0.15 0.00 0.34 67.13 36.50 67.13
cst 0.12 427.5 1.684 1472.70 1.378 0.15 0.00 0.34 65.24 36.56 65.24
cdr 0.12 427.5 1.684 1472.70 1.378 0.15 0.00 0.34 65.24 36.56 65.24

Tabelul 14. Determinarea armăturii transversale necesare


2VEd
bw z=0.9d VEd cotθ Asw/srq Asw/seff
Secţiune

αcw θ
α cwbw ν 1 f cd

(mm) (mm) (mm) (KN) (˚) (mm) (mm)


a 1.00 250 407.97 124.34 0.331 9.68 2.50 0.280 Ф6/200 0.283
bst 1.00 250 383.85 193.87 0.549 16.65 2.50 0.464 Ф8/200 0.503
bdr 1.00 250 383.85 179.69 0.509 15.30 2.50 0.430 Ф8/200 0.503
cst 1.00 250 384.75 169.58 0.479 14.32 2.50 0.405 Ф8/250 0.403
cdr 1.00 250 384.75 175.66 0.496 14.88 2.50 0.420 Ф8/200 0.503

Este evident că necesarul de armare şi armările efective din tabelul 14 sunt necesare
doar în zonele de lângă reazeme unde solicitarea la forţă tăietoare este maximă. Pentru
grinzile secundare dispunerea armăturilor transversale se poate face folosind următorul
procedeu simplificat:
- se determină valoarea forţei tăietoare capabile dată de armarea minimă, care
respectă şi condiţiile constructive, VRd,min;
- se determină pe diagrama de forţă tăietoare poziţiile corespunzătoare lui VRd,min;
- în zonele de capăt se dispune armarea transversala determinată prin calcul iar în
zona centrală armarea minimă.

În cazul de faţă armarea transversală minimă este Asw,min / s=0.178mm iar distanţa
maximă între etrieri 300mm. Se pot folosi etrieri φ6/300 pentru care rezultă:
34
Asw 2 ⋅ 28.3
= = 0.188 mm > 0.178 mm
s 300
Forţa tăietoare capabilă dată de această armare se calculează conform relaţiei (6.8) din
EC2 considerând cotθ = 2.5:
Asw ,min 2 ⋅ 28.3
VRd ,min = z ⋅ f ywd ⋅ ctgθ = ⋅ 0.9 ⋅ 0.453.3 ⋅ 435 ⋅ 2.5 ⋅ 10 − 3 = 83.7 kN
s 300
2 ⋅ 28.3
VRd ,min = ⋅ 0.9 ⋅ 0.453.3 ⋅ 435 ⋅ 2.5 ⋅ 10 − 3 = 83.7 kN
300
Cunoscând valoarea lui VRd,min, se poate determina poziţia acestuia pe diagrama de
forţă tăietoare aplicând principiile din statica construcţiilor, care în cazul unei încărcări
uniform distribuite q duc la următoarea relaţie:
Vsup − VRd , min
x=
q

unde:
Vsup – forţa tăietore maximă determinată prin calculul static, care nu trebuie
confundată cu forţa tăietoare de dimensionare, VEd, determinată la o
distanţă d faţă de reazem;
q – încărcarea uniform distribuită pe grindă.

x1=(Va-VRd,min)/q
a x x2 b x2=(Vbst-VRd,min)/q
1

Va VRd,min VEd,a=Va-q·(d+ai)
Vb dt VEd,bst=Vbst-q·(d+ai)
VEd,a ai - conform 5.3.2.2
din EC2
VRd,min Vbst
st
VEd,b
Armare Armare Armare
din calcul la minimă din calcul la
VEd,a VEd,bst

Figura 22 – Distribuţia armătrurii transversale

35
leff /5 leff /3 leff /4 leff /4 leff /4 leff /4

2φ12 2φ25+2φ20 3φ25 3φ 25


2φ10 3φ14 3φ12

leff leff leff

2φ20+1φ16
2φ25+1φ16 2φ20+1φ16

Figura 23 - Schiţa de armare grindă secundară

5.7. Prevederi constructive conform EC2

Armarea longitudinală trebie să îndeplinească condiţiile constructive descrise în


capitolele 8 şi 9 din EC2.
Armătrura longitudinală trebuie să îndeplinească condiţia de procent minim dată de
relaţia (23) şi nu trebuie să depăşească o aria maximă admisă As,max=0.04Ac, unde Ac
este aria secţiunii de beton.
Distanţa minima liberă între bare trebuie să permită turnarea betonului astfel încât
agregatele să poată trece printre bare şi să fie vibrat corespunzător. Conform
paragrafului 8.2 din EC 2 această distanţa minimă este maximul dintre k1 · diametrul
barei, (dg+k2)mm sau 20mm, unde dg este dimensiunea maximă a agregatului. Valorile
recomndate de EC2 pentru k1 şi k2 sunt 1 respectiv 5mm.
Dacă barele sunt prevăzute cu ciocuri la capete acestea trebuie fasonate folosind un
diametru de îndoire, φm, de minim 4φ pentru barele cu φ ≤ 16mm respectiv 7φ pentru
pentru barele cu φ > 16mm.
Pentru armătura transversală, condiţia de procent minim este dată de relaţia (63). În
ceea ce priveşte distanţele maxime între etrieri condiţia pusă de EC2 ca aceasta să nu
depăşească 0.75d, dar dacă există armături comprimate care sunt considerate în
calculele de rezistenţa distanţa între etrieri nu trbuie să depăşească 15φ, unde φ este
diametrul minim al barelor comprimate.

36
6. CALCULUL STRUCTURAL
Pentru determinarea eforturilor în stâlpi şi în grinzile principale trebuie realizat un
calcul structural de ansamblu. Acest calcul se va realiza pentru acest exemplu cu
ajutorul programului ETABS. Modul de introducere a datelor nu face obiectul acestui
exemplu, astfel încât se vor prezenta doar ipotezele de încărcare şi rezultatele analizei
statice.
Pentru obţinerea eforturilor maxime în grinzi şi stâlpi pentru sarcina utilă se fac mai
multe ipoteze de încărcare, aşa cum este arătat în figura 24.

a) Ipoteza I-a pentru încărcarea utilă

b) Ipoteza a II-a pentru încărcarea utilă

c) Ipoteza a III-a pentru încărcarea utilă

d) Ipoteza a IV-a pentru încărcarea utilă


Figura 24 - Ipotezele de încărcare pentru sarcina utilă

37
Încărcările variabile şi permanente - altele decât cele din greutate proprie a elementelor
structurale - care acţionează la nivelul acoperişului sunt următoarele:
- încărcarea din zăpadă (conform CR1-1-3/2005)
încărcarea caracteristică din zăpadă se calculeaza conform relaţiei (65):
sk = µ1 Ce Ct s0,k (65)
în care:
o s0,k = 2.00 kN/m2 - valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă la
nivelul solului;
o µ1 = 0.80 - coeficient care ţine cont de forma acoperişului;
o Ce = 0.80 – coeficient de expunere a amplasamentului construcţiei;
o Ct = 1.00 – coeficient termic.
sk = 0.80·0.80·1.00·2.00 = 1.12 kN/m2

- greutate termo-hidroizolaţie şi beton de pantă


o qth = 3.50 kN/m2

- greutate instalaţii
o qst = 0.5 kN/m2

În figura 25 este dată o vedere tridimensională a modelului de calcul, iar în figura 26 o


elevaţie a cadrului din axul K, care este un cadru curent. Diagramele de eforturi
secţionale sunt reprezentate în figurile 27...41.

Figura 25 - Perspectivă model de calcul

38
Figura 26 - Elevaţie cadru ax K (cadru curent)

Figura 27 - Diagrama de forţă axială pentru combinaţia corespunzătoare


primei ipoteze de distribuţie a încărcării utile

Figura 28 - Diagrama de forţă tăietoare pentru combinaţia corespunzătoare


primei ipoteze de distribuţie a încărcării utile

39
Figura 29 - Diagrama de moment pentru combinaţia corespunzătoare
primei ipoteze de distribuţie a încărcării utile

Figura 30 - Diagrama de forţă axială pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a II-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 31 - Diagrama de forţă tăietoare pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a II-a de distribuţie a încărcării utile

40
Figura 32 - Diagrama de moment pentru combinaţia corespunzătoare
ipotezei a II-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 33 - Diagrama de forţă axială pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a III-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 34 - Diagrama de forţă tăietoare pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a III-a de distribuţie a încărcării utile

41
Figura 35 - Diagrama de moment pentru combinaţia corespunzătoare
ipotezei a III-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 36 - Diagrama de forţă axială pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a IV-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 37 - Diagrama de forţă tăietoare pentru combinaţia corespunzătoare


ipotezei a IV-a de distribuţie a încărcării utile

42
Figura 38 - Diagrama de moment pentru combinaţia corespunzătoare
ipotezei a IV-a de distribuţie a încărcării utile

Figura 39 - Diagrama de forţă axială pentru înfăşurătoarea


celor patru combinaţii de încărcări

Figura 40 - Diagrama de forţă tăietoare pentru înfăşurătoarea


celor patru combinaţii de încărcări

43
Figura 41 - Diagrama de moment pentru înfăşurătoarea
celor patru combinaţii de încărcări

44
7. DIMENSIONAREA GRINZII PRINCIPALE PESTE PARTER
7.1. Dimensionarea armăturii longitudinale
Armătura longitudinală se va dimensiona în două etape:
1) dimensionarea armăturii longitudinale de la partea inferioară în câmp;
2) dimensionarea armăturii longitudinale de la partea superioară în reazeme.

Dimensionarea armăturii longitudinale din câmp presupune rezolvarea unei probleme


de dimensionare pentru secţiuni T. Pentru armătura din reazeme, dimensionarea se
face ca pentru secţiuni dreptunghiulare, dublu armate.

7.2. Dimensionarea armăturii longitudinale în câmp


Pentru dimensionarea armăturii longitudinale din câmp trebuie determinate lăţimile
active de placă. Având în vedere că s-a efectuat un calcul exact pentru determinarea
stării de eforturi, lungimea zonei pentru care placa este comprimată se poate determina
cu precizie.

Deschiderile marginale (între axele 1 – 2, respectiv 3 - 4)


În prima şi a treia deschidere (între axele 1 – 2, respectiv 3 - 4) aceasta se determină
pentru combinaţia corespunzătoare primei ipoteze de distribuţie a încărcării de
exploatare, ipoteză care dă valoarea maximă a momentului încovoietor în câmp.
Pentru această ipoteză rezultă l0 = 5.90m

Valoarea momentului de dimensionare este MEd = 855.67 kNm.


Acoperirea de calcul, presupunând că grinda se va arma cu bare de diametru φ25, se
consideră acoperirea nominală, rezultă cnom = 35mm, iar acoperirea de calcul se ia
as = 35+25/2 = 47.5mm.
Lăţimea activă de placă se determină conform ecuaţiilor (28):
beff,1 = 0.2·5.60 + 0.1·5.90 = 1.71m
beff,1 ≤ 0.2·l0 (0.2·5.90 = 1.18m)=> beff,1 = 1.18m
beff,1 ≤ b1 (= 5.60/2 = 2.80m)
Ţinând cont că beff,2 = beff,1, din relaţia (28) se determină lăţimea activă de placă:
beff = beff,1+ beff,2 +bw = 1.18 + 1.18 + 0.40 = 2.76m
Înălţimea utilă a secţiunii este:
d = h-as = 1000 - 47.5 = 952.5mm
Pentru cazul limită λx = hf, braţul de pârghie al forţelor interioare este:
z=d-hf/2=952.5-90/2=907.5mm

45
Pentru determinarea poziţiei axei neutre se determină momentul corespunzător lui
λx=hf:
M lim = beff h f f cd z

M lim = 2760 ⋅ 90 ⋅ 13.33 ⋅ 907.5 ⋅ 10 −6

M lim = 3004.9 kNm

Deoarece Mlim > MEd se va dimensiona conform cazului “a” de dimensionare pentru
grinzi în formă de T.
M Ed 855.67 ⋅ 10 6
m= =
beff ⋅ d 2 ⋅ f cd 2760 ⋅ 952.5 2 ⋅ 13.33

m = 0.0256

(
λx = d 1 − 1 − 2 ⋅ m )
(
λx = 952.5 1 − 1 − 2 ⋅ 0.0256 = 24.70 mm )
ξ=x/d= 24.70/949.50=0.026≤ ξ b=0.617
d 952.5
z=
2
(1+ 1− 2⋅m =
2
) (
1 + 1 − 2 ⋅ 0.0256 )
z = 940.14 mm

M Ed 855.67 ⋅ 10 6
As ,rqd = = = 2092.30 mm 2
f yd z 435 ⋅ 940.14

Se aleg 4 bare φ25 şi o bară de φ20 pentru care aria de armătură efectivă este
2277.7mm2.
Aria minimă se calculează conform relaţiei (23):
 f 
As ,min = max0.26 ctm bt d ;0.0013bt d 
 f yk 

 2.20 
As ,min = max0.26 400 ⋅ 952.50;0.0013 ⋅ 400 ⋅ 952.50 = max{435.86 ;495.3} = 495.30mm 2
 500 

Deschiderea centrală (între axele 2 - 3)


În a doua deschidere (între axele 2 - 3) lungimea zonei pentru care placa este
comprimată se determină pentru combinaţia corespunzătoare ipotezei a II-a de
distribuţie a încărcării de exploatare, ipoteză care dă valoarea maximă a momentului
încovoietor în câmp.
Pentru această ipoteză rezultă l0 = 5.39m

Valoarea momentului de dimensionare este MEd = 726.59 kNm.

46
Lăţimea activă de placă se determină conform ecuaţiilor (28):
beff,1 = 0.2·5.60 + 0.1·5.39 = 1.66m
beff,1 ≤ 0.2·l0 (0.2·5.39 = 1.08m) => beff,1= 1.08m
beff,1 ≤ b1 (= 5.60/2 = 2.80m)
Deoarece beff,2 = beff,1, din relaţia (28) se determină lăţimea activă de placă:
beff = beff,1+ beff,2 +bw= 1.08 + 1.08 + 0.40 = 2.56m
Înălţimea utilă a secţiunii este:
d = h-as =1000 - 47.5 = 952.5mm
Pentru cazul limită λx = hf, braţul de pârghie al forţelor interioare este:
z=d-hf/2=952.5-90/2=907.5mm
Pentru determinarea poziţiei axei neutre se determină momentul corespunzător lui
λx=hf:
M lim = beff h p f cd z

M lim = 2560 ⋅ 90 ⋅ 13.33 ⋅ 907.5 ⋅ 10 −6

M lim = 2787.14 kNm

Deoarece Mlim > MEd se va dimensiona conform cazului “a” de dimensionare pentru
grinzi în formă de T.
M Ed 726.59 ⋅ 10 6
m= =
beff ⋅ d 2 ⋅ f cd 2560 ⋅ 952.5 2 ⋅ 13.33

m = 0.0234

(
λx = 952.5 1 − 1 − 2 ⋅ 0.0234 = 22.56 mm )
ξ=x/d= 22.56/952.50=0.0236≤ ξ b=0.617
d 952.5
z=
2
(1+ 1− 2⋅m =
2
) (
1 + 1 − 2 ⋅ 0.026 )
z = 941.22mm

M Ed 726.59 ⋅ 10 6
As ,rqd = = = 1774.63mm 2
f yd z 435 ⋅ 941.22

Se aleg 4 bare φ25 pentru care aria de armătură efectivă este 1963.60mm2.
Aria minimă se calculează conform relaţiei (23):
 f 
As ,min = max0.26 ctm bt d ;0.0013bt d 
 f yk 

 2.20 
As ,min = max0.26 400 ⋅ 952.50;0.0013 ⋅ 400 ⋅ 952.50 = max{435.86 ;495.3} = 495.30mm 2
 500 
47
7.3. Epura de întrerupere a barelor pentru armătura de la partea
inferioară
Întreruperea barelor longitudinale într-o grindă de beton armat se face ţinând cont de
diagrama înfăşurătoare a forţelor de întindere din armătură calculate dilatate. Forţa de
întindere din bare se poate calcula ca (MEd/z)+∆Ftd ≤ MEd,max/z, unde ∆Ftd este creşterea
de forţei de întindere din armătură produsă de forţa tăietoare şi se poate calcula cu
expresia:
∆Ftd = 0.5VEd(cotθ-cotα) (66)
Conform paragrafului 9.2.1.3 (2) din EC2 întreruprea barelor se poate face folosind
următoarea regulă de dilatare a diagramei forţelor de întindere din armăturile
longitudinale: o bară longitudinală care se întrerupe trebuie să rămână activă cu
întreaga ei capacitate de rezistenţă până la o distanţă egală cu al dincolo de secţiunea în
care este integral necesară din calculul de moment încovoietor, cu sau fără forţă axială
în secţiuni normale, pentru a acoperi sporul de efort datorat efectului fisurilor înclinate.
Pentru elementele fără armătură de forţă tăietoare această distanţă este egală cu
înălţimea utilă, d, iar pentru elementele cu armătură transversală această distanţă se
calculează cu expresia:
al=z(cotθ-cotα)/2 (67)
unde:
θ – unghiul bielei comprimate;
α – unghiul armăturilor înclinate.

Practic întreruperea barelor se face în raport cu diagrama înfăşurătoare a forţelor de


întindere din armătură calculate în secţiuni normale (diagrama de moment divizată
prin braţul de pârghie z plus forţa axială din element), dilatată cu valoarea al. Valoarea
lui z se poate lua în mod acoperitor egală cu valoarea braţului de pârghie determinat în
secţiunea de moment maxim, dar nu mai mult de 0.9d, valoarea stipulată de EC2
pentru braţul de pârghie la dimensionarea armăturii transversale. Pentru structura
analizată, deoarece nu sunt prevăzute armături înclinate, se poate considera
al=z·cotθ/2. Cum z se acceptă să se ia egal cu 0.9d iar cotθ=2.5 rezultă
al =0.9·d·2.5/2=1.125d=1.125·952.9=1072mm.

Pe lungimea de ancoraj se poate considera că barele preiau forţe de întindere, variaţia


acestora fiind una liniară aşa cum este indicat în figura 42.

48
A-diagrama înfăşurătoare a forţelor de întindere din armătură calculate în secţiuni normale, MEd/z+NEd;
B-diagrama reală a forţelor de întindere din armătură, Fs;
C-diagrama forţelor capabile de întindere din armătură, FRs.

Figura 42- Epura de întrerupere a barelor [3]

În mod simplificat se poate considera că forţa de întindere preluată de o bară este egală cu
aria acesteia înmulţită cu rezistenţa de calcul a armăturilor:
FRs (1 bara ) = A(1 bara ) f yd (68)

Lungimea de ancoraj lbd se determină conform paragrafului 8.4.4. din EC2 :


lbd = α1 α2 α3 α4 α5 lb,rqd ≥ lb,min (69)
unde:
α1 - ţine cont de efectul formei barelor, acoperirea cu beton presupunându-se corectă;
α2 - ţine cont de efectul acoperirii cu beton minime;
α3 - ţine cont de efectul de confinare al armăturilor transversale;
α4 - ia în considerare influenţa uneia sau mai multor bare transversale sudate(φ t > 0.6φ)
de-a lungul lbd (lungime de ancorare de calcul);
α5 - ţine cont de efectul presiunii perpendiculare pe planul de despicare de-a lungul lbd
(lungime de ancoraj de calcul)

Trebuie îndeplinită condiţia ca (α1·α3·α5) ≥ 0.7.

Lungimea de ancoraj necesară se deduce din relaţia:


lb,rqd = (φ / 4) (σ sd / fbd) (70)

49
unde:
φ − diametrul barei;
σ sd – efortul unitar de întindere din armătură măsurat în secţiunea de la care se măsoară
lungimea de ancorare;
fbd – valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderenţă.

fbd = 2,25 η1 η2 fctd (71)

în care:
fctd este rezistenţa de calcul la întindere a betonului. Ţinând cont de fragilitatea
crescândă a betoanelor cu rezistenţa, se limitează aici fctk,0.05 la valoarea corespunzând
clasei C60/75, cu excepţia cazului când se poate verifica dacă efortul de aderenţă mediu
creşte dincolo de această limită;
η1 este un coeficient legat de condiţiile de aderenţă şi de poziţia barei în timpul
betonării:
η1 = 1.0 când condiţiile de aderenţă sunt "bune" şi
η1 = 0.7 în toate celelalte cazuri şi pentru barele din elementele structurale realizate
în cofraje glisante, cu excepţia cazului când se poate demonstra că există condiţii de
aderenţă "bune"
η2 este legat de diametrul barei :
η2 = 1.0 pentru φ ≤ 32 mm
η2 = (132 - φ )/100 pentru φ > 32 mm
lb,min este lungimea de ancorare minimă în absenţa oricărei alte limitări:
- ancorarea barelor întinse : lb,min > max{0,3lb,rqd; 10φ ; 100 mm}
- ancorarea barelor comprimate : lb,min > max{0,63lb,rqd; 10φ ; 100 mm}

Conform paragrafului 9.4.1.2, din EC2 cantitatea de armătură de la partea inferioară a


grinzilor care se ancorează pe reazem trebuie să fie de cel puţin 25% din cantitatea de
armătură prevăzută în câmp. Având în vedere această limitare, doar trei bare din cinci se pot
întrerupe, celelalte fiind ancorate în stâlpi.

Trasarea epurei de întrerupere a barelor de la partea inferioară în deschiderile


marginale

Lungimea de ancorare a barelor se determină conform relaţiei (69), pentru care


coeficienţii α1, α2, α3, α4, α5 au următoarele valori, conform tabelului 8.2 din EC2:
α1 =1.00; α2 = 0.93; α 3 =1.00; α 4 =0.70; α 5 =1.00.
Valoarea de calcul a efortului unitar ultim de aderenţă este:
fbd = 2.25 η1 η 2 fctd =2.25·1.00·1.00·1.00=2.25MPa
Lungimea de ancorare necesară este:
lb,rqd = (φ /4) (σ sd / fbd) =(25/4)(435/2.25)=1208.33mm
lbd = α1·α2·α3·α4·α5·lb,rqd =1.00·0.93·1.00·0.70·1.00·1208.33=786.622mm≈800mm

50
Lungimea minimă de ancorare este:
lb,min > max {0.3lb,rqd; 10φ ; 100 mm} = max {0.3·1208.33; 10·25;100 mm}
lb,min >362.50 mm

Forţa de întindere capabilă dintr-o bară şi forţa totală capabilă preluată de armătura de
la partea inferioară sunt:
FRs (2φ 25 ) = 2 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 427.06 kN

FRs (4φ 25 + 1φ 20 ) = ( 4 ⋅ 490.9 + 314.1 ) ⋅ 435 / 10 3 = 990.8 kN

În figura 43, este reprezentată epura de întrerupere a barelor de la partea inferioară în


prima deschidere pentru cazul în care se întrerup trei bare în aceeaşi secţiune. Liniile
punctate orizontale reprezintă contribuţiile barelor la preluarea forţei de întindere în
armătura inferioară. Se observă că diagrama forţelor capabile din armătura întinsă
intersectează punctual diagrama dilatată a forţelor de întindere din armătură datorate
momentului încovoietor de calcul, MEd.

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0

213.53 MEd/z

427.06 FRs (2φ25)


al = 1072mm al

640.59 Fs
FRs
854.12

990.80 FRs (4φ25+1φ20)


lbd = 800mm lbd = 800mm

2φ25

2φ25+1φ20

Figura 43 - Epura de întrerupere a barelor în prima şi a treia deschidere


(între axele 1 - 2 / 3 - 4)

51
Trasarea epurei de întrerupere a barelor de la partea inferioară în deschiderea
centrală

Pentru deschiderea centrală epura de întrerupere a barelor este dată în figura 44.
Lungimea de ancorare, înălţimea utilă şi braţul de pârghie se păstrează.

Forţa de întindere capabilă dintr-o bară şi forţa totală capabilă preluată de armătura de
la partea inferioară sunt:
FRs (1φ 25 ) = 2 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 427.06 kN

FRs (4φ 25 ) = 4 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 854.12 kN

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
0

213.53
MEd/z
Fs
FRs (2φ25)
427.06 al = 1072mm al

640.59

FRs
FRs (4φ25)
854.12
lbd
lbd = 800mm
2φ25

2φ25

Figura 44 - Epura de întrerupere a barelor de la partea inferioară


în deschiderea centrală (între axele 2 – 3)

52
7.4. Dimensionarea armăturii longitudinale în reazeme
Dimensionarea armăturii în zonele de moment negativ se face ca pentru secţiuni
dreptunghiulare dublu armate la care se cunoaşte armătura comprimată. Deoarece
acest tip de calcul a fost detaliat la dimensionarea grinzii secundare, în ceea ce
urmează calculele de dimensionare se vor prezenta sub formă tabelară.
Dimensionarea armăturii de la partea superioară se face considerând ca armătură
comprimată doar armătura de la partea inferioară care se ancorează în stâlpi. În dreptul
stalpilor centrali se va considera o acoperire de calcul la partea superioara mai mare
deoarece armarea se va face pe doua rânduri.
Tabelul 15. Dimensionarea armăturii necesare la partea superioară
Reazem

a1 a2 Aa2 Mlim MEd ξ=x/d As1,rqd As1,eff

(mm) (mm) (mm2) (kNm) (kNm) (mm2) (mm2)


1dr 47.50 47.5 981.80 1056.09 603.15 x<3a2 1532.10 2φ25+2φ20 1610.00
2st 70.00 47.5 981.80 1056.09 1305.37 0.23 3640.10 8φ25 3927.20
2dr 70.00 47.5 981.80 1056.09 1201.61 0.20 3297.59 8φ25 3927.20

7.5. Epura de întrerupere a barelor pentru armătura de la partea


superioară
În figura 47 este reprezentată diagrama de întrerupere a barelor pentru armătura
superioară. Se observă că pentru o parte din barele care sunt scoase din lucru zona de
variaţie liniară a eforturilor capabile se suprapune. În acest caz modul de rezolvare este
detaliat în figura 45 care constă în determinarea rezultantei forţelor din armăturile care
se întrerup.
lbd
lbd

lbd

Figura 45 - Trasarea epurei de întrerupere a barelor atunci când


zona de variaţie liniară a eforturilor capabile se suprapune
Lungimea de ancorare pentru barele cu diametru de 25 de mm se ia la fel ca pentru
barele de la partea inferioară iar lungimea de ancoraj pentru barele cu diametru de 20
de mm se calculeaza conform relaţiilor (69) şi (70):
53
lb,rqd = (φ / 4) (σ sd / fbd) =(20/4)(435/2.25)=966.66mm
lbd = α1 α2 α3 α4 α5 lb,rqd =1.00·0.93·1.00·0.70·1.00·966.66=629.3mm≈630mm
Lungimea minimă de ancorare este:
lb,min > max{0.3lb,rqd; 10φ ; 100 mm}=max{0.3·630; 10·20 ; 100 mm}
lb,min >200 mm
Acoperirea de calcul şi înalţimea utilă reală pentru armăturile de la partea superioară în
dreptul stâlpului marginal sunt:
as1 = (47.5·2·490.9+45·2·314.1)/ (2·490.9+2·314.1)=46.52mm
d=h- as1 =1000-46.52=953.48mm
Distanţa de dilatare a forţelor din armătură, al, considerând cotθ=2.5 şi z=0.9d devine:
al= z cotθ/2=0.9 d cotθ/2=0.9·953.48·2.5/2=1072.665mm
Foţele capabile ale barelor sunt:
FRs (2φ 20 ) = 2 ⋅ 314.1 ⋅ 435 / 10 3 = 273.26 kN

FRs (2φ 25 + 2φ 20 ) = ( 2 ⋅ 490.9 + 2 ⋅ 314.1 ) ⋅ 435 / 10 3 = 700.35kN

Călăreţii din dreptul stâlpilor centrali se dispun pe două rânduri astfel încât să fie
respectate regulile constructive pentru armături:
- acoperirea cu beton c;
- distanţele minime între armături;
Pe primul rând se dispun şase bare, iar pe rândul 2 se vor dispune restul de 2 bare.
25 35
as1

25 25

As1 = 8 φ 25

Figura 46 - Dispunerea barelor de la partea superioară în dreptul stâlpilor centrali

Dispunerea barelor pe secţiune se face ţinând seama de distanţa minimă între bare, care se
calculează conform paragrafului 8.2.
Conform acestui paragraf distanţa minimă trebuie să fie cel puţin egală cu maximul dintre
următoarele valori: k1·diametrul barei, (dg + k2 mm) sau 20 mm unde dg este dimensiunea
maximă a agregatului. Valorile recomandate pentru k1 şi k2 sunt:
k1 = 1.00;
k2 = 5.00.
Considerând o dimensiune maximă a agregatului de 16mm rezultă o distanţă minimă între
barele cu diametru φ25mm de 25mm. Din motive tehnologice, la partea superioară se va lăsa
cel puţin un spaţiu de 50mm.
54
Acoperirea de calcul este :
as1 = (47.5·6·490.9+97.5·2·490.9)/ (8·490.9)=60mm
d=h- as1 =1000-46.52=940mm
În acest caz distanţa de dilatare a diagramei forţelor de întindere din armătură, al,
considerând cotθ=2.5 şi z=0.9d este:
al = z·cotθ/2 = 0.9d·cotθ/2=0.9·960·2.5/2=1080.00 mm
Foţele capabile ale barelor sunt:
FRs (2φ 20 ) = 2 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 427.08 kN

FRs (5φ 25 ) = 5 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 1067.65 kN

FRs (5φ 25 ) = 8 ⋅ 490.9 ⋅ 435 / 10 3 = 1708.24 kN

2φ25 2φ25

lbd = 800mm lbd = 800mm 3φ25


2φ20
lbd = 800mm lbd = 800mm
l bd = 630mm 3φ25
lbd = 800mm lbd = 800mm

1708.24
FRs

1494.71

Fs
1281.18

1067.65

854.12

640.59

427.06
al = 1072mm al = 1080mm

213.53
MEd/z
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Figura 47 - Epura de întrerupere a barelor de la partea superioară

55
7.6. Calculul la forţă tăietoare
Grinzile secundare reazemă pe grinda principală şi acţionează asupra acestora
asemenea unor forţe concentrate. Acest lucru face ca diagrama de forţă tăietoare să fie
una discontinuă, cu salturi în dreptul punctelor de rezemare a grinzilor secundare (vezi
figurile 28, 31, 34, 37 şi 40). Secţiunile în care se vor face dimensionările sunt cele
arătate în figura 48.

Figura 48 - Secţiunile de dimensionare la forţă tăietoare

Verificările şi dimensionările la forţă tăietoare sunt sintetizate în tabelele 16, 17 şi 18.

Tabelul 16. Determinarea forţei tăietoare de dimensionare şi a forţei tăietoare maxime


Secţiune

bw d VEd ν = 0.6(1-fck/250) VRd,max=0.5bwdνfcd

(mm) (mm) (kN) (kN)


A 400 953.48 561.10 0.552 1403.17
B 400 952.50 198.99 0.552 1401.73
C 400 952.50 351.47 0.552 1401.73
D 400 940.00 709.40 0.552 1383.33
E 400 940.00 656.36 0.552 1383.33
F 400 952.50 298.71 0.552 1401.73

Tabelul 17. Determinarea forţei tăietoare preluată de beton fără armătură


Secţiune

CRdc d K Asl 100ρl k1 σcp νmin VRdc,1 VRdc,2 VRdc


(mm) (mm2) (%) (MPa) (MPa) (kN) (kN) (kN)
A 0.12 953.48 1.458 1610.07 0.422 0.15 0.00 0.28 135.88 105.10 135.88
B 0.12 952.50 1.458 981.75 0.258 0.15 0.00 0.28 115.16 105.01 115.16
C 0.12 952.50 1.458 981.75 0.258 0.15 0.00 0.28 115.16 105.01 115.16
D 0.12 940.00 1.461 3926.99 1.044 0.15 0.00 0.28 181.58 103.96 181.58
E 0.12 940.00 1.461 3926.99 1.044 0.15 0.00 0.28 181.58 103.96 181.58
F 0.12 952.50 1.458 981.75 0.258 0.15 0.00 0.28 115.16 105.01 115.16

56
Tabelul 18. Determinarea armăturii transversale necesare
2VEd
Secţiune αcw z=0.9d ν1 VEd
α cwbw ν 1 f cd
θ cotθf Asw,req/sw Asw,eff/sw

(mm) (mm) (KN) (KN) (˚) (mm) (mm) (mm)


A 1.00 858.13 0.60 561.10 0.409 12.06 2.50 0.601 2φ8/300 0.670
B 1.00 857.25 0.60 198.99 0.145 4.17 2.50 0.213 φ8/250 0.402
C 1.00 857.25 0.60 351.47 0.256 7.43 2.50 0.377 φ8/250 0.402
D 1.00 846.00 0.60 709.40 0.524 15.81 2.50 0.771 2φ8/250 0.805
E 1.00 846.00 0.60 656.36 0.485 14.51 2.50 0.713 2φ8/250 0.805
F 1.00 857.25 1.60 298.71 0.082 2.34 2.50 0.320 φ8/300 0.335

Procentul minim, conform relaţiei (63), este pentru grinda principală de


ρ min = 0.08 20 / 500 = 0.07% ceea ce înseamnă o arie minimă de etrieri
Asw,min/sw=0.280mm. În zonele de capăt se dispun câte doi etrieri iar în zonele centrale
se dispune un singur etrier la distanţele care sunt indicate în tabelul 18.

7.8. Dimensionarea etrierilor de suspendare


Grinzile secundare se reazemă pe grinzile principale şi transmit încărcările la partea
inferioară a acestora, prin intermediul zonei comprimate de beton. Apare astfel o
tendinţă de despicare a inimii grinzii principale care trebuie impedicată prin
intermediul unor etrieri suplimentari, denumiţi etrieri de suspendare.
Procedeul de dimensionare folosit pentru etrieri de suspendare se bazează pe metoda
“strut and tie” (paragraful §6.5 din EC2).
În principiu metoda constă în realizarea unor modele de grinzi cu zăbrele care să
transmită forţele de la o limită la cealaltă a elementelor. Modelele “strut and tie” sunt
alcătuite din trei tipuri de componente: biele (strut), tiranţi (tie) şi noduri.
Pentru simplitate în acest exemplu se va folosi un model bazat pe metoda amintită mai
sus doar la nivel local. Modelul “strut and tie” folosit este reprezentat în figura 49.
VEd
Nod 1

bgs VEd
d T1 Nod 1 T1
h C1 C1
C1 C1
Nod 2 Nod 3
α α
Nod 2 (3)
2h/tgα+bgs T1
C1
Biela
Nod
Tirant T3 T2
Figura – 49 Modelul “strut and tie” pentru etrierii de suspendare

57
Dacă se scriu ecuaţiile de echilibru pentru nodurile 1, 2 şi 3 se obţin următoarele
ecuaţii:

VEd=2C1·sinα

C1 =T1 / sinα

Înlocuind-ul pe C1 în prima ecuaţie de echilibru se obţine:

T1= VEd/2

Aria necesară pentru etrierii de suspendare dispuşi la stânga şi la dreapta grinzii


secundare se determină astfel:

Aw,T1 = T1 / fyd =VEd/(2·fyd)

Distanţa pe care se dispun aceşti etrieri de suspendare este h/tgα+bgs/2 la stânga şi la


dreapta punctului de aplicare al forţei VEd. Rezultă astfel o arie necesară de etrieri de
suspendare:

VEd
Asw,s/sw= Aw,T1/( h/tgα+bgs/2)=
 2h 
 + bgs  ⋅ f yd
 tgα 

Presupunând că unghiul α este de 45 ° aria de etrieri necesară devine:

V Ed
Asw,s/sw=
(2h + bgs )⋅ f yd
Acesti etrieri trebuie dispuşi suplimentar faţă de etrierii dimensionaţi din forţă
tăietoare. Astfel aria totală necesară de etrieri se adaugă la ariile necesare determinate
în tabelul 18.

Asw,req, total/sw= Asw,req/sw+ Asw,s/sw

La grinda principală dimensionată în acest exemplu reacţiunea maximă, care sepoate


determina din diagramele de forţă tăietoare este:

VEd=318.16KN

Armarea transversală necesară pentru a impiedica despicarea inimii grinzii principale


dată de această forţă este:

318.16 ⋅ 10 3
Asw,s/sw= =0.633
[2·(952.5 - 500 ) + 250] ⋅ 435

58
Armărea transversală din dreptul grinzilor secundare se modifică în raport cu cea
obţinută în tabelul 18 astfel:
• în dreptul grinzii secundare aflate între secţiunile A şi B:

Asw,req, total/sw= 0.601+0.633=1.234 mm => 2 etrieri φ8/150


(Asw,eff/sw=1.341mm)

• în dreptul grinzii secundare aflate între secţiunile B şi C:

Asw,req, total/sw= 0.377+0.633=1.01mm => 2 etrieri φ8/200 (1.006mm)

• în dreptul grinzii secundare aflate între secţiunile C şi D:

Asw,req, total/sw= 0.771+0.633=1.438mm => 2 etrieri φ8/125 (1.61mm)

• în dreptul grinzii secundare aflate între secţiunile E şi F:

Asw,req, total/sw= 0.713+0.633=1.346mm => 2 etrieri φ8/125 (1.61mm)

• în dreptul grinzii secundare de la mijlocul deschideri centrale:

Asw,req, total/sw= 0.320+0.633=0.953mm => 2 etrieri φ8/200 (1.006mm)

59
2φ12
2φ25 2φ25

2φ20 3φ25
2φ12 2φ12
3φ25

2φ12 2φ12
2φ25 2φ25

2φ25+1φ20

2φ25

Figura 50. Schiţă de armare grindă principală

60
8. CALCULUL STÂLPULUI MARGINAL
8.1. Evaluarea efectelor de ordinul II
Dimensionarea stâlpilor trebuie să ţină cont de eventulalele efecte de ordinul II.
Amplificarea momentelor de ordinul I se face în cazul stâlpilor care au coeficientul de
flambaj λ mai mare decât o valoare minimă care, conform paragrafului 5.8.3.1.(1) din
norma europeană se determină cu relaţia:
λ lim = 20 ABC n (72)
unde:
A = 1 / (1+0,2φef) (dacă φef nu este cunoscut, se poate lua A = 0,7)
B = 1 + 2ω (dacă ω nu este cunoscut, se poate lua B = 1,1)
C = 1,7 - rm (dacă rm nu este cunoscut, se poate lua C = 0,7)
φef coeficientul efectiv de fluaj/curgere lentă; a se vedea 5.8.4
ω = Asfyd / (Acfcd); coeficientul mecanic de armare
As este aria totală a secţiunii armăturilor longitudinale
n = NEd / (Acfcd); forţa axială relativă
rm = M01/M02; raportul momentelor
M01, M02 sunt momentele de ordinul întâi de la extremităţi, M 02 ≥ M 01

Coeficientul λ se determină ţinând cont de lungimea de flambaj sau lungimea efectivă


a stâlpului, l0:
λ = l0 / i (73)
în care:
l0 este lungimea efectivă.
i este raza de giraţie a secţiunii de beton nefisurată

Pentru structurile în cadre necontravântuite se determină lungimea efectivă conform


paragrafului 5.8.3.2.(3):
 k ⋅k  k   k 
l0 = l ⋅ max  1 + 10 ⋅ 1 2 ;  1 + 1  ⋅  1 + 2  (74)
 k1 + k2  1 + k1   1 + k2 

în care :
k1, k2 sunt flexibilităţile relative la încastrarea parţială la extremităţile 1, respectiv 2
k = (θ / M)·(EI / l)
θ este rotirea elementelor care se opun rotirii pentru momentul M;
EI este rigiditatea la încovoiere a elementului comprimat;
l este înălţimea liberă a elementului între legăturile de capăt.

Flexibiltăţile relative se pot determina cu relaţia următoare:

k1,2 =
∑ l / E αI
b cm b
(75)
∑l / E I
cm

61
unde:
I, Ib - momentele de inerţie ale secţiunii stâlpului şi respectiv ale grinzii
l - lungimea stâlpului măsurată între secţiunile teoretice de încastrare
lb - lungimea efectivă a grinzii
α - factor ce ia în calcul condiţiile de încastrare ale grinzii la capătul opus
stâlpului:
- α=1.00 capătul opus încastrat elastic sau rigid
- α=0.50 capătul opus se poate roti liber
- α=0.00 grindă în consolă

k = 0 este limita teoretică ce corespunde încastrării perfecte, iar k = ∞ este limita ce


corespunde unui reazem simplu. Deoarece încastrarea perfectă este rară în practică se
recomandă pentru k1 şi k2 o valoare minimă de 0.10.

În cadrul acestui exemplu se va folosi metoda bazată pe rigiditatea nominală. Conform


acestei metode, momentul de dimensionare se determină conform relaţiei (5.28) de la
paragraful 5.8.7.3 (1):
 β 
M Ed = M 0 Ed ⋅ 1 +  (76)
 ( N B / N Ed ) − 1 
în care:
M0 Ed este momentul de ordinul întâi;
β este un coeficient care depinde de distribuţia momentelor de ordinul unu şi doi;
NEd este efort normal de calcul
NB este încărcarea de flambaj bazată pe rigiditatea nominală.

Coeficientul β care depinde de distribuţia momentelor de ordinul unu şi doi se


determină conform relaţiei:
β = π 2 / c0 (77)
unde:
c0 este un coeficient care depinde de distribuţia momentului de ordinul unu (de
exemplu, c0 = 8 pentru un moment de ordinul unu, constant, c0 = 9.6 pentru o
distribuţie parabolică şi c0 = 12 pentru o distribuţie triunghiulară simetrică etc.).

Încărcarea de flambaj bazată pe rigiditatea nominală se determină după cum urmează:


π 2 EI
NB = (78)
l 02

EI reprezintă rigiditatea nominală care se calculează conform paragrafului 5.8.7.2:


EI = KcEcdIc + KsEsIs (79)
în care:
Ecd este valoarea de calcul a modulului de elasticitate al betonului;
Ic este momentul de inerţie al secţiunii drepte;
62
Es este valoarea de calcul a modulului de elasticitate al oţelului;
Is este momentul de inerţie al secţiunii armăturilor faţă de centrul de greutate al
secţiunii de beton;
Kc este un coeficient ce ţine seama de efectele fisurării, al fluajului/curgerii lente
etc.;
Ks este un coeficient ce ţine seama de contribuţia armăturilor.

Dacă ρ ≥ 0.002 coeficienţii ce se utilizează în expresia (79) pot fi luaţi cu valorile


următoare:
Ks = 1
Kc = k1k2 / (1 + φef) (80)
în care:
ρ este coeficientul de armare, As/Ac
As este aria totală a secţiunii armăturilor
Ac este aria secţiunii de beton
φef este coeficientul efectiv de fluaj/curgere lentă
k1 este un coeficient care depinde de clasa de rezistenţă a betonului
k2 este un coeficient care depinde de efortul normal şi de zvelteţe

k1 = f ck / 20 (MPa) (81)

λ
k2 = n ⋅ ≤ 0.20 (82)
170
în care:
n este forţa axiala relativă, NEd / (Acfcd)
λ este coeficientul de zvelteţe.

Dacă coeficientul de zvelteţe λ nu este definit, k2 poate fi luat egal cu:


k2 = n ⋅ 0.30 ≤ 0.20 (83)
O alternativă mai simplă este să se adopte, în expresia (80), dacă ρ ≥ 0.01, valorile
următoare:
Ks = 0
Kc = 0.3 / (1 + 0,5φef) (84)

NOTĂ - Această simplificare se poate adopta ca o primă iteraţie, urmată apoi de un


calcul mai exact.
Evaluarea efectelor de ordinul II pentru stâlpul marginal
Primul pas în determinarea armării longitudinale constă în evaluarea eventualelor
efecte de ordinul II.
a) Determinarea coeficienţilor de flambaj minimi.
63
În faza de dimensionare a amăturii, coeficienţii A şi B se pot considera necunoscuţi iar
valorile lor sunt cele recomandate de norma europeană pentru această situaţie: A se
poate considera 0.70 iar B se poate considera 1.10.
Coeficientul C se poate determina funcţie de diagrama de momente pentru care se face
dimensionarea. În cazul stâlpului marginal situaţia dimensionantă este cea
corespunzătoare primei ipoteze pentru distribuţia încărcării utile. Diagramele de
eforturi secţionale sunt date în figurile 27, 28 şi 29. Pornind de la aceste diagrame se
poate deduce valoarea coeficientului C:

- La parter M02 = -355.42 kNm, M01 = 225.99 kNm de unde rezultă


rm = M02/ M01 = -355.42/225.99 = -1.57
C = 1 - rm = 1 - (-1.57) = 2.57
- La etaj M02 = 225.21 kNm iar M01 = -143.48 kNm de unde rezultă
rm = M02/ M01 = -225.21/143.48 = -1.57
C = 1 - (-1.57) = 2.57

Forţele axiale relative sunt:


- la parter n = NEd / (Acfcd) = 1175.36·103/(5002·16.66) = 0.282
- la etaj n = NEd / (Acfcd) = 276.18·103/(5002·16.66) = 0.0662

Coeficienţii limită de zvelteţe sunt:


- λlim, parter = 20 ⋅ 0.7 ⋅ 1.1 ⋅ 2.57 0.282 = 74.52
- λ lim,etaj = 20 ⋅ 0.7 ⋅ 1.1 ⋅ 2.57 0.0662 = 153.82

b) Determinarea coeficienţilor de flambaj:


La determinarea coeficienţilor de flambaj se vor folosi pentru simplitate momentele de
inerţie ale secţiunilor nefisurate de beton, atât pentru grinzi cât şi pentru stâlpi.
Ib = 40·1003 / 12=3333333.33cm4;
I =50·503/12=520833.33 cm4.
La parter flexibilitatea relativă k1, care corespunde extremităţii inferioare a stâlpului,
se ia egală cu 0.1, deşi în modelul de calcul s-a considerat încastrat perfect.
Flexibilitatea relativă k2 se determină cu relaţia (75) în care lungimea liberă a stâpului
la parter este 3.30m iar la etaj 4.25m, lungimea grinzii fiind de 9.00m:
900
k2 =
∑ l / E αI
b cm b
=
∑ l / αI
b b
= 1 ⋅ 3333333.33 = 0.186
∑l / E I cm ∑l / I 330
+
425
520833.33 520833.33
Lungimea efectivă la parter este
 k ⋅k  k   k 
l0 = l ⋅ max  1 + 10 ⋅ 1 2 ;  1 + 1  ⋅  1 + 2 
 k1 + k2  1 + k1   1 + k2 

64
 0.10 ⋅ 0.186  0.10   0.186 
l0 = 3.30 ⋅ max  1 + 10 ⋅ ; 1 +  ⋅ 1 + 
 0.10 + 0.186  1 + 0.10   1 + 0.186 

l0 = 3.30 ⋅ max{1.285;1.262} = 4.24 m

Raza de giraţie a secţiunii de beton a stâlpului este:


I 502833.33
i= = = 14.433 cm
A 2500

Coeficientul de flambaj al stâlpului la parter este


λ = l0 /i = 424/14.433 = 29.377 < λlim = 74.52
La etaj, flexibilitatea relativă k1, care corespunde extremităţii inferioare a stâlpului,
este egală cu k2 calculat anterior (k1 = 0.186). Flexibilitatea relativă k2 se determină din
relaţia (75):
900
k2 =
∑ lb / EcmαI b =
∑ lb / αI b = 1 ⋅ 3333333.33 = 0.33
∑l / E cm I ∑l / I 425
520833.33
Lungimea efectivă la parter este:
 k ⋅k  k   k 
l0 = l ⋅ max  1 + 10 ⋅ 1 2 ;  1 + 1  ⋅  1 + 2 
 k1 + k2  1 + k1   1 + k2 

 0.186 ⋅ 0.33  0.186   0.33 


l0 = 4.25 ⋅ max  1 + 10 ⋅ ; 1 +  ⋅ 1 + 
 0.186 + 0.33  1 + 0.186   1 + 0.33 

l0 = 4.25 ⋅ max{1.48;1.443} = 6.66 m

Raza de giraţie a secţiunii de beton a stâlpului este:


I 502833.33
i= = = 14.433 cm
A 2500
Coeficientul de flambaj al stâlpului la etaj rezultă:
λ = l0 /i = 6.66/14.433 = 46.144 < λlim = 153.82
Cum coeficienţii de flambaj sunt inferiori coeficienţilor de flambaj minimi rezultă că
putem neglija efectele de ordinul II.

8.2. Dimensionarea armăturilor longitudinale


Dimensionarea la compresiune excentrică dreaptă se face în mod uzual folosind tabele
cu coeficienţi sau grafice de dimensionare, care permit determinarea procentului de
armare funcţie de nivelul solicitării.

65
Se pot aplica şi metode simplificate care duc în general la valori acoperitoare pentru
armătura longitudinală.

O astfel de metodă se va folosi şi în acest exemplu. Considerând o armare simetrică se


neglijează aportul armăturilor intermediare şi, prin urmare, relaţiile de echilibru:

fcd
as2

εc Fsc
εsc
As2 x λx Fc

z
d
h

As1
εst
Fst
b
as1

Deformaţii Eforturi unitare si


Secţiune specifice forţe

Figura 51 - Schema de calcul pentru secţiuni dreptunghiulare


dublu armate conform metodei simplificate

Ecuaţia de proiecţie:
N Ed = bλxf cd + As 2σ a 2 − As1 f yd (85)

Ecuaţia de moment în raport cu armătura întinsă:


d − as2  λx 
M Ed + N Ed ⋅ = bλxf cd  d −  + As 2σ a 2 (d − a s 2 ) (86)
2  2 

Dacă λx ≥ 3as2 atunci se poate presupune că armătura comprimată ajunge la curgere,


ceea ce duce la modificarea relaţiilor (85) si (86) după cum urmează:
N Ed = bλxf cd + As 2 f yd − As1 f yd (87)

d − as2  λx 
M Ed + N Ed ⋅ = bλxf cd  d −  + As 2 f yd (d − a s 2 ) (88)
2  2 

În cazul armării simetrice, As = As2 = As, relaţia (85) devine NEd = bλxfcd ceea ce
permite simplificarea metodei de dimensionare a armăturii.
Paşii de dimensionare pentru o secţiune dreptunghiulară armată simetric la solicitarea
de compresiune excentrică dreaptă sunt următorii:

a) Se presupune că armătura comprimată ajunge la curgere şi se calculează x cu relaţia


următoare:

66
N Ed
x=
bλf cd (89)

b) Se compară λx cu 3as2.
i. Pentru λx ≥ 3as2 relaţia de dimensionare a armăturii se deduce din ecuaţia
(82):
d − as2  λx 
M Ed + N Ed ⋅ − bλxf cd  d − 
2  2 
Aas1 = Aas 2 =
f yd (d − a s 2 ) (90)

ii. Pentru λx < 3as2 relaţia de dimensionare se deduce din scrierea ecuaţiei de
moment în raport cu armătura comprimată:
d − as2  λx 
M Ed − N Ed ⋅ = bλxf cd  a s 2 −  + As1 f yd (d − a s 2 )
2  2  (91)

Termenul bλxfcd (as2-λx/2) se poate neglija şi rezultă cantitatea de armătură


necesară:
d − as2
M Ed − N Ed ⋅
As1 = 2
f yd (d − a s 2 ) (92)

Dimensionarea armăturii longitudinale pentru stâlpul marginal


La parter dimensionarea se va face în secţiunea de moment maxim, care corespunde
extremităţii superioare. Momentul de dimensionare este MEd = 355.42 kNm iar forţa
axială de dimensionare este NEd = 1175.36 kN.
λx = NEd / (bfcd) = 1175.23·103/(500·16.66) = 141.08 mm
Acoperirile de calcul se consideră as1= as2 = 50 mm de unde rezultă λx < 3as2, iar
dimensionarea armăturii se poate face cu relaţia (92):

M Ed − N Ed ⋅
d − as2
355.42 ⋅ 10 6 − 1175.36 ⋅ 10 3 ⋅
(450 − 50 )
As1 = 2 = 2 = 691.80 mm 2
f yd (d − as2 ) 435(450 − 50 )

 N 
As ,min = max0.1 Ed ;0.002 Ac 
 f yd 
(93)
 1175.36 ⋅ 103 
As ,min = max0.1 ;0.002 ⋅ 500 ⋅ 500 = max{270.2;500} = 500 mm2
 435 

Se poate arma cu 3φ18 pentru care aria efectivă este 763.40 mm2.

67
La etaj dimensionarea se va face în secţiunea de moment maxim, care corespunde
extremităţii superioare. Momentul de dimensionare este MEd = 225.51 kNm, iar forţa
axială de dimensionare este NEd = 276.18 kN.
λx = NEd / (bfcd) = 276.18·103/(500·16.66) = 33.15mm
Acoperirile de calcul se consideră as1=as2=50 mm de unde rezultă λx < 3as2, iar
dimensionarea armăturii se poate face cu relaţia (88):

M Ed − N Ed ⋅
d − as2
225.51 ⋅ 10 6 − 276.18 ⋅ 10 3 ⋅
(450 − 50 )
As1 = 2 = 2 = 978.68 mm 2
f yd (d − as2 ) 435(450 − 50 )

 N 
As ,min = max0.1 Ed ;0.002 Ac 
 f yd 

 276.18 ⋅ 103 
As ,min = max0.1 ;0.002 ⋅ 500 ⋅ 500 = max{63.49;500} = 500 mm2
 435 

Se aleg 2φ20 plus 2φ16 pentru care aria efectivă este 1030.44 mm2. Având în vedere
ca armare necesară la etaj este mai mare decât armarea de la parter aceasta se va
dispune pe toată înălţimea stâlpului.

8.3. Calculul stâlpului marginal la forţă tăietoare


Calculul la forţa tăietoare este sintetizat în tabelele următoare:

Tabelul 19. Determinarea forţei tăietoare preluată de beton fără armătură


Secţiune

CRdc D k Asl 100ρl k1 σcp νmin VRdc,1 VRdc,2 VRdc

(mm) (mm2) (%) (MPa) (MPa) (kN) (kN) (kN)


P 0.12 450 1.667 1030.44 0.916 0.15 4.70 0.34 138.64 117.22 138.64
E 0.12 450 1.667 1030.44 0.916 0.15 1.10 0.34 77.96 56.53 77.96

Se observă că atât la parter cât şi la etaj forţa tăietoare de calcul este superioară
capacităţii betonului simplu de a prelua forţă tăietoare.

Tabelul 20. Determinarea forţei tăietoare de dimensionare şi a forţei tăietoare maxime


Sectiune

bw d VEd ν = 0.6(1-fck/250) VRd,max=0.5bwdνfcd

(mm) (mm) (kN) (kN)


P 500 450 176.18 0.552 827.79
E 500 450 86.75 0.552 827.79

68
Tabelul 21. Determinarea armăturii necesare la forţă tăietoare
2VEd
bw z=0.9d VEd cotθ Asw/sw
Sectiune
αcw ν1 θ
α cwbw ν 1 f cd

(mm) (mm) (mm) (KN) (KN) (˚) (mm2/m)


P 1.00 500 405 0.55 176.18 0.236 6.84 2.50 0.400
E 1.00 500 405 0.55 86.75 0.116 3.34 2.50 0.197

Procentul minim, conform relaţiei (63), este pentru stâlpul marginal de


ρmin = 0.08 20 / 500 = 0.07% , ceea ce înseamnă o arie minimă de etrieri 0.280 mm. Se
pot dispune 2 etrieri de, unul permietral de φ8/250 şi unul interior de φ8/250 pentru
care Asw/sw= 0.629 mm.

8.4. Reguli constructive pentru armarea stâlpilor

Diametrul minim al barelor longitudinale trebuie sa fie de 12mm, iar pentru armarea
transversală diametrul minim al barelor trebuie să fie mai mare de ¼ din diametrul
minim al armăturii longitudinale, dar nu mai mic de 6mm.
Aria minimă pentru armătura longitudinală este dată de relaţia 93, iar aria maximă nu
trebuie să depăşească 0.04Ac , cu excepţia zonelor de suprapunere unde aceasta trebuie
să fie 0.08Ac . Ac reprezintă aria secţiunii stâlpului.
Distanţa maximă de la o bară care nu se află la colţ de etrier până la o bară care se află
la colţ de etrier este de 150mm.
Distanţa maximă între etrieri trebuie să fie mai mică decât minimul între 20 x
diametrul minim al armăturii longitudinale, cea mai mică dimensiune a stâlpului şi
400mm. Această distanţă maximă între etrieri trebuie redusă cu un factor de 0.6 în
următoarele situaţii:
- în zonele de sub şi deasupra grinzilor, pe o distanţă egală cu dimensiunea
maximă a stâlpului;
- în zonele de suprapunere a barelor dacă diametrul acestora depăşeşte 14mm.

69
9. CALCULUL FUNDAŢIEI SUB STÂLPUL MARGINAL
9.1. Presiuni pe fundaţie
Stabilirea dimensiunilor fundaţiilor se face astfel încât să fie îndeplinite următoarele
condiţii sub solicitări în gruparea fundamentală [4]:
- presiunile maxime să nu depăşească 1.2pconv;
- presiunea efectivă (medie) să fie mai mică decât presiunea conventională
- aria activă să fie mai mare de 80%.

Dimensiunile fundaţiei reies dintr-un calcul de predimensionare şi se vor lua în acest


exemplu 270x270x70. Presiunea convenţională folosită este pconv = 2.50 daN/cm2.

Forţele care acţionează la partea superioară a fundaţiei sunt cele date de stâlp, iar prin
reducerea acestora în raport cu talpa fundaţiei se determină eforturile din care se obţin
presiunile pe teren.

NEd,c =1175.36KN
MEd,c = 225.51KNm
VEd,c =176.18KN

NEd,f =1289.75KN
H
MEd,f = 348.836KNm
VEd,f =176.18KN

pmin
pmax

Figura 52 - Eforturi pe fundaţii şi distribuţia presiunilor

Notând cu L şi B dimensiunile în plan ale fundaţiei şi cu H înălţimea acesteia se


determină presiunile pe teren cu următoarele relaţii:
N Ed , f 6 ⋅ M Ed , f 1289.75 ⋅ 10 2 6 ⋅ 348.836 ⋅ 10 4
pmax = + = +
L⋅B BL2 270 ⋅ 270 270 ⋅ 270 2
pmax = 1.77 + 1.063 = 2.83 daN / cm 2 < 1.2 pconv = 3.00 daN / cm 2

N Ed , f 6 ⋅ M Ed , f 1289.75 ⋅ 10 2 6 ⋅ 348.836 ⋅ 10 4
pmin = − = −
L⋅B BL2 270 ⋅ 270 270 ⋅ 270 2

70
pmin = 1.77 − 1.063 = 0.707 daN / cm 2

N Ed , f
1289.75 ⋅ 10 2
peff = = = 1.77 daN / cm 2 < pconv
L⋅B 270 ⋅ 270

9.2. Dimensionarea armăturii din talpa fundaţiei


Momentele de dimensionare pentru armătura din talpă se determină la faţa stâlpului pe
ambele direcţii cu relaţiile (94) şi (95).

Figura 53 - Secţiuni de dimensionare

 2 l12 
M Y = B ⋅  p0l1 + ( pmax − p0 )  (94)
 3

( p max + p min ) b12


MX = L⋅ (95)
2 2
În cazul fundaţiei de sub stâlpul marginal l1 = b1 =1.10 m.
Presiunea la faţa stâlpului se deduce din distribuţia presiunilor:
p0 = pmin + (pmax-pmin)(L-l1)/L = 0.707 + (2.83-0.707)(2.70-1.10)/2.70
p0 = 1.965 daN/cm2
Folosind relaţiile (93) şi (94) obţinem:
 l2   1.10 2 
M Y = B ⋅  p0l12 + ( pmax − p0 ) 1  = 2.70 ⋅ 1.965 ⋅ 10 2 ⋅ 1.10 2 + (2.83 − 1.965 ) ⋅ 10 2
 3  3 

MY = 736.17 kNm

71
MX = L⋅
( pmax + pmin ) b12 = 2.70
(2.83 + 0.707 )10 2 1.12
2 2 2 2
MX = 288.88 kNm

Calculul de dimensionare se face ca pentru o secţiune dreptunghiulară simplu armată


cu dimensiuni 2.70x0.70m.
Dimensionarea armăturii din talpa fundaţiei este sintetizată în tabelul 20.

Tabelul 22. Dimensionarea armăturii din talpa fundaţiei


Sectiune

MEd h b cnom d m z As,req As,min As,eff

(kNm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm) (mm2) (mm2) (mm2)


X-X 288.88 700 2700 40 668 0.020 629.63 1054.75 2232.36 φ16/20 2814.87
Y-Y 736.17 700 2700 40 652 0.042 635.92 2661.26 2288.52 φ16/20 2814.87

9.3. Verificarea la străpungere a fundaţiei

Verificarea la străpungere pentru această fundaţie se va face considerând o suprafaţă


critică înclinată la 45° deşi norma europeană impune o suprafaţă de cedare la 26.6°. În
acest caz o înclinare de 26.6° nu constitue o suprafaţă reală de cedare.

perimetrul
critic, u1

d
bc

hc

d
θ=45°

Figura 53 - Perimetrul critic

72
Perimetrul critic u1 şi aria din interiorul acestuia Au1 se determină conform figurii 52:
u1 = 2·bc + 2·hc + 4·d·π/2 = 4·500 + 4·652·π/2
u1 = 6096 mm
Au1 = (bs+2·d)·(hc+2·d) - 4·(d2 - π·d2/4)
Au1 = (500 + 2·652)·(500 + 2·652) - 4·(6522 - π·6522/4) = 2889504 mm2 = 2.89 m2

Forţa de străpungere este dată de presiunea care acţionează în exteriorul perimetrului


critic:
VEd,red = VEd - ∆VEd (96)
VEd = peff·(Af - Au1) = 1.77·102·(2.70·2.70 - 2.89) = 778.8 kN
Efortul unitar de forfecare se determină conform paragrafului 6.4.3:
VEd ,red  M ed u 
vEd = 1 + k  (97)
ud  VEd ,redW 

d este înălţimea utilă medie a fundaţiei


u este perimetrul conturului de calcul considerat
în care:
u = 6.096 m - este perimetrul conturului de calcul de referinţă
k =0.60 - este un coeficient care depinde de raportul dimensiunilor c1 şi c2 ale
stâlpului: valoarea sa este funcţie de proporţia momentului
neechilibrat transmis prin forfecare neuniformă, prin încovoiere şi
torsiune
c12
W = + c1 ⋅ c2 + 2c2 ⋅ d + 4 d 2 + πdc1
2
W = 502/2 + 50·50 + 2·50·65.2 + 4·65.22 + π
W = 37515.75 cm2
Efortul unitar de forfecare este:
VEd ,red  M ed u  778.8 ⋅ 10 3  225.51 ⋅ 10 6  2
vEd = 1 + k  = 1 + 0 . 6 3  = 0.41N / mm
ud  VEd ,redW  6096 ⋅ 652  778 . 8 ⋅ 10 ⋅ 3571575 

Rezistenţa la străpungere a betonului simplu este:


1/ 3 2d 2d
vRd,c = CRd ,c k (100 ρl f ck ) ≥ vmin (98)
a a
unde
CRd,c = 0.18/γc = 0.18/1.5 = 0.12

73
200
k = 1+ ≤ 2 ,0 cu d în mm
d

200
k = 1+ = 1.55
652

Coeficientul de armare se determină cu lăţimile date de perimetrul critic, în acest caz


(bc+2d) sau (hc+2d).
ρl = ρly ⋅ ρlz ≤ 0 ,02

2010
ρly = ρlz = = 0.0017
1804 ⋅ 652
ρl = 0.0017

vmin = 0,035· k3/2· fck1/2

vmin = 0,035· 1.553/2·201/2 = 0.30 MPa


a =d=652mm – distanţa de la marginea stâlpului la perimetrul critic
 1 / 3 2 ⋅ 652 2 ⋅ 652 
vRd,c = min 0.12 ⋅ 1.55 ⋅ (100 ⋅ 0.0017 ⋅ 20 ) ⋅ ; 0 .3 
 652 652 
vRd,c = min{0.558;0.60} = 0.60 M

Efortul de forfecare maxim suportat de beton este vRd,c = 0.60 MPa care este mai mare
decât efortul de forfecare dat de forţa de străpungere şi momentul neechilibrat
vEd = 0.4 MPa . Prin urmare nu există pericolul străpungerii fundaţiei.

74
10. BIBLIOGRAFIE

[1] EN 1990 Eurocod: Bazele proiectării structurilor;


[2] EN 1991 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor;
[3] EN 1992-1-1 Partea 1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri;
[4] NP012 – 2004: “Normativ pentru structurilor de fundare directă”
[5] Radu Pascu: „Comportarea şi calculul elementelor din beton armat”, Editura
Conspress, Bucureşti, 2008
[ 6 ] Mosley, B, Bungey, J, Hulse, R: „Reinforced concrete design to Eurocode 2“,
Editura Palgrave, Londra, Macmillan, 2007
[ 7 ] Postelnicu, T., Nistorescu, D.: „Îndrumător de proiectare: Structură de beton
armat cu două niveluri (P+1E) “, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000
[ 8 ] Agent, R., Dumitrescu, D., Postelnicu, T.: „Îndrumător pentru calculul şi
alcătuirea elementelor structurale de beton armat “. Editura Tehnică, Bucureşti,
1992.
[ 9 ] Postelnicu, T., Munteanu, M.: „Beton armat (note de curs). Partea I.
Proprietăţile fizico-mecanice ale betonului şi armăturii. Comportarea
elementelor din beton armat la solicitări”. ICB, Bucureşti, 1993.
[ 10 ] Postelnicu, T., Munteanu, M.: „Beton armat (note de curs). Partea a II-a.
Calculul elementelor din beton armat “. UTCB, Bucureşti, 1996.
[ 11 ] Pavel, C.: „Construcţii din beton armat. Partea I-a “. ICB, Bucureşti, 1981.
[ 12 ] Avram, C.: „Grinzi continue“. Editura Tehnică, Bucureşti, 1965.

75