SISTEMUL(APARATUL )CARDIOVASCULAR

Sistemul cardiovascular este constituit din inimă și vase da sânge

Inima(fig1) este un organ musculos tetracavitar; localizare: în cavitatea toracică, între cei doi plămâni. La
exterior prezintă un înveliș dublu – pericard – format din doua foițe între care se află lichidul pericardic,
care favorizează activitatea mecanică a inimii.

Structura inimii(fig 2)

- 1.perete, format din trei straturi concentrice – de la exterior către interior sunt: a) epicardul, foița
internă e pericardului, b) miocardul – mușchiul inimii – este mai subțire în atrii si mai gros în
ventricule, mai ales în ventriculu stâng; structural, miocardul conține țesut muscular de tip cardiac
și țesutul embrionar sau excitocanductor care asigură automatismul inimii, c) endocardul – stratul
intern care căptușește cavitățile inimii
- 2.cavități – două atrii – atriul drept, atriul stâng, sunt situate la baza inimii și doua ventricule –
ventriculul drept si ventriculul stâng, sunt situate la vâfrul inimii

Sistemul valvular al inimii cuprinde:

- valvulele(valve) atrio ventriculare – dreaptă – tricuspidă și stângă – bicuspidă(mitrală)

- valvulele(valve) semilunare de la baza arterei aorte si arterei pulmonare

Rolul valvulelor este de a asigura circulația sângelui, la nivelul inimii , într-un singur sens: -atrii –
ventricule--artere

Comunicare între atrii ți ventricule se face prin orificiile atrio-ventriculare:

- atriul drept comunică cu ventriculul drept prin orificiul atrioventricular drept prevăzut cu valvula
tricuspidă
- atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin orificiul atrioventricular stâng prevăzut cu valvula
bicuspidă

1. Inima – configurația externă și relația cu vasele de sange

 2. Structura internă a inimii – cavitățile inimii + sistemul de valve atrio-ventriculare și semilunare

Vascularizația inimii(fig3) este asigurată de:

- arterele coronare – se desprind de la baza arterei aorte și transportă sânge cu oxigen în peretele
inimii
- venele coronare - colectează sângele cu dioxid de carbon din peretele inmii și se deschid în atriul
drept

Inervația extrinsecă(fig.4) a inimii este vegetativă simpatică prin nervii cardiaci superior, mijlociu și
inferior si parasimpatică prin nervul vag – fibrele nervoase se anastomozează și formează plexuri
nervoase

3.Vascularizația inimii – arterele coronare dreaptă(right) și stângă(left)

 4. Inervația extrinsecă a inimii – cu violet – inervația simpatică , cu originea in centrii nervoși medulari
– cervicali(C3 –C8) și toracali(T1 –T6), cu verde – inervația parasimpatică , cu originea în nucleul dorsal
al vagului(nervul X) din bulbul rahidian

ACTIVITATEA CARDIACĂ(FIZIOLOGIA INIMII)

Activitatea principală a inimii constă în a asigura circulația sângelui în cele doua circuite vasculare:

- circuitul sistemic – marea circulație sau circulația sistematică

- circuitul pulmonar – mica circulație sau circulația pulmonară

Inima funcționează ca o pompă aspiro – respimgatoare datorită contracției și relaxării miocardului.

Proprietățile miocardului sunt:

- automatismul sau ritmicitatea – este proprietatea miocardului de a genera spontan și ritmic

potențiale de acțiune(impulsuri ), care determină contracții ritmice. Automatismul cardiac este
asigurat de țesutul excitoconductor(fig.5) format din: 1. Nodulul sinoatrial este , în condiții
normale, centrul de automatism al inimii – cu 70 -80 impulsuri/minut. 2. Nodulul atrioventricular
cu 40 impulsuri/minut.3. Fasciculul Hiss – 20 – 25 impulsuri/minut. 4. Rețeaua Purkinje – se
distribuie în miocardul ventricular.
- excitabilitatea este proprietatea miocardului de a răspunde la stimuli prag printr-o depolarizare
- conductibilitatea constă în conducerea potențialului de acțiune, generat spontan de centrul de
comandă al inimii, pe următorul traseu: nodulul sinoatrial – nodulul atrioventricular ---fasciculul
Hiss –reteaua Purkinje – celulele miocardului ventricular
- contractilitatea – proprietatea miocardului de a se contracta; energia de contracție rezultă din
scindarea ATP-ului(acid adenozintrifosforic), pentru sinteza ATP-ului este oxidată glucoza, dar și
acidul lactic, acizi grași, corpi cetonici
5. Tesutul nodal, embrionar sau excitoconductor al inimii. Observați cum din nodulul sinoattrial – centru
de comaldă al inimii - impulsurile de contracție( în albastru închis) se distribuie spre miocardul atrial si
nodulul atrioventricular

Manifestările activității cardiace:

- manifestări mecanice
- manifestări electrice
- manifestari acustice

Manifestările mecanice – ciclul cardiac(Fig 6). Activitatea inimii constă într-o succesiune de contracții,
numite sistole și relaxări, numite diastole. Ciclul cardiac (revoluția cardiacă)cuprinde o sistola urmata de
o diastolă și are o durata de 0, 8 secunde la un ritm cardiac de 70 de contracții pe minut:

- sistola atrială – 0,1secunde, diastola atrială – 0,7 secunde

- sistola ventriculară – 0,3 secunde, diastola ventriculară – 0,5 secunde
- diastola generală – 0,4 secunde este timpul cand atriile si ventriculele sunt relaxate si ține de la
sfârșitul sistolei ventriculare până la începutul sistolei atriale
- *Temă de reflecție: cum vă explicați faptul că inima funcționeaza toata viața fără să obosească?

6.Ciclul cardiac: sistole - colorate în roșu, diastole – colorate în albastru

 Manifestări electrice( fig 7- activitatea electrică a inimi) se înregistrează pe electrocardiogramă ECG
sau EKG); aceasta reprezintă înregistrarea fenomenelor electrice care au loc în miocard, cu ajutorul
electrocardiografului.. Înregistrarea apare sub forma unor unde:
- unda P – depolarizare atrială
- complexul QRS – depolarizare ventriculară
- -unda T - repolarizare ventriculară

7. Electrocardiograma –în stânga – undelor electrice detaliate

Manifestări acustice sunt rezultatul activității mecanice a inimii – zgomote cardiace – care respectă
o anumita succesiune:
- zgomotul sistolic Z1 – este provocat de închiderea bruscă a valvulelor atrioventriculare -
- zgomotul diastolic Z2 – este provocat de închiderea valvulelor semilunare de la baza arterei aorte
si arterei pulmonare – se produce la începutul diastolei ventriculare

Zgomotele se aud cu ajutorul stetoscopului, înregistrarea grafică a lor se numește fonogramă și oferă
informații despre starea de sănătate a inimii.

Parametrii funcționali ai inimii:

- frecvența cardiacă reprezintă numărul de contractii pe minut 70 – 80; creșterea numarului de

contracții pe minut(ex 150) se numește tahicardie, iar scăderea, bradicardie;
- debitul sistolic reprezintă cantitatea de sânge expulzată în timpul sistolei ventriculare de fiecare
ventricul -70 -80 ml de sânge, prin deschidera valvulelor semilunare de la baza arterelor aorte și
pulmonare;
- debitul cardiac este produsul dintre frecvența cardiacă și volumul sistolic – DC = FC x VS = 70 x 80ml
= 5600 ml = 5,6 l sânge pe. * Frecvența cardiacă, debitul sistolic, debitul cardiac se măresc în timpul
efortului.
- presiunea(tensiunea arteială) este forța exercitată de coloana de sânge asupra pereților arteriali,
are două valori a) valoarea maximă – corespunde sistolei ventriculare și este cuprinsă între 100
-140 mmHg; b) valoarea minimă – corespunde diastolei ventriculare și este cuprinsă între 60 – 100
mmHg; creșterea tensiunii peste valorile normale se numește hipertensiune, iar scăderea –
hipotensiune; măsurarea tensiunii arteriale se face cu tensiometrul la nivelul arterei brahiale, în
condiții de repaus și liniște
- pulsul arterial reprezintă unde oscilatorie care se propagă prin peretele arterial spre periferie; se
percepe prin comprimarea arterea brahiale sau la nivelul gâtului – artera carotidă , în condiții
normale, valoarea pulsului corespunde frecvenței cardiace.
 Circulația sanguină
Sângele parcurge în sistemul circulator doua circuite:
- marea circulație(circulația sistemică) – pornește de la inimă din ventriculu stâng, de unde pleacă
artera aortă care transportă sânge cu oxigen la celule și țesuturi – au loc schimburi de gaze –
oxigenul trece in celule, iar dioxidul de carbon din celule trce în sînge și este transportat de venele
cave la inimă, în atriul drept,
- mica circulație(pulmonară) – pornmește de la inimă din ventriculul drept , de unde pleacă artera
pulmonară care transportă sânge cu dioxid de carbon la plamâni – au loc schimburi de gaze –
dioxidul de carbon din sânge trece în plămâni și este eliminat, iar oxigenul din plămâni trece în
sânge și este transportat de venele pulmonare la inimă, în atriul stâng
-

8. Schema : marea circulație și mica circulație

Sistemul vascular(fig 10) este format din trei tipuri de vase de sange: artere. vene, capilare

I. Arterele – totalitatea lor formează sistemul arterial - sunt vase de sânge care pornesc de la
inima și se ramifică: După dimensiuni se clasifică în artere mari de tip elastic, artere mijlocii, de
tip muscular si artere mici – arteriole și metaarteriole.

Sistemul arterial este alcătuit din doua trunchiuri:

1. TRUNCHIUL PULMONAR – pornește din ventriculul drett(artera pulmonară( și se ramifică în

artepa pulmonară stângă si dreaptă – via –plămâni

2. ARTERA AORTĂ – pleacă din ventriculu stâng, (de la baza ei pornesc arterele coronare), urcă 5-6
cm – a)aorta ascendentă - apoi se curbează spre stânga –b) arcul aortic, care se continuă cu
c)aorta descendentă toracică și abdominală, care se ramifică terminal în arterele iliace dreaptă
și stângă – intră în membrele inferioare
 a) Din arcul aortic se desprind artere care iriga membrele superioare – artere subclaviculare și
arterele carodtide – irigă gâtul, creierul, viscerele de la nivele feței, ochiul

b) Din aorta descendentă se desprind arterele intercostale, artera esofagiană, din aorta
abdominala se desprind: trunchiul celiac( artera hepatică, artera splenică, arteră gastrică,
artera pancreatică, artera renală), artera mezenterică superioara și inferioară( iriga intestinul
subțire și intestinul gros); artera iliacă internă irigă organele genitale, vezica urinară, rect și
artera iliacă externă iridă membrele inferoioare – artera femurală, arterea tibială, artere
digitale plantare.

9. Arteră aortă și arterele care se desprind din ea, transportand sange cu oxigen in tot corpul
10. Sistemul vascular arterial și venos
 II. Sistemul venos este alcătuit din totalitatea venelor – vene mari mijlocii, mici - venule; venele sunt
vase de sânge care se unesc și transportă sângele din corp la inimă. Cel mai mari vene sunt:

a) vena cavă superioară – colectează sângele cu CO2 din jumătatea superioară a trunchiului

b) vena cavă inferioară rezultă din unirea venelor iliace dreaptă și stângă si colectează sângele cu CO2
din membrele inferioare și cavitatea abdominală – cele doua vene cave aparțin marii circulații și se
deschid la inimă în atriul drept

c) venele pulmonare(mica circulație) sunt în număr de 4, câte două pentru fiecare plămân, transportă
sange cu O2 la inimă și se deschid în atriul stâng

d) vena portă transportă sânge cu nurtimente de la intestinul subțire la ficat

*Nu uitați de venele coronare, prezentate anterior, de la nivelul inimii.

III. Capilarele sanguine rezultă din ramificarea metaarteriolelor, au un capăt arterial și unul venos..
Peretele capilalelor este format dintr-un singur strat de celule situat pe mambrana bazală; la
nivelul capilarealor au loc schimburile de substanțe dintre sânge și celule.

Reglarea activitătii cardiovasculare.

Activitatea cardiovasculară este permanent adaptată la necesitățile energetice ale întregului organism și
ale fiecărui organ în parte. Mecanismele de reglare sunt:

a) Nervoase – 1.receptorii sunt baro(receptori de presiune) și chemoreceptori din pereții vaselor de

sânge; 2.căile aferente sunt fibre nervoase simpatice și parasimpatice,3 centrii nervoși sunt centri
cardiomotori și vasomotori din substanța reticulată bulbo – pontină, hipotalamus( am vorbit despre el
și la glanda hipofiză) și scoarța cerebrală – ex. în emoții puternice, șocuri, inima și vasele de sânge își
modifică activitatea, 4. Căile eferente sunt fibre nervoase simpatice și parasimpatice(vezi și inervația
inimii). Reamintițivă de la studiul SNV – simpaticul intensifică activitatea inimii – frecvența cardiacă,
forta de contracție a miocardului – reflexe cardioacceleratoare, parasimpaticul o diminuează – reflexe
cardioinhibitoare. 5. Organe efectoare – inima și vasele de sânge

b) Umorale – pe calea șângelui, prin hormoni(au fost studiați la sistemul endocrin):

1. adrenalina și noradrenalina – hormoni ai MSR noradrenalina actioneaza asupra inimii, iar
noradrenalina asupra vaselor de sânge ,

2.acetilcolina , mediatorul chimic al parasimpaticului – inhiba activitatea cordului și produce dilatația

arterelor mici

3.hormonul antidiuretic retrohipofizar, ADH –ul sau vasopresina , în doze mari produce vasoconstricția
arteriorelor

Intre mecanismele nervoase și umorale există o strânsă legatură , asigurând buna funcționare a sistemului
cardiovascular.

*În acest material au fost prezentate urmatoarele: structura inimii, activitatea cardiacă – proprietățile
miocardului, manifestari și parametrii funcționali ai inimii, marea și mica circulație, sistemul vascular,
reglarea activității cardiovasculre. Urmează, în cadrul aceluiași capitol - CIRCULAȚIA – sistemul limfatic,
modificări fiziologice, concluzii, teme de evaluare. PS Tot din circulatie face parte și materialul referitor la
Mediul intern, prezentat anterior.