Regnul Animalia

Un animal este un organism (ființă vie) pluricelular, heterotrof, deci care nu își
poate produce el însuși substanțele organice necesare hrănirii (cum fac plantele,
algele și bacteriile albastre verzi prin fotosinteză), fiind nevoit să folosească
substanțe organice gata preparate luate din mediu. Majoritatea folosesc oxigenul
pentru respirație. Există și unele animale care trăiesc în medii fără oxigen. Acestea
respiră anaerob. Din categoria animalelor cu sânge cald, sau endoterme, fac parte
mamiferele și păsările.
Organismele care au fost încadrate în Regnul Animalia au fost introduse în unități
sistematice din ce în ce mai mici în funcție de legăturile lor filogenetice. Referitor
la aceaste subîmpărțiri există mai multe păreri, care sunt prezentate în
subcapitolul „Clasificarea Regnului Animalia”.

Caracteristici
Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele
sunt organisme eucariote și pluricelulare[2], ce le separă de bacterii și de
majoritatea protistelor. Ele au o hrănire heterotrofă,[3] de obicei, digerând hrana
într-un tub digestiv, ce le separă de plante și alge Ele se diferențiază de plante,
alge și fungi prin lipsa pereților celulari rigizi.[4] Majoritatea animalelor sunt
mobile,[5] (exceptând anumite stadii de dezvoltare, coralii, bureții de mare).
Structura
Cu câteva excepții, în special spongierii (Phylum Porifera) și Placozoa, animalele
au corpul format din mai multe țesuturi. Printre acestea se numără mușchii, ce se
contractă, având rol important în locomoție, și țesutul nervos ce primește
procesează, elaborează comenzi și trimite impulsuri nervoase. De asemenea,
există și un tub digestiv, cu una sau două ieșiri.
Toate animalele sunt compuse din celule eucariote, înconjurate de o membrană
pericelulară specifică, compusă din colagen și glicoproteide elastice. Acestea se
pot calcifica, pentru a forma oase sau cochilii. În timpul dezvoltării ele formează o
structură de bază flexibilă pe care celulele se pot reorganiza, făcând posibilă
crearea structurilor complexe. În contrast, alte organisme multicelulare, ca
plantele și fungii, au celulele fixate din cauza pereților celulari, dezvoltându-se
prin creștere progresivă.
Reproducere si dezvoltare
Toate animalele se reproduc sexuat. Ele au organe reproducătoare specializate ce,
prin meioză, produc spermatozoizi sau ovule. Acestea se unesc în procesul numit
fecundație pentru a forma zigotul (sau celula-ou), din care se va dezvolta un
organism nou.
Unele animale sunt capabile și de reproducere asexuată. Acest lucru poate avea
loc prin parthenogeneză, proces prin care se formează ouă fertile fără fecundație
(împerechere), sau, în unele cazuri, prin fragmentare, ca de exemplu la spongieri.
O altă modalitate de înmulțire asexuată este înmugurirea întâlnită tot la animalele
inferioare (spongieri, hidră).
Zigotul începe să se dividă. Va rezulta un conglomerat de celule cu aspect sferic
numit morulă. Celulele continuă să se dividă și se dispun într-un singur strat,
formând o sferă delimitată la exterior de un singur strat de celule, numit
blastoderm. Acesta delimitează în interior o cavitate centrală numită blastocel
plină cu lichid. Celulele se divid în continuare și la unul din polii blastulei pătrund
în interiorul cavității. Rezultă o structură cu două straturi de celule, unul extern
numit ectoderm și unul intern, numit endoderm. Endodermul delimitează o
cavitate internă arhenteronul (intestinul primitiv). Cavitatea arhentronul, prezintă
o singură deschidere numită blastopor. Această structură nouă poartă numele de
gastrulă
Spongierii și celenteratele sunt organime animale inferioare care rămân în acest
stadiu doar cu ectoderm și endoderm și din această cuză se numesc animale
didermice (diploblaste).
Începând cu viermii structura gastrulei se complică, prin diferențierea unei a treia
foițe embrionare mezodermul, care este localizat între ectoderm și endoderm.
Aceste animale se numesc tridermice (triploblastice).