Sunteți pe pagina 1din 6

GRU - Direcția Principală de Informații (rusă:Гла́вное разве́дывательное управле́ние|

r=Glavnoye razvedyvatel'noye upravleniye|p=ˈɡlavnəjə rɐzˈvʲɛdɨvətʲɪlʲnəjə ʊprɐˈvlʲenʲɪjə),


abreviat GRU (rusă:ГРУ), este agenția de informații militare externe a statului major al Forțelor
Armate ale Federației Ruse (fostul Stat Major al Armatei Sovietice a Uniunii Sovietice). Începând
cu anul 2010, numele oficial complet al agenției este Direcția Principală de Activitate a Statului
Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse (rusă:Гла́вное управле́ние
Генера́льного шта́ба Вооружённых Сил Росси́йской Федера́ции).
GRU este cea mai mare agenție de informații externe a Rusiei.[1] În 1997 a desfășurat de șase ori
mai mulți agenți în țări străine decât SVR, succesorul KGB-ului . De asemenea, acesta a
comandat 25.000 de trupe Spetsnaz în 1997.[2]

Cuprins

 1Istorie
 2Activități
o 2.1Statele Unite Ale Americii
o 2.2Franța
o 2.3Georgia
o 2.4Războiul Civil Sirian
o 2.5SATCOM
o 2.6Cecenia
o 2.7Canada
o 2.8Estonia
o 2.9Moldova
 3Direcția Șase de Spionaj
o 3.1Siria
 4Compromis
 5Forțele speciale ale Direcției Principale
o 5.1Agenți cunoscuți
 5.1.1Secolul 21
o 5.2"Ilegali" istorici
o 5.3Agenți navali
o 5.4Dezertori
 6Președinții
o 6.1Din 1991 și până azi
 7Vezi și
 8Note
 9Legături externe

Istorie[modificare | modificare sursă]
Emblema oficială a GRU (până în 2009), cu motto-ul gravat: "Măreția Patriei în faptele tale glorioase"

Primul corp rus de informații militare a fost înființat în 1810 de către ministrul de Război, Michael
Andreas Barclay de Tolly care i-a sugerat  țarului crearea unui organism permanent pentru 
informații strategice militare. În ianuarie 1810, s-a format Expediția pentru Afacerile Secrete sub
comanda Ministerului de Război. Doi ani mai târziu a fost redenumit Birou Special.
În 1815, biroul a devenit Primul Departament sub comanda Șefului General al Personalului. În
1836 inteligenței funcțiile de informații au fost transferate la cel de-al Doilea Departament sub
comanda Șefului General al Personalului. După mai multe schimbări de nume, în aprilie 1906,
informațiile militare au fost realizate de către cel de-al Cincilea Departament sub comanda Șefului
General al Statului Major al Ministerului de Război.
Primul său predecesor în Rusia Sovietică a fost creat la 21 octombrie 1918, sub patronajul
lui Leon Troțki, care era atunci șeful civil al Armatei Roșii;[3] Acesta a fost inițial cunoscut sub
numele de Agenția de Înregistrare (Registrupravlenie, sau RU). Simon Aralov a fost primul său
șef.[4]
Instituției GRU i-a fost trasată sarcina de a strânge și prelucra toate informațiile militare, în special
colectarea de informații cu caracter militar sau politic din surse aflate în afara Uniunii Sovietice.
GRU a înființat rezidențe peste tot în lume, împreună cu stațiile SIGINT (signals intelligence) din
Lourdes, din Cuba, și în tot fostul bloc Sovietic, în special în Lituania, Letonia și Estonia.
Primul șef al Direcției a fost Janis Karlovici Berzin, un leton comunist și fost membru al Ceka,
care a rămas în post până la 28 noiembrie 1937, când a fost arestat și, ulterior lichidat în timpul în
care Iosif Stalin a ordonat Marea Epurare.
GRU era cunoscut guvernului sovietic pentru acerba independență față de  serviciile secrete
rivale, cum ar fi NKVD și KGB. La data creării GRU, Lenin a înfuriat Ceka (predecesorul KGB-
ului) atunci când le-a ordonat să nu interfereze cu operațiunile GRU.
Cu toate acestea, Ceka s-a infiltrat în GRU în 1919. Asta a înrăutățit acerba rivalitate între cele
două agenții, care erau ambele implicate în spionaj. această rivalitate a fost chiar mai intensă
decât rivalitatea între Biroul Federal de Investigații și Agenția Centrală de Informații din SUA.
Existența GRU nu a fost mediatizată în timpul epocii sovietice, dar documentele referitoare la
aceasta au devenit disponibile în Occident la sfârșitul anilor 1920, și a fost menționată în
memoriile din 1931 ale primului dezertor OGPU, Georges Agabekov, și descrise în detaliu în
1939 în autobiografia (Am fost agentul lui Stalin) de Walter Krivitsky, cel mai înalt ofițer de
informații al Armatei Roșii  care a dezertatvreodată.[5] GRU a devenit cunoscută în Rusia și
în vest, în afara limitelor înguste ale comunității de informații, în timpul perestroikăi, în parte
datorită scrierile lui Viktor Suvorov (Vladimir Rezun), un ofițer GRU care a fugit în Marea
Britanie în 1978, și a scris despre experiențele sale în armata sovietică și serviciile de informații.
Potrivit lui Suvorov, chiar și Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, pentru
a intra în sediul GRU, trebuie să treacă printr-un control de securitate.
GRU este încă o parte foarte importantă a serviciilor de informații ale Federației Ruse, mai ales
că acesta nu a fost niciodată reîmpățit administrativ, spre deosebire de KGB.[6] KGB-ul a fost
dizolvat după ce a participat la lovitura de stat a eșuată din 1991 împotriva președintelui
sovietic Mihail Gorbaciov. KGB a fost împărțit în Serviciul de Informații Externe (SVR) și Serviciul
Federal de Securitate (FSB).
În 2006, GRU și-a mutat sediul într-un complex, la Horoșovskoie Șose, care a costat 9,5 miliarde
de ruble pentru a construi și încorpora 70.000 de metri pătrați.[7][8]
În aprilie 2009, președintele Dmitri Medvedev l-a concediat pe șef GRU Valentin Korabelnikov,
care a condus GRU din 1997, pentru a fi avut obiecții, potrivit surselor, cu privire la reformele
propuse.[9][10]
În 2010, GRU și-a schimbat numele în Direcția Principală de Activitate a Șefului General al
Personalului Rus, dar termenul de GRU rămâne cel mai frecvent utilizat.

Activități[modificare | modificare sursă]
Potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani: „Deși, uneori, comparativ cu SUA, Agenția de
Apărare, [GRU] depășește cantitativ activitătea efectuată de către aproape toate agențiile de
informații militare ale SUA, precum și alte organizații naționale. GRU adună inteligenței umane
prin atașații militari și agenți străini. GRU, de asemenea, menține semnificative semnale
informative (SIGINT) și imagini de recunoaștere (IMINT), cât și capabilităși de imagerie din
sateliți.”[11] Direcția GRU numită Spațiu  de Informații a pus mai mult de 130 de sateliți SIGINT pe
orbită. GRU și KGB SIGINT au împreună o rețea de aproximativ 350.000 de specialiști.[12]

Statele Unite Ale Americii[modificare | modificare sursă]


Potrivit dezertorului GRU, Kalanbe: „Deși majoritatea Americanilor nu-și dau seama, America
este atât de pătrunsă de serviciile de informații rusești încât s-a ajuns la existența de depozite de
arme pentru momentul în care ar intra în acțiune forțe speciale rusești.” El a descris, de
asemenea, ca pe o posibilitate, existența de arme nucleare tactice cunoscut sub numele de
„valize cu bombe” ascunse în Statele Unite ale Americii și a menționat că „cea mai periculoasă
activitate a GRU este colectarea de informații asupra liderilor americani, pentru asasinarea lor de
către spetsnaz (forțele speciale) în caz de război.” Liderii vor fi ușor de asasinat folosind valizele
cu bombe, potrivit lui Stanislav Lunev.[13][14] Acesta susținea că GRU este „unul dintre primii
instructori de teroriști din întreaga lume”. Shamil Basayev, potrivit surselor, a lucrat pentru
această organizație.[15][16][17] Congresmanul american Curt Weldon acceptă afirmațiile lui Lunev,
dar a menționat că Lunev a exagerat lucrurile, potrivit FBI.[18] Căutările în zonele identificate de
Lunev – care recunoaște că el personal nu a plantat arme în SUA – au fost efectuate, dar nu s-au
găsit astfel de depozite de arme, cu sau fără  arme nucleare la purtător ."[19]
Pe 29 decembrie 2016, Casa Alba a acuzat nouă persoane și entități, inclusiv GRU și Serviciul
Federal de Securitate (FSB), pentru presupuse activități pentru a sabota în 2016 alegerile
prezidențiale din SUA.[20] În plus, Departamentul de Stat al SUA a declarat, de asemenea, 35 de
diplomați și oficiali ruși persona non grata și a negat oficialilor guvernamentali ruși accesul la
două instalații cu capital rusesc din Maryland și din New York.

Franța[modificare | modificare sursă]
Agenții GRU aparținând de Fancy Bear/APT 28, potrivit surselor, au utilizat conturi false
pe Facebook,chipurile asociați ai stafului de campanie a lui Emmanuel Macron, cu scopul de a
interfera cu alegerile prezidențiale din Franța din 2017.[21]

Georgia[modificare | modificare sursă]
În controversa ruso–georgiană privind spionajul, patru ofițeri GRU Alexandru Savva, Dmitri
Kazantsev, Aleksey Zavgorodny și Alexander Baranov au fost arestați de către Departamentul de
Contrainformații al Ministerului de Interne din Georgia și au fost acuzați de spionaj și sabotaj.
Această rețea de spionaj era comandată din Armenia de către colonelul GRU-Anatoli Sinitsin.
Câteva zile mai târziu, ofițerii arestați au fost predați Rusiei prin intermediul Organizației pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).[22][23]

Războiul Civil Sirian[modificare | modificare sursă]


În 2015, soldați GRU  din forțele speciale au apărut în Alep și Homs.[24][25] Oficiali GRU au vizitat,
de asemenea, Qamishli, în apropiere de granița cu Turcia.[26]

SATCOM[modificare | modificare sursă]
De pe la mijlocul anilor 1970, GRU a menținut un post de interceptare a sateliților de
comunicații lângă Andreyevka, situat la aproximativ cincizeci de kilometri de Spassk-
Dalny, Primorsky Krai.[27][28][29]

Cecenia[modificare | modificare sursă]
Dmitri Kozak și Vladislav Surkov, membrii ai administrației lui Vladimir Putin,  potrivit surselor, au
servit în GRU. Doi ceceni, Spus-Magomed Kakiev și Sulim Yamadayev erau comandanți
ai Batalioanelor Speciale Vostok și Zapad ("Est" și "Vest"), care erau controlate de GRU.
Fiecare batalion, includea aproape o mie de luptători, până la desființarea lor în 2008.[30]
Aproximativ 300 de comando, ofițeri de informații și alți lucrători GRU au murit în timpul luptelor
din Cecenia.[31]
Detașamentele GRU din Cecenia au fost transferate în Liban independent de Forța Interimară a
Organizației Națiunilor Unite din Liban după 2006 Războiul din 2006 din Liban.[32]
Zelimkhan Yandarbiyev a fost asasinat de doi ofițeri GRU. Ofițeri GRU au fost, de asemenea,
acuzați de crearea ilegală de echipe ale morții.[33]

Canada[modificare | modificare sursă]
GRU primea informații de la Jeffrey Delisle de la Royal Canadian Navy, ceea ce a dus la
expulzarea mai multor lucratori ai Ambasadei ruse de, inclusiv, a atașatului apărării la Ottawa.[34]
[35]

Estonia[modificare | modificare sursă]
Un cetățean rus pe nume Artiom Zinchenko a fost condamnat pentru spionaj în Estonia pentru
GRU în mai 2017.[36][37]

Moldova[modificare | modificare sursă]
În iunie 2017, Moldova a expulzat cinci ruși agenți GRU cu acoperire diplomatică la Ambasada
rusă din Chișinău, fiind acuzați că au încercat să recruteze luptători din Găgăuzia pentru gherila
organizată de Rusia împotriva Ucrainei.[38] Ministrul Adjunct de Externe rus, Grigori Karasin, a
respins acuzațiile.[39]

Direcția Șase de Spionaj[modificare | modificare sursă]


Direcția Șase a GRU  este responsabilă pentru signals intelligence (SIGINT).[40]

Siria[modificare | modificare sursă]
Direcția Șase a fost responsabilă pentru menținerea Centruui S  post de ascultare sub acoperire
în Siria înainte de capturarea lui de către Armata Siriană Liberă în 2014.[41][42][43]Un post de
ascultare al Direcției Șase funcționează, de asemenea, la Baza Aeriană Hmeimim în apropiere
de Latakia.[44]

Compromis[modificare | modificare sursă]
În 2002, Bill Powell, fostul redactorul șef al filialei ziarului "Newsweek" laMoscova a scris
articolul Trădare, o expunere a experiențelor fostului colonel GRU Vyacheslav Baranov, care a
trădat GRU în favoarea Agenției Centrale de Informații (CIA) și a fost de acord să spioneze
pentru ea. El a fost predat rușilor de către o "cârtiță" (agent în adormire) din Biroul Federal de
Investigații (FBI) sau di CIA și și-a petrecut cinci ani în închisoare înainte de a fi eliberat.
Identitatea cârtiței a rămas necunoscută până azi, dar se vehiculează numele lui Robert
Hanssen.[45]

Forțele speciale ale Direcției Principale[modificare | modificare


sursă]
Agenți cunoscuți[modificare | modificare sursă]
Secolul 21[modificare | modificare sursă]

 Jeffrey Delisle, Royal Canadian Navy ofițer de informații condamnat la 20 de ani de


închisoare pentru vânzarea secretelor de la Stone Ghost către GRU, prin intermediul
Ambasadei federației ruse în Canada.[46]
"Ilegali" istorici[modificare | modificare sursă]
 Boris Bukov ofițer RU RKKA
 Iakov Grigorev
 Vladimir Kvachkov
 Hede Masarea
 Richard Sorge
 Moishe Stern
 Joshua Tamer
 Alfred Tilton
 Alexandru Ulanovsky
 Ignacy Witczak 
Agenți navali[modificare | modificare sursă]
 Jack Fahy (Naval GRU), Biroul Coordonator Inter-American pentru Afaceri; Consiliul de
Război Economic; Statele Unite ale Americii - Departamentul de Interne
 Edna Patterson Navale GRU, a servit în SUA între 1943 și 1956
Dezertori[modificare | modificare sursă]
 Whittaker Chambers, un jurnalist American și fost agent GRU, care a rupt cu Comunismul
în 1938[47]
 Iavor Entchev, un comunist, membru al GRU; a fugit în Statele Unite în timpul Războiului
Rece.
 Igor Gouzenko, un funcționar GRU de la cifru care a fugit în Canada
 Walter Krivitsky, un dezertor GRU  care a prezis că Iosif Stalin și Adolf Hitler vor încheia
un pact de neagresiune sovieto-nazist, a fost găsit mort în 1941
 Stanislav Lunev
 Oleg Penkovski, un ofițer GRU, care a jucat un rol important în timpul Crizei Rachetelor
din Cuba
 Julieta Poyntz, membru fondator al Partidului Comunist din Statele Unite ale Americii,
ucisă se pare încercarea de a dezerta
 Ignace Reiss, un GRU dezertor care a trimis o scrisoare de dezertare lui Stalin, în iulie
1937, a fost găsit mort în septembrie 1937
 Viktor Suvorov (Vladimir Bogdanovici Rezun)
Președinții[modificare | modificare sursă]
Șeful rus al Informațiilor Militare este un ofițer militar de cel mai înalt rang în Rusia.

Din 1991 și până azi[modificare | modificare sursă]


# Cap Pe termen Președintele(s) a servit sub

1 Yevgeny Timokhin Octombrie 1991 – August 1992 Boris Elțîn

2 Fiodor Ladygin August 1992 – 1997 Boris Elțîn

Boris Elțîn
3 Valentin Korabelnikov Mai 1997 – Aprilie 2009 Vladimir Putin
Dmitri Medvedev

Alexandru
4 Aprilie 2009 – Decembrie 2011 Dmitri Medvedev
Shlyakhturov
Dmitri Medvedev
Decembrie 2011 – Ianuarie
5 Igor Sergun
2016 Vladimir Putin

- post vacant 3 Ianuarie – 1 februarie 2016 Vladimir Putin


6  Igor Korobov Din 2 februarie 2016 Vladimir Putin

Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Adio Dosarului
 Victor Suvorov
 Vatutinki
 Măsuri Active - formă de Război Politic asupra indivizilor, instituțiilor, organizațiilor non-
politice cu scopul de a influența cursul/rezutatul evenimentelor
 KGB
 SMERSH
 Leopold Trepper, un organizator al cercului sovietică de spionaj Rote Kapelle (Orchestra
Roșie) înainte de al doilea Război Mondial
 Pavel Sudoplatov
 Valizele cu bombă nucleară
 Biroul Serviciilor Strategice