Sunteți pe pagina 1din 10

ANATOMIA PATOLOGICĂ A APARATULUI DIGESTIV

GENERALITĂŢI
Aparatul digestiv este alcătuit din tub digestiv şi glande anexe.
Segmentele tubului digestiv sunt: cavitate bucală, faringe (organ comun aparatului
digestiv şi aparatului respirator), esofag, ingluvium (guşă) – păsări, rumen – rumegătoare,
reţea – rumegătoare, foios (omasum) – rumegătoare, stomac (mamifere monogastrice) /
abomasum, cheag sau stomac propriu-zis – rumegătoare, proventricul (stomac glandular) şi
ventricul (stomac muscular) – păsări, intestin subţire (duoden, jejun, ileon), intestin gros
(cecum, colon, rect) şi anus.
Din punct de vedere histologic tubul digestiv este alcătuit din mucoasă, submucoasă,
musculoasă şi seroasă.
Mucoasa este formată din epiteliul mucoasei, corion (lamina propria) şi musculara
mucoasei. Segmentele tubului digestiv prediafragmatic şi prestomacele sunt căptuşite cu
epiteliu pluristratificat pavimentos, iar în celelalte segmente epiteliul este monostratificat
prismatic. Corionul conţine ţesut conjunctiv, glande şi elemente limfoide, iar musculara
mucoasei cuprinde fibre musculare netede.
Submucoasa are în alcătuire ţesut conjunctiv, vase sanguine şi limfatice şi uneori
glande (în duoden, proventricul).
Musculoasa este formată din fibre musculare netede dispuse în două sau trei straturi,
de regulă un strat circular intern şi un strat longitudinal extern.
Seroasa este formată din ţesut conjunctiv, care pentru segmentele situate în cavitatea
abdominală este parte componentă a tunicii viscerale a peritoneului.

LEZIUNILE TUBULUI DIGESTIV

LEZIUNILE CAVITĂŢII BUCALE


Tulburări de dezvoltare
Cheiloschisis (buza de iepure) reprezintă lipsa de unire a mugurilor
embrionari ai buzelor.
Palatoschisis (gura de lup) se caracterizează prin lipsa de unire a oaselor
palatine.
Agnatia, lipsa maxilarelor şi aprosopia, lipsa feţei sunt încadrate în
categoria monstruozităţilor şi nu sunt compatibile cu viaţa.
Brahignatia – maxilare mai scurte decât normal şi prognatia – maxilare
mai lungi decât normal, trebuie privite prin prisma particularităţilor legate de
specie.
Procese distrofice
Hipercheratoza mucoasei bucale la taurine este întâlnită în intoxicaţia cu
clornaftaleni.
Metaplazia cornoasă a glandelor salivare sublinguale poate survenii la
viţei în hipovitaminoza A.
Tulburări circulatorii
Hiperemia mucoasei bucale însoţeşte inflamaţii acute, dar poate fi şi
consecinţa contactului cu agenţi iritanţi.
Cianoza mucoasei bucale este rar întâlnită, dar prezenţa ei la ovine poate
fi asociată cu boala limbii albastre (febra catarală malignă), boală virală gravă.
Hemoragiile sunt de cele mai multe ori expresia diatezei hemoragice, iar
hemoragiile sublinguale la cabaline se asociază cu anemia infecţioasă ecvină.
Procese inflamatorii
Denumite generic stomatite, inflamaţiile pot fi cantonate în diferitele
structuri din cavitatea bucală, astfel:
 inflamaţia buzelor – cheilită,
 inflamaţia limbii – glosită,
 inflamaţia gingiilor – gingivită,
 inflamaţia mucoasei buccinatorii – gnatită,
 inflamaţia mucoasei palatine – palatinită,
 inflamaţia pulpei dentare – pulpită,
 inflamaţia pulpei dentare şi a ţesutului periodontal – parodontită,
 inflamaţia tonsilelor (amigdalelor) – tonsilită (amigdalită),
 inflamaţia inelului limfoid de la limita buco-faringiană – angină.
Forme morfologice:
Stomatita catarală este una dintre formele cele mai frecvente, dar este
lipsită de specificitate.
Stomatita seroasă poate îmbrăca formă difuză (edematoasă), în
pasteureloză sau formă localizată (veziculoasă) în virozele epiteliotrope.
Stomatita erozivă şi ulcerativă este de regulă asociată cu forma
veziculoasă, având aceeaşi etiologie, dar poate fi asociată şi cu sindromul
uremic.
Stomatita fibrino-necrotică – pseudomembranoasă / crupală şi difteroidă
– poate fi întâlnită în difteria purceilor şi viţeilor şi în difterovariola aviară.
Stomatita purulentă – localizată (abces) şi difuză (flegmonoasă) – poate fi
o complicaţie a uremiei sau poate fi indusă de germeni piogeni.
Stomatita granulomatoasă se poate manifesta sub formă de:
 granuloame infecţioase, în actinobaciloză,
 granuloame parazitare, în cisticercoză,
 granuloame de corp străin.
Procese tumorale
Benigne – papiloame, epulis (hiperplazie fibroasă periodontală)
Maligne – carcinom scvamocelular, melanom, fibrosarcom etc.

LEZIUNILE FARINGELUI
Cele mai importante procese patologice sunt inflamaţiile – faringite –
care evoluează independent sau împreună cu stomatitele şi/sau esofagitele, cu
aceleaşi caracteristici morfologice.
LEZIUNILE ESOFAGULUI
Tulburări de dezvoltare
Lipsa esofagului – incompatibilă cu viaţa.
Megaesofagul, dedublarea esofagului, fistulele esofago-traheale sunt
anomalii menţionate la taurine şi ovine.
Modificări de calibru
Dilataţia (ectazia) esofagiană poate fi totală sau segmentară, aceasta din
urmă putându-se manifesta la taurine sub forma jaboului esofagian. Acest
diverticul apare ca urmare a deşirării musculaturii esofagiene şi hernierii
mucoasei în spaţiul periesofagian.
Stenoza esofagiană este cel mai adesea consecinţa unor cicatrice
esofagiene, dar pote fi indusă şi de corpuri străine sau de procese tumorale
soldate cu reducerea lumenului esofagian.
Procese distrofice
Hipercheratoza şi paracheratoza mucoasei esofagiene apare cel mai
adesea la suine, iar metaplazia cornoasă a glandelor esofagiene este întâlnită
la păsări. Etiologia acestor afecţiuni este carenţială.
Procese inflamatorii
Inflamaţiile esofagului se numesc esofagite.
Forme morfologice:
Esofagita catarală este lipsită de specificitate.
Esofagita gangrenoasă (traumatică) este de multe ori de oringine
iatrogenă.
Esofagita papulo-veziculoasă poate fi întâlnită în virozele epiteliotrope.
Esofagita granulomatoasă are etiologie parazitară.

LEZIUNILE INGLUVIUMULUI
Dilataţia ingluviumului, asociată sau nu cu ptoză (cădere), este consecinţa
supraîncărcării acestui organ cu furaje fermentescibile sau cu corpuri străine.
Procesele inflamatorii poartă denumirea de ingluvite.
Cele mai frecvente forme morfologice sunt: catarală, fibrino-necrotică,
granulomatoasă – cu granuloame infecţioase (tuberculoză) şi micotice (micoze
viscerale).

LEZIUNILE PRESTOMACELOR (rumen, reţea, foios)


Procese distrofice
Hipercheratoza şi paracheratoza ruminală apare pe fondul carenţei în
vitamină A, dar şi pe fondul acidozei ruminale.
Concrementele sau bezoarele (fitobezoare, lanobezoare, trichobezoare)
pot fi întâlnite atât la viţei cât şi la miei, în special pe fondul unei alimentaţii
policarenţate sau a devierilor de comportament.
Procese inflamatorii:
 inflamaţia rumenului – ruminită (rumenită),
 inflamaţia reţelei – reticulită,
 inflamaţia foiosului – omazită.
Forme morfologice mai frecvent întâlnite: necrotică, hemoragico-
necrotică, veziculoasă, ulcerativă, purulentă, limfohistiocitară, granulomatoasă.

LEZIUNILE STOMACULUI
Tulburări de dezvoltare
Atrezia pilorică – lipsa de dezvoltare a orificiului piloric.
Stenoza (îngustarea lumenului) pilorică datorită hipertrofiei congenitale a
musculaturii locale.
Hipoplazia şi hiperplazia mucoasei gastrice.
Modificări de lumen şi de topografie
Dilataţia gastrică poate afecta toate speciile.
Torsiunea gastrică este o modificare topografică frecvent întâlnită la
câine. Se asociază cu dilataţia gastrică, iar în peretele stomacului apar leziuni de
tip stază, infarct şi gangrenă umedă, urmate cel mai adesea de moarte.
Hernia transdiafragmatică reprezintă deplasarea stomacului, sau a unei
porţiuni din acesta în cavitatea toracică.
Ulcerul gastric
Ulcerul gastric reprezintă o necroză a mucoasei şi submucoasei, cu
pierdere de substanţă. Macroscopic, zona ulcerată poate avea de la câţiva mm
până la 15 cm, formă rotundă sau ovalară, iar craterul poate fi sanguinolent sau
poate fi acoperit cu fibrină.
Ulcerul gastroesofagian (ulcer peptic) al suinelor este semnalat în special
la grăsuni şi are etiologie polifactorială.
Procese inflamatorii
Inflamaţia stomacului poartă denumirea de gastrită, termenul fiind folosit
la monogastrice. Pentru rumegătoare se foloseşte termenul de abomazită, iar
pentru păsări termenul de proventriculită, pentru inflamaţia stomacului
glandular şi ventriculită, pentru cea a stomacului muscular.
Din punct de vedere evolutiv gastritele pot fi acute şi cronice, iar din
punct de vedere morfologic pot fi catarale, seroase, fibrino-necrotice,
hemoragice, emfizematoase, hiperplazice şi atrofice.
Procese tumorale
Tumorile gastrice primare sunt: adenocarcinoame, leiomioame /
leiomiosarcoame, limfoame (cele mai frecvente).

LEZIUNILE INTESTINELOR
Tulburări de dezvoltare
Sunt semnalate stenoze, hernii şi atrezii congenitale.
Megacolonul congenital se caracterizează prin dilatarea exagerală a
colonului, urmată de stază cronică a fecalelor.
Agenezia uni- sau bilaterală, precum şi hipoplazia sacilor cecali sunt
anomalii întâlnite la pasăre.
Atrezia rectului şi/sau a anusului este o anomalie frecventă la suine.
Modificări topografice
Modificările topografice sunt reprezentate de volvulus, invaginaţie,
flexiune, torsiune, prolaps rectal sau cloacal, hernie, eventraţie şi evisceraţie.
Consecutiv modificărilor topografice, în segmentul implicat apar fenomene
de stază, infarctizare şi gangrenă umedă, urmate cel mai adesea de moarte
prin sapremie.
Procese distrofice
Relativ frecvente dar puţin studiate, în intestin putem întâlni distrofii
pigmentare (lipofuscinoză, antracoză) sau distrofii minerale (calcificări,
enterolite, bezoare), dar şi sabloză (acumulări de nisip în lumenul colonului).
Procesele inflamatorii
Denumite generic enterite, inflamaţiile pot fi cantonate la un singur
segment intestinal, putându-se întâlni duodenite, jejunite, ileite, tiflite
(inflamaţia cecumului), colite, (tiflo-colite), rectite. Proctita eprezintă
inflamaţia anusului, iar cloacita inflamaţia cloacei la păsări.
Ca forme morfologice sunt de menţionat: catarală, seroasă (edematoasă),
hemoragică/hemoragico-necrotică (localizate şi difuze), fibrino-necrotică –
crupală şi difteroidă – (localizate sau difuze), limfohistiocitară, eozinocitară,
granulomatoasă (localizată sau difuză).
Procese tumorale
Ca şi în stomac, cele mai frecvente tumori intestinale sunt:
adenocarcinoame, leiomioame / leiomiosarcoame şi limfoame.
Ob. x2 Ob. x4

PROVENTRICULITA HEMORAGICĂ / HEMORRHAGIC PROVENTRICULITIS /


PROVENTRICULITE HÉMORRAGIQUE (HEA)

Structura generală a proventriculului este conservată. Epiteliul mucoasei suferă


fenomene de descuamare. Lamina propria prezintă zone de hiperemie și de
infiltrație cu exsudat hemoragic, mai evident în vârful papilelor. În glandele din
submucoasă sunt surprinse fenomene de necroză (degenerare şi descuamare a
epiteliului acinar, zone de necroză astructurată), alături de hiperemie, hemoragie
şi aflux leucocitar discret.

Gastric structure is partly distorted involving lamina propria mucosa. Superficial


epithelium is covered by proteinaceous material (mucus) accompanied by
heterophils and some desquamated superficial epithelial cells (cataharr). Lamina
propria mucosa is moderate expanded by hemorrhage exudate. Proventricular
glands exhibits different grade of degeneration and necrosis, additionally
proteinaceous material intermixed with red blood cells and epithelial cells intra
luminal.

La structure histologique générale du proventricule est préservée. Il y a une


desquamation des cellules épithéliales au niveau d'épithélium de la muqueuse.
Lamina propria présente des zones d'hyperémie et d'infiltration avec exsudat
hémorragique, plus évident à l'extrémité des papilles. Des phénomènes de
nécrose sont observés dans les glandes sous-muqueuses (dégénérescence et
Ob. x10
desquamation de l'épithélium acineux, zones de nécrose astructurée), avec
hyperémie, hémorragie et afflux discret de leucocytes.
Ob. x2 Ob. x4

ULCER GASTRO-ESOFAGIAN (ULCER PEPTIC LA SUINE) /GASTROESOPHAGEAL


ULCER / ULCÈRE GASTRO-ŒSOPHAGIEN (ULCÈRE PEPTIQUE CHEZ LE PORC) (HE)

Structura mucoasei este sever alterată la zona de joncțiune dintre mucoasa


gastrică și cea de tip esofagian. Se observă lipsa continuității, cu necroza
profundă a mucoasei (ulcer). Zona ulcerată este delimitată profund de infiltrat
leucocitar, iar superficial de detritus celular. Cele două margini ale ulcerului se
continuă într-o parte cu epiteliu pluristratificat pavimentos, iar în partea opusă
cu mucoasa gastrică. În submucoasă se identifică structuri din cadrul țesutului
limfoid asociat tubului digestiv.

There is a focally extensive loss of mucosal architecture replaced by oxyphilic


abundant proteinaceous material (fibirin) infiltrated by mixed cell population
(neutrophils, macrophages and resident epithelial cells intact and degenerated).
Additionally aggregate of lymphocytes and plasma cells are present within lamina
propria mucosa ( local follicular lymphoid hyperplasia).

La structure de la muqueuse est sévère altérée au niveau de la zone de jonction


entre la muqueuse gastrique et œsophagienne. On peut observer le manque de
continuité, avec la nécrose profonde de la muqueuse (ulcère). La zone ulcérée est
délimitée profonde par un infiltrat leucocytaire et superficiel par des débris
cellulaires. Les deux bords de l'ulcère se poursuivent d'un côté avec l’épithélium
pavimenteux pluristratifié, et sur le côté opposé avec la muqueuse gastrique.
Ob. x10 Dans la sous-muqueuse sont identifiées les structures du tissu lymphoïde
associées au tube digestif.
Ob. x2 Ob. x4

TIFLITĂ HEMORAGICĂ / HEMORRHAGIC TIFLITIS / TYPHLITE HÉMORRAGIQUE (HEA)

Mucoasa cecumului este puternic alterată cu afectarea ambelor componente: epiteliul mucoasei și
lamina propria. Epiteliul mucoasei, ca și cel al glandelor, prezintă fenomene degenerative și este
sediul de multiplicare al Eimeria spp. În citoplasma celulelor pot fi observate forme parazitare
multiple sau unice, care în final distrug celulele. Lumenul cecumului este ocupat in totalitate de
exsudat hemoragic bogat in eritrocite, celule epiteliale degenerate, detritus celular și celule
inflamatorii, ocazional fiind prezente și forme parazitare (oochisturi). În lamina propria edemațiată
sunt prezente grupuri de limfocite, plasmocite, macrofage, heterofile și eritrocite.

Intestinal mucosa is severe distorted by inflammatory reaction. Intestinal lumen is fully occupied by
hemorrhagic exudate rich in red blood cells, degenerated epithelial cells, necrotic material.
Macrophages and heterophils with occasional round protozoan organisms (Eimeria spp.) are also
seen associated with necrotic material. The superficial epithelium of mucosa is multifocal loss
exhibiting necrosis which is intermingled with hyperplasic regenerative epithelium, accompanied by
intracellular and extracellular protozoan organisms. Similar phenomenon is present within the
submucosal cecal glands and gastric pits. Edema and hyperemia with clusters of lymphocytes and
plasma cells, rare macrophages and heterophils are present in the lamina propria of mucosa.

La muqueuse du caecum est sévère altérée avec atteinte les deux composants : l’épithélium de la
muqueuse et la lamina propria. L’épithélium de la muqueuse, comme celle des glandes, présente des
phénomènes dégénératifs et c'est le siège pour la multiplication de Eimeria spp. On peut observer des
formes parasitaires uniques ou multiples dans le cytoplasme des cellules, qui à la fin détruisent les
cellules. La lumière du caecum est complètement remplie par d'exsudat hémorragique, riche en
érythrocytes, cellules épithéliales dégénérées, débris cellulaires et cellules inflammatoires et parfois
des formes parasitaires (oocystes) sont présentes. Au niveau de la lamina propria on peut observer
Ob. x10 l'œdème, et sont présent des groupes cellulaire avec de lymphocytes, plasmocytes, macrophages,
hétérophiles et érythrocytes.
Ob. x2 Ob. x4

ENTERITĂ GRANULOMATOASĂ DIFUZĂ / DIFFUSE GRANULOMATOUS ENTERITIS /


ENTÉRITE GRANULOMATEUSE DIFFUSE (HEA)

Mucoasa intestinului subțire este îngroșată difuz datorită infiltratului inflamator


abundent. Vilozităţile scurte şi groase sunt lipsite de epiteliul mucoasei (eroziune) și
prezintă hiperemia puternică a vaselor din corion. Lamina propria şi corionul
vilozităţilor sunt infiltrate difuz cu celule epitelioide (celule mari, cu nucleu excentric şi
citoplasmă abundentă, bazofilă) şi celule mononucleare (limfocite, plasmocite,
macrofage). Ocazional pot fi surprinse celule binucleate și celule gigante multinucleate.

Intestinal wall is intramural expanded by abundant inflammatory infiltrate. Superficial


epithelium is diffuse loss (erosion). Lamina propria mucosa exhibits multifocal vascular
ectasia (hyperemia) accompanied by severe diffuse lymphocytic and macrophagic
infiltrate. The lamina propria of the intestinal villi is occupied by numerous epithelioid
macrophages and occasional binucleated and multinucleated giant cells.

La muqueuse de l'intestin grêle est épaissie diffuse en raison d'un infiltrat


inflammatoire abondant. Les villosités courtes et épaisses sont dépourvues
d'épithélium de la muqueuse (érosion) et il y a une hyperhémie sévère des vaisseaux
du chorion. La lamina propria et le chorion des villosités sont infiltrés diffuse avec des
cellules épithélioïdes (grandes cellules, avec le noyau excentrique et cytoplasme
abondant, basophile) et les cellules mononucléaires (lymphocytes, plasmocytes,
macrophages). Parfois, des cellules binucléées et des cellules multinucléées géantes
Ob. x10
peuvent être obsérvées.
Ob. x20

ENTERITĂ GRANULOMATOASĂ DIFUZĂ / DIFFUSE GRANULOMATOUS ENTERITIS / ENTÉRITE GRANULOMATEUSE DIFFUSE (HEA) - CONTINUARE