Anton Cehov – Pescarusul

Treplev

Intai sa analizam numele. Personajele lui Cehov au trei nume. In cazul lui
Treplev exista: un nume ,, Konstantin ,, , un nume de condescendent care
identifica tatal ,, Gavrilovici ,, si un nume de familie ,, Treplev ,, . Modul in care
isi spun pe nume unii altora spune ceva despre relatialor lor si clasa lor sociala.
Yakov (servitorul) il striga pe Treplev "Konstantin Gavrilovici", care este formal
și respectuos iar Arkadina îl numește "Kostya", o poreclă ce reprezinta
afectivitatea.
Ca si Trigorin, Chekov a fost urmarit si si-a prezentat observatiile in scris.
Prietenii și vecinii săi au fost probabil deranjați, dar suntem recunoscători,
deoarece aceste detalii despre obiceiurile personale ne spun multe despre
personaje și le fac să pară și mai reale.
Treplev este un copil de douazeci si sapte de ani ( ca şi personajul din piesa
lui, se simte bãtrân deşi nu este şi resimte acut nevoia de armonie ), al celebrei
actrite, Irina Arkadina. In primul act al piesei, el este ingrijorat si vulnerabil in
legatura cu primirea primei sale piese pe care a scris-o, a produs-o si a fost
prezentat-o la lacul fermei unchiului sau Sorin. Pentru ca mama lui Treplev este
o actrita foarte apreciata in teatru si iubitul ei, Trigorin este un scriitor de succes,
Treplev pune o presiune enorma asupra lui si asupra piesei sale. Treplev nu
respectă piesele melotdramatice si cu o moralitate indoielnica în care Arkadina
joaca. In schimb el caută o formă mai înaltă de a scrie piesa care exprimă
filosofia și observarea omenirii și a existenței în univers. Este clar din primul act
că hotărârea lui Treplev de a crea o nouă formă artistică este direct legată de
dorința copleșitoare de a câștiga aprobarea, afecțiunea și iubirea mamei sale.
Poate pentru că Arkadina și-a petrecut timpul in turnee si jucand în piese de
teatru și pentru că forma ei extremă de vanitate o face să-și petreacă mai mult
timp avand grija de ea decât de fiul ei, a devenit necesar ca Treplev să obțină
atenția și aprobarea Arkadinei. Desi vrea admiratia mamei sale, Treplev incearca
sa o castige pe cont propriu. Nu scrie o melodramă sau o piesă structurată clasic,
și nici nu scrie un rol pentru Arkadina. Dimpotriva, Treplev alege sa scrie
material intraznet, abstract si sa-si distribuie vecina, Nina, o fata tanara si
frumoasa care ii distrage atentia de la Arkadina. Treplev nu este dispus să-și
adapteze gusturile și opiniile la simpatia lui Arkadina pentru a câștiga iubirea ei,
ci dorește să fie acceptat pentru cine este și pentru propria lui activitate,
independent de faima ei. Treplev respinge critica Ninei ca piesa lui de teatru nu
ar avea „personaje vii”, explicând ca „ nu trebuie să înfăţişăm viaţa aşa cum e,
sau cum ar trebui să fie, ci cum ne-o închipuim în visurile noastre”. Pentru
naivitatea Ninei însa, operei lui Treplev îi lipseste actiunea si dragostea şi ea
ramane astfel „numai literatura”. Treplev isi doreste însa prin opera sa sa îi
conteste pe scriitorii consacrati deveniti anacronici, care au pus stăpânire pe artă
în asa fel încât numai piesele lor natange si fara duh sunt singurele considerate
legitime, iar orice inovatie e suprimata. Chiar mama îl respinge pe Treplev,
numindu-l decandent.
Daca pentru Trigorin scrisul e un comportament obsesiv si o preocupare
chinuitoare, la Treplev e o nevoie fundamentala, mai elementara poate si decât
dragostea. Pe Trigorin si pe Treplev ii uneste insa nemultumirea tipica
creatorului fata de propria opera care mereu li se infatiseaza nemultumitoare pe
fondul îndoielilor constante în ceea ce priveste propria valoare si autenticitatea
vocatiei artistice si a talentului propriu.
La începutul piesei, Treplev se plânge de înstrăinarea sa de prietenii și
tovarășii mamei sale din oraș. De asemenea, el este deprimat pentru ca este
foarte indragostit de Nina care, in primul act, pare mai interesata de ceea ce
poate castiga din faptul ca il cunoaste pe Treplev si nu de dragostea lui. Treplev
vrea dragoste si faima, ambele entitati pe care le poseda mama sa,
Arkadina. Culmea este ca Treplev e la fel de obsedat ca mama sa aiba parte de
apreciere si nici nu observa complimentele pe care le primeste de la Dorn si
Sorin in legatura cu piesa sa ratata. Treplev, ca și dragostea sa neimpartasita,
Masa, ne amintește de tipul de persoană care se bucură de a fi supărat mai mult
decât a fi fericit, dar se plânge oricum.
Treplev este uneori considerat un personaj hamletian din cauza relatiei
paralele dintre el, Arkadina, si Trigorin cu personajele Shakespeariene, Hamlet,
Gertrude si Claudius, de exemplu Treplev încearcă să își recâștige mama de la
Trigorin, pe care îl consideră un uzurpator ; în mod asemănător, Hamlet încearcă
să o recâștige pe regina Gertrude de la unchiul său, Claudius. Caracterele din
Pescarusul menționează chiar citate din Hamlet în primul act când Arkadina își
arată modul de a juca lui Treplev. Mai târziu, în actul al patrulea, când devine
scriitor publicat, Treplev se simte încă gol fără Nina. El vrea dragostea lui Nina
chiar si dupa ce l-a lasat pentru iubitul mamei sale si se ucide pe un morman de
manuscrise sfasiate, cind se arata ca nu mai poate sa-l iubeasca inca o
data. Treplev umple golul de dragoste din viața lui, luând viața în propriile
mâini. ,, TREPLEV  (recitând din Hamlet): Mă‐ntreb de ce păcatului te‐ai dat,
iubire în mocirlă căutând? ”
 Daca la Trigorin viata este teatru, în sensul ca totul este un context care
trebuie redat cu maxima fidelitate în arta inteleasa ca simpla reflectare a unei
realitati imediat accesibile si repetabila la infinit, la Treplev teatrul este viata.
Astfel, teatrul se desprinde de vulgaritatea exemplificarilor nesfarsite si reduse
la esenţa abstracta care nu se regaseste în viata de zi cu zi decât pentru filosoful
capabil sa priveasca dincolo de circumstantele vietii imediate: „După părerea
mea, teatrul contemporan e numai rutina si prejudecata. Când se ridica cortina si
(…) ne arata cum mananca oamenii, cum beau, cum iubesc, cum umblă, cum
sunt imbracati când din scene si fraze vulgare se caznesc să scoată o morală, o
biată morală pe-ntelesul tuturor, folositoare în viata de toate zilele cand in mii de
variatiuni îmi servesc mereu acelasi lucru si numai acelasi lucru, îmi vine să fug,
si fug ,, SORIN: Nu se poate trăi fără teatru. / TREPLEV: Trebuie căutate forme
noi. ,,
L-a intrebarea ,, ce se întâmplă cu personajul după ce se termină piesa ,, nu
este foarte greu de raspuns. Treplev petrece două minute în liniște , distrugând
manuscrisul înainte să părăsească încăperea.Grupul revine și se reîntoarce la
jocul de bingo. Brusc se aude o împușcătură înafara scenei, iar Dorn merge să
investigheze. Se reîntoarce și îl ia pe Trigorin de-o parte, anunțându-l ca Treplev
tocmai s-a sinucis (cu toate acestea, Cehov încheie strategic, în coadă de pește
lăsând să ne întrebăm dacă chiar s-a sinucis sau glonțul nu a fost fatal ) asa ca,
cu aceste date, la intrebarea ,, ce ar fi daca ar fi ,,l-as compara pe Treplev cu
catelul Samurache din fabula Cainele si catelul de Grigore Alexandrescu pentru
ca, constant cauta abrobarea celor mai mari ( Arkadina si Trigorin ) prin diverse
metode iar acestia il resping violent.