Odiseea

CU P RI N S
D.M. Pippidi. Introducere ................................... 4
H OMER G. Murnu. Cuvântul traducãtorului ...............

ODISEEA
32
ODISEEA
Cântul I ............................................................... 40
Cântul II ............................................................. 74
Cântul III ............................................................ 108
Cântul IV ............................................................ 146
Cântul V .............................................................. 210
Cântul VI ............................................................ 248
Cântul VII........................................................... 274
Cântul VIII ......................................................... 300
Cântul IX ............................................................ 344
Cântul X.............................................................. 386
Traducere de GEORGE MURNU Cântul XI ............................................................ 430
Cântul XII .......................................................... 478
Cântul XII .......................................................... 514
Cântul XIV ......................................................... 548
Cântul XV ........................................................... 588
Cântul XVI ......................................................... 630
Cântul XVII........................................................ 666
Cântul XVIII ...................................................... 712
Cântul XIX ......................................................... 744
Cântul XX........................................................... 788
Cântul XXI ......................................................... 818
Studiu introductiv ºi note
Cântul XXII ....................................................... 850
de D.M. PIPPIDI
Cântul XXIII ...................................................... 888
Cântul XIV ......................................................... 916
Note .......................................................................... 958
Glosar ...................................................................... 1000
Introducere 5
ediþii ale poemelor lui Homer denumite dupã locul de provenienþã

ediþia „cypriotã” sau „cretanã”, „massaliotã” sau „argolicã”, fãrã
a mai vorbi de ediþia „atenianã”, faimoasã între toate pentru
grija cu care fusese alcãtuitã din iniþiativa ºi sub supravegherea
INTRODUCERE*
capetelor celor mai luminate ale cetãþii. Întemeietorii bibliotecii
alexandrine se gãseau dar înaintea unei multiplicitãþi de variante,
fãcutã sã înspãimânte pe cei mai îndrãzneþi, iar primii „filologi”,
Vreme îndelungatã, de-a lungul veacurilor celor mai frumoase
recrutaþi dintre conservatorii nenumãratelor manuscrise, n-au
ale Antichitãþii, problema autorului Odiseii n-a fost niciodatã ridi-
întârziat sã înþeleagã cã în domeniul poeziei epice datoria lor
catã. Ideea istoricitãþii lui Homer era atât de înrãdãcinatã în spirite
cea mai de seamã trebuia sã fie îngrijirea unui text al operelor
încât, departe de a pune la îndoialã paternitatea unuia din poemele
homerice prezentând acele garanþii de autenticitate de care erau
prin excelenþã „homerice”, se atribuia Cântãreþului orb întreaga
lipsite ediþiile anterioare.
moºtenire epicã a trecutului, punându-i-se în seamã nu numai
Sarcina nu era uºoarã, ºi e meritul indiscutabil al unor oameni
epopei ca Thebaida sau Cypriile, dar încã ºi Imnurile religioase
ca Zenodotos din Efes ºi Aristofanes din Bizanþ (mai târziu al unui
transmise sub numele lui, ori poemul eroic-comic Margites, pe
Aristarch din Samothrake) de a fi elaborat pentru întâia oarã
care, la sfârºitul secolului al IV-lea, un gânditor ºi un erudit de talia
criteriile complexe pe care se întemeiazã pânã în zilele noastre
lui Aristotel îl înscrie cu hotãrâre la activul poetului prestigios1.
munca editorului de texte. În istoria culturii, aceasta reprezintã
Primele ºovãieli în privinþa autorului ºi a datei cântãrii rãtãcirilor
un eveniment considerabil. Confruntând variante ºi clasând
lui Odiseu se înregistreazã mai târziu, la Alexandria, unde, în tihna
manuscrise, eliminând episoadele interpolate ºi supunând unui
celei mai mari biblioteci pe care o vãzuse lumea, laolaltã cu alte
întreit examen – lingvistic, metric ºi estetic – fiece vers din multele
discipline pânã atunci necunoscute, avea sã se nascã, din nevoia
zeci de mii ale textului tradiþional, aceºti precursori ai învãþaþilor
valorificãrii unui patrimoniu literar imens, ºtiinþa cãreia îi spunem
moderni au fãcut posteritãþii serviciul de a distinge pentru întâia
astãzi „istorie literarã” ºi pe care creatorii ei o numeau filologie.
oarã operele lui Homer din ansamblul ciclului epic, iar, în cuprin-
Pânã în secolul al III-lea î.Hr., Iliada ºi Odiseea circulaserã în
sul fiecãreia din cele douã epopei, de a nota prin semne adecvate
lungul ºi în latul lumii mediteraneene în copii ce n-aveau nimic
versurile strãine de versurile inutil repetate, denaturãrile voite de
oficial ºi care se deosebeau între ele în foarte multe privinþe. Întoc-
alterãrile rezultate din inexperienþa copiºtilor anteriori. Sârguinþa
mite din râvna pentru poezie a locuitorilor diferitelor cetãþi din
lor lucidã e la baza textului pe care-l citim al poemelor, ºi folosul
Grecia metropolitanã sau din colonii, asemenea copii înfãþiºau va-
ºtiinþific ar fi fost desigur mai mare dacã în ultimele douã veacuri
riante ale unui original desfigurat uneori din ignoranþã, alteori cu
ale erei pãgâne emulii întru filologie ai alexandrinilor, „gramaticii”
ºtiinþã, pentru a satisface vanitatea unei familii sau a unei seminþii,
ºcolii din Pergam, n-ar fi pãrãsit orientarea celor dintâi, reintrodu-
a cãror menþiune într-un pasaj al celor douã epopei constituia în
când în studiile homerice preocupãri religioase ºi moralizatoare
ochii grecilor un titlu de mândrie. Epoca clasicã a cunoscut astfel
strãine de rosturile unei adevãrate critici.
*
Se aminteºte cititorului cã principalele probleme puse de originea ºi În istoria textului homeric, momentul alexandrin îmbracã de
transmiterea poeziei homerice au fost tratate în introducerea la Iliada, aceea o particularã semnificaþie, ºi e remarcabil cã unii dintre
al cãrei cuprins e presupus cunoscut. urmaºii lui Zenodotos – un Xenon, un Hellanicos – împingând
6 D.M. Pippidi Introducere 7
pânã la ultimele consecinþe efortul lor analitic, par sã fi ajuns plat cu Precuvântarea la Homer un lucru rareori petrecut în istoria
pentru întâia oarã la concluzia îndrãzneaþã cã Iliada ºi Odiseea ºtiinþelor: largi cercuri de cititori – eleniºti ºi istorici, dar ºi poeþi
ar fi operele unor poeþi diferiþi. Argumentele de care se slujeau ori artiºti, începând cu cei mai de seamã dintre contemporani: un
aceºti „Despãrþitori” – Chorizontes, cum au fost numiþi în limba Goethe, un Schiller, în Anglia un Walter Scott – înfruntând paginile
greacã – nu ne mai sunt astãzi cunoscute. Aºa cum s-au pierdut aride ºi pasionându-se pentru o tezã ce ameninþa cu pustiirea
lucrãrile unde-ºi expuneau ideile, s-au pierdut ºi scrierile apãrãto- „grãdina cea mai roditoare din întreg domeniul estetic” (cum se
rilor opiniei tradiþionale – Aristarch în primul rând, printre ale exprimã autorul lui Faust într-o scrisoare cãtre autorul Hoþilor),
cãrui opere citate de contemporani se numãrã un tratat intitulat s-au pornit pe polemici, lãudând sau ponegrind lucrarea ºi pe au-
Împotriva paradoxelor lui Xenon. Sigur e doar cã autoritatea gra- tor cu o vigoare ce n-avea sã se istoveascã pânã-n zilele noastre.
maticului din Samothrake trebuie sã fi abãtut spiritele de la calea Nu e aci locul sã înºirãm urmãrile importante pe care o ase-
deschisã de cei doi novatori, de vreme ce, de-aci înainte, îndoiala menea dezbatere (care, în ultimã instanþã, angaja concepþia unei
în privinþa paternitãþii Odiseii nu se mai întâlneºte formulatã cu întregi epoci despre artã ºi rostul ei în societate) le-a avut asupra
hotãrâre la nici unul din istoricii literari ai Antichitãþii. Nepotrivi- dezvoltãrii culturii germane de la începutul secolului al XIX-lea.
rile dintre cele douã poeme, ºi în primul rând deosebirea de ton Pentru nevoile acestei introduceri va fi de ajuns sã relevãm cã o
perceptibilã pentru o ureche exercitatã, aveau sã fie explicate ca tezã potrivit cãreia epopeea homericã n-ar fi „o operã conceputã
rodul unei evoluþii lãuntrice a autorului. Deosebit de caracteris- ºi executatã”, ci „a luat naºtere ºi s-a dezvoltat în chip firesc”,
ticã din acest punct de vedere e atitudinea autorului anonim al de-a lungul unei întregi perioade a istoriei grecilor5, implica, pe
tratatului Despre sublim, a cãrui judecatã, reprezentativã pentru
lângã inexistenþa unui poet cu numele Homer (cãruia pe nedrept
întreaga criticã greacã post-alexandrinã, avea sã rãmânã acea a
i s-ar fi atribuit meritele unei întregi pleiade de improvizatori
homerizanþilor din toate þãrile ºi de toate limbile pânã la începutul
anonimi), negarea obârºiei comune a Iliadei ºi a Odiseii, ai cãror
secolului al XVIII-lea, când, sub înrâurirea aproape simultanã a
autori, indiferent de numele lor, nu mai puteau fi deci aceiaºi, nici
Conjecturilor academice ale abatelui D’Aubignac2 ºi a reflecþii-
numaidecât contemporani.
lor lui Vico din cea de a doua a sa Scienza Nuòva3 , în atmosfera
Aceastã din urmã poziþie, care în secolul al II-lea î.Hr. fusese a
de exaltare a însuºirilor „naturale” ale unei umanitãþi decãzute
„Despãrþitorilor” ºi care în cel de-al XIX-lea redevenea a „Anali-
din perfecþia-i originarã, avea sã se nascã – pentru a dãinui pânã
ticilor” – pãrtaºi ai unei metode de cercetare tinzând sã punã în
în zilele noastre – ceea ce veacul al XIX-lea a numit „problema
luminã particularitãþile fiecãrui poem în parte, cu scopul de a
homericã”: vastã disputã în jurul originilor ºi dezvoltãrii poeziei
înlesni înþelegerea chipului cum s-au format ºi a raporturilor lor
greceºti epice, a cãrei concluzie (sau, mai degrabã, al cãrei pos-
tulat) avea sã se dovedeascã tãgada istoricitãþii rapsodului pe reciproce – se oglindeºte în producþia imensã, în toate graiurile
care din timpuri imemoriale Europa se deprinsese sã-l aºeze la pãmântului, acumulatã în ultimii 150 de ani fãrã întrerupere. În-
obârºia oricãrei poezii. cepând cu limba ori metrica ºi sfârºind cu meteorologia ºi riturile
Catechismul credinþei celei noi, apãrut în 1795, e scris în lati- de înmormântare, trecând prin analiza sintacticã ºi examenul
neºte4. Autorul – Friedrich August Wolf, profesor la Universitatea aºa-numitelor „realitãþi”, aspectele felurite ale Iliadei ºi Odiseii au
din Halle – nu bãnuia probabil în ce mãsurã piatra de el zvârlitã era fost înregistrate, scrutate ºi confruntate, cu rezultate uneori utile,
sortitã sã tulbure apele liniºtite ale filologiei. ªi, totuºi, s-a întâm- în cele mai multe cazuri descurajante. Pornitã sã vâneze contra-
dicþii ºi inconsecvenþe, pentru a întemeia pe ele teorii în privinþa n-au izbutit sã punã în luminã vreo trãsãturã deosebitoare de oa-
elaborãrii celor douã epopei din cânturi izolate, grupate nu se ºtie recare importanþã. Cum e evident pentru orice cititor neprevenit,
cum în jurul unui „nucleu originar” care în cazul Iliadei ar fi fost o civilizaþia zugrãvitã în Iliada ºi în Odiseea e o civilizaþie a bronzu-
Achilleidã, iar în cazul Odiseii un mai puþin precis conturat poem lui. Întrebuinþarea fierului nu e necunoscutã, dar e încã restrânsã.
al Întoarcerii eroului – succesiv îmbogãþit cu o Telemachie ºi cu În domeniul uneltelor ºi al armamentului, în materie de navigaþie
un episod al Rãzbunãrii împotriva peþitorilor Penelopei – critica ºi de tacticã militarã, în modul de construcþie a locuinþelor ºi în
homericã, aºa cum a fost înþeleasã ºi practicatã vreme de un veac mijloacele de locomoþiune, în alimentaþie ºi în îmbrãcãminte, in-
ºi mai bine, s-a fãcut vinovatã de o regretabilã lipsã de înþelegere formaþiile oferite de cele douã poeme nu se deosebesc între ele.
faþã de natura celor douã epopei, considerate ca opere de artã. Dacã Iliada lasã impresia unui mod de viaþã mai aspru, mai puþin
Pornind de la convingerea cã, din punctul de vedere al metodei, evoluat, aceasta se datoreºte nu numai subiectu-lui, care ne pune
n-ar exista deosebire între studiul unui poem ºi al celui din urmã sub ochi o lume încleºtatã în luptã, ci, mai ales, împrejurãrii cã,
ciob ieºit la ivealã pe un câmp de sãpãturi arheologice6, însufleþit oricât de vastã ºi de complexã, o operã de artã nu poate îmbrãþiºa
de o încredere în propriile capacitãþi care a dat prilej pânã ºi celui nici pe departe toate manifestãrile vieþii.8 Neþinându-se seama de
mai modest profesor de limbi clasice „sã-l trateze pe Homer ca acest adevãr elementar, s-a argumentat în cele mai multe cazuri ex
pe un ºcolar nepriceput, ale cãrui compoziþii ar avea nevoie sã fie silentio, presupunându-se cã ori de câte ori poetul nu vorbeºte de
corectate”7, „Analiticii” au acumulat contribuþii ºi concluzii a cãror o instituþie sau de o nãscocire, am avea do-vada cã nu le cunoaºte.
trãsãturã caracteristicã e de a se anula între ele, îndreptãþind În realitate, tocmai în aceastã ordine de idei ar fi trebuit sã dea
reflecþia spiritualã a lui Goethe, care, într-una din convorbirile cu de gândit împrejurarea cã singura menþiu-ne a scrisului într-un
Eckermann, la 1 februarie 1827, observa cu dreptate cã „Wolf l-a text homeric se întâlneºte în Iliada9, iar nu în Odiseea, cum ar fi
putut distruge pe Homer, dar nu ºi poezia acestuia, dãruitã cu mi- fost de aºteptat din punctul de vedere al cui-va care vede în acest
raculoasa putere a eroilor din Wallhala, care dimineaþa se sfârtecã poem o operã cu câteva veacuri mai recentã.
în bucãþi, iar la prânz se aºazã la masã cu toate mãdularele tefere”. În privinþa structurii sociale ori a instituþiilor, lucrurile nu stau
Lãsând la o parte obiecþiile mai puþin însemnate ºi observaþiile altfel. Dacã, aºa cum s-a arãtat în introducerea la Iliada, epoca
de detaliu, al cãror examen ar necesita un mare numãr de pagini, zugrãvitã în aceastã epopee e o epocã de tranziþie de la societatea
argumentele folosite de criticii ultimului veac împotriva tradiþiei organizatã gentilic la societatea împãrþitã în clase10, acelaºi lucru
care face din Homer autorul deopotrivã al Iliadei ºi al Odiseii se se poate spune despre Odiseea, cu deosebirea cã, în timp ce aspec-
pot rândui în douã categorii principale. E vorba, înainte de toate, tele înfãþiºate în Iliada sunt mai direct legate de realitãþile rãzboiu-
de teza dupã care în cele douã epopei s-ar oglindi culturi materiale lui, lumea Odiseii e o lume redatã îndeletnicirilor de toate zilele. În
diferite, cãrora le-ar corespunde forme de organizare a societãþii amândouã cazurile, cadrele societãþii sunt aceleaºi: începând cu
diferite ºi ele; în al doilea rând, de existenþa unor contradicþii în celula organicã a oricãrei polis, care e ginta (în greceºte: genos),
chipul cum a fost folosit materialul legendar într-un poem ºi în trecând prin fratrie, care e o asociaþie de ginþi, ºi sfârºind cu tribul,
celãlalt. la rându-i o grupare, mai mult sau mai puþin puternicã, de fratrii.
În ce priveºte prima afirmaþie, cu mult cea mai gravã dacã s-ar În aceste condiþii ºi pe aceeaºi treaptã de dezvoltare a forþelor
dovedi întemeiatã, adevãrul e cã tocmai cercetãrile la care au fost productive, formele de organizare politicã nu prezintã deosebiri.
supuse epopeile din partea „wolfienilor” mai vechi sau mai recenþi Democraþia militarã, despre care s-a spus cu drept cuvânt cã e re-
gimul politic descris în Iliada, continuã sã fie forma de conducere cazurile în care moartea pãrintelui e urmatã de împãrþirea averii
a oamenilor din Odiseea, în ciuda faptului cã aspectele înfãþiºate între fraþi.16
sunt altele decât în poemul închinat rãzboiului Troiei. Câtã vreme Evident, mai puþin lesnicioasã e aprecierea a ceea ce s-a numit
în ultima epopee, prin natura lucrurilor, importanþa capilor de oºti „fizionomia spiritualã” a celor douã epopei, ºi înainte de toate a
e subliniatã la fiece pas, ceea ce ne izbeºte mai ales în Odiseea concepþiilor etice ºi religioase oglindite în fiecare din ele. Din acest
sunt limitele unei autoritãþi care, pentru a se face respectatã, are punct de vedere, o opinie rãspânditã între cercetãtori e aceea dupã
nevoie de sprijinul unui „sfat”, convocat pentru a delibera în orice care – în raport cu concepþia despre lume a personajelor Iliadei
împrejurare11, ale cãrui hotãrâri, la rândul lor, sunt supuse unei – credinþa eroilor Odiseii s-ar caracteriza printr-o mai mare puri-
adunãri a norodului întreg. Asemenea adunãri ne sunt descrise tate, printr-un progres pe calea unei eticizãri care ar fi imprimat
în mai multe rânduri de Odiseea, fie în þara feacilor12 , fie în Itaca, divinitãþilor „prea-umane” ale poemului despre Ilion un accentuat
înainte ºi dupã întoarcerea eroului.13 S-a putut deci face observaþia caracter moral, fãcând din ele paznicii dreptãþii. Acest mod de a
cã în ele rolul oamenilor de rând e mai important decât în Iliada, gândi nu ni se pare îndreptãþit, în mãsura în care se întemeiazã
unde mulþimea chematã sã delibereze se mulþumeºte sã asiste la numai pe unele pasaje ale epopeii, nesocotind cu totul alte texte
certurile dintre fruntaºi ºi sã ia aminte la hotãrârile capului oºtii.14 al cãror înþeles nu se deosebeºte cu nimic de ideile dominante ale
Pornind de-aci, era fireascã presupunerea cã stadiul de organizare Iliadei. Pentru autorul ultimului poem am avut prilejul sã scriem,
politicã oglindit în Odiseea ar fi mai recent decât acel descris în „existã un neam al zeilor, al cãrui amestec în liberul joc al forþelor
Iliada, trãgându-se concluzii în privinþa vârstei respective a celor omeneºti introduce în acesta un element iraþional. Zeii participã la
douã poeme. existenþa oamenilor pentru a-i ajuta sau pentru a-i prigoni, fãrã ca
În realitate (ºi lãsând la o parte împrejurarea cã în adunãri- într-un caz sau în celãlalt atitudinea sã le fie îndreptãþitã de pur-
le itaciene rolul capilor de ginþi e fãcut mai important de lipsa tarea acestora din urmã. Succesul, reuºita în orice întreprindere
prelungitã a celui ce ar fi trebuit sã convoace ºi sã conducã aceste omeneascã, nu depind în ultimã instanþã de valoarea individualã,
adunãri), ceea ce trebuie avut în vedere, ºi, ceea ce se uitã de prea ci de sprijinul acordat de nemuritori dupã îndemnuri ce nu cunosc
multe ori, e cã – fie ºi în ipoteza dupã care unele aspecte ale vieþii justificare. Mai cu seamã Zeus ne e înfãþiºat ca întruparea unei
obºteºti ar fi mai evoluate în Odiseea decât în Iliada – aceasta voinþe atotputernice, dar arbitrare, ale cãrei manifestãri nu pot fi
nu implicã numaidecât concluzia unei anterioritãþi a ultimului prevãzute, nici evitate. Partea de bine ºi de rãu a fiecãruia e fixatã
poem faþã de primul. Câtã vreme nimeni nu se gândeºte sã punã de el dupã criterii ce n-au a face cu virtutea sau cu dreptatea, ºi
la îndoialã faptul cã informaþiile epopeii se întind pe mai multe aceasta chiar din clipa naºterii, înainte ca bãrbatul ori femeia sã
veacuri, e firesc ca alãturi de aspecte indiscutabil mai vechi fiecare fi avut rãgazul sã-ºi manifeste însuºirile bune sau rele”17.
din cele douã texte sã înfãþiºeze stãri de lucruri mai apropiate Concepþii asemãnãtoare îºi fac loc în cele mai multe cânturi ale
de vremea când a trãit poetul. Din acest punct de vedere, Iliada Odiseii, ºi încercarea de a stabili din acest punct de vedere o de-
nu se deosebeºte de Odiseea ºi, dacã în aceasta din urmã, ca sã marcaþie între cele douã opere se loveºte de mãrturia irecuzabilã
citãm un exemplu, proprietatea gentilicã a solului e pe punctul de a textelor: Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul, proclamã eroul
a face loc proprietãþii individuale, fenomenul nu e fãrã analogii în întors la cãmin, în cuvintele pe care le adreseazã lui Amfinomos:
Iliada, unde, alãturi de tabloul ginþii lui Priam – adãpostitã într-un
Nu crede el c-are sã dea vrodatã
singur palat ºi muncindu-ºi pãmântul în devãlmãºie15 – nu lipsesc
De rãu pânã ce zeii-i dau norocul
Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii. Dar singur Joe bunurile-mparte,
Iar când trimit rãstriºti asuprã-i zeii, Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume,
Le rabdã el pe vrute, pe nevrute, Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste
Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua Nenorociri – ºi catã sã le suferi.22
Ce-o lumineazã cel-de-sus.18
Aci ºi în alte locuri ale Odiseii ultimul cuvânt al înþelepciunii e
În termeni mai puþin metaforici, concepþia despre raporturile resemnarea – în afarã de cazul când spectacolul unei nedreptãþi
cu divinitatea profesatã de Odiseu nu-i alta decât cea exprimatã de se întâmplã sã smulgã chiar celui mai pios un strigãt de revoltã:
Ahile în întâlnirea cu Priam, venit sã rãscumpere leºul lui Hector:
…Doamne tatã Joe,…
Asta e soarta ce zeii croirã sãrmanilor oameni, Nu-i altul între zei mai crud ca tine!
Viaþa sã-ºi ducã-n durere, iar lor de nimic nu le pasã. Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi
Douã butoaie se aflã-n Olimp pe podeala lui Zeus: Pãrinte-al lor! Tu-i laºi de-a pururi pradã
Unu-i butoiul cu rele, celalt e butoiul de bunuri. Nevoii ºi durerilor amare.23
Când un amestec din ele cuiva între oameni dã Zeus,
Atitudinea e caracteristicã pentru teodiceea Odiseii ºi a Iliadei
Nenorocirea-l aºteaptã, dar are ºi parte de bine.
deopotrivã, ºi semnificativã e încã împrejurarea cã în fiecare din
Dacã-i dã însã necazuri, îl face batjocura lumii,
aceste epopei, alãturi de concepþia care atribuie lui Zeus rãspun-
Foamea pe sfântul pãmânt îl adulmecã fãrã de milã
derea sorþii muritorilor, se întâlneºte alta, potrivit cãreia lotul de
ªi-umblã sãracul pribeag, oropsit de zei ºi de oameni.19
fericire sau nefericire al fiecãrui individ ar fi hotãrât nu de un zeu
Aceeaºi melancolicã judecatã asupra fragilitãþii fericirii, por- anume, ci de o divinitate conceputã colectiv, de totalitatea forþelor
nind de la constatarea nenumãratelor primejdii ce-o pândesc, în a cãror grijã stã mersul lumii.24
culmineazã în aceeaºi proclamare a atotputerniciei divine, în afara O idee mai puþin banalã îºi face drum într-un pasaj al Odiseii
cãreia nimic nu se îndeplineºte: unde e menþionatã ceea ce poetul numeºte „Ursita zeilor” – forþã
anonimã ºi încã vagã în care suntem înclinaþi sã recunoaºtem
Ca unul care poate toate cele,
prefigurarea unei ordini cosmice, manifestatã ca justiþie divinã.
Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta…20
Îndatã dupã rãpunerea peþitorilor, în casa-i regãsitã, Odiseu poto-
Sau, în alt loc: leºte exaltarea bãtrânei Euriclea, transportatã de beþia rãzbunãrii:
Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi Taci, doicã, ºi te bucurã în tine,
Aºa cum vrea, fiind atotputernic.21 Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine
Sã te mândreºti cu moartea unor oameni.
Ideea însãºi cã Zeus distribuie singur partea de bine ºi de rãu a
Cã lor le puse capãt doar ursita
fiecãrui muritor, atât de plastic formulatã în cântul XXIV al Iliadei,
Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire…25
se întâlneºte în termeni asemãnãtori în cuvintele de îmbãrbãtare
adresate lui Odiseu de Nausicaa, în frumoasa scenã a întâlnirii: Moartea tinerilor, rãpunerea lor de cãtre erou sunt aci explicate
ca urmãri ale unei hotãrâri a zeilor – moira theon – determinatã
Nu pari om rãu ºi nici lipsit de minte,
de faptele lor ticãloase – schetlia erga. Sub o formã timidã, ceea
ce mijeºte în ultimele versuri e ideea unei rãspunderi morale, atât Cum oamenii pe zei îi tot defaimã!
de puþin familiarã lumii cântate de poet încât, într-un faimos pasaj ªi-nchipuie cã de la noi vin toate
al Iliadei, acuzat de greci de a le fi pricinuit suferinþe fãrã numãr Necazurile lor, ci dânºii singuri
prin purtarea-i jignitoare faþã de Ahile, Agamemnon rãspunde: Cu-a lor pãcate ºi-nrãiesc ursita.
Aºa Egist acum, în ciuda soartei,
Mã-nvinuirã de multe ori ºi mã mustrarã danaii
Luã-n cãsãtorie pe femeia
Cã de la mine-i tot rãul. Nu sunt eu de vinã, ci numai Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul
Zeus, Ursita ºi Furia, iasma hoinarã prin umbrã, La-ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi
Care-n sobor mã fãcurã din minte sã-mi ies ca nebunii ªtia nãprazna ce urma sã fie,
ªi sã rãpesc lui Ahile rãsplata ce obºtea-i dãduse. Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus
Ce puteam eu împotrivã? O zânã le puse la cale Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes,
Toate, fiica mai mare a lui Zeus, Orbirea duºmanã, ªi-l prevestise el sã nu-l omoare
Care sminteºte pe toþi…26 ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste
Faþã de aceste declaraþii ºi de altele exprimând idei asemã- Pe-Atrid va rãzbuna, când va fi mare
nãtoare27, versurile din Odiseea unde omorul candidaþilor la mâna ªi jindui-va þara lui pierdutã.
Penelopei e justificat prin crimele de care aceºtia se fãcuserã Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte
vinovaþi reprezintã, fãrã îndoialã, un pas înainte. S-a vãzut deci în ªi toate acum ºi le plãti grãmadã.”28
ele reflexul unei epoci mai noi decât vremea când a fost compu- În originalul grec, ideea redatã de traducãtorul român o datã
sã Iliada, ºi acestui prim indiciu i s-au adãugat în ultima vreme prin „ºi-nrãiesc ursita”, a doua oarã prin „în ciuda soartei” e
argumentele scoase din examenul unui pasaj al celui dintâi cânt exprimatã de adverbul hypermoron, al cãrui înþeles e dublu ºi
al poemului. de a cãrui interpretare depinde în ultimã instanþã semnificaþia
Îndatã dupã prologul în care sunt expuse liniile mari ale cuprin- eticã a întregului pasaj. Dupã sensul atribuit prepoziþiei cu care
sului ºi se dau amãnunte în legãturã cu soarta tovarãºilor eroului, începe ºi care înseamnã „peste”, am avea, într-un caz, libertatea
pe punctul de a ni-l înfãþiºa pe acesta întreprinzând întoarcerea pentru om de a-ºi mãri partea de bine ori de rãu hãrãzitã de zei,
din insula unde zãboveºte, un sfat al zeilor examineazã oportunita- de a adãuga la vicisitudinile normale ale fiecãrei vieþi vicisitudini
tea de a pune capãt lungilor lui rãtãciri. În aceastã împrejurare, noi, decurgând din propria-i voinþã; în cel de-al doilea, o libertate
cu gândul la lipsa de mãsurã a oamenilor, mai-marele soborului mai larg înþeleasã, putinþa pentru fiecare din noi de a încãlca
ceresc denunþã deprinderea acestora de a arunca asupra olim- rânduiala dinainte stabilitã, fie ºi cu preþul unei pedepse de care
pienilor rãspunderea propriilor lor fãrãdelegi: nu vom scãpa ºi care ne va face sã reflectãm – prea târziu – la
binefacerile înfrânãrii.
Întâi ºi-ntâi pãrintele-omenirii
Între istoricii culturii greceºti, ca ºi între specialiºtii proble-
ªi-al zeilor luã între ei cuvântul
melor homerice, pãrerile sunt împãrþite. Cu treizeci de ani în
Gândind la soarta lui Egist, mãritul,
urmã, un mare elenist a încercat sã acrediteze opinia dupã care
Ucis de tânãrul Orest, vestitul
în cuvintele atribuite de poet lui Zeus ºi-ar gãsi expresie un mo-
Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Doamne,
ment hotãrâtor din dezvoltarea unei conºtiinþe etice greceºti.29
Esenþialã în aceastã interpretare apare intenþia lui Egist, acþiunea Nu e-n zadar jurãmântul, nici strânsul de mâni laolaltã,
nelegiuitã sãvârºitã în cunoºtinþã de cauzã. În apelul la cumpãna Sângele mieilor ºi închinatele vinuri, chezaºii credinþei.
lãuntricã, la o voinþã slobozitã din cãtuºele fatalitãþii, ar sta inte- Dacã de asta nu-i bate pe loc împãratul olimpic,
resul neobiºnuit al textului, ºi aceasta a fãcut sã se scrie despre Fi-vor bãtuþi mai târziu ºi scump vor plãti-o troienii:
el cã ar reprezenta „... cea dintâi afirmare a liberului-arbitru în Toþi au sã piarã, ºi ei ºi nevestele lor ºi copiii.33
istoria spiritului occidental”.30
În aceste condiþii, hotãrârea e anevoioasã ºi discuþia ar putea
Pentru învãþatul cãruia îi împrumutãm aceastã judecatã ºi
continua, dacã, pentru a dezlega spinoasa problemã a raporturilor
în ochii cãruia ionianul care a compus pasajul în chestiune s-ar
dintre cele douã epopei, criticul n-ar avea la dispoziþie incontesta-
dovedi un gânditor „mai modern decât Socrate” (în mãsura în
bile afinitãþi de plan ºi de tehnicã narativã, a cãror mãrturie ni se
care, pentru acesta din urmã, „a cunoaºte binele ºi a-l sãvârºi e
pare decisivã ºi asupra cãrora socotim necesar sã ne oprim.
totuna”), e de la sine înþeles cã autorul primului cânt al Odiseii
Din acest punct de vedere, ceea ce trebuie pus în primul rând
n-are nimic comun cu autorul celorlalte cânturi, ºi încã ºi mai
în luminã e modul cum Odiseea se leagã de ciclul epic prin su-
puþin cu autorul Iliadei. Ne-am gãsi, dupã modul sãu de a vedea,
biect ºi prin chipul cum e exploatat subiectul. A spune cã, la fel
înaintea unui adaos, ºi singurul lucru ce se poate spune despre
cu Iliada, poemul rãtãcirilor lui Odiseu reprezintã un crâmpei din
vremea în care a fost introdus în economia poemului e cã, în jurul
legendele prilejuite de rãzboiul Troiei, ar fi exact numai în parte.
anului 600, când Solon îºi scria elegia intitulatã Eunomia, Odiseea
Fãrã îndoialã, în fiecare din aceste epopei îºi gãseºte expresia
trebuie sã fi avut înfãþiºarea pe care i-o cunoaºtem astãzi.
un episod al acþiunii care, începutã cu preliminariile expediþiei,
Se înþelege cã nu poate fi vorba sã discutãm în acest loc proble-
expuse în Cyprii, se sfârºea cu moartea lui Odiseu, povestitã în
ma raporturilor dintre cântul I ºi cânturile II-XXIV31, dupã cum nu
Telegonia. Câtã vreme însã în orice alt poem din ciclu despre care
putem discuta nici chestiunea, strâns legatã de ea, a cronologiei.
se întâmplã sã avem ºtiri naraþiunea evenimentelor se desfãºura
Ceea ce nu ne putem dispensa de a releva totuºi e metoda defec-
simplu, de la un anumit punct al acþiunii de ansamblu la punctul
tuoasã care întemeiazã concluzii de o atât de mare însemnãtate
unde începea acþiunea poemului urmãtor, în Iliada ºi în Odiseea,
pe examenul unui text izolat; în al doilea rând, împrejurarea cã,
ºi numai în ele, acþiunile particulare sunt proiectate pe fondul
pentru majoritatea cercetãtorilor, între ideile primului cânt al
acþiunii generale aºa fel cã – fãrã sã ni se dea amãnuntele ºi fãrã sã
Odiseii ºi concepþia despre pãcat, dominantã în restul poemelor
se insiste câtuºi de puþin – suntem fãcuþi sã cunoaºtem nu numai
homerice, nu-i nici o deosebire. E uºor de vãzut, susþin pãrtaºii
antecedentele, dar ºi urmãrile depãrtate ale întâmplãrilor cântate.
acestei teze, cã în cuvântarea abia reprodusã Zeus nu tãgãduieºte
Orice cititor al Iliadei a putut face observaþia cã, în ciuda re-
partea de rele ce le-ar veni oamenilor de la zei. Ceea ce þine sã
strângerii subiectului la desfãºurãrile câtorva zile din cel de-al
sublinieze e numai cã, la acestea, muritorii se încãpãþâneazã sã
zecelea an al asediului Troiei, în cursul naraþiunii, ºi oarecum pe
adauge „cu-a lor pãcate”, cum traduce G. Murnu, sau „prin ne-
nesimþite, poetul gãseºte mijlocul de a ne informa despre pricinile
stãpânirea lor”, cum s-ar putea încã reda dativul atasthaliesin.32
sângerosului rãzboi – judecata lui Paris, urmatã de rãpirea Elenei
Într-o ordine de idei înruditã, s-a fãcut observaþia cã sarcina de
– ºi despre împrejurãrile încheierii lui multã vreme dupã sfârºitul
împãrþitor al dreptãþii a celui mai mare dintre zei e proclamatã de
epopeii. Acelaºi lucru se poate spune despre Odiseea, cu preciza-
Iliada în termeni nu mai puþin categorici decât în versurile Odiseii,
rea importantã cã, o datã cu inserarea poemului în cadrul ciclului
unde pieirea peþitorilor era justificatã prin „faptele lor urâcioase”:
întreg, asistãm la o neîntreruptã raportare a acþiunii la acþiunea
Iliadei, ale cãrei episoade sunt nu numai presupuse cunoscute, sã amintim, de pildã, cã naraþiunea suferinþelor lui Odiseu începe
dar oarecum continuate ºi adâncite. E de ajuns sã relevãm în ace- ºi ea în al zecelea an al rãtãcirilor eroului ºi cã se concentreazã
astã ordine de idei desluºirile din cânturile III ºi IV în legãturã cu într-un numãr de zile aproape egal cu acel al Iliadei.37 Relatarea
numeroase personaje despre a cãror soartã cântãreþul rãtãcirilor acestor suferinþe nu se desfãºoarã însã într-un singur sens, în
lui Odiseu nu era obligat sã vorbeascã34, sau locurile unde eroul succesiunea lor fireascã. Printr-un artificiu impresionant, ºi care
se referã la împrejurãri ºi situaþii abia menþionate în Iliada ºi în avea sã fie imitat de Vergiliu în Eneida, pãþaniile eroului pânã în
legãturã cu care ni se dau amãnunte neaºteptate.35 momentul începerii poemului ne sunt aduse la cunoºtinþã abia
Încã ºi mai semnificativ e faptul cã portretul moral al lui Odiseu mai târziu, în cânturile IX-XII, printr-o întoarcere în urmã care
– identic în cele douã epopei – e împletit din aceleaºi trãsãturi de opreºte un timp desfãºurarea acþiunii ºi care prilejuieºte – în
caracter ºi cã aceste trãsãturi sunt puse în luminã de-a lungul în- condiþiile în care are loc, la curtea lui Alcinoos, în atmosfera sãr-
tregului poem, în ciuda diversitãþii de situaþii la care eroul e adus bãtoreascã a ospãþului – o emoþie abia stãpânitã a ascultãtorilor ºi
sã ia parte. În mãsura în care pledeazã pentru unitatea Odiseii, a povestitorului. Pe aceastã cale, amploarea subiectului e, fireºte,
particularitatea de care vorbim pledeazã pentru unitatea de autor sporitã38, dar mai ales se creeazã un centru de interese al poemu-
a celor douã opere, a cãror asemãnare de tehnicã ºi de structurã lui întreg, în raport cu care cuprinsul cânturilor I-VIII slujeºte ca
gãseºte în felul acesta explicaþia cea mai mulþumitoare. o pregãtire, iar al cânturilor XIII-XXIV ca încheiere. A vorbi, în
Sub raportul tehnicii povestirii, bunãoarã, trebuie remarcat cã, aceste condiþii, de o Odisee rezultatã la întâmplare din punerea
în loc sã expunã desfãºurarea faptelor în ordine cronologicã, de la laolaltã a mai multor poeme fãrã legãturã între ele înseamnã a
izbucnirea ostilitãþilor pânã la cãderea Troiei, Iliada ne introduce închide ochii asupra uneia din particularitãþile cele mai izbitoare
în mijlocul acþiunii, mulþumindu-se sã ne punã sub ochi un numãr ale artei lui Homer: suverana mãiestrie cu care conduce firele unei
restrâns de peripeþii grupate în jurul acþiunii centrale, care e acþiuni complexe, desfãºurându-se pe mai multe planuri pânã la
cearta lui Ahile cu Agamemnon. Acest mod de a proceda – a cãrui împlinirea fiecãreia din ele.
eficacitate artisticã a fost lãudatã în Antichitate de Horaþiu36, dar Multiplicitatea acestor desfãºurãri de fapte, „sfârºind în chip
care nu e cel natural – nu se întâlneºte, cum am avut prilejul s-o potrivnic pentru cei rãi ºi pentru cei buni”39, e realizatã, de altã
relevãm, la nici unul din poeþii ciclului epic, al cãror fel de a nara parte, cu o remarcabilã sobrietate de mijloace. În ciuda împreju-
evenimentele, mai puþin rafinat, începea relatarea conflictului rãrii cã Odiseea e cântarea întâmplãrilor lui Odiseu, acestea nu
dintre greci ºi troieni cu antecedentele lui cele mai depãrtate. ne sunt povestite toate, fãrã discernãmânt, aºa cum nici în Iliada
Astfel concentratã, acþiunea propriu-zisã nu dureazã decât un rãzboiul pentru Ilion nu-i relatat întreg. Cum nota cu ascuþime
numãr restrâns de zile – 49 în totul –– ºi e o manifestare a abilitãþii încã din Antichitate autorul Poeticii, „subiectul nu-i unul, cum îºi
autorului faptul cã, prin prelungirile-i spre trecut ºi viitor, acþiunea, închipuie unii, întrucât priveºte un singur personaj. Doar multe ºi
în realitate modestã, se amplificã pânã la proporþiile unei drame nenumãrate sunt întâmplãrile putând sã se iveascã în viaþa cuiva,
angajând destinele întregii lumi cunoscute. fãrã ca din ele sã reiasã o unitate; ºi tot astfel faptele unui om sunt
Trãsãturi ca cele puse în luminã se întâlnesc întocmai în multe, fãrã ca laolaltã sã alcãtuiascã o singurã acþiune. De aceea
Odiseea, cu adaosul cã unele din ele ni se înfãþiºeazã parcã ºi greºit mi se pare a fi procedat poeþii când s-au apucat sã scrie care
mai perfecþionate, duse la un nivel de mai mare desãvârºire de o Heracleidã, care o Theseidã, ori alte poeme de soiul acesta, cu
arta unui poet stãpân pe mijloacele sale. Abia dacã mai e nevoie gândul cã, dacã Heracles a fost unul, o operã despre el va fi ºi ea
neapãrat unitarã. Homer, în schimb, care exceleazã în atâtea alte Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce
privinþe, pare a fi vãzut bine ºi aci, ajutat fie de o practicã artisticã Ca þara ei nu pot vedea pe lume.42
deosebitã, fie de talentul lui firesc. Într-adevãr, compunând Odise-
Iar în alt loc:
ea, nu s-a gândit sã cuprindã în ea toate pãþaniile eroului – faptul de
a fi fost rãnit pe muntele Parnas, bunãoarã, ori simularea nebuniei Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã,
la adunarea oºtilor, întâmplãri a cãror legãturã nu era de ajuns Cã ºtiu ºi eu deplin cã nu-i ca tine
de strânsã pentru ca una sã urmeze celeilalte în chip necesar ori Cumintea mea nevastã Penelopa
numai verosimil – ci a compus-o în jurul unei singure acþiuni, în De mândrã la privit ºi de-arãtoasã,
înþelesul dat de noi cuvântului, ºi aºijderea ºi Iliada40.” Cãci ea e o femeie muritoare,
Aceastã unicã acþiune de care vorbeºte Aristotel e întoarcerea Iar tu eºti o zeiþã fãrã moarte
eroului la cãmin ºi rãzbunarea asupra acelora ce-n lipsa lui îi ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi
pãrãduiau avutul. Realizatã de-a lungul a nenumãrate peripeþii, Mereu doresc ºi nãzuiesc o datã
înfrângând numeroase piedici, nãzuinþa spre patria regãsitã nu e S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã.43
numai firul ce leagã episoadele Odiseii într-o indisolubilã unitate, Anii de rãtãciri în parte impuse, în parte cãutate dintr-o sete
dar, mai presus de orice, motivul ce imprimã epopeii atmosfera-i de necunoscut ce nu lipseºte cu totul din sufletul lui Odiseu44, cum
particularã: nu-i lipseºte nici voinþa de a agonisi printre strãini averea cu care
Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã se mândreºte într-un faimos pasaj al cântului al XIX-lea45, sfârºesc
cu îndemnul de a gusta în tihnã bunãstarea oferitã de o soartã pânã
Ieºind din þara lui, ºi-apoi sã moarã!
la urmã binevoitoare. Tensiunii violente, atmosferei saturate de
Aplicate lui Odiseu, la începutul primului cânt41, cuvintele sublim a Iliadei i se substituie în Odiseea o atmosferã mai puþin
Athenei definesc o stare de spirit ce nu se mai schimbã. Ispite ori furtunoasã, idealului de viaþã eroic un altul, orientat spre bucu-
plãceri, osteneli ºi primejdii – nimic nu izbuteºte sã covârºeascã riile simple ale existenþei. S-ar zice cã în primul poem conºtiinþa
acest dor de-acasã în care se împletesc poezia peisajului natal, dureroasã a precaritãþii lucrurilor, a caducitãþii vieþii, împiedicã
dragostea de pãrinte ºi amintirea soaþei credincioase: pe poet sã se opreascã cu luare-aminte asupra atâtor bunuri pe
care astãzi le stãpânim, dar de care moartea ne va despãrþi mâine.
Eu locuiese Itaca, limpezitul
În Odiseea viziunea e mai calmã: melancolicã, dar nu sfâºietoare.
Ostrov, pe unde-i muntele Neritul
Îºi face drum în ea un soi de înþelepciune practicã întrupatã nu
Cu freamãt de pãduri, la-nfãþiºare
numai de eroul „pãþit” care-i dã numele, dar, în mãsuri diferite,
Mãreþ, ºi unde împrejur sunt multe
de aproape toate personajele fãcute sã vorbeascã. Însuºi Ahile,
ªi-apropiate insule, precum e
cel care se jertfise fãrã ºovãire pentru a dobândi slava, e pus sã
Zachintul pãduros, Dulichiu, Same.
proclame preþul vieþii în cuvintele de atâtea ori citate:
Itaca-i cea mai delungatã-n mare
ªi scundã spre apus, iar celelalte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De moarte
Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i Sã nu-mi dai mângâiere, tu slãvite.
Itaca, dar ca bunã mamã creºte Mai bine-aº vrea sã fiu argat la þarã,
La un sãrac cu prea puþinã stare Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul

Decât aci în iad sã fiu mai mare.46 Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul.
Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie,
Existenþa spre care nãzuiesc protagoniºtii – în Itaca sau la
Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur
feaci, la Sparta ori în Pylos – e o existenþã de decenþã exterioarã
De tine sã m-ating la rugãminte:
ºi lãuntricã, de purtãri alese ºi de cãutare în îmbrãcãmintea ºi-n
Dar mare, ba nespusã mi-e durerea!48
locuinþele confortabile, când nu luxoase.
În cântul al IV-lea, la curtea lui Menelau, Telemah îºi mãrturi- Aiurea – în descrieri de locuri sau de petreceri, în ceremonialul
seºte entuziasmul: ospeþelor sau în complimentele pe care ºi le adreseazã mesenii, în
Ian uite, dragul meu, tu Nestorene, înºirarea comorilor de care-i plin celarul (descrise cu grijã ºi cu
Prin sala asta ce frumos rãsunã! atât mai iubite cu cât au fost dobândite cu mai multã trudã) – privi-
Ce strãlucire de argint, de aur, rea poetului zãboveºte de preferinþã asupra aspectelor cotidiene
De-aramã ºi de chihlimbar ºi fildeº! ale existenþei, în prima parte a poemului transfigurate de dorul
Doar în Olimp de-o fi cumva la Joe întreþinut de depãrtare, în cea de-a doua, de bucuria regãsirii.
Aºa palat. Ce frumuseþi nespuse În Iliada, prins de vârtejul acþiunii, cititorul – ca ºi poetul – n-are
ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!47 parcã rãgazul sã gândeascã; în Odiseea, poezia însãºi e o poezie a
reflexiunii, izvorâtã din frumuseþea pe care aceasta ºtie s-o desco-
În cântul al VI-lea, lepãdat de furtunã pe malul ospitalier al pere în lucrurile cele mai umile. „Aºa fiind – s-a observat cu drep-
Scheriei, Odiseu adreseazã copilei care-l întâmpinã o rugã în care tate într-un studiu închinat lui Homer, cãruia-i împrumutãm câteva
se îmbinã un mare rafinament de expresie ºi de simþire: din trãsãturile puse în luminã în paginile precedente – Iliada e
Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã ceva unic în felul ei; ... în ea rãsunã ecourile unor vremi strãvechi
Ori muritoare? Dacã tu eºti una ºi necunoscute... Monotona ei mãreþie, încordarea de care e plinã,
Din cele care locuiesc Olimpul, cruzimea ºi acea elementarã tristeþe… sunt caracteristici ce fac
Eu dupã stat ºi faþã ºi fãpturã din ea o operã ce nu poate fi comparatã cu nici o alta… Odiseea,
Te-asemãn foarte cu-a lui Joe fiicã în schimb, e asemenea multor poeme în care spiritul se înalþã la
Diana. Iar de eºti o muritoare nivelul unei contemplaþii care e eliberare ºi uitare.”49
De pe pãmânt, ferice sunt de trei ori Însemneazã cumva, aºa cum s-a spus ºi s-a repetat pânã într-o
Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii! vreme recentã50, cã cele douã epopei ar aparþine unor vremi dife-
................................... rite, cã în fiecare din ele s-ar oglindi însuºirile unor poeþi osebiþi
Privindu-te, uimirea mã cuprinde. ca mentalitate? Expunerea de pânã aci a înfãþiºat rãspunsul so-
În Delos doar vãzui aºa un lujer cotit de noi plauzibil, care e tot mai mult al criticii homerice din
De finic care fraged rãsãrise zilele noastre ºi în care filologii contemporani au fost de altmin-
Pe lâng-altarul zeului Apollon, teri precedaþi de autorul tratatului Despre sublim. „Iliada fiind
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum vãzut-am compusã într-o vreme când spiritul lui Homer se gãsea în culmea
Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i puterii – scria Necunoscutul – toatã aceastã operã a cãpãtat un
caracter dramatic ºi furtunos, câtã vreme în cea mai mare parte raturã comparatã. Caracteristicã pentru toate aceste reelaborãri
a Odiseii se vãdeºte un caracter narativ, care e acel al bãtrâneþii. ale mitului strãvechi e o fundamentalã alterare a figurii eroului,
Astfel, în Odiseea l-am putea compara pe Homer cu soarele la ale cãrui întâmplãri – pe mare ºi pe uscat – ne sunt înfãþiºate ca
asfinþit, care-ºi pãstreazã mãreþia, dar e fãrã putere. Într-adevãr, urmarea unui incoercibil impuls spre necunoscut:
el nu mai foloseºte aci un ton ca acel din poemul despre Ilion, nici dor de fiu, nici mila de-un pãrinte
nici înãlþimea de stil mereu susþinutã ºi fãrã cãderi, nici aceeaºi bãtrân, pe-atunci, nici dragostea datoare
mulþime de pasiuni ce se revarsã unele dupã altele, nici vioiciunea sã curme-al Penelopei plâns fierbinte
ºi vigoarea ca-n discursurile ce îndeamnã la fapte, nici belºugul de n-au fost în stare-a-nvinge a mea ardoare
imagini luate din lumea lucrurilor adevãrate, ci în Odiseea, totul sã plec în lume ca sã ºtiu ºi eu
reducându-se la basm ºi la povestirea unor rãtãciri de necrezut, ºi-a altor neamuri vicii ºi valoare.53
vedem cã mãreþia scade, întocmai cum oceanul se retrage în sine
lãsându-ºi þãrmurile goale. Spunând acestea, n-am uitat furtunile Acolo unde stânca Gibraltarului a însemnat pentru milenii
din Odiseea, nici întâmplãrile cu ciclopul ºi alte câteva locuri: sfârºitul lumii cunoscute, poarta spre noianul fãrã margini ºi fãrã
vorbesc de bãtrâneþe, dar de bãtrâneþea lui Homer…”51 nume, în loc sã-ºi întoarcã prora spre mãri umblate, eroul ºi-n-
deamnã tovarãºii sã-l însoþeascã într-o aventurã fãrã precedent:
*
O, fraþi – am zis – prin mii de mii de grele
Despre rãsunetul Odiseii în Antichitate ºi în cultura veacu- sosiþi ºi-n cel din urm-Apus acum,
rilor urmãtoare esenþialul a fost spus în introducerea la Iliada, cu slabul rest al vieþii puþintele
unde s-au dat amãnuntele necesare în legãturã cu dãinuirea în ce licurã de-abia pierdutã-n scrum,
conºtiinþa europeanã a aceluia pe care Dante îl numeºte undeva ce-ar fi, ca-n lumea cea fãr’ de fiinþe
„poetul suveran”: noi dincolo de soare-am face-un drum?
Voi fii sunteþi ai nobilei seminþe
…signor de l’altissimo canto
ºi nu nãscuþi spre trai de dobitoc
che sovra gli altri com’aquila vola.52
ci-onoare sã cãtaþi ºi cunoºtinþe!54
Mai interesantã ni se pare precizarea cã, într-o mãsurã mai Martir al setei de a cunoaºte, neostenit cãutãtor de orizonturi
mare decât eroii Iliadei, protagoniºtii Odiseii se regãsesc într-o noi, Odiseu prefigureazã pentru autorul Divinei Comedii unul din
serie de opere ale literaturilor mai noi, cãrora le-au împrumutat – aspectele cele mai izbitoare ale sufletului uman, neastâmpãrul
dacã nu spiritul homeric, de care era inevitabil sã rãmânã strãine ce nu se satisface ºi nu se istoveºte. Aceeaºi trãsãturã e atribuitã
vlãstarele unei lumi atât de depãrtate de lumea Cântãreþului orb – fiului lui Laerte de Tennyson în poemul Ulysses – cu cât de puþinã
o varietate de tipuri ce n-aºteptau decât chemarea fantaziei pentru aderenþã la textul homeric abia dacã trebuie s-o subliniem, dupã
a reînvia sub privirile noastre desfãtate. Din galeria acestor per- cele scrise înainte cu privire la strãdania eroului de a-ºi gãsi
sonaje fac parte Telemah ºi Penelopa, Polifem ºi Calipso, Circe ºi cãminul, de care e þinut departe nu de setea-i de aventurã, ci de
Elpenor, Tiresias – mai presus de toþi ºi de toate Odiseu, cu privire puterea necruþãtoare a unei divinitãþi vrãjmaºe.
la ale cãrui variate întrupãri, de la Dante la Joyce, trecând peste Pentru modernii cântãreþi ai lui Odiseu, acesta se înfãþiºeazã
Tennyson ºi Giraudoux, s-ar putea scrie un amplu studiu de lite- ca întruparea unei îndrãzneli ce nu cunoaºte piedici. Emul al lui
Sindbad – cu care a fost nu o datã comparat, dar al cãrui gust pen- mã de împrejurãri, aceastã preþuire nu e nejustificatã, traducerea
tru risc în realitate nu-l împãrtãºeºte; precursor al exploratorilor impunându-se atenþiei prin exactitate ºi printr-o preocupare de
globului – de la Magellan ori Cook pânã la Scott ºi Amundsen – formã remarcabilã pentru vremea când a fost fãcutã.56
eroul grec ar simboliza, în aceste condiþii, voinþa de autodepãºire Calitãþi asemãnãtoare nu pot fi tãgãduite nici traducerii
a omului din zilele noastre. Atât doar cã interpretarea pe care-o Caragiani57, în ciuda faptului cã – pentru un contemporan al lui
amintim presupune atracþia unui neºtiut de a cãrui vrajã sufletul Eminescu ºi al lui Creangã – „bine-nutritul” junimist scrie o limbã
grec a rãmas strãin, aºa cum a rãmas strãin de ideea infinitului, încã sãracã. Suficienþa cu care vesteºte cititorilor epopeea „pentru
dragã naturilor romantice. Pe þãrmuri inospitaliere ori pe marea întâia datã tradusã în româneºte” apare, de altã parte, nelalocul
plinã de primejdii, între lestrigoni ºi lotofagi, ceea ce doreºte ei, dacã ne gândim cã versiunea vornicului Beldiman n-a putut
Odiseu e întoarcerea între ai sãi, acel „rãgaz în bunãstare”, care sã-i rãmânã necunoscutã.58
va rãmâne pânã la sfârºitul lumii vechi idealul omului clasic. În- Patru ani dupã traducerea Caragiani, apãrea la Blaj broºura
treprinzãtor, pentru cã nu poate altfel; viteaz, pentru cã de vitejia intitulatã Ratecirile lui Odysseu, poema epico-traditionaria în 15
lui depinde mântuirea tovarãºilor ce-l însoþesc; mai presus de canturi dupã Homer59. Traducãtorul – mai degrabã autorul aces-
toate iscusit la vorbã ºi capabil a face faþã celor mai neprevãzute tei adaptãri a originalului grec – era Simeon P. Simon, „studinte
situaþii – bãrbatul rãbduriu cãruia-i era dat sã cunoascã în lungu-i gimnasiale”. Homer – „dupã care mai cu seamã e tradusã aceastã
drum „mulþime de oameni, de cetãþi ºi de datini” nu-i totuºi mai poema epica”, cum se poate citi în „prefacia” – are foarte puþin a
puþin un remarcabil exemplar de umanitate, întruparea unui neam face cu opera studintelui ardelean, a cãrui dorinþã de a-ºi instrui
care s-a complãcut a vedea în el propria-i imagine înfrumuseþatã. cititorii merge pânã la întocmirea unei „biografii” a lui Odiseu,
În cultura româneascã, Odiseea s-a bucurat din partea traducã- publicatã în chip de introducere, ºi în care se dezbate chestiunea
torilor de un mai susþinut interes decât cel arãtat Iliadei, a cãrei dacã fiul lui Laerte descindea din Poseidon sau din Hermes,
primã tãlmãcire demnã de acest nume e a lui G. Murnu, tipãritã la „domnedieulu lotriloru”. Caracteristic e ºi sfârºitul compunerii
Budapesta în 1906. Poate pentru cã destinatã unei mai lesnicioase „epico-traditionarii”, în care, dupã pilda oferitã de numeroase
rãspândiri, poate pentru cã mai puþin întinsã, Odiseea a ispitit în basme, se proclamã:
schimb un mai mare numãr de interpreþi, începând cu vornicul
S-au telnitu cu Penelope, Odysseu domnedieescu
Alecu Beldiman la începutul veacului al XIX-lea ºi sfârºind cu
ªi de n-au muritu, ºi astadi, la olalta ei traescu!
Eugen Lovíinescu, a cãrui versiune – reeditatã în mai multe rân-
duri – a apãrut în primã ediþie în 1935. Între aceste douã limite Din cele trei versiuni publicate aproape simultan în ultimele
de timp se situeazã – în ordine cronologicã – traducerea în prozã decenii, cea mai largã rãspândire a avut-o desigur a lui Lovi-
a lui Ion Caragiani, adaptarea versificatã a lui Simeon P. Simon, nescu retipãritã de trei ori sub îngrijirea traducãtorului ºi, acum
traducerea în endecasilabi a lui G. Murnu ºi traducerea în hexa- în urmã, de Editura Tineretului, cu o prefaþã de Tudor Vianu.60
metri a primelor 12 cânturi de Cezar Papacostea. Chiar traducerea Papacostea, deºi redusã la primele 12 cânturi
Fãrã sã fi fost tipãritã, traducerea în prozã a vornicului Beldi- ºi rãmasã pentru totdeauna trunchiatã prin moartea prematurã
man pare sã se fi bucurat de o destul de mare preþuire printre a autorului, s-a bucurat de douã ediþii, cea dintâi din 1929, a doua,
contemporani, judecând dupã faptul cã ni s-a pãstrat în mai multe postumã, din 1946.
manuscrise, risipite între diferite biblioteci din þarã.55 Þinând sea- Printr-o curioasã întâmplare, vreme de treizeci de ani tradu-
cerea Murnu n-a cunoscut un rãsunet pe mãsura Iliadei, tradusã NOTE

de acelaºi cãrturar61, în ciuda indiscutabilelor ei calitãþi ºi în ciuda
1 Poetica, IV, 1448 b, 30 ºi urm.
împrejurãrii cã – pânã în acest moment – e unica versiune româ-
2 Conjectures académiques ou Dissertation sur l’Iliade, Paris, 1715.
neascã în versuri completã. Faptul de a fi adoptat endecasilabul, 3 Napoli, 1730.
renunþând la hexametru, nu constituie desigur o explicaþie, dat 4 Prolegomena ad Homerum, sive de operum Homericorum prisca et
fiind cã tocmai preferinþa acordatã unui vers familiar cititorului genuina forma variisque mutationibus et probabili ratione emen-
modern a fost salutatã de mulþi ca un exemplu vrednic de urmat dandi, Halle, 1795.
5 Sunt aproape întocmai cuvintele lui Fr. Schlegel, fervent admirator
ºi ca o realizare marcând izbânda literarã cea mai valabilã a tra-
al lui Wolf: Prosaische Jugendschriften, ed. Minor, I (Viena, 1882),
ducãtorului.62 Oricare ar fi adevãrul, prezenta reeditare, urmând pp. 327-328.
la un scurt interval dupã apariþia în aceeaºi colecþie a ediþiei 6 Cf. U. von Wilamowitz-Moellendorff, Die Heimkehr des Odysseus,
definitive a Iliadei63, va contribui, suntem convinºi, la desfãtarea Berlin, 1927, p. 172.
celor în ochii cãrora poemele homerice reprezintã nu numai creaþii 7 Colardeau, Annales de l’Université de Grenoble, XVIII, 1905.
8 Cf., totuºi, în cântul XVIII, 472-595, descrierea scenelor presupuse a
excepþionale ale unei literaturi bogate ca puþine altele, dar operele
împodobi faimosul scut al lui Ahile.
între toate reprezentative ale simþirii grecilor, primul lor aport la 9 VI, 169, cu nota corespunzãtoare.
patrimoniul cultural al lumii. 10 Cel puþin aceasta e imaginea pe care ne-o înfãþiºeazã cele douã
epopei, pânã de curând cele mai vechi documente scrise privitoare
D.M. PIPPIDI la istoria lumii egeene în mileniul II î.Hr. Cum s-a arãtat însã în intro-
ducerea la Iliada (ºi mai departe în nota la III, 6), recenta descifrare
a scrierii „lineare B”, punându-ne la dispoziþie un numãr crescând
de izvoare documentare din a doua jumãtate a mileniului II, e de
naturã sã îmbogãþeascã ºi, în unele privinþe, sã modifice cunoºtinþele
noastre despre structura societãþii miceniene, ca ºi despre cultura
ei îndeobºte. În aceastã ordine de idei, e de reþinut împrejurarea cã,
în tabletele din Pylos, numãrul sclavilor apare mai mare decât o lãsa
sã se bãnuiascã textul homeric, fie cã e vorba de sclavi „regali”, fie
de sclavi ai templelor. Rãmâne ca ulterioare cercetãri sã precizeze
dacã pretinºii robi nu sunt numai persoane dependente ºi dacã, aºa
cum e probabil, invazia dorianã n-a însemnat din punctul de vedere
al dezvoltãrii relaþiilor sclavagiste o dare înapoi pe mãsura aceleia
constatate ºi în alte domenii ale vieþii sociale.
11 VI, 71-73; VII, 170-176; 235-246.
12 VIII, 10 ºi urm.
13 II, 8 ºi urm; XXIV, 554 ºi urm.
14 II, 80-385.
15 VI, 242-250.
16 V, 157; XII, 409; XV, 183-189.
17 Homer, Iliada (E.L.U., 1967).
18 XVIII, 175-181.
19 Iliada, XXIV, 519-525.
20 IV, 331-332. 52 Infernul, IV, 95-96: „…domn al cântãrii dulci de lirã, ce stã vultur
21 XIV, 609-610. deasupra tuturor” (trad. Coºbuc).
22 VI, 256-260. 53 Infernul, XXVI, 94-99.
23 XX, 257-261. 54 Infernul, XXVI, 112-120.
24 Odiseea, III, 370-375. Cf. Iliada, XVI, 424-427. 55 Un studiu al lor comparativ, cu concluzii neîndoielnice privind paterni-
25 XXII, 499-503. tatea lui Beldiman, a fost publicat de N. Lascu, Studii literare, I, 1942,
26 XIX, 83-90. pp. 94 ºi urm.
27 Cf., cu titlu de exemplu, Iliada, III, 163-164. 56 Cu titlu de exemplu, reproducem aci (dupã Lascu, pag. 109) cuvintele
28 I, 45-66. lui Odiseu în faimoasa scenã a întâlnirii cu Nausicaa (cântul VI, ver-
29 W. Jaeger, Sitzungsberichte der Akademie Berlin, 1926, pag. 69 ºi urm. surile 160-171): „…cãci mie nu mi s-a întâmplat a vedea un chip aºa
30 G. Pasquali, Pagine meno stravaganti, Firenze, 1935, pag. 76. de minunat, care mã pãtrunde cu mirare; îmi pare cã vãd o frumoasã
31 Câte ceva, în aceastã privinþã, se va spune mai departe. odraslã ce am vãzut la Delos aproape de jãrtãvnicul lui Apollo, care
32 U. von Wilamowitz-Moellendorff, Der Glaube der Hellenen, II (Berlin, din adâncimea pãmântului deodatã a odrãslit. Cãci întru nenorocita
1932), pp. 118-119. Cf. M.P. Nilsson, Geschichte der griechischen Reli- mea cãlãtorie, care pentru mine a fost izvorul nenorocirilor, am trecut
gion, I (Munchen, 1941), pag. 339. o datã prin ostrovul acela, având împreunã cu mine armia pe care eu
33 IV, 153-157. o povãþuiesc. Vãzând aceastã frumoasã odraslã, întru adevãr m-am
34 IV, 8-10, 260-265, 374-399; XI, 647-652, 732-763. pãtruns de mirare. Mirarea ce-mi pricinuieºte vederea ta nu este mai
35 V, 409-413; VIII, 682 ºi urm.; XIV, 643-690. micã; ruºinea ºi frica m-au oprit a mã apropia ºi a îmbrãþiºa genunchile
36 Epistola cãtre Pisoni, versurile 148 ºi urm. tale. Tu vezi pre un om cuprins de dureri, pãtruns de mâhniciune;
37 Patruzeci, dupã calculul minuþios fãcut în mai multe rânduri de filologi. ieri scãpat de primejdia mãrii, dupã ce douãzeci de zile am fost întru
38 „Subiectul Odiseii, observã Aristotel, nu-i deloc lung. Un om rãtãceºte batjocurã vânturilor ºi valurilor…”
prin strãini ani îndelungaþi, singur ºi pândit de Poseidon. La el acasã 57 Odyssea ºi Batrachomyomachia. Traducere în prozã de I. Caragiani,
treburile merg aºa fel cã peþitorii îi prãpãdesc avutul ºi feciorul îºi Jassy, Tipo-litografia H. Goldner, 1876.
vede zilele ameninþate. Bãtut de toate vânturile, ajunge la capãt: se 58 Pentru moravurile literare ale vremii, nu-i lipsit de interes sã semna-
lasã recunoscut de câþiva credincioºi, cade asupra vrãjmaºilor, se lãm cã, în aceleaºi pagini „Cãtre cititori”, Caragiani anunþã tipãrirea
mântuie, ºi pe ei îi nimiceºte. Subiectul propriu-zis e acesta: restul iminentã a unei traduceri a Iliadei, care n-a apãrut niciodatã: „Fiindcã
sunt episoade.” (Poetica, XVII, 1455 b, 16 ºi urm.) Iliada, care era proiectatã sã iasã mai nainte, este încã subt presã
39 Sunt cuvintele lui Aristotel, Poetica, XIII, 1453 a, 32. (sublinierea e a noastrã) ºi în ea expunem tot ce avem de zis în privinþa
40 VIII, 1451 a. 16-29. chestiunei omerice, cât ºi în privinþa traducerei, ne abþinem pânã la
41 I, 87-88. ieºirea ei de a vorbi aici ceea ce pe larg spunem acolo”.
42 IX, 27-38. 59 Blasiu, Tipografia Seminariului gr.-cat., 1880.
43 V, 282-290. 60 Bucureºti, 1955. Cele trei ediþii anterioare sunt din 1935, 1936 ºi 1946.
44 Cf. IX, 297-299. O a cincea ediþie, îngrijitã de Tr. Costa, a fost publicatã de aceeaºi
45 Versurile 385-389. editurã în 1966.
46 XI, 652-656. 61 În afara admirabilei ediþii prime (Bucureºti, „Cultura Naþionalã”,
47 IV, 98-104. 1924), nu cunoaºtem decât o singurã retipãrire, a editurii „Cugetarea”
48 VI, 202-231. (Bucureºti, 1940).
49 E. Turolla, Saggio su la poesia di Omero, Bari, 1930, pag. 93. 62 E. Lovinescu, în prefaþa la traducerea Odiseii (Bucureºti, 1946), pag. 9.
50 F. Jacoby, Die Antike, IX, 1933, pp. 159 ºi urm. În acelaºi sens, vezi acum 63 Bucureºti, Editura Teora, 1999.
ºi M.I. Finley, Lumea lui Odiseu (trad. rom. de Liliana ºi D.M. Pippidi),
Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1968.
51 Tratatul Despre sublim, cap. IX (trad. C. Balmuº, uºor modificatã).
Cuvântul traducãtorului 33
mentalã a poemelor, se datoreºte unui genial creator ºi cã restul

ar fi umpluturã sau înnãditurã, lucrul ºi adaosul altora.
Prin urmare, în totul, un conglomerat, un bazin în care s-ar fi
scurs pâraiele dimprejur, sau un stalactit înfiripat ºi crescut dintr-o
CUVÂNTUL TRADUCÃTORULUI
îndelungatã filtrare de ape felurite.
Dacã e aici ºi un sâmbure de adevãr, ba chiar mai mult decât
un sâmbure, în genere însã amândouã creaþiile – lãsând la o parte
Poetul suveran, patriarhul poeþilor, rapsodul nemuritor Homer!
unele excrescenþe datorite, cum s-ar putea crede, unor aluviuni
Zorile de neîntunecatã strãlucire a poeziei europene, nu numai
ulterioare – se prezintã aºa de omogen încheiate, ziduite ºi ros-
cãpãtâiul ºi eterna mândrie a Eladei, ci ºi piatra unghiularã a
tuite, aratã o structurã aºa de vie ºi organicã, autorul lor e aºa de
templului culturii literare universale.
dumirit de þinta ºi de efectele urmãrite, încât operaþia aceasta de
Voim sã-i cuprindem dintr-o ochire întinsoarea-i epicã ºi ne
dezagregare, de dezmãdulare sau dumicare a poemelor ne pare
gãsim în faþa unei mãri neþãrmurite.
un atentat, dacã nu un sacrilegiu, sãvârºit de un spirit pospãitor
Dar, fireºte, aici nu e vorba despre el, despre rostul lui individu-
sau exoteric, în orice caz lipsit de experienþa ºi intuiþia ce se cere
al. Din nenorocire (sau din fericire?) Homer n-are stare civilã. E
pentru a-þi da seama de amploarea ºi complexitatea procesului
impersonal, necunoscut, invizibil. Tradiþia anticã ne-a împãrtãºit
de cristalizare artisticã.
unele date biografice, dar puþine, nesigure, potrivnice între ele,
Epopeea homericã nu e o operã naivã ºi popularã, nu e folclor.
vãdit din cuprinsul fantaziei ºi legendei. Homer se confundã cu
Ea înfãþiºeazã o viaþã destul de înaintatã, o mentalitate serioasã
opera-i monumentalã, cele douã poeme neasemuite Iliada ºi
ºi civilizatã, care nu arareori trece peste starea mijlocie a zilelor
Odiseea. El nu are numai adoratori, ci ºi atei. A fost negatã chiar
noastre. Îndeosebi se adresa unei elite sociale, clasei domnitoare,
existenþa lui proprie. A avut detractori ºi-i poate avea oricând.
curþilor princiare ºi regale ale unei epoci de cavalerism asemã-
Puzderii de elucubraþii cãrturãreºti au cãutat sã-i reducã perso-
nãtor cu acela al Evului mediu. Mai presus de toate e artã, dar
nalitatea pânã la pulverizare. Au ticluit teorii mai mult formaliste,
nu artã anarhic individualã sau eteratã, meteoricã, abstractã,
tangenþiale ºi periferice, care de care mai mioape ºi arbitrare,
aºa-zisã artã pentru artã, menitã a satisface o minoritate dispa-
pentru a mãrunþi colosul, pentru a irosi minunat iscusita încheie-
rentã de esteþi ºi ultrarafinaþi, ci o esteticã complexã sau integralã,
turã ºi mãestriturã a acestor clãdiri fruntaºe, a acestor piramide
caracteristic clasicã, adicã destinatã pentru mulþime, pentru
de granit, care rãmân ca douã minuni ale geniului constructiv
lumea vie ºi frãmântatã de toate nevoile vieþii, pentru desfãtarea
poetic al omenirii.
ºi alimentarea spiritualã a acelei colectivitãþi conºtiente sau ins-
Unii au socotit cã ele s-au alcãtuit ca o împreunare de petice, o
tinctive a cãrei înlãnþuire de solidaritate ºi sãnãtate sufleteascã
cârpiturã de bucãþi disparate – ºi nu ca o lucrare unitar plãmãditã,
îi legitimeazã numele generic de naþiune. Homer – ca ºi oricare
bine chibzuitã ºi turnatã pe de-a-ntregul de un singur gigantic
distinsã individualitate literarã exponentã a unei pãturi mari de
demiurg.
popor – e ºi recreaþie esteticã, dar totodatã ºi o pedagogie indi-
Cântece bãtrâneºti populare, anonime, împrãºtiate în popor,
rectã, justificatã printr-o singurã psihologie de ordin artistic, prin
ar fi fost culese ºi îmbinate astfel încât sã însãileze o unitate de
urmare educaþie, ºcoalã, în sensul cel mai larg, mai uman ºi mai
aparenþã viabilã.
frumos al cuvântului. De aici, trâmbiþata-i putere de înãlþãtoare
Alþii au crezut cã numai nucleul sau scheletul, tema funda-
34 G. Murnu Cuvântul traducãtorului 35
ºi edificatoare inspiraþie, acea însemnãtate naþionalã a poeziei lui, manent actuale, cum e cazul cu Homer – îndeosebi pentru ºcoalã
de care toatã antichitatea eleno-romanã nu s-a îndoit niciodatã; de ºi scriitorii artiºti. O teorie curentã de o miopie ºi mentalitate
aici, ridicarea lui pânã la ipostazã de divinitate, pânã la apoteozare, de miriapod considerã produsele geniului omenesc din vremile
mai ales în epoca elenisticã. apuse ca dezafectate, dezactualizate sau perimate, întrucât ar
Fantazia elinã, izvor neistovit de mituri, a vãzut în Homer o reprezenta o sensibilitate strãinã sau înstrãinatã, ºi cã, pentru
personalitate realã, cum vedea în toþi eroii ei legendari. A înþeles înþelegerea ºi retrãirea lor intensã, ne-ar trebui o prealabilã ºi
perfect ºi intuitiv cã o asemenea operã mãreaþã ºi covârºitor de anevoioasã propedeuticã, o specialã aprofundare preliminarã
impunãtoare nu poate izvorî decât din creierul unei mari indivi- a stãrilor ºi împrejurãrilor sociale din epoca realizãrii. Dar noi
dualitãþi temperamentale, apariþie aºa de rarã în viaþa popoarelor. citim literaturile actuale ºi din trecut, chiar din cele mai exotice,
De aceea corifeii literari din toate timpurile au conceput pe Homer cum e bunãoarã cea japonezã ºi chinezã, ºi totuºi le înþelegem ºi
ca o personalitate unicã, realã, nu gregarã ºi colectivã. Dovada le apreciem nemijlocit, trãim fiorul lor.
aceasta absolut valabilã, peremptorie chiar, despre existenþa Din fericire, de o bucatã de timp începe a pãtrunde ºi a se po-
pozitivã a nemuritorului aed, constituie cea mai autorizatã ºi tenþa o reacþie sãnãtoasã, o vedere mai incisivã, mai largã ºi mai
categoricã dezminþire a negaþiunii filologice, a pedantismului ºi clarã, întemeiatã nu pe abstracte speculaþiuni istorice sau pe o
criticismului scolastic. deplasatã aplicare a datelor de evoluþie biologicã, ci pe consideraþii
Toþi marii inspiraþi ai muzelor, Vergiliu, Dante, Milton, Goethe, ºi virtualitãþi de ordin pur estetic.
Mistral, au salutat în Homer pe pãrintele lor ºi au fost mândri ºi Astfel, criteriile noi actualizeazã toatã arta universalã; valorile,
fericiþi de a fi urmaºii lui, „homerizi”, dupã Goethe, sau „umble simþite ºi proclamate ca atare, rãmân valori de circulaþie curentã ºi
escoulan dou grand Oumero”*, dupã Mistral. continuã indiferent de reflexele locale ºi etnice, ca ºi de distanþele
Personalitatea ºi genialitatea lui n-a dezis-o nici un talent de temporale ºi spaþiale.
frunte, nici o forþã conºtientã de poezie. E drept cã o generaþie are sau poate avea criterii diferite ºi
Nici unul dintre cei care fac onoarea ºi gloria culturalã a naþiu- preferinþe în materie de artã, deosebindu-se astfel în concepþia
nilor n-a trecut uºor peste Homer ºi nu l-a nesocotit. generaþiilor anterioare. Altminteri vede ºi judecã ea produsele
De altfel, adevãratele mãriri ale trecutului nu le scad ºi nu le predecesorilor. În genere însã, operele cu adevãrat umane ºi mai
depreciazã decât numai profanii, spiritele înguste ºi pãtimaºe, ta- ales cele de primul rang sunt refractare ºi rezistã fluctuaþiilor prin
lentele mãrunte, sufletele tãvalnice, zoilii. Generozitatea, respectul care trece spiritul public al vremii.
ºi admiraþia faþã de tot ce a ilustrat istoria culturii omeneºti, omul Homer face parte din acele creaþii caleidoscopice sau proteice
rãspunzãtor ºi cuminte, omul pãtruns de valoarea ºi demnitatea în care retina noastrã, cu ajutorul oricãrui nou criteriu de estima-
umanã ca ºi de tot ce-i mare ºi frumos, le concepe ca atitudini re esteticã, descoperã câte o nouã faþetã de fulgurare a geniului
sau manifestãri elementare impuse de imperativul etic pentru divinator.
continuarea ºi promovarea progresului, a ascensiunii noastre ªi astfel, Homer trãieºte, disciplineazã, fecundeazã ºi poate
spre înãlþimile nãzuite ale idealului unei umanitãþi superioare. primeni pânã ºi astãzi productivitatea puterilor noastre creatoare.
Cu atât mai mult când aceste mãriri sunt ºi rãmân potenþe per- Eficacitatea lui artisticã rãmâne în vigoare, mereu activ poten-
þialã, de o vitalitate multilateralã, fiind în cea mai mare parte
* „Modeºti ucenici ai marelui Homer” (lb. provansalã). bazatã pe afectele native fundamentale ale sufletului universal
36 G. Murnu Cuvântul traducãtorului 37
omenesc. ºi chiar din cele mai depãrtate, unde am gãsit un tezaur de voca-
Familiarizat cu poezia textelor homerice aproape din copilãrie bule noi ºi, adãugând la aceasta propria mea putere de creaþie,
ºi adâncind-o tot mai mult în decursul vremii, am ajuns sã fiu am întocmit un vocabular care, judecând dupã pãrerea multora,
convins de excepþionala ei viabilitate – ºi astfel a încolþit în mine e poate cel mai variat la care a ajuns verbul românesc; ºi astfel
foarte de timpuriu gândul neabãtut de a o rãspica în graiul nostru aprovizionat ºi deplin încrezãtor în virtuþile lui miraculoase,
ºi de a o interpreta pe cât e cu putinþã în cultura noastrã literarã. am continuat munca mea, am lucrat zi ºi noapte cu o bucurie ºi
Încercarea mea a fost sprijinitã ºi de alte considerente. Mai þine- plãcere unicã. N-am cruþat nici o sforþare, nici o jertfã de timp ºi
am sã umplu un gol în literatura noastrã, întrucât ea e lipsitã de nici o ostenealã pentru ca, fãcând tot ce-i omeneºte cu putinþã,
o mare epopee naþionalã. sã înfãþiºez un Homer transfigurat aºa încât sã fie al nostru, al
Un alt cuvânt nu mai puþin hotãrâtor care mã silea sã îmbrã- poporului nostru, ºi care, dacã se poate, sã fie mai bine actualizat
þiºez cu preferinþã ideea de a româniza poemele homerice era decât în orice altã limbã strãinã.
prilejul binevenit ce aveam de a contribui astfel din rãsputeri la GEORGE MURNU
îmbogãþirea ºi lãrgirea expresivitãþii limbii româneºti.
Aceastã voinþã ºi dorinþã a mea, desfãºuratã în timp, o poate
constata oricine, urmãrind fazele multiple prin care a trecut
aceastã întreprindere literarã în diferitele reviste ºi volumuri
tipãrite ºi retipãrite.
Crezusem cã ultimul cuvânt mi l-am spus, dupã o amãnunþitã
ºi stãruitoare cizelare ºi punere la punct a versului, în fastuoasa
ediþie monumentalã a Iliadei ºi a Odiseii apãrute la „Cultura
Naþionalã”. Dar nici ediþia aceasta pânã la urmã nu mi s-a pãrut
definitiv încheiatã; am revizuit-o în întregime ºi, folosindu-mã de
o mai bogatã experienþã ulterioarã, am putut s-o cristalizez în
forme româneºti care mi se par astãzi un maximum al concepþiei
ºi puterii mele interpretative.
ªi în adevãr, aceste douã poeme constituie cele douã mai gran-
dioase monumente în care s-au manifestat pentru întâia datã, prin
contopirea diferitelor idiome, mirifica putere sintetic expresivã
ºi neîntrecuta bogãþie dialectalã în cea mai armonioasã, gravã
ºi nobilã tonalitate epicã a lexicului elin. Mi-am dat prin urmare
îndestul seama cã transpunerea lor conºtiincioasã ºi adecvatã
în limba noastrã cea mai neaoºã ºi mai curatã cu putinþã era o
întreprindere dintre cele mai anevoioase ºi îndrãzneþe. De aceea
am studiat vreme îndelungatã izvoarele limbii româneºti, din
prezent ºi din trecut, ca ºi din toate þinuturile locuite de români,
ODUSSEIAS
ODISEEA
ODUSSEIAS A Cântul I
O, muzã, cântã-mi mie pe bãrbatul

”Andra moi œnnepe, Moàsa, polÚtropon, Öj m£la poll¦ Viteaz ºi iscusit, care-ntr-o vreme,
pl£gcqh, ™peˆ Tro…hj ƒerÕn ptol…eqron œperse: Când el cu mãestria lui fãcuse
Pustiu din ziduri sfinte de la Troia,
pollîn d' ¢nqrèpwn ‡den ¥stea kaˆ nÒon œgnw,
Nemernici amar de ani pe lume 5
poll¦ d' Ó g' ™n pÒntJ p£qen ¥lgea Ön kat¦ qumÒn, ªi cunoscu pe drumul lui tot felul
5 ¢rnÚmenoj ¼n te yuc¾n kaˆ nÒston ˜ta…rwn. De oameni, de oraºe ºi de datini,
ªi pãtimi aºa de mult pe mare
¢ll' oÙd' ïj ˜t£rouj ™rrÚsato, ƒšmenÒj per:
Silindu-se sã scape de primejdii
aÙtîn g¦r sfetšrVsin ¢tasqal…Vsin Ôlonto, ªi înapoi sã-ºi ducã pe tovarãºi. 10
n»pioi, o‰ kat¦ boàj Ùper…onoj 'Hel…oio Dar tot la urmã nu putu pe-aceia
Sã-i mântuie, oricât se strãduise;
½sqion: aÙt¦r Ð to‹sin ¢fe…leto nÒstimon Ãmar.
Pierirã din pãcatul lor cu toþii,
10 tîn ¡mÒqen ge, qe£, qÚgater DiÒj, e„p kaˆ ¹m‹n. C-au lãcomit a ospãta, netoþii,
œnq' ¥lloi mn p£ntej, Ósoi fÚgon a„pÝn Ôleqron, Din boii sacri ai Soarelui, ºi-acesta 15
o‡koi œsan, pÒlemÒn te pefeugÒtej ºd q£lassan: Deºert fãcu întorsul lor acasã.
Din toate aceste spune-ne ºi nouã
tÕn d' oon, nÒstou kecrhmšnon ºd gunaikÒj, Ceva, o, muzã, fiicã de-a lui Joe.
nÚmfh pÒtni' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn, Vitejii toþi ceilalþi care scãparã
15 ™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin enai. Pe mare ºi-n rãzboi de cruda moarte 20
Acum erau acasã. Doar Ulise,
¢ll' Óte d¾ œtoj Ãlqe periplomšnwn ™niautîn, Deºi cu dor de þarã ºi soþie,
tù oƒ ™peklèsanto qeoˆ okÒnde nšesqai Oprit era-ntr-o peºterã-adâncatã
e„j 'Iq£khn, oÙd' œnqa pefugmšnoj Ãen ¢šqlwn De a zânelor fruntaºã, închinatã,
Calipso care-a vrut bãrbat sã-i fie. 25
kaˆ met¦ oŒsi f…loisi: qeoˆ d' ™lšairon ¤pantej Dar când rotirea vremilor aduse
20 nÒsfi Poseid£wnoj: Ð d' ¢spercj menšainen ªi ziua-n care zeii sorocirã
Întorsul lui la insula Itaca,
El nici atunci nu fu scutit de lupte
ªi chiar între ai lui. De-aceea zeii 30
Se îndurarã toþi, afarã numai
De-al mãrii domn Neptun, care pe dânsul
42 OD USSEAIS. A ODISEEA. CÂNTUL I 43
¢ntiqšJ 'OdusÁ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai. Grozav fu îndârjit pân’ la sositul

¢ll' Ð mn A„q…opaj metek…aqe thlÒq' ™Òntaj, În þara lui. Ci-n vremea asta zeul
Era plecat departe, la poporul 35
A„q…opaj, toˆ dicq¦ deda…atai, œscatoi ¢ndrîn, Etiopean ce stã la capul lumii
oƒ mn dusomšnou Ùper…onoj, oƒ d' ¢niÒntoj, ªi e-mpãrþit în douã, într-o parte
25 ¢ntiÒwn taÚrwn te kaˆ ¢rneiîn ˜katÒmbhj. Locuitori spre rãsãrit ºi de alta
Spre-apus de soare. Acolo zeul
œnq' Ó ge tšrpeto daitˆ par»menoj: oƒ d d¾ ¥lloi Se duse sã ia parte la un praznic 40
ZhnÕj ™nˆ meg£roisin 'Olump…ou ¡qrÒoi Ãsan. De-o sutã de berbeci ºi boi. ªi-n vreme
to‹si d mÚqwn Ãrce pat¾r ¢ndrîn te qeîn te: Ce-acolo petrecea în ospeþie
Ceilalþi nemuritori la Joe-n salã
mn»sato g¦r kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj A„g…sqoio, Se strânserã-n Olimp, la sfat cu toþii.
30 tÒn ·' 'Agamemnon…dhj thleklutÕj œktan' 'Oršsthj: Întâi ºi-ntâi Pãrintele-omenirii 45
toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpe' ¢qan£toisi methÚda: ªi-al zeilor luã-ntre ei cuvântul
Gândind la soarta lui Egist mãritul,
„í pÒpoi, oŒon d» nu qeoÝj brotoˆ a„tiÒwntai. Ucis de tânãrul Orest, vestitul
™x ¹mšwn g£r fasi k£k' œmmenai: oƒ d kaˆ aÙtoˆ Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Vai mie,
sfÍsin ¢tasqal…Vsin Øpr mÒron ¥lge' œcousin, Cum oamenii mereu pe zei defaimã! 50
ªi-nchipuie cã de la noi vin toate
35 æj kaˆ nàn A‡gisqoj Øpr mÒron 'Atredao
Necazurile lor, ci dânºii singuri
gÁm' ¥locon mnhst»n, tÕn d' œktane nost»santa, Cu-a lor pãcate ºi-nrãiesc ursita.
e„dëj a„pÝn Ôleqron, ™peˆ prÒ oƒ e‡pomen ¹me‹j, Aºa Egist acum, în ciuda soartei,
Luã-n cãsãtorie pe femeia 55
Èrme…an pšmyantej, ™äskopon 'ArgefÒnthn,
Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul
m»t' aÙtÕn kte…nein m»te mn£asqai ¥koitin: La-ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi
40 ™k g¦r 'Oršstao t…sij œssetai 'Atredao, ªtia nãprasna ce urma sã fie,
Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus
ÐppÒt' ¨n ¹b»sV te kaˆ Âj ƒme…retai a‡hj.
Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes, 60
ìj œfaq' Èrme…aj, ¢ll' oÙ fršnaj A„g…sqoio ªi-l prevestise el sã nu-l omoare
pe‹q' ¢gaq¦ fronšwn: nàn d' ¡qrÒa p£nt' ¢pšteise.” ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste
Pe-Atrid va rãzbuna, când va fi mare
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
ªi jindui-va þara lui pierdutã.
45 „ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte 65
ªi toate acum ºi le plãti grãmadã.”
Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri:
„Pãrinte al nostru, tu, Saturniene,
Mai mare peste domnitorii lumii
kaˆ l…hn ke‹nÒj ge ™oikÒti ke‹tai ÑlšqrJ, Egist încalte-avu o moarte dreaptã; 70
æj ¢pÒloito kaˆ ¥lloj Ótij toiaàt£ ge ·šzoi. Aºa sã piarã pãcãtoºi ca dânsul!
Dar pieptul mi se sfâºie de jale
¢ll£ moi ¢mf' 'OdusÁ dafroni da…etai Ãtor, Gândindu-mã la bietul, înþeleptul
50 dusmÒrJ, Öj d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£scei Ulise, care-acum de multã vreme
n»sJ ™n ¢mfirÚtV, Óqi t' ÑmfalÒj ™sti qal£sshj, Tot suferã nenorociri departe 75
De dragii lui, pe la mijlocul mãrii,
nÁsoj dendr»essa, qe¦ d' ™n dèmata na…ei, Într-un ostrov silhui, bãtut de valuri,
”Atlantoj qug£thr ÑloÒfronoj, Ój te qal£sshj Pe unde ºade zâna cea nãscutã
p£shj bšnqea oden, œcei dš te k…onaj aÙtÕj Din Atlas cel avan, care cunoaºte
Adâncurile mãrilor ºi singur 80
55 makr£j, a‰ ga‹£n te kaˆ oÙranÕn ¢mfˆj œcousi. Propteºte stâlpii nalþi ce poartã cerul
toà qug£thr dÚsthnon ÑdurÒmenon katerÚkei, De la pãmânt. Copila-acestui Atlas
a„eˆ d malako‹si kaˆ aƒmul…oisi lÒgoisi Cu sila-l þine-acasã de tot plânge
Nenorocitul, ºi-l descântã-ntr-una
qšlgei, Ópwj 'Iq£khj ™pil»setai: aÙt¦r 'OdusseÚj, Cu vorbe blânde, dulci ºi mângâioase 85
ƒšmenoj kaˆ kapnÕn ¢poqróskonta noÁsai Doar va putea sã-ºi uite de Itaca.
60 Âj ga…hj, qanšein ƒme…retai. oÙdš nu so… per Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã
Ieºind din vatra lui, ºi-apoi sã moarã.
™ntršpetai f…lon Ãtor, 'OlÚmpie; oÜ nÚ t' 'OdusseÝj
Tu însã stai cu inima-mpietritã,
'Arge…wn par¦ nhusˆ car…zeto ƒer¦ ·šzwn Olimpiene. Nu-þi fãcea pe voie 90
Tro…V ™n eÙre…V; t… nÚ oƒ tÒson çdÚsao, Zeà;” Cu jertfele-i Ulise-n larga Troie

La tabãrã-ntre-ahei lângã corãbii?
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
De ce l-ai urgisit aºa pe dânsul?”
65 „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. Dar Joe furtunosul îi rãspunse:
pîj ¨n œpeit' 'OdusÁoj ™gë qe…oio laqo…mhn, „Ce vorbã þi-a scãpat din paza gurii, 95
Copila mea? Cum pot uita vreodatã
Öj perˆ mn nÒon ™stˆ brotîn, perˆ d' ƒr¦ qeo‹sin
Pe acel dumnezeiesc Ulise care
¢qan£toisin œdwke, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin; E omul cel mai chibzuit ºi-aduse
¢ll¦ Poseid£wn gai»ocoj ¢skelj a„n Prisos de jertfe zeilor din slavã?
Neptun, el singur, cutremurãtorul, 100
70 KÚklwpoj kecÒlwtai, Ön Ñfqalmoà ¢l£wsen,
I-amar pornit asupra lui; nu-l iartã
¢nt…qeon PolÚfhmon, Óou kr£toj ™stˆ mšgiston Cã de-al lui ochi orbi pe uriaºul
p©sin Kuklèpessi: QÒwsa dš min tške nÚmfh, Ciclop, pe Polifem, cel mai puternic
Din toþi ciclopii, odrãslit din fiica
FÒrkunoj qug£thr, ¡lÕj ¢trugštoio mšdontoj,
Lui Forchis, domn al mãrii, de zeiþa 105
Toosa, care-n fundul unei peºteri
™n spšesi glafuro‹si Poseid£wni mige‹sa. Trãise cu Neptun împreunatã.

75 ™k toà d¾ 'OdusÁa Poseid£wn ™nos…cqwn De-atunci Neptun nu-l pierde pe Ulise,
Ci-l poartã-n veci departe de-a lui þarã.
oÜ ti katakte…nei, pl£zei d' ¢pÕ patr…doj a‡hj. Dar noi sã chibzuim aici cu toþii, 110
¢ll' ¥geq' ¹me‹j o†de perifrazèmeqa p£ntej Sã mijlocim întorsul lui Ulise.
nÒston, Ópwj œlqVsi: Poseid£wn d meq»sei Se va dezmânia Neptun la urmã,
Doar nu va cuteza el, unul singur,
Ön cÒlon: oÙ mn g£r ti dun»setai ¢nt…a p£ntwn Sã deie piept cu toþi nemuritorii.”
80 ¢qan£twn ¢škhti qeîn ™ridainšmen ooj.” Adaose sclipind din ochi Minerva: 115
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Pãrinte-al nostru, tu, Saturniene,
Mai mare peste domnitorii lumii,
„ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, E bine, dacã zeilor le place
e„ mn d¾ nàn toàto f…lon mak£ressi qeo‹si, Întoarcerea napoi a lui Ulise,
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde, Pe vestitorul Hermes sã-l trimitem 120
Sã spunã zânei cea cu mândre plete
85 Èrme…an mn œpeita, di£ktoron 'ArgefÒnthn, Nenfrânta noastrã vrere, ca Ulise
nÁson ™j 'Wgug…hn ÑtrÚnomen, Ôfra t£cista Prea-mult-pãþitul sã se întoarne-acasã.
nÚmfV ™ãplok£mJ e‡pV nhmertša boul»n, Eu mã rãped la insula Itaca
Spre a-ndemna ºi-mbãrbãta mai tare 125
nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai.
Pe Telemah, feciorul lui Ulise,
aÙt¦r ™gën 'Iq£khnde ™leÚsomai, Ôfra oƒ uƒÕn Sã cheme pe ahei la adunare,
90 m©llon ™potrÚnw ka… oƒ mšnoj ™n fresˆ qe…w, S-alunge el pe toþi ai Penelopei
Obraznici peþitori cari avuþia-i
e„j ¢gor¾n kalšsanta k£rh komÒwntaj 'AcaioÝj
Pãrãduie ºi cu nemiluita 130
p©si mnhst»ressin ¢peipšmen, o† tš oƒ a„eˆ Înjunghe oi ºi boi cornaci ºi dugleºi,
mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj. Benchetuind mereu. Apoi pe dânsul
La Sparta-l voi petrece ºi la Pilos,
pšmyw d' ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta
Oraºul nisipos, sã-ntrebe acolo;
95 nÒston peusÒmenon patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsV, Poate-ar afla ceva despre întorsul 135
ºd' †na min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin.” Iubitului sãu tatã, ºi-ntre oameni
Umblând ar dobândi el bunã vazã.”
ìj e„poàs' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila,
Aºa vorbeºte Palas ºi încalþã
¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n Sandale dalbe veºnice de aur,
ºd' ™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio. Cu care ea se poartã tot ca vântul 140
Pe apã, pe uscat fãrã hotare.
100 e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon Ñxš calkù,
ªi-apucã arma-i cea cu bold de-aramã
briqÝ mšga stibarÒn, tù d£mnhsi st…caj ¢ndrîn O suliþã vârtoasã, grea ºi mare,
¹rèwn, to‹s…n te kotšssetai Ñbrimop£trh, Cu care cete de voinici doboarã

bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa, Când ea, nãscuta din puternic tatã, 145
S-avântã-asupra lor înverºunatã.
stÁ d' 'Iq£khj ™nˆ d»mJ ™pˆ proqÚrois' 'OdusÁoj, ªi nãvãlind de pe Olimp se duse
105 oÙdoà ™p' aÙle…ou: pal£mV d' œce c£lkeon œgcoj, ªi la Itaca se opri-n cetate,
e„domšnh xe…nJ, Taf…wn ¹g»tori, MšntV. Pe prag la poarta curþii lui Ulise.
Cu lancea-n mânã ea pãrea cã-i Mentes, 150
eáre d' ¥ra mnhstÁraj ¢g»noraj: oƒ mn œpeita Al casei vechi prieten, domnitorul
pesso‹si prop£roiqe qur£wn qumÕn œterpon, Poporului din Tafos. Dete-acolo
¼menoi ™n ·ino‹si boîn, oÞj œktanon aÙto…. De peþitorii cei trufaºi. Pe prispã
Cu toþii petreceau la joc cu zarul
110 k»rukej d' aÙto‹si kaˆ Ñtrhroˆ qer£pontej ªezând pe piei de boi uciºi de dânºii. 155
oƒ mn ¥r' onon œmisgon ™nˆ krhtÁrsi kaˆ Ûdwr, În jurul lor stãteau, slujindu-i, crainici
oƒ d' aâte spÒggoisi polutr»toisi trapšzaj ªi harnici slujitori; de o parte unii
Amestecau cu apã-n oluri vinul,
n…zon kaˆ prÒtiqen, toˆ d krša poll¦ dateànto. Ceilalþi spãlau la mese cu bureþii
t¾n d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid»j: ªi le-aºezau naintea lor în pripã 160
115 Âsto g¦r ™n mnhstÁrsi f…lon tetihmšnoj Ãtor, ªi împãrþeau la toþi belºug de carne.
Pe oaspe-l vede Telemah întâiul
ÑssÒmenoj patšr' ™sqlÕn ™nˆ fres…n, e‡ poqen ™lqën
De unde sta-ntre peþitori, cu suflet
mnhst»rwn tîn mn skšdasin kat¦ dèmata qe…h, Îndurerat, gândind de-ar fi sã-i vie
tim¾n d' aÙtÕj œcoi kaˆ kt»masin oŒsin ¢n£ssoi. Cumva viteazul tatã, din palatu-i 165
Sã-mprãºtie pe peþitori, sã-ºi ieie
t¦ fronšwn mnhstÁrsi meq»menoj e‡sid' 'Aq»nhn,
Din nou domnia ºi stãpân sã fie
120 bÁ d' „qÝj proqÚroio, nemess»qh d' ™nˆ qumù Pe-averea lui. ªi cum sta el pe gânduri
xe‹non dhq¦ qÚrVsin ™fest£men: ™ggÚqi d st¦j Aºa-ntre peþitori, zãri pe zâna
ªi-ntins la poartã merse plin de ciudã, 170
ce‹r' ›le dexiter¾n kaˆ ™dšxato c£lkeon œgcoj,
Cã mult stãtuse nepoftit strãinul,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: S-apropie ºi-l apucã de mânã
„ca‹re, xe‹ne, par' ¥mmi fil»seai: aÙt¦r œpeita ªi suliþa-i primind, îi zise astfel:
„Noroc ºi bun sosit la noi, strãine!
125 de…pnou pass£menoj muq»seai ÓtteÒ se cr».”
Poftim la masã-ntâi ºi-apoi vei spune 175
ìj e„pën ¹ge‹q', ¹ d' ›speto Pall¦j 'Aq»nh. Nevoia ce te-aduse.” Aºa grãindu-i,
oƒ d' Óte d» ·' œntosqen œsan dÒmou Øyhlo‹o, Porni-nainte ºi-l urmã Minerva.
Când amândoi intrarã-n casa mare,
œgcoj mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr¾n
La stâlpu-nalt se duse el ºi lancea
O strânse-n toc frumos cioplit, pe unde 180
dourodÒkhj œntosqen ™ãxÒou, œnqa per ¥lla Erau ºi alte suliþi, o grãmadã,
130 œgce' 'OdussÁoj talas…fronoj †stato poll£, Lãsate de Ulise, ºi pe zâna
O duse ºi-o pofti aci sã ºadã
aÙt¾n d' ™j qrÒnon eŒsen ¥gwn, ØpÕ l‹ta pet£ssaj, Pe scaun învelit c-o frumuseþe
kalÕn daid£leon: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen. De lãicer cu feluri de podoabe, 185
p¦r d' aÙtÕj klismÕn qšto poik…lon, œktoqen ¥llwn Cu scãunaº de rãzimat picioare,
ªi-apropie de dânsa pentru sine
mnhst»rwn, m¾ xe‹noj ¢nihqeˆj Ñrumagdù Un scaun împestrit. Stãtu departe
135 de…pnJ ¢hd»seien, Øperfi£loisi metelqèn, De peþitori, ca nu cumva strãinul,
ºd' †na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito. De zarvã supãrat între obraznici, 190
La masa lui nemulþumit sã fie
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa ªi mai deoparte dânsul pe-ndelete
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, Sã-ntrebe despre dusul sãu pãrinte.
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã, în frumos ibric de aur, 195
140 s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn: ªi-ntinse-o masã bine geluitã.
daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi-i dete pâne ºi bucate multe
panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella,
ªi-l omeni cu tot ce-aveau pãstrate. 200
kÁrux d' aÙto‹sin q£m' ™póceto o„nocoeÚwn. ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura
145 ™j d' Ãlqon mnhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita De carne feluritã ºi mai puse
Pe lângã ei câte-un pocal de aur
˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te.
ªi un paharnic se purta pe-aproape
to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, ªi vin le mai turna amândurora. 205
s‹ton d dmJaˆ paren»eon ™n kanšoisi, Intrarã-apoi ºi peþitorii mândri,

Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri,
[koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o.]
Iar slujitorii apã le turnarã
150 oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Pe mâini ca sã se spele; în panere
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto Ticsirã pâne roabele, feciorii 210
Ulcioarele cu vin încununarã.
mnhstÁrej, to‹sin mn ™nˆ fresˆn ¥lla mem»lei,
Cu mânile-ncepurã-apoi mesenii
molp» t' ÑrchstÚj te: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj. Sã umble la gãtitele bucate,
kÁrux d' ™n cersˆn k…qarin perikallša qÁke Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã
Ei mai avurã grijã ºi de alta, 215
De cântec ºi de joc, dichisul mesei.
O strãlucitã lirã puse-un crainic
155 Fhm…J, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV. În mânile lui Femiu, care bietul
Ã toi Ð form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein, Cânta silit de peþitori la mese,
ªi el frumos din strune sta sã cânte. 220
aÙt¦r Thlšmacoj prosšfh glaukîpin 'Aq»nhn, Iar Telemah s-apropie cu capul,
¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi: Ca nu cumva vrun altul sã-l audã,
„xe‹ne f…l', Ã ka… moi nemes»seai Ótti ken e‡pw; ªi zise-aºa Minervei: „Dragã oaspe,
Te-ai supãra de ce-am sã-þi spun eu þie?
160 toÚtoisin mn taàta mšlei, k…qarij kaˆ ¢oid», Aceºti netrebnici au numai o grijã, 225
·e‹', ™peˆ ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin, Sã cânte ºi sã joace; nu le pasã
¢nšroj, oá d» pou leÚk' Ñstša pÚqetai ÔmbrJ Cãci din avutul altuia se-mbuibã
Nepedepsiþi, avutul celui care
ke…men' ™p' ºpe…rou, À e„n ¡lˆ kàma kul…ndei. Va fi pierit, iar oasele-i albite
e„ ke‹nÒn g' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa, Zac putrezind pe undeva-ntr-o þarã 230
165 p£ntej k' ¢rhsa…at' ™lafrÒteroi pÒdaj enai Sau sunt rostogolite de talazuri.
De l-ar vedea-n Itaca-ntors pe dânsul,
À ¢fneiÒteroi cruso‹Ò te ™sqÁtÒj te. Cum ar dori ei toþi sã fie-ndatã,
nàn d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kakÕn mÒron, oÙdš tij ¼min În groaza lor, mai sprinteni de picioare
qalpwr», e‡ pšr tij ™picqon…wn ¢nqrèpwn Decât bogaþi în aur ºi-n veºminte! 235
Dar el muri acum de moarte crudã
fÍsin ™leÚsesqai: toà d' êleto nÒstimon Ãmar.
ªi nu mai tragem noi nici o nãdejde,
170 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: Sã spuie-oricine-ar fi cã el se-ntoarnã.
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; E dus de pe pãmânt ºi nu mai vine.
Dar spune-mi drept, rãspunde-mi la-ntrebare: 240
Ðppo…hj t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai
De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care
oÙ mn g£r t… se pezÕn Ñomai ™nq£d' ƒkšsqai. Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii
Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii?
175 ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî,
Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã. 245
º nšon meqšpeij, Ã kaˆ patrèÒj ™ssi Mai spune-mi una drept ºi fãrã-nconjur,
xe‹noj, ™peˆ polloˆ ‡san ¢nšrej ¹mšteron dî Cãci voi sã ºtiu de vii întâia oarã
Ori eºti prieten pãrintesc? ªi alþii
¥lloi, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™p…strofoj Ãn ¢nqrèpwn.”
Prea mulþi se perindarã-n casa noastrã,
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Cãci tata-a fost un om umblat prin lume.” 250
180 „toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri:
„Adevãrat îþi voi grãi. Sunt Mentes,
Mšnthj 'Agci£loio dafronoj eÜcomai enai
ªi înþeleptul Anhial mi-e tatã.
uƒÒj, ¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssw. Sunt domnul tafienilor, poporul
nàn d' ïde xÝn nh kat»luqon ºd' ˜t£roisi, Cãlãtoreþ pe ape. Aici cu soþii 255
plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton ™p' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj, Corabia mi-am abãtut acuma
Cãlãtorind pe-ntunecata mare
185 ™j Temšshn met¦ calkÒn, ¥gw d' a‡qwna s…dhron. Spre alte seminþii, dupã aramã
nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj, De la Temesa ºi duc fier cu mine.
™n limšni `Re…qrJ, ØpÕ NhJ Øl»enti. Corabia mi-e lângã mal opritã, 260
Departe de oraº, în schela Reitron
xe‹noi d' ¢ll»lwn patrèoi eÙcÒmeq' enai Sub pãdurosul Neion. Noi prieteni
™x ¢rcÁj, e‡ pšr te gšront' e‡rhai ™pelqën De mult suntem, de la pãrinþii noºtri.
190 Lašrthn ¼rwa, tÕn oÙkšti fasˆ pÒlinde Þi-ar spune dacã-ntrebi pe moº Laerte,
Bunicul tãu viteazul, despre care 265
œrcesq', ¢ll' ¢p£neuqen ™p' ¢groà p»mata p£scein Aud cã nu mai calcã prin cetate,
grh sÝn ¢mfipÒlJ, ¼ oƒ brîs…n te pÒsin te Ci stã departe tot jãlind la þarã,
partiqe‹, eât' ¥n min k£matoj kat¦ gu‹a l£bVsin C-o slujnicã bãtrânã ce-i dã hranã
ªi de bãut, când bietul nu mai poate
˜rpÚzont' ¢n¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio. De ostenit, dupã ce-abia se trage 270
195 nàn d' Ãlqon: d¾ g£r min œfant' ™pid»mion enai, Prin þarinã ºi-n vie. Venii acuma,
sÕn patšr': ¢ll£ nu tÒn ge qeoˆ bl£ptousi keleÚqou. Cãci auzii cã tatãl tãu e-n þarã.
Dar vãd cã zeii calea i-o curmarã,
oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'OdusseÚj,
Cãci nu e dus de pe pãmânt Ulise,
¢ll' œti pou zwÕj katerÚketai eÙrš pÒntJ, Ci-i viu, împiedicat pe largul mãrii, 275
n»sJ ™n ¢mfirÚtV, calepoˆ dš min ¥ndrej œcousin, Într-un ostrov. Bãrbaþi haini, sãlbatici
Acolo-l þin pe undeva cu sila.
200 ¥grioi, o† pou ke‹non ™rukanÒws' ¢škonta.
Eu nu sunt ghicitor ºi nici de semne
aÙt¦r nàn toi ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù Tâlcuitor, dar iatã-þi dau de veste
¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai Ñw, De mai nainte cum mã-nvaþã zeii 280
ªi cum socot cã trebuie sã fie.
oÜte ti m£ntij ™ën oÜt' o„wnîn s£fa e„dèj.
El n-o sã mai rãmânã multã vreme
oÜ toi œti dhrÒn ge f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj Rãznit de þarã. Chiar de-o fi cu lanþuri
205 œssetai, oÙd' e‡ pšr te sid»rea dšsmat' œcVsi: De fier legat, va nãscoci un mijloc
De-ntoarcere, cã prea-i dibaci ºi vrednic. 285
fr£ssetai éj ke nšhtai, ™peˆ polum»canÒj ™stin.
Dar spune-mi tu adevãrat ºi mie
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, De eºti cumva chiar fiul lui Ulise.
e„ d¾ ™x aÙto‹o tÒsoj p£j e„j 'OdusÁoj. Grozav îi semeni dupã ochi ºi faþã,
Cã-l ºtiu pe el, ne întâlneam adese
a„nîj mn kefal»n te kaˆ Ômmata kal¦ œoikaj
210 ke…nJ, ™peˆ qam¦ to‹on ™misgÒmeq' ¢ll»loisi,
pr…n ge tÕn ™j Tro…hn ¢nab»menai, œnqa per ¥lloi Nainte de plecarea lui la Troia 290
'Arge…wn oƒ ¥ristoi œban ko…lVs' ™nˆ nhus…n: Cu alþi viteji din Argos pe corãbii;
De-atunci eu nu-l vãzui, nici el pe mine.”
™k toà d' oÜt' 'OdusÁa ™gën ‡don oÜt' ™m ke‹noj.” Iar Telemah cuminte-aºa-i rãspunde:
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Þi-oi spune-adevãrat, cinstite oaspe.
215 „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. Sunt fiul lui, c-aºa îmi spune mama, 295
Dar ºtiu ºi eu? Cã nimeni de la sine
m»thr mšn tš mš fhsi toà œmmenai, aÙt¦r ™gè ge Pe tatãl sãu nu-l poate ºti vreodatã.
oÙk od': oÙ g£r pè tij ˜Õn gÒnon aÙtÕj ¢nšgnw. Mai bine însã mã nãºtea pe mine
æj d¾ ™gè g' Ôfelon m£karÒj nÚ teu œmmenai uƒÕj Un om mai norocos, rãmas acasã,
Stãpân pe-avere pân’la bãtrâneþe. 300
¢nšroj, Ön kte£tessin õ‹s' œpi gÁraj œtetme. Dar vai, cel mai de plâns din toatã lumea
220 nàn d' Öj ¢potmÒtatoj gšneto qnhtîn ¢nqrèpwn, Se zice-a fi pãrinte-al meu, cã asta
toà m' œk fasi genšsqai, ™peˆ sÚ me toàt' ™ree…neij.” Voiai sã ºtii.” Grãi atunci Minerva:
„Dar zeii au fãcut ca neamul vostru
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: ªi-n viitor sã aibã tot un nume, 305
„oÙ mšn toi gene»n ge qeoˆ nènumnon Ñp…ssw Cãci are Penelopa fiu cuminte.
qÁkan, ™peˆ sš ge to‹on ™ge…nato PhnelÒpeia. Ci lãmureºte-mi mie încã una
ªi spune-mi drept. Ce-nseamnã lumea asta
225 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon:
ªi-acest ospãþ? Ce cautã la tine?
t…j da…j, t…j d Ómiloj Ód' œpleto; t…pte dš se creè; E praznic ori e nuntã? Cãci desigur 310
e„lap…nh Ãe g£moj; ™peˆ oÙk œranoj t£de g' ™st…n, Nu-i cislã-aici. Cum ei petrec în salã
Benchetuind, îmi par de tot obraznici.
éj tš moi Øbr…zontej Øperfi£lwj dokšousi
S-ar mânia oricare om de treabã,
da…nusqai kat¦ dîma. nemess»saitÒ ken ¢n¾r Venind pe-aici, când ar vedea atâta
230 a‡scea pÒll' ÐrÒwn, Ój tij pinutÒj ge metšlqoi.” Neobrãzare.” Telemah rãspunse: 315
„Fiindcã-ntrebi ºi mã descoºi, strãine,
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
Sã-þi spun. Bogatã, binecuvântatã
„xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j, Fusese casa asta câtã vreme
mšllen mšn pote okoj Ód' ¢fneiÕj kaˆ ¢mÚmwn Bãrbatul cel vestit trãia în þarã.
Dar altfel vrurã-acum nemuritorii 320
œmmenai, Ôfr' œti ke‹noj ¢n¾r ™pid»mioj Ãen:
Cei scornitori de rele, cã pe dânsul
235 nàn d' ˜tšrwj ™bÒlonto qeoˆ kak¦ mhtiÒwntej, Necunoscut cu totul îl fãcurã,
o‰ ke‹non mn ¥ston ™po…hsan perˆ p£ntwn Mai mult decât pe-oricare om din lume,
Cãci nu l-aº fi jãlit aºa de tare,
¢nqrèpwn, ™peˆ oÜ ke qanÒnti per ïd' ¢kaco…mhn,
De-ar fi pierit alãturi de tovarãºi 325
e„ met¦ oŒs' ˜t£roisi d£mh Trèwn ™nˆ d»mJ, Pe câmpul de la Troia sau la sânul
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. Prietenilor lui, dupã ce dânsul

240 tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…, Ar fi gãtat rãzboiul. Toþi aheii
Aveau sã-i nalþe un mormânt ºi însuºi
ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw. Lãsa un nume bun ca moºtenire 330
nàn dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto: La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire
o‡cet' ¥stoj ¥pustoj, ™moˆ d' ÑdÚnaj te gÒouj te Vântoasele-l rãpirã ºi se duse
Necunoscut ºi neºtiut de nimeni,
k£llipen: oÙdš ti ke‹non ÑdurÒmenoj stenac…zw Lãsându-mi mie numai dor ºi jale.
245 oon, ™pe… nÚ moi ¥lla qeoˆ kak¦ k»de' œteuxan. Dar nu-l jãlesc, nu-l plâng numai pe dânsul, 335
Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Cã ºi-alt blãstem mi-au pus la cale zeii.
Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave
Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, Din Same, din Dulichion, din Zachintos
ºd' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousi, Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii
tÒssoi mhtšr' ™m¾n mnîntai, trÚcousi d okon. Din þarã, din Itaca cea pietroasã, 340
Pe maica mi-o peþesc ºi-mi toac-averea.
250 ¹ d' oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n De teamã, ea nu poate sã-i respingã
poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie
okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn.” ªi ei îmi risipesc avutul casei,
Ba în curând m-or pierde ºi pe mine.” 345
tÕn d' ™palast»sasa proshÚda Pall¦j 'Aq»nh:
Se mâniè Minerva-atunci ºi zise:
„í pÒpoi, Ã d¾ pollÕn ¢poicomšnou 'OdusÁoj „Vai, cum þi-ar trebui acum Ulise
255 deÚV, Ó ke mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fe…h. Cel dus, ca el sã puie-o datã mâna
Pe-aceºti sfruntaþi de peþitori! Dã, Doamne,
e„ g¦r nàn ™lqën dÒmou ™n prètVsi qÚrVsi
Pe loc sã vie ºi sã stea la uºã 350
sta…h, œcwn p»lhka kaˆ ¢sp…da kaˆ dÚo doàre, Cu chivãra, cu scut, cu douã suliþi,
to‹oj ™ën oŒÒn min ™gë t¦ prît' ™nÒhsa Aºa cum îl vãzui întâia oarã
Când bea ºi petrecea în casa noastrã.
o‡kJ ™n ¹metšrJ p…nont£ te terpÒmenÒn te,
Pe vremea când venea de la Efira,
260 ™x 'EfÚrhj ¢niÒnta par' ”Ilou Mermer…dao: – De-acasã de la Ilos Mermeridul, 355
õceto g¦r kaˆ ke‹se qoÁj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj Cãci ºi acolo merse el cu vasul
Umblând dupã otravã pierzãtoare
f£rmakon ¢ndrofÒnon diz»menoj, Ôfra oƒ e‡h
De uns sãgeþi pe boldul de-aramã.
„oÝj cr…esqai calk»reaj: ¢ll' Ð mn oÜ oƒ Dar Ilos nu-i dãdu, fiindu-i teamã
dîken, ™pe… ·a qeoÝj nemes…zeto a„n ™Òntaj, De cei-de-sus, doar tatãl meu îi dete, 360
Cãci prea-l iubea pe el. Aºa Ulise,
265 ¢ll¦ pat»r oƒ dîken ™mÒj: filšeske g¦r a„nîj: –
De s-ar ivi-ntre peþitori acuma,
to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:
p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. Ce moarte grabnicã ºi nuntã-amarã

¢ll' Ã toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai, Le-ar da el tuturor! Dar stã în mâna
Celor-de-sus ca el sã vie-n þarã 365
½ ken nost»saj ¢pote…setai, Ãe kaˆ oÙk…, Spre-a-i pedepsi. Deci te îndemn pe tine
270 oŒsin ™nˆ meg£roisi: s d fr£zesqai ¥nwga, Sã chibzuieºti cum ai putea din casã
Óppwj ke mnhstÁraj ¢pèseai ™k meg£roio. Pe peþitori s-alungi. Ascultã darã
ªi ia aminte sfaturile mele.
e„ d' ¥ge nàn xun…ei kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn: Pe-aheii cei viteji pofteºte-i mâne 370
aÜrion e„j ¢gor¾n kalšsaj ¼rwaj 'AcaioÝj La sfat ºi spune-þi în vileag cuvântul
màqon pšfrade p©si, qeoˆ d' ™pˆ m£rturoi œstwn. Luând pe zei ca martori. Sfãtuieºte
Pe peþitori la casa lor sã plece
275 mnhstÁraj mn ™pˆ sfštera sk…dnasqai ¥nwcqi, Împrãºtiindu-se. Iar dacã mama
mhtšra d', e‡ oƒ qumÕj ™form©tai gamšesqai, Râvneºte-a se nunti, sã se întoarcã 375
ÿ ‡tw ™j mšgaron patrÕj mšga dunamšnoio: La tatãl ei cel mare ºi puternic.

Pãrinþii ei au s-o mãrite-acasã
oƒ d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre
poll¦ m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai. Cum i se cade fetei lor iubite.
280 soˆ d' aÙtù pukinîj Øpoq»somai, a‡ ke p…qhai: Iar pentru tine am un sfat temeinic, 380
De vrei s-asculþi. Alege-þi cea mai bunã
nÁ' ¥rsaj ™rštVsin ™e…kosin, ¼ tij ¢r…sth,
Corabie cu douãzeci de oameni
œrceo peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio, ªi pleacã-n lume,-ntreabã ºi pe alþii
½n t…j toi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsVj De tatãl tãu cel dus de mult, cã poate
Þi-or spune ei ceva ori auzi-vei 385
™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisi.
Vrun zvon purces din slavã, care face
285 prîta mn ™j PÚlon ™lq kaˆ e‡reo Nšstora d‹on, Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie.
ke‹qen d Sp£rthnde par¦ xanqÕn Menšlaon: Întâi te du la Pilos ºi întreabã
Pe luminatul Nestor ºi de-acolo
Öj g¦r deÚtatoj Ãlqen 'Acaiîn calkocitènwn.
La Sparta, la bãlanul Menelaos. 390
e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston ¢koÚsVj, Cãci el din toþi oºtenii din Ahaia
Ã t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hj ™niautÒn: Sosi cel mai din urmã de la Troia.
De-auzi cã-n viaþã-i tatãl tãu ºi vine,
290 e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsVj mhd' œt' ™Òntoj,
Mai poþi s-aºtepþi un an, cu tot necazul;
nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an Dar dac-auzi cã-i mort ºi nu mai este, 395
sÁm£ tš oƒ ceàai kaˆ ™pˆ ktšrea kterexai Venind napoi, sã-i-nalþi mormânt în þarã,
Sã-i faci o strãlucitã-nmormântare,
poll¦ m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri mhtšra doànai.
Cum eºti dator, ºi sã mãriþi pe mama.
aÙt¦r ™p¾n d¾ taàta teleut»sVj te kaˆ ›rxVj,
295 fr£zesqai d¾ œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, Când isprãveºti ºi pui la cale asta,
Óppwj ke mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si Gândeºte-atunci cum vei putea mai bine 400
Pe-aceºti nemernici sã-i omori în casã
kte…nVj º dÒlJ À ¢mfadÒn: oÙdš t… se cr¾ Pe faþã sau cu vicleºug. Nu-þi ºade
nhpi£aj Ñcšein, ™peˆ oÙkšti thl…koj ™ss…. Sã fii copil, când eºti aºa de mare.
Ã oÙk ¢eij oŒon klšoj œllabe d‹oj 'Oršsthj N-auzi tu ce vestit ajunse-Oreste
În toatã lumea, dupã ce rãpuse 405
300 p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, ™peˆ œktane patrofonÁa, Pe-acel viclean Egist care-ucisese
A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta; Pe tatãl sãu? ªi tu dup-arãtare,
kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te, Prietene, eºti prea frumos ºi mare
ªi deci destul de tare ca urmaºii
¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV. De bine sã vorbeascã ºi de tine. 410
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa qo¾n kateleÚsomai ½dh Dar eu te las ºi mã cobor la mare,
305 ºd' ˜t£rouj, o† poÚ me m£l' ¢scalÒwsi mšnontej: La vasul meu, cãci oamenii m-adastã
Cu nerãbdare-acolo. Tu ai grijã
soˆ d' aÙtù melštw, kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn.” ªi þine minte sfaturile mele.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar Telemah la rându-i zise: „Oaspe, 415
„xe‹n', Ã toi mn taàta f…la fronšwn ¢goreÚeij, Cu drag mi-ai cuvântat ca un pãrinte
ªi vorbele-þi eu nu mai scot din minte,
éj te pat¾r ú paid…, kaˆ oÜ pote l»somai aÙtîn.
Mai stai însã puþin, cu toatã graba
310 ¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon, ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o, Plecãrii tale, pânã faci o baie
Ôfra loess£menÒj te tetarpÒmenÒj te f…lon kÁr Sã-þi rãcoreºti ºi inima ºi trupul, 420
ªi-n urmã la plecare sã te bucuri
dîron œcwn ™pˆ nÁa k…Vj, ca…rwn ™nˆ qumù,
Primind un dar de preþ ºi foarte mândru,
timÁen, m£la kalÒn, Ó toi keim»lion œstai Odor de amintire de la mine
™x ™meà, oŒa f…loi xe‹noi xe…noisi didoàsi.” Cum se cinstesc prietenii-ndesine.”
Minerva cea cu lucii ochi rãspunse: 425
315 tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
„Nu mã sili sã stau, cã-i zor de ducã.
„m» m' œti nàn katšruke, lilaiÒmenÒn per Ðdo‹o: Iar darul care-þi place sã mi-l dãrui,
dîron d' Ótti kš moi doànai f…lon Ãtor ¢nègV, Mi-l dai la-ntors sã-l duc la mine-acasã,
De este-aºa frumos, ºi eu pe urmã
aâtij ¢nercomšnJ dÒmenai okÒnde fšresqai,
Sã mã plãtesc precum þi se cuvine.” 430
kaˆ m£la kalÕn ˜lèn: soˆ d' ¥xion œstai ¢moibÁj.” Aºa vorbi Minerva ºi se duse,
320 ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh, Ca pasãrea zburã pe nevãzute.
Ea-i dete lui curaj ºi bãrbãþie
Ôrnij d' ìj ¢nÒpaia dišptato: tù d' ™nˆ qumù
ªi-n suflet îi trezi un dor ºi-o jale
qÁke mšnoj kaˆ q£rsoj, Øpšmnhsšn tš ˜ patrÕj
m©llon œt' À tÕ p£roiqen. Ð d fresˆn Îsi no»saj De tatãl sãu mai tare ca-nainte. 435
q£mbhsen kat¦ qumÒn: Ñsato g¦r qeÕn enai. ªi-n sine socotind, uimit rãmase;
Simþi cã fuse-un zeu ºi-ndatã merse
325 aÙt…ka d mnhstÁraj ™póceto „sÒqeoj fèj. La peþitori el arãtos ca zeii.
to‹si d' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj, oƒ d siwpÍ Iar între peþitori cânta cu lira-i
e†at' ¢koÚontej: Ð d' 'Acaiîn nÒston ¥eide Faimosul cântãreþ. Ei stau în juru-i 440
ªi-i ascultau cântarea despre soarta
lugrÒn, Ön ™k Tro…hj ™pete…lato Pall¦j 'Aq»nh. Cea jalnicã ce le ursi Minerva
toà d' ØperwÒqen fresˆ sÚnqeto qšspin ¢oid¾n Aheilor la-ntoarcerea din Troia.
330 koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia: Din casa ei de sus luând aminte
Dumnezeiescul cântec Penelopa, 445
kl…maka d' Øyhl¾n kateb»seto oŒo dÒmoio, Copila preacuminte-a lui Icariu,
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto. Înduioºatã iese din odaie
¹ d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, ªi se coboarã jos pe nalta scarã,
Nu singurã, ci întovãrãºitã
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, De douã slujitoare. Cum ajunse 450
335 ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna: La peþitori mândreþea de femeie,
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth. Stãtu pe pragul sãlii mãiestrite,
C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa.
dakrÚsasa d' œpeita proshÚda qe‹on ¢oidÒn:
Alãturi stau femeile-i cinstite,
„F»mie, poll¦ g¦r ¥lla brotîn qelkt»ria odaj ªi zise-atunci de lacrimi podiditã 455
œrg' ¢ndrîn te qeîn te, t£ te kle…ousin ¢oido…: La înzeitul cântãreþ: „Tu, Femiu,
Mai ºtii ºi alte cântece vrãjite,
340 tîn ›n gš sfin ¥eide par»menoj, oƒ d siwpÍ
Isprãvi de oameni ºi de zei, slãvite
onon pinÒntwn: taÚthj d' ¢popaÚe' ¢oidÁj De cântãreþi. Din ele cântã unul
lugrÁj, ¼ tš moi a„n ™nˆ st»qessi f…lon kÁr La cei de faþã stându-le aproape, 460
Iar ei sã-ºi beie vinul pe tãcute,
te…rei, ™pe… me m£lista kaq…keto pšnqoj ¥laston.
Dar mântuie-acest cântec de durere,
to…hn g¦r kefal¾n poqšw memnhmšnh a„eˆ Cãci nu mai pot de jalea ce m-ajunse.
345 ¢ndrÒj, toà klšoj eÙrÝ kaq' Èll£da kaˆ mšson ”Argoj.” Mi-e dor în veci ºi tot mi-aduc aminte
De sufletul acela, de bãrbatul 465
A cãrui veste merse pretutindeni
„mÁter ™m», t… t' ¥ra fqonšeij ™r…hron ¢oidÕn ªi-i rãspânditã-n Argos ºi-n Helada.”
tšrpein ÓppV oƒ nÒoj Ôrnutai; oÜ nÚ t' ¢oidoˆ Dar chibzuitul Telemah rãspunse:
„De ce tu, mamã, nu laºi dupã voie
Iubitul cântãreþ sã ne desfete. 470
De-nvinuit doar nu sunt cântãreþii,
a‡tioi, ¢ll£ poqi ZeÝj a‡tioj, Ój te d…dwsin Ci Joe care-aºa cum vrea ºi-i place
350 ¢ndr£sin ¢lfhstÍsin Ópwj ™qšlVsin ˜k£stJ. În lume fiecãrui parte-i face.
Sã nu ne fie cu bãnat cã Femiu
toÚtJ d' oÙ nšmesij Danaîn kakÕn oton ¢e…dein: Ne viersuie-a danailor rãstriºte, 475
t¾n g¦r ¢oid¾n m©llon ™pikle…ous' ¥nqrwpoi, Cãci oamenii mai bucuros ascultã
¼ tij ¢Òntessi newt£th ¢mfipšlhtai. Cântarea cea mai nouã ce s-aude.
Îndurã-te ºi-ascultã ºi tu, mamã,
soˆ d' ™pitolm£tw krad…h kaˆ qumÕj ¢koÚein: Cã nu numai Ulise, ci ºi alþii
355 oÙ g¦r 'OdusseÝj ooj ¢pèlese nÒstimon Ãmar Aºa de mulþi au mai pierit la Troia. 480
™n Tro…V, polloˆ d kaˆ ¥lloi fîtej Ôlonto. Dar du-te tu-n cãmara ta ºi vezi-þi
De stàtive, de furcã, ºi sileºte
¢ll' e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize, Pe roabe ca sã deie zor la lucru.
ƒstÒn t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue De cuvântãri vor îngriji bãrbaþii
œrgon ™po…cesqai: màqoj d' ¥ndressi mel»sei ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.” 485
Uimitã ea se napoie-n odaie;
360 p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ o‡kJ.” Luase-aminte cu ce rost vorbise
¹ mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei: Bãiatul ei. Suindu-se pe urmã
paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù. Cu roabele-mpreunã ea în catul
De sus al casei, îºi plângea bãrbatul 490
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ
Cel dus de mult, pânã ce somn prielnic
kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon Pe pleoape lin îi picurã Minerva.
365 ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. Fãcurã larmã-atunci ºi gurã multã
În sala cea umbroasã peþitorii
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta:
Cu toþii ahtiaþi dupã femeie. 495
p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai. Dar Telemah aºa le zise-ntâiul:
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn: „Voi, peþitori ai mamei mele, care
Vã bateþi joc de noi din cale-afarã,
„mhtrÕj ™mÁj mnhstÁrej, Øpšrbion Ûbrin œcontej,
Sã stãm acum la masã sã petrecem
370 nàn mn dainÚmenoi terpèmeqa, mhd bohtÝj În liniºte ºi zarva sã-nceteze, 500
œstw, ™peˆ tÒ ge kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà Cã-i bine s-auzim pe cântãreþul
Dumnezeiesc cu viersu-i plin de farmec.
toioàd' oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj aÙd»n.
Iar mâne toþi sã þinem adunare
ºîqen d' ¢gor»nde kaqezèmesqa kiÒntej Ca sã vã spun cuvântul meu pe faþã
p£ntej, †n' Ûmin màqon ¢phlegšwj ¢poe…pw, ªi fãrã-nconjur sã ieºiþi de-aicea, 505
Din casa mea. Vã pregãtiþi aiurea
375 ™xišnai meg£rwn: ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj,
Ospeþele, mâncaþi avutul vostru
Øm¦ kt»mat' œdontej, ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj. Poftindu-vã pe rând unii pe alþii,
e„ d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon Iar de vã pare vouã mai cu cale
œmmenai, ¢ndrÕj ñÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai, ªi cu folos sã irosiþi averea 510
De la un singur om, daþi iama-ntr-însa.
ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj, Dar eu într-ajutor chema-voi zeii,
380 a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai: Ca dânºii sã vã dea rãsplatã dreaptã,
n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.” La mine-n casã moartea sã v-ajungã
ªi nimenea sã nu vã mai rãzbune.” 515
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej Aºa el se rãsti, iar ei cu toþii,
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. Muºcând de ciudã buzele cu dinþii,
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: Se minunau cum Telemah rostise
Cuvintele-ndrãzneþe. Dar îndatã
385 „Thlšmac', Ã m£la d» se did£skousin qeoˆ aÙtoˆ Rãspunse Antinou Eupitianul: 520
ØyagÒrhn t' œmenai kaˆ qarsalšwj ¢goreÚein. „De bunã seamã, Telemah, chiar zeii
m¾ sš g' ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basilÁa Kron…wn Te-nvaþã sã ne iei de sus ºi-obraznic
Aºa sã cuvântezi. Sã nu dea Joe
poi»seien, Ó toi geneÍ patrèÒn ™stin.” Vreodatã sã fii domn peste Itaca,
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Cu toate cã ai drept la moºtenire.” 525
390 „'Ant…no', e‡ pšr moi kaˆ ¢g£sseai Ótti ken e‡pw, Dar Telemah lui Antinou îi zise:
„Þi-oi spune verde, chiar dacã te mânii:
ka… ken toàt' ™qšloimi DiÒj ge didÒntoj ¢ršsqai.
Aº vrea sã-mi deie Cel-de-sus domnia.
Ã fÊj toàto k£kiston ™n ¢nqrèpoisi tetÚcqai; Socoþi cã ãsta-i rãul cel mai mare
oÙ mn g£r ti kakÕn basileušmen: ay£ tš oƒ dî Ce pot sã-l aibã oamenii pe lume? 530
Dar nu e rãu sã cârmuieºti poporul,
¢fneiÕn pšletai kaˆ timhšsteroj aÙtÒj.
Cã-ndatã þi se-mbogãþeºte casa
395 ¢ll' Ã toi basilÁej 'Acaiîn e„sˆ kaˆ ¥lloi ªi eºti mai preþuit de lumea toatã.
polloˆ ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšoi ºd palaio…, Ci domni mai sunt ºi alþii în Itaca,
Bãtrâni ºi tineri. Dintre dânºii unul 535
tîn kšn tij tÒd' œcVsin, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj:
Domneascã, dacã-i mort acum Ulise.
aÙt¦r ™gën o‡koio ¥nax œsom' ¹metšroio Eu vreau sã fiu aici stãpânul casei
kaˆ dmèwn, oÛj moi lhssato d‹oj 'OdusseÚj.” ªi-al robilor ce tata-i dobândise.”
Iar Evrimah, feciorul lui Polibos,
400 tÕn d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, ¢nt…on hÜda:
Grãi-mpotrivã: „Telemah, se þine 540
„Thlšmac', Ã toi taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai, De zei cine sã fie domn în þarã.
Ój tij ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basileÚsei 'Acaiîn: Tu stãpâneºte-þi casa ta ºi-averea.
Pãzeascã Dumnezeu pe cine silnic
kt»mata d' aÙtÕj œcoij kaˆ dèmasi so‹sin ¢n£ssoij.
Te va prãda de-avere, câtã vreme
m¾ g¦r Ó g' œlqoi ¢n»r, Ój t…j s' ¢škonta b…hfi
405 kt»mat' ¢porra…sei', 'Iq£khj œti naietaoÚshj. Itaca-i locuitã! Dar din parte-mi, 545
¢ll' ™qšlw se, fšriste, perˆ xe…noio ™ršsqai, Preabunule, vreau sã te-ntreb de oaspe,
De unde veni el, din care þarã
ÐppÒqen oátoj ¢n»r: po…hj d' ™x eÜcetai enai ªi unde-i s-aflã neamul ºi moºia?
ga…hj; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura; Þi-aduse ºtire de sosirea tatii?
ºš tin' ¢ggel…hn patrÕj fšrei ™rcomšnoio, Sau vine dupã treburi de-ale sale? 550
Cum se sculã ºi repede o ºterse
410 Ã ˜Õn aÙtoà cre‹oj ™eldÒmenoj tÒd' ƒk£nei; ªi n-aºteptã o clipã sã-l cunoaºtem!
oŒon ¢naxaj ¥far o‡cetai, oÙd' Øpšmeine Pãrea cã-i om de seamã dupã faþã.”
gnèmenai: oÙ mn g£r ti kakù e„j ðpa ™ókei.” Iar socotitul Telemah rãspunse:
„E dus pe veci ºi nu se mai întoarce 555
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Pãrintele-mi, o, Evrimah. De-acuma
„EÙrÚmac', Ã toi nÒstoj ¢pèleto patrÕj ™mo‹o: Nu cred în ºtiri, sã vie de oriunde,
415 oÜt' oân ¢ggel…V œti pe…qomai, e‡ poqen œlqoi, ªi nici nu iau în seamã prevestirea
Prorocului la noi chemat de mama
oÜte qeoprop…hj ™mp£zomai, ¼n tina m»thr ªi întrebat anume. Dusul oaspe 560
™j mšgaron kalšsasa qeoprÒpon ™xeršhtai. E Mentes, are tatã pe-Anhialos
xe‹noj d' oátoj ™mÕj patrèoj ™k T£fou ™st…, Cel ortoman ºi-i domn peste poporul
Din Tafos cel cãlãtoreþ pe mare.”
Mšnthj d' 'Agci£loio dafronoj eÜcetai enai
Aºa vorbi, mãcar cã el ºtiuse
420 uƒÒj, ¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssei.” Cã-n oaspe a fost zeiþa întrupatã 565
ìj f£to Thlšmacoj, fresˆ d' ¢qan£thn qeÕn œgnw. Iar peþitorii iarãºi se pornirã
La chef nebun, la cântec ºi la jocuri,
oƒ d' e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n
ªi petrecurã pânã pe-nserate.
trey£menoi tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. Dar cum îi apucã la chef amurgul,
to‹si d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqe: Plecarã toþi acasã sã se culce. 570
Cãzut pe gânduri, Telemah se duse
425 d¾ tÒte kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj.
Sã doarmã în iatacu-i nalt, deoparte
Thlšmacoj d', Óqi oƒ q£lamoj perikallšoj aÙlÁj Clãdit anume,-mprejmuit de-o curte
ØyhlÕj dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ, De toatã frumuseþea. Dupã dânsul
Pãºi cu facle-aprinse Evriclea, 575
œnq' œbh e„j eÙn¾n poll¦ fresˆ mermhr…zwn.
O roabã-a lui de treabã ce-a fost fiica
tù d' ¥r' ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre kedn¦ „du‹a Lui Op, odrasla lui Pisènor, ºi pe care
430 EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao, Odatã, când era în floarea vârstei,
Cu-averea sa Laerte-o cumpãrase
t»n pote Lašrthj pr…ato kte£tessin õ‹si,
Cu preþ de douãzeci de boi, ºi-n casã 580
prwq»bhn œt' ™oàsan, ™eikos£boia d' œdwken,
sa dš min kednÍ ¢lÒcJ t…en ™n meg£roisin, O preþuia la fel cu-a lui soþie;
eÙnÍ d' oÜ pot' œmikto, cÒlon d' ¢lšeine gunaikÒj: Dar nu s-apropiè nicicând de dânsa,
De teamã sã nu-ºi supere femeia.
435 ¼ oƒ ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre ka… ˜ m£lista Cu Telemah a mers atunci bãtrâna
dmJ£wn filšeske kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta. Cu facle aprinse-n mânã; dintre roabe 585
êxen d qÚraj qal£mou pÚka poihto‹o, Doar ea-l iubea mai mult, cã din pruncie
Pe Telemah la sânu-i îl crescuse.
›zeto d' ™n lšktrJ, malakÕn d' œkdune citîna: Deschise uºa la iatacul trainic,
kaˆ tÕn mn gra…hj pukimhdšoj œmbale cers…n. Pe dãltuitul pat ºezu flãcãul,
440 ¹ mn tÕn ptÚxasa kaˆ ¢sk»sasa citîna, Îºi scoase straiul moale ºi-l întinse 590
În mânile bãtrânei pricepute.
pass£lJ ¢gkrem£sasa par¦ trhto‹si lšcessi, Ea straiu-mpãturi ºi, netezindu-l,
bÁ ·' ‡men ™k qal£moio, qÚrhn d' ™pšrusse korènV În cui pe lângã patul lui îl prinse.
¢rguršV, ™pˆ d klh‹d' ™t£nussen ƒm£nti. Ieºi pe urmã din iatac ºi uºa
De o verigã de argint o trase 595
œnq' Ó ge pannÚcioj, kekalummšnoj o„Õj ¢ètJ, ªi de curea împinse-apoi zãvorul.
boÚleue fresˆn Îsin ÐdÒn, t¾n pšfrad' 'Aq»nh. Iar Telemah acolo peste noapte,
Culcat sub cerga-i moale de þigaie,
Visa la drumul ce-i croise zâna.
ODUSSEIAS B Cântul II
A doua zi, când se ivirã zorii

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Trandafirii, feciorul lui Ulise
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, Din patu-i se sculã, îºi puse haina,
Cu sabia-ascuþitã se încinse,
e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ,
ªi dupã ce pe dalbele-i picioare 5
possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, Legã frumoase tãlpi, ieºi din casã
5 bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn. Întocmai ca un zeu la-nfãþiºare.
ªi porunci la crainicii cu glasul
aya d khrÚkessi ligufqÒggoisi kšleuse
Rãsunãtor sã strige ºi sã cheme
khrÚssein ¢gor»nde k£rh komÒwntaj 'AcaioÚj. Pe aheii cei pletoºi la adunare. 10
oƒ mn ™k»russon, toˆ d' ºge…ronto m£l' ðka. Crãinirã ei ºi-aheii s-adunarã.
Iar când apoi era în pãr soborul,
aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto,
Veni ºi el la sfat cu lancea-n mânã,
10 bÁ ·' ‡men e„j ¢gor»n, pal£mV d' œce c£lkeon œgcoj, Nu singur, cã era-nsoþit în urmã
oÙk ooj, ¤ma tù ge dÚw kÚnej ¢rgoˆ ›ponto. De doi ogari fugaci. În vremea asta 15
qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh: Minerva-asupra-i revãrsa din slavã
Un har dumnezeiesc. ªi toatã lumea,
tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto. Când el s-apropia, privea uimitã.
›zeto d' ™n patrÕj qèkJ, exan d gšrontej. În jeþul pãrintesc ºezu voinicul,
15 to‹si d' œpeiq' ¼rwj A„gÚptioj Ãrc' ¢goreÚein, Bãtrânii îi fãcurã loc. Egiptiu 20
Deschise vorba cel dintâi, moºneagul
Öj d¾ g»ra kufÕj œhn kaˆ mur…a Édh. Îngheboºat, de-multe-ºtiutorul.
kaˆ g¦r toà f…loj uƒÕj ¤m' ¢ntiqšJ 'OdusÁ Cãci fiul sãu plecase în corãbii
”Ilion e„j eÜpwlon œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n, La Troia sub povaþa lui Ulise,
Rãzboinicul Antif, pe care-n urmã 25
”Antifoj a„cmht»j: tÕn d' ¥grioj œktane KÚklwy Ciclopul cel sãlbatic îl ucise
20 ™n spÁ glafurù, pÚmaton d' Ðpl…ssato dÒrpon. În peºterã ºi-l pregãti de cinã
tre‹j dš oƒ ¥lloi œsan, kaˆ Ð mn mnhstÁrsin Ðm…lei, În urma celorlalþi ai lui tovarãºi.
Ci mai avea trei fii, pe Evrinomos,
EÙrÚnomoj, dÚo d' a„n œcon patrèa œrga: Un peþitor ºi el; ceilalþi acasã 30
¢ll' oÙd' ïj toà l»qet' ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn. Vedeau numai de-a tatãlui moºie.
Dar tot pe-acela nu-l uita moºneagul,
76 ODUSSEAIS. B ODISEEA. CÂNTUL II 77
toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: Ci-l tânguia ºi-l cãinà de-a pururi.
25 „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw. De-aceea-nlãcrimat luã cuvântul:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare. 35
oÜte poq' ¹metšrh ¢gor¾ gšnet' oÜte qÒwkoj De când plecã mãritul crai Ulise
™x oá 'OdusseÝj d‹oj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…. Cu armia-n corãbii, niciodatã
nàn d t…j ïd' ½geire; t…na creië tÒson †kei Noi n-am avut nici sfat, nici adunare.
ªi cine-acum ne strânse? Ce nevoie
º nšwn ¢ndrîn À o‰ progenšstero… e„sin; Aºa-l sili pe el, bãtrân sau tânãr, 40
30 ºš tin' ¢ggel…hn stratoà œkluen ™rcomšnoio, Ca sã ne-adune? Auzi el oare
¼n c' ¼min s£fa e‡poi, Óte prÒterÒj ge pÚqoito; Vreo veste cã oºtirea noastrã vine
ªi rãspicat vrea nouã sã ne-o spuie
Ãš ti d»mion ¥llo pifaÚsketai ºd' ¢goreÚei; Ca unul care-o ºtie de nainte?
™sqlÒj moi doke‹ enai, Ñn»menoj. e‡qe oƒ aÙtù Sau despre alte treburi de-ale obºtii 45
ZeÝj ¢gaqÕn telšseien, Ó ti fresˆn Îsi menoin´.” Va-nºtiinþa ºi va întinde vorba?

Un om de preþ îmi pare cine-aduce
35 ìj f£to, ca‹re d f»mV 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, Mulþimii un folos. Sã deie Domnul
oÙd' ¥r' œti d¾n Âsto, meno…nhsen d' ¢goreÚein, Sã fie dupã gândul bun ce-l are!”
stÁ d mšsV ¢gorÍ: skÁptron dš oƒ œmbale ceirˆ Aºa vorbi, iar fiul lui Ulise 50
Se bucurã cã i-a menit a bine.
kÁrux Peis»nwr, pepnumšna m»dea e„dèj.
Deci scoalã-se voind sã cuvânteze
prîton œpeita gšronta kaqaptÒmenoj prosšeipen: ªi merge în mijlocul adunãrii
40 „ð gšron, oÙc ˜k¦j oátoj ¢n»r, t£ca d' e‡seai aÙtÒj, ªi stã-n picioare. Crainicul Pisenor,
Chitit la minte-i pune sceptru-n mânã, 55
Öj laÕn ½geira: m£lista dš m' ¥lgoj ƒk£nei.
Iar el întâi moºneagului rãspunse:
oÜte tin' ¢ggel…hn stratoà œkluon ™rcomšnoio, „Bãtrâne, aci-i ºi-l poþi cunoaºte-ndatã
¼n c' Ûmin s£fa e‡pw, Óte prÒterÒj ge puqo…mhn, Pe cine-a strâns poporul; eu sunt doarã,
Cãci prea mã doare jalea ce m-ajunse.
oÜte ti d»mion ¥llo pifaÚskomai oÙd' ¢goreÚw,
N-am nici o ºtire despre-ntorsul oastei 60
45 ¢ll' ™mÕn aÙtoà cre‹oj, Ó moi kak¦ œmpesen o‡kJ, S-o spun curat aici ca unul care
doi£: tÕ mn patšr' ™sqlÕn ¢pèlesa, Ój pot' ™n Øm‹n Ar ºti-o de nainte, nici mi-e gândul
Sã cuvântez de treburile obºtii,
to…sdessin bas…leue, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen:
Ci numai de nevoia mea, de rãul
nàn d' aâ kaˆ polÝ me‹zon, Ö d¾ t£ca okon ¤panta Ce-n casã mã lovi în douã chipuri. 65
p£gcu diarra…sei, b…oton d' ¢pÕ p£mpan Ñlšssei. Pierdui un tatã bun, cârmuitorul
De-odinioarã-al vostru, cel de-a pururi
Ca un pãrinte blând cu toþi supuºii.
ªi iat-acum un rãu cu mult mai mare
50 mhtšri moi mnhstÁrej ™pšcraon oÙk ™qeloÚsV, Stã casa sã mi-o nãruie ºi-avutul 70
tîn ¢ndrîn f…loi uŒej o‰ ™nq£de g' e„sˆn ¥ristoi, Sã-mi spulbere cu totul. Nãvãlirã
Ca peþitori asupra maicii mele
o‰ patrÕj mn ™j okon ¢perr…gasi nšesqai ªi-n ciuda ei o tot peþesc feciorii
'Ikar…ou, Ój k' aÙtÕj ™ednèsaito qÚgatra, Fruntaºilor de-aici, din toatã þara.
do…h d' ú k' ™qšloi ka… oƒ kecarismšnoj œlqoi: Ei nu-ndrãznesc sã meargã la Icariu, 75
La tatãl ei ce singur poate fiica
55 oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta, Sã ºi-o-nzestreze el ºi s-o mãrite
boàj ƒereÚontej kaˆ Ôj kaˆ p…onaj agaj, Cu cine-ar vrea ºi i-ar veni mai bine,
e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon Ci-mi tabãrã la noi în toatã ziua
ªi-mi taie oi ºi boi ºi capre grase, 80
mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai. oÙ g¦r œp' ¢n»r, Benchetuiesc ºi beau fãrã mãsurã
oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai. ªi-n mare parte-averea-i risipitã,
60 ¹me‹j d' oÜ nÚ ti to‹oi ¢munšmen: Ã kaˆ œpeita Cãci nu-i un om precum a fost Ulise
Sã-ndepãrteze de la noi blãstemul.
leugalšoi t' ™sÒmesqa kaˆ oÙ dedahkÒtej ¢lk»n. Sã ne-apãrãm noi nu suntem în stare 85
Ã t' ¨n ¢muna…mhn, e‡ moi dÚnam…j ge pare…h: ªi dac-am face-o, vai de noi, cãci bieþii
oÙ g¦r œt' ¢nscet¦ œrga teteÚcatai, oÙd' œti kalîj Suntem cu totul nedeprinºi la arme.
M-aº apãra, dacã mi-ar sta-n putere,
okoj ™mÕj diÒlwle: nemess»qhte kaˆ aÙto…,
Cãci prea-i nesuferitã starea asta;
65 ¥llouj t' a„dšsqhte perikt…onaj ¢nqrèpouj, În chip înjositor îmi piere casa. 90
o‰ perinaiet£ousi: qeîn d' Øpode…sate mÁnin, Sã vã-nciudaþi ºi voi, s-aveþi ruºine,

Cã vede lumea de prin þãri vecine.
m» ti metastršywsin ¢gass£menoi kak¦ œrga.
Vã temeþi ºi de-a zeilor mânie,
l…ssomai ºmn ZhnÕj 'Olump…ou ºd Qšmistoj, Ca nu cumva,-ndârjiþi de-aºa pãcate,
¼ t' ¢ndrîn ¢gor¦j ºmn lÚei ºd kaq…zei: Pe voi acum sã prindã duºmãnie. 95
În numele lui Joe ºi-al dreptãþii
70 scšsqe, f…loi, ka… m' oon ™£sate pšnqe lugrù
Ce întruneºte oameni ºi-i desparte,
te…resq', e„ m» poÚ ti pat¾r ™mÕj ™sqlÕj 'OdusseÝj Curmaþi, prieteni, jaful ºi-n cumplita-mi
dusmenšwn k£k' œrexen ™ãkn»midaj 'AcaioÚj, Durere mã lãsaþi sã sufãr singur,
Cã nu vã duºmãni preabunu-mi tatã 100
tîn m' ¢poteinÚmenoi kak¦ ·šzete dusmenšontej,
ªi nici un rãu nu vã fãcu vreodatã,
toÚtouj ÑtrÚnontej. ™moˆ dš ke kšrdion e‡h Ca voi acum sã vã rãstoarceþi rãul
75 Ømšaj ™sqšmenai keim»li£ te prÒbas…n te: ªi sã mã duºmãniþi lãsând în voie
ªi pãsuind aºa pe-acei nemernici.
Mai folosit aº fi eu dac-avutul 105
ªi turmele de voi mi-ar fi mâncate,
e‡ c' Øme‹j ge f£goite, t£c' ¥n pote kaˆ t…sij e‡h: Cãci poate m-aº alege-apoi c-o platã.
tÒfra g¦r ¨n kat¦ ¥stu potiptusso…meqa mÚqJ Doar m-aº þinea de voi prin tot oraºul
ªi tot aº stãrui pânã ce-averea
cr»mat' ¢pait…zontej, ›wj k' ¢pÕ p£nta doqe…h: De-a binelea mi-ar fi înapoiatã. 110
nàn dš moi ¢pr»ktouj ÑdÚnaj ™mb£llete qumù.” Dar astãzi mi-e zadarnicã durerea,
80 ìj f£to cwÒmenoj, potˆ d skÁptron b£le ga…V, De voi, de nepãsarea voastrã datã.”
Aºa vorbi rãstit cu ochii-n lacrimi
d£kru' ¢napr»saj: oktoj d' ›le laÕn ¤panta. ªi la pãmânt apoi trânti toiagul,
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan, oÙdš tij œtlh ªi-a fost cuprins de milã tot poporul. 115
Thlšmacon mÚqoisin ¢me…yasqai calepo‹sin: Tãcurã molcom toþi; cu graiuri aspre

Nu cutezã nici unul sã-i rãspundã,
'Ant…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe: Doar Antinou aºa-l primi din gurã:
85 „Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on œeipej „Hei, tinere, care vorbeºti cu ifos,
¹mšaj a„scÚnwn, ™qšloij dš ke mîmon ¢n£yai. Tu, nenfrânate, ce ne spui palavre 120
Ca sã ne faci de râs ºi de ocarã?
soˆ d' oÜ ti mnhstÁrej 'Acaiîn a‡tio… e„sin, De loc nu þi-s de vinã peþitorii,
¢ll¦ f…lh m»thr, ¼ toi perˆ kšrdea oden. Ci maicã-ta, mehenghe nentrecutã.
½dh g¦r tr…ton ™stˆn œtoj, t£ca d' esi tštarton, Cãci iatã sunt trei ani ºi-acuma patru
De când cu ºiretenie ne înºalã, 125
90 ™x oá ¢tšmbei qumÕn ™nˆ st»qessin 'Acaiîn.
Dã tuturor nãdejde ºi trimite
p£ntaj mšn ·' œlpei, kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ, La fiecare vorbã ºi momealã,
¢ggel…aj proe‹sa: nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´. Pe când ea are gânduri osebite.
Mai nãscoci ºi-o altã-nºelãturã:
¹ d dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe:
La stativele-n casã-i aºezate 130
sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine, Ea începu a þese-o pânzeturã
95 leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: Subþire ºi prelungã,-apoi ne zise:
«Voi tineri peþitori ai mei, acuma
koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj,
Când rãposat e soþul meu Ulise,
m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj Mai aºteptaþi ºi nu grãbiþi cu nunta, 135
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã,

Sã nu mi se destrame urzitura,
LašrtV ¼rw taf»on, e„j Óte kšn min
Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte,
100 mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
m» t…j moi kat¦ dÁmon 'Acai£dwn nemes»sV, Ca nu cumva femeile-aheene 140
Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi
a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.
Fu socrul meu negiulgiuit la moarte,
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. Când el agonisise-atâta-avere».
œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn, Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii,
105 nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. Ea ziua tot lucra la pânza mare, 145
Dar peste noapte la lumini de torþe
ìj tr…etej mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj: Ea deºira tot ce lucrase ziua.
¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul
kaˆ tÒte d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh, ªi o crezurãm noi, dar iat-acuma,
În anul cel de-al patrulea ne-o spuse 150
kaˆ t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn. Femeia care bine o ºtiuse,
110 ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj: ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o
soˆ d' ïde mnhstÁrej Øpokr…nontai, †n' e„dÍj Cum dânsa deºira frumoasa-i pânzã.
De-aceea ºi silitã de nevoie
aÙtÕj sù qumù, e„dîsi d p£ntej 'Acaio…: Þesutul ºi-l gãti pânã la urmã. 155
mhtšra s¾n ¢pÒpemyon, ¥nwcqi dš min gamšesqai Dar ca s-o ºtii ºi tu ºi tot poporul,
tù Óteó te pat¾r kšletai kaˆ ¡nd£nei aÙtÍ. Aºa-þi rãspund prin mine peþitorii:
Dã drumul mamei tale ºi-o zoreºte
115 e„ d' œt' ¢ni»sei ge polÝn crÒnon uŒaj 'Acaiîn, Sã ia de soþ pe cine-o sfãtuieºte
t¦ fronšous' ¢n¦ qumÒn, ¤ oƒ perˆ dîken 'Aq»nh, Pãrintele-i ºi-i place ei mai bine. 160
œrga t' ™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql¦j Iar dacã mult aºa ne va mai fierbe
Cu darurile ei ºi cu ºtiinþa
kšrde£ q', oŒ' oÜ pè tin' ¢koÚomen oÙd palaiîn,
Ce cu prisos îi dãrui Minerva –,
t£wn a‰ p£roj Ãsan ™ãplokam‹dej 'Acaia…, De ºtie lucru minunat de mânã
120 Turè t' 'Alkm»nh te ™ãstšfanÒj te Muk»nh: ªi-o taie capul ºi-i aºa mãiastrã 165
Cum n-auzim c-au fost odinioarã
t£wn oÜ tij Ðmo‹a no»mata Phnelope…V
Frumoasele aheilor, Alcmena
Édh: ¢t¦r mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse. – ªi Tiro ºi Micena cea-nstematã,
tÒfra g¦r oân b…otÒn te teÕn kaˆ kt»mat' œdontai, Cã n-aveau ele mintea Penelopei –,
Ea n-a brodit-o bine de-astã datã, 170
Ôfra ke ke…nh toàton œcV nÒon, Ón tin£ oƒ nàn
Cã peþitorii n-or sã cruþe rostul
125 ™n st»qessi tiqe‹si qeo…: mšga mn klšoj aÙtÍ ªi bunurile tale câtã vreme
poie‹t', aÙt¦r so… ge poq¾n polšoj biÒtoio. Va face ea cum azi o-nvaþã zeii.
Cu asta dobândeºte mare vazã,
¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV,
Dar tu pierzi o grãmadã de-avuþie. 175
pr…n g' aÙt¾n g»masqai 'Acaiîn ú k' ™qšlVsi.” Noi nu plecãm la þarã, la moºie,
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: ªi nici aiurea pânã ce cu unul
Din noi, cu cine vrea, nu se mãritã.”
130 „'Ant…no', oÜ pwj œsti dÒmwn ¢škousan ¢pîsai
Iar chibzuitul Telemah îi zise:
„Cum pot din casa mea sã scot cu sila 180
¼ m' œtec', ¼ m' œqreye, pat¾r d' ™mÕj ¥lloqi ga…hj, Pe-aceea care m-a nãscut pe mine
zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn dš me pÒll' ¢pot…nein ªi m-a crescut, o, Antinou! Pe urmã
ªtim noi cã tata-i mort ºi nu trãieºte
'Ikar…J, a‡ k' aÙtÕj ˜kën ¢pÕ mhtšra pšmyw. Pe undeva? ªi greu e pentru mine
™k g¦r toà patrÕj kak¦ pe…somai, ¥lla d da…mwn Sã dau despãgubire-aºa de mare 185
135 dèsei, ™peˆ m»thr stuger¦j ¢r»set' ™rinàj Bunicului, de-i voi trimite-acasã
Cu vrerea mea pe mama. Apoi ºi tata
o‡kou ¢percomšnh: nšmesij dš moi ™x ¢nqrèpwn M-ar pedepsi ºi Dumnezeu m-ar bate,
œssetai: ìj oÙ toàton ™gè pote màqon ™n…yw. Cãci mama, la plecarea ei de-acasã,
Ømšteroj d' e„ mn qumÕj nemes…zetai aÙtîn, Se va ruga de-amarnicele Furii, 190
ªi oamenii mã vor huli pe mine.
œxitš moi meg£rwn, ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj Nu pot hain sã fiu aºa cu mama.
140 Øm¦ kt»mat' œdontej ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj. ªi dacã vouã vi-i necaz de asta,
e„ d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon Plecaþi din casã, pregãtiþi aiurea
Ospeþele, mâncaþi avutul vostru 195
œmmenai, ¢ndrÕj ñÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai, Poftindu-vã pe rând unii pe alþii.
ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj, Iar de vã pare vouã mai cu cale
a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai: ªi cu folos sã spulberaþi averea
De la un singur om, daþi iama-ntr-însa.
145 n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.”
Dar eu într-ajutor chema-voi zeii 200
ìj f£to Thlšmacoj, tù d' a„etë eÙrÚopa ZeÝj Ca sã vã dea rãsplata cuvenitã
ØyÒqen ™k korufÁj Ôreoj prošhke pštesqai. ªi-n casa noastrã sã v-ajungã moarte
Nerãzbunatã.” Aºa vorbi voinicul,
të d' ›wj mšn ·' ™pštonto met¦ pnoiÍs' ¢nšmoio,
Iar Joe cel cu ochii mari trimite
plhs…w ¢ll»loisi titainomšnw pterÚgessin: Doi vulturi care zboarã de pe munte. 205
150 ¢ll' Óte d¾ mšsshn ¢gor¾n polÚfhmon ƒkšsqhn, Ei zboarã un rãstimp cum bate vântul,
Alãturaþi, cu àripile-ntinse,
œnq' ™pidinhqšnte tinax£sqhn pter¦ pukn£,
Dar când ei pe la mijloc se-arãtarã,
™j d' „dšthn p£ntwn kefal£j, Ôssonto d' Ôleqron: Deasupra adunãrii zgomotoase
druyamšnw d' ÑnÚcessi parei¦j ¢mf… te deir¦j Rotindu-se, din àripi ei bãturã, 210
În ochii peþitorilor privirã
dexië ½xan di£ t' o„k…a kaˆ pÒlin aÙtîn.
Pieirea lor vestind, ºi sfâºiindu-ºi
155 q£mbhsan d' Ôrniqaj, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹sin: Cu ghearele grumajii ºi obrajii,
érmhnan d' ¢n¦ qumÕn ¤ per telšesqai œmellon. La dreapta o zbughirã prin oraºul
Itacian. ªi când vãzurã-aheii 215
Aceste zburãtoare, se ciudirã
ªi nu se dumireau ce o sã fie.
to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj Àliqšrshj Dar al lui Mastor fiu, moº Aliterse,
Mastor…dhj: Ð g¦r ooj Ðmhlik…hn ™kškasto Viteazul care printre cei de-o seamã
Era mai bun tâlcuitor de semne 220
Ôrniqaj gnînai kaˆ ™na…sima muq»sasqai: ªi la ºtiinþa zilelor de mâne,
160 Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: Cu bun temei aºa-ncepu vorbirea:
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw: „Itacieni, voi daþi-mi ascultare
Sã cuvântez ºi sã vã spun anume
mnhstÁrsin d m£lista pifauskÒmenoj t£de e‡rw. Pãrerea-mi despre peþitori, cãci mare 225
to‹sin g¦r mšga pÁma kul…ndetai: oÙ g¦r 'OdusseÝj E pacostea ce-i paºte-acum pe dânºii,
d¾n ¢p£neuqe f…lwn ïn œssetai, ¢ll£ pou ½dh Doar nu va zãbovi prea mult Ulise
Departe de iubiþii lui. Aproape
165 ™ggÝj ™ën to…sdessi fÒnon kaˆ kÁra futeÚei, Fiind el undeva, le unelteºte
p£ntessin: polšsin d kaˆ ¥lloisin kakÕn œstai, Acestor procleþi tuturor pieirea, 230
o‰ nemÒmesq' 'Iq£khn eÙde…elon. ¢ll¦ polÝ prˆn Ba vom pãþi-o ºi-alþii mulþi din þarã,
De prin ostrovul limpede Itaca.
frazèmesq' éj ken katapaÚsomen: oƒ d kaˆ aÙtoˆ Deci noi sã chibzuim cu mult nainte
paušsqwn: kaˆ g£r sfin ¥far tÒde lèÒn ™stin. Cum s-ar putea sã-i înfrânãm odatã
170 oÙ g¦r ¢pe…rhtoj manteÚomai, ¢ll' ™å e„dèj: Ori ei sã-ºi curme jaful de la sine 235
ªi asta le-ar fi lor pe loc mai bine.
kaˆ g¦r ke…nJ fhmˆ teleuthqÁnai ¤panta,
Eu nu sunt ghicitor pe apucate,
éj oƒ ™muqeÒmhn, Óte ”Ilion e„sanšbainon Ci ºtiutor deplin precum aratã
'Arge‹oi, met¦ dš sfin œbh polÚmhtij 'OdusseÚj. Ce-i prevestisem lui Ulise-odatã
De-a fir-a pãr cum are sã-i se-ntâmple, 240
fÁn kak¦ poll¦ paqÒnt', Ñlšsant' ¥po p£ntaj ˜ta…rouj,
Când el cu oastea-i a plecat la Troia.
175 ¥gnwston p£ntessin ™eikostù ™niautù I-am spus cã dupã multele-i pãþanii
o‡kad' ™leÚsesqai: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai.” ªi dupã ce-ºi va pierde pe tovarãºi,
În douãzeci de ani se va întoarce
tÕn d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, ¢nt…on hÜda:
La el acasã neºtiut de nimeni. 245
„ð gšron, e„ d' ¥ge d¾ manteÚeo so‹si tškessin ªi toate acestea se-mplinesc acuma.”
o‡kad' „èn, m» poÚ ti kakÕn p£scwsin Ñp…ssw: Dar Evrimah, feciorul lui Polibos,
Aºa se nãpusti la el: „Moºnege,
180 taàta d' ™gë sšo pollÕn ¢me…nwn manteÚesqai.
Mai bine du-te-acasã ºi ghiceºte
Ôrniqej dš te polloˆ Øp' aÙg¦j ºel…oio La fiii tãi, ca nu cumva vreodatã 250
Sã li se-ntâmple vrun necaz, ºi lasã
Pe mine-aici, cã sunt cu mult mai meºter
Ca tine-n prorocire. Câte pãsãri
Nu zboarã-n veci sub soare! Dar nu toate
foitîs', oÙdš te p£ntej ™na…simoi: aÙt¦r 'OdusseÝj Sunt oamenilor piazã-rea sau bunã. 255
êleto tÁl', æj kaˆ sÝ katafq…sqai sÝn ™ke…nJ Ulise-acum o fi pierit departe

Cum trebuia sã pieri ºi tu cu dânsul,
êfelej: oÙk ¨n tÒssa qeopropšwn ¢gÒreuej, Cã n-ai mai fi putut cobi atâta
185 oÙdš ke Thlšmacon kecolwmšnon ïd' ¢nie…hj, ªi nu l-ai fi-nteþit aºa cu gura
sù o‡kJ dîron potidšgmenoj, a‡ ke pÒrVsin. Pe îndârjitul Telemah, cã doarã 260
Vei cãpãta vrun dar la tine-acasã
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: Din partea lui. Dar eu þi-oi spune una,
a‡ ke neèteron ¥ndra palai£ te poll£ te e„dëj ªi spusa mea va fi îndeplinitã:
parf£menoj ™pšessin ™potrÚnVj calepa…nein, De-l mai smomeºti ºi-l mai întarþi pe tânãr,
Tu hâtru vechi ºi ºtiutor de multe, 265
190 aÙtù mšn oƒ prîton ¢nihršsteron œstai, Chiar el întâi va pãtimi mai tare
[prÁxai d' œmphj oÜ ti dun»setai e†neka tînde:] ªi tot nu va putea sã-ºi facã voia.
soˆ d, gšron, qJ¾n ™piq»somen, ¼n k' ™nˆ qumù Apoi pe tine te-om globi, bãtrâne,
Aºa de greu ca-n suflet sã te doarã
t…nwn ¢sc£llVj: calepÕn dš toi œssetai ¥lgoj. Ba chiar sã-þi fie toatã-amãrãciunea. 270
Thlem£cJ d' ™n p©sin ™gën Øpoq»somai aÙtÒj: Dar eu pe Telemah în faþa lumii
195 mhtšra ¿n ™j patrÕj ¢nwgštw ¢ponšesqai: Îl sfãtuiesc pe mama s-o îndemne
Sã meargã ea la tatãl ei acasã.
oƒ d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna
Pãrinþii ei au s-o mãrite-acolo
poll¦ m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai. ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre 275
oÙ g¦r prˆn paÚsesqai Ñomai uŒaj 'Acaiîn Cum i se cade fetei lor iubite.
Cãci nu se vor lãsa de loc aheii
mnhstÚoj ¢rgalšhj, ™peˆ oÜ tina de…dimen œmphj,
De greul lor peþit. Doar nu ne temem
200 oÜt' oân Thlšmacon, m£la per polÚmuqon ™Ònta, De nime, nici de Telemah cel gureº,
oÜte qeoprop…hj ™mpazÒmeq', ¿n sÚ, geraiš, Nici vrem sã ºtim cumva de prorocia 280
Zadarnicã ce tu ne-o-ndrugi, bãtrâne,
muqšai ¢kr£anton, ¢pecq£neai d' œti m©llon.
Ca astfel sã te duºmãnim mai tare.
cr»mata d' aâte kakîj bebrèsetai, oÙdš pot' sa Averea-i vom mânca-o fãrã milã
œssetai, Ôfra ken ¼ ge diatr…bVsin 'AcaioÝj ªi ea va tot scãdea pânã ce-amânã
Nuntirea-i cu aheii Penelopa. 285
205 Ön g£mon: ¹me‹j d' aâ potidšgmenoi ½mata p£nta
De dragul ei noi aºteptãm de-a pururi,
e†neka tÁj ¢retÁj ™rida…nomen, oÙd met' ¥llaj Ne tot sfãdim râvnindu-i frumuseþea
™rcÒmeq', §j ™pieikj Ñpuišmen ™stˆn ˜k£stJ.” ªi nu umblãm la altele, cu care
Ni-i dat sã ne-nsoþim fieºtecare.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
Iar socotitul Telemah rãspunse: 290
„EÙrÚmac' ºd kaˆ ¥lloi, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…, „Voi, peþitori mãriþi, în treaba asta
210 taàta mn oÙc Ømšaj œti l…ssomai oÙd' ¢goreÚw: Eu nu vã rog ºi nici mai stau de vorbã;
½dh g¦r t¦ ‡sasi qeoˆ kaˆ p£ntej 'Acaio…. O ºtiu doar cei-de-sus ºi toþi aheii.
Dar daþi-mi mie-un vas sã plec pe mare
¢ll' ¥ge moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj, ªi douãzeci de oameni sã iau drumul 295
o† kš moi œnqa kaˆ œnqa diapr»sswsi kšleuqon. Încoace-ncolo, sã mã duc la Sparta
emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta, ªi la oraºul nisipos, la Pilos.
Sã-ntreb de vine tatãl meu, cã poate
215 nÒston peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio, Mi-ar spune-un om ceva ori auzi-voi
½n t…j moi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsw Vrun zvon purces din slavã, care face 300
™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisin. Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie.

De-oi ºti cã el viazã ºi-o sã vie,
e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston ¢koÚsw, Mai pot s-aºtept un an, cu tot necazul.
Ã t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hn ™niautÒn: Dar dac-aud cã-i mort ºi nu mai este,
220 e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsw mhd' œt' ™Òntoj, Napoi venind, îi-nalþ mormânt în þarã 305
ªi-i fac o-nmormântare strãlucitã,
nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an Cum sunt dator, ºi-apoi mãrit pe mama.”
sÁm£ tš oƒ ce…w kaˆ ™pˆ ktšrea kterexw Aºa grãind, el ºade jos pe scaun.
poll¦ m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri mhtšra dèsw.” Atunci se scoalã Mentor, un prieten
Al lui Ulise, care casa-i toatã 310
Ã toi Ó g' ìj e„pën kat' ¥r' ›zeto, to‹si d' ¢nšsth
I-o-ncredinþase când pleca la Troia
225 Mšntwr, Ój ·' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj Ãen ˜ta‹roj, ªi-orânduise de bãtrân s-asculte,
ka… oƒ „ën ™n nhusˆn ™pštrepen okon ¤panta, Ca el sã þie toate-n stare bunã.
ªi, om cu cap, aºa vorbi bãtrânul:
pe…qesqa… te gšronti kaˆ œmpeda p£nta ful£ssein:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare 315
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: Sã cuvântez. De-acum sã nu mai fie
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw: Vrun domn stãpânitor pornit spre bine
ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate,
230 m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw
Ci veºnic rãu, tiran ºi fãr-de-lege,
skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj, Cãci iatã cum a fost uitat Ulise 320
¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi, De toþi supuºii lui, cu care dânsul
A fost aºa de bun ca un pãrinte!
æj oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio
Dar nu mi-e chiar de peþitorii mândri,
laîn, oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen. Cã ei, mânaþi de cugete viclene,
235 ¢ll' Ã toi mnhstÁraj ¢g»noraj oÜ ti mega…rw Fac silnicii, ei doar îºi pun viaþa 325
›rdein œrga b…aia kakorraf…Vsi nÒoio:

sf¦j g¦r parqšmenoi kefal¦j katšdousi bia…wj
okon 'OdussÁoj, tÕn d' oÙkšti fasˆ nšesqai. Când zilnic storc averea lui Ulise
nàn d' ¥llJ d»mJ nemes…zomai, oŒon ¤pantej Gândind cã el e dus ºi nu mai vine.
Ci mi-e de voi ceilalþi, de tot poporul,
240 Âsq' ¥new, ¢t¦r oÜ ti kaqaptÒmenoi ™pšessi Cã staþi aºa-mpietriþi, nu faceþi gurã
paÚrouj mnhstÁraj katerÚkete polloˆ ™Òntej.” ªi nu-nfrânaþi odatã pe nemernici, 330
tÕn d' EÙhnor…dhj Leièkritoj ¢nt…on hÜda: Mãcar cã sunteþi mulþi, iar ei o mânã.”
Dar Leocrit al lui Evènor zise:
„Mšntor ¢tarthrš, fršnaj ºleš, po‹on œeipej „Hainule, bezmeticule Mentor,
¹mšaj ÑtrÚnwn katapaušmen. ¢rgalšon d Ce vorbã spui ºi-ndemni sã ne-nfrâneze?
245 ¢ndr£si kaˆ pleÒnessi macšssasqai perˆ dait…. Sã fie ºi mai numeroºi bãrbaþii, 335
Cu greu ne-or bate ºi ne-or da în lãturi
e‡ per g£r k' 'OduseÝj 'Iqak»sioj aÙtÕj ™pelqën De la ospãþ. Sã vie chiar Ulise
dainumšnouj kat¦ dîma ˜Õn mnhstÁraj ¢gauoÝj Pe mândrii peþitori sã-i afle-acasã
™xel£sai meg£roio menoin»sei' ™nˆ qumù, Benchetuind ºi sã pofteascã dânsul
Din salã sã ne-nlãture; nevasta-i 340
oÜ kšn oƒ kec£roito gun», m£la per catšousa, De loc n-o sã se bucure de-ntorsu-i,
250 ™lqÒnt', ¢ll£ ken aÙtoà ¢eikša pÒtmon ™p…spoi, Oricât e dorul ei de mare; el acolo
e„ pleÒnessi m£coito: sÝ d' oÙ kat¦ mo‹ran œeipej. Pieri-va miºeleºte, dacã luptã
Cu noi care suntem mai mulþi la numãr.
¢ll' ¥ge, laoˆ mn sk…dnasq' ™pˆ œrga ›kastoj,
Deci vorba ta-i prostie. Hai dar, oameni, 345
toÚtJ d' Ñtrunšei Mšntwr ÐdÕn ºd' Àliqšrshj, Vã-mprãºtiaþi la treburi fiecare.
o† tš oƒ ™x ¢rcÁj patrèo… e„sin ˜ta‹roi. La drum pe Telemah grãbeascã-l Mentor
ªi Aliters, ei care sunt prieteni
255 ¢ll', Ñw, kaˆ dhq¦ kaq»menoj ¢ggeli£wn
Cu tatãl sãu de mult. Dar cred cã dânsul,
peÚsetai e„n 'Iq£kV, telšei d' ÐdÕn oÜ pote taÚthn.” Chiar locului de-ar sta, ºi din Itaca 350
ìj ¥r' ™fènhsen, làsen d' ¢gor¾n a„yhr»n. Mai aflã ºtiri ºi n-ar mai bate drumul.”
El zise ºi pe loc se sparse sfatul.
oƒ mn ¥r' ™sk…dnanto ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj,
Poporul tot se rãspândi pe-acasã,
mnhstÁrej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou 'OdusÁoj. Iar peþitorii spre palat pornirã.
260 Thlšmacoj d' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj, Dar Telemah s-a dus pe mal departe 355
ªi mânile spãlând în mare-albastrã,
ce‹raj niy£menoj poliÁj ¡lÒj, eÜcet' 'Aq»nV:
Minervei s-a rugat: „Ascultã, doamnã,
„klàq… meu, Ö cqizÕj qeÕj ½luqej ¹mšteron dî Tu care ieri venitu-mi-ai acasã
ka… m' ™n nh kšleusaj ™p' ºeroeidša pÒnton, ªi m-ai povãþuit pe neagra mare
Sã mã pornesc, sã-ntreb de vine tata 360
nÒston peusÒmenon patrÕj d¾n o„comšnoio,
Cel dus de mult, ci nu mã las-aheii
265 œrcesqai: t¦ d p£nta diatr…bousin 'Acaio…,
mnhstÁrej d m£lista, kakîj Øperhnoršontej.” Sã fac cum vrei, ºi mai ales miºeii,
ìj œfat' eÙcÒmenoj, scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh, Trufaºii peþitori”. Aºa se roagã.
Minerva-atunci asemenea lui Mentor
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n, La glas ºi la fãpturã-i se nãzare 365
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Pe lângã el ºi-i cuvânteazã astfel:
270 „Thlšmac', oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn: „Tu n-ai sã fii nevrednic, slab de minte,
O, Telemah, dacã bãrbata fire
e„ d» toi soà patrÕj ™nšstaktai mšnoj ºä, A lui Ulise e sãditã-n tine
oŒoj ke‹noj œhn telšsai œrgon te œpoj te, Spre-a fi ºi tu ca el îndemânatic 370
oÜ toi œpeiq' ¡l…h ÐdÕj œssetai oÙd' ¢tšlestoj. La faptã ºi la grai, cãlãtoria
Nu-þi poate fi-n deºert ºi fãrã þintã.
e„ d' oÙ ke…nou g' ™ssˆ gÒnoj kaˆ Phnelope…hj, Dar dacã nu eºti fiul Penelopei
275 oÜ se œpeita œolpa teleut»sein § menoin´j. ªi-al lui Ulise, atunci mã tem cã poate
paàroi g£r toi pa‹dej Ðmo‹oi patrˆ pšlontai, Tu nu vei izbândi dupã dorinþã. 375
Puþini copii s-aseamãnã cu tatãl,
oƒ plšonej kak…ouj, paàroi dš te patrÕj ¢re…ouj. Ba cei mai mulþi sunt mai prejos de dânsul,
¢ll' ™peˆ oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn, Puþini ºi cei mai buni. Dar cum în viaþã
oÙdš se p£gcu ge mÁtij 'OdussÁoj prolšloipen, Tu nu vei fi nici prost ºi nici nevolnic,
Eu cuget c-ai sã duci la capãt lucrul. 380
280 ™lpwr» toi œpeita teleutÁsai t£de œrga.
Deci nu te mai uita ce pun la cale
tî nàn mnhst»rwn mn œa boul»n te nÒon te ªi chibzuie sã facã peþitorii
¢fradšwn, ™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi: Nesocotiþi, cã n-au ei cap, nici umblã
Pe drumul drept, nici bãnuiesc c-aproape
oÙdš ti ‡sasin q£naton kaˆ kÁra mšlainan,
Li-i moartea ºi-n aceeaºi zi cu toþii 385
æj d» sfin scedÒn ™stin ™p' ½mati p£ntaj Ñlšsqai. Vor fi rãpuºi. De loc n-o sã-ntârzie
285 soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai ¿n sÝ menoin´j: Plecarea ta pe calea cea croitã.
Cãci eu ca pãrintesc al tãu prieten
to‹oj g£r toi ˜ta‹roj ™gë patrèÒj e„mi,
Voi pregãti corabie ºi însumi
Ój toi nÁa qo¾n stelšw kaˆ ¤m' ›yomai aÙtÒj. Te-oi însoþi la drum. Deci du-te-acasã 390
¢ll¦ sÝ mn prÕj dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei, La peþitori, fã rostul de merinde
ªi-n vase-orânduieºte-þi-le toate.
ÓplissÒn t' ½a kaˆ ¥ggesin ¥rson ¤panta,
Ia-n chiupuri vin ºi-n tari burdufuri toarnã
290 onon ™n ¢mfiforeàsi kaˆ ¥lfita, muelÕn ¢ndrîn, Fãinã care-i mana ºi puterea
dšrmasin ™n pukino‹sin: ™gë d' ¢n¦ dÁmon ˜ta…rouj Bãrbaþilor. Eu strânge-voi din gloatã 395
Ortaci de drum tocmiþi de bunãvoie.
ay' ™qelontÁraj sullšxomai. e„sˆ d nÁej
ªi cum în schelã sunt atâtea vase
pollaˆ ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšai ºd palaia…:
t£wn mšn toi ™gën ™piÒyomai ¼ tij ¢r…sth, ªi vechi ºi noi, voi cãuta-ntre ele
295 ðka d' ™fopl…ssantej ™n»somen eÙrš pÒntJ.” Sã vãd care-i mai bun ºi pregãtindu-l,
Noi repede-o pornim pe largul mãrii.” 400
ìj f£t' 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj: oÙd' ¥r' œti d¾n Aºa-i vorbi Minerva, iar voinicul,
Thlšmacoj paršmimnen, ™peˆ qeoà œkluen aÙd»n. Cum auzi al zânei grai, nu stete,
bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj Ãtor, Ci se grãbi spre-acasã cu mâhnire.
Gãsi pe mândrii peþitori în salã.
eáre d' ¥ra mnhstÁraj ™nˆ meg£roisin õ‹sin Pârleau în curte vieri, jupeau la capre, 405
300 agaj ¢niemšnouj si£louj q' eÛontaj ™n aÙlÍ. Iar Antinou ieºi nainte-i vesel,
'Ant…nooj d' „qÝj gel£saj k…e Thlem£coio: De mânã-l strânse ºi-ncepu el astfel:
„Mai las-o moale, Telemah bãiete,
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: ªi nu mai face gurã, nu fi aprig,
„Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, m» t… toi ¥llo Nu-þi pune-n minte vorbã rea, nici lucru, 410
™n st»qessi kakÕn melštw œrgon te œpoj te, Ci bea ºi ospãteazã ca nainte.

Þi-om pune la-ndemânã noi de toate,
305 ¢ll¦ m£l' ™sqišmen kaˆ pinšmen, æj tÕ p£roj per. Corabie ºi vâslitori pe-alese,
taàta dš toi m£la p£nta teleut»sousin 'Acaio…, Ca mai curând s-ajungi la sfântul Pilos,
nÁa kaˆ ™xa…touj ™rštaj, †na q©sson †khai Sã-ntrebi de luminatul tãu pãrinte.” 415
Iar Telemah lui Antinou rãspunse:
™j PÚlon ºgaqšhn met' ¢gauoà patrÕj ¢kou»n.”
„Dar nu mai pot sã stau cu voi trufaºii
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: ªi sã petrec în tihnã la ospeþe
310 „'Ant…no', oÜ pwj œstin Øperfi£loisi meq' Øm‹n ªi tot cu gura-nchisã. Nu vi-i vouã
De-ajuns, o, peþitori , cã-mi risipirãþi 420
da…nusqa… t' ¢kšonta kaˆ eÙfra…nesqai ›khlon.
Atât-avere dalbã pân-acuma
Ã oÙc ¤lij, æj tÕ p£roiqen ™ke…rete poll¦ kaˆ ™sql¦ Cât eu am fost încã un prunc? Dar astãzi,
kt»mat' ™m£, mnhstÁrej, ™gë d' œti n»pioj Ãa; Când eu sunt mare ºi-nþeleg prea bine
Cuvântul celorlalþi ºi creºte-n mine
nàn d' Óte d¾ mšgaj e„m…, kaˆ ¥llwn màqon ¢koÚwn
ªi vlaga ºi priceperea,-am sã caut 425
315 punq£nomai, kaˆ d» moi ¢šxetai œndoqi qumÒj, Asupra-vã sã fulger moarte-amarã,
peir»sw, éj k' Ümmi kak¦j ™pˆ kÁraj „»lw, Ori plec la Pilos, ori rãmân în þarã.
Pleca-voi în corabie strãinã
º PÚlond' ™lqën À aÙtoà tùd' ™nˆ d»mJ.
ªi tot zadarnic n-o sã-mi fie drumul,
emi mšn, oÙd' ¡l…h ÐdÕj œssetai ¿n ¢goreÚw, De n-am un vas al meu, de nu-mi daþi oameni 430
œmporoj: oÙ g¦r nhÕj ™p»boloj oÙd' ™ret£wn C-aºa vã vine vouã mai cu cale.”
Grãind smunci el mâna sa din mâna
320 g…nomai: éj nÚ pou Ümmin ™e…sato kšrdion enai.”
Lui Antinou. ªi-n vreme ce de masã
Ã ·a, kaˆ ™k ceirÕj ce‹ra sp£sat' 'AntinÒoio
·e‹a: mnhstÁrej d dÒmon k£ta da‹ta pšnonto. Se îngrijeau prin casã, peþitorii
oƒ d' ™pelèbeuon kaˆ ™kertÒmeon ™pšessin: Cu vorbe-nfruntãtoare, cu batjocuri 435
Îl împroºcau. ªi-aºa zicea cutare
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: Din tinerii semeþi: „De bunã seamã
325 „Ã m£la Thlšmacoj fÒnon ¼min mermhr…zei. Gândeºte Telemah sã ne omoare.
½ tinaj ™k PÚlou ¥xei ¢mÚntoraj ºmaqÒentoj, Deci vrea s-aducã dânsul ajutoare
Din Sparta sau din Pilos nisiposul, 440
À Ó ge kaˆ Sp£rthqen, ™pe… nÚ per †etai a„nîj: Cãci prea de tot se zbate dupã asta.
º kaˆ e„j 'EfÚrhn ™qšlei, p…eiran ¥rouran, Ori vrea s-apuce calea spre Efira,
™lqe‹n, Ôfr' œnqen qumofqÒra f£rmak' ™ne…kV, Ca el de-acolo, din mãnoasa þarã
S-aduc-aici otrãvuri pierzãtoare
330 ™n d b£lV krhtÁri kaˆ ¹mšaj p£ntaj ÑlšssV.” ªi-n vin sã le strecoare ºi cu ele 445
¥lloj d' aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: Pe toþi sã ne rãpuie.” Altul zise:
„t…j d' od', e‡ ke kaˆ aÙtÕj „ën ko…lhj ™pˆ nhÕj „Dar cine ºtie dacã el pe mare
Cãlãtorind ºi lãinicind departe
tÁle f…lwn ¢pÒlhtai ¢lèmenoj éj per 'OdusseÚj; De-ai lui nu va pieri ca ºi Ulise.
oÛtw ken kaˆ m©llon Ñfšlleien pÒnon ¥mmin: ªi ne-ar prii aºa mai bine nouã, 450
335 kt»mata g£r ken p£nta dasa…meqa, o„k…a d' aâte Ne-am împãrþi avutu-i tot ºi casa-i
Am da-o mamei lui ºi celui care
toÚtou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi.”
I-ar fi bãrbat.” Aºa vorbeau flãcãii,
ìj f£n: Ð d' ØyÒrofon q£lamon kateb»seto patrÒj, Iar Telemah se coborî-n celarul
eÙrÚn, Óqi nhtÕj crusÕj kaˆ calkÕj œkeito Înalt ºi-ncãpãtor pe unde tata-i 455
Avea grãmezi de aur ºi de-aramã
™sq»j t' ™n chlo‹sin ¤lij t' eÙîdej œlaion.
ªi lãzi cu haine ºi de-ajuns în vase
340 ™n d p…qoi o‡noio palaioà ¹dupÒtoio Ulei mirositor. Steteau-nãuntru
›stasan, ¥krhton qe‹on potÕn ™ntÕj œcontej, Înºiruite la perete chiupuri
Cu vin curat ºi vechi, o bãuturã 460
˜xe…hj potˆ to‹con ¢rhrÒtej, e‡ pot' 'OdusseÝj
Cu gust plãcut, dumnezeiesc, pãstratã
o‡kade nost»seie kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj. De dragul lui Ulise ca sã beie
klhstaˆ d' œpesan san…dej pukinîj ¢raru‹ai, Când el acasã s-ar întoarce-odatã
Sleit de-atâtea suferinþi. Celarul
345 dikl…dej: ™n d gun¾ tam…h nÚktaj te kaˆ Ãmar
Avea închisã poarta cu canaturi 465
œsc', ¿ p£nt' ™fÚlasse nÒou poludre…Vsin, De scânduri groase, þapãn încheiate,
EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao. Pe unde zi ºi noapte sta de pazã
ªi-avea de toate grijã chelãriþa,
t¾n tÒte Thlšmacoj prosšfh q£lamÒnde kalšssaj:
Bãtrâna cea sfãtoasã Evriclèa.
Pe ea chemând-o, Telemah îi zise: 470
„ma‹', ¥ge d» moi onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fusson „Mãicuþã, hai ºi scoate-mi în ulcioare
350 ¹dÚn, Ótij met¦ tÕn larètatoj, Ön sÝ ful£sseij, Din vinul cel mai bun pãstrat de tine,
Gândind cã poate va veni vrodatã
ke‹non Ñomšnh tÕn k£mmoron, e‡ poqen œlqoi Nenorocitul, vrednicul meu tatã,
diogen¾j 'OduseÝj q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj. De va putea sã scape de la moarte. 475
dèdeka d' œmplhson kaˆ pèmasin ¥rson ¤pantaj. Vreo douãsprezece umple-mi ºi cu dopuri
Astupã-le vârtos ºi în burdufuri
™n dš moi ¥lfita ceàon ™ãrrafšessi doro‹sin: Cusute bine toarnã tu fãinã
355 e‡kosi d' œstw mštra mulhf£tou ¢lf…tou ¢ktÁj. La moarã mãcinatã ºi sã fie
aÙt¾ d' o‡h ‡sqi: t¦ d' ¡qrÒa p£nta tetÚcqw: De douãzeci mãsuri fãina toatã. 480
Tu singurã sã ºtii de treaba asta.
˜spšrioj g¦r ™gën aƒr»somai, ÐppÒte ken d¾ Sã fie strânse toate la o parte,
m»thr e„j Øperù' ¢nabÍ ko…tou te mšdhtai: Cãci eu de-acolo le ridic disearã
emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta, Când mama în iatac o sã se suie
ªi are sã se culce. Eu plec mâne 485
360 nÒston peusÒmenoj patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsw.” La Sparta ºi la Pilos nisiposul
ìj f£to, kèkusen d f…lh trofÕj EÙrÚkleia, Sã-ntreb de tata, s-aflu dacã vine.”
ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: Aºa-i vorbi, iar maica Evriclèa
De groazã prinse-a se boci ºi astfel,
„t…pte dš toi, f…le tšknon, ™nˆ fresˆ toàto nÒhma
Cu jale tânguindu-se, -i rãspunse: 490
œpleto; pÍ d' ™qšleij „šnai poll¾n ™pˆ ga‹an „Cum te-ai gândit, tu, fãtul meu, la asta?
365 moànoj ™ën ¢gaphtÒj; Ð d' êleto thlÒqi p£trhj ªi unde vrei sã mergi în largul lumii,
Tu singur, fiu iubit? Mãritu-þi tatã
diogen¾j 'OduseÝj ¢llognètJ ™nˆ d»mJ.
Pieri-n strãinãtate depãrtatã.
oƒ dš toi aÙt…k' „Ònti kak¦ fr£ssontai Ñp…ssw, ªi cum te-i duce,-ndatã peþitorii 495
éj ke dÒlJ fq…Vj, t£de d' aÙtoˆ p£nta d£swntai. Din urmã vor pândi sã te omoare
Cu vicleºug ºi-or împãrþi-ndesine
¢ll¦ mšn' aâq' ™pˆ so‹si kaq»menoj: oÙdš t… se cr¾
Întreagã-averea ta. Rãmâi tu darã
370 pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ p£scein oÙd' ¢l£lhsqai.” ªi bucurã-te-n pace de-ale tale.
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Nu trebuie sã suferi tu necazuri 500
Nemernicind pe marea cea pustie.”
„q£rsei, ma‹', ™peˆ oÜ toi ¥neu qeoà ¼de ge boul».
Dar socotitul Telemah îi zise:
¢ll' Ômoson m¾ mhtrˆ f…lV t£de muq»sasqai, „N-ai grijã, maicã, nu voi face asta
pr…n g' Ót' ¨n ñdek£th te duwdek£th te gšnhtai, De capul meu, un zeu îmi dete sfatul.
Ci jurã-te cã nu vei spune mamei 505
Nainte de vreo unsprezece zile
ªi chiar mai bine pânã ce n-aude
375 À aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai, Cã eu sunt dus ºi n-o apucã jalea,
æj ¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptV.” Ca nu cumva de plâns sã-ºi strice faþa.”
Aºa el zise, iar bãtrâna face 510
ìj ¥r' œfh, grhåj d qeîn mšgan Órkon ¢pèmnu. Un straºnic jurãmânt cã nu-l va spune.
aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon, ªi dupã ce se jurã pe toþi zeii,
aÙt…k' œpeit£ oƒ onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fussen, Ea scoate în ulcioare vin ºi toarnã
Fãinã în cusutele burdufuri.
380 ™n dš oƒ ¥lfita ceàen ™ãrrafšessi doro‹si: Iar Telemah apoi se-ntoarce-n salã, 515
Thlšmacoj d' ™j dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei. S-amestecã-ntre peþitori. Într-asta
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: La altceva se mai gândi Minerva:
Asemenea lui Telemah la faþã
Thlem£cJ e„ku‹a kat¦ ptÒlin õceto p£ntV, Schimbându-se, ea colinda oraºul,
ka… ·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon, Oprea pe oameni ºi le da de ºtire 520
385 ˜sper…ouj d' ™pˆ nÁa qo¾n ¢gšresqai ¢nègei. ªi-i îndemna spre searã sã s-adune
La vasul iute-plutitor, pe care
¹ d' aâte Fron…oio No»mona fa…dimon uƒÕn De la feciorul falnic al lui Froniu,
Étee nÁa qo»n: Ð dš oƒ prÒfrwn Øpšdekto. De la Noèmon îl ceru, ºi dânsul
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: Cu drag îl jurui. Iar mai în urmã, 525
Când soarele-asfinþise ºi amurgul
kaˆ tÒte nÁa qo¾n ¤lad' e‡ruse, p£nta d' ™n aÙtÍ
Întunecase drumurile toate,
390 Ópl' ™t…qei, t£ te nÁej ™ässelmoi foršousi. Împinse atunci corabia pe mare
stÁse d' ™p' ™scatiÍ limšnoj, perˆ d' ™sqloˆ ˜ta‹roi ªi-o pregãti cu feluri de dichisuri
Purtate de un vas ºi pe la capul 530
¡qrÒoi ºgeršqonto: qe¦ d' êtrunen ›kaston.
Limanului o-nþepeni, ºi-ntr-însul
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Corãbieri se strânserã-mpreunã,
bÁ ·' ‡menai prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio: Iar zâna-nsufleþi pe fiecare.
Atunci ºi alta mai fãcu Minerva:
395 œnqa mnhst»ressin ™pˆ glukÝn Ûpnon œceue,
Se furiºã în casa lui Ulise 535
pl£ze d p…nontaj, ceirîn d' œkballe kÚpella. La peþitori, le picurã pe gene
oƒ d' eÛdein êrnunto kat¦ ptÒlin, oÙd' ¥r' œti d¾n Somn dulce-ademenindu-i, când beau vinul
ªi cupele luându-le din mânã.
e†at', ™pe… sfisin Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipten.
Deci ei plecarã prin oraº sã doarmã,
aÙt¦r Thlšmacon prosšfh glaukîpij 'Aq»nh Cãdeau de somn ºi nu mai stau la masã. 540
400 ™kprokalessamšnh meg£rwn ™Ý naietaÒntwn, Apoi Minerva cea cu ochi albaºtri,
Din nou la chip ºi-n glas leitã Mentor,
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n:
Pofti pe Telemah afarã-n faþa
„Thlšmac', ½dh mšn toi ™ãkn»midej ˜ta‹roi Palatului: „Voinice,-i zise, iatã
e†at' ™p»retmoi, t¾n s¾n potidšgmenoi Ðrm»n: Stau gata-acuma soþii tãi la vâsle, 545
¢ll' ‡omen, m¾ dhq¦ diatr…bwmen Ðdo‹o.” Aºteaptã sã porniþi. Deci haidem iute,
Sã nu mai zãbovim cãlãtoria.”
405 ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh Aºa vorbi ºi grabnicã zeiþa
karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Porni nainte, el mergea în urmã.
[aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan,] Iar când spre vas se coborau la mare 550
Pe prund, gãsirã-acolo pe tovarãºi
eáron œpeit' ™pˆ qinˆ k£rh komÒwntaj ˜ta…rouj. Cu plete lungi. ªi Telemah le zise:
to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „Haidem, fârtaþi, merindele s-aducem,
410 „deàte, f…loi, ½a ferèmeqa: p£nta g¦r ½dh Cãci ele stau grãmadã strânse-acasã.
Nimic nu ºtie mama de plecare, 555
¡qrÒ' ™nˆ meg£rJ: m»thr d' ™m¾ oÜ ti pšpustai, Nici roabele, afarã doar de una.”
oÙd' ¥llai dmJa…, m…a d' o‡h màqon ¥kousen.” Aºa grãi ºi el purcese-ntâiul,
ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto. Iar ei din urmã. Toate le cãrarã
ªi-n vasul plutitor le-adãpostirã
oƒ d' ¥ra p£nta fšrontej ™ãssšlmJ ™nˆ nh Cum poruncise fiul lui Ulise. 560
415 k£tqesan, æj ™kšleusen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. El se sui la urmã-n vas, Minerva
¨n d' ¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh, Naintea lui ºezu pe dupã cârma
Corãbiei ºi Telemah alãturi.
nh d' ™nˆ prumnÍ kat' ¥r' ›zeto: ¥gci d' ¥r' aÙtÁj
Corãbierii dezlegarã vasul,
›zeto Thlšmacoj. toˆ d prumn»si' œlusan, Apoi intrarã ºi pe bãnci ºezurã. 565
¨n d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon. Minerva le stârni un vânt prielnic,
Munteanul ce pe-ntunecata mare
420 to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh,
Sufla ºi ºuiera cu-nverºunare.
¢kraÁ zšfuron, kel£dont' ™pˆ o‡nopa pÒnton. Iar Telemah, zorind pe-ai lui tovarãºi,
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen Le-orândui sã puie-acum dichisul; 570
Ei ascultau de vorba lui ºi-ndatã
Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan.
Catargul cel de brad îl ridicarã
ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj ªi-l împlântarã-n grinda cea scobitã
425 stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan, ªi bine-l arcãnirã-n douã laturi
ªi-ntinserã pe el vintrele albe 575
›lkon d' ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsin.
Cu bine rãsucitele curele.
œmprhsen d' ¥nemoj mšson ƒst…on, ¢mfˆ d kàma Iar pânza se umfla, de vânt bãtutã,
ste…rV porfÚreon meg£l' ‡ace nhÕj „oÚshj: ªi valu-ntunecat vuia în jurul
Grindeiului corãbiei pornite;
[¹ d' œqeen kat¦ kàma diapr»ssousa kšleuqon.]
Ea alerga ºi drum tãia pe ape. 580
430 dhs£menoi d' ¥ra Ópla qo¾n ¢n¦ nÁa mšlainan Iar când aºa ei puserã dichisul
431 st»santo krhtÁraj ™pistefšaj o‡noio, Corãbiei lor repezi ºi smolite,

le‹bon d' ¢qan£toisi qeo‹s' a„eigenštVsin, Turnarã vin ºi cu ulcioare pline
Fãcurã paos zeilor cei pururi
™k p£ntwn d m£lista DiÕj glaukèpidi koÚrV. ªi mai ales Minervei cea cu ochii 585
pannuc…h mšn ·' ¼ ge kaˆ ºî pe‹re kšleuqon. Strãlucitori. Iar zâna peste noapte
ªi pânã-n zori cãlãtori cu dânºii.
ODUSSEIAS G Cântul III
Când soarele din strãlucinda mare

'Hšlioj d' ¢nÒrouse, lipën perikallša l…mnhn, Ieºi pe bolta cerului de-aramã
oÙranÕn ™j polÚcalkon, †n' ¢qan£toisi fae…noi Spre-a lumina pe zei ºi-orice suflare
De pe pãmântul darnic în bucate,
kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran:
Sosirã ei cu vasul lor la Pilos, 5
oƒ d PÚlon, NhlÁoj ™ãkt…menon ptol…eqron, A lui Neleu temeinicã cetate.
5 Œxon: toˆ d' ™pˆ qinˆ qal£sshj ƒer¦ ·šzon, Pe mal aveau pilenii sãrbãtoare
Cinstind pe-al mãrii zeu albastru-n plete.
taÚrouj pammšlanaj, ™nos…cqoni kuanoca…tV.
Buhai murgani jertfeau pe-a lui altare
™nnša d' ›drai œsan, penthkÒsioi d' ™n ˜k£stV În nouã ºezãtori. La fiecare 10
e†ato, kaˆ proÜconto ˜k£stoqi ™nnša taÚrouj. ªedeau bãrbaþii stol câte cinci sute
ªi vite aveau în faþã câte nouã.
eâq' oƒ spl£gcna p£santo, qeù d' ™pˆ mhr…' œkhan,
Gustau cu toþii fripte mãruntaie
10 oƒ d' „qÝj kat£gonto „d' ƒst…a nhÕj ™shj ªi zeului ardeau alese buturi.
ste‹lan ¢e…rantej, t¾n d' érmisan, ™k d' œban aÙto…: Iar cãlãtorii traserã de-a dreptul 15
™k d' ¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh. ªi strânserã vintrelele, -odgonirã
Corabia-n liman, apoi ieºirã,
tÕn protšrh prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Minerva-ntâi, iar Telemah din urmã,
„Thlšmac', oÙ mšn se cr¾ œt' a„doàj oÙd' ºbaiÒn: ªi ea cu graiul i-apucã nainte:
15 toÜneka g¦r kaˆ pÒnton ™pšplwj, Ôfra pÚqhai „Tu, Telemah, sã n-ai acum sfialã 20
Cât de puþin. De-aceea doar pe mare
patrÒj, Ópou kÚqe ga‹a kaˆ Ón tina pÒtmon ™pšspen. Cãlãtoriºi, ca tu sã-ntrebi de tata,
¢ll' ¥ge nàn „qÝj k…e Nšstoroj ƒppod£moio: Ce soart-avu ºi ce pãmânt l-ascunse.
e‡domen ¼n tina mÁtin ™nˆ st»qessi kškeuqe. Sã mergi întins la cãlãreþul Nestor,
Ca sã vedem ce-o fi ºtiind de dânsul. 25
[l…ssesqai dš min aÙtÒn, Ópwj nhmertša e‡pV:] Tu roagã-te de el sã-þi spuie verde,
20 yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st….” Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar chibzuitul Telemah rãspunde:
„Dar cum sã merg ºi sã mã port cu dânsul?
„Mšntor, pîj t' ¥r' ‡w, pîj t' ¨r prosptÚxomai aÙtÒn; La grai cu rost nu sunt deprins, o, Mentor, 30
oÙdš t… pw mÚqoisi pepe…rhmai pukino‹sin: Ruºine-i ca un tânãr sã întrebe
a„dëj d' aâ nšon ¥ndra gera…teron ™xeršesqai.” Pe un bãtrân.” Dar zâna-aºa-l învaþã:
110 ODUSSEAIS. G ODISEEA. CÂNTUL III 111
25 tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „La unele o sã te-ajute mintea,
„Thlšmac', ¥lla mn aÙtÕj ™nˆ fresˆ sÍsi no»seij, La altele vrun zeu, cãci nu-mi închipui
Cã te-ai nãscut ºi ai crescut pe lume 35
¥lla d kaˆ da…mwn Øpoq»setai: oÙ g¦r Ñw Neocrotit de zei”. Aºa vorbindu-i,
oÜ se qeîn ¢škhti genšsqai te trafšmen te.” Porni nainte repede Minerva,
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh Iar el pãºi pe urmele zeiþei.
Sosirã ei în toiul sãrbãtorii
30 karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Pilenilor, pe unde sta moº Nestor 40
Œxon d' ™j Pul…wn ¢ndrîn ¥gur…n te kaˆ ›draj, Cu fiii lui. Tovarãºii alãturi
œnq' ¥ra Nšstwr Âsto sÝn uƒ£sin, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi Ospãþul pregãteau, frigeau la cãrnuri
ªi în frigãri înfeliau o parte.
da‹t' ™ntunÒmenoi krša t' êptwn ¥lla t' œpeiron. Dar cum vãzurã pe strãini, grãmadã
oƒ d' æj oân xe…nouj ‡don, ¡qrÒoi Ãlqon ¤pantej, Venirã toþi, îi strânserã de mânã, 45
35 cers…n t' ºsp£zonto kaˆ ˜dri£asqai ¥nwgon. ªi-i îmbiarã-n rând cu ei sã ºadã.
Întâi dar Pisistrat Nestorianul
prîtoj Nestor…dhj Peis…stratoj ™ggÚqen ™lqën S-apropie ºi pe-amândoi de mânã
¢mfotšrwn ›le ce‹ra kaˆ †drusen par¦ daitˆ Cu drag luându-i, i-aºezã la praznic
kèesin ™n malako‹sin, ™pˆ yam£qois' ¡l…Vsi, Pe blãnuri moi peste prundiºul mãrii, 50
Pe-aproape de-a lui frate Trasimede,
p£r te kasign»tJ Qrasum»de kaˆ patšri ú.
De tatãl lui. Le împãrþi fripturã,
40 dîke d' ¥ra spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceue ªi vin turnã într-un potir de aur.
cruse…J dšpa: deidiskÒmenoj d proshÚda Direse-apoi potirul spre Minerva
ªi zise-aºa: „Închin-acum, strãine, 55
Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÕj a„giÒcoio:
Stãpânitorului Neptun, cãci tocmai
„eÜceo nàn, ð xe‹ne, Poseid£wni ¥nakti: La praznicul acestui zeu venirãþi.
toà g¦r kaˆ da…thj ºnt»sate deàro molÒntej. Închinã-te ºi-ureazã cum e data
ªi-ntinde apoi ºi soþului paharul
45 aÙt¦r ™p¾n spe…sVj te kaˆ eÜxeai, ¿ qšmij ™st…,
Cu vin mieros; s-o fi-nchinând ºi dânsul 60
dÕj kaˆ toÚtJ œpeita dšpaj melihdšoj o‡nou La zei, de care toþi avem nevoie.
spe‹sai, ™peˆ kaˆ toàton Ñomai ¢qan£toisin El e mai mic, de-o seamã-ar fi cu mine,
De-aceea-ntâi þi-l dau potirul þie.”
eÜcesqai: p£ntej d qeîn catšous' ¥nqrwpoi.
Aºa vorbi, ºi i-a-nmânat paharul.
¢ll¦ neèterÒj ™stin, Ðmhlik…h d' ™moˆ aÙtù: Se bucurã Minerva de purtarea-i 65
50 toÜneka soˆ protšrJ dèsw crÚseion ¥leison.” Cuminte ºi la locul ei, cã-i dete
ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¹dšoj o‡nou:
ca‹re d' 'Aqhna…h pepnumšnJ ¢ndrˆ dika…J,
oÛneka oŒ protšrV dîke crÚseion ¥leison: Chiar ei întâi potirul cel de aur,
aÙt…ka d' eÜceto poll¦ Poseid£wni ¥nakti: ªi-ndatã pe Neptun rugà fierbinte:
„Ascultã-mã, Neptun, zguduitorul
55 „klàqi, Pose…daon gai»oce, mhd meg»rVj Pãmântului, ºi nu te pune-n poarã 70
¹m‹n eÙcomšnoisi teleutÁsai t£de œrga. Cu noi cei rugãtori la-ndeplinirea
Nšstori mn prètista kaˆ uƒ£si kàdoj Ôpaze, Urãrilor. Dar mai întâi de toate
Pe Nestor ºi pe fiii lui mãreºte-i
aÙt¦r œpeit' ¥lloisi d…dou car…essan ¢moib¾n ªi pentru marea sãrbãtoare-a jertfei
sÚmpasin Pul…oisin ¢gakleitÁj ˜katÒmbhj. Frumos pe toþi pilenii rãsplãteºte-i. 75
60 dÕj d' œti Thlšmacon kaˆ ™m pr»xanta nšesqai, ªi fã ca Telemah, când ne-om întoarce,
Sã fi-mplinit chemarea pentru care
oÛneka deàr' ƒkÒmesqa qoÍ sÝn nh mela…nV.” Venirãm pe corabia cea iute.”
ìj ¥r' œpeit' ºr©to kaˆ aÙt¾ p£nta teleÚta. Aºa urà ºi-ndeplinea ea însãºi;
dîke d Thlem£cJ kalÕn dšpaj ¢mfikÚpellon: Dãdu apoi lui Telemah potirul 80
Frumos îngemãnat, cu care dânsul
ìj d' aÜtwj ºr©to 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. De-asemenea-nchinã dumnezeirii.
65 oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto, Pilenii rumenirã carnea toatã,
mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta. O traserã din foc, o împãrþirã
ªi s-apucarã de slãvitul praznic. 85
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto,
Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: Deschise vorba cãlãreþul Nestor:
„nàn d¾ k£lliÒn ™sti metallÁsai kaˆ ™ršsqai „Mai bine acum când toþi se sãturarã,
Sã întrebãm noi cine sunt strãinii.
70 xe…nouj, o† tinšj e„sin, ™peˆ t£rphsan ™dwdÁj.
Voi, oaspeþi, cine sunteþi ºi de unde 90
ð xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa; Cãlãtoriþi pe-al apei drum? Cu treabã
½ ti kat¦ prÁxin Ã mayid…wj ¢l£lhsqe Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare
Ca lotri care umblã în poghiazuri
oŒ£ te lhstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai
ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?”
yuc¦j parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;” Iar chibzuitul Telemah rãspunse 95
75 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda, Cutezãtor, cã-l sprijini Minerva
Sã-ntrebe despre dusul lui pãrinte.
qars»saj: aÙt¾ g¦r ™nˆ fresˆ q£rsoj 'Aq»nh
ªi nume bun sã-ºi capete-ntre oameni.
qÁc', †na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito, ªi zise-aºa: „Tu, Nestor Neleiene,
[ºd' †na min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin:] Mândria mare-a neamului ahaic, 100
Mã-ntrebi cine suntem; eu þi-o voi spune.
„ð Nšstor Nhlh£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn,
80 e‡reai ÐppÒqen e„mšn: ™gë dš kš toi katalšxw.
¹me‹j ™x 'Iq£khj Ùponhou e„l»louqmen: Venirãm din Itaca de sub Neion

prÁxij d' ¼d' „d…h, oÙ d»mioj, ¿n ¢goreÚw. ªi nu e vorba de vro treab-a obºtii,
Ci de nevoia casei mele. Umblu
patrÕj ™moà klšoj eÙrÝ metšrcomai, ½n pou ¢koÚsw, Sã aflu ºtiri despre vestitu-mi tatã, 105
d…ou 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón potš fasi Ulise multpãþitul, despre care
85 sÝn soˆ marn£menon Trèwn pÒlin ™xalap£xai. Se zice cã-n rãzboi, de tine alãturi,
Luase Troia. Despre toþi vitejii
¥llouj mn g¦r p£ntaj, Ósoi Trwsˆn polšmizon, Ceilalþi care luptarã cu troienii,
peuqÒmeq', Âci ›kastoj ¢pèleto lugrù ÑlšqrJ: Din auzite ºtim unde-ºi aflarã 110
ke…nou d' aâ kaˆ Ôleqron ¢peuqša qÁke Kron…wn. O moarte-amarã. Numai el de Joe
Menit a fost necunoscut sã piarã.
oÙ g£r tij dÚnatai s£fa e„pšmen ÐppÒq' Ôlwlen, Nu poate apriat sã spuie nimeni
90 e‡ q' Ó g' ™p' ºpe…rou d£mh ¢ndr£si dusmenšessin, Unde-a murit. L-or fi rãpus pe dânsul
e‡ te kaˆ ™n pel£gei met¦ kÚmasin 'Amfitr…thj. Duºmanii pe uscat, sau chiar pe mare 115
O fi-nghiþit de undele Amfitritei.
toÜneka nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa De-aceea vin ºi-þi cad eu la picioare
ke…nou lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj Sã-mi spui ce ºtii de jalnica-i sfârºire,
Ñfqalmo‹si teo‹sin, À ¥llou màqon ¥kousaj De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii.
Ori auzit-ai povestind-o altul 120
95 plazomšnou: perˆ g£r min ÑzurÕn tške m»thr:
Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni
mhdš t… m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn, Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul.
¢ll' eâ moi kat£lexon Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj. Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine,
Ci spune-aievea ce-ai vãzut ca martor.
l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj 'OdusseÚj,
Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine 125
À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã
100 d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…: ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã
Odinioarã-n Troia când nevoia
tîn nàn moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.”
Vã copleºea pe toþi aheii – adu-þi
tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: Aminte acum ºi spune-mi adevãrul.” 130
„ð f…l', ™pe… m' œmnhsaj ÑzÚoj, ¿n ™n ™ke…nJ Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunde:
„Iubitul meu, tu-mi pomeneºti de greul
d»mJ ¢nštlhmen mšnoj ¥scetoi uŒej 'Acaiîn,
ªi caznele ce-avurãm noi aheii,
105 ºmn Ósa xÝn nhusˆn ™p' ºeroeidša pÒnton Amarnici luptãtori, în þar-aceea.
plazÒmenoi kat¦ lhd', ÓpV ¥rxeien 'AcilleÚj, Vai, câte-am pãtimit pe murga mare 135
Când rãtãceam pe vase dupã pradã
ºd' Ósa kaˆ perˆ ¥stu mšga Pri£moio ¥naktoj
Mânaþi fiind de-Ahile, câte iarã
Prin harþele din jur de sub cetatea
marn£meq': œnqa d' œpeita katšktaqen Óssoi ¥ristoi: Cea mare-a craiului Priam, pe unde
œnqa mn A‡aj ke‹tai ¢r»oj, œnqa d' 'AcilleÚj, Cãzurã-apoi vitejii cei de frunte! 140
Acolo zace Aias cel rãzboinic,
110 œnqa d P£trokloj, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj, ªi-Ahile, ºi Patroclu cel de-o seamã
œnqa d' ™mÕj f…loj uƒÒj, ¤ma kraterÕj kaˆ ¢tarb»j, Cu zeii de ºoiman. Acolo zace
'Ant…locoj, perˆ mn qe…ein tacÝj ºd macht»j: ªi Antiloh, voinicul ºi alesul
Fecior al meu, neîntrecut în arme 145
¥lla te pÒll' ™pˆ to‹j p£qomen kak£: t…j ken ™ke‹na ªi-n repejunea lui. ªi alte multe
p£nta ge muq»saito kataqnhtîn ¢nqrèpwn; Pãþirãm noi atunci. Dar cine poate
115 oÙd' e„ pent£etšj ge kaˆ ˜x£etej param…mnwn De-a fir-a-pãr sã le înºire toate?
Sã stai ºi cinci ºi ºase ani de-a rândul
™xeršoij, Ósa ke‹qi p£qon kak¦ d‹oi 'Acaio…: Sã-ntrebi de toate câte suferirã 150
pr…n ken ¢nihqeˆj s¾n patr…da ga‹an †koio. Sãracii cãpitani ahei la Troia,
e„n£etej g£r sfin kak¦ ·£ptomen ¢mfišpontej Cã tot nainte de-a-ncheia povestea
Þi s-ar urî ºi ai pleca în þarã,
panto…oisi dÒloisi, mÒgij d' ™tšlesse Kron…wn. Cãci nouã ani într-una fãrã preget
120 œnq' oÜ t…j pote mÁtin Ðmoiwq»menai ¥nthn Cercam noi fel ºi chip sã-i dãm de capãt 155
½qel', ™peˆ m£la pollÕn ™n…ka d‹oj 'OdusseÝj Rãzboiului, ºi Dumnezeu la urmã,
Cu chiu, cu vai, abia ne-a dat izbânda.
panto…oisi dÒloisi, pat¾r teÒj, e„ ™teÒn ge
Pe vremea-aceea-n tabãrã nici unul
ke…nou œkgonÒj ™ssi: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta. Nu sta sã se mãsoare cu Ulise
Ã toi g¦r màqo… ge ™oikÒtej, oÙdš ke fa…hj În agerimea minþii; pe oricine 160
Grozav îl dovedea cu isteþimea
125 ¥ndra neèteron ïde ™oikÒta muq»sasqai.
Mãritul tãu pãrinte, cã pesemne
œnq' Ã toi eŒoj mn ™gë kaˆ d‹oj 'OdusseÝj Eºti fiul lui. Uimit mã uit la tine
oÜte pot' e„n ¢gorÍ d…c' ™b£zomen oÜt' ™nˆ boulÍ, Cum dupã vorbã-i semeni. Nici n-ai crede
C-ar semãna un tânãr la vorbire 165
¢ll' ›na qumÕn œconte nÒJ kaˆ ™p…froni boulÍ
Aºa cu el. Cât a þinut rãzboiul,
frazÒmeq' 'Arge…oisin Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito. Eu ºi Ulise nu ne dezbinarãm
130 aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, Vreodatã-n adunare ºi la sfatul
Bãtrânilor, ci tot uniþi, cu mintea
[bÁmen d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj,]
ªi chibzuirea ne trudeam s-aducem 170
kaˆ tÒte d¾ ZeÝj lugrÕn ™nˆ fresˆ m»deto nÒston Oºtirii noastre cel mai mare bine.
Dar când cetatea lui Priam luarãm,
Purceserãm pe mare, însã zeii
Ne-mprãºtiarã ºi ne-a fost întorsul
Nenorocit, ursit aºa de Joe, 175
'Arge…ois', ™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi Cã n-am fost drepþi ºi-ntregi la cap cu toþii.
135 p£ntej œsan: tî sfewn polšej kakÕn oton ™pšspon De-aceea mulþi avurã soartã tristã,
Cã-i urmãri urgia pierzãtoare
m»nioj ™x ÑloÁj glaukèpidoj Ñbrimop£trhj, A zânei cea cu ochi albaºtri, fiica
¼ t' œrin 'AtredVsi met' ¢mfotšroisin œqhke. Puternicului tatã, care puse 180
të d kalessamšnw ¢gor¾n ™j p£ntaj 'AcaioÚj, La sfadã-atunci pe amândoi Atrizii.

Chemarã ei la sfat pe toþi aheii,
m£y, ¢t¦r oÙ kat¦ kÒsmon, ™j ºšlion katadÚnta, – Pe negândite, aºa cum le-abãtuse,
140 oƒ d' Ãlqon o‡nJ bebarhÒtej uŒej 'Acaiîn, – ªi-aheii beþi venirã-n adunare.
màqon muqe…sqhn, toà e†neka laÕn ¥geiran. Iar ei le-au spus cuvântul pentru care 185
Fu oastea-ntrulocatã. Menelaos
œnq' Ã toi Menšlaoj ¢nègei p£ntaj 'AcaioÝj Povãþuia pe-ahei s-apuce calea
nÒstou mimnÇskesqai ™p' eÙrša nîta qal£sshj: Pe largul spate-al mãrii; Agamemnon
oÙd' 'Agamšmnoni p£mpan ˜»ndane: boÚleto g£r ·a Nicicum nu se-nvoia, dorind mai bine
În loc sã þie oastea ca sã-nchine 190
145 laÕn ™rukakšein ·šxai q' ƒer¦j ˜katÒmbaj, Jertfiri de-o sutã de juncani, s-aline
æj tÕn 'Aqhna…hj deinÕn cÒlon ™xakšsaito, Mânia cea urgelnic-a Minervei.
n»pioj, oÙd tÕ Édh, Ö oÙ pe…sesqai œmellen: Dar nu ºtia cã n-avea el s-o-mbune
Nesocotitul; nu aºa de iute
oÙ g£r t' aya qeîn tršpetai nÒoj a„n ™Òntwn.
Se mutã gândul zeilor. ªi astfel 195
ìj të mn calepo‹sin ¢meibomšnw ™pšessin Rãmase pe a lor ºi se ciocnirã
150 ›stasan: oƒ d' ¢nÒrousan ™ãkn»midej 'Acaioˆ Cu vorbe grele-Atrizii, ºi aheii
Se ridicarã din sobor cu zarvã
ºcÍ qespes…V, d…ca dš sfisin ¼ndane boul».
De negrãit ºi se-mpãrþirã-n douã.
nÚkta mn ¢šsamen calep¦ fresˆn Ðrma…nontej ªi noaptea învrãjbiþi o petrecurãm, 200
¢ll»lois': ™pˆ g¦r ZeÝj ½rtue pÁma kako‹o: Cã Cel-de-sus ne-a dat rãstriºte mare.
Iar dimineaþa traserãm pe mare
ºîqen d' oƒ mn nšaj ›lkomen e„j ¤la d‹an
Corãbiile unii ºi-nluntrarãm
155 kt»mat£ t' ™ntiqšmesqa baquzènouj te guna‹kaj. Avutul ºi femei frumos încinse.
¹m…seej d' ¥ra laoˆ ™rhtÚonto mšnontej Cealaltã jumãtate din oºtire, 205
Fiind þinutã-n loc, rãmase-acolo
aâqi par' 'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn:
Pe lângã-Atride Agamemnon craiul.
¹m…seej d' ¢nab£ntej ™laÚnomen: aƒ d m£l' ðka Iar noi suind în vase-atunci plecarãm
œpleon, ™stÒresen d qeÕj megak»tea pÒnton. ªi vasele pluteau aºa de iute!
Noianu-ntins un zeu îl netezise. 210
160 ™j Tšnedon d' ™lqÒntej ™ršxamen ƒr¦ qeo‹sin,
Când noi sosirãm în Tenèdos, dornici
De casa noastrã, zeilor jerfirãm.
o‡kade ƒšmenoi: ZeÝj d' oÜ pw m»deto nÒston, Dar încã nu vru Joe sã ne-ntoarcem,
scštlioj, Ój ·' œrin ðrse kak¾n œpi deÚteron aâtij. Nemilostivul, ºi aprinse iarã
A certei parã. Dintre noi o parte 215
oƒ mn ¢postršyantej œban nšaj ¢mfiel…ssaj Sub iscusitul, vrednicul Ulise
¢mf' 'OdusÁa ¥nakta dafrona poikilom»thn, Se-ntoarserã napoi cu-a lor corãbii
165 aâtij ™p' 'AtredV 'Agamšmnoni Ãra fšrontej: Spre-a mulþumi pe craiul Agamemnon,
Iar eu, luându-mi stolul meu de vase,
aÙt¦r ™gë sÝn nhusˆn ¢ollšsin, a† moi œponto, Pornii la drum, simþind cã nu-i a bine. 220
feàgon, ™peˆ g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn. Plecã ºi bãtãiosul Diomede
feàge d Tudšoj uƒÕj ¢r»oj, ðrse d' ˜ta…rouj. Zorind pe-ai lui. Târziu în urma noastrã
Plecã ºi el, bãlanul Menelaos,
Ñy d d¾ met¦ nî k…e xanqÕj Menšlaoj, ªi ne-ntâlni la Lesbos în rãstimpul
170 ™n LšsbJ d' œkicen dolicÕn plÒon Ðrma…nontaj, Când stam la chibzuri încotro-i mai bine 225
À kaqÚperqe C…oio neo…meqa paipalošsshj, S-o apucãm în lunga noastrã cale:

Mai sus de Chios cel stâncos, de-a dreptul
n»sou œpi Yur…hj, aÙt¾n ™p' ¢ristšr' œcontej, Spre Psiria ostrovul, ºi pe-acesta
Ã Øpšnerqe C…oio par' ºnemÒenta M…manta. La stânga sã-l avem, ori mai la vale
Ætšomen d qeÕn fÁnai tšraj: aÙt¦r Ó g' ¼min De Chios sã cotim Mimant vântosul? 230
Ceream de sus un semn sã ni s-arate,
175 de‹xe, kaˆ ºnègei pšlagoj mšson e„j EÜboian
ªi semnul ni se-nvederã ºi spuse
tšmnein, Ôfra t£cista Øpk kakÒthta fÚgoimen. La mijloc sã rãzbatem largul mãrii
ðrto d' ™pˆ ligÝj oâroj ¢»menai: aƒ d m£l' ðka De-a dreptul cãtre insula Eubea
Spre-a ne feri mai iute de nãpastã. 235
„cquÒenta kšleuqa dišdramon, ™j d GeraistÕn
Porni un vânt ºuierãtor sã sufle
™nnÚciai kat£gonto: Poseid£wni d taÚrwn ªi repede mânam pe cãi pescoase
180 pÒll' ™pˆ mÁr' œqemen, pšlagoj mšga metr»santej. ªi peste noapte la Gerest sosirãm,
ªi lui Neptun jertfirãm multe buturi
tštraton Ãmar œhn, Ót' ™n ”Arge nÁaj ™saj
De tauri dup-atâta mers pe ape. 240
Tudedew ›taroi Diom»deoj ƒppod£moio În ziua cea de-a patra-au fost în Argos
†stasan: aÙt¦r ™gè ge PÚlond' œcon, oÙdš pot' œsbh Corãbiile ce vâslirã soþii
Viteazului, de cai domolitorul
oâroj, ™peˆ d¾ prîta qeÕj prošhken ¢Ánai.
Tidide Diomed. Iar eu spre Pilos
185 ìj Ãlqon, f…le tšknon, ¢peuq»j, oÙdš ti oda Mã îndrumai, cã nu slãbi vreodatã 245
Prielnic-adiere ce-o pornise
De la-nceput un zeu pe-a noastrã cale.
Aºa venii ºi n-auzii nimica,
Tu, fãtul meu; de-aceea nu ºtiu care
ke…nwn, o† t' ™s£wqen 'Acaiîn o† t' ¢pÒlonto. Dintre ahei pieri sau mai viazã. 250
Óssa d' ™nˆ meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisi Iar tot ce-am auzit, de când mã aflu
În casa mea, poþi ºti-o de la mine.
peÚqomai, ¿ qšmij ™st…, da»seai, oÙdš se keÚsw. Þi-oi spune-o drept, aºa cum se cuvine.
eâ mn MurmidÒnaj f£s' ™lqšmen ™gcesimèrouj, Se zice c-a fost cu noroc întorsul
190 oÞj ¥g' 'AcillÁoj megaqÚmou fa…dimoj uƒÒj, Lãncerilor destoinici, mirmidonii, 255
Mânaþi de fiul cel slãvit ºi falnic
eâ d filokt»thn, Poi£ntion ¢glaÕn uƒÒn. Al marelui, viteazului Ahile.
p£ntaj d' 'IdomeneÝj Kr»thn e„s»gag' ˜ta…rouj, Asemenea ºi Filoctet, feciorul
o‰ fÚgon ™k polšmou, pÒntoj dš oƒ oÜ tin' ¢phÚra. Mãreþ al lui Peant. Idomeneus
Napoi ºi-aduse-n Creta oastea toatã 260
'Atredhn d kaˆ aÙtoˆ ¢koÚete nÒsfin ™Òntej, Cât a putut scãpa nevãtãmatã,
195 éj t' Ãlq' éj t' A‡gisqoj ™m»sato lugrÕn Ôleqron. Cãci nu-nghiþise marea pe nici unul.
¢ll' Ã toi ke‹noj mn ™pismugerîj ¢pšteisen. Iar despre Agamemnon auzirãþi
ªi voi, mãcar cã locuiþi departe,
æj ¢gaqÕn kaˆ pa‹da katafqimšnoio lipšsqai Cã el s-a-ntors ºi ce hainã moarte 265
¢ndrÒj, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™te…sato patrofonÁa, I-a dat Egist vicleanul, care însã
A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta. Amar o mai plãti. De-aceea-i bine
Ca omul dupã moarte-un fiu sã lase
200 kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te,
Ca sã-l rãzbune, cum a fost Oreste,
¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV.” Cã el ucise pe omorâtorul 270
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Vestitului sãu tatã. Cum se vede,
ªi tu eºti, dragul meu, frumos ºi mare
„ð Nšstor Nhlh£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn,
ªi deci destul de tare, ca urmaºii
kaˆ l…hn ke‹noj mn ™te…sato, ka… oƒ 'Acaioˆ De bine sã vorbeascã ºi de tine.”
205 o‡sousi klšoj eÙrÝ kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid»n. Chititul Telemah rãspunse: „Nestor, 275
Tu marea fal-a neamului ahaic,
aŠ g¦r ™moˆ toss»nde qeoˆ dÚnamin periqe‹en,
Prea bine-ºi rãzbunã Orest pe dânsul,
te…sasqai mnhstÁraj Øperbas…hj ¢legeinÁj, Cã n-au sã-l uite niciodatã-aheii
o† tš moi Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai. ªi mare slavã-i vor cânta urmaºii.
Sã-mi dea ºi mie-aºa putere zeii 280
¢ll' oÜ moi toioàton ™pšklwsan qeoˆ Ôlbon,
Sã mã rãzbun pe peþitorii mamei,
210 patr… t' ™mù kaˆ ™mo…: nàn d cr¾ tetl£men œmphj.” Cã prea mã doare-a lor nelegiuire.
Cum râs de mine-ºi fac ºi pun la cale
Blestemãþii! Dar nu ursirã zeii
Ca astfel de noroc s-am eu ºi tata. 285
Deci trebuie sã mã supun nevoii.”
tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: La asta-i zice cãlãreþul Nestor:
„ð f…l', ™peˆ d¾ taàt£ m' ¢nšmnhsaj kaˆ œeipej, „Iubitul meu, dã-mi voie de-o-ntrebare;
Fiindcã mi-aminteºti ºi spui acestea
fasˆ mnhstÁraj sÁj mhtšroj e†neka polloÝj ªi-aud cã-n ciuda ta la tine-acasã 290
215 ™n meg£rois' ¢škhti sšqen kak¦ mhcan£asqai. Ca niºte hoþi se poartã peþitorii
e„pš moi, º ˜kën Øpod£mnasai, Ã sš ge laoˆ Cei mulþi ai mamei tale, spune-mi mie:
Te laºi batjocorit de bunãvoie?
™cqa…rous' ¢n¦ dÁmon, ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ. Sau te urãsc locuitorii þãrii
t…j d' od' e‡ kš potš sfi b…aj ¢pote…setai ™lqèn, ªi-ascultã spusa vrunui zeu? Dar ce ºtii 295
À Ó ge moànoj ™ën À kaˆ sÚmpantej 'Acaio…; De nu se-ntoarce tatãl tãu vrodatã

ªi nu le va plãti nemernicia
220 e„ g£r s' ìj ™qšloi filšein glaukîpij 'Aq»nh, Sau singur, sau urmat de toþi aheii!
æj tÒt' 'OdussÁoj perik»deto kudal…moio Sã fii tu drag Minervei cea cu ochii
d»mJ œni Trèwn. Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio…: – Strãluminoºi, precum a fost Ulise, 300
Slãvitu-þi tatã, de-ngrijea de dânsul
oÙ g£r pw ‡don ïde qeoÝj ¢nafand¦ fileàntaj, La Troia, þara patimilor noastre,
æj ke…nJ ¢nafand¦ par…stato Pall¦j 'Aq»nh: – Cã n-am vãzut þiind pe faþã zeii
225 e‡ s' oÛtwj ™qšloi filšein k»doitÒ te qumù, Nicicând aºa cum ajuta Minerva
Fãþiº pe tatãl tãu. De-ar vrea tot astfel 305
tî kšn tij ke…nwn ge kaˆ ™klel£qoito g£moio.”
Sã þie ºi la tine, sã te-ajute,
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Cum ºi-ar uita de nuntã peþitorii!”
„ð gšron, oÜ pw toàto œpoj telšesqai Ñw: Iar socotitul Telemah îi zise:
„Eu nu mai cred, mãrite doamne Nestor,
l…hn g¦r mšga epej: ¥gh m' œcei. oÙk ¨n ™mo… ge
Sã vãd de-acum urarea ta-mplinitã, 310
230 ™lpomšnJ t¦ gšnoit', oÙd' e„ qeoˆ ìj ™qšloien.” Cãci prea e mare vorba ce-ai rostit-o;
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Ea mã uimeºte. Nu pot sã-mi închipui
Îndeplinirea ei nici dacã zeii
„Thlšmace, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.
Ar vrea cu dinadins aºa sã fie.”
·e‹a qeÒj g' ™qšlwn kaˆ thlÒqen ¥ndra saèsai. Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: 315
boulo…mhn d' ¨n ™gè ge kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj „Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii,
Tu, Telemah? Sã vrea un zeu, cã lesne
235 o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai,
L-ar izbãvi pe om ºi din departe.
À ™lqën ¢polšsqai ™fšstioj, æj 'Agamšmnwn Dar eu aº vrea, chiar dupã multe-amaruri,
Mai bine sã mã-ntorc la mine-n þarã 320
Sã vãd sositã ziua înturnãrii,
Decât sã pier la-ntorsul meu acasã,
Cum a pierit sãrmanul Agamemnon
êleq' Øp' A„g…sqoio dÒlJ kaˆ Âj ¢lÒcoio. În cursa lui Egist ºi-a Clitemnestrei,
¢ll' Ã toi q£naton mn Ðmo…on oÙd qeo… per Soþia lui. Ci-i drept cã nici chiar zeii 325
Nu pot scuti de moartea cea fireascã
kaˆ f…lJ ¢ndrˆ dÚnantai ¢lalkšmen, ÐppÒte ken d¾ Pe cine lor li-i drag, dacã-l doboarã
240 mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio.” Neîndurata soartã, mâna morþii.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Dar socotitul Telemah rãspunse:
„Sã nu vorbim, o, Mentor, despre asta, 330
„Mšntor, mhkšti taàta legèmeqa khdÒmeno… per: Deºi ne doare. Nu-i nimica sigur
ke…nJ d' oÙkšti nÒstoj ™t»tumoj, ¢ll£ oƒ ½dh De-ntorsul lui Ulise. Pân-acuma
fr£ssant' ¢q£natoi q£naton kaˆ kÁra mšlainan. Pieirea i-au voit nemuritorii.
Dar voi sã-l mai întreb acum pe Nestor,
245 nàn d' ™qšlw œpoj ¥llo metallÁsai kaˆ ™ršsqai Cãci el cu-nþelepciunea ºi dreptatea 335
Nšstor', ™peˆ per…oide d…kaj ºd frÒnin ¥llwn: Întrece pe ceilalþi; împãrãþit-a,
trˆj g¦r d» m…n fasin ¢n£xasqai gšne' ¢ndrîn, Precum se zice, vârste trei de oameni
ªi-n faþã-mi pare asemenea cu zeii.
éj tš moi ¢q£natoj „nd£lletai e„sor£asqai. O, Nestor Neleiene, spune-mi mie,
ð Nšstor Nhlh£dh, sÝ d' ¢lhqj ™n…spej: Te rog, tot adevãrul. Cum se stinse 340
250 pîj œqan' 'Atredhj eÙrÝ kre…wn 'Agamšmnwn; Al þãrii domn mai mare Agamemnon
ªi unde-i fuse-atuncea Menelaos?
poà Menšlaoj œhn; t…na d' aÙtù m»sat' Ôleqron
Ce moarte i-a urzit lui Agamemnon
A‡gisqoj dolÒmhtij, ™peˆ kt£ne pollÕn ¢re…w; Egist vicleanul, de-a putut rãpune
Ã oÙk ”Argeoj Ãen 'Acaikoà, ¢ll£ pV ¥llV Pe unul mai bãrbat ca el? Ori poate 345
Din Argosul ahaic Menelaos
pl£zet' ™p' ¢nqrèpouj, Ð d qars»saj katšpefne;”
Lipsea, cãci el umbla pierdut în lume,
255 tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: De-a cutezat Egist pe crai s-omoare?”
„toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw. Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunse:
„Þi-oi spune toate, cum au fost aieve, 350
Ã toi mn tÒde kaÙtÕj Ñeai, éj ken ™tÚcqh,
Copilul meu. Þi-nchipui ºi tu singur
e„ zèont' A‡gisqon ™nˆ meg£roisin œtetmen Cum s-a-ntâmplat. Sã-l fi gãsit acasã
'Atredhj Tro…hqen „èn, xanqÕj Menšlaoj: În viaþã pe Egist venind din Troia
Bãlanul Menelaos, nu þãrâna
260 tî kš oƒ oÙd qanÒnti cut¾n ™pˆ ga‹an œceuan,
L-ar fi acoperit pe el la moarte, 355
¢ll' ¥ra tÒn ge kÚnej te kaˆ o„wnoˆ katšdayan Ci câini ºi corbi l-ar fi mâncat pe dânsul,
ke…menon ™n ped…J ˜k¦j ¥steoj, oÙd kš t…j min Zvârlit pe câmp departe de cetate
ªi nu l-ar fi jãlit nici o femeie,
klaàsen 'Acai£dwn: m£la g¦r mšga m»sato œrgon.
Cãci fapta-i fuse prea nelegiuitã.
Cã-n timp ce noi ne rãzboiam în Troia, 360
¹me‹j mn g¦r ke‹qi polšaj telšontej ¢šqlouj El huzurind în fundul þãrii Argos
265 ¼meq': Ð d' eÜkhloj mucù ”Argeoj ƒppobÒtoio Cea cu pãºuni de cai, umbla cu vorba
Stãruitor sã-nºele pe soþia
pÒll' 'Agamemnonšhn ¥locon qšlgesken œpessin. Lui Agamemnon. La-nceput respinse
¹ d' Ã toi tÕ prˆn mn ¢na…neto œrgon ¢eikšj, Mãrita Clitemnestra mârºãvia, 365
d‹a Klutaimn»strh: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsi: Cãci ea era de treabã ºi asupra-i
Veghea un cântãreþ, pe care-Atride,
p¦r d' ¥r' œhn kaˆ ¢oidÕj ¢n»r, ú pÒll' ™pštellen Plecând la Troia, dinadins îl puse
270 'Atredhj Tro…hnde kiën e‡rusqai ¥koitin. Sã-i strãjuie nevasta. Dar la urmã,
¢ll' Óte d» min mo‹ra qeîn ™pšdhse damÁnai, Când cei-de-sus menirã-a ei cãdere, 370
Atunci Egist pe cântãreþ îl duce
d¾ tÒte tÕn mn ¢oidÕn ¥gwn ™j nÁson ™r»mhn Într-un ostrov pustiu ºi-l lasã-acolo
k£llipen o„wno‹sin ›lwr kaˆ kÚrma genšsqai, Spre-a fi mâncat de pasãri rãpitoare.
t¾n d' ™qšlwn ™qšlousan ¢n»gagen Ónde dÒmonde. Apoi voios cã se-nvoi cu dânsa,
O ia cu el acasã. Multe buturi 375
275 poll¦ d mhr…' œkhe qeîn ƒero‹s' ™pˆ bwmo‹j, Mai arse pe-ale zeilor altare
poll¦ d' ¢g£lmat' ¢nÁyen, Øf£smat£ te crusÒn te, ªi închinã la temple multe-odoare
™ktelšsaj mšga œrgon, Ö oÜ pote œlpeto qumù. De þesãturi ºi aur; lucru mare,
Neaºteptat de dânsul, isprãvise.
¹me‹j mn g¦r ¤ma plšomen Tro…hqen „Òntej,
În vremea asta eu cu Menelaos 380
'Atredhj kaˆ ™gè, f…la e„dÒtej ¢ll»loisin: Ca buni prieteni am plecat din Troia
280 ¢ll' Óte SoÚnion ƒrÕn ¢fikÒmeq', ¥kron 'Aqhnšwn, ªi amândoi corãbiam pe mare.
Dar când eram la sfântul Suniu, capul
œnqa kubern»thn Menel£ou Fo‹boj 'ApÒllwn
Þinutului Atenei, iatã Febos,
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefne, Cu blândele-i sãgeþi ochind, ucise 385
phd£lion met¦ cersˆ qeoÚshj nhÕj œconta, Pe unul Frontis, fiul lui Onètor,
Cârmaciul lui Atride Menelaos,
FrÒntin 'Onhtor…dhn, Öj ™ka…nuto fàl' ¢nqrèpwn
Când se þinea cu mânele de cârma
285 nÁa kubernÁsai, ÐpÒte spšrcoien ¥ellai. Corãbiei ce alerga pe valuri,
ìj Ð mn œnqa katšscet', ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o, Pe Frontis care-n lume n-avea seamãn 390
La cârmuit de vase pe furtunã.
Ôfr' ›taron q£ptoi kaˆ ™pˆ ktšrea kter…seien.
Se-nlimãni acolo Menelaos,
¢ll' Óte d¾ kaˆ ke‹noj „ën ™pˆ o‡nopa pÒnton Cu toatã graba lui, sã-ngroape soþul,
™n nhusˆ glafurÍsi Malei£wn Ôroj a„pÝ Sã-ºi facã cea din urmã datorie.
Dar când ºi el cãlãtorind pe mare 395
Cu vasele-i în fuga lor ajunse
La muntele cel rãsãrit Malea,
290 Œxe qšwn, tÒte d¾ stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj Strãvãzãtor departe Joe-i dete
™fr£sato, ligšwn d' ¢nšmwn ™p' ¢ãtmšna ceàe Un drum nenorocit, stârni asupra-i
Vijelioase vânturi ºi cât munþii 400
kÚmat£ te trofÒenta pelèria, sa Ôressin. Nãprasnice talazuri, ºi în douã
œnqa diatm»xaj t¦j mn Kr»tV ™pšlassen, Curmându-i flota, parte o împinse
Âci KÚdwnej œnaion 'Iard£nou ¢mfˆ ·šeqra. Spre Creta, unde locuiau cidonii
Pe lângã apa lui Iardan. Rãsare
295 œsti dš tij liss¾ a„pe‹£ te e„j ¤la pštrh La capãtul Gortinei, nalt ºi neted, 405
™scatiÍ GÒrtunoj ™n ºeroeidš pÒntJ: Un stei de piatrã-n mare, iar la stânga
œnqa nÒtoj mšga kàma potˆ skaiÕn ·…on çqe‹, Talazuri grele Austrul alungã
Spre limba de pãmânt pe unde-i Festos,
™j FaistÒn, mikrÕj d l…qoj mšga kàm' ¢pošrgei. ªi valuri mari iezeºte-o stanã micã.
aƒ mn ¥r' œnq' Ãlqon, spoudÍ d' ½luxan Ôleqron Aci sosirã vasele; vâslaºii 410
300 ¥ndrej, ¢t¦r nÁ£j ge potˆ spil£dessin œaxan De cumpãnã cu chiu, cu vai scãparã,
Dar vasele de stânci le sparse valul,
kÚmat': ¢t¦r t¦j pšnte nšaj kuanoprwe…rouj Iar alte cinci corãbii, negre-n ciocuri,
A„gÚptJ ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr. De apã ºi de vânt fiind purtate,
ìj Ð mn œnqa polÝn b…oton kaˆ crusÕn ¢ge…rwn Ajunserã-n Egipet. ªi pe vremea 415
Când Menelaos dup-averi ºi hranã
ºl©to xÝn nhusˆ kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj:
Cu flota-i colinda strãinãtatea,
305 tÒfra d taàt' A‡gisqoj ™m»sato o‡koqi lugr£, Egist în þarã sãvârºi urgia,
kte…naj 'Atredhn, dšdmhto d laÕj Øp' aÙtù. Ucise pe-Agamemnon ºi supuse
Poporul. ªapte ani domni el peste 420
˜pt£etej d' ½nasse polucrÚsoio Muk»nhj,
Micena cea cu aur mult. În anul
tù dš oƒ Ñgdo£tJ kakÕn ½luqe d‹oj 'Oršsthj Al optulea-i veni de sus veleatul:
ÿ ¢p' 'Aqhn£wn, kat¦ d' œktane patrofonÁa, Întors Orest cel nobil din Atena
Ucise pe Egist care-omorâse
310 [A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta.]
Cu vicleºug pe scumpul sãu pãrinte; 425
Ã toi Ð tÕn kte…naj da…nu t£fon 'Arge…oisi ªi dup-acest omor dãdu un praznic
mhtrÒj te stugerÁj kaˆ ¢n£lkidoj A„g…sqoio: Argiilor, fãcu înmormântarea
Miºelului Egist ºi-a urgisitei,
aÙtÁmar dš oƒ Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
Nevrednicei lui mame Clitemnestra.
poll¦ kt»mat' ¥gwn, Ósa oƒ nšej ¥cqoj ¥eiran. ªi tot atunci sosi ºi Menelaos 430
315 kaˆ sÚ, f…loj, m¾ dhq¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhso, Viteazul aducând avere multã,
Pe cât putu sã-ncapã în corãbii.
kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin
ªi tu, iubite, îndelung departe
oÛtw Øperfi£louj, m» toi kat¦ p£nta f£gwsi Nu pribegi lãsând acas-avutul
kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ªi oameni desfrânaþi sã nu te prade 435
¢ll' ™j mn Menšlaon ™gë kšlomai kaˆ ¥nwga Averea ta-mpãrþind ºi drum zadarnic
Sã baþi în lume. Doar la Menelaos
320 ™lqe‹n: ke‹noj g¦r nšon ¥lloqen e„l»louqen, Te sfãtuiesc ºi zic sã mergi. El singur
™k tîn ¢nqrèpwn, Óqen oÙk œlpoitÒ ge qumù Venit-a de curând de prea departe,
™lqšmen, Ón tina prîton ¢posf»lwsin ¥ellai Din þar-acelor oameni, de la care 440
Nu poate-avea nãdejde de-a se-ntoarce
™j pšlagoj mšga to‹on, Óqen tš per oÙd' o„wnoˆ Tot omul care-i abãtut de vifor
aÙtÒetej o„cneàsin, ™peˆ mšga te deinÒn te. Pe marele noian pe unde doarã
325 ¢ll' ‡qi nàn sÝn nh te sÍ kaˆ so‹s' ˜t£roisin: Nici pasãri într-un an nu pot sã zboare,
C-aºa-i de mare, -ngrozitor noianul. 445
e„ d' ™qšleij pezÒj, p£ra toi d…froj te kaˆ †ppoi, Deci du-te tu la el cu-ai tãi pe mare,
p¦r dš toi uŒej ™mo…, o† toi pompÁej œsontai Ori, dacã vrei, pe jos. Tu ai teleagã
™j Lakeda…mona d‹an, Óqi xanqÕj Menšlaoj. ªi cai la îndemânã, ba te-ajutã
ªi fiii mei, cãci ei te pot petrece
l…ssesqai dš min aÙtÒj, †na nhmertj ™n…spV: Pe calea ta spre sacrul Lacedèmon 450
330 yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st…n.” Pe unde e bãlanul Menelaos.
ìj œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe. Tu roagã-te sã-þi spunã el ce ºtie,
Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.”
to‹si d kaˆ metšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
Aºa vorbi. Iar soarele-asfinþise
„ð gšron, Ã toi taàta kat¦ mo‹ran katšlexaj: ªi amurgi. Atunci Minerva zise: 455
¢ll' ¥ge t£mnete mn glèssaj, ker£asqe d onon, „Frumos, ce-i drept, ai cuvântat, bãtrâne,
Dar hai, tãiaþi voi limbi de pe altare
335 Ôfra Poseid£wni kaˆ ¥llois' ¢qan£toisi
ªi vin amestecaþi spre închinare
spe…santej ko…toio medèmeqa: to‹o g¦r érh. Neptunului ºi altor zei, ca-n urmã
½dh g¦r f£oj o‡ceq' ØpÕ zÒfon, oÙd œoike Sã ne vedem de somn, cã-i tocmai vremea. 460
Lumina-apuse acum, veni amurgul
dhq¦ qeîn ™n daitˆ qaassšmen, ¢ll¦ nšesqai.”
ªi la ospãþul zeilor nu-i bine
Ã ·a DiÕj qug£thr, oƒ d' œkluon aÙdhs£shj: Sã-ntârziem mai mult, ci sã ne-ntoarcem.”
340 to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, Aºa grãi, ºi dânºii ascultarã.
Iar crainicii pe mâni le toarnã apã, 465
koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o,
Cu vin feciorii vârfuiesc ulcioare.
nèmhsan d' ¥ra p©sin ™parx£menoi dep£essi: Ei gustã-ntâi ºi-mpart la toþi potire,
glèssaj d' ™n purˆ b£llon, ¢nist£menoi d' ™pšleibon. Aruncã limbi pe foc, apoi se scoalã
ªi-nchinã vin. Iar dupã ce-nchinarã
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj,
ªi-ºi mulcomirã pofta cu bãutul, 470
345 d¾ tÒt' 'Aqhna…h kaˆ Thlšmacoj qeoeid¾j Minerva-atunci ºi Telemah zorirã
¥mfw ƒšsqhn ko…lhn ™pˆ nÁa nšesqai: Spre vasul albiat napoi sã plece.
Nšstwr aâ katšruke kaqaptÒmenoj ™pšessi: Dar îi þinu, aºa luându-i, Nestor:
„Fereascã Cel-de-sus ca voi sã mergeþi
„ZeÝj tÒ g' ¢lex»seie kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, La vasul vostru astfel de la mine 475
æj Øme‹j par' ™me‹o qo¾n ™pˆ nÁa k…oite Ca de la un calic, sãrac cu totul,
350 éj tš teu À par¦ p£mpan ¢ne…monoj º penicroà, Ce n-are-un aºternut, un þol în casã
Spre odihnirea lui ºi-a unui oaspe.
ú oÜ ti cla‹nai kaˆ ·»gea pÒll' ™nˆ o‡kJ, Ba niciodatã n-are sã se culce
oÜt' aÙtù malakîj oÜte xe…noisin ™neÚdein. Pe podu-unei corãbii tocmai fiul 480
aÙt¦r ™moˆ p£ra mn cla‹nai kaˆ ·»gea kal£. Viteazului Ulise, câtã vreme
Eu vieþuiesc ºi am feciori acasã
oÜ qhn d¾ toàd' ¢ndrÕj 'OdussÁoj f…loj uƒÕj Ce pot primi pe cei ce vin la mine.”
355 nhÕj ™p' „kriÒfin katalšxetai, Ôfr' ¨n ™gè ge Grãi Minerva cea cu ochi strãlucii:
zèw, œpeita d pa‹dej ™nˆ meg£roisi l…pwntai „Cã bine-ai zis, tu, dragul meu moº Nestor; 485
Se cade Telemah sã mi te-asculte,
xe…nouj xein…zein, Ój t…j k' ™m¦ dèmaq' †khtai.” C-aºa e mai cu cale. El cu tine
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Sã meargã la palatul tãu sã doarmã,
„eâ d¾ taàt£ g' œfhsqa, gšron f…le: soˆ d œoike Iar eu la vasul negru mã voi duce
Spre-a da curaj la oameni ºi-a le spune 490
360 Thlšmacon pe…qesqai, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw.
Ce trebuie, cãci între ei eu singur
¢ll' oátoj mn nàn soi ¤m' ›yetai, Ôfra ken eÛdV Sunt mai bãtrân; ceilalþi care-l urmeazã
so‹sin ™nˆ meg£roisin: ™gë d' ™pˆ nÁa mšlainan Din dragoste, sunt tineri, toþi de-o seamã
Cu inimosul Telemah. Acolo
em', †na qarsÚnw q' ˜t£rouj e‡pw te ›kasta.
Dormi-voi în corabie-astã-noapte, 495
ooj g¦r met¦ to‹si gera…teroj eÜcomai enai: Iar mâne dimineaþã mã voi duce
365 oƒ d' ¥lloi filÒthti neèteroi ¥ndrej ›pontai, La cauconii cei viteji, la care
Mã cheamã grea ºi veche datorie,
p£ntej Ðmhlik…h megaqÚmou Thlem£coio.
Iar tu pe Telemah, fiindu-þi oaspe,
œnqa ke lexa…mhn ko…lV par¦ nh mela…nV, Trimite-l c-o teleagã ºi cu unul 500
nàn: ¢t¦r ºîqen met¦ KaÚkwnaj megaqÚmouj Din fiii tãi; dã-i caii cei mai sprinteni
ªi mai voinici.” Aºa vorbi Minerva
em', œnqa cre‹Òj moi Ñfšlletai, oÜ ti nšon ge
ªi-apoi zburã deodatã-n chip de vultur.
370 oÙd' Ñl…gon: sÝ d toàton, ™peˆ teÕn †keto dîma,
pšmyon sÝn d…frJ te kaˆ uƒš: dÕj dš oƒ †ppouj,
o† toi ™lafrÒtatoi qe…ein kaˆ k£rtoj ¥ristoi.”
ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh
f»nV e„domšnh: q£mboj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj. Uimiþi vãzurã toþi minunea asta
375 qaÚmazen d' Ð geraiÒj, Ópwj ‡den Ñfqalmo‹si: ªi Nestor se mirã vãzând cu ochii; 505
Luã de mânã pe fecior ºi-i zise:
Thlem£cou d' ›le ce‹ra, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „Iubitul meu, de bunã seamã fi-vei
„ð f…loj, oÜ se œolpa kakÕn kaˆ ¥nalkin œsesqai, Bãrbat ales ºi vrednic, dacã zeii
e„ d» toi nšJ ïde qeoˆ pompÁej ›pontai. Te însoþesc aºa din tinereþe.
Nu poate fi la mijloc decât unul 510
oÙ mn g£r tij Ód' ¥lloj 'OlÚmpia dèmat' ™cÒntwn, Din zeii din Olimp, ºi-acela-i fiica
380 ¢ll¦ DiÕj qug£thr, ¢gele…h Tritogšneia, Lui Joe, zâna cea biruitoare,
¼ toi kaˆ patšr' ™sqlÕn ™n 'Arge…oisin ™t…ma. Minerva care printre-argii la Troia
Cinstea ºi pe viteazul tãu pãrinte.
¢ll£, ¥nass', †lhqi, d…dwqi dš moi klšoj ™sqlÒn, Ajutã-ne, stãpâno, ºi dã-mi mie, 515
aÙtù kaˆ pa…dessi kaˆ a„do…V parako…ti: Iubiþilor mei fii, soþiei mele
soˆ d' aâ ™gë ·šxw boàn ½nin eÙrumštwpon, Cea vrednicã de cinste, slavã naltã.
Þi-oi da prinos o juncã latã-n frunte,
385 ¢dm»thn, ¿n oÜ pw ØpÕ zugÕn ½gagen ¢n»r: Neîmblânzitã ºi neînjugatã
t»n toi ™gë ·šxw crusÕn kšrasin periceÚaj.” ªi polei-voi coarnele cu aur.” 520
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh. Aºa urã, ºi-l auzi Minerva.
Iar dupã asta cãlãreþul Nestor,
to‹sin d' ¹gemÒneue Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr,
Urmat de gineri ºi de fii, purcese
uƒ£si kaˆ gambro‹sin, ˜¦ prÕj dèmata kal£. Spre casele lui mândre. Când sosirã
390 ¢ll' Óte dèmaq' †konto ¢gaklut¦ to‹o ¥naktoj, Cu toþii la palat, acolo-n salã 525
Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri.
˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te:
ªi cum venirã, în ulcior bãtrânul
to‹j d' Ð gšrwn ™lqoàsin ¢n¦ krhtÁra kšrassen Amesteca cu apã un vin dulce
o‡nou ¹dupÒtoio, tÕn ñdek£tJ ™niautù De unsprezece ani, ce-l deschisese
ªi-abia îl destupase chelãriþa. 530
êxen tam…h kaˆ ¢pÕ kr»demnon œluse:
Din el stropind, se tot ruga de fiica
395 toà Ð gšrwn krhtÁra ker£ssato, poll¦ d' 'Aq»nV Celui-de-sus ce-nvolburã furtuna,
eÜcet' ¢pospšndwn, koÚrV DiÕj a„giÒcoio. Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã
Cât vrurã ei, se duse fiecare
La el acasã sã se culce. Numai 535
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj, Pe Telemah, odrasla lui Ulise,
tÕn d' aÙtoà ko…mhse Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr, L-opri acolo Nestor ca sã doarmã
Pe pat strujit în tinda cea cu boltã
400 Thlšmacon, f…lon uƒÕn 'OdussÁoj qe…oio,
Rãsunãtoare, ºi cu el alãturi
trhto‹s' ™n lecšessin, Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,
p¦r d' ¥r' ™ãmmel…hn Peis…straton, Ôrcamon ¢ndrîn, Pe Pisistrat, lãncer destoinic, steagul 540
Ój oƒ œt' ºqeoj pa…dwn Ãn ™n meg£roisin. Voinicilor, fecioru-i care singur

Mai rãmãsese nensurat acasã.
aÙtÕj d' aâte kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o: Iar Nestor însuºi se culcã în fundul
405 tù d' ¥locoj dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n. Înaltei curþi. Soþia lui, crãiasa,
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Îi pregãti cu toate cele patul. 545
A doua zi când se ivirã zorii
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr, Trandafirii, Gerenianul Nestor
™k d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ xesto‹si l…qoisin, Din pat se scoalã, iese ºi s-aºazã
o† oƒ œsan prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn Pe pietrele cioplite, netezite,
Strãlucitoare marmurã pe care 550
410 leuko…, ¢post…lbontej ¢le…fatoj: oŒs' œpi mn prˆn ªedea Neleu cel înþelept ca zeii.
NhleÝj †zesken, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj: Dar el murise, ºi ca domn cu sceptrul
¢ll' Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AdÒsde beb»kei, ªedea acuma Nestor, turn de veghe
Al neamului ahaic. Din iatace
Nšstwr aâ tÒt' ™f‹ze Ger»nioj, oâroj 'Acaiîn, Ieºind, s-au strâns în juru-i toþi feciorii, 555
skÁptron œcwn. perˆ d' uŒej ¢ollšej ºgeršqonto Ehèfron, Stratiu ºi Perseu ºi-Aretos
415 ™k qal£mwn ™lqÒntej, 'Ecšfrwn te Strat…oj te ªi ca un zeu de chipeº Trasimede;
Al ºaselea fu Pisistrat voinicul.
PerseÚj t' ”ArhtÒj te kaˆ ¢nt…qeoj Qrasum»dhj.
Aduserã ºi-l aºezarã-alãturi
to‹si d' œpeiq' ›ktoj Peis…stratoj ½luqen ¼rwj, Pe Telemah. Le zise-atunci bãtrânul: 560
p¦r d' ¥ra Thlšmacon qeoe…kelon eŒsan ¥gontej. „Grãbiþi-vã, copii, sã-mi faceþi voia
Ca sã-mbunãm nainte pe Minerva,
to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr:
Cã ne-a venit fãþiº la sãrbãtoare.
420 „karpal…mwj moi, tškna f…la, krh»nat' ™šldwr, La câmp sã meargã unul cât mai iute
Ôfr' Ã toi prètista qeîn ƒl£ssom' 'Aq»nhn, Sã spunã ca sã mâne-ncoa vãcarul 565
O juncã de jerfit, ºi altul iarã
¼ moi ™narg¾j Ãlqe qeoà ™j da‹ta q£leian.
Sã meargã ºi s-aducã de la vasul
¢ll' ¥g' Ð mn ped…ond' ™pˆ boàn ‡tw, Ôfra t£cista Lui Telemah pe toþi ai lui tovarãºi,
œlqVsin, ™l£sV d boîn ™piboukÒloj ¢n»r: Afarã de vro doi. ªi-n urmã altul
Sã cheme pe Laerches aurarul 570
425 eŒj d' ™pˆ Thlem£cou megaqÚmou nÁa mšlainan
Sã poleiascã coarnele la juncã.
p£ntaj „ën ˜t£rouj ¢gštw, lipštw d dÚ' o‡ouj: Rãmâneþi voi ceilalþi pe loc ºi spuneþi
eŒj d' aâ crusocÒon Lašrkea deàro kelšsqw Femeilor din casã s-aibã grijã
De-a pregãti o masã-n toatã sala,
™lqe‹n, Ôfra boÕj crusÕn kšrasin periceÚV.
oƒ d' ¥lloi mšnet' aÙtoà ¢ollšej, e‡pate d' e‡sw
430 dmJÍsin kat¦ dèmat' ¢gaklut¦ da‹ta pšnesqai, Sã care-apoi ºi scaune ºi lemne 575
›draj te xÚla t' ¢mfˆ kaˆ ¢glaÕn o„sšmen Ûdwr.” ªi apã de spãlat pe mâni curatã.”
El zise, iar ei toþi se sârguirã.
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™po…pnuon: Ãlqe mn ¨r Veni ºi junca de la câmp, venirã
boàj ªi cei de la corabia cea iute,
™k ped…ou, Ãlqon d qoÁj par¦ nhÕj ™shj ªi faurul cu sculele-i de-aramã, 580
Uneltele-i de meºteºug, ilãul
435 Thlem£cou ›taroi megal»toroj, Ãlqe d calkeÝj ªi cleºtele cel tare ºi ciocanul
Ópl' ™n cersˆn œcwn calk»a, pe…rata tšcnhj, Cu care el putea sã batã aur.
¥kmon£ te sfàr£n t' eÙpo…htÒn te pur£grhn, Veni ºi Palas spre a fi de faþã
La jertfele ce-aveau sã-i deie. Nestor 585
oŒs…n te crusÕn ™rg£zeto: Ãlqe d' 'Aq»nh Dãdu bucãþi de aur lui Laerches.
ƒrîn ¢ntiÒwsa. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr Tot el bãtu ºi coarnele junincii
440 crusÕn œdwc': Ð d' œpeita boÕj kšrasin per…ceuen Le polei cu ele, ca Minerva,
Privindu-ºi darul, s-aibã bucurie.
¢sk»saj, †n' ¥galma qe¦ kec£roito „doàsa. De coarne duse junc-atunci Ehèfron 590
boàn d' ¢gšthn ker£wn Strat…oj kaˆ d‹oj 'Ecšfrwn. ªi Stratiu, iar din casã-aduse-agheasmã
cšrniba dš sf' ”Arhtoj ™n ¢nqemÒenti lšbhti Într-un lighean împodobit Aretos,
În stâng-avea un coº cu orz. Acolo
½luqen ™k qal£moio fšrwn, ˜tšrV d' œcen oÙl¦j
Veni ºi Trasimede – oºteanul vrednic
445 ™n kanšJ: pšlekun d meneptÒlemoj Qrasum»dhj Cu o secure ascuþitã-n mânã 595
ÑxÝn œcwn ™n ceirˆ par…stato, boàn ™pikÒywn. Sã-njunghe vita; iar Perseu sta gata
Cu vasul pentru sânge. Cãlãreþul
PerseÝj d' ¢mn…on ece. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr
Moº Nestor începu sã facã slujba
cšrnib£ t' oÙlocÚtaj te kat»rceto, poll¦ d' 'Aq»nV Cu orzul, cu agheasma ºi, zeiþei
eÜcet' ¢parcÒmenoj, kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llwn. Rostindu-i calde rugi, zvârli în flãcãri 600
Un smoc de pãr tãiat din capul vitei,
450 aÙt¦r ™pe… ·' eÜxanto kaˆ oÙlocÚtaj prob£lonto,
ªi-ndat-apoi, când ei sfârºirã ruga,
aÙt…ka Nšstoroj uƒÒj, Øpšrqumoj Qrasum»dhj, ªi presãrarã orzul, Trasimede
½lasen ¥gci st£j: pšlekuj d' ¢pškoye tšnontaj Cel neînfricoºat, venind aproape,
Izbi în ceafã vita cu toporul 605
aÙcen…ouj, làsen d boÕj mšnoj: aƒ d' ÑlÒluxan
ªi coardele rãzbindu-i, el îi frânse
qugatšrej te nuo… te kaˆ a„do…h par£koitij Virtutea vieþii. Chiuirã-ndatã
455 Nšstoroj, EÙrud…kh, pršsba Klumšnoio qugatrîn. Nurorile ºi fetele lui Nestor
ªi-a lui nevastã Evridice, fiica
oƒ mn œpeit' ¢nelÒntej ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj
Mai mare-a lui Climenos. Dupã asta 610
Ei junca ridicând de pe pãmântul
œscon: ¢t¦r sf£xen Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn. Umblat pe multe cãi, o sprijinirã,
tÁj d' ™peˆ ™k mšlan aŒma ·Úh, l…pe d' Ñstša qumÒj, Iar Pisistrat, podoaba tinerimii,
O înjunghè. Când sângele-i cel negru
ay' ¥ra min dišceuan, ¥far d' ™k mhr…a t£mnon Se scurse tot ºi n-avea viaþã-n oase, 615
p£nta kat¦ mo‹ran, kat£ te kn…sV ™k£luyan, Pe loc o ºi tãiarã-mbucãþind-o
460 d…ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. Cum se cuvine, buturile toate
ªi le-nvelirã-n prapuri îndoite
ka‹e d' ™pˆ sc…zVs' Ð gšrwn, ™pˆ d' a‡qopa onon ªi puserã deasupra carne crudã.
le‹be: nšoi d par' aÙtÕn œcon pempèbola cers…n. Ardea despicãturi atunci bãtrânul 620
aÙt¦r ™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo, ªi peste ele picurã vin negru,
Iar tinerii þineau frigãri în mânã.
m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron, Când coapsele-au fost arse ºi gustarã
465 êptwn d' ¢kropÒrouj ÑbeloÝj ™n cersˆn œcontej. Din mãruntaie toþi, înfeliarã
tÒfra d Thlšmacon loàsen kal¾ Poluk£sth, ªi-nfrigãrirã carnea cea rãmasã. 625
Þiind apoi frigãrile-ascuþite,
Nšstoroj Ðplot£th qug£thr Nhlh£dao. Au început s-o frigã pe jãratic.
aÙt¦r ™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, În vremea asta dalba Policaste,
¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna, Copila cea mai tânãr-a lui Nestor,
Pe Telemah îl duse sã se scalde. 630
470 œk ·' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj:
ªi-l îmbãie ºi-l unse cu miresme,
p¦r d' Ó ge Nšstor' „ën kat' ¥r' ›zeto, poimšna laîn. ªi-l învãscu într-o manta ºi-o hainã,
oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto, ªi de la scaldã el ieºi ca zeii
La faþã de-arãtos; apoi se duse
da…nunq' ˜zÒmenoi: ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôronto
ªi s-aºezã pe-alãturea de Nestor, 635
onon o„nocoeàntej ™nˆ crusšoij dep£essin. Iar când fu carnea friptã ºi luatã
475 aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, De peste foc, ºezurã ei la masã.
Trebãluiau în preajmã oameni harnici
to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr:
ªi vin turnau în cupe mari de aur.
„pa‹dej ™mo…, ¥ge Thlem£cJ kall…tricaj †ppouj Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã, 640
zeÚxaq' Øf' ¤rmat' ¥gontej, †na pr»ssVsin Ðdo‹o.” Luã cuvântul ºi-ncepu moº Nestor:
„Copiii mei, aduceþi telegarii
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto,
ªi înhãmaþi-i, ºi grãbiþi-i calea
480 karpal…mwj d' œzeuxan Øf' ¤rmasin çkšaj †ppouj. Lui Telemah”. Aºa grãi, iar dânºii
™n d gun¾ tam…h s‹ton kaˆ onon œqhken Cu drag îl ascultarã. Caii repezi 645
În pripã la teleagã-i înhãmarã.
Iar chelãriþa puse vin ºi pâne
ªi udãturã ce o gustã domnii
Ôya te, oŒa œdousi diotrefšej basilÁej. Din neam de zei. Sui apoi în carul
¨n d' ¥ra Thlšmacoj perikallša b»seto d…fron: Cel prea frumos bãiatul lui Ulise, 650
ªi Pisistrat, alãturea de dânsul
p¦r d' ¥ra Nestor…dhj Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn, Suindu-se, luã în mânã frâul
485 ™j d…fron t' ¢nšbaine kaˆ ¹n…a l£zeto cers…, ªi telegarii ºi-i sili cu biciul,
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn Iar ei voios zburarã pe câmpie,
Lãsarã Pilos, nalta lor cetate, 655
™j ped…on, lipšthn d PÚlou a„pÝ ptol…eqron. ªi cât e ziua hamul clãtinarã.
oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej. Când soarele-asfinþi ºi orice cale
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: Fu adumbritã, ajunserã la Fera,
La locuinþa lui Diocle, fiul
490 ™j Fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma, Lui Ortiloh, nãscutul din Alfeos. 660
uƒšoj 'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da. Acolo dânºii-ºi petrecurã noaptea,
œnqa d nÚkt' ¥esan, Ð d' ¥ra xein»a dîken. Iar el le dete daruri de-ospeþie.
A doua zi, când se ivirã zorii
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Trandafirii, ei înhãmarã caii
†ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, ªi-n carul înflorat suind, plecarã 665
495 [™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:] Pe poarta cea cu bolþi rãsunãtoare,
Plesnirã roibii, care-o ºi zbughirã.
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn.
Trecurã prin ogoarele câmpiei
Œxon d' ™j ped…on purhfÒron, œnqa d' œpeita ªi drumul pân’la capãt ºi-l fãcurã,
Ãnon ÐdÒn: to‹on g¦r Øpškferon çkšej †ppoi. Aºa-i purtau de repezi telegarii. 670
În vremea asta soarele apuse
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia….
ªi cãile se-ntunecarã toate.
ODUSSEIAS D Cântul IV
Sosirã ei în Lacedèmon, þara

Oƒ d' Œxon ko…lhn Lakeda…mona khtèessan,
Cea cùncavã ºi plinã de ponoare,
prÕj d' ¥ra dèmat' œlwn Menel£ou kudal…moio. ªi poposirã-acasã la slãvitul
tÕn d' eáron dainÚnta g£mon pollo‹sin œtVsin Rãzboinic Menelaos. Nimerirã
Când el cu oameni mulþi de-ai lui la curte 5
uƒšoj ºd qugatrÕj ¢mÚmonoj ú ™nˆ o‡kJ.
Benchetuia la o-ndoitã nuntã:
5 t¾n mn 'AcillÁoj ·hx»noroj uƒš pšmpen: Îºi mãrita mândreþe de copilã
™n Tro…V g¦r prîton Øpšsceto kaˆ katšneuse ªi-o trimitea la fiul lui Ahile
Cel rãzbitor de cete, dupã vorba
dwsšmenai, to‹sin d qeoˆ g£mon ™xetšleion: 10
Ce-i dase ºi-i jurase el la Troia,
t¾n ¥r' Ó g' œnq' †ppoisi kaˆ ¤rmasi pšmpe nšesqai ªi nunt-acum puneau la cale zeii.
MurmidÒnwn protˆ ¥stu periklutÒn, oŒsin ¥nassen. El petrecea pe fata lui cu care,
Cu telegari departe, la oraºul
10 uƒš d Sp£rthqen 'Alšktoroj ½geto koÚrhn,
Vestit al mirmidonilor, pe unde
Ój oƒ thlÚgetoj gšneto kraterÕj Megapšnqhj Era stãpân feciorul lui Ahile. 15
™k doÚlhj: ÈlšnV d qeoˆ gÒnon oÙkšt' œfainon, ªi aducea pe fata lui Alector,
™peˆ d¾ tÕ prîton ™ge…nato pa‹d' ™ratein»n, Locuitor în Sparta, ca mireasã
Lui Mehapentes cel voinic, feciorul
ÈrmiÒnhn, ¿ edoj œce crusÁj 'Afrod…thj. Mezin al lui, mlãdiþa unei roabe,
15 ìj oƒ mn da…nunto kaq' Øyerefj mšga dîma Cãci n-avu parte de la zei Elena 20
ge…tonej ºd œtai Menel£ou kudal…moio, Sã aibã alt copil, de când nãscuse
Pe Hermiona, fiica-i drãgãlaºã,
terpÒmenoi: met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÕj Sulegetã ca Venera de aur.
form…zwn: doië d kubisthtÁre kat' aÙtoÝj Aºa benchetuiau în casa mare
ªi petreceau vecinii ºi tot neamul 25
molpÁj ™x£rcontej ™d…neuon kat¦ mšssouj.
Lui Menelaos. Într-aceia iatã
20 të d' aât' ™n proqÚroisi dÒmwn aÙtè te kaˆ †ppw, Un cântãreþ dumnezeiesc cu lira-i
ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj, Cânta, ºi-n vreme ce þinea el hangul,
Doi cãluºeri se tot roteau la mijloc.
Atunci la poarta curþii se oprirã 30
Din cale Telemah ºi al lui Nestor

Fecior chipos, cu carul lor, cu caii.
148 ODUSSEAIS. D ODISEEA. CÂNTUL IV 149
stÁsan: Ð d promolën ‡deto kre…wn 'EtewneÚj, Ieºi nainte ºi-i vãzu pe oaspeþi,
ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio, Eteoneus, slujitorul harnic,
Mai-marele-ntre slugile domniei, 35
bÁ d' ‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata poimšni laîn, ªi se grãbi a înºtiinþa stãpânul.
25 ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: S-apropie de el ºi-i zise astfel:
„xe…nw d» tine tède, diotrefj ð Menšlae, „Mãrite doamne, doi strãini venirã,
Doi oameni care par a fi din viþa
¥ndre dÚw, geneÍ d DiÕj meg£loio œkton. Puternicului Joe. Orânduieºte 40
¢ll' e‡p', ½ sfwn katalÚsomen çkšaj †ppouj, Ce-i de fãcut: sã dezlegãm noi caii
Ã ¥llon pšmpwmen ƒkanšmen, Ój ke fil»sV.” De la teleaga lor, ori e mai bine
Sã-i îndrumãm în gazdã la un altul?”
30 tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: Dar se rãsti bãlanul Menelaos:
„oÙ mn n»pioj Ãsqa, Bohqodh 'Etewneà, „Eteoneus, fiu al lui Boetos, 45
tÕ pr…n: ¢t¦r mn nàn ge p£j ìj n»pia b£zeij. Tu nu erai aºa tehui nainte,
Dar iat-acuma buiguieºti ca pruncii
Ã mn d¾ nî xein»a poll¦ fagÒntej Nu furãm ºi noi ospãtaþi de alþii
¥llwn ¢nqrèpwn deàr' ƒkÒmeq', a‡ kš poqi ZeÝj De-atâtea ori pân-am sosit în þarã
35 ™xop…sw per paÚsV ÑzÚoj. ¢ll¦ lÚ' †ppouj ªi ne-a scãpat apoi de cazne Joe? 50
Dar hai, sloboade caii lor mai iute
xe…nwn, ™j d' aÙtoÝj protšrw ¥ge qoinhqÁnai.”
ªi adu-i pe strãini aici la masã.”
ìj f£q', Ð d meg£roio dišssuto, kškleto d' ¥llouj Cum auzi, el prin conac se duse
ÑtrhroÝj qer£pontaj ¤ma spšsqai õ‹ aÙtù. ªi porunci la slugi ca sã-l urmeze.
Ei caii asudaþi îi deshãmarã 55
oƒ d' †ppouj mn làsan ØpÕ zugoà ƒdrèontaj:
ªi-n grajduri îi legarã de cãpestre
40 kaˆ toÝj mn katšdhsan ™f' ƒppe…Vsi k£pVsi, ªi le-aruncarã-apoi ovãz în iesle,
p¦r d' œbalon zei£j, ¢n¦ d kr‹ leukÕn œmeixan, Ovãzul cu orz alb amestecarã.
ªi traserã teleaga ºi-o proptirã
¤rmata d' œklinan prÕj ™nèpia pamfanÒwnta,
De-al grajdului scânteietor pãrete, 60
aÙtoÝj d' e„sÁgon qe‹on dÒmon. oƒ d „dÒntej Iar pe strãini îi duserã-n palatul
qaÚmazon kat¦ dîma diotrefšoj basilÁoj: Dumnezeiesc. ªi ei privind la toate,
Se minunau de curtea-mpãrãþiei.
45 éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj
Pãrea cã strãluceºte-n tot palatul
dîma kaq' Øyerefj Menel£ou kudal…moio. Luminã ca de soare ori de lunã. 65
aÙt¦r ™peˆ t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹sin, ªi dupã ce ºi-au desfãtat privirea,
Ei furã duºi la baie, de intrarã
œj ·' ¢sam…nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto.
ªi se-mbãiarã-n scalde lustruite.
toÝj d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J, Când roabele-i lãurã, i-oleirã
50 ¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj, ªi-i învãscurã-n straie moi de lânã, 70
œj ·a qrÒnouj ›zonto par' 'Atredhn Menšlaon. Ei s-aºezarã lângã domn pe jeþuri.

Aduse apã de spãlat pe mânã
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa O fatã, în frumos ibric de aur,
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. ªi le întinse-o masã geluitã. 75
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
55 s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, ªi dete pâne ºi bucate multe
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. Poftindu-le din tot ce-avea pãstrate,
[daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura
De carne feluritã ºi mai puse 80
panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella.] Pe lângã ei câte-un potir de aur.
të kaˆ deiknÚmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: Cu mâna craiul îi pofti ºi zise:
60 „s…tou q' ¤ptesqon kaˆ ca…reton: aÙt¦r œpeita „Mâncaþi întâi, vã bucuraþi. Pe urmã,
Când voi veþi fi cinat cu noi la masã,
de…pnou passamšnw e„rhsÒmeq' o† tinšj ™ston Vã întrebãm cine sunteþi, cã nu vi-s 85
¢ndrîn: oÙ g¦r sfîn ge gšnoj ¢pÒlwle tok»wn, Pãrinþii dintr-un neam lipsit de vazã.
¢ll' ¢ndrîn gšnoj ™st diotrefšwn basil»wn De bunã seamã sunteþi fii de oameni
Purceºi din zei, de domni ce poartã sceptru.”
skhptoÚcwn, ™peˆ oÜ ke kakoˆ toioÚsde tškoien.”
Aºa vorbi. Apoi luând friptura,
65 ìj f£to, ka… sfin nîta boÕj par¦ p…ona qÁken Un spate gras de bou ce-i sta-nainte, 90
Ôpt' ™n cersˆn ˜lèn, t£ ·£ oƒ gšra p£rqesan aÙtù. Ca parte-a lui de cinste, o puse-n faþã
Strãinilor. Ei mâinile-ncepurã
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
Sã-ntindã la bucatele gãtite.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn, Numaidecât feciorul lui Ulise, 95
De Pisistrat apropiindu-ºi capul
70 ¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi:
Spre-a nu fi auzit de alþii, zise:
„fr£zeo, Nestor…dh, tù ™mù kecarismšne qumù, „Ian uite, dragul meu, tu, Nestorene,
calkoà te sterop¾n kat¦ dèmata ºc»enta Prin sala asta ce frumos rãsunã!
Ce strãlucire de argint, de aur, 100
crusoà t' ºlšktrou te kaˆ ¢rgÚrou ºd' ™lšfantoj.
De-aramã ºi de chihlimbar ºi fildeº!
ZhnÒj pou toi»de g' 'Olump…ou œndoqen aÙl», Doar în Olimp de-o fi cumva la Joe
75 Óssa t£d' ¥speta poll£: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.” Palat la fel. Ce frumuseþi nespuse
ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!”
toà d' ¢goreÚontoj xÚneto xanqÕj Menšlaoj,
Luã Atride seama când ºoptirã 105
ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: ªi le rosti cuvinte zburãtoare:
„tškna f…l', Ã toi Zhnˆ brotîn oÙk ¥n tij ™r…zoi: „Copiii mei, nu-i nici un om pe lume
¢q£natoi g¦r toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œasin: De semuit cu Joe, cãci palatul
ªi-avutul lui n-au moarte niciodatã.
80 ¢ndrîn d' ½ kšn t…j moi ™r…ssetai, º kaˆ oÙk…, Doar între oameni pot sã fie unii 110
kt»masin. Ã g¦r poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj Mai mult sau mai puþin bogaþi ca mine.
ºgagÒmhn ™n nhusˆ kaˆ Ñgdo£tJ œtei Ãlqon, Ci multe-am pãtimit ºi multã vreme
Pe lume-am rãtãcit pânã ce adus-am
KÚpron Foin…khn te kaˆ A„gupt…ouj ™palhqe…j, Averea pe corãbii. Tocma-n anul
A„q…op£j q' ƒkÒmhn kaˆ Sidon…ouj kaˆ 'EremboÝj Al optulea venii din pribegia 115
85 kaˆ LibÚhn, †na t' ¥rnej ¥far keraoˆ telšqousi. Din Cipru, din Fenicia, din Egipet.
Fusei la etiopi, la cei din Sidon
trˆj g¦r t…ktei mÁla telesfÒron e„j ™niautÒn: ªi la erembi, ºi-n Libia, pe unde
œnqa mn oÜte ¥nax ™pideu¾j oÜte ti poim¾n La miei le creºte coarnele deodatã
turoà kaˆ kreiîn oÙd glukero‹o g£laktoj, ªi oile pe an de trei ori fatã. 120
Acolo nici stãpânul, nici pãstorul
¢ll' a„eˆ paršcousin ™phetanÕn g£la qÁsqai. Nu sunt lipsiþi de brânzã ºi de carne
90 eŒoj ™gë perˆ ke‹na polÝn b…oton xunage…rwn ªi lapte dulce, cã mereu tot anul
ºlèmhn, te‹Òj moi ¢delfeÕn ¥lloj œpefne Sunt alãptate oile ºi mulse.
Ci-n vreme ce mi-agoniseam avere 125
l£qrV, ¢nwst…, dÒlJ oÙlomšnhj ¢lÒcoio.
Cutreierând meleagurile-acele,
ìj oÜ toi ca…rwn to‹sde kte£tessin ¢n£ssw: – Pe frate-meu un altul îl ucise
kaˆ patšrwn t£de mšllet' ¢koušmen, o† tinej Ûmin Hoþiº, pe nevestite, prin trãdarea
Soþiei lui cea pròcletã. De-aceea
95 e„s…n: –™peˆ m£la poll¦ p£qon kaˆ ¢pèlesa okon
Eu n-am plãcere-a stãpâni averea; 130
eâ m£la naiet£onta, kecandÒta poll¦ kaˆ ™sql£. Veþi fi ºtiind ºi voi din auzite
ïn Ôfelon trit£thn per œcwn ™n dèmasi mo‹ran De la pãrinþi, oricare vor fi dânºii,
Cã multe-am mai pãþit; mi se prãdase
na…ein, oƒ d' ¥ndrej sÒoi œmmenai, o‰ tÒt' Ôlonto
Palatul meu cuprinzãtor de multe
Tro…V ™n eÙre…V, ˜k¦j ”Argeoj ƒppobÒtoio. ªi mari comori . Mai bine-aveam acuma 135
100 ¢ll' œmphj, p£ntaj mn ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn, A treia parte din avutul casei
ªi-n viaþã sã fi fost aceia care
poll£kij ™n meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisin
Pierirã-atunci cât a þinut rãzboiul
¥llote mšn te gÒJ fršna tšrpomai, ¥llote d' aâte Pe câmpul de la Troia, aºa departe
De Argos cel pãscut de cai! Adese 140
Pe toþi mã pun a-i tângui ºi-a-i plânge
Când stau în casã singur; ba cu plânsul
Mã rãcoresc, ba încetez, cã iute
paÚomai: a„yhrÕj d kÒroj kruero‹o gÒoio: – De vaietul cel fioros te saturi.

tîn p£ntwn oÙ tÒsson ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per, Pe toþi îi plâng ºi dupã toþi mã doare, 145
Dar nu aºa ca dupã unul singur,
105 æj ñÒj, Ój tš moi Ûpnon ¢pecqa…rei kaˆ ™dwd¾n, De-a cãrui amintire mi-este somnul
mnwomšnJ, ™peˆ oÜ tij 'Acaiîn tÒss' ™mÒghsen, ªi masa de nesuferit, cãci nimeni
Óss' 'OduseÝj ™mÒghse kaˆ ½rato. tù d' ¥r' œmellen Din toþi ai noºtri n-a rãbdat mai multe
ªi mai cumplite cazne ca Ulise. 150
aÙtù k»de' œsesqai, ™moˆ d' ¥coj a„n ¥laston Menit a fost sã sufere sãrmanul,
ke…nou, Ópwj d¾ dhrÕn ¢po…cetai, oÙdš ti ‡dmen, Iar eu în veci sã tot oftez de doru-i,
110 zèei Ó g' Ã tšqnhken. ÑdÚrontai nÚ pou aÙtÕn Cã-i dus de mult. Nici nu ºtim dacã dânsul
E viu sau mort. L-o fi jãlind bãtrânul
Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ ™cšfrwn PhnelÒpeia Laerte ºi-nþeleapta Penelopa 155
ThlšmacÒj q', Ön œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ.” ªi Telemah, pe care-l pãrãsise
ìj f£to, tù d' ¥ra patrÕj Øf' †meron ðrse gÒoio: Abia nãscut acasã.” Asta zise,
ªi Telemah, de dorul lui Ulise,
d£kru d' ¢pÕ blef£rwn cam£dij b£le patrÕj ¢koÚsaj, Fu-nduioºat ºi-l podidirã lacrimi
115 cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascën Din pleoape pe obraji, când auzise 160
¢mfotšrVsin cers…. nÒhse dš min Menšlaoj, De tatãl sãu. ªi apucându-ºi haina

Cea porfirie o trase peste faþã.
merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
Dar craiul îl ghici. Gândi în sine
ºš min aÙtÕn patrÕj ™£seie mnhsqÁnai, Sã-l lase-a pomeni de-al lui pãrinte
Ã prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito. Ori sã-l întrebe ºi sã-l cerceteze. 165
ªi tocmai când el cugeta la asta,
120 eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
Din nalta-i, miresmata ei cãmarã
™k d' Èlšnh qal£moio quèdeoj ØyorÒfoio Veni Elena, asemenea Dianei
½luqen 'Artšmidi crushlak£tJ ™ku‹a. Cea cu sãgeþi de aur. Iar Adrasta
Un scaun bine-fãurit i-aduse, 170
tÍ d' ¥r' ¤m' 'Adr»sth klis…hn eÜtukton œqhken,
Alcipa un chilim de lânã moale,
'Alk…pph d t£phta fšren malakoà ™r…oio, Iar Filo un paner de-argint ce-i dase
125 Fulë d' ¢rgÚreon t£laron fšre, tÒn oƒ œdwken Alcandra, a lui Polib soþie, care
Sãlãºluiau în Teba din Egipet
'Alk£ndrh, PolÚboio d£mar, Öj œnai' ™nˆ Q»bVj
ªi-aveau în casã mare bogãþie. 175
A„gupt…Vs', Óqi ple‹sta dÒmois' ™n kt»mata ke‹tai: Polib atunci în dar lui Menelaos
Öj Menel£J dîke dÚ' ¢rguršaj ¢sam…nqouj, Îi dete douã cãzi de-argint ºi douã
Tripeduri ºi talanþi de aur zece.
doioÝj d tr…podaj, dška d cruso‹o t£lanta.
Deosebit îi dãrui Elenei
130 cwrˆj d' aâq' ÈlšnV ¥locoj pÒre k£llima dîra: Nevastã-sa nepreþuite daruri: 180
crusÁn t' ºlak£thn t£larÒn q' ØpÒkuklon Ôpassen O furcã de-aur, un paner cu roate,
¢rgÚreon, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£anto. Întreg de-argint ºi împletit deasupra
Pe margine cu aur. Scula asta,
tÒn ·£ oƒ ¢mf…poloj Fulë paršqhke fšrousa Cu tort ticsitã, i-o aduse-acuma
n»matoj ¢skhto‹o bebusmšnon: aÙt¦r ™p' aÙtù ªi-o puse-n faþã Filo cãmãraºa, 185
135 ºlak£th tet£nusto „odnefj eroj œcousa. Lungind deasupra-i furca cea de aur
Cu caier stânjeniu. ªezu Elena
›zeto d' ™n klismù, ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen. Pe scaunul ce-avea pe sub picioare
aÙt…ka d' ¼ g' ™pšessi pÒsin ™ršeinen ›kasta: Un scãunel ºi începu deodatã
„‡dmen d», Menšlae diotrefšj, o† tinej o†de Pe soþul ei sã-ntrebe: „ªtim noi cine 190
Sunt oamenii care-au venit acasã
¢ndrîn eÙcetÒwntai ƒkanšmen ¹mšteron dî; La noi, tu, preamãrite-al meu bãrbate?
140 yeÚsomai Ã œtumon ™ršw; kšletai dš me qumÒj. Mã-nºel cumva? Ori adevãr voi spune?
oÙ g£r pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai Dar inima-mi dã ghes, cã niciodatã
Eu nu vãzui atât-asemãnare 195
oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka, sšbaj m' œcei e„sorÒwsan, La un bãrbat ºi nici la o femeie,
æj Ód' 'OdussÁoj megal»toroj uŒi œoike, De stau crucitã când mã uit! vezi colo
Thlem£cJ, tÕn œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ Cum el aratã àidoma feciorul
Nenvinsului Ulise; îmi pare mie
145 ke‹noj ¢n»r, Ót' ™me‹o kunèpidoj e†nek' 'Acaioˆ
Cã-i Telemah, pe care el, vestitul 200
½lqeq' ØpÕ Tro…hn, pÒlemon qrasÝn Ðrma…nontej.” Între bãrbaþi, îl pãrãsise-acasã
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: Abia nãscut, când voi v-aþi dus la Troia,
Setoºi de crunt rãzboi, ca sã vã bateþi
„oÛtw nàn kaˆ ™gë nošw, gÚnai, æj sÝ ™skeij:
De dragu-unei nemernice ca mine.”
ke…nou g¦r toio…de pÒdej toia…de te ce‹rej Bãlanul Menelaos îi rãspunse: 205
150 Ñfqalmîn te bolaˆ kefal» t' ™fÚperqš te ca‹tai. „La fel gândisem chiar acum, femeie.
Aºa era întocmai ºi Ulise,
kaˆ nàn Ã toi ™gë memnhmšnoj ¢mf' 'OdusÁ
Aceleaºi mâni, aceeaºi uitãturã,
muqeÒmhn, Ósa ke‹noj ÑzÚsaj ™mÒghsen Acelaºi cap ºi tot aceleaºi plete.
¢mf' ™mo…, aÙt¦r Ð puknÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon ebe, De el acum eu mi-adusei aminte 210
ªi povesteam ce-aleanuri, ce obidã
cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascèn.”
De dragul meu a suferit sãrmanul,
155 tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda: ªi-un plâns amar purcese atunci din ochii
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, Flãcãului, ºi faþa el de jale
ªi-acoperi cu haina porfirie.” 215
Luã cuvântul Pisistrat ºi zise:
„Nãlþate doamne, fiu al lui Atreus,
ke…nou mšn toi Ód' uƒÕj ™t»tumon, æj ¢goreÚeij: E drept ce spui, e fiul lui Ulise;
¢ll¦ saÒfrwn ™st…, nemess©tai d' ™nˆ qumù Ci-i cumpãnit ºi se sfieºte dânsul,
Venit aºa cum e de-ntâia oarã, 220
ïd' ™lqën tÕ prîton ™pesbol…aj ¢nafa…nein Sã nu rosteascã vorbe negândite
160 ¥nta sšqen, toà nî qeoà ìj terpÒmeq' aÙdÍ. În faþa ta, de-a cãrui cuvântare
aÙt¦r ™m prošhke Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr Ca de un zeu ni se desfat-auzul.
Ca sã-l petrec, pe mine mã trimise
tù ¤ma pompÕn ›pesqai: ™šldeto g£r se „dšsqai, Pãrintele meu Nestor cãlãreþul, 225
Ôfra oƒ ½ ti œpoj Øpoq»eai ºš ti œrgon. Cãci prea dorea pe tine sã te vadã,
poll¦ g¦r ¥lge' œcei patrÕj p£j o„comšnoio Ca tu sã-i dai un sfat la tot ce are
De spus sau de fãcut, cã multe rabdã
165 ™n meg£rois', ú m¾ ¥lloi ¢osshtÁrej œwsin, În casa lui un fiu al cãrui tatã
æj nàn Thlem£cJ Ð mn o‡cetai, oÙdš oƒ ¥lloi E dus, când n-are-apãrãtori pe alþii 230
e‡s', o† ken kat¦ dÁmon ¢l£lkoien kakÒthta.” ªi-i singur cum e fiul lui Ulise,
Cã tatãl sãu e dus, ºi-acum nici unul
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: Nu-l apãrã de rãutate-n þarã.”
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ f…lou ¢nšroj uƒÕj ™mÕn dî Grãi atunci bãlanul Menelaos:
170 †keq', Öj e†nek' ™me‹o polšaj ™mÒghsen ¢šqlouj: „La mine-n casã-i, doamne, chiar bãiatul 235
Acelui scump prieten, care bietul,
ka… min œfhn ™lqÒnta filhsšmen œxoca p£ntwn
De dragul meu, s-a canonit o viaþã
'Arge…wn, e„ nîn Øpeˆr ¤la nÒston œdwke ªi care socoteam cã între-ai noºtri
nhusˆ qoÍsi genšsqai 'OlÚmpioj eÙrÚopa ZeÚj. Mai scump decât oricare-avea sã-mi fie
De ne-ajuta pe noi stãpânitorul 240
ka… kš oƒ ”Arge n£ssa pÒlin kaˆ dèmat' œteuxa,
De pe Olimp napoi sã ne întoarcem
175 ™x 'Iq£khj ¢gagën sÝn kt»masi kaˆ tške ú Pe mare în corãbiile noastre,
kaˆ p©sin lao‹si, m…an pÒlin ™xalap£xaj, I-aº fi zidit în Argos o cetate
ªi un palat, ºi-acolo din Itaca
a‰ perinaiet£ousin, ¢n£ssontai d' ™moˆ aÙtù.
L-aº fi adus pe el cu tot avutul, 245
ka… ke q£m' ™nq£d' ™Òntej ™misgÒmeq': oÙdš ken ¼meaj Cu fiul lui, cu toþi locuitorii
¥llo diškrinen filšontš te terpomšnw te, Cetãþii lui, c-aº fi golit în Argos
Vreun oraº din prejurimi, din cele
180 pr…n g' Óte d¾ qan£toio mšlan nšfoj ¢mfek£luyen.
Supuse mie. Aici fiind aproape,
Ne-am fi-ntâlnit adese ºi nimica 250
ªi nimenea n-ar fi putut sã curme
Iubirea dintre noi ºi bucuria
Pân’ nu ne-ar fi acoperit viaþa
Al morþii nor cernit. Dar fericirea
¢ll¦ t¦ mšn pou mšllen ¢g£ssasqai qeÕj aÙtÒj, Ne-o pizmui un zeu, care pe bietul 255
Öj ke‹non dÚsthnon ¢nÒstimon oon œqhken.” Ulise singur nu-l întoarse-n þarã.”
Aºa vorbi. ªi toþi cuprinºi de jale
ìj f£to, to‹si d p©sin Øf' †meron ðrse gÒoio. Se-nduioºarã. ªi plângea copila
kla‹e mn 'Arge…h Èlšnh, DiÕj ™kgegau‹a, Lui Joe-atunci, Elena argeiana,
185 kla‹e d ThlšmacÒj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj, Plângea ºi Telemah, chiar Menelaos, 260
Cu ochii-nlãcrimaþi a fost ºi fiul
oÙd' ¥ra Nšstoroj uƒÕj ¢dakrÚtw œcen Ôsse: Lui Nestor, Pisistrat, cã-ºi amintise
mn»sato g¦r kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio, De Antiloh, de frate-sãu, viteazul
tÒn ·' 'Hoàj œkteine faeinÁj ¢glaÕj uƒÒj. Neasemuit, ucis de Memnon, fiul
Fãlos al Aurorei. ªi la dânsul 265
toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpea pterÒent' ¢gÒreuen: Gândind, rosti cuvinte-naripate:
190 „'Atredh, perˆ mšn se brotîn pepnumšnon enai „De câte ori te aminteam pe tine
Nšstwr f£sc' Ð gšrwn, Ót' ™pimnhsa…meqa se‹o ªi stam de vorbã între noi acasã,
Moº Nestor ne spunea, cã tu Atride,
oŒsin ™nˆ meg£roisi kaˆ ¢ll»louj ™ršoimen: Eºti omul dintre toþi cel mai cuminte. 270
kaˆ nàn, e‡ t… pou œsti, p…qoiÒ moi: oÙ g¦r ™gè ge Deci dacã-i chip, ascultã-acum la mine.
tšrpom' ÑdurÒmenoj metadÒrpioj, ¢ll¦ kaˆ 'Hëj Nu-mi place mie bocetul la masã.
Doar o sã vie ziua cea de mâne
195 œssetai ºrigšneia: nemessîma… ge mn oÙdn
ªi nu mã supãr dac-atunci jãli-veþi
kla…ein, Ój ke q£nVsi brotîn kaˆ pÒtmon ™p…spV. Pe orice muritor care s-ar stinge. 275
toàtÒ nu kaˆ gšraj oon Ñzuro‹si broto‹si, Cã pentru bieþii oameni numai una
E cinstea cea din urmã: sã-þi tai pãrul
ke…rasqa… te kÒmhn balšein t' ¢pÕ d£kru pareiîn.
ªi pe obraz sã laºi sã-þi curgã lacrimi.
kaˆ g¦r ™mÕj tšqnhken ¢delfeÒj, oÜ ti k£kistoj Doar a pierit ºi frate-meu, ºi n-a fost
200 'Arge…wn: mšlleij d sÝ ‡dmenai: –oÙ g¦r ™gè ge În oaste cel mai nebãrbat din Argos. 280
Vei fi ºtiind-o tu. Eu niciodatã
½nths' oÙd ‡don: –perˆ d' ¥llwn fasˆ genšsqai
Nu fui cu el ºi nu-l vãzui. Se zice
'Ant…locon, perˆ mn qe…ein tacÝn ºd macht»n.” Cã pe-Antiloh nu-l întrecea nici unul
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: În repejune ºi-n rãzboinicie.”
Bãlanul Menelaos îi rãspunse: 285
„ð f…l', ™peˆ tÒsa epej, Ós' ¨n pepnumšnoj ¢n¾r
„Iubitul meu, grãit-ai tot ce poate
205 e‡poi kaˆ ·šxeie, kaˆ Öj progenšsteroj e‡h: Grãi ºi face-un om cu cap ºi-n vârstã
to…ou g¦r kaˆ patrÒj, Ö kaˆ pepnumšna b£zeij. Mai naintat ca tine. Nu mã mirã;
Ca fiu al unui tatã cum e Nestor,
·e‹a d' ¢r…gnwtoj gÒnoj ¢nšroj, ú te Kron…wn
Tu cugeþi sãnãtos. Se vede lesne 290
Vlãstarul unui om pe care Joe
Ôlbon ™piklèsV gamšont… te geinomšnJ te, L-a fericit ca soþ ºi ca pãrinte,

210 æj nàn Nšstori dîke diamperj ½mata p£nta Cã-i dete necurmatã bucurie,
Tihnit sã-ºi ducã greul bãtrâneþii
aÙtÕn mn liparîj ghraskšmen ™n meg£roisin, În casa lui ºi feþii lui sã fie 295
uƒšaj aâ pinutoÚj te kaˆ œgcesin enai ¢r…stouj. Întregi la minte ºi-osebiþi în arme.
¹me‹j d klauqmÕn mn ™£somen, Öj prˆn ™tÚcqh, Lãsãm dar la o parte tânguirea
Cu care-am început ºi sã ne punem
dÒrpou d' ™xaàtij mnhsèmeqa, cersˆ d' ™f' Ûdwr Din nou la cinã. Apã sã ne toarne
215 ceu£ntwn: màqoi d kaˆ ºîqšn per œsontai Din nou pe mâni. De povestit e vreme 300
Thlem£cJ kaˆ ™moˆ diaeipšmen ¢ll»loisin.” ªi mâne între Telemah ºi mine.”

Aºa vorbi, iar harnica lui slugã
ìj œfat', 'Asfal…wn d' ¥r' Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuen, Asfalion pe mâni le toarnã apã,
ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio. ªi dânºii la bucatele gãtite
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Încep sã-ntindã mânile grãbite. 305
Atunci Elena-avu o altã grijã:
220 œnq' aât' ¥ll' ™nÒhs' Èlšnh DiÕj ™kgegau‹a: Pe loc prelinse-n vinul lor de masã
aÙt…k' ¥r' e„j onon b£le f£rmakon, œnqen œpinon, Un leac ce-alinã orice dor ºi jale,
nhpenqšj t' ¥colÒn te, kakîn ™p…lhqon ¡p£ntwn. Un bàlsam uitãtor de orice rele.
Oricine înghiþea din el când vinul 310
Öj tÕ katabrÒxeien, ™p¾n krhtÁri mige…h,
L-amesteca cu apã într-o canã,
oÜ ken ™fhmšriÒj ge b£loi kat¦ d£kru pareiîn, În ziua aceea nu-ºi uda obrazul
225 oÙd' e‡ oƒ katateqna…h m»thr te pat»r te, Cu stropi de plâns, sã fi murit chiar mama
Ori tatãl lui, ba chiar naintea-i
oÙd' e‡ oƒ prop£roiqen ¢delfeÕn À f…lon uƒÕn
Cãdea zdrobit un frate-al lui sau fiul 315
calkù dhÒJen, Ð d' Ñfqalmo‹sin Ðrùto. ªi el vedea sfârºitul lor cu ochii;
to‹a DiÕj qug£thr œce f£rmaka mhtiÒenta, Aºa de bune, mãestrite daruri
Avea Elena date de soþia
™sql£, t£ oƒ PolÚdamna pÒren, Qînoj par£koitij,
Lui Tonos, Polidamna din Egipet,
230 A„gupt…h, tÍ ple‹sta fšrei ze…dwroj ¥roura Pe unde þãrna darnicã-n bucate 320
f£rmaka, poll¦ mn ™sql¦ memigmšna, poll¦ d lugr£, Dã multe buruieni de leacuri bune
ªi rele laolaltã amestecate
„htrÕj d ›kastoj ™pist£menoj perˆ p£ntwn
ªi oamenii mai mult decât oriunde
¢nqrèpwn: Ã g¦r Pai»onÒj e„si genšqlhj. Sunt iscusiþi lecuitori de boale,
aÙt¦r ™pe… ·' ™nšhke kšleusš te o„nocoÁsai, Cãci ei se trag într-adevãr din Peon, 325
Vindecãtorul zeilor. În urmã,
235 ™xaàtij mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipen:
Când puse leacul ºi-ndemnã sã toarne
În cupe vinul, cuvântã Elena:
„'Atredh Menšlae diotrefj ºd kaˆ o†de „Nãlþate Menelaos ºi voi fiii
¢ndrîn ™sqlîn pa‹dej, ¢t¦r qeÕj ¥llote ¥llJ Vestiþilor viteji, de bunã seamã, 330
Ca unul care poate toate cele,
ZeÝj ¢gaqÒn te kakÒn te dido‹: dÚnatai g¦r ¤panta: – Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta,
240 Ã toi nàn da…nusqe kaq»menoi ™n meg£roisi Când unuia, când altuia. De-aceea
kaˆ mÚqoij tšrpesqe: ™oikÒta g¦r katalšxw. ªedeþi acum de ospãtaþi în salã
ªi vã înveseliþi de o poveste, 335
p£nta mn oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Cãci potrivite lucruri vã voi spune.
Óssoi 'OdussÁoj talas…fronÒj e„sin ¥eqloi: Eu n-aº putea sã-nºir, sã spun anume
¢ll' oŒon tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r Ce lupte-a dus netemãtor Ulise,
Dar iatã una ce-ndrãzni sã facã
245 d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…. La Troia, unde-avurãþi voi aheii 340
aÙtÒn min plhgÍsin ¢eikel…Vsi dam£ssaj, De furcã mult. Tot trupul ºi-l sluþise
spe‹ra k£k' ¢mf' êmoisi balèn, o„kÁ ™oikèj, Rãnindu-se ºi îmbrãcat în zdrenþe,
În chip de rob, se furiºã-n cetatea
¢ndrîn dusmenšwn katšdu pÒlin eÙru£guian. Vrãjmaºilor ºi, prefãcut, Ulise
¥llJ d' aÙtÕn fwtˆ katakrÚptwn ½ske Pãrea un cerºetor, cu totul altul 345
250 DšktV, Öj oÙdn to‹oj œhn ™pˆ nhusˆn 'Acaiîn: De cum era el la corãbii. Astfel
Se furiºã-n cetate, iar troienii
tù ‡keloj katšdu Trèwn pÒlin, oƒ d' ¢b£khsan
Nu-l bãnuiau de loc. Doar eu pe dânsul
p£ntej: ™gë dš min o‡h ¢nšgnwn to‹on ™Ònta, Îl cunoscui, aºa tiptil cum fuse,
ka… min ¢neirèteun: Ð d kerdosÚnV ¢lšeinen. ªi-l întrebam; el s-ascundea isteþul, 350
Dar când pusei sã-l spele ºi sã-l ungã,
¢ll' Óte d» min ™gë lÒeon kaˆ cr‹on ™la…J,
ªi-l îmbrãcai ºi mã jurai temeinic
255 ¢mfˆ d e†mata ›ssa kaˆ êmosa karterÕn Órkon, Cã nu-l voi da de gol pânã ce dânsul
m» me prˆn 'OdusÁa met¦ Trèess' ¢nafÁnai, Nu va sosi-ntre corturi la corãbii,
Ulise-atunci ºi-a dat pe faþã taina. 355
pr…n ge tÕn ™j nÁ£j te qo¦j klis…aj t' ¢fikšsqai,
Pe mulþi troieni cu sabia rãpuse
kaˆ tÒte d» moi p£nta nÒon katšlexen 'Acaiîn. ªi se întoarse între-ahei ºi-aduse
polloÝj d Trèwn kte…naj tana»ke calkù Atâtea ºtiri. Femeile troiene
Cu hohot se boceau, dar eu în mine
260 Ãlqe met' 'Arge…ouj, kat¦ d frÒnin ½gage poll»n.
Mã bucuram, cãci m-apucase dorul 360
œnq' ¥llai TrJaˆ l…g' ™kèkuon: aÙt¦r ™mÕn kÁr De-ntors acasã ºi-mi plângeam orbirea
ca‹r', ™peˆ ½dh moi krad…h tštrapto nešsqai Ce Venera-mi dãduse, când la Troia
Ducându-mã departe de-a mea þarã,
ÿ okÒnd', ¥thn d metšstenon, ¿n 'Afrod…th
dîc', Óte m' ½gage ke‹se f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj,
265 pa‹d£ t' ™m¾n nosfissamšnhn q£lamÒn te pÒsin te Mã-nstrãinã de fata mea, de casa
oÜ teu deuÒmenon, oÜt' ¨r fršnaj oÜte ti edoj.” ªi de bãrbatul meu, desãvârºitul 365
De bun ºi de frumos ºi de cuminte.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: Adause la asta Menelaos:
„naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, gÚnai, kat¦ mo‹ran œeipej. „E drept ce-ai spus tu despre el, femeie.
½dh mn polšwn ™d£hn boul»n te nÒon te În viaþa mea am încercat ºi mintea
ªi sfatul multor oameni mari ºi-umblat-am 370
270 ¢ndrîn ¹rèwn, poll¾n d' ™pel»luqa ga‹an: Pe lume mult, dar nu-mi vãzurã ochii
¢ll' oÜ pw toioàton ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin Nicicând un om aºa cum fu Ulise.
oŒon 'OdussÁoj talas…fronoj œske f…lon kÁr. Sã vezi ce faptã mai fãcu ºi alta
El, vajnicul bãrbat, odinioarã
oŒon kaˆ tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r În calul cel de lemn cioplit, alãturi 375
†ppJ œni xestù, †n' ™n»meqa p£ntej ¥ristoi De noi, de toþi fruntaºii cei din Argos,
275 'Arge…wn, Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej. Când aduceam troienilor pieire.
Venit-ai tu atunci la noi, acolo,
Ãlqej œpeita sÝ ke‹se: keleusšmenai dš s' œmelle Mânatã de vreun zeu ce-a vrut sã deie
da…mwn, Öj Trèessin ™boÚleto kàdoj Ñršxai: Troienilor izbânda. Te-nsoþise 380
ka… toi Dhfoboj qeoe…keloj ›spet' „oÚsV. ªi Deifob cel arãtos ca zeii,
De trei ori ocolit-ai matahala
trˆj d per…steixaj ko‹lon lÒcon ¢mfafÒwsa,
Scobitã pipãind-o ºi pe nume
280 ™k d' Ñnomakl»dhn Danaîn ÑnÒmazej ¢r…stouj, Strigat-ai pe danai, pe toþi fruntaºii
p£ntwn 'Arge…wn fwn¾n ‡skous' ¢lÒcoisin: Ascunºi în cal ºi îngânat-ai glasul 385
Soþiei fiecãrui dintre dânºii.
aÙt¦r ™gë kaˆ Tudedhj kaˆ d‹oj 'OdusseÝj
Eu care stam la mijloc cu Tidide
¼menoi ™n mšssoisin ¢koÚsamen, æj ™bÒhsaj. ªi cu Ulise glasul þi-auzirãm.
nî mn ¢mfotšrw mene»namen Ðrmhqšntej Dam zor atunci ºi eu ºi Diomede
Sã nãvãlim afarã sau îndatã 390
285 À ™xelqšmenai À œndoqen ay' Øpakoàsai:
De-acolo sã rãspundem, dar Ulise
¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnw per. Ne-a potolit ºi ne-a-nfrânat nãvala.
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan uŒej 'Acaiîn, Atunci tãcurã molcom toþi aheii;
Anticlos, singur, mai voia sã schimbe
”Antikloj d sš g' ooj ¢me…yasqai ™pšessin
Cu tine vorba, dar pe loc Ulise 395
½qelen: ¢ll' 'OduseÝj ™pˆ m£staka cersˆ p…eze Cu mâni vânjoase i-astupase gura
290 nwlemšwj kraterÍsi, s£wse d p£ntaj 'AcaioÚj: ªi ne feri de pacoste, þiindu-l
Aºa într-una pânã ce Minerva
tÒfra d' œc', Ôfra se nÒsfin ¢p»gage Pall¦j 'Aq»nh.”
De noi atunci te-a depãrtat pe tine.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Mintosul Telemah la asta zise: 400
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,

¥lgion: oÙ g£r o† ti tÒ g' ½rkese lugrÕn Ôleqron, E ºi mai dureros cã toate-aceste
Pe el de soartã crudã nu-l scutirã,
295 oÙd' e‡ oƒ krad…h ge sidhršh œndoqen Ãen. ªi nu l-ar fi scutit, de-avea Ulise
¢ll' ¥get' e„j eÙn¾n tr£peq' ¼meaj, Ôfra kaˆ ½dh Chiar inimã de fier. Dar hai sã mergem 405
ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” Sã ne culcãm în pat, ca noi pe urmã,

Dormind, de-odihnã dulce s-avem parte.”
ìj œfat', 'Arge…h d' Èlšnh dmJÍsi kšleuse Cum zise el, Elena argeiana
dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦ La roabe porunci sã care paturi
300 porfÚre' ™mbalšein, storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj În tindã ºi sã-mpãture-aºternuturi 410
Frumoase porfirii, sã-ntindã scoarþe
cla…naj t' ™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. ªi moi velinþi de-acoperit sã puie.
aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai, Iar roabele ieºirã-apoi din salã
dšmnia d' ™stÒresan: ™k d xe…nouj ¥ge kÁrux. Cu facle-n mâni ºi aºternurã paturi.
Acolo-i duse pe strãini un crainic 415
oƒ mn ¥r' ™n prodÒmJ dÒmou aÙtÒqi koim»santo, ªi amândoi în tindã se culcarã,
305 ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj: Voinicul Telemah ºi al lui Nestor
'Atredhj d kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o, Fecior chipos. Iar fiul lui Atreus
Dormi nãuntru-n casele înalte
p¦r d' Èlšnh tanÚpeploj ™lšxato, d‹a gunaikîn.
ªi-alãturea de el dumnezeiasca 420
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Între femei, cu straiul lung, Elena.
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj A doua zi, când zorile-nzorirã
Trandafirii, viteazul Menelaos
310 e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ,
Din patu-i se sculã ºi-ºi puse haina,
possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, Cu sabie-ascuþitã se încinse 425
bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn, ªi dupã ce pe dalbele-i picioare

Legã sandale dalbe ºi din casã
Thlem£cJ d par‹zen, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
Ieºi leit un zeu la-nfãþiºare,
„t…pte dš se creië deàr' ½gage, Thlšmac' ¼rwj, S-apropie de Telemah ºi zise:
315 ™j Lakeda…mona d‹an ™p' eÙrša nîta qal£sshj; „Voinice Telemah, ce treabã oare 430
Te-aduce-aici pe largul spate-al mãrii?
d»mion Ã ‡dion; tÒde moi nhmertj ™n…spej.”
A ta nevoie ori nevoia obºtii?
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Sã-mi spui tu asta drept.” Iar el rãspunse:
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,
Venii sã-mi dai vr-o veste despre tata, 435
½luqon e‡ tin£ moi klhhdÒna patrÕj ™n…spoij.
Mâncatã-i casa-mi, dusã mi-e moºia,
320 ™sq…eta… moi okoj, Ôlwle d p…ona œrga, La mine-acasã miºunã duºmanii
dusmenšwn d' ¢ndrîn ple‹oj dÒmoj, o† tš moi a„eˆ Ce-mi tot înjunghe oi ºi boi grãmadã,
mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj, Sfruntaþii peþitori ai mamei mele.
De-aceea vin sã-þi cad eu la picioare 440
mhtrÕj ™mÁj mnhstÁrej Øpšrbion Ûbrin œcontej. Sã-mi spui ce ºtii de jalnica lui moarte.
toÜneka nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii
325 ke…nou lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj Ori auzit-ai povestind-o altul
Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni
Ñfqalmo‹si teo‹sin À ¥llou màqon ¥kousaj Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul. 445
plazomšnou: perˆ g£r min ÑzurÕn tške m»thr. Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine,
mhdš t… m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn, Ci spune-aieve ce-ai vãzut ca martor.
Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine
¢ll' eâ moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj. Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã
330 l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj 'OdusseÚj, ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã 450
À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse Odinioarã-n Troia, când amarul

Vã copleºea pe toþi aheii, adu-þi
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…: Aminte-acum ºi spune-mi adevãrul.”
tîn nàn moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.” Adânc oftã ºi zise Menelaos:
tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni 455
Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise,
335 „í pÒpoi, Ã m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ
Bãrbat aºa de vajnic în putere!
½qelon eÙnhqÁnai ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej. Cum dacã cerbul adormindu-ºi puii
æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj Sugari în cuibul unui leu puternic
Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã 460
nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj
Pe vãi, ºi când apoi se-ntoarnã leul
knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta La cuibul sãu, dã puilor o moarte
340 boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n, Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã
Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe,
¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken,
Tu, Palas ºi Apolon, ca Ulise 465
ìj 'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei. Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos,
aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, Temeinica cetate, când la sfadã
Sãri din loc la Filomelianul,
to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ
De se luã la harþã el ºi straºnic
345 ™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j, Îl zdupui, ºi veseli fur-aheii; 470
k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…, Aºa sã fie când va da odatã
De peþitori. Ce moarte fulgeratã
to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:
p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te.
taàta d', ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè ge ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii!
350 ¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw: Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare,
Nimic n-oi ocoli spre înºelare 475
¢ll¦ t¦ mšn moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, La povestit, ci toate câte-mi spuse
tîn oÙdšn toi ™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii
A„gÚptJ m' œti deàro qeoˆ memaîta nšesqai Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde.
Deºi doream napoi sã vin încoace,
œscon, ™peˆ oÜ sfin œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj: M-oprirã prin Egipet încã zeii, 480
355 oƒ d' a„eˆ boÚlonto qeoˆ memnÁsqai ™fetmšwn. Cãci nu le închinasem jertfe-alese
nÁsoj œpeit£ tij œsti poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ De boi întregi, cã zeii vor de-a pururi
Aminte sã-þi aduci de datorie.
A„gÚptou prop£roiqe, F£ron dš ˜ kikl»skousi, Pe marea vãluroasã-n dreptul apei
tÒsson ¥neuq', Ósson te panhmer…h glafur¾ nhàj Egipetul este ostrovul Faros, 485
½nusen, Î ligÝj oâroj ™pipne…Vsin Ôpisqen. Departe ca de-o zi cãlãtorie.

Acolo-i un liman tihnit, pe unde
360 ™n d lim¾n eÜormoj, Óqen t' ¢pÕ nÁaj ™saj Corãbierii se-ngrijesc de apã
™j pÒnton b£llousin, ¢fuss£menoi mšlan Ûdwr. ªi dau pe mare drumul la corãbii,
œnqa m' ™e…kosin ½mat' œcon qeo…, oÙdš pot' oâroi Pe-acolo douãzeci de zile zeii 490
Mã-mpiedicau ºi nu suflau pe apã
pne…ontej fa…nonq' ¡liašej, o† ·£ te nhîn
Prielnice-adieri însoþitoare
pompÁej g…nontai ™p' eÙrša nîta qal£sshj. Plutirilor pe largul spate al mãrii.
365 ka… nÚ ken ½a p£nta katšfqito kaˆ mšne' ¢ndrîn, Se isprãveau merindele-mi ºi vlaga
Tovarãºilor mei, de n-avea milã 495
e„ m» t…j me qeîn ÑlofÚrato ka… m' ™lšhse,
ªi nu mã izbãvea de rãu acolo
Prwtšoj „fq…mou qug£thr ¡l…oio gšrontoj, Copila lui Proteu, înfricoºatul
E„doqšh: tÍ g£r ·a m£list£ ge qumÕn Ôrina: Bãtrân al mãrii, zâna Idotea.
Prea mult se-nduioºã când mã brodise
¼ m' o‡J œrronti sun»nteto nÒsfin ˜ta…rwn:
Pe mal nemernicind pustiu ºi singur, 500
370 a„eˆ g¦r perˆ nÁson ¢lèmenoi „cqu£askon Departe de tovarãºi care-n jurul
gnampto‹s' ¢gk…stroisin, œteire d gastšra limÒj. Ostrovului se abãteau cu undiþi
ªi pescuiau, de-aceea ea ºi-mi zise:
¹ dš meu ¥gci st©sa œpoj f£to fènhsšn te:
«Aºa copil zãnatic eºti, strãine?
n»piÒj e„j, ð xe‹ne, l…hn tÒson ºd cal…frwn, Ori tu te laºi voios ºi-þi place astfel 505
Ãe ˜kën meqie‹j kaˆ tšrpeai ¥lgea p£scwn; Sã stai tânjind? Cã doar de multã vreme
Stai pironit aci-n ostrov ºi nu poþi
375 æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkeai, oÙdš ti tškmwr
Sã-i dai de capãt rãului, ºi-ortacii
eØršmenai dÚnasai, minÚqei dš toi Ãtor ˜ta…rwn. De foame þi se istovesc.» La asta
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Eu i-am rãspuns: «Oricine eºti, zeiþã, 510
™k mšn toi ™ršw, ¼ tij sÚ pšr ™ssi qe£wn, Mãrturises cã nu de bunãvoie

Rãmân aici; voi fi greºit pesemne
æj ™gë oÜ ti ˜kën katerÚkomai, ¢ll£ nu mšllw Naintea domnitorilor din slavã.
380 ¢qan£touj ¢litšsqai, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. Dar spune-mi – zeii doar ºtiu bine – care
¢ll¦ sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Nemuritor mã stânjeni pe mine 515
ªi calea mi-o-ngrãdi ºi nu mã lasã
Ój t…j m' ¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, S-o iau napoi pe marea cea pescoasã?»
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta. Aºa-ntrebai, ºi ea-mi rãspunse-ndatã:
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: «Rosti-voi numai adevãr, strãine.
Colind-aici un zeu bãtrân de mare 520
385 toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. Nenºelãtor, Proteus Egipteanul,
pwle‹ta… tij deàro gšrwn ¤lioj nhmert»j, Ce ºtie toate-adâncurile mãrii
¢q£natoj, PrwteÝj A„gÚptioj, Ój te qal£sshj ªi e supusul lui Neptun. Se zice
Cã el e tatãl meu ºi nãscãtorul.
p£shj bšnqea ode, Poseid£wnoj Øpodmèj: Pândind aici, de poþi sã-l prinzi pe dânsul, 525
tÕn dš t' ™mÒn fasin patšr' œmmenai ºd tekšsqai. Þi-ar lãmuri tot drumul cât de mare-i
390 tÒn g' e‡ pwj sÝ dÚnaio lochs£menoj lelabšsqai, ªi cum pe apã sã te-ntorci în þarã.
ªi þi-ar mai povesti, de vrei, mãrite,
Ój kšn toi e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou
Ce bun ºi rãu þi s-a-ntâmplat acasã
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta. De când baþi cale trudnicã ºi lungã.» 530
kaˆ dš kš toi e‡pVsi, diotrefšj, a‡ k' ™qšlVsqa, Aºa-mi vorbi, ºi eu zisei din parte-mi:
«Aratã-mi mie cum sã pun eu mâna
Ótti toi ™n meg£roisi kakÒn t' ¢gaqÒn te tštuktai
Pe zeul cel bãtrân, cã poate dânsul
395 o„comšnoio sšqen dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te. De mine s-ar feri ºi-i anevoie
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Un om pe-un zeu sã biruie vreodatã». 535
Aºa-i vorbii, ºi ea pe loc rãspunse:
aÙt¾ nàn fr£zeu sÝ lÒcon qe…oio gšrontoj,
«Voi spune drept ºi apriat, strãine.
m» pèj me prodën º prodaeˆj ¢lšhtai: Când soarele de-amiazi e-n cruci ºi adie
¢rgalšoj g£r t' ™stˆ qeÕj brotù ¢ndrˆ damÁnai. Zefirul, zeul moº atunci rãsare
De unde stã ascuns sub valuri negre 540
400 ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn:
ªi merge de se culcã pe sub peºteri.
[toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.] ªi focele-n duium adorm în juru-i,
Ãmoj d' ºšlioj mšson oÙranÕn ¢mfibeb»kV, Prãsila vederoasei zâne-a mãrii,
Ieºind din hãu ºi rãspândind duhoare
tÁmoj ¥r' ™x ¡lÕj esi gšrwn ¤lioj nhmert¾j
pnoiÍ Ûpo zefÚroio, mela…nV frikˆ kalufqe…j,
405 ™k d' ™lqën koim©tai ØpÕ spšesi glafuro‹sin: Nesuferitã din strãfund de mare. 545
¢mfˆ dš min fîkai nšpodej kalÁj ¡losÚdnhj Chiar mâne-n zori de zi te duc ºi-acolo
Te pun la pândã. Tu alege-þi bine
¡qrÒai eÛdousin, poliÁj ¡lÕj ™xanadàsai, Trei soþi mai inimoºi de la corãbii.
pikrÕn ¢popne…ousai ¡lÕj polubenqšoj Ñdm»n. Sã-þi spun ce-apucãturi are bãtrânul:
œnqa s' ™gën ¢gagoàsa ¤m' ºÒ fainomšnhfin La început el va umbla-ntre foce 550
ªi le va numãra. Iar când pe toate
410 eÙn£sw ˜xe…hj: sÝ d' ™å kr…nasqai ˜ta…rouj Le-a socotit ºi le-a vãzut de-a rândul,
tre‹j, o† toi par¦ nhusˆn ™ãssšlmoisin ¥ristoi. El are sã se culce printre ele
p£nta dš toi ™ršw Ñlofèa to‹o gšrontoj. Ca un pãstor în mijlocu-unei turme.
Voi, cum îl veþi vedea lungit acolo, 555
fèkaj mšn toi prîton ¢riqm»sei kaˆ œpeisin: Sã v-aruncaþi asupra lui cu sila
aÙt¦r ™p¾n p£saj pemp£ssetai ºd ‡dhtai, ªi sã-l opriþi din rãsputeri în clipa
415 lšxetai ™n mšssVsi, nomeÝj ìj pèesi m»lwn. Când el s-ar repezi ºi-ar da sã fugã;
Va încerca el fel ºi chip sã scape,
tÕn mn ™p¾n d¾ prîta kateunhqšnta ‡dhsqe, Se va preface-n oriºice fãpturã 560
kaˆ tÒt' œpeiq' Ûmin melštw k£rtoj te b…h te, De pe pãmânt, ºi-n foc ºi chiar în apã.
aâqi d' œcein memaîta, kaˆ ™ssÚmenÒn per ¢lÚxai. Sã nu-l slãbiþi, cuprindeþi-l mai zdravãn.
Dar când o sã te-ntrebe el pe tine,
p£nta d ginÒmenoj peir»setai, Óss' ™pˆ ga‹an
Luându-ºi chipul ce-l avea nainte,
420 ˜rpet¦ g…nontai kaˆ Ûdwr kaˆ qespidaj pàr: Când s-a culcat, pe loc, atunci, viteze, 565
Øme‹j d' ¢stemfšwj ™cšmen m©llÒn te pišzein. Desprindeþi pe bãtrân ºi daþi-i drumul
ªi-ntreabã care zeu te prigoneºte
¢ll' Óte ken d» s' aÙtÕj ¢ne…rhtai ™pšessi,
ªi cum sã te întorci napoi pe mare.»
to‹oj ™èn, oŒÒn ke kateunhqšnta ‡dhai, Aºa grãind, ea se cufundã-n valuri.
kaˆ tÒte d¾ scšsqai te b…hj làsa… te gšronta, Eu merg pe prundul de pe mal la vase 570
Cu inima nespus de tulburatã
425 ¼rwj, e‡resqai dš, qeîn Ój t…j se calšptei,
ªi când ajung la vasul meu, la mare,
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta. De cinã mã-ngrijesc ºi peste noapte
ìj e„poàs' ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta: Culcându-ne dormim pe mal. De-acolo,
A doua zi, când se ivirã zorii 575
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁaj, Óq' ›stasan ™n yam£qoisin,
Trandafirii, o iau pe prundul mãrii
½a: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. Cea latã-n cãi, mã rog de zei fierbinte
430 aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, ªi iau cu mine trei aleºi tovarãºi,
dÒrpon q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h nÚx,
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Pe cei mai îndrãzneþi. Zeiþa, care
kaˆ tÒte d¾ par¦ q‹na qal£sshj eÙrupÒroio Se cufundase-n mare, din afundul 580
De ape aduse patru piei de foce
435 ½a, poll¦ qeoÝj gounoÚmenoj: aÙt¦r ˜ta…rouj Abia jupite toate, ºi cu ele
tre‹j ¥gon, oŒsi m£lista pepo…qea p©san ™p' „qÚn. Se-ncumetã pe tatãl ei sã-nºele.
tÒfra d' ¥r' ¼ g' Øpodàsa qal£sshj eÙrša kÒlpon ªi dupã ce sãpã în prund culcuºuri,
ªezu ºi ne-aºteptã pân’ce venirãm 585
tšssara fwk£wn ™k pÒntou dšrmat' œneike: – La ea, de tot aproape. Dup-aceea
p£nta d' œsan neÒdarta: –dÒlon d' ™pem»deto patr…. Pe rând ne culcã ea în gropi ºi-aºterne
440 eÙn¦j d' ™n yam£qoisi diagl£yas' ¡l…Vsin Deasupra fiecãrui câte-o piele.
Dar groaznic ne-ar fi fost atunci pânditul,
Âsto mšnous': ¹me‹j d m£la scedÕn ½lqomen aÙtÁj: Cã prea de tot ne otrãvea mirosul 590
˜xe…hj d' eÜnhse, b£len d' ™pˆ dšrma ˜k£stJ. Ucigãtor al focelor de mare,
œnqa ken a„nÒtatoj lÒcoj œpleto: te‹re g¦r a„nîj Cã cine poate sã se culce-alãturi
De-o lighioan-a mãrii? Dar zeiþa
fwk£wn ¡liotrefšwn Ñloètatoj Ñdm»: Un mir dumnezeiesc, nespus de dulce,
445 t…j g£r k' e„nal…J par¦ k»te koimhqe…h; Ne-aduse ºi sub nasul fiecãrui 595
¢ll' aÙt¾ ™s£wse kaˆ ™fr£sato mšg' Ôneiar: Ni-l puse ea ºi-mprãºtie duhoarea
De la lighioane. Toatã dimineaþa
¢mbros…hn ØpÕ ·‹na ˜k£stJ qÁke fšrousa
Rãbdarãm noi acolo ºi-adãstarãm.
¹dÝ m£la pne…ousan, Ôlesse d k»teoj Ñdm»n. Ieºirã droaie focele din mare
p©san d' ºo…hn mšnomen tetlhÒti qumù: ªi când pe þãrm în ºir se cuibãrirã, 600
Ieºi-n amiezi din mare ºi bãtrânul.
450 fîkai d' ™x ¡lÕj Ãlqon ¢ollšej. aƒ mn œpeita
Gãseºte rotofeiele de foce,
˜xÁj eÙn£zonto par¦ ·hgm‹ni qal£sshj: Pe toate le colindã, face seama.
œndioj d' Ð gšrwn Ãlq' ™x ¡lÒj, eáre d fèkaj Întâi pe noi ne numãrã-ntre ele
ªi nici nu bãnuie-nºelãtoria. 605
zatrefšaj, p£saj d' ¥r' ™póceto, lškto d' ¢riqmÒn.
Se pune-apoi ºi el pe jos ºi-adoarme.
™n d' ¹mšaj prètouj lšge k»tesin, oÙdš ti qumù Dãm þipãt noi atunci, sãrim la dânsul
455 çsqh dÒlon enai: œpeita d lškto kaˆ aÙtÒj. ªi-l încleºtãm cu braþele. Iar moºul
Nu-ºi uitã meºteºugul vicleniei.
¹me‹j d „£contej ™pessÚmeq', ¢mfˆ d ce‹raj
Întâi se face leu bãrbos, pe urmã 610
b£llomen: oÙd' Ð gšrwn dol…hj ™pel»qeto tšcnhj, Ba un balaur, ba gligan, ba pardos,
¢ll' Ã toi prètista lšwn gšnet' ºãgšneioj,
aÙt¦r œpeita dr£kwn kaˆ p£rdalij ºd mšgaj sàj:
460 [g…neto d' ØgrÕn Ûdwr kaˆ dšndreon Øyipšthlon.]
¹me‹j d' ¢stemfšwj œcomen tetlhÒti qumù. Ba pom înalt, ba apã curgãtoare.
¢ll' Óte d» ·' ¢n…az' Ð gšrwn Ñlofèa e„dèj, Noi nu-l slãbim de loc, îl þinem zdravãn
ªi cu-ndârjire. El, sãtul la urmã
kaˆ tÒte d» m' ™pšessin ¢neirÒmenoj prosšeipe: De multele-i nãzdrãvãnii, mã-ntreabã: 615
t…j nÚ toi, 'Atršoj uƒš, qeîn sumfr£ssato boul£j, «Dar cine, Atride, s-a vorbit cu tine
465 Ôfra m' ›loij ¢škonta lochs£menoj; tšo se cr»; Sã stai pândind ºi sã m-apuci cu sila?
Ce vrei tu de la mine?» Zic din parte-mi:
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: «Tu ºtii, bãtrâne. Ce te faci cã nu ºtii
osqa, gšron: t… me taàta paratropšwn ™ree…neij; ªi mã întrebi? Cã doar de multã vreme 620
æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkomai, oÙdš ti tškmwr Stau þintuit aci-n ostrov ºi nu pot
Sã iscodesc un mijloc de scãpare
eØršmenai dÚnamai, minÚqei dš moi œndoqen Ãtor. ªi-mi lâncezeºte inima. Dar spune-mi,
470 ¢ll¦ sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Ca zeu care ºtii toate, oare cine
Ój t…j m' ¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, Din zeii toþi mã-mpiedicã pe mine 625
ªi calea-mi stãvili ºi nu mã lasã
nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta. La-ntorsul meu pe marea cea pescoasã?»
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: Aºa-i zisei, iar el pe loc rãspunse:
¢ll¦ m£l' êfellej Di… t' ¥llois…n te qeo‹si «Tu trebuie-nadins s-aduci lui Joe
ªi zeilor ceilalþi frumoase jerfe 630
475 ·šxaj ƒer¦ k£l' ¢nabainšmen, Ôfra t£cista
ªi-apoi sã pleci ca sã ajungi în þarã
s¾n ™j patr…d' †koio plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton. Mai repede cãlãtorind pe mare.
oÙ g£r toi prˆn mo‹ra f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai Doar nu þi-i dat sã vezi pe-ai tãi de-acasã,
ªi nici conacul, nici a ta moºie,
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an,
Nainte de-a te-napoia la râul 635
pr…n g' Ót' ¨n A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o, Purces din cer, Egipetul, ºi-a face
480 aâtij Ûdwr œlqVj ·šxVj q' ƒer¦j ˜katÒmbaj Mãreþe jertfe sfinte de o sutã
De boi nemuritorilor din slavã,
¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi:
Doar astfel îþi vor da dorita cale.»
kaˆ tÒte toi dèsousin ÐdÕn qeo…, ¿n sÝ menoin´j. Aºa-mi grãi, ºi inima-mi se frânse 640
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor, La sfatul lui de-a merge iar pe mare
Drum lung ºi-anevoios cãtre Egipet,
oÛnek£ m' aâtij ¥nwgen ™p' ºeroeidša pÒnton
ªi totuºi rãspunsei: «De bunã seamã
485 A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te. Voi face aºa cum tu mã-nveþi, bãtrâne.
¢ll¦ kaˆ ïj mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipon: Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie: 645
taàta mn oÛtw d¾ telšw, gšron, æj sÝ keleÚeij.

¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,
À p£ntej sÝn nhusˆn ¢p»monej Ãlqon 'Acaio…, Sosirã-acasã teferi toþi aheii
490 oÞj Nšstwr kaˆ ™gë l…pomen Tro…hqen „Òntej, Pe cari în viaþã i-am lãsat la Troia
Când am plecat în þarã eu cu Nestor?
Ãš tij êlet' ÑlšqrJ ¢deukš Âj ™pˆ nhÕj Ori mai pieri de moarte crudã vreunul
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusen. La-ntoarcerea-i pe mare sau la sânul 650
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: Prietenilor lui dupã-ncheierea

Rãzboiului?» Iar el aºa-mi-rãspunse:
'Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš t… se cr¾ «De ce mã-ntrebi de asta tu, Atride?
495 ‡dmenai, oÙd daÁnai ™mÕn nÒon: oÙdš sš fhmi Nu-i bine-a ºti ºi a-mi cunoaºte gândul;
d¾n ¥klauton œsesqai, ™pe… k' ™å p£nta pÚqhai. Mã tem cã-ndatã vei începe a plânge 655
Cum auzi-vei toate de-amãnuntul,
polloˆ mn g¦r tîn ge d£men, polloˆ d l…ponto: Cã mulþi pierirã, mulþi din ei scãparã.
¢rcoˆ d' aâ dÚo moànoi 'Acaiîn calkocitènwn La-ntors murirã douã cãpetenii
™n nÒstJ ¢pÒlonto: m£cV dš te kaˆ sÝ parÁsqa. Din cele mai fruntaºe-ntre aheii
Cei ferecaþi în arme de aramã; 660
500 eŒj d' œti pou zwÕj katerÚketai eÙrš pÒntJ. Tu-i ºtii pe cei care cãzurã-n luptã.
A‡aj mn met¦ nhusˆ d£mh dolichrštmoisi: Mai este unul viu, oprit pe mare.
GurÍs…n min prîta Poseid£wn ™pšlasse E Aias, cel care pieri cu flota.
Întâi Neptun l-apropie de Gira,
pštrVsin meg£lVsi kaˆ ™xes£wse qal£sshj:
Nãmornicele stânci, ºi de talazuri 665
ka… nÚ ken œkfuge kÁra, kaˆ ™cqÒmenÒj per 'Aq»nV, El l-a ferit. ªi-ar fi scãpat de moarte,
505 e„ m¾ Øperf…alon œpoj œkbale kaˆ mšg' ¢£sqh: Cu toatã ura ce-i purta Minerva,
De nu rostea cuvinte nenfrânate
fÁ ·' ¢škhti qeîn fugšein mšga la‹tma qal£sshj.
În marea lui orbire. Se fãlise
toà d Poseid£wn meg£l' œkluen aÙd»santoj: Cã peste voia zeilor va trece 670
aÙt…k' œpeita tr…ainan ˜lën cersˆ stibarÍsin Nevãtãmat ºi sigur largul mãrii.
Neptun atunci cum i-auzi trufia,
½lase Gura…hn pštrhn, ¢pÕ d' œscisen aÙt»n:
Îndatã cu mâni tari luând tridentul,
510 kaˆ tÕ mn aÙtÒqi me‹ne, tÕ d trÚfoj œmpese pÒntJ, Din rãsputeri izbi în stânca Girei
tù ·' A‡aj tÕ prîton ™fezÒmenoj mšg' ¢£sqh: ªi-o despicã în douã, iar o parte 675
Rãmase tot pe loc; bucata ruptã,
tÕn d' ™fÒrei kat¦ pÒnton ¢pe…rona kuma…nonta.
Pe care-ntâi în marea lui orbire
[ìj Ð mn œnq' ¢pÒlwlen, ™peˆ p…en ¡lmurÕn Ûdwr.] Se împlântase-Aias, de-a fost pe urmã
Purtat pe valul mãrii nesfârºite,
Adânc se cufundã. ªi astfel dânsul 680
Pieri-necat în unda cea sãratã.
Iar fratele-þi la-ntoarcerea-i cu flota
sÕj dš pou œkfuge kÁraj ¢delfeÕj ºd' Øp£luxen Se smulse într-un fel de la pieire,
515 ™n nhusˆ glafurÍsi: s£wse d pÒtnia “Hrh. Cã-l izbãvi Junona cea-nchinatã.
Dar tocmai când era pe-aci s-ajungã 685
¢ll' Óte d¾ t£c' œmelle Malei£wn Ôroj a„pÝ La plaiul nalt Malea, -nvolburarea
†xesqai, tÒte d» min ¢narp£xasa qÚella Smuncindu-l, îl luã pe-ntinsul apei,
pÒnton ™p' „cquÒenta fšren barša sten£conta, De tot ofta din greu, pânã la capul
Þinutului, pe unde mai nainte
¢groà ™p' ™scati»n, Óqi dèmata na‹e Qušsthj ªedea Tiest ºi-acum avea locaºul 690
520 tÕ pr…n, ¢t¦r tÒt' œnaie Questi£dhj A‡gisqoj. Feciorul sãu Egist. Dar când la urmã
¢ll' Óte d¾ kaˆ ke‹qen ™fa…neto nÒstoj ¢p»mwn, Întorsul îi pãru de-acolo sigur
ªi vânt prielnic îi suflarã zeii
ÿ d qeoˆ oâron stršyan, kaˆ o‡kad' †konto, ªi tot sosi cu oastea lui acasã,
Ã toi Ð mn ca…rwn ™peb»seto patr…doj a‡hj, Cu drag îºi puse el picioru-n þarã 695
kaˆ kÚnei ¡ptÒmenoj ¿n patr…da: poll¦ d' ¢p' aÙtoà ªi-ºi sãrutã îmbrãþiºând pãmântul.
ªi multe lacrimi calde-i picurarã
525 d£krua qerm¦ cšont', ™peˆ ¢spas…wj ‡de ga‹an. Din ochii lui, când el vãzu olatul
tÕn d' ¥r' ¢pÕ skopiÁj ede skopÒj, Ón ·a kaqe‹sen Dorit al lui. Dar îl zãri strãjerul
A‡gisqoj dolÒmhtij ¥gwn, ØpÕ d' œsceto misqÕn Cel aºezat pe foiºor de însuºi 700
Egist vicleanul pentru-a lui pândire
crusoà doi¦ t£lanta: fÚlasse d' Ó g' e„j ™niautÒn,
ªi cãruia îi juruise platã
m» ˜ l£qoi parièn, mn»saito d qoÚridoj ¢lkÁj. De doi talanþi, aºa cã el tot anul
530 bÁ d' ‡men ¢ggelšwn prÕj dèmata poimšni laîn. Stãtea veghind, ca nu cumva viteazul
Pe neºtiute sã pãtrundã-n þarã 705
aÙt…ka d' A‡gisqoj dol…hn ™fr£ssato tšcnhn:
ªi cu putere de rãzboi sã vie.
krin£menoj kat¦ dÁmon ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj Se duse-atunci la domnul sãu iscoada
eŒse lÒcon, ˜tšrwqi d' ¢nègei da‹ta pšnesqai: Sã-i dea de veste, iar Egist îndatã
Urzi cea mai vicleanã cursã. Alese
aÙt¦r Ð bÁ kalšwn 'Agamšmnona, poimšna laîn,
Vreo douãzeci de oameni pe sprânceanã 710
535 †ppoisin kaˆ Ôcesfin, ¢eikša mermhr…zwn. ªi la pândiº i-ascunse; pe de alta
tÕn d' oÙk e„dÒt' Ôleqron ¢n»gage kaˆ katšpefne Orândui la curtea lui un praznic.
Apoi purcese cu alai de care
deipn…ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV.
Spre a pofti pe craiul Agamemnon
oÙdš tij 'Atredew ˜t£rwn l…peq', o† oƒ ›ponto, Cu gând nelegiuit. L-aduse acasã 715
Pe el care nimic nu bãnuise
ªi dupã ospãtare îl ucise
Cum cineva ucide-un bou în staul.
ªi nu rãmase nici un om din soþii
oÙdš tij A„g…sqou, ¢ll' œktaqen ™n meg£roisin. Lui Agamemnon ºi Egist, cu toþii 720
540 ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor, Pierirã prin palat.» El asta-mi spuse
ªi-mi fu zdrobitã inima. Pe prunduri
kla‹on d' ™n yam£qoisi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi kÁr Lãsându-mã plângeam; mi se scârbise
½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio. De viaþã ºi de-a soarelui luminã.
aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn, Când fui sãtul de plâns ºi zbuciumare, 725
Mi-a zis neminþãtorul moº al mãrii:
d¾ tÒte me prosšeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j: «Dar nu mai plânge-aºa mereu, Atride,
545 mhkšti, 'Atršoj uƒš, polÝn crÒnon ¢skelj oÛtw Nimica doar nu folosim cu plânsul.
kla‹', ™peˆ oÙk ¥nus…n tina d»omen: ¢ll¦ t£cista Ci cautã s-ajungi mai iute-n þarã:
Ori viu gãsi-vei pe Egist ori poate 730
pe…ra, Ópwj ken d¾ s¾n patr…da ga‹an †khai. Orest l-o fi rãpus pe el nainte,
À g£r min zwÒn ge kic»seai, ½ ken 'Oršsthj ªi tu poþi fi de faþã la-ngropare.»
kte‹nen Øpofq£menoj: sÝ dš ken t£fou ¢ntibol»saij. Aºa-mi vorbi, ºi inima-mi bãrbatã
Se-nviorã, cu toat-a mea mâhnire.
550 ìj œfat', aÙt¦r ™moˆ krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr ªi mai rostii cuvinte zburãtoare: 735
aâtij ™nˆ st»qessi kaˆ ¢cnumšnJ per „£nqh, «ªtiu soarta celor doi viteji acuma,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: Dar spune-mi de celalt care-i pe mare
Ori a murit, cãci voi s-aud de dânsul,
toÚtouj mn d¾ oda: sÝ d tr…ton ¥ndr' ÑnÒmaze,
Deºi mã doare». Iar Proteu rãspunse:
Ój tij œti zwÕj katerÚketai eÙrš pÒntJ «E fiul lui Laerte din Itaca. 740
555 [º qanèn: ™qšlw d kaˆ ¢cnÚmenÒj per ¢koàsai.] Eu l-am vãzut cu ochi scãldaþi în lacrimi,
Într-un ostrov, în casele zeiþei
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen:
Calipso, care-l þine cu de-a sila.
uƒÕj Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…a na…wn: Nu poate-n þarã el napoi sã vie,
tÕn d' ‡don ™n n»sJ qalerÕn kat¦ d£kru cšonta, Cã n-are vase cu lopeþi ºi oameni 745
Sã-l ducã-n spatele întins al mãrii.
nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV
Dar þie, preamãrite, nu þi-e scrisa
560 ‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: Ca orice om sã mori de moarte-n Argos.
oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, Trimis vei fi de zei la capul lumii,
Pe câmpii Elizèi, pe unde ºade 750
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.
Bãlanul Radamantis, unde omul
soˆ d' oÙ qšsfatÒn ™sti, diotrefj ð Menšlae,
”Argei ™n ƒppobÒtJ qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n,
565 ¢ll£ s' ™j 'HlÚsion ped…on kaˆ pe…rata ga…hj
¢q£natoi pšmyousin, Óqi xanqÕj `Rad£manquj, –
tÍ per ·hsth biot¾ pšlei ¢nqrèpoisin: Trãieºte mai ferice, cã nu-i ploaie
oÙ nifetÒj, oÜt' ¨r ceimën polÝj oÜte pot' Ômbroj, ªi nici ninsoare, nu-i nici iarnã lungã,
Ci pururea suflare linã-adie
¢ll' a„eˆ zefÚroio ligÝ pne…ontoj ¢»taj Din Ocean ºi mângâie pe oameni, 755
570 'WkeanÕj ¢n…hsin ¢nayÚcein ¢nqrèpouj, – Cãci tu ai pe Elena de soþie
oÛnek' œceij Èlšnhn ka… sfin gambrÕj DiÒj ™ssi. ªi ei te þin de ginere-al lui Joe.»
Aºa vorbind, el se cufundã-n valuri.
ìj e„pën ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta, Eu merg pe prundul de pe mal la vase
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁaj ¤m' ¢ntiqšois' ˜t£roisin Cu inima nespus de tulburatã. 760
½a, poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. ªi când sosesc la vasul meu, la mare,
De cinã mã-ngrijesc, ºi peste noapte
575 aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan, Culcându-ne, dormim pe malul mãrii.
dÒrpon q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h nÚx, A doua zi, când se ivirã zorii
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. Trandafirii, întâi de pe prundiºuri 765
Corãbiile împinserãm pe mare,
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Catargul ridicarãm la corãbii
nÁaj mn p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an, ªi-ntinserãm vintrele. Lopãtarii,
580 ™n d' ƒstoÝj tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nhusˆn ™sVj: Suind apoi, se puserã pe laviþi.
ªi stând acolo-n ºiruri, începurã 770
¨n d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon,
Sã batã cu lopeþi albastra mare.
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ªi iar oprii corãbiile-n apa
ÿ d' e„j A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o, Egipetului, râu purces din slavã,
ªi-acolo închinai jerfiri de-o sutã
stÁsa nšaj kaˆ œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj.
De boi întregi. ªi dupã ce eu astfel 775
585 aÙt¦r ™peˆ katšpausa qeîn cÒlon a„n ™Òntwn, Am potolit a zeilor mânie,
ceà' 'Agamšmnoni tÚmbon, †n' ¥sbeston klšoj e‡h. Am movilit mormânt lui Agamemnon
Ca numele-i neasfinþit sã fie.
taàta teleut»saj neÒmhn, œdosan dš moi oâron
Acestea isprãvind, pornii pe mare.
¢q£natoi, to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan. Iar zeii vânt prielnic îmi suflarã 780
¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin, ªi repede mã petrecurã-n þarã.
Dar hai ºi mai rãmâi la mine-n casã
590 Ôfra ken ñdek£th te duwdek£th te gšnhtai:
Ca oaspe-al meu, sã se-mplineascã-ncalte
kaˆ tÒte s' eâ pšmyw, dèsw dš toi ¢gla¦ dîra, Vro unsprezece, douãsprezece zile.
tre‹j †ppouj kaˆ d…fron ™äxoon: aÙt¦r œpeita Cu bine-atunci napoi te voi trimite, 785
Þi-oi face parte din frumoase daruri,
dèsw kalÕn ¥leison, †na spšndVsqa qeo‹sin
Trei cai ºi o teleagã lustruitã.
Ba ºi-un potir frumos, sã-nchini cu dânsul
595 ¢qan£tois' ™mšqen memnhmšnoj ½mata p£nta.” La zeii care-ntorsul meu grãbirã.”
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Isteþul Telemah rãspunse: „Atride, 790
Sã nu mã þii pe-aici mai multã vreme.
„'Atredh, m¾ d» me polÝn crÒnon ™nq£d' œruke. Un an întreg aº sta voios la tine
kaˆ g£r k' e„j ™niautÕn ™gë par¦ so… g' ¢neco…mhn ªi nu m-ar prinde dor de-ai mei, de-acasã,
¼menoj, oÙdš kš m' o‡kou ›loi pÒqoj oÙd tok»wn: C-aºa mi-e drag s-ascult a ta comoarã
De spuse ºi de povestiri. Dar soþii 795
600 a„nîj g¦r mÚqoisin œpess… te so‹sin ¢koÚwn Nerãbdãtori m-adast-acum la Pilos,
tšrpomai: ¢ll' ½dh moi ¢ni£zousin ˜ta‹roi Cãci prea m-ai zãbovit pe-aici la tine.
™n PÚlJ ºgaqšV: sÝ dš me crÒnon ™nq£d' ™rÚkeij. Iar darul ce mi-l dai, odor sã fie
De pus deoparte. Nu pot duce caii
dîron d', Ótti kš moi dèVj, keim»lion œstw: La mine-n þarã;-i voi lãsa la tine 800
†ppouj d' e„j 'Iq£khn oÙk ¥xomai, ¢ll¦ soˆ aÙtù Sã fie-aici podoaba þãrii tale,
605 ™nq£de le…yw ¥galma: sÝ g¦r ped…oio ¢n£sseij Cãci tu domneºti pe o câmpie-ntinsã
Cu mult trifoi ºi grâu, ovãz ºi cimbru
eÙršoj, ú œni mn lwtÕj polÚj, ™n d kÚpeiron ªi orz îmbelºugat. Iar în Itaca
puro… te zeia… te „d' eÙrufuj kr‹ leukÒn. Nu-s mari întinderi, nu e vreo livadã, 805
™n d' 'Iq£kV oÜt' ¨r drÒmoi eÙršej oÜte ti leimèn: Ci-i loc de pãºunat numai de capre
ªi prea-i nãlþime ca sã pascã stave,
a„g…botoj, kaˆ m©llon ™p»ratoj ƒppobÒtoio.
Cã nu-i nici un pãmânt încins de mare
610 oÙ g£r tij n»swn ƒpp»latoj oÙd' eÙle…mwn, Bun de livezi ºi de umblat cu caii,
a† q' ¡lˆ kekl…atai: 'Iq£kh dš te kaˆ perˆ pasšwn.” ªi mai presus de toate-aºa mi-i þara.” 810
La vorba lui zâmbi voios Atride,
ìj f£to, me…dhsen d bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj,
Cu mâna-l netezi ºi iar îi zise:
ceir… tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „Se vede dupã felul cuvântãrii,
„a†matÒj e„j ¢gaqo‹o, f…lon tškoj, oŒ' ¢goreÚeij: Copilul meu, cã eºti de viþã naltã.
Schimba-voi darul. Lesne o pot face. 815
615 toig¦r ™gè toi taàta metast»sw: dÚnamai g£r.
Þi-oi dãrui cel mai de preþ ºi mândru
dèrwn d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai, Din multele-mi odoare ce-am în casã.
dèsw, Ö k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti. Þi-oi da o canã bine fãuritã,
De-argint e toatã, gura ei de aur,
dèsw toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d
Lucrarea lui Vulcan. Mi-a dãruit-o 820
œstin ¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai, Fedim, viteazul domnitor din Sidon,
620 œrgon d' `Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj, Când eu, trecând la-ntoarcerea-mi pe-acolo,
În gazdã mã primi. Vreau scula asta
Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye
Eu þie sã þi-o dau.” Aºa-mpreunã
ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, Vorbirã ei, în vreme ce mesenii 825
daitumÒnej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou basilÁoj. Intrarã la conac ºi oi mânarã

ªi-aduserã ºi vin din cel mai tare.
625 oƒ d' Ãgon mn mÁla, fšron d' eÙ»nora onon: A lor neveste cu marame dalbe
s‹ton dš sf' ¥locoi kallikr»demnoi œpempon. Purtau în coºuri pâni. ªi astfel dânºii
ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto, Se îngrijeau de-ospãþul lor la curte. 830
Iar înaintea curþii lui Ulise
mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio Stau petrecând ºi azvârlind cu discul
d…skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej, ªi lancea peþitorii pe loc neted,
630 ™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej. Pe unde-ºi lãfãiau neruºinarea;
Doar Antinou ºi Evrimah cel mare, 835
'Ant…nooj d kaqÁsto kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, Fruntaºii peþitorilor, feciorii
¢rcoˆ mnhst»rwn, ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi. Cei mai de neam, ºedeau pe jos când fiul
to‹j d' uƒÕj Fron…oio No»mwn ™ggÚqen ™lqën Lui Noemon s-apropie de dânºii
ªi începu pe Antinou sã-ntrebe:
'Ant…noon mÚqoisin ¢neirÒmenoj prosšeipen: „O, Antinou, ºtim noi sau nu când vine 840
635 „'Ant…no', ½ ·£ ti ‡dmen ™nˆ fresˆn Ãe kaˆ oÙk…, Din Pilos fiul lui Ulise? Dânsul
ÐppÒte Thlšmacoj ne‹t' ™k PÚlou ºmaqÒentoj; Cu vasul meu plecã, ºi mie acuma
Mi-ar trebui cãlãtorind pe mare
nÁ£ moi o‡cet' ¥gwn: ™m d creë g…netai aÙtÁj
Sã merg pe la Elida, c-am pe-acolo
”Hlid' ™j eÙrÚcoron diab»menai, œnqa moi †ppoi Douãsprezece iepe supte încã 845
dèdeka q»leiai, ØpÕ d' ¹m…onoi talaergoˆ De muli nedomoliþi ºi buni de muncã;
Vreau sã-mi aduc ºi sã-mblânzesc pe unul.”
640 ¢dmÁtej: tîn kšn tin' ™lass£menoj damasa…mhn.”
Aºa grãi, iar dânºii se mirarã,
ìj œfaq', oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon: oÙ g¦r œfanto Cãci nu credeau sã fie dus la Pilos,
™j PÚlon o‡cesqai Nhl»on, ¢ll£ pou aÙtoà Ci cã petrece în ostrov la þarã 850
Pe lângã turma lui sau cu porcarul.
¢grîn À m»loisi paršmmenai º subètV.
Întreabã Antinou Eupitianul:
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „Dar când plecã ºi care-i furã soþii?
645 „nhmertšj moi œnispe: pÒt' õceto kaˆ t…nej aÙtù Sã-mi spui tu drept. Luã voinici de-ai noºtri
Sau robi ºi-argaþi de-ai lui? Cã doar ºi asta 855
koàroi ›pont'; 'Iq£khj ™xa…retoi, Ã õˆ aÙtoà
Putea s-o facã, ºi mai spune-mi încã:
qÁtšj te dmîšj te; dÚnaitÒ ke kaˆ tÕ telšssai. Cum þi-a luat corabia? Cu sila?
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, Ori i-ai împrumutat-o de la tine,
Rugat fiind?” Iar Noemon rãspunde:
½ se b…V ¢škontoj ¢phÚra nÁa mšlainan,
650 Ãe ˜kèn oƒ dîkaj, ™peˆ prosptÚxato mÚqJ.”
tÕn d' uƒÕj Fron…oio No»mwn ¢nt…on hÜda: „I-am dat-o eu aºa, de bunãvoie, 860
„aÙtÕj ˜kèn oƒ dîka: t… ken ·šxeie kaˆ ¥lloj, Cã ce-ar putea sã facã oriºicine
Când stãruie un om aºa ca dânsul
ÐppÒt' ¢n¾r toioàtoj, œcwn meled»mata qumù, Îngrijorat? Cu greu s-ar da în lãturi.
a„t…zV; calepÒn ken ¢n»nasqai dÒsin e‡h. Însoþitorii lui sunt oameni tineri,
655 koàroi d', o‰ kat¦ dÁmon ¢risteÚousi meq' ¹mšaj, Fruntaºi din obºte-aleºi dintre ai noºtri, 865
ªi-n capul lor vedeam pãºind pe Mentor
o† oƒ ›pont': ™n d' ¢rcÕn ™gë ba…nont' ™nÒhsa Sau pe un zeu asemenea cu dânsul.
Mšntora º qeÒn, tù d' aÙtù p£nta ™ókei. Dar e ciudat cã ieri de dimineaþã
¢ll¦ tÕ qaum£zw: ‡don ™nq£de Mšntora d‹on Pe Mentor l-am zãrit din nou pe-aicea,
Deºi plecase el atunci spre Pilos.” 870
cqizÕn Øpho‹on. tÒte d' œmbh nh PÚlonde.” Aºa vorbi, apoi se duse-acasã
660 ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh prÕj dèmata patrÒj, La tatãl sãu. Cei doi rãmaºi acolo
to‹sin d' ¢mfotšroisin ¢g£ssato qumÕj ¢g»nwr. Stãteau miraþi în sinea lor trufaºã.
Fãcurã pe ceilalþi sã înceteze
mnhstÁraj d' ¥mudij k£qisan kaˆ paàsan ¢šqlwn. Din joc ºi sã s-adune laolaltã. 875
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj, Luã cuvântul Antinou ºi zise
¢cnÚmenoj: mšneoj d mšga fršnej ¢mfimšlainai Mâhnit, cuprins de aprigã mânie,
Cu ochi aprinºi, învãpãiaþi ca focul:
665 p…mplant', Ôsse dš oƒ purˆ lampetÒwnti ™kthn:
„Vai! Telemah fãcu un lucru mare,
„í pÒpoi, Ã mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh Cutezãtor porni la drum pe ape. 880
Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai. Ne-nchipuiam cã nu va fi în stare.

În ciuda noastr-a celor mulþi, o ºterse
e„ tossînd' ¢škhti nšoj p£j o‡cetai aÜtwj,
El un copil, pe mare-ºi trase nava
nÁa ™russ£menoj kr…naj t' ¢n¦ dÁmon ¢r…stouj, ªi din popor alese soþi de frunte.
670 ¥rxei kaˆ protšrw kakÕn œmmenai: ¢ll£ oƒ aÙtù Deci tot mai rãu de-acum o sã ne fie. 885
Dar batã-l Cel-de-sus pe el mai bine
ZeÝj Ñlšseie b…hn, prˆn ¼bhj mštron ƒkšsqai.
Nainte de-a-l ajunge bãrbãþia!
¢ll' ¥ge moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj, Voi daþi-mi o corabie fugace
Ôfra min aâtij „Ònta loc»somai ºd ful£xw ªi douãzeci de soþi, ca la întorsu-i
Eu calea sã-i aþin între Itaca 890
™n porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj,
ªi stâncile din Same, la strâmtoare,
675 æj ¨n ™pismugerîj naut…letai e†neka patrÒj.” Sã fac sã-i fie-amar cãlãtoritul
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon: Pe mare dupã tatãl sãu.” El zise
ªi toþi se învoirã, se-ndemnarã
aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj.
ªi-ndatã ridicându-se intrarã 895
În casa lui Ulise. Penelopa
oÙd' ¥ra PhnelÒpeia polÝn crÒnon Ãen ¥pustoj Nu-ntârzie-ndelung pânã sã afle
mÚqwn, oÞj mnhstÁrej ™nˆ fresˆ bussodÒmeuon. Ce unelteau în tainã peþitorii;
O-nºtiinþã doar bunul crainic Medon,
680 kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul¦j C-afarã-n curte le-auzise sfatul 900
aÙlÁj ™ktÕj ™èn: oƒ d' œndoqi mÁtin Ûfainon. Când planul lor ºi-l puserã la cale.
bÁ d' ‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata Phnelope…V: Cum merse el prin casã la crãiasa
Sã-i dea de veste ºi pãºi pe pragu-i,
tÕn d kat' oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia: Aºa-l primi cu gura Penelopa:
„kÁrux, t…pte dš se prÒesan mnhstÁrej ¢gauo…; „De ce mi te trimiserã, o, Medon, 905
685 Ã e„pšmenai dmJÍsin 'OdussÁoj qe…oio Mãriþii peþitori? Sã spui la roabe

Sã lase orice trebi, sã cate numai
œrgwn paÚsasqai, sf…si d' aÙto‹j da‹ta pšnesqai; De masa lor? De n-ar ajunge dânºii
m¾ mnhsteÚsantej mhd' ¥lloq' Ðmil»santej Sã mai peþeascã, sã petreac-aiurea
Ûstata kaˆ pÚmata nàn ™nq£de deipn»seian: ªi-aici sã fie-acuma cel din urmã 910
Ospãþ al lor! C-aicea vã tot strângeþi
o‰ q£m' ¢geirÒmenoi b…oton katake…rete pollÒn, ªi tot zvântaþi averea asta multã
690 ktÁsin Thlem£coio dafronoj. oÙdš ti patrîn ªi-mi despoiaþi bãiatul cel cuminte.
Ømetšrwn tÕ prÒsqen ¢koÚete, pa‹dej ™Òntej, N-aþi auzit de la pãrinþii voºtri,
De când eraþi copii, ce bunãtate 915
oŒoj 'OdusseÝj œske meq' Ømetšroisi tokeàsin,
De om a fost Ulise pentru dânºii?
oÜte tin¦ ·šxaj ™xa…sion oÜte ti e„pën Cãci nu nedreptãþi-n popor pe nimeni
™n d»mJ; ¼ t' ™stˆ d…kh qe…wn basil»wn: Vrodatã el cu fapta sau cu graiul
Cum fac de obicei stãpânitorii,
695 ¥llon k' ™cqa…rVsi brotîn, ¥llon ke filo…h.
Iubind pe unii, duºmãnind pe alþii. 920
ke‹noj d' oÜ pote p£mpan ¢t£sqalon ¥ndra ™èrgei: El nu-ºi fãcu de loc ºi niciodatã
¢ll' Ð mn Ømšteroj qumÕj kaˆ ¢eikša œrga Pãcat c-un om. La voi însã se vede
Pornirea ºi miºelnica purtare,
fa…netai, oÙdš t…j ™sti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.”
Cã n-aveþi mulþumitã pentru bine.”
t¾n d' aâte prosšeipe Mšdwn, pepnumšna e„dèj: Dar cumpãnitul crainic îi rãspunse: 925
700 „e„ g¦r d», bas…leia, tÒde ple‹ston kakÕn e‡h. „De-ar fi aceasta, doamnã, cea mai mare
Nenorocire! Dar mai este alta
¢ll¦ polÝ me‹zÒn te kaˆ ¢rgaleèteron ¥llo
Cu mult mai mare ºi mai grea, urzitã
mnhstÁrej fr£zontai, Ö m¾ telšseie Kron…wn: De peþitori. Fereascã cel din slavã
Thlšmacon mem£asi katakt£men Ñxš calkù De-a se-mplini! Pe Telemah ei catã 930
Cu armele-ascuþite sã-l omoare
o‡kade nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n
La-ntorsul lui acasã, cã el dus e
705
Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos
™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.” ªi în Lacedemona.” Asta-i zice

ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor: ªi ea slãbeºte-n piept ºi în picioare 935
ªi amuþeºte-o vreme. I se umplu
d¾n dš min ¢fas…h ™pšwn l£be, të dš oƒ Ôsse De lacrimi ochii, i se stinge glasul
dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn». Înfloritor. Într-un târziu întreabã:
710 Ñy d d» min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe: „De ce plecã feciorul meu, o, Medon?
Nu-i trebuia sã umble în corãbii, 940
„kÁrux, t…pte dš moi p£j o‡cetai; oÙdš t… min creë Telegile bãrbaþilor pe mare
nhîn çkupÒrwn ™pibainšmen, a† q' ¡lÕj †ppoi Ce bat aºa de mult noian de ape.
¢ndr£si g…nontai, perÒwsi d poulÝn ™f' Øgr»n. Ori vrea sã-i piarã numele din lume?”
Dar socotitul Medon îi rãspunse:
Ã †na mhd' Ônom' aÙtoà ™n ¢nqrèpoisi l…phtai;” „Nu ºtiu, l-o fi urnit vrun zeu ori poate, 945
715 t¾n d' ºme…bet' œpeita Mšdwn pepnumšna e„dèj: De sine îmboldit, plecã la Pilos,
„oÙk od', ½ t…j min qeÕj êroren, Ãe kaˆ aÙtoà Sã-ntrebe dacã tatã-sãu se-ntoarce,
Sã afle despre soarta ce-avu dânsul”.
qumÕj ™fwrm»qh ‡men ™j PÚlon, Ôfra pÚqhtai Aºa vestind-o, el napoi se trase
patrÕj õà À nÒston À Ón tina pÒtmon ™pšspen.” Prin casa lui Ulise. Iar crãiasa 950
ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kat¦ dîm' 'OdusÁoj. De-o crâncenã durere fu cuprinsã,
De nu putu sã ºadã ea pe scaun,
720 t¾n d' ¥coj ¢mfecÚqh qumofqÒron, oÙd' ¥r' œt' œtlh
Mãcar cã erau multe prin odaie,
d…frJ ™fšzesqai pollîn kat¦ okon ™Òntwn, Ci se lãsã acolo, chiar pe pragul
¢ll' ¥r' ™p' oÙdoà Œze polukm»tou qal£moio Mândreþii de cãmarã ºi se puse 955
Pe vaiet tânguios ºi împrejuru-i
o‡ktr' Ñlofuromšnh: perˆ d dmJaˆ minÚrizon
Se vãietau ºi roabele din casã,
p©sai, Ósai kat¦ dèmat' œsan nšai ºd palaia…. ªi tinere ºi mai trecute, toate.
725 tÍj d' ¡dinÕn goÒwsa methÚda PhnelÒpeia: Din greu oftând se plânse Penelopa:
„Luaþi aminte, fetelor iubite, 960
„klàte, f…lai: perˆ g£r moi 'OlÚmpioj ¥lge' œdwken
Cum Cel-de-sus mi-a dat necazuri mie
™k pasšwn, Óssai moi Ðmoà tr£fon ºd' ™gšnonto, Mai multe decât altora nãscute,
¿ prˆn mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta, Crescute mari alãturea de mine.
Întâi pierdut-am un bãrbat în lege,
panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin,
Cu inima de leu, cu-atâtea daruri, 965
730 ™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' Èll£da kaˆ mšson ”Argoj. De nu-i gãseºti între danai pereche.
nàn aâ pa‹d' ¢gaphtÕn ¢nhršyanto qÚellai De bun îi merse pomina prin Argos
ªi prin Helada. Iat-acum din casã
¢klša ™k meg£rwn, oÙd' Ðrmhqšntoj ¥kousa.
Vântoasele-mi rãpirã ºi pe fiul
Iubit al meu ºi slava-i mistuirã 970
scštliai, oÙd' Øme‹j per ™nˆ fresˆ qšsqe ˜k£sth ªi nu ºtiui când el plecã în lume.
735 ™k lecšwn m' ¢nege‹rai, ™pist£menai s£fa qumù, Hainelor, nici voi n-avurãþi grijã
Din pat sã mã sculaþi, ºtiind prea bine
ÐppÒte ke‹noj œbh ko…lhn ™pˆ nÁa mšlainan. Cã el porni spre vasul lui la mare.
e„ g¦r ™gë puqÒmhn taÚthn ÐdÕn Ðrma…nonta, De-aº fi ºtiut cumva c-avea sã plece, 975
tî ke m£l' ½ ken œmeine, kaˆ ™ssÚmenÒj per Ðdo‹o, El negreºit ar fi rãmas la mine,
Cu toatã graba lui, sau dupã dânsul
½ kš me teqnhu‹an ™nˆ meg£roisin œleipen. M-ar fi lãsat pe mine moartã-n casã.
740 ¢ll£ tij Ñtrhrîj Dol…on kalšseie gšronta, Dar alergaþi, chemaþi-mi pe moº Doliu,
dmî' ™mÒn, Ón moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV, Pe omul meu ce mi-l dãduse tata 980
Când am venit aici, îngrijitorul
ka… moi kÁpon œcei poludšndreon, Ôfra t£cista Grãdinii mele cu pomet. Mai iute
LašrtV t£de p£nta parezÒmenoj katalšxV, Sã meargã el sã spuie-aceste toate
e„ d» poÚ tina ke‹noj ™nˆ fresˆ mÁtin Øf»naj La socrul meu Laerte. Poate dânsul
Sã-nchipuie un mijloc ºi sã vie 985
745 ™xelqën lao‹sin ÑdÚretai, o‰ mem£asin De-acolo sã se jãluie pe faþã
Ön kaˆ 'OdussÁoj fqe‹sai gÒnon ¢ntiqšoio.” La tot poporul care vrea ºi lasã
t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: Sã piarã neamul lui ºi-al lui Ulise.”
Luã cuvântul maica Evriclea:
„nÚmfa f…lh, sÝ mn ¥r me kat£ktane nhlš calkù,
„Nevastã dragã, poþi cu nendurare 990
À œa ™n meg£rJ: màqon dš toi oÙk ™pikeÚsw. Sã mã omori sau sã mã cruþi în casã,
750 Éde' ™gë t£de p£nta, pÒron dš oƒ, Óss' ™kšleuse, Eu tot mãrturisi-voi adevãrul.
ªtiusem toate ºi-i dãdui ce dânsul
s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ: ™meà d' ›leto mšgan Órkon
Îmi porunci, ºi pâne ºi vin dulce,
m¾ prˆn soˆ ™ršein, prˆn dwdek£thn ge genšsqai Dar mã fãcu grozav sã jur nainte 995
½ s' aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai, Cã nu þi-oi spune pânã ce n-or trece
Aºa ca la vr-o douãsprezece zile
æj ¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptVj.
Sau pânã ce pofti-vei tu sã afli
755 ¢ll' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, De dusul lui, ca nu cumva cu plânsul
e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn Sã þi se strice faþa ta frumoasã. 1000
Dar tu-mbãiatã ºi-mbrãcatã-n straie
eÜce' 'Aqhna…V koÚrV DiÕj a„giÒcoio:
Curate ºi de ºerbe însoþitã,
¹ g£r kšn min œpeita kaˆ ™k qan£toio saèsai. Te suie-n casa ta de sus ºi-acolo,
Nãscutei sfinte din ceresc pãrinte,
Zeiþei Palas roagã-te, cã poate 1005
Chiar de la moarte fiul sã þi-l scape,
Ci nu mai amãrî pe necãjitul
mhd gšronta k£kou kekakwmšnon: oÙ g¦r Ñw Moºneag Laerte. Nu cred doar ca zeii
760 p£gcu qeo‹j mak£ressi gon¾n 'Arkeisi£dao Aºa de mult sã duºmãneascã neamul
Odraslei lui Arcesiu. Mai trãi-va 1010
œcqesq', ¢ll' œti poÚ tij ™pšssetai, Ój ken œcVsi Din el vreunul care sã mai þie
dèmat£ q' Øyerefša kaˆ ¢pÒproqi p…onaj ¢groÚj.” ªi curtea ºi mãnoasa lui moºie.”
ìj f£to, tÁj d' eÜnhse gÒon, scšqe d' Ôsse gÒoio. Aºa-i vorbi. ªi doamn-atunci bocitul
ªi-l mulcomi, ºi-opri din ochi plânsoarea.
¹ d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, Se scald-apoi, se-mbracã în veºminte 1015
765 e„j Øperù' ¢nšbaine sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n, Curate ºi, de ºerbe însoþitã,
™n d' œqet' oÙlocÚtaj kanšJ, ºr©to d' 'Aq»nV: Se suie-n casa ei de sus. Îºi pune
În coºu-i orz ºi-ncepe-aºa rugarea:
„klàq… meu, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh, „Ascultã-mã, tu, fiicã neînvinsã
e‡ potš toi polÚmhtij ™nˆ meg£roisin 'OdusseÝj A zeului ce poartã vijelia! 1020
À boÕj À Ôoj kat¦ p…ona mhr…a kÁe, De þi-a jerfit vrodatã buturi grase
De boi ºi de berbeci Ulise-acasã,
770 tîn nàn moi mnÁsai ka… moi f…lon uŒa s£wson, Mai adu-þi tu aminte-acum ºi scapã
mnhstÁraj d' ¢p£lalke kakîj Øperhnoršontaj.” Pe fiul meu iubit ºi ocroteºte-l
ìj e„poàs' ÑlÒluxe, qe¦ dš oƒ œkluen ¢rÁj. De peþitorii cei haini ºi-obraznici.” 1025
Rosti ºi dete-un þipãt de durere
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta:
ªi rugãciunea i-auzi Minerva.
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: În vremea asta în umbrita salã
775 „Ã m£la d¾ g£mon ¥mmi polumn»sth bas…leia Benchetuiau cu zgomot peþitorii.
Zicea cutare din trufaºii tineri: 1030
¢rtÚei, oÙdš ti oden, Ó oƒ fÒnoj uŒ tštuktai.”
„De bunã seamã-acum ne face nuntã
ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san, æj ™tštukto. Crãiasa mult-peþitã. N-are ºtire
to‹sin d' 'Ant…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe: C-am pus la cale-a fiului sãu moarte.”
Aºa râdeau, dar nu ºtiau sfârºitul
„daimÒnioi, mÚqouj mn Øperfi£louj ¢lšasqe
Urzirii lor. Iar Antinou le zise: 1035
780 p£ntej Ðmîj, m» poÚ tij ¢pagge…lVsi kaˆ e‡sw. „Abraºilor, feriþi-vã-mpreunã
¢ll' ¥ge sigÍ to‹on ¢nast£ntej telšwmen De oriºice cuvinte-ncumetate,
Sã nu vã spuie cineva prin casã.
màqon, Ö d¾ kaˆ p©sin ™nˆ fresˆn ½raren ¼min.”
Dar hai tãcuþi sculându-ne sã mergem
ìj e„pën ™kr…nat' ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj, Ca noi sã facem cum ne-a fost vorbirea 1040
b¦n d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. Plãcutã tuturora.” Astfel zise
ªi-alese douãzeci de oameni zdraveni.
785 nÁa mn oân p£mprwton ¡lÕj bšnqosde œrussan,
Pornirã spre corabia cea iute
™n d' ƒstÒn te t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV, Pe prundul mãrii. Mai întâi dãdurã
ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi Corabia spre afundiºul apei, 1045
[p£nta kat¦ mo‹ran: ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pštassan:] Catargul ridicarã ºi-mpânzirã;
Trecurã toate vâslele-n curele
teÚcea dš sf' ½neikan Øpšrqumoi qer£pontej. Pe rând, lãþirã albele vintrele
790 Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan, ™k d' œban aÙto…: ªi duserã-ale vasului dichisuri
œnqa d dÒrpon ›lonto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. Strãdalnicii nãieri. Oprirã nava 1050
Pe larg. Apoi pe mal ei toþi ieºirã.
¹ d' ØperwJ aâqi per…frwn PhnelÒpeia Cinarã ºi-aºteptarã sã-nnopteze.
ke‹t' ¥r' ¥sitoj, ¥pastoj ™dhtÚoj ºd potÁtoj, Iar înþeleapta Penelopa-n catul
Ðrma…nous', ½ oƒ q£naton fÚgoi uƒÕj ¢mÚmwn, De sus al casei se culcã flãmândã.
Ea nu-mbucã ºi nu bãu nimica, 1055
795 Ã Ó g' ØpÕ mnhstÁrsin Øperfi£loisi dame…h. De grija ce o tot rodea, de scapã
Óssa d merm»rixe lšwn ¢ndrîn ™n Ðm…lJ De moarte fiul ei ori o sã fie
de…saj, ÐppÒte min dÒlion perˆ kÚklon ¥gwsi, Rãpus de peþitorii cei obraznici.
Cum stã îngrijorat un leu când leota
tÒssa min Ðrma…nousan ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj: De vânãtori vicleni îl împresoarã, 1060
eáde d' ¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta. Aºa ea se zbãtu pânã ce somnul
800 œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Cel molcom îi veni, ºi-n pat se-ntinse
ªi, adormind, se destinse întreagã.
e‡dwlon po…hse, dšmaj d' ½kto gunaik…,
Minerv-atunci închipui ºi alta:
'Ifq…mV, koÚrV megal»toroj 'Ikar…oio, Ea plãsmui o umbrã, o femeie 1065
t¾n EÜmhloj Ôpuie, FerÍs' œni o„k…a na…wn. Asemenea copilei lui Icariu,
Iftima cea-nsoþitã cu Eumelos,
pšmpe dš min prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio,
Locuitor în Fera, ºi-o trimise
805 eŒoj PhnelÒpeian Ñduromšnhn goÒwsan La curtea lui Ulise ca s-aline
paÚseie klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj. Suspinele ºi lãcrimosul vaiet 1070
Al tristei, tânguioasei Penelopa.
™j q£lamon d' e„sÁlqe par¦ klh‹doj ƒm£nta,
Se furiºã-n iatac pe la cureaua
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen: De la zãvor, stãtu la cap ºi-i zise:
„eÛdeij, PhnelÒpeia, f…lon tetihmšnh Ãtor; „Dormi, sorã, tu, mâhnitã Penelopa?
Dar nu te vor lãsa pe tine zeii 1075
810 oÙ mšn s' oÙd ™îsi qeoˆ ·e‹a zèontej
Huzuritori sã plângi ºi sã te smicuri
kla…ein oÙd' ¢k£chsqai, ™pe… ·' œti nÒstimÒj ™sti Cã tot are sã-þi vie-acasã fiul,
sÕj p£j: oÙ mn g£r ti qeo‹s' ¢lit»menÒj ™sti.” Doar nu pãcãtui el cu nimica.”
Rãspunse Penelopa cea cuminte,
t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia,
Ferice dusã pe tãrâm de vise: 1080
¹dÝ m£la knèssous' ™n Ñneire…Vsi pÚlVsin:
815 „t…pte, kasign»th, deàr' ½luqej; oÜ ti p£roj ge „De ce-ai venit aici, iubitã sorã?
pwlš', ™peˆ m£la pollÕn ¢pÒproqi dèmata na…eij: În casa mea tu n-ai fost înainte,
Cã prea de tot departe þi-i locaºul.
ka… me kšleai paÚsasqai ÑzÚoj ºd' Ñdun£wn Mã-ndemni sã potolesc în mine-obida
pollšwn, a† m' ™ršqousi kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: ªi multele necazuri ce m-apasã, 1085
¿ prˆn mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta, Cã-ntâi pierdut-am un bãrbat în lege,
Cu inimã de leu, cu-atâtea daruri,
820 panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin, De nu-i gãseºti între danai pereche.
™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' Èll£da kaˆ mšson ”Argoj. De bun îi merse pomina prin Argos
nàn aâ pa‹j ¢gaphtÕj œbh ko…lhj ™pˆ nhÒj, ªi prin Helada. Acum plecã ºi fiul 1090
Iubit al meu, plecã în vas pe mare,
n»pioj, oÜte pÒnwn eâ e„dëj oÜt' ¢gor£wn. Un biet copil neînvãþat cu greul
toà d¾ ™gë kaˆ m©llon ÑdÚromai ½ per ™ke…nou. ªi nepurtat prin adunãri de oameni.
825 toà d' ¢mfitromšw kaˆ de…dia m» ti p£qVsin, De-aceea eu ºi-l plâng mai mult pe dânsul
Decât pe tatãl sãu. Mã tem ºi tremur 1095
À Ó ge tîn ™nˆ d»mJ, †n' o‡cetai, À ™nˆ pÒntJ: Ca nu cumva s-o patã ori în þara
dusmenšej g¦r polloˆ ™p' aÙtù mhcanÒwntai, Pe unde-i dus anume, ori pe mare,
ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai.” Cã mulþi duºmani îl pasc ºi-i vor pieirea
Nainte de-a sosi la el în þarã.”
t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn:
Dar prizãrita umbrã-i zise iarã: 1100
830 „q£rsei, mhdš ti p£gcu met¦ fresˆ de…diqi l…hn: „Tu fii pe pace, n-avea nici o grijã,
to…h g£r oƒ pompÕj ¤m' œrcetai, ¼n te kaˆ ¥lloi Cãci fiu-þi e-ntovãrãºit în cale
De un ocrotitor aºa de mare
¢nšrej ºr»santo parest£menai, dÚnatai g£r,
ªi de puternic, c-ar dori oricine
Pall¦j 'Aqhna…h: s d' Ñduromšnhn ™lea…rei: Sã-l aibã-alãturi; e zeiþa Palas. 1105
¿ nàn me prošhke ten t£de muq»sasqai.” Ea se-ndurã de plânsetele tale

ªi mã trimise-acum sã-þi dau de ºtire.”
835 t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
Rãspunse Penelopa cea cuminte:
„e„ mn d¾ qeÒj ™ssi, qeo‹Ò te œkluej aÙd»n, „De eºti o zeitate ºi-auzit-ai
e„ d' ¥ge moi kaˆ ke‹non ÑzurÕn kat£lexon, Al zânei grai, mai spune-mi încã una: 1110
Mai vieþuieºte bietu-mi soþ Ulise
½ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio,
ªi vede înc-a soarelui luminã?
Ã ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.” Sau este mort ºi dus pe ceea-lume?”
840 t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn: Din nou rãspunse sarbãd-arãtare:
„Nu pot sã-þi spun de mai trãieºte-anume 1115
„oÙ mšn toi ke‹nÒn ge dihnekšwj ¢goreÚsw,
Ori este mort, cã-i prost vorbitu-n dodii”.
zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.”
ìj e„pÕn staqmo‹o par¦ klh‹da li£sqh Aºa grãind, pe la zãvorul uºii

™j pnoi¦j ¢nšmwn: ¹ d' ™x Ûpnou ¢nÒrouse Cu-a vântului suflare se strecoarã.
Din somn se scoalã fiica lui Icariu
845 koÚrh 'Ikar…oio: f…lon dš oƒ Ãtor „£nqh, Învioratã, cã-n puterea nopþii 1120
éj oƒ ™nargj Ôneiron ™pšssuto nuktÕj ¢molgù. Aºa curat i se sfetise visul.
mnhstÁrej d' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa, Iar peþitorii se-ncorãbiarã
ªi apucarã umeda cãrare
Thlem£cJ fÒnon a„pÝn ™nˆ fresˆn Ðrma…nontej. Voind în cale zilele sã-i curme
œsti dš tij nÁsoj mšssV ¡lˆ petr»essa, Lui Telemah. Se aflã-ntre Itaca 1125
messhgÝj 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj, ªi Same cea cu mal stâncos la mijloc

Un mic ostrov ce-Asteria se cheamã
'Aster…j, oÙ meg£lh, limšnej d' œni naÚlocoi aÙtÍ ªi are el limanuri cu intrare
¢mf…dumoi: tÍ tÒn ge mšnon locÒwntej 'Acaio…. Din douã pãrþi, de-adãpostit corãbii;
Pândind acolo-l adãstau aheii. 1130
ODUSSEIAS E Cântul V
Din patul luminatului Titono

'Hëj d' ™k lecšwn par' ¢gauoà Tiqwno‹o Zeiþa dimineþii rãsãrise
êrnuq', †n' ¢qan£toisi fÒwj fšroi ºd broto‹sin: Spre-a lumina nemuritori ºi oameni.
Atunci fãcurã zeii sfat, în frunte
oƒ d qeoˆ qîkÒnde kaq…zanon, ™n d' ¥ra to‹si
Cu Joe care bubuie-n vãzduhuri 5
ZeÝj Øyibremšthj, oá te kr£toj ™stˆ mšgiston. ªi nu-l întrece nimeni în putere.
5 to‹si d' 'Aqhna…h lšge k»dea pÒll' 'OdusÁoj Luã Minerva între ei cuvântul
ªi începu a înºira mulþimea
mnhsamšnh: mšle g£r oƒ ™ën ™n dèmasi nÚmfhj:
De suferinþi rãbdate de Ulise,
„Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, Cãci nu uita, ci-i tot pãsa de dânsul 10
m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw Cã sta þinut acasã de Calipso.
ªi zise-aºa Minerva: „Tatã Joe
skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj,
ªi zeilor ceilalþi, voi fericiþii
10 ¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi, ªi pururii, de-acum sã nu mai fie
æj oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio Vrun domn stãpânitor pornit spre bine 15
laîn, oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen. ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate,
Ci veºnic rãu, tiran ºi fãrdelege.
¢ll' Ð mn ™n n»sJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn, Cãci iatã cum a fost uitat Ulise
nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV De toþi supuºii lui, cu care dânsul
15 ‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: A fost aºa de bun ca un pãrinte. 20
El pãtimeºte rãu ºi zace bietul
oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, Într-un ostrov în casele zeiþei
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. Calipso, care-l þine cu de-a sila,
nàn aâ pa‹d' ¢gaphtÕn ¢pokte‹nai mem£asin De nu se poate napoia în þarã,
Cãci n-are nãvi, nici lopãtari sã-l ducã 25
o‡kade nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n Pe spatele cel necuprins al mãrii.
20 ™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.” ªi unde pui cã umblã sã-l omoare,
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: La-ntorsul lui acasã, peþitorii
Pe fiul lui, care s-a dus sã-ntrebe
De tatãl sãu, sã capete vreo ºtire 30
La sfântul Pilos ºi-n Lacedemòna.”
Dar Joe furtunosul îi rãspunse:
212 ODUSSEAIS. E ODISEEA. CÂNTUL V 213
„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. „Ce vorbã þi-a scãpat din straja gurii,
oÙ g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt», Copila mea? N-ai pus chiar tu la cale
Ca peþitorii pedepsiþi sã fie 35
æj Ã toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn; La-ntoarcere de mâna lui Ulise?
25 Thlšmacon d sÝ pšmyon ™pistamšnwj, dÚnasai g£r, Pe Telemah petrece-l tu acuma
éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai, Cu iscusinþã, cã doar poþi, ca teafãr
S-ajungã el în þarã ºi cu vasul
mnhstÁrej d' ™n nh palimpetj ¢ponšwntai.” Din cale-i sã se-ntoarne peþitorii.” 40
Ã ·a, kaˆ Èrme…an, uƒÕn f…lon, ¢nt…on hÜda: Apoi el zise fiului sãu Hermes:
„Èrme…a: sÝ g¦r aâte t£ t' ¥lla per ¥ggelÒj ™ssi: „Tu, care eºti pe lângã celelalte
ªi vestitorul nostru, mergi ºi spune
30 nÚmfV ™ãplok£mJ e„pe‹n nhmertša boul»n, Zeiþei cea frumos împletoºatã
nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai, Nestrãmutata-mi vrere, ca pãþitul 45
oÜte qeîn pompÍ oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn: Ulise-acum sã se întoarne-acasã

Nepetrecut de zei ºi nici de oameni,
¢ll' Ó g' ™pˆ sced…hj poludšsmou p»mata p£scwn S-ajungã-n Scheria, mãnoasa þarã
½mati e„kostù Scer…hn ™r…bwlon †koito, Ce-o locuiesc feacii, deopotrivã
35 Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin: De fericiþi ca zeii, ºi-unde dânºii 50
Cu drag îl vor primi dumnezeieºte
o† kšn min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»sousi,
ªi-l vor petrece-apoi c-un vas în þarã,
pšmyousin d' ™n nh f…lhn ™j patr…da ga‹an, Cu daruri de la ei de-ajuns, cu aur
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej, ªi-aramã ºi veºminte, atât de multe
Cum n-ar fi dobândit el niciodatã 55
pÒll', Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj,
Chiar dacã neatins venea pe mare
40 e‡ per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan. Cu partea lui de pradã de la Troia.
ìj g£r oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai Cãci e menit s-ajungã el sã-ºi vadã
Pe-ai lui ºi casa-i naltã ºi moºia.”
okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.”
Aºa el porunci. Iar Hermes solul 60
ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse di£ktoroj 'ArgefÒnthj. Ceresc ascultã. Pe picioare-ncalþã
aÙt…k' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila, Sandale dalbe veºnice de aur
Cu care el se poartã tot ca vântul
45 ¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n
Pe apã, pe uscat fãrã hotare,
ºd' ™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio. Ia varga lui cu care dupã voie 65
e†leto d ·£bdon, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei, Pe oameni îi adoarme ºi-i deºteaptã
Din somn, ºi zboarã-apoi deasupra þãrii
ïn ™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei:
t¾n met¦ cersˆn œcwn pšteto kratÝj 'ArgefÒnthj.
50 Pier…hn d' ™pib¦j ™x a„qšroj œmpese pÒntJ: Pièria, din slãvi se lasã-n mare
seÚat' œpeit' ™pˆ kàma l£rJ Ôrniqi ™oikèj, ªi-acolo dã o fugã peste unde
Ca pescãrelul care-n sânul groaznic 70
Ój te kat¦ deinoÝj kÒlpouj ¡lÕj ¢trugštoio Al sterpei mãri, tot pescuind, îºi moaie
„cqàj ¢grèsswn pukin¦ pter¦ deÚetai ¤lmV: Aripa deasã-n sãrãturã; astfel
tù ‡keloj polšessin Ñc»sato kÚmasin ÈrmÁj. ªi Hermes se purta pe mii de valuri.
Iar când sosi aproape de ostrovul
55 ¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢f…keto thlÒq' ™oàsan, Cel depãrtat, se repezi din apa 75
œnq' ™k pÒntou b¦j „oeidšoj ½peirÒnde Cea viorie pe uscat ºi merse
½en, Ôfra mšga spšoj †keto, tù œni nÚmfh La peºtera cea mare, unde zâna
Sãlãºuia, ºi o gãsi în casã.
na‹en ™ãplÒkamoj: t¾n d' œndoqi tštmen ™oàsan. Jãratic mare-ardea în vatrã. Lemne
pàr mn ™p' ™scarÒfin mšga ka…eto, thlÒse d' Ñdm¾ De chedru ºi de tuia ce se taie 80
60 kšdrou t' eÙke£toio qÚou t' ¢n¦ nÁson Ñdèdei Uºor, în vatrã-arzând, mireasmã dulce
Împrãºtiau departe-n tot ostrovul.
daiomšnwn: ¹ d' œndon ¢oidi£ous' Ñpˆ kalÍ La stàtive, lucrând o pânzeturã,
ƒstÕn ™poicomšnh cruse…V kerk…d' Ûfainen. Þesea zeiþa-n casã c-o suveicã
Ûlh d spšoj ¢mfˆ pefÚkei thleqÒwsa, De aur ºi cânta cu-atâta farmec. 85
Iar peºtera-mprejur era cu totul
kl»qrh t' a‡geirÒj te kaˆ eÙèdhj kup£rissoj.
Împãduritã. Înfloreau puternici
65 œnqa dš t' Ôrniqej tanus…pteroi eÙn£zonto, Arinii, plopii, chiparoºii negri,
skîpšj t' ‡rhkšj te tanÚglwsso… te korînai Mirositori. ªi-acolo zburãtoare
Se cuibãreau, ba huhurezi, ba ulii, 90
e„n£liai, tÍs…n te qal£ssia œrga mšmhlen.
Ba ciori limboase ce trãiesc pe mare.
¹ d' aÙtoà tet£nusto perˆ spe…ouj glafuro‹o Iar mai încolo podidea în jurul
¹merˆj ¹bèwsa, teq»lei d stafulÍsi. Boltitei peºteri spornicã-n putere
O vie-nstruguritã. ªi din patru
70 krÁnai d' ˜xe…hj p…surej ·šon Ûdati leukù,
Fântâni zidite-aproape-n ºir ºi-ntoarse 95
plhs…ai ¢ll»lwn tetrammšnai ¥lludij ¥llh. Cu faþa osebit, curgea o apã
¢mfˆ d leimînej malakoˆ ‡ou ºd sel…nou Cu totul limpede;-nverzeau alãturi
ªi-ntinse umede livezi cu þelini
q»leon. œnqa k' œpeita kaˆ ¢q£natÒj per ™pelqën
ªi toporaºi. Privind mândreþea asta,
qh»saito „dën kaˆ terfqe…h fresˆn Îsin. ªi-un zeu putea sã stea uimit în faþã-i 100
75 œnqa st¦j qhe‹to di£ktoroj 'ArgefÒnthj. Înveselindu-ºi sufletul ºi ochii.
Acolo stând se minuna ºi Hermes.
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù,
ªi dupã ce cu drag privi la toate,
aÙt…k' ¥r' e„j eÙrÝ spšoj ½luqen. oÙdš min ¥nthn Intrã de-a dreptu-n peºtera cea largã.
ºgno…hsen „doàsa Kaluyè, d‹a qe£wn: Cum îl vãzu ea, floarea-ntre zeiþe, 105
oÙ g£r t' ¢gnîtej qeoˆ ¢ll»loisi pšlontai Calipso-l cunoscu pe el, cãci zeii
Uºor se pot cunoaºte laolaltã,
80 ¢q£natoi, oÙd' e‡ tij ¢pÒproqi dèmata na…ei. Oricât ar fi cu casa lor departe.
oÙd' ¥r' 'OdussÁa megal»tora œndon œtetmen, Dar nu-ntâlni nãuntru pe Ulise.
¢ll' Ó g' ™p' ¢ktÁj kla‹e kaq»menoj, œnqa p£roj per, El sta pe mal jãlind ca ºi nainte 110
ªi sfâºiindu-ºi inima cu plânsul,
d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn Cu gemet, cu dureri. Cãta cu ochii
[pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn]. Înlãcrimaþi spre marea cea pustie.
85 Èrme…an d' ™ršeine Kaluyè, d‹a qe£wn, Pe scaun luciu scânteios poftindu-l
Pe Hermes, astfel întrebã zeiþa: 115
™n qrÒnJ ƒdrÚsasa faeinù sigalÒenti: „Cinstite, scumpe Hermes cel cu varga
„t…pte moi, Èrme…a crusÒrrapi, e„l»louqaj, De aur, oare ce-ai venit la mine
a„do‹Òj te f…loj te; p£roj ge mn oÜ ti qam…zeij. Tu care nu prea vii încoace? Spune-mi
Ce gând te-aduce. Voia ta sunt gata
aÜda Ó ti fronšeij: telšsai dš me qumÕj ¥nwgen, S-o împlinesc, numai de-aº fi în stare 120
90 e„ dÚnamai telšsai ge kaˆ e„ tetelesmšnon ™st…n. ªi dacã s-ar putea-mplini. Dar vino
[¢ll' ›peo protšrw, †na toi p¦r xe…nia qe…w.]” Întâi sã te cinstesc ca pe un oaspe.”
Aºa-i grãi ºi-ntinse-o masã plinã
ìj ¥ra fwn»sasa qe¦ paršqhke tr£pezan
De-ambrozie ºi îi direse roºu
¢mbros…hj pl»sasa, kšrasse d nšktar ™ruqrÒn: Nectar. Mânca ºi bea ucigãtorul 125
aÙt¦r Ð p‹ne kaˆ Ãsqe di£ktoroj 'ArgefÒnthj. Lui Argus, zeul vestitor, ºi-n urmã,
Când el se-ndestulã cu prânzul, zise:
95 aÙt¦r ™peˆ de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ,
„Pe mine, zeul, tu mã-ntrebi, zeiþã,
kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: De ce-am venit la tine. Eu voi spune
„e„rwt´j m' ™lqÒnta qe¦ qeÒn: aÙt¦r ™gè toi Tot adevãrul, dacã mi-ai cerut-o. 130
Cu sil-am fost trimis încoa’ de Joe,
nhmertšwj tÕn màqon ™nisp»sw: kšleai g£r.
Cãci cine-ar sta voios sã umble-atâta
ZeÝj ™mš g' ºnègei deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta: Întindere pe apa cea sãratã?
100 t…j d' ¨n ˜kën tossÒnde diadr£moi ¡lmurÕn Ûdwr ªi nici mãcar nu e pe-aici aproape
Vreun oraº cu oameni care-nchinã 135
¥speton; oÙdš tij ¥gci brotîn pÒlij, o† te qeo‹sin
La zei prinoase ºi jertfiri alese
ƒer£ te ·šzousi kaˆ ™xa…touj ˜katÒmbaj. De-o sutã de juncani. Dar peste voia
¢ll¦ m£l' oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio Lui Joe nici un zeu nu-i dat sã treacã
ªi nici sã facã vrerea lui deºartã.
oÜte parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai.
El zice cã la tine e bãrbatul 140
105 fhs… toi ¥ndra pare‹nai Ñzurètaton ¥llwn, Cel mai nenorocit dintre bãrbaþii
tîn ¢ndrîn, o‰ ¥stu pšri Pri£moio m£conto Ce nouã ani se rãzboirã-n jurul
e„n£etej, dek£tJ d pÒlin pšrsantej œbhsan Cetãþii lui Priam. ªi dacã-n anul
Al zecelea oraºul cucerirã,
o‡kad': ¢t¦r ™n nÒstJ 'Aqhna…hn ¢l…tonto, Se-ntoarserã napoi, dar ei în cale 145
¼ sfin ™pîrs' ¥nemÒn te kakÕn kaˆ kÚmata makr£. Pãcãtuirã faþã de Minerva.
110 œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi, De-aceea ºi asupra lor zeiþa
Porni furtunã grea, cumplite valuri.
tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse. Pe el numai l-aduse-ncoace apa
tÕn nàn s' ºnègein ¢popempšmen Ótti t£cista: ªi vântul. Joe cere-acum din parte-þi 150
oÙ g£r oƒ tÍd' asa f…lwn ¢ponÒsfin Ñlšsqai, Cât poþi mai iute sã-l porneºti pe dânsul,
Cãci nu e dat sã piarã el departe
¢ll' œti oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai De dragii lui, ci e sortit sã-ºi vadã
115 okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” Pe-ai sãi ºi casa-i naltã ºi moºia.”
ìj f£to, ·…ghsen d Kaluyè, d‹a qe£wn, Se-nfiorã zeiþa ºi-i rãspunse: 155
„Ah, cruzi sunteþi, pizmaºi fãrã potrivã,
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Voi, zeilor ce nu lãsaþi din pizmã
„scštlio… ™ste, qeo…, zhl»monej œxocon ¥llwn, Pe zâne de a-ºi lua de soþ pe-oricare
o† te qea‹s' ¢g£asqe par' ¢ndr£sin eÙn£zesqai Bãrbat ºi-l pot alege din iubire!
Aºa a fost odatã cu-Aurora, 160
120 ¢mfad…hn, ½n t…j te f…lon poi»set' ¢ko…thn.
Când ea cu Orion se însoþise.
ìj mn Ót' 'Wr…wn' ›leto ·odod£ktuloj 'Hèj, Voi cei cu trai tihnit o pizmuirãþi
tÒfra oƒ ºg£asqe qeoˆ ·e‹a zèontej, Atâta vreme pânã ce Diana
Cea preacuratã ºi cu tron de aur,
›wj min ™n 'Ortug…V crusÒqronoj ”Artemij ¡gn¾
Ochindu-l în Ortigia, cu blânde 165
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen. Sãgeþi ucise pe-Orion. Tot astfel
125 ìj d' ÐpÒt' 'Ias…wni ™ãplÒkamoj Dhm»thr, Când Ceres cea cu plete mândre-odatã
Pe-o þelinã de trei ori rãsturnatã
ú qumù e‡xasa, m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ
Se-ndrãgosti cu Iasion, învinsã
neiù œni tripÒlJ: oÙd d¾n Ãen ¥pustoj De dorul ei; cum Joe-a prins de ºtire, 170
ZeÚj, Ój min katšpefne balën ¢rgÁti keraunù. De sus îndatã-l fulgerã pe dânsul.
La fel acum, voi, zeilor, din pizmã
ìj d' aâ nàn moi ¥gasqe, qeo…, brotÕn ¥ndra pare‹nai.
Nu-mi pãsuiþi sã fiu cu cine-mi place.
130 tÕn mn ™gën ™s£wsa perˆ trÒpioj bebaîta Doar eu îl mântuii dupã ce Joe
oon, ™pe… oƒ nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù În mijlocul noianului cel negru 175
Trãsnind îi sparse vasul, ºi pe talpa
ZeÝj ™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ.
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi,
tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse. Corãbiei plutea Ulise singur.
135 tÕn mn ™gë f…leÒn te kaˆ œtrefon ºd œfaskon Pieriserã toþi bunii lui tovarãºi,
Pe el numai l-aduse-ncoace apa
q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta. ªi vântul. Drag mi-a fost ºi i-am dat hranã 180
¢ll' ™peˆ oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio ªi-am juruit sã-l fac fãrã de moarte
oÜte parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai, ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul.
Dar dacã nici un zeu nu poate-nfrânge,
™rrštw, e‡ min ke‹noj ™potrÚnei kaˆ ¢nègei, Nici poate face nemplinitã vrerea
140 pÒnton ™p' ¢trÚgeton. pšmyw dš min oÜ pV ™gè ge: Lui Joe ºi el dinadins o cere 185
oÙ g£r moi p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, Sã plece dânsul, ducã-se pe mare.
Eu nu-l trimit de fel, cãci n-am corãbii,
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. Nici lopãtari cu care sã-i dau drumul
aÙt£r oƒ prÒfrwn Øpoq»somai oÙd' ™pikeÚsw, Pe spatele cel necuprins al mãrii.
éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai.” L-oi sfãtui voios ºi n-oi ascunde 190
Nimic spre a putea sosi cu bine
145 t¾n d' aâte prosšeipe di£ktoroj 'ArgefÒnthj: ªi sãnãtos la el în þarã.” Hermes
„oÛtw nàn ¢pÒpempe, DiÕj d' ™pop…zeo mÁnin, Grãi: „Trimite-l chiar aºa, dar iute.
m» pèj toi metÒpisqe kotess£menoj calep»nV.” Fereºte-te sã nu-l întarþi pe Joe,
Mi-e nu cumva sã tabere pe urmã 195
ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kratÝj 'ArgefÒnthj:
Asupra-þi, mânios fiind pe tine.”
¹ d' ™p' 'OdussÁa megal»tora pÒtnia nÚmfh Aºa zicând, plecã ucigãtorul
150 ½', ™peˆ d¾ ZhnÕj ™pškluen ¢ggeli£wn. Puternic al lui Argus. Iar cinstita
Zeiþã o porni spre inimosul
tÕn d' ¥r' ™p' ¢ktÁj eáre kaq»menon: oÙdš pot' Ôsse
Ulise, fiind gata la porunca 200
dakruÒfin tšrsonto, kate…beto d glukÝj a„ën Lui Joe. Ea-l gãsi pe mal cu ochii
nÒston ÑduromšnJ, ™peˆ oÙkšti ¼ndane nÚmfh. Tot plânºi. Tânjind el viaþa dulce
ªi-o irosea ºi-ofta de dorul þãrii,
¢ll' Ã toi nÚktaj mn „aÚesken kaˆ ¢n£gkV
De când se sãturase de zeiþã.
155 ™n spšesi glafuro‹si par' oÙk ™qšlwn ™qeloÚsV: De-aceea noaptea s-odihnea de silã 205
½mata d' ¨m pštrVsi kaˆ ºÒnessi kaq…zwn ªi peste voie-alãturea de dânsa,

Cãci ea-l voia în peºtera cea mare.
[d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn]
Dar peste zi ºedea pe mal el singur,
pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn. Pe stânci, ºi se topea de dor, de jale
¢gcoà d' ƒstamšnh prosefènee d‹a qe£wn: ªi lãcrima cu ochii duºi spre largul 210
Pustiului noian al mãrii. Zâna
160 „k£mmore, m» moi œt' ™nq£d' ÑdÚreo, mhdš toi a„ën
S-apropie de el ºi-i cuvânteazã:
„Sãrace, nu te mai boci ºi viaþa
fqinštw: ½dh g£r se m£la prÒfrass' ¢popšmyw. Nu-þi risipi aici, cã eu îndatã
¢ll' ¥ge doÚrata makr¦ tamën ¡rmÒzeo calkù Voios te voi trimite. Ia toporul 215
ªi taie lemne mari ºi întocmeºte
eÙre‹an sced…hn: ¢t¦r ‡kria pÁxai ™p' aÙtÁj O plutã largã, bate-asupra-i scânduri,
Øyoà, éj se fšrVsin ™p' ºeroeidša pÒnton. Podeºte-o sãnãtos ca sã te poarte
165 aÙt¦r ™gë s‹ton kaˆ Ûdwr kaˆ onon ™ruqrÕn Pe-ntunecata mare. Eu într-însa
Þi-aduc bucate, apã ºi vin roºu 220
™nq»sw menoeikš', ¤ kšn toi limÕn ™rÚkoi, De-ajuns, ca nu cumva pe drum sã suferi
e†mat£ t' ¢mfišsw: pšmyw dš toi oâron Ôpisqen, De foame ºi de sete. Ba ºi haine
éj ke m£l' ¢skhq¾j s¾n patr…da ga‹an †khai, Þi-oi da ºi-þi voi trimite dup-aceea
Prielnic vânt, ca tu s-ajungi în þarã
a‡ ke qeo… g' ™qšlwsi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, Cu totul neatins, dacã vor zeii 225
170 o† meu fšrtero… e„si noÁsa… te krÁna… te.” Olimpieni cei mai presus de mine
ìj f£to, ·…ghsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Când judecã ºi pun la cale treburi.”
Dar, îngrozit, se-mpotrivi Ulise:
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „Tu n-ai gând bun, zeiþã, tu vrei alta
„¥llo ti d¾ sÚ, qe£, tÒde m»deai oÙdš ti pomp»n, ªi nu sã mã trimiþi, dacã-mi spui mie 230
¼ me kšleai sced…V per£an mšga la‹tma qal£sshj, Sã trec pe-o plutã tot adâncul mãrii,
Înfricoºata, groaznica genune,
175 deinÒn t' ¢rgalšon te: tÕ d' oÙd' ™pˆ nÁej ™‹sai
Pe unde nu trec nici corãbii negre
çkÚporoi perÒwsin, ¢gallÒmenai DiÕj oÜrJ. ªi cumpãnite, chiar când bate vântul
oÙd' ¨n ™gè g' ¢škhti sšqen sced…hj ™piba…hn, Cel priitor. Eu nu mã-ncred în plutã 235
Cu voia ta, de nu te-nduri, zeiþã,
e„ m» moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai
Sã juri un straºnic jurãmânt, cã alta
m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.” Tu n-ai de gând sã faci cumva cu mine.”
180 ìj f£to, me…dhsen d Kaluyè, d‹a qe£wn, Zâmbi Calipso, fala-ntre zeiþe,
ªi-l netezi cu mâna ºi-i rãspunse: 240
ceir… tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen:
„Ba te înºeli, tu, om în toatã firea
„Ã d¾ ¢litrÒj g' ™ssˆ kaˆ oÙk ¢pofèlia e„dèj, Sã cugeþi ºi sã-mi spui aºa prostie.
oŒon d¾ tÕn màqon ™pefr£sqhj ¢goreàsai. Dar iatã, eu mã jur cu dinadinsul
Pe cer ºi pe pãmânt ºi chiar pe râul
‡stw nàn tÒde ga‹a kaˆ oÙranÕj eÙrÝj Ûperqe
Din iad, care e Stixul, cel mai mare 245
185 kaˆ tÕ kateibÒmenon StugÕj Ûdwr, Ój te mšgistoj ªi cel mai straºnic jurãmânt al nostru,
Órkoj deinÒtatÒj te pšlei mak£ressi qeo‹si, Cã alta n-am de gând sã fac cu tine.
Ba cuget ºi te sfãtuiesc întocmai
m» t… toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.
Cum aº gândi sã fac ºi pentru mine,
¢ll¦ t¦ mn nošw kaˆ fr£ssomai, ¤ss' ¨n ™mo… per
aÙtÍ mhdo…mhn, Óte me creië tÒson †koi: De-ar fi s-ajung la astfel de nevoie. 250
190 kaˆ g¦r ™moˆ nÒoj ™stˆn ™na…simoj, oÙdš moi aÙtÍ Cã nu sunt fãrã cale eu ºi nu mi-e
Nici sufletul de fier, ci plin de milã.”
qumÕj ™nˆ st»qessi sid»reoj, ¢ll' ™le»mwn.” Aºa vorbi ºi merse ea nainte
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato d‹a qe£wn Pripindu-se, iar el pãºea din urmã.
karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Când amândoi în peºterã sosirã, 255
El s-aºezã în scaunul din care
Œxon d spe‹oj glafurÕn qeÕj ºd kaˆ ¢n»r: Se ridicase Hermes, iar zeiþa
195 ka… ·' Ð mn œnqa kaqšzet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth I-aduse de bãut ºi de mâncare
Èrme…aj, nÚmfh d' ™t…qei p£ra p©san ™dwd»n, Din câte feluri gustã muritorii.
Apoi ºezu în faþa lui Ulise 260
œsqein kaˆ p…nein, oŒa brotoˆ ¥ndrej œdousin: ªi zâne roabe harnic o slujirã
aÙt¾ d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio, Pe dânsa cu nectar ºi-ambrozìe,
tÍ d par' ¢mbros…hn dmJaˆ kaˆ nšktar œqhkan. ªi începurã ei atunci sã umble
Cu mânile la-ntinsele bucate.
200 oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Iar când la masã pofta-ºi alinarã, 265
aÙt¦r ™peˆ t£rphsan ™dhtÚoj ºd potÁtoj, Deschise vorba-ntâi frumoasa zânã:
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Kaluyè, d‹a qe£wn: „Preaiscusite fiu al lui Laerte,
Ulise, tu, din Cel-de-sus purcese,
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,
Aºadar vrei acum sã pleci acasã
oÛtw d¾ okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an În þara ta? Dar totuºi mergi cu bine. 270
205 aÙt…ka nàn ™qšleij „šnai; sÝ d ca‹re kaˆ œmphj. De-ai ºti tu însã cât mai ai sã suferi
Nainte de-a sosi la tine-n þarã,
e‡ ge mn e„de…hj sÍsi fres…n, Óssa toi asa
Ai sta cu mine-aici în casa asta
k»de' ¢naplÁsai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai, ªi-ai fi nemuritor, deºi duci dorul
™nq£de k' aâqi mšnwn sÝn ™moˆ tÒde dîma ful£ssoij Soþiei tale ºi-o doreºti de-a pururi. 275
Ce-i drept, o fi ea trupeºã, frumoasã,
¢q£natÒj t' e‡hj, ƒmeirÒmenÒj per „dšsqai
Dar nu mã þiu eu mai prejos de dânsa,
210 s¾n ¥locon, tÁj t' a„n ™šldeai ½mata p£nta. Cã nu se-ncape doar între zeiþe
oÙ mšn qhn ke…nhj ge cere…wn eÜcomai enai, ªi muritoare-ntrecere nici una
De frumuseþe ºi de mãreþie.” 280
oÙ dšmaj oÙd fu»n, ™peˆ oÜ pwj oÙd œoike
Ulise priceputul îi rãspunse:
qnht¦j ¢qan£tVsi dšmaj kaˆ edoj ™r…zein.” „Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã,
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Cã ºtiu ºi eu deplin cã nu-i ca tine
Cumintea mea nevastã Penelopa
215 „pÒtna qe£, m» moi tÒde cèeo: oda kaˆ aÙtÕj
p£nta m£l', oÛneka se‹o per…frwn PhnelÒpeia
edoj ¢kidnotšrh mšgeqÒj t' e„s£nta „dšsqai: De mândrã la privit ºi de-arãtoasã, 285
¹ mn g¦r brotÒj ™sti, sÝ d' ¢q£natoj kaˆ ¢g»rwj. Cãci ea e o femeie muritoare,
Iar tu eºti o zeiþã fãrã moarte
¢ll¦ kaˆ ïj ™qšlw kaˆ ™šldomai ½mata p£nta ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi
220 o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai. Mereu doresc ºi nãzuiesc odatã
e„ d' aâ tij ·a…Vsi qeîn ™nˆ o‡nopi pÒntJ, S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã. 290
ªi de m-ar bate iar vrun zeu pe mare
tl»somai ™n st»qessin œcwn talapenqša qumÒn: Eu voi rãbda, doar ºtiu sã rabd necazuri,
½dh g¦r m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa Cãci multe am pãþit, rãbdat-am multe
kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw.” Pe valurile mãrii ºi-n rãzboaie.
Sã fie ºi-asta una pe deasupra.” 295
225 ìj œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen: Aºa vorbi Ulise cu Calipso.
™lqÒntej d' ¥ra tè ge mucù spe…ouj glafuro‹o În vremea asta soarele apuse
terpšsqhn filÒthti, par' ¢ll»loisi mšnontej. ªi se-nnoptã. Ei merserã în fundul
Boltitei peºteri, unde se culcarã
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, ªi petrecurã pânã ce-adormirã. 300
aÙt…c' Ð mn cla‹n£n te citîn£ te ›nnut' 'OdusseÚj, A doua zi când se ivirã zorii
230 aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh, Trandafirii, Ulise-ºi puse straiul
ªi-ºi trase mantia pe el. Zeiþa
leptÕn kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹
Se învãscu în hainã mare, albã
kal¾n cruse…hn, kefalÍ d' ™fÚperqe kalÚptrhn. ªi gingaºã, subþire; se încinse 305
kaˆ tÒt' 'OdussÁ megal»tori m»deto pomp»n: Cu-n brâu frumos de aur ºi-o maramã
Îºi potrivi pe cap, iar dupã asta
dîke mšn oƒ pšlekun mšgan, ¥rmenon ™n pal£mVsi,
Se îngriji de drumul lui Ulise.
235 c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon: aÙt¦r ™n aÙtù Îi dete dar un lung topor de-aramã
steileiÕn perikallj ™l£non, eâ ™narhrÒj: Cu douã ascuþiºuri, c-o mândreþe 310
De coadã de mãslin vârtos legatã,
dîke d' œpeita skšparnon ™äxoon: Ãrce d' Ðdo‹o
Uºor de mânuit. Apoi o bardã
n»sou ™p' ™scati»n, Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei, Cu lemnul bine lustruit ºi-l duse
kl»qrh t' a‡geirÒj t', ™l£th t' Ãn oÙranom»khj, La capãtul ostrovului, pe unde
Erau copaci mai mari, arinii, plopii 315
240 aâa p£lai, per…khla, t£ oƒ plèoien ™lafrîj.
ªi brazii nalþi pânã la cer, cu trunchiul
aÙt¦r ™peˆ d¾ de‹x' Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei, Uscat de tot, cãlit de multã vreme,
¹ mn œbh prÕj dîma Kaluyè, d‹a qe£wn, O cherestea uºoarã la plutire.
Zeiþa, dupã ce-i aratã locul
aÙt¦r Ð t£mneto doàra: qoîj dš oƒ ½nuto œrgon.
Cu arborii cei mari, se-ntoarse-acasã. 320
e‡kosi d' œkbale p£nta, pelškkhsen d' ¥ra calkù, El începu sã taie-atunci, ºi lucrul
245 xšsse d' ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune. Degrabã-l mântui. Cu totul zece
tÒfra d' œneike tšretra Kaluyè, d‹a qe£wn: Copaci trânti pe jos ºi cu toporul
Îi tot ciopli ºi-i netezi cu barda
tštrhnen d' ¥ra p£nta kaˆ ¼rmosen ¢ll»loisi, Ca meºter ºi-i obli cu ciripia. 325
gÒmfoisin d' ¥ra t»n ge kaˆ ¡rmon…Vsin ¥rassen. Într-ast-aduse sfredele zeiþa.
Ósson t…j t' œdafoj nhÕj tornèsetai ¢n¾r ªi grinzile le sfredeli el toate,
Le potrivi pe urmã laolaltã
250 fort…doj eÙre…hj, eâ e„dëj tektosun£wn, ªi le-nnãdi cu scoabe ºi cãtuºe.
tÒsson ™p' eÙre‹an sced…hn poi»sat' 'OdusseÚj. Pe cât un maistru rotunjeºte fundul 330
‡kria d st»saj, ¢rarën qamšsi stam…nessi, Unei corãbii largi de marfã, atâta
De largã-ºi face ºi Ulise pluta.
po…ei: ¢t¦r makrÍsin ™phgken…dessi teleÚta. Pe deºi diregi aºazã podul cârmei,
™n d' ƒstÕn po…ei kaˆ ™p…krion ¥rmenon aÙtù: Îl pardoseºte bine cu lungi scânduri,
255 prÕj d' ¥ra phd£lion poi»sato, Ôfr' „qÚnoi. Ciopleºte un catarg cu care-mbinã 335
Aninãtoarea de vintrele albe,
fr£xe dš min ·…pessi diamperj o„sunVsi, ªi-i face-o cârmã plutei ca s-o mâne
kÚmatoj elar œmen: poll¾n d' ™peceÚato Ûlhn. ªi cu împletiturã de rãchitã
tÒfra d f£re' œneike Kaluyè, d‹a qe£wn, O-mprejmuie de-a lungul ºi de-a latul
Ca stãvilar de valuri. Dup-aceea 340
ƒst…a poi»sasqai: Ð d' eâ tecn»sato kaˆ t£.
El grãmãdeºte-n fund povarã multã.
260 ™n d' Øpšraj te k£louj te pÒdaj t' ™nšdhsen ™n aÙtÍ, Calipso-i mai aduce pânzeturã
moclo‹sin d' ¥ra t»n ge kate…rusen e„j ¤la d‹an. De pânzuit catargul, iar Ulise
Gãti cu meºteºug ºi pânzuitul.
tštraton Ãmar œhn, kaˆ tù tetšlesto ¤panta:
Legã tot felul de frânghii, odgoane, 345
tù d' ¥ra pšmptJ pšmp' ¢pÕ n»sou d‹a Kaluyè, ªi funii de slãbit sau strâns vintrele
e†mat£ t' ¢mfišsasa quèdea kaˆ loÚsasa. ªi-ºi lunecã pe pârghii pluta-n mare.
Aºa el a fost gata-n patru zile,
265 ™n dš oƒ ¢skÕn œqhke qe¦ mšlanoj o‡noio
Iar în a cincea din ostrov Calipso
tÕn ›teron, ›teron d' Ûdatoj mšgan, ™n d kaˆ Ïa Îi dete drumul, dupã ce-l lãuse 350
kwrÚkJ, ™n dš oƒ Ôya t…qei menoeikša poll£: ªi miresmate primeneli îi dase,

Ea-i puse ºi o utre cu vin negru,
oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te.
ªi un burduf mai mare plin de apã,
ghqÒsunoj d' oÜrJ pštas' ƒst…a d‹oj 'OdusseÚj. ªi o traistã umplutã cu merinde,
270 aÙt¦r Ð phdal…J „qÚneto tecnhšntwj Cu bunãtãþi gustoase de tot felul 355
ªi-i aburi prielnica ei boare.
Voios Ulise pânzele ºi-nvoaltã,
Se pune-apoi la cârma lui ºi-ncepe
¼menoj: oÙdš oƒ Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte Cu dibãcie sã-ºi îndrepte vasul.
Plh£daj t' ™sorînti kaˆ Ñy dÚonta Boèthn Nu-i cad o clipã genele-adormite, 360
Cãci ochii-ºi-are pironiþi la stele,
”Arkton q', ¿n kaˆ ¥maxan ™p…klhsin kalšousin, La Cloºca, la Vãcarul care-apune
¼ t' aÙtoà stršfetai ka… t' 'Wr…wna dokeÚei, Târziu, la Ursa, poreclitã carul,
275 o‡h d' ¥mmorÒj ™sti loetrîn 'Wkeano‹o: Vârtelnicul-în-loc ºi ochitorul
Lui Orion, ºi care singur este 365
t¾n g¦r d» min ¥nwge Kaluyè, d‹a qe£wn, Neasfinþit în Ocean; de-aceea
pontoporeušmenai ™p' ¢rister¦ ceirÕj œconta. La stânga lui povãþui zeiþa
˜pt¦ d kaˆ dška mn plšen ½mata pontoporeÚwn, Pe cãpitan sã batã drum pe mare.
Cãlãtoreºte el vreo zece zile,
Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta Ba încã ºapte, ºi-ntr-a optsprezecea 370
280 ga…hj Fai»kwn, Óqi t' ¥gciston pšlen aÙtù: I se ivirã munþi umbroºi, pãmântul
e‡sato d' æj Óte ·inÕn ™n ºeroeidš pÒntJ. Feacilor, pe unde mai aproape
Erau de el, ºi-i se pãru cã vede
tÕn d' ™x A„qiÒpwn ¢niën kre…wn ™nos…cqwn Un scut apãrãtor pe ceaþa mãrii.
thlÒqen ™k SolÚmwn Ñršwn ‡den: e‡sato g£r oƒ Neptun, care venea de la poporul 375
pÒnton ™piple…wn. Ð d' ™cèsato khrÒqi m©llon, Etiopean, zãrindu-l de departe,

Din munþi de la Solimi, plutind pe mare
285 kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn:
Mai rãu se-ncruntã, dã din cap ºi-n sine,
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ meteboÚleusan qeoˆ ¥llwj „Vai, zice el, de bunã seamã zeii
¢mf' 'OdusÁ ™me‹o met' A„qiÒpessin ™Òntoj: S-au rãzgândit acum despre Ulise 380
Cât eu am stat la etiopi, cãci iatã
kaˆ d¾ Fai»kwn ga…hj scedÒn, œnqa oƒ asa
Cã el s-apropie ºi-acum e-n þara
™kfugšein mšga pe‹rar ÑzÚoj, ¼ min ƒk£nei. Feacilor, pe unde-i scris sã scape
290 ¢ll' œti mšn m…n fhmi ¤dhn ™l£an kakÒthtoj.” De-amarnica restriºte ce-l apasã.
Dar las’ cã eu i-o fac din nou, s-o simtã 385
ìj e„pën sÚnagen nefšlaj, ™t£raxe d pÒnton
Cu vârf ºi îndesat.” Aºa el zice
cersˆ tr…ainan ˜lèn: p£saj d' ÑrÒqunen ¢šllaj ªi strânge norii, marea cu tridentul
panto…wn ¢nšmwn, sÝn d nefšessi k£luye O tulburã, stârneºte-o vijelie
De-ncruciºate vânturi ºi cu norii
ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx.
Uscat ºi apã-nvãluie,-ntuneric 390
295 sÝn d' eârÒj te nÒtoj t' œpeson zšfurÒj te dusa¾j Se-nalþã pân’ la cer. Dau iureº Austrul,
kaˆ boršhj a„qrhgenšthj, mšga kàma kul…ndwn. Munteanul vâjâind ºi Bãltãreþul
ªi Crivãþul, rãscoalã munþi de valuri.
kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor,
Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise: 395
„ê moi ™gë deilÒj, t… nÚ moi m»kista gšnhtai; „Vai mie, bietul ! Ce-o mai fi cu mine
300 de…dw m¾ d¾ p£nta qe¦ nhmertša epen, Pân’ la sfârºit? Cã tare mi-este teamã
Sã nu fi spus adevãrat zeiþa
¼ m' œfat' ™n pÒntJ, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai, Cã eu, nainte de-a sosi în þarã
¥lge' ¢napl»sein: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai. Voi pune vârf durerilor pe mare; 400
o†oisin nefšessi peristšfei oÙranÕn eÙrÝn Aidoma i se-mplineºte spusa.

Vezi ce mai nori împresurã tot cerul,
ZeÚj, ™t£raxe d pÒnton, ™pispšrcousi d' ¥ellai Ce tulburatã-i marea ºi ce vifor
305 panto…wn ¢nšmwn: nàn moi sîj a„pÝj Ôleqroj. Se-nvolburã suflând din patru unghiuri!
trˆj m£karej Danaoˆ kaˆ tetr£kij, o‰ tÒt' Ôlonto De-acuma-i gata, moarte grea m-aºteaptã. 405
De trei ori ºi de patru ori ferice
Tro…V ™n eÙre…V, c£rin 'AtredVsi fšrontej. Danaii care la rãzboi pierirã
æj d¾ ™gè g' Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n De dragul celor doi Atrizi în Troia!
½mati tù Óte moi ple‹stoi calk»rea doàra Muream mai bine ºi-ncheiam veleatul
În ziua când sodom venind troienii 410
310 Trîej ™pšrriyan perˆ Phlewni qanÒnti. M-au nãpãdit cu suliþi ferecate,
tî k' œlacon kteršwn, ka… meu klšoj Ãgon 'Acaio…: Când strãjuiam la trupul lui Ahile!
nàn dš me leugalšJ qan£tJ e†marto ¡lînai.” M-ar fi-ngropat, m-ar fi slãvit aheii;
Acum mi-e dat sã mor aºa de jalnic.”
ìj ¥ra min e„pÒnt' œlasen mšga kàma kat' ¥krhj,
Abia gândi el asta ºi-un nãprasnic 415
deinÕn ™pessÚmenon, perˆ d sced…hn ™lšlixe. Talaz asupra-i vine cu putere
315 tÁle d' ¢pÕ sced…hj aÙtÕj pšse, phd£lion d Grozavã nãvãlind de sus, ºi pluta-i
Rãzguduie. El e zvârlit departe
™k ceirîn prošhke: mšson dš oƒ ƒstÕn œaxe
De plutã ºi din mâni sloboade cârma,
dein¾ misgomšnwn ¢nšmwn ™lqoàsa qÚella: Catargu-i sparge la mijloc furtuna 420
thloà d spe‹ron kaˆ ™p…krion œmpese pÒntJ. Cea vajnicã de-mponciºate vânturi
ªi-n mare cade mai încolo pânza
tÕn d' ¥r' ØpÒbruca qÁke polÝn crÒnon, oÙd dun£sqh
ªi beldia-i. Stã îndelung sub apã
320 aya m£l' ¢nsceqšein meg£lou ØpÕ kÚmatoj ÐrmÁj: Ulise-atunci, nu poate sã se salte
e†mata g£r ˜ b£rune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè. Deodatã de sub valul cel nãvalnic, 425
Îngreuiat fiind de straie, darul
Ñy d d» ·' ¢nšdu, stÒmatoj d' ™xšptusen ¤lmhn
Zeiþei. Dar la urmã el rãsare,
pikr»n, ¼ oƒ poll¾ ¢pÕ kratÕj kel£ruzen. Din gurã-mproaºcã unda cea sãratã
¢ll' oÙd' ïj sced…hj ™pel»qeto, teirÒmenÒj per, Ce-i ºuruie pâraie de pe creºtet.
Nu-ºi uitã pluta el, cu tot necazul, 430
S-aþine-n valuri dupã ea ºi-o prinde,
Se pune la mijlocul ei ºi scapã
325 ¢ll¦ meqormhqeˆj ™nˆ kÚmasin ™ll£bet' aÙtÁj, De cumpãnã. Talazul acum poartã
™n mšssV d kaq‹ze tšloj qan£tou ¢lee…nwn. Încoace-ncolo pluta dupã vânturi.
Cum toamna duce Crivãþul un maldãr 435
t¾n d' ™fÒrei mšga kàma kat¦ ·Òon œnqa kaˆ œnqa. De încâlcit spiniº pe o câmpie,
æj d' Ót' ÑpwrinÕj boršhj foršVsin ¢k£nqaj Aºa ºi pluta-i dusã-ncoace-ncolo
¨m ped…on, pukinaˆ d prÕj ¢ll»lVsin œcontai. De vânturi pe noian, ºi ba-i zvârlitã
De Austru la Crivãþ ca s-o poarte,
330 ìj t¾n ¨m pšlagoj ¥nemoi fšron œnqa kaˆ œnqa: Ba e de Bãltãreþ încredinþatã 440
¥llote mšn te nÒtoj boršV prob£leske fšresqai, Munteanului pe luciu sã-i dea goanã.
¥llote d' aât' eâroj zefÚrJ e‡xaske dièkein. Îl vede pe Ulise-atunci copila
Lui Cadmus, Ino Leucotea, zâna
tÕn d ‡den K£dmou qug£thr, kall…sfuroj 'Inè, Subþire-n glezne, care mai nainte
Leukoqšh, ¿ prˆn mn œhn brotÕj aÙd»essa, Era o muritoare, iar acuma 445
335 nàn d' ¡lÕj ™n pel£gessi qeîn ™xšmmore timÁj. Ea are parte în afundul mãrii
De cinstea unui zeu. Se-ndurã dânsa,
¼ ·' 'OdusÁ' ™lšhsen ¢lèmenon, ¥lge' œconta: Cã-l vede-orbecãind aºa pe valuri
[a„qu…V d' e„ku‹a potÍ ¢nedÚseto l…mnhj,] ªi chinuit, rãsare din genune
Œze d' ™pˆ sced…hj ka… min prÕj màqon œeipe: ªi zboarã-n chip de scufundar, s-aºazã 450
Pe vasul bine-ncãtuºat ºi zice:
„k£mmore, t…pte toi ïde Poseid£wn ™nos…cqwn
„De ce te urgisi zguduitorul
340 çdÚsat' ™kp£glwj, Óti toi kak¦ poll¦ futeÚei; Pãmântului aºa grozav pe tine,
oÙ mn d» se katafqe…sei, m£la per menea…nwn. Sãrmane om, urzindu-þi atât de multe
Nenorociri? Dar capul nu-þi va pune, 455
¢ll¦ m£l' ïd' ›rxai, dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein:
Cu toatã-nverºunarea lui. Fã însã
e†mata taàt' ¢podÝj sced…hn ¢nšmoisi fšresqai Ce-oi spune eu, cã-mi pari a fi cuminte.
k£llip', ¢t¦r ce…ressi nšwn ™pima…eo nÒstou Dezbracã-te de-aceste haine, lasã
S-o ducã vântul pluta, iar tu-noatã
345 ga…hj Fai»kwn, Óqi toi mo‹r' ™stˆn ¢lÚxai.
Cu mânile ºi nãzuie spre þara 460
tÁ dš, tÒde kr»demnon ØpÕ stšrnoio tanÚssai Feacilor, pe unde tu scãpa-vei.
¥mbroton: oÙdš t… toi paqšein dšoj oÙd' ¢polšsqai. C-aºa e scris. Dar ia marama asta
Vrãjitã de la mine ºi-o încinge
aÙt¦r ™p¾n ce…ressin ™f£yeai ºpe…roio,
Sub pieptul tãu; sã n-ai pe urmã grijã
ÿ ¢polus£menoj balšein e„j o‡nopa pÒnton Cã þi se-ntâmplã vreun rãu sau moarte. 465
350 pollÕn ¢p' ºpe…rou, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai.” Dar dacã pe uscat vei pune mâna,
Descinge-o de sub piept ºi-arunc-o-n mare
ìj ¥ra fwn»sasa qe¦ kr»demnon œdwken,
Departe, iar tu pleac-apoi încolo.”
Aºa grãind, zeiþa-i dete vãlul
aÙt¾ d' ÿ ™j pÒnton ™dÚseto kuma…nonta ªi s-afundã în marea tulburatã 470
a„qu…V e„ku‹a: mšlan dš ˜ kàm' ™k£luyen. Ca scufundarul ºi sub valul negru

Se mistui. Îngândurat Ulise
aÙt¦r Ð merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Stãtu puþin, oftã ºi-n sine zise:
355 Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: „Vai mie! Nu cumva-mi întinde iarã
„ê moi ™gè, m» t…j moi Øfa…nVsin dÒlon aâte O cursã vreun zeu când mã îmbie 475
Din vas sã mã cobor? Mai bine încã
¢qan£twn, Ó tš me sced…hj ¢pobÁnai ¢nègei. Sã n-o ascult, cãci eu vãzui cu ochii
¢ll¦ m£l' oÜ pw pe…som', ™peˆ ˜k¦j Ñfqalmo‹si Cã prea-i departe locul unde-mi spuse
ga‹an ™gën „dÒmhn, Óqi moi f£to fÚximon enai. Cã voi scãpa. De-aceea fac ce-mi pare
Cã-i lucrul cel mai bun; rãmân aicea 480
360 ¢ll¦ m£l' ïd' ›rxw, dokšei dš moi enai ¥riston: Sã rabd orice durere pân’ce pluta
Ôfr' ¨n mšn ken doÚrat' ™n ¡rmon…Vsin ¢r»rV, Se þine încã bine cetluitã.
tÒfr' aÙtoà menšw kaˆ tl»somai ¥lgea p£scwn: Ci când o fi sã mi-o destrame vântul,
Mã pun atunci sã-not, cã alt nimica
aÙt¦r ™p¾n d» moi sced…hn di¦ kàma tin£xV, Mai bun de pus la cale nu-mi rãmâne.” 485
n»xom', ™peˆ oÙ mšn ti p£ra pronoÁsai ¥meinon.” Când el aºa se frãmânta cu mintea,
365 eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, Neptun rãpede-asupra lui deodatã
O namilã de val boltit ºi negru,
ðrse d' ™pˆ mšga kàma Poseid£wn ™nos…cqwn,
ªi-l mãturã pe el. Cum vântul aprig
deinÒn t' ¢rgalšon te, kathrefšj, ½lase d' aÙtÒn. Suflând rãscoalã un mãnunchi de paie 490
æj d' ¥nemoj za¾j Éwn qhmîna tin£xV ªi-l spulberã pe câmp încoace-ncolo,
Aºa ºi lemnãria plutei valul
karfalšwn, t¦ mn ¥r te dieskšdas' ¥lludij ¥llV,
O-mprãºtie. Dar s-apucà Ulise
370 ìj tÁj doÚrata makr¦ dieskšdas'. aÙt¦r 'OdusseÝj De-o grindã ºi o cãlãri strunind-o
¢mf' ñˆ doÚrati ba‹ne, kšlhq' æj †ppon ™laÚnwn, Întocmai ca un cal de cãlãrie, 495
Îºi scoase haina ce-i dãduse zâna
e†mata d' ™xapšdune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè.
ªi grabnic se încinse cu marama,
aÙt…ka d kr»demnon ØpÕ stšrnoio t£nussen, Se dã pe brânci în mare ºi se-ntinde
aÙtÕj d prhn¾j ¡lˆ k£ppese, ce‹re pet£ssaj, Cu braþele ºi prinde-apoi sã-noate.
Neptun îl vede, dã din cap ºi zice: 500
375 nhcšmenai memaèj. ‡de d kre…wn ™nos…cqwn,
„Mai oarbecã pe mare-aºa, mai rabdã
kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn: Obidã multã pânã ce te-apropii
„oÛtw nàn kak¦ poll¦ paqën ¢lÒw kat¦ pÒnton, De oamenii cei înrudiþi cu Joe,
Cã tot socot cã n-ai sã te mai saturi
e„j Ó ken ¢nqrèpoisi diotrefšessi mig»Vj.
De pãtimit nenorociri”. Cum zice, 505
¢ll' oÙd' ïj se œolpa ÑnÒssesqai kakÒthtoj.”
380 ìj ¥ra fwn»saj †masen kall…tricaj †ppouj, El biciuie comoºii cai ºi-ajunge
†keto d' e„j A„g£j, Óqi oƒ klut¦ dèmat' œasin. La Ege, unde ºi-are el locaºul
Palatul strãlucit. În vremea asta
aÙt¦r 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, ¥ll' ™nÒhsen: Minerva mai închipuie ºi alta:
Ã toi tîn ¥llwn ¢nšmwn katšdhse keleÚqouj, Închise drumul vânturilor toate 510
paÚsasqai d' ™kšleuse kaˆ eÙnhqÁnai ¤pantaj: ªi-orândui sã stea pe loc tot vântul
ªi-acasã sã se culce; doar pe unul
385 ðrse d' ™pˆ kraipnÕn boršhn, prÕ d kÚmat' œaxen, Dezlãnþui, pe Crivãþul vifornic
eŒoj Ö Fai»kessi filhrštmoisi mige…h De frânse valu-n faþa lui Ulise
diogen¾j 'OduseÚj, q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj. ªi-i înlesni cãrarea spre poporul 515
Feacilor cei iubitori de vâsle,
œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata kÚmati phgù S-ajungã neatins de mâna morþii.
pl£zeto, poll¦ dš oƒ krad…h protiÒsset' Ôleqron. Nemernicì el încã douã zile
390 ¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, ªi douã nopþi bãtut de valuri dese,
ªi-i tot pãrea cã-l paºte nenorocul. 520
kaˆ tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh Dar când a treia oarã zorii zilei
œpleto nhnem…h: Ð d' ¥ra scedÕn e‡side ga‹an Îºi rãsfirarã pletele de aur,
ÑxÝ m£la prodèn, meg£lou ØpÕ kÚmatoj ¢rqe…j. Tãcu vântoaica ºi era pe mare
Senin cu totul ºi nevânt. Ulise,
æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj b…otoj pa…dessi fan»V
Sãltat puþin pe-o creastã de talazuri, 525
395 patrÒj, Öj ™n noÚsJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn, C-o repede cãutãturã-n faþã
dhrÕn thkÒmenoj, stugerÕj dš oƒ œcrae da…mwn, Zãri atunci apropiat pãmântul.
Cum nu mai pot de bucurie fiii
¢sp£sion d' ¥ra tÒn ge qeoˆ kakÒthtoj œlusan,
Când tatãl lor înzdrãvenit se scoalã
ìj 'OdusÁ' ¢spastÕn ™e…sato ga‹a kaˆ Ûlh, Din patul unde-a tot zãcut ºi chinuri 530
nÁce d' ™peigÒmenoj posˆn ºpe…rou ™pibÁnai. De-otravã a suferit de vreme lungã,
Topindu-se de-o boalã ce-o iscase
400 ¢ll' Óte tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj,
Un duh afurisit, de care zeii
kaˆ d¾ doàpon ¥kouse potˆ spil£dessi qal£sshj: – Spre fericirea lor îl lecuirã,
·Òcqei g¦r mšga kàma potˆ xerÕn ºpe…roio Aºa voios s-aratã ºi Ulise 535
Când vede-n faþã-i rãsãrind uscatul
deinÕn ™reugÒmenon, e‡luto d p£nq' ¡lÕj ¥cnV:
ªi dealuri cu pãduri. El tot înoatã
Zorind sã-ºi puie pe uscat piciorul.
Iar când era de-acolo depãrtare
De-un glas de om, atunci aude dânsul 540
Un clocot de la mal: vuia talazul
Izbit de stânci, se tot spãrgea cu urlet
oÙ g¦r œsan limšnej nhîn Ñco…, oÙd' ™piwga…, Îngrozitor ºi-nspumega tot malul.
¢ll' ¢ktaˆ problÁtej œsan spil£dej te p£goi te: – Cãci nu erau limanuri, nici popasuri
ªi-acioale de corãbii, ci doar coaste 545
405 kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, De þancuri ºi de stânci prãpãstioase.
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise,
„ê moi, ™peˆ d¾ ga‹an ¢elpša dîken „dšsqai Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise:
„Vai mie, cã-n zadar îmi dete Joe
ZeÚj, kaˆ d¾ tÒde la‹tma diatm»xaj ™pšrhsa, Sã vãd pãmânt neaºteptat, cãci tocmai 550
œkbasij oÜ pV fa…neq' ¡lÕj polio‹o qÚraze: Când strãbãtui acest noian de ape,
410 œktosqen mn g¦r p£goi Ñxšej, ¢mfˆ d kàma Nu-mi pare nicãiri pe þãrm sã fie
Un loc pe unde pot ieºi din mare.
bšbrucen ·Òqion, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh, Rãsare-n faþã-mi zid de stâncãrie;
¢gcibaq¾j d q£lassa, kaˆ oÜ pwj œsti pÒdessi Rãsunãtor acolo muge valul, 555
st»menai ¢mfotšroisi kaˆ ™kfugšein kakÒthta: Iar lângã þãrm afundã este marea
ªi nu pot sã mã þin pe amândouã
m» pèj m' ™kba…nonta b£lV l…qaki potˆ pštrV Picioarele, sã scap de rãul mãrii.
415 kàma mšg' ¡rp£xan: melšh dš moi œssetai Ðrm». Sã ies mã tem, cã m-ar rãpi talazul
e„ dš k' œti protšrw paran»xomai, ½n pou ™feÚrw ªi m-ar izbi de-o þuguiatã stâncã 560
ªi-mi poate fi zadarnicã-ncercarea.
ºÒnaj te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj,
Iar dacã-not pe-alãturi mai încolo
de…dw m» m' ™xaàtij ¢narp£xasa qÚella Sã cat liman sau vreo aºezãturã
pÒnton ™p' „cquÒenta fšrV barša sten£conta, Pe mãrgeniºul mãrii, mã tem iarã
Sã nu mã ia vârtejul sã mã-ntoarcã 565
420 ºš t… moi kaˆ kÁtoj ™pisseÚV mšga da…mwn
Napoi pe larg cu gemet greu din suflet.
™x ¡lÒj, oŒ£ te poll¦ tršfei klutÕj 'Amfitr…th: Ori nu cumva asupra mea s-asmuþe
oda g¦r éj moi Ñdèdustai klutÕj ™nnos…gaioj.” Vr-o zeitate din afund de mare
Vreuna dintre multele dihãnii
eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn,
Hrãnite de-Amfitrita cea slãvitã, 570
tÒfra dš min mšga kàma fšren trhce‹an ™p' ¢kt»n. Cã prea sunt urgisit de zeul mãrii.”
425 œnqa k' ¢pÕ ·inoÝj drÚfqh, sÝn d' Ñstš' ¢r£cqh, ªi-n vreme ce el astfel socotise,
Spre capãtul stâncos îl duse valul.
e„ m¾ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
Cu trupul rupt, cu oasele zdrobite
¢mfotšrVsi d cersˆn ™pessÚmenoj l£be pštrhj, S-ar fi ales atunci, dacã Minerva 575
tÁj œceto sten£cwn, eŒoj mšga kàma parÁlqe. Nu-i da un gând: cu braþele-amândouã
Se prinse el de un colþan ºi-acolo
kaˆ tÕ mn ìj Øp£luxe, palirrÒqion dš min aâtij
Gemând se grepþinã pânã ce valul
Trecu, ºi el putu sã se dezbare.
430 plÁxen ™pessÚmenon, thloà dš min œmbale pÒntJ. Dar când se nãpusti napoi talazul 580
æj d' Óte poulÚpodoj qal£mhj ™xelkomšnoio Rãsfrânt, departe-l azvârli-n vultoare.

Precum când caracatiþa se smulge
prÕj kotulhdonÒfin pukinaˆ l£ggej œcontai, Din cuibul ei, se þine de crãcane
ìj toà prÕj pštrVsi qrasei£wn ¢pÕ ceirîn Pietriº mãrunt, aºa de colþii stâncii
·inoˆ ¢pšdrufqen: tÕn d mšga kàm' ™k£luyen. Lipite stau fâºii de piele ruptã 585
Din braþele-ndrãzneþe-a lui Ulise.
435 œnqa ke d¾ dÚsthnoj Øpr mÒron êlet' 'OdusseÚj, ªi-o undã mare-l înghiþi pe dânsul.
e„ m¾ ™pifrosÚnhn dîke glaukîpij 'Aq»nh: În ciuda soartei el pierea sãrmanul,
kÚmatoj ™xanadÚj, t£ t' ™reÚgetai ½peirÒnde, De nu-l trezea cu sfatul ei Minerva:
Rãzbate sus cu capul din talazul 590
nÁce paršx, ™j ga‹an Ðrèmenoj, e‡ pou ™feÚroi Cel nãpustit spre mal ºi-o ia de-a lungul
ºÒnaj te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj. Uscatului ºi cautã el în faþã-i
440 ¢ll' Óte d¾ potamo‹o kat¦ stÒma kallirÒoio Vreun liman sau vr-o aºezãturã,
ªi-noat-aºa mereu pânã ce-apucã
Œxe nšwn, tÍ d» oƒ ™e…sato cîroj ¥ristoj, Pe gura unui râu cu ape limpezi. 595
le‹oj petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio: ªi cel mai bun acolo-i pare locul,
œgnw d proršonta kaˆ eÜxato Ön kat¦ qumÒn: Cã-i neted, nestâncos, ferit de vânturi.
Cum vede râul curgãtor în faþã-i,
„klàqi, ¥nax, Ótij ™ss…: polÚlliston dš s' ƒk£nw
Se roagã-aºa de el: „Ascultã, Doamne,
445 feÚgwn ™k pÒntoio Poseid£wnoj ™nip£j. Oricare-ai fi. La tine vin, fierbinte 600
a„do‹oj mšn t' ™stˆ kaˆ ¢qan£toisi qeo‹sin, ªi mult te rog, dorind sã fug de mare,
De ciuda lui Neptun. De cinste-i vrednic
¢ndrîn Ój tij †khtai ¢lèmenoj, æj kaˆ ™gë nàn
ªi chiar din partea zeilor tot omul
sÒn te ·Òon s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj. Ce rãtãcind s-ar milogi la dânºii,
¢ll' ™lšaire, ¥nax: ƒkšthj dš toi eÜcomai enai.” Cum eu acuma, dup-atâtea cazne, 605
La tine vin ºi-þi cad smerit la unda
450 ìj f£q', Ð d' aÙt…ka paàsen ˜Õn ·Òon, œsce d kàma,
ªi la genunchii tãi. Aibi milã, Doamne,
prÒsqe dš oƒ po…hse gal»nhn, tÕn d' ™s£wsen Sunt rugãtor, cer adãpost la tine.”
™j potamoà proco£j. Ð d' ¥r' ¥mfw goÚnat' œkamye Cum l-auzi, stãtu din mersu-i râul,
Opri talazul, potoli vârtejul 610
ce‹r£j te stibar£j: ¡lˆ g¦r dšdmhto f…lon kÁr:
În faþã-i ºi-l adãposti pe dânsul
õdee d crÒa p£nta, q£lassa d k»kie poll¾ Pe matca de la gura lui. Ulise
455 ¨n stÒma te ·‹n£j q': Ð d' ¥r' ¥pneustoj kaˆ ¥naudoj Cãzu pe loc de mâni ºi de picioare,
Puterile-i secaserã pe mare.
I se bolfise trupul, ºi pe gurã, 615
Pe nas þâºnea dintr-însul sãrãturã.
ke‹t' Ñlighpelšwn, k£matoj dš min a„nÕj †kanen. Acolo, fãrã glas, fãrã suflare
¢ll' Óte d» ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh, Rãmase leºinat; îl copleºise
Preamarea-i trudã. Când la urmã prinse
kaˆ tÒte d¾ kr»demnon ¢pÕ ›o làse qeo‹o. Sã mai rãsufle ºi sã-ºi vie-n fire, 620
kaˆ tÕ mn ™j potamÕn ¡limur»enta meqÁken, Marama zânei de pe el desprinse
460 ÿ d' œferen mšga kàma kat¦ ·Òon, aya d' ¥r' 'Inë ªi-o azvârli pe râul scurs în mare.
Un val puternic o luã cu sine,
dšxato cersˆ f…lVsin: Ð d' ™k potamo‹o liasqeˆj De unde-apoi o strânse Leucotea.
sco…nJ Øpekl…nqh, kÚse d ze…dwron ¥rouran. S-abate de la râu atunci Ulise, 625
Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: Prin papurã se pleacã ºi sãrutã
Pãmântul drag, dãruitor de hranã
„ê moi ™gè, t… p£qw; t… nÚ moi m»kista gšnhtai; ªi, suspinând, aºa socoate-n sine:
465 e„ mšn k' ™n potamù duskhdša nÚkta ful£ssw, „Vai mie, ce-o mai fi pânã la urmã
m» m' ¥mudij st…bh te kak¾ kaˆ qÁluj ™šrsh ªi cum sã fac? De voi petrece-o noapte 630
Muncit de griji pe lângã râu, mi-e teamã
™x Ñlighpel…hj dam£sV kekafhÒta qumÒn: Ca nu cumva rãcoarea cea hainã,
aÜrh d' ™k potamoà yucr¾ pnšei ºîqi prÒ. Cu brumã din belºug împreunatã,
e„ dš ken ™j kleitÝn ¢nab¦j kaˆ d£skion Ûlhn Viaþa sã-mi rãpuie, aºa puþinã
ªi ºubredã cum e, de zbuciumatã, 635
470 q£mnois' ™n pukino‹si katadr£qw, e‡ me meqe…h
Cãci boarea nopþii de la râu e rece.
·‹goj kaˆ k£matoj, glukerÕj dš moi Ûpnoj ™pšlqoi, De m-aº sui la deal ºi-n umbra deasã
de…dw m¾ q»ressin ›lwr kaˆ kÚrma gšnwmai.” Sub tufe m-aº culca într-o pãdure,
ªi frigul m-ar lãsa ºi osteneala
ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai:
S-am parte de plãcutul somn, mi-e teamã 640
bÁ ·' ‡men e„j Ûlhn: t¾n d scedÕn Ûdatoj eáren Sã nu fiu sfâºiat, mâncat de fiare.”
475 ™n perifainomšnJ. doioÝj d' ¥r' Øp»luqe q£mnouj Aºa gândi. ªi socoti mai bine
Sã intre în desiºul din pãdurea
™x ÐmÒqen pefuîtaj: Ð mn ful…hj, Ð d' ™la…hj.
Crescutã pe un grind de lângã apã.
toÝj mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn, Se tupilã aci sub rãmuriºul 645
oÜte pot' ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen, A doi mãslini, din care unul rodnic,
Cellalt sãlbatic, nimerise locul
oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra puknoˆ
Pe unde niciodatã nu rãzbise
480 ¢ll»loisin œfun ™pamoibad…j: oÞj Øp' 'OdusseÝj Nici adiere umedã de vânturi,
dÚset'. ¥far d' eÙn¾n ™pam»sato cersˆ f…lVsin Nici raze de la luminosul soare, 650
Nici ploaie peste tot, aºa prin ramuri
Era-ndesit ºi-mpleticit tufiºul
Sub care-aci se oploºi Ulise.
eÙre‹an: fÚllwn g¦r œhn cÚsij ½liqa poll», Cu mânile ºi-ncãputã din frunze
Ósson t' º dÚw º tre‹j ¥ndraj œrusqai Un bun culcuº, cã mult a fost frunziºul 655
Acolo scuturat pe jos grãmadã,
érV ceimer…V, e„ kaˆ m£la per calepa…noi. De-ai fi putut acoperi cu dânsul
485 t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Doi oameni, ba ºi trei pe vremea iernii,
™n d' ¥ra mšssV lškto, cÚsin d' ™peceÚato fÚllwn. Oricât de aspru sã fi fost iernatul.
Înviorat, cum îl vãzu, Ulise 660
æj d' Óte tij dalÕn spodiÍ ™nškruye mela…nV Se tolãni în pituliº la mijloc
¢groà ™p' ™scatiÁj, ú m¾ p£ra ge…tonej ¥lloi, ªi-asupra-i movili un strat de frunze.
spšrma purÕj sózwn, †na m» poqen ¥lloqen aÛoi, Cum uneori un om când n-are-aproape
Vecini ºi stã la capãtul de þarã
490 ìj 'OduseÝj fÚlloisi kalÚyato. tù d' ¥r' 'Aq»nh Pe sub cenuºã-ascunde un tãciune 665
Ûpnon ™p' Ômmasi ceà', †na min paÚseie t£cista Ca sâmbure de foc sã-i fie-n vatrã,
dusponšoj kam£toio, f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj. Spre-a nu-ºi aprinde focul de la alþii,
Aºa Ulise se-nveli sub frunze.
Pe ochi îi picurã atunci Minerva
Un somn plãcut ºi pleoapele-i închise, 670
Ca el sã se întreme cât mai bine
De greul trudei care-l istovise.
ODUSSEIAS Z Cântul VI
Aºa dormea Ulise, copleºitul

•Wj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj De trudã ºi nesomn, când iatã-n þara
ÛpnJ kaˆ kam£tJ ¢rhmšnoj: aÙt¦r 'Aq»nh Feacilor se coborî Minerva
ªi merse în cetatea lor. Feacii
bÁ ·' ™j Fai»kwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te:
Nainte vreme locuiau în larga 5
o‰ prˆn mšn pot' œnaion ™n eÙrucÒrJ Ùpere…V, Hiperia, vecini cu îngâmfaþii
5 ¢gcoà Kuklèpwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn, Ciclopi, care mai tari fiind ca dânºii,
Într-una-i bântuiau. Deci Nausitoos,
o† sfeaj sinšskonto, b…hfi d fšrteroi Ãsan.
Dumnezeiescul domn, de-acolo-i duse
œnqen ¢nast»saj ¥ge Naus…qooj qeoeid»j, În Schèria, departe de-acei oameni 10
eŒsen d Scer…V, ˜k¦j ¢ndrîn ¢lfhst£wn, Iscoditori, cu zid oraºu-ncinse,
Zidi locaºuri pentru zei, ºi case
¢mfˆ d te‹coj œlasse pÒlei kaˆ ™de…mato o‡kouj
ªi-ogoare le-mpãrþi. Dar el murise
10 kaˆ nhoÝj po…hse qeîn kaˆ ™d£ssat' ¢roÚraj. ªi-acum domnea cumintele Alcinoos.
¢ll' Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AdÒsde beb»kei, La curtea lui se duse-atunci Minerva 15
'Alk…nooj d tÒt' Ãrce, qeîn ¥po m»dea e„dèj. Voind s-ajute-ntorsul lui Ulise.
Se furiºã zeiþa în iatacul
toà mn œbh prÕj dîma qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, Bogat-împodobit, unde-adormise
nÒston 'OdussÁ megal»tori mhtiÒwsa. Domniþa Nausicaa, deopotrivã
15 bÁ d' ‡men ™j q£lamon poluda…dalon, ú œni koÚrh Cu zânele la chip ºi la fãpturã; 20
Cu ea dormeau, de-o parte ºi de alta
koim©t' ¢qan£tVsi fu¾n kaˆ edoj Ðmo…h, La uºã, douã gingaºe-odãiaºe
Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio, De-o frumuseþe datã lor de Graþii.
p¦r d dÚ' ¢mf…poloi, Car…twn ¥po k£lloj œcousai, Închise-au fost lucioasele canaturi,
Dar zâna rãzbãtu uºor ºi iute 25
staqmo‹n ˜k£terqe: qÚrai d' ™pškeinto faeina…. Ca o suflare pân’ la patul fetei,
20 ¹ d' ¢nšmou æj pnoi¾ ™pšssuto dšmnia koÚrhj, La creºtet îi stãtu. ªi întrupatã
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen, Ca fiica lui Dimant, corãbierul
Vestit, cu ea fiind de-o seamã fata
e„domšnh koÚrV nausikleito‹o DÚmantoj, Lui Alcinou, prietenã iubitã, 30
¼ oƒ Ðmhlik…h mn œhn, kec£risto d qumù. Zeiþa-i zise astfel: „Nausicaa,
tÍ min ™eisamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:
250 ODUSSEAIS. Z ODISEEA. CÂNTUL VI 251
25 „Nausik£a, t… nÚ s' ïde meq»mona ge…nato m»thr; De ce pe tine-aºa de lãsãtoare

e†mata mšn toi ke‹tai ¢khdša sigalÒenta, Te fãcu mama? Dalbele-þi veºminte
Stau nelãute ºi þi-i nunta aproape,
soˆ d g£moj scedÒn ™stin, †na cr¾ kal¦ mn aÙt¾n Când trebuie ºi tu sã-mbraci mândreþe 35
›nnusqai, t¦ d to‹si parasce‹n, o† kš s' ¥gwntai: De straie ºi sã dai la fel acelor
™k g£r toi toÚtwn f£tij ¢nqrèpouj ¢naba…nei Care te iau la dânºii; doar cu asta
Câºtigi un nume bun în faþa lumii
30 ™sql», ca…rousin d pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr. ªi faci ca sã se bucure pãrinþii.
¢ll' ‡omen plunšousai ¤m' ºÒ fainomšnhfi: Sã mergem darã la spãlat chiar mâne 40
ka… toi ™gë sunšriqoj ¤m' ›yomai, Ôfra t£cista De timpuriu, de-ndatã ce-nzili-va,
ªi eu vin sã te-ajut ca tu mai iute
™ntÚneai, ™peˆ oÜ toi œti d¾n parqšnoj œsseai: Sã isprãveºti. ªtii bine cã de-acuma
½dh g£r se mnîntai ¢ristÁej kat¦ dÁmon Tu multã vreme nu rãmâi fecioarã.
35 p£ntwn Fai»kwn, Óqi toi gšnoj ™stˆ kaˆ aÙtÍ. C-au început a te peþi fruntaºii 45
Feacilor, feciori de neam ca tine.
¢ll' ¥g' ™pÒtrunon patšra klutÕn ºîqi prÕ Te roagã dar de preamãritul tatã
¹miÒnouj kaˆ ¥maxan ™fopl…sai, ¼ ken ¥gVsi Sã-þi fie gata-n zori de zi cãruþa
zîstr£ te kaˆ pšplouj kaˆ ·»gea sigalÒenta. Cea trasã de doi muli, sã-þi duci podoaba
De-mbrãcãminte, cingãtori ºi rochii, 50
kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion º pÒdessin
Ca sã le speli la râu, cã pentru tine-i
40 œrcesqai: pollÕn g¦r ¥po pluno… e„si pÒlhoj.” Cu mult mai bine-aºa decât sã umbli
¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh Pe jos, doar prea-i departe de cetate
Spãlãtoria.” Astfel Minerva-i zice
OÜlumpÒnd', Óqi fasˆ qeîn ›doj ¢sfalj a„eˆ
ªi pleacã spre Olimp, pe unde zeii 55
œmmenai: oÜt' ¢nšmoisi tin£ssetai oÜte pot' ÔmbrJ ªi-au adãpostul lor de veci, pe care
deÚetai oÜte ciën ™pip…lnatai, ¢ll¦ m£l' a‡qrh Nu-l bate vânt, nici ploaie, nici ninsoare,
Ci nepãtat de nori pluteºte-asupra-i
45 pšptatai ¢nnšfeloj, leuk¾ d' ™pidšdromen a‡glh:
Senin ºi orbitoare strãlucire;
tù œni tšrpontai m£karej qeoˆ ½mata p£nta. De-aceea ºi ferice-acolo zeii 60
œnq' ¢pšbh glaukîpij, ™peˆ diepšfrade koÚrV. Petrec ºi se desfatã ziua toatã.
Acolo merse Palas dupã sfatul
aÙt…ka d' 'Hëj Ãlqen ™äqronoj, ¼ min œgeire
Ce-l dete fetei. Iute dup-aceea
Nausik£an eÜpeplon: ¥far d' ¢peqaÚmas' Ôneiron, Pe tron de aur zâna dimineþii
50 bÁ d' ‡menai di¦ dèmaq', †n' ¢gge…leie tokeàsi, Ivindu-se, trezi pe Nausicaa. 65
Pe loc, de vis miratã, dânsa merge
patrˆ f…lJ kaˆ mhtr…: kic»sato d' œndon ™Òntaj.
Prin casã vrând pãrinþilor sã spuie
Dorinþa ei, ºi-n salã întâlneºte
¹ mn ™p' ™sc£rV Âsto sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n, Pe amândoi, pe mama stând la vatrã
ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura: tù d qÚraze Cu roabele ºi lânã porfirie 70
Torcând; pe tata, tocmai când la uºã
™rcomšnJ xÚmblhto met¦ kleitoÝj basilÁaj Ieºea la sfat sã meargã cu fruntaºii
55 ™j boul»n, †na min k£leon Fa…hkej ¢gauo…. Cei mari, chemat fiind de dânºii. Fata
¹ d m£l' ¥gci st©sa f…lon patšra prosšeipe: S-apropie de tata-i ºi se roagã:
„Tãicuþã dragã, n-ai putea tu oare 75
„p£ppa f…l', oÙk ¨n d» moi ™fopl…sseiaj ¢p»nhn Sã-mi dai cãruþa naltã ºi-nrotatã
Øyhl¾n eÜkuklon, †na klut¦ e†mat' ¥gwmai Ca eu la râu cu ea sã duc podoaba
™j potamÕn plunšousa, t£ moi ·erupwmšna ke‹tai; De haine sã le spãl, cã sunt purtate?
Cã doar ºi tu se cade s-ai pe tine
60 kaˆ d soˆ aÙtù œoike met¦ prètoisin ™Ònta Veºmintele curate, când la sfaturi 80
boul¦j bouleÚein kaqar¦ cro e†mat' œconta. Stai cu fruntaºii þãrii. Dup-aceea
pšnte dš toi f…loi uŒej ™nˆ meg£roij geg£asin, Ai cinci feciori acasã. Doi dintr-înºii
Sunt cu femei, dar trei sunt încã tineri
oƒ dÚ' Ñpu…ontej, tre‹j d' ºqeoi qalšqontej: Holtei; ºi ei, cum ºtii, vor tot cu haine
oƒ d' a„eˆ ™qšlousi neÒpluta e†mat' œcontej Abia spãlate sã se prindã-n horã. 85
65 ™j corÕn œrcesqai: t¦ d' ™mÍ frenˆ p£nta mšmhlen.” ªi vezi, de toate astea eu am grijã.”
Aºa grãi domniþa. De ruºine,
ìj œfat': a‡deto g¦r qalerÕn g£mon ™xonomÁnai
Nu pomeni pãrintelui de nunta-i
patrˆ f…lJ: Ð d p£nta nÒei kaˆ ¢me…beto mÚqJ: Apropiatã. Dumerit de asta,
„oÜte toi ¹miÒnwn fqonšw, tškoj, oÜte teu ¥llou. Rãspunse fetei: „Scumpa mea copilã, 90
Cu drag îþi dau ºi mulii ºi-orice alta,
œrceu: ¢t£r toi dmîej ™fopl…ssousin ¢p»nhn
Poþi merge. Robii þi-or gãti cãruþã
70 Øyhl¾n eÜkuklon, Øperter…V ¢raru‹an.” Naltã ºi-nrotatã ºi cu chelnã.”
ìj e„pën dmèessin ™kškleto, toˆ d' ™p…qonto. Aºa grãi ºi porunci pe urmã
La robi, iar ei gãtirã o cãruþã 95
oƒ mn ¥r' ™ktÕj ¥maxan ™ätrocon ¹mione…hn
Aºa cum zise, scoaserã-apoi mulii
Ópleon ¹miÒnouj q' Ûpagon zeàx£n q' Øp' ¢p»nV: ªi-i înjugarã la cãruþã. Fata
koÚrh d' ™k qal£moio fšren ™sqÁta faein»n. ªi-aduse din cãmarã frumuseþe
De-mbrãcãminte ºi o puse-n chelna
75 kaˆ t¾n mn katšqhken ™ãxšstJ ™p' ¢p»nV:
Cãruþei lustruite. Ba mai puse 100
m»thr d' ™n k…stV ™t…qei menoeikš' ™dwd¾n ªi mama-i un paner cu demâncare
panto…hn, ™n d' Ôya t…qei, ™n d' onon œceuen ªi udãturã inimii plãcutã
ªi vin turnã într-un burduf de caprã.
¢skù ™n a„ge…J: koÚrh d' ™peb»set' ¢p»nhj.
Iar când copila se sui-n cãruþã,
Ea-i dete în ulcior frumos de aur 105
dîken d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion, Ulei de uns cu roabele la scaldã.

80 eŒoj cutlèsaito sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n. Luã pe urmã Nausicaa biciul
ªi frânele ºi asmuþi jugarii
¹ d' œlaben m£stiga kaˆ ¹n…a sigalÒenta, Cu ºfichiul. Ei cu tropot o pornirã
m£stixen d' ™l£an: kanac¾ d' Ãn ¹miÒnoin: ªi-o-ntinserã la drum din rãsputere, 110
aƒ d' ¥moton tanÚonto, fšron d' ™sqÁta kaˆ aÙt»n, ªi duserã veºmintele ºi fata
Nu singurã, ci întovãrãºitã
oÙk o‡hn: ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai. De alte fete slugi. Iar când sosirã
85 aƒ d' Óte d¾ potamo‹o ·Òon perikallš' †konto, La râu, mândreþe de ºivoi pe lângã
œnq' Ã toi plunoˆ Ãsan ™phetano…, polÝ d' Ûdwr Spãlãtorii durate trainic, unde 115
Curg ape limpezi ºuruind afarã,
kalÕn ØpekprÒreen m£la per ·upÒwnta kaqÁrai, De curãþã chiar rufe ºi mai negre,
œnq' a† g' ¹miÒnouj mn Øpekprošlusan ¢p»nhj. Jugarii ele-acolo desjugarã,
kaˆ t¦j mn seàan potamÕn p£ra din»enta Lãsarã pe-amândoi sã pãºuneze
Pe lângã mal din iarba lor gustoasã, 120
90 trègein ¥grwstin melihdša: taˆ d' ¢p' ¢p»nhj Iar fetele luarã din cãruþã
e†mata cersˆn ›lonto kaˆ ™sfÒreon mšlan Ûdwr, Veºmintele ºi-n apã le-afundarã
ste‹bon d' ™n bÒqroisi qoîj, œrida profšrousai. ªi-n albii le cãlcarã pe-ntrecute
Pripindu-se. ªi dupã ce spãlarã
aÙt¦r ™peˆ plàn£n te k£qhr£n te ·Úpa p£nta,
ªi curãþirã hainele de toatã 125
˜xe…hj pštasan par¦ q‹n' ¡lÒj, Âci m£lista Mânjala lor, pe rând ºi câte una
95 l£ggaj potˆ cšrson ¢poptÚeske q£lassa. Le-ntinserã pe þãrm, pe unde prundul
Era de tot albit de valul mãrii.
aƒ d loess£menai kaˆ cris£menai l…p' ™la…J
La râu apoi ºi ele se scãldarã
de‹pnon œpeiq' e†lonto par' ÔcqVsin potamo‹o, ªi cu ulei se unserã pe piele 130
e†mata d' ºel…oio mšnon ters»menai aÙgÍ. ªi la prânzit ºedeau pe malul apei
ªi aºteptau a rufelor zbicire
aÙt¦r ™peˆ s…tou t£rfqen dmJa… te kaˆ aÙt»,
La vipia de soare. Iar când ele
100 sfa…rV taˆ d' ¥r' œpaizon, ¢pÕ kr»demna baloàsai, Se sãturarã de mâncat, zvârlirã
tÍsi d Nausik£a leukèlenoj ½rceto molpÁj. Maramele din cap ºi s-apucarã 135
La joc cu mingea. Începutu-l face
o†h d' ”Artemij esi kat' oÜrea „ocšaira,
Chiar Nausicaa cea cu braþe albe.
À kat¦ Thägeton perim»keton À 'ErÚmanqon, Precum Diana, zâna ce petrece
terpomšnh k£proisi kaˆ çke…Vs' ™l£foisi: Cu arcul, vânãtoarea, se coboarã
Din munþi, din Erimant ori din mãreþul 140
Taiget adulmecând voios mistreþii
Sau cerbii iuþi ºi la vânat iau parte
105 tÍ dš q' ¤ma NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio, ªi zânele câmpene, ale lui Joe
¢gronÒmoi pa…zousi: gšghqe dš te fršna Lhtè: Copile, de se bucurã Latona,
Stã mai presus de toate-atunci Diana 145
pas£wn d' Øpr ¼ ge k£rh œcei ºd mštwpa, Cu capul ºi cu fruntea, de-o cunoaºte
·e‹£ t' ¢rignèth pšletai, kalaˆ dš te p©sai: Oricine-uºor, deºi sunt mândre toate,
ìj ¼ g' ¢mfipÒloisi metšprepe parqšnoj ¢dm»j. Aºa-ntre roabe strãlucea fecioara.
Iar când apoi la jug ea-ºi puse mulii
110 ¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle p£lin okÒnde nšesqai ªi-mpãturi veºmintele frumoase 150
zeÚxas' ¹miÒnouj ptÚxas£ te e†mata kal£, ªi sta sã plece înapoi, Minerva
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, Gãsi atunci cu cale sã deºtepte
Pe fiul lui Laerte ca sã vadã
æj 'OduseÝj œgroito, ‡doi t' eÙèpida koÚrhn, Pe galeºa lui Alcinou copilã,
¼ oƒ Fai»kwn ¢ndrîn pÒlin ¹g»saito. Ca dânsa sã-l îndrume spre oraºul 155
115 sfa‹ran œpeit' œrriye met' ¢mf…polon bas…leia: Feacilor. În vremea asta mingea
O repezi domniþa dup-o fatã,
¢mfipÒlou mn ¤marte, baqe…V d' œmbale d…nV. Dar nu o nemeri pe ea, ºi mingea
aƒ d' ™pˆ makrÕn ¥ãsan: Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÚj, Cãzu adânc în sorbul apei. Ele
˜zÒmenoj d' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: De spaimã lung þiparã, ºi Ulise, 160
Trezit, stãtu îngândurat ºi-ºi zise:
„ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw;
„Ah, unde sunt, ce þarã-i iar, ce oameni
120 ½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici
Ãe filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j; Ori primitori de oaspeþi ºi cu teamã
De zei? Un glas am auzit, un chiot 165
éj tš me kour£wn ¢mf»luqe qÁluj ¢ãt»,
Ca de femei, de zâne cu sãlaºul
Numf£wn, a‰ œcous' Ñršwn a„pein¦ k£rhna Pe plaiuri nalte, pe-nverzite pajiºti
kaˆ phg¦j potamîn kaˆ p…sea poi»enta: ªi la izvoarele de râu. Sau poate
Sunt oameni grãitori cumva pe-aproape?
125 Ã nÚ pou ¢nqrèpwn e„mˆ scedÕn aÙdhšntwn.
Dar hai sã-ncerc sã vãd cu ochii singur.” 170
¢ll' ¥g' ™gën aÙtÕj peir»somai ºd ‡dwmai.” Aºa vorbind, de sub tufiº se trage
ìj e„pën q£mnwn ØpedÚseto d‹oj 'OdusseÚj, Ulise, frânge din desiº cu mâna-i
Puternicã o ramurã frunzoasã,
™k pukinÁj d' Ûlhj ptÒrqon kl£se ceirˆ pace…V
Cu care el ºi-ascunse goliciunea.
fÚllwn, æj ·Úsaito perˆ cro m»dea fwtÒj. ªi-ntocmai ca un leu hrãnit pe munte 175
130 bÁ d' ‡men éj te lšwn Ñres…trofoj, ¢lkˆ pepoiqèj, Ce-n sine bizuindu-se purcede,
Bãtut de ploaie ºi de vânt, cu ochii
Ój t' es' ØÒmenoj kaˆ ¢»menoj, ™n dš oƒ Ôsse
Focoºi spre o cireadã ori spre turma
da…etai: aÙt¦r Ð bousˆ metšrcetai À Ñessin De oi sau dupã cerbi sirepi, cã foamea-i
º met' ¢grotšraj ™l£fouj: kšletai dš ˜ gast¾r Dã zor sã sarã garduri tari, s-apuce 180
m»lwn peir»sonta kaˆ ™j pukinÕn dÒmon ™lqe‹n: Din vitele adãpostite, astfel
Era sã deie buzna-atunci Ulise,
135 ìj 'OduseÝj koÚrVsin ™ãplok£moisin œmelle Chiar gol, spre fetele cu plete mândre
me…xesqai, gumnÒj per ™èn: creië g¦r †kane. Silit fiind de foame, de nevoie.
smerdalšoj d' aÙtÍsi f£nh kekakwmšnoj ¤lmV, Dar groaznic le pãru, sluþit cum fuse 185
De sãrãtura mãrii, încât ele
tršssan d' ¥lludij ¥llh ™p' ºÒnaj proÙcoÚsaj. Care-ncotro fugirã speriate
o‡h d' 'AlkinÒou qug£thr mšne: tÍ g¦r 'Aq»nh Pe malul prelungit de stânci. Dar fata
140 q£rsoj ™nˆ fresˆ qÁke kaˆ ™k dšoj e†leto gu…wn. Lui Alcinou stãtu; o-nsufleþise
Minerva dinadins desfricoºând-o, 190
stÁ d' ¥nta scomšnh: Ð d merm»rixen 'OdusseÚj, De stete-n faþã-i, oblu, iar Ulise
À goÚnwn l…ssoito labën eÙèpida koÚrhn, Se socoti o clipã, la genunchii
Ã aÜtwj ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi Copilei cea cu ochi frumoºi sã cadã,
S-o milcuie de-aproape, ori cu graiuri
l…ssoit', e„ de…xeie pÒlin kaˆ e†mata do…h. Blajine din departe-aºa s-o roage 195
145 ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, Sã-i dea veºminte, oraºul sã-i arate.
l…ssesqai ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi, ªi-aºa gândind, gãsi c-ar fi mai bine
Cu vorbe dulci s-o roage din departe,
m» oƒ goàna labÒnti colèsaito fršna koÚrh.
De teamã sã n-o supere pe fatã,
aÙt…ka meil…cion kaˆ kerdalšon f£to màqon: Când rugãtor i-ar fi cuprins genunchii. 200
„gounoàma… se, ¥nassa: qeÒj nÚ tij Ã brotÒj ™ssi; Deci el rosti cuvânt dibaci ºi dulce:
„Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã
150 e„ mšn tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
Ori muritoare? Dacã tu eºti una
'Artšmid… se ™gè ge, DiÕj koÚrV meg£loio, Din cele care locuiesc Olimpul,
edÒj te mšgeqÒj te fu»n t' ¥gcista ™skw: Eu dupã stat ºi faþã ºi fãpturã 205
Te-asemãn foarte cu-a lui Joe fiicã
e„ dš t…j ™ssi brotîn, o‰ ™pˆ cqonˆ naiet£ousi,
Diana. Iar de eºti o muritoare
trˆj m£karej mn so… ge pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr, Pe acest pãmânt, ferice sunt de trei ori
155 trˆj m£karej d kas…gnhtoi: m£la poÚ sfisi qumÕj Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii!
Ce veseli vor fi ei de bunã seamã, 210
a„n ™ãfrosÚnVsin „a…netai e†neka se‹o,
De dragul tãu oricând te vãd pe tine,
leussÒntwn toiÒnde q£loj corÕn e„soicneàsan. Aºa frumos vlãstar, pãºind la horã!
ke‹noj d' aâ perˆ kÁri mak£rtatoj œxocon ¥llwn, Dar cel mai fericit din toatã lumea
E cel ce, biruind cu daruri multe
Ój kš s' ™šdnoisi br…saj okÒnd' ¢g£ghtai.
De nuntã, te-ar lua la el acasã. 215
Cãci nu-mi vãzurã ochii o femeie
160 oÙ g£r pw toioàton ‡don brotÕn Ñfqalmo‹sin, ªi nici un om cu tine deopotrivã;

oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta. Privindu-te, uimirea mã cuprinde.
În Delos doar vãzui aºa un luger
D»lJ d» pote to‹on 'ApÒllwnoj par¦ bwmù De finic care fraged rãsãrise 220
fo…nikoj nšon œrnoj ¢nercÒmenon ™nÒhsa: Pe lâng-altarul zeului Apollon,
Ãlqon g¦r kaˆ ke‹se, polÝj dš moi ›speto laÒj, Cãci eu, urmat de oameni mulþi, ºi-acolo
Umblai, un drum ce-avea sã-mi fie-n urmã
165 t¾n ÐdÒn, Î d¾ mšllen ™moˆ kak¦ k»de' œsesqai: Izvor de multe-amaruri. Cum vãzut-am
ìj d' aÜtwj kaˆ ke‹no „dën ™teq»pea qumù, Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i 225
d»n, ™peˆ oÜ pw to‹on ¢n»luqen ™k dÒru ga…hj, Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul
Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul.
æj sš, gÚnai, ¥gama… te tšqhp£ te, de…dia d' a„nîj Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie,
goÚnwn ¤yasqai: calepÕn dš me pšnqoj ƒk£nei. Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur
170 cqizÕj ™eikostù fÚgon ½mati o‡nopa pÒnton: De tine sã m-ating la rugãminte. 230
Dar mare, ba nespusã mi-e durerea.
tÒfra dš m' a„eˆ kàma fÒrei kraipna… te qÚellai Pe valul mãrii douãzeci de zile
n»sou ¢p' 'Wgug…hj: nàn d' ™nq£de k£bbale da…mwn, M-am zbuciumat ºi ieri abia putut-am
Ôfra t… pou kaˆ tÍde p£qw kakÒn: oÙ g¦r Ñw Scãpa. De la ostrovul Ogigia
M-a tot purtat talazul ºi furtuna, 235
paÚsesq', ¢ll' œti poll¦ qeoˆ telšousi p£roiqen.
ªi-acum încoace m-a zvârlit ursita.
175 ¢ll£, ¥nass', ™lšaire: s g¦r kak¦ poll¦ mog»saj Ca iar cumva ºi-aici sã sufãr bietul;
™j prèthn ƒkÒmhn, tîn d' ¥llwn oÜ tina oda Mi-e doar cã zeii n-au sã înceteze,
Ci au sã-mi deie încã multe rele.
¢nqrèpwn, o‰ t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin.
Crãiasã,-ndurã-te; tu eºti întâia 240
¥stu dš moi de‹xon, dÕj d ·£koj ¢mfibalšsqai, De care-am dat în cale dup-atâtea
e‡ t… pou e‡luma spe…rwn œcej ™nq£d' „oàsa. Nenorociri ºi nu cunosc pe altul
Din þara ºi cetatea asta. Aratã-mi
180 soˆ d qeoˆ tÒsa do‹en, Ósa fresˆ sÍsi menoin´j,
Oraºul, dã-mi un þol sã pun pe mine,
¥ndra te kaˆ okon, kaˆ ÐmofrosÚnhn Ñp£seian De-i fi adus cu tine-o-nvelitoare. 245
™sql»n: oÙ mn g¦r toà ge kre‹sson kaˆ ¥reion, ªi-n schimb cu asta Cei-de-sus sã-þi deie
Tot ce doreºti, ºi soþ ºi casã bunã
À Óq' Ðmofronšonte no»masin okon œchton
ªi plinã de-nþelegere, cãci nu e
¢n¾r ºd gun»: pÒll' ¥lgea dusmenšessi, Nimic mai bun ºi mai frumos ca sfânta
Unire-n gânduri care leagã soþii 250
În cãsnicie, spre necazul celor
Ce-i duºmãnesc ºi multa bucurie
A celor buni cu ei, de care lucru
185 c£rmata d' eÙmenštVsi: m£lista dš t' œkluon aÙto….” Ei înºii pot sã-ºi dea mai bine seama.”
tÕn d' aâ Nausik£a leukèlenoj ¢nt…on hÜda: Iar Nausicaa i-a rãspuns: „Strãine, 255
Nu pari om rãu ºi nici sãrac de minte,
„xe‹n', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ œoikaj, Dar singur Joe bunurile-mparte,
ZeÝj d' aÙtÕj nšmei Ôlbon 'OlÚmpioj ¢nqrèpoisin, Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume,
™sqlo‹s' ºd kako‹sin, Ópwj ™qšlVsin, ˜k£stJ: Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste
Rãstriºti ca sã le suferi cu rãbdare. 260
190 ka… pou soˆ t£ g' œdwke, s d cr¾ tetl£men œmphj. Ci dacã eºti acum la noi în þarã
nàn d', ™peˆ ¹metšrhn te pÒlin kaˆ ga‹an ƒk£neij, ªi în cetate, vei avea ºi haine
oÜt' oân ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou, ªi toate cele care se cuvine
Sã aib-un biet pribeag care se roagã.
ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa. Þi-oi arãta oraºul ºi þi-oi spune 265
¥stu dš toi de…xw, ™ršw dš toi oÜnoma laîn: Cum se numesc locuitorii þãrii.
195 Fa…hkej mn t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin, Feaci li-i numele, iar eu sunt fiica
Lui Alcinou mãrinimosul, care
e„mˆ d' ™gë qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio, E domn peste feaci.” Apoi domniþa
toà d' ™k Fai»kwn œcetai k£rtoj te b…h te.” Aºa începe sã dea zor la roabe: 270
Ã ·a, kaˆ ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi kšleuse: „Staþi, fetelor. De ce fugiþi din faþa
Bãrbatului? Vã-nchipuiþi cã este
„stÁtš moi ¢mf…poloi: pÒse feÚgete fîta „doàsai;
Vreun duºman? Dar nu-i acesta omul
200 Ã m» poÚ tina dusmenšwn f£sq' œmmenai ¢ndrîn; De care sã ne temem; ba nici unul
oÙk œsq' oátoj ¢n¾r dierÕj brotÕj oÙd gšnhtai, Nu poate cu rãzboi sã vie-n þara 275
Feacilor, cã prea þin mult la dânºii
Ój ken Fai»kwn ¢ndrîn ™j ga‹an †khtai
Nemuritorii, locuim noi doarã
dhotÁta fšrwn: m£la g¦r f…loi ¢qan£toisin. Departe, cei din urmã pe noianul
o„kšomen d' ¢p£neuqe poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ, Bãtut de valuri, ºi la noi nu vine
Din altã parte nimeni. Iar acesta 280
205 œscatoi, oÙdš tij ¥mmi brotîn ™pim…sgetai ¥lloj.
Veni încoace pribegind sãrmanul
¢ll' Óde tij dÚsthnoj ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nei, ªi-acum se cade sã-ngrijim de dânsul,
tÕn nàn cr¾ komšein: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej Cã doar trimiºi de zei ne vin strãinii
ªi cerºetorii. Lor li-i drag puþinul
xe‹no… te ptwco… te, dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te.
Ce-l dai. De-aceea daþi-i de mâncare 285
¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te, ªi de bãut strãinului, scãldaþi-l
210 loÚsatš t' ™n potamù, Óq' ™pˆ skšpaj œst' ¢nšmoio.” La râu, pe unde-i loc ferit de vânturi.”
Aºa grãi ºi roabele stãturã.
ìj œfaq', aƒ d' œstan te kaˆ ¢ll»lVsi kšleusan,
Zorindu-se-ntre ele dupã-ndemnul
k¦d d' ¥r' 'Odussša eŒsan ™pˆ skšpaj, æj ™kšleuse Domniþei, îl poftirã pe Ulise 290
Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio: La loc adãpostit; manta ºi hainã

p¦r d' ¥ra oƒ f©rÒj te citîn£ te e†mat' œqhkan, I-alãturar-apoi ca sã se-mbrace,
Ba-i deterã ºi-ulei în vas de aur
215 dîkan d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion, ªi-n râu îl mai poftirã sã se scalde.
½nwgon d' ¥ra min loàsqai potamo‹o ·oÍsi. Dar ºerbelor le zise-atunci Ulise: 295
d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisi methÚda d‹oj 'OdusseÚj: „Staþi, fetelor, aºa mai la o parte
Ca sã mã spãl pe trup de sarea mãrii
„¢mf…poloi, stÁq' oÛtw ¢pÒproqen, Ôfr' ™gë aÙtÕj ªi sã mã ung; de mult neuns mi-e trupul.
¤lmhn êmoin ¢poloÚsomai, ¢mfˆ d' ™la…J Cã mi-e ruºine sã m-arãt la fete
220 cr…somai: Ã g¦r dhrÕn ¢pÕ croÒj ™stin ¢loif». Neîmbrãcat.” Ferirã ele-nlãturi 300
ªi spuserã domniþei. Iar Ulise
¥nthn d' oÙk ¨n ™gè ge lošssomai: a„dšomai g¦r Se coborî la râu cã sã se spele
gumnoàsqai koÚrVsin ™ãplok£moisi metelqèn.” De sãrãtura care-i cotropise
ìj œfaq', aƒ d' ¢p£neuqen ‡san, epon d' ¥ra koÚrV. Tot spatele ºi umerele-i late,
ªi capu-ºi curãþi de jegul mãrii. 305
aÙt¦r Ð ™k potamoà crÒa n…zeto d‹oj 'OdusseÝj Iar când a fost spãlat ºi uns cu totul
225 ¤lmhn, ¼ oƒ nîta kaˆ eÙršaj ¥mpecen êmouj: ªi îmbrãcat cu hainele ce-i dase
™k kefalÁj d' œsmhcen ¡lÕj cnÒon ¢trugštoio. Fecioara, iatã pe ascuns Minerva
Mai mare-l face ºi mai plin pe dânsul
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta lošssato kaˆ l…p' ¥leiyen,
ªi lasã pãr tufos ºi creþ sã-i curgã 310
¢mfˆ d e†mata ›ssaq' ¤ oƒ pÒre parqšnoj ¢dm»j, Din creºtetu-i ca floarea de zambilã.
tÕn mn 'Aqhna…h qÁken, DiÕj ™kgegau‹a, Întocmai cum turnând argint ºi aur
Un meºter mare, învãþat de Palas,
230 me…zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona, k¦d d k£rhtoj
Dã lucrului sãu frumuseþe rarã,
oÜlaj Âke kÔmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj. Aºa zeiþa revãrsã mândreþe 315
æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r Pe umerii, pe capul lui Ulise.
El dupã asta se sui ºi stete
‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh
Pe malul mãrii strãlucind de haruri
tšcnhn panto…hn, car…enta d œrga tele…ei, ªi frumuseþe. Se uita miratã
235 ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij. La el domniþa ºi la roabe zise: 320
„Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã.
›zet' œpeit' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj,
Cu voia unui zeu ceresc bãrbatul
k£lle kaˆ c£risi st…lbwn: qhe‹to d koÚrh.
d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi methÚda:
„klàtš moi, ¢mf…poloi leukèlenoi, Ôfra ti e‡pw.
240 oÙ p£ntwn ¢škhti qeîn, o‰ ”Olumpon œcousi,
Fai»kess' Ód' ¢n¾r ™pime…xetai ¢ntiqšoisi: Acesta vine-aici între ai noºtri.

prÒsqen mn g¦r d» moi ¢eikšlioj dšat' enai, Întâi pãru cã nu-i un om de seamã,
ªi-acum aratã ca un zeu din slavã. 325
nàn d qeo‹sin œoike, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. Dã, Doamne, s-am un soþ ca el, sã steie
aŠ g¦r ™moˆ toiÒsde pÒsij keklhmšnoj e‡h La noi, sã-i plac-aicea sã s-aºeze!
245 ™nq£de naiet£wn, ka… oƒ ¤doi aÙtÒqi m…mnein. Daþi, fetelor, strãinului mâncare
ªi bãuturã.” Roabele-auzind-o,
¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te.” Cu drag o ascultarã pe domniþã 330
ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, ªi-i duserã mâncare, bãuturã.
p¦r d' ¥r' 'OdussÁ œqesan brîs…n te pÒsin te. ªi lacom tot mânca ºi bea pãþitul
Ulise, cãci de mult el flãmânzise.
Ã toi Ð p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj Dar Nausicaa cea cu braþe albe
250 ¡rpalšwj: dhrÕn g¦r ™dhtÚoj Ãen ¥pastoj. Gândi sã plece-acum, culese toate 335
aÙt¦r Nausik£a leukèlenoj ¥ll' ™nÒhsen: Veºmintele, le puse în mãestrita

Cãruþã, înjugã la ea ºi mulii
e†mat' ¥ra ptÚxasa t…qei kalÁj ™p' ¢p»nhj, Tari de copitã, se sui ºi dânsa
zeàxe d' Øf' ¹miÒnouj kraterènucaj, ¨n d' œbh aÙt». ªi începu sã-nveþe pe Ulise:
êtrunen d' 'OdusÁa œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „Strãine, hai sã mergem în cetate 340
Ca sã te duc la tatãl meu acasã,
255 „Ôrseo nàn, ð xe‹ne, pÒlind' ‡men, Ôfra se pšmyw
Sã vezi pe toþi mai-marii noºtri-acolo.
patrÕj ™moà prÕj dîma dafronoj, œnqa sš fhmi Dar fã mai bine aºa, cã-mi pari cuminte:
p£ntwn Fai»kwn e„dhsšmen, Óssoi ¥ristoi. Cât om umbla pe câmp ºi printre þarini,
Cu pas grãbit sã vii dupã cãruþã 345
¢ll¦ m£l' ïd' ›rdein: dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein:
Cu fetele, eu merge-voi nainte.
Ôfr' ¨n mšn k' ¢groÝj ‡omen kaˆ œrg' ¢nqrèpwn, Dar când ne vom sui-n oraº, sub zidul
260 tÒfra sÝn ¢mfipÒloisi meq' ¹miÒnouj kaˆ ¥maxan Înalt ce-l înconjoarã, e de-o parte
ªi de-alta un frumos liman, intrarea
karpal…mwj œrcesqai: ™gë d' ÐdÕn ¹gemoneÚsw.
E-ngustã pe uscat. Pe drum de-a lungul 350
aÙt¦r ™p¾n pÒlioj ™pib»omen, ¿n pšri pÚrgoj Sunt trase legãnatele corãbii
ØyhlÒj, kalÕj d lim¾n ˜k£terqe pÒlhoj, În câte un ºopron fieºtecare
ªi-aici e locul de-adunare-a obºtii
lept¾ d' e„s…qmh: nÁej d' ÐdÕn ¢mfišlissai
Cu templul dalb al lui Neptun alãturi,
265 e„rÚatai: p©sin g¦r ™p…stiÒn ™stin ˜k£stJ. Lespeduit cu pietre mari e locul. 355
œnqa dš tš sf' ¢gor¾ kalÕn Posid»on ¢mf…j, Acolo se lucreazã la tot felul
De scule de-ale vaselor, la pânze
·uto‹sin l£essi katwrucšess' ¢raru‹a.
œnqa d nhîn Ópla melain£wn ¢lšgousi,
pe…smata kaˆ spe…raj, kaˆ ¢poxÚnousin ™retm£. ªi la otgoane, se cioplesc ºi vâsle.

270 oÙ g¦r Fai»kessi mšlei biÕj oÙd farštrh, Cã nu ºtiu de sãgeþi ºi arc feacii,
Ci numai de corãbii, de vintrele 360
¢ll' ƒstoˆ kaˆ ™retm¦ neîn kaˆ nÁej ™‹sai, ªi de lopeþi, cu care ei de-a pururi
Îsin ¢gallÒmenoi poli¾n perÒwsi q£lassan. Cutreierã voioºi albastra mare.
tîn ¢lee…nw fÁmin ¢deukša, m» tij Ñp…ssw Mã tem cã ei, fiind cam rãi de gurã
ªi prea obraznici unii dintre dânºii,
mwmeÚV: m£la d' e„sˆn Øperf…aloi kat¦ dÁmon: M-or cleveti la spate când voi trece, 365
275 ka… nÚ tij ïd' e‡pVsi kakèteroj ¢ntibol»saj: ªi poate vrunul mai de rând ar zice
't…j d' Óde Nausik£v ›petai kalÒj te mšgaj te De m-ar vedea: «Dar cine-o fi strãinul
Chipos ºi mare dupã Nausicaa?
xe‹noj; poà dš min eáre; pÒsij nÚ oƒ œssetai aÙtÍ. Unde-l gãsi? Te pomeneºti cã-l face
Ã tin£ pou plagcqšnta kom…ssato Âj ¢pÕ nhÕj Bãrbat al ei. Pe un pierdut pe mare 370
¢ndrîn thledapîn, ™peˆ oÜ tinej ™ggÚqen e„s…n: ªi-o fi adus cu ea din depãrtare,
Cãci n-avem noi pe alþii mai aproape,
280 ½ t…j oƒ eÙxamšnV polu£rhtoj qeÕj Ãlqen Sau e vrun zeu care-a venit din nalturi,
oÙranÒqen katab£j, ›xei dš min ½mata p£nta. De ea rugat fierbinte, ca sã-i fie
bšlteron, e„ kaÙt» per ™poicomšnh pÒsin eáren Bãrbatul ei statornic. Ba mai bine 375
ªi-ar fi gãsit un mire-n altã parte,
¥lloqen: Ã g¦r toÚsde g' ¢tim£zei kat¦ dÁmon
Pe unde bate lela. I-o jignire
Fa…hkaj, to… min mnîntai polšej te kaˆ ™sqlo….' Purtarea-i faþã de feaci, de mulþii
285 ìj ™ršousin, ™moˆ dš k' Ñne…dea taàta gšnoito. Feciori de neam care-o peþesc pe dânsa.»
Aºa va zice, ºi-asta pentru mine 380
kaˆ d' ¥llV nemesî, ¼ tij toiaàt£ ge ·šzoi,
Ar fi ocarã. Ciudã mi-ar fi mie
¼ t' ¢škhti f…lwn patrÕj kaˆ mhtrÕj ™Òntwn ªi pe-altã fatã care-ar face asta,
¢ndr£si m…sghtai pr…n g' ¢mf£dion g£mon ™lqe‹n. – Când, peste voia tatãlui ºi-a mamei
ªi-a celor dragi ai ei, naintea nunþii
xe‹ne, sÝ d' ðk' ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra t£cista
Ar cuteza sã umble cu bãrbaþii. 385
290 pompÁj kaˆ nÒstoio tÚcVj par¦ patrÕj ™mo‹o. Deci sfatul meu ascultã tu, strãine,
d»omen ¢glaÕn ¥lsoj 'Aq»nhj ¥gci keleÚqou De vrei sã ai mai timpuriu norocul,
Trimis de tata, sã te-ntorci acasã,
a„ge…rwn, ™n d kr»nh n£ei, ¢mfˆ d leimèn:
Cum dai acolo de dumbrava sfântã
œnqa d patrÕj ™moà tšmenoj teqalu‹£ t' ¢lJ», De plopi a zânei Palas, unde curge 390
tÒsson ¢pÕ ptÒlioj, Ósson te gšgwne bo»saj. Fântâna ºi-unde-alãturi e-o livadã
ªi înfloreºte þarina, moºia
Iubitului meu tatã, depãrtare
Cât poate bate-un glas de la cetate,
295 œnqa kaqezÒmenoj me‹nai crÒnon, e„j Ó ken ¹me‹j Aþine-te pe loc; aºteapt-acolo 395
¥stude œlqwmen kaˆ ƒkèmeqa dèmata patrÒj. Cât e nevoie pânã ce sosi-vom
La tatãl meu acasã. Când vei crede
aÙt¦r ™p¾n ¼meaj œlpV potˆ dèmat' ¢f‹cqai, Cã noi vom fi sosit, atunci porneºte
kaˆ tÒte Fai»kwn ‡men ™j pÒlin ºd' ™ršesqai ªi vino în cetate. Acolo-ntreabã
dèmata patrÕj ™moà megal»toroj 'AlkinÒoio. De casele iubitului meu tatã, 400
Mãrinimosul Alcinou. Dar lesne
300 ·e‹a d' ¢r…gnwt' ™st…, kaˆ ¨n p£j ¹g»saito Le poþi cunoaºte: ºi-un copil la ele
n»pioj: oÙ mn g£r ti ™oikÒta to‹si tštuktai Te poate îndrepta, cãci n-au feacii
dèmata Fai»kwn, oŒoj dÒmoj 'AlkinÒoio Zidite case mari cum este curtea
Lui Alcinou viteazul. Dar îndatã 405
¼rwj. ¢ll' ÐpÒt' ¥n se dÒmoi kekÚqwsi kaˆ aÙl», Cum nemereºti în casã ºi-n ogradã,
ðka m£la meg£roio dielqšmen, Ôfr' ¨n †khai Sã treci mai iute-n salã drept la mama.
305 mhtšr' ™m»n: ¹ d' Âstai ™p' ™sc£rV ™n purÕj aÙgÍ, Ea stã la vatrã lângã foc, proptitã
Cu scaunul de stâlp, ºi toarce caier
ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai, De purpurã de-o frumuseþe rarã, 410
k…oni keklimšnh: dmJaˆ dš oƒ e†at' Ôpisqen. ªi-n dosul ei stau roabele-aºezate.
œnqa d patrÕj ™mo‹o qrÒnoj potikšklitai aÙtÍ, Alãturea de dânsa ºade tata
Pe jeþul sãu cel rãzimat asemeni
tù Ó ge o„nopot£zei ™f»menoj ¢q£natoj éj.
ªi ca un zeu el stã ºi gustã vinul.
310 tÕn parameiy£menoj mhtrÕj perˆ goÚnasi ce‹raj Tu treci pe-alãturi, la genunchii mamei 415
b£llein ¹metšrhj, †na nÒstimon Ãmar ‡dhai Aruncã-te cu braþe rugãtoare

Ca sã te bucuri c-ai sã vezi mai iute
ca…rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™ss….
Sositã ziua-ntoarcerii acasã,
[e‡ kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù, Oricât ai fi tu locuind departe.
™lpwr» toi œpeita f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai Câºtigã-ntâi pe mama, c-ai nãdejde 420
Sã-þi vezi atunci iubiþii tãi ºi casa
315 okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.]”
Frumos ziditã ºi-a ta scumpã þarã.”
ìj ¥ra fwn»sas' †masen m£stigi faeinÍ Aºa-i vorbi ºi ºfichiui jugarii
¹miÒnouj: aƒ d' ðka l…pon potamo‹o ·šeqra. Cu biciul sclipitor, iar ei în pripã
Plecarã de la râu ºi o pornirã 425
aƒ d' eâ mn trècwn, eâ d' ™pl…ssonto pÒdessin:
Mai repede sau mai pe îndelete.
¹ d m£l' ¹niÒceuen, Ópwj ¤m' ˜po…ato pezoˆ Se pricepea doar la mânat domniþa
320 ¢mf…polo… t' 'OduseÚj te: nÒJ d' ™pšballen ƒm£sqlhn. ªi-i biciuia cuminte ca sã poatã
Urma pe jos cu roabele Ulise.
dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ toˆ klutÕn ¥lsoj †konto
Când soarele sfinþise, ei sosirã 430
La falnica dumbravã sfânt-a zânei
ƒrÕn 'Aqhna…hj, †n' ¥r' ›zeto d‹oj 'OdusseÚj. Minerva, unde s-a oprit Ulise
aÙt…k' œpeit' ºr©to DiÕj koÚrV meg£loio: ªi-ndatã s-a rugat aºa de fiica
Puternicului Joe: „Neînvinso,
„klàq… moi, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh: Tu, fiica furtunaticului Joe, 435
325 nàn d» pšr meu ¥kouson, ™peˆ p£roj oÜ pot' ¥kousaj Ascultã-mã încalte-acum, cãci n-ai vrut
·aiomšnou, Óte m' œrraie klutÕj ™nnos…gaioj. Nainte ruga sã-mi asculþi vreodatã,
Când zeul mãrii, cutremurãtorul
dÒj m' ™j Fa…hkaj f…lon ™lqe‹n ºd' ™leeinÒn.” Slãvit, cãta sã-mi puie capãt vieþii.
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh: Fã tu sã fiu primit prieteneºte, 440
aÙtù d' oÜ pw fa…net' ™nant…h: a‡deto g£r ·a Cu milã de feaci.” Aºa-i fu ruga.
Minerva-l auzi, dar ea pe faþã
330 patrokas…gnhton: Ð d' ™pizafelîj menšainen Nu îndrãzni a se sfeti, de teama
¢ntiqšJ 'OdusÁ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai. Ce-avea de unchiul ei, de zeul care
Fierbea mereu de ciudã pe Ulise, 445
Nainte de sosirea lui în þarã.
ODUSSEIAS H Cântul VII
Iar pânã se ruga Ulise, mulii

•Wj Ð mn œnq' ºr©to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Duceau pe Nausicaa spre cetate
koÚrhn d protˆ ¥stu fšren mšnoj ¹miÒnoin. ªi ea sosind acasã la vestitul
Palat, opri în curte. Acolo fraþii,
¹ d' Óte d¾ oá patrÕj ¢gaklut¦ dèmaq' †kane,
Ca zeii de-arãtoºi, o-nconjurarã, 5
stÁsen ¥r' ™n proqÚroisi: kas…gnhtoi dš min ¢mfˆj Jugarii slobozirã ºi nãuntru
5 †stant' ¢qan£tois' ™nal…gkioi, o† ·' Øp' ¢p»nhj Veºmintele cãrarã. Iar domniþa
Se duse în cãmara-i unde focul
¹miÒnouj œluon ™sqÁt£ te œsferon e‡sw.
I-aprinse o bãtrânã slujitoare,
aÙt¾ d' ™j q£lamon ˜Õn ½e: da‹e dš oƒ pàr Evrimedusa care fuse-aleasã 10
grhåj 'Apeira…h, qalamhpÒloj EÙrumšdousa, ªi-adusã de corãbii din Apira
Plocon lui Alcinou ca unul care
t»n pot' 'Ape…rhqen nšej ½gagon ¢mfišlissai,
Domnea peste feaci, slãvit de obºte
10 'AlkinÒJ d' aÙt¾n gšraj œxelon, oÛneka p©si Ca zeii. Ea crescuse de copilã
Fai»kessin ¥nasse, qeoà d' ìj dÁmoj ¥kouen: Pe Nausicaa. Focul îi aprinse 15
¿ tršfe Nausik£an leukèlenon ™n meg£roisin. ªi cina-i pregãti acum bãtrâna.

În vremea asta se sculã Ulise
¼ oƒ pàr ¢nškaie kaˆ e‡sw dÒrpon ™kÒsmei. ªi o porni cãtre oraº. Minerva
kaˆ tÒt' 'OdusseÝj ðrto pÒlind' ‡men: ¢mfˆ d' 'Aq»nh Prielnicã pe drum sub ceaþã deasã
15 poll¾n ºšra ceàe f…la fronšous' 'OdusÁ, L-acoperi, ca nu cumva-ntâlnindu-l 20
Vreun feac mai dârz sã-l ia la vale
m» tij Fai»kwn megaqÚmwn ¢ntibol»saj ªi sã-l întrebe cine-i. Dar în clipa
kertomšoi t' ™pšessi kaˆ ™xeršoiq' Ótij e‡h. Când el era sã intre în oraºul
¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle pÒlin dÚsesqai ™rann»n, Plãcut ºi drag, îi rãsãri Minerva
În chip de fatã cu ulcioru-n mânã 25
œnqa oƒ ¢ntebÒlhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh ªi-n faþa lui stãtu. Ulise-o-ntreabã:
20 parqenikÍ e„ku‹a ne»nidi k£lpin ™coÚsV. „Copilo, n-ai vrea sã mã duci la casa
stÁ d prÒsq' aÙtoà: Ð d' ¢ne…reto d‹oj 'OdusseÚj: Lui Alcinou, pe-aici stãpânitorul?
Eu sunt un biet strãin venit încoace
„ð tškoj, oÙk ¥n moi dÒmon ¢nšroj ¹g»saio
'AlkinÒou, Öj to‹sde met' ¢nqrèpoisin ¢n£ssei;
kaˆ g¦r ™gë xe‹noj talape…rioj ™nq£d' ƒk£nw
276 OD USSEAIS. H ODISEEA. CÂNTUL VII 277
25 thlÒqen ™x ¢p…hj ga…hj: tî oÜ tina oda Din locuri depãrtate ºi pe nimeni 30
¢nqrèpwn, o‰ t»nde pÒlin kaˆ œrga nšmontai.” Nu ºtiu în þara ºi-n cetatea asta.”
I-a zis Minerva cea cu ochi albaºtri:
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Þi-arãt eu casa ce doreºti, tu, taicã
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne p£ter, dÒmon, Ón me keleÚeij, Strãine, cã doar craiul ºade-aproape
de…xw, ™pe… moi patrÕj ¢mÚmonoj ™ggÚqi na…ei. De tatãl meu cel bun. Eu merg nainte, 35
Tu vino dupã mine pe tãcute
30 ¢ll' ‡qi sigÍ to‹on, ™gë d' ÐdÕn ¹gemoneÚsw, ªi nu ochi ºi nu-ntreba pe nimeni.
mhdš tin' ¢nqrèpwn protiÒsseo mhd' ™ršeine. Nu suferã pe-aici locuitorii
oÙ g¦r xe…nouj o† ge m£l' ¢nqrèpouj ¢nšcontai ªi nu primesc în gazdã pe strãinii
Veniþi din altã parte. Ei ca meºteri 40
oÙd' ¢gapazÒmenoi filšous', Ój k' ¥lloqen œlqV. Deplin încrezãtori în iuþi corãbii
nhusˆ qoÍsin to… ge pepoiqÒtej çke…Vsi Colindã largul mãrii cum li-i data
35 la‹tma mšg' ™kperÒwsin, ™pe… sfisi dîk' ™nos…cqwn: De la Neptun, fiindc-au vase repezi
Ca aripa ºi gândul.” Asta zise
tîn nšej çke‹ai æj e„ pterÕn º nÒhma.” Minerva ºi-l cãlãuzi grãbitã, 45
ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh Iar el pãºea tãcut în urma zânei,
karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. ªi nu-l simþirã lopãtarii meºteri
Când el trecu pe uliþi între dânºii,
tÕn d' ¥ra Fa…hkej nausiklutoˆ oÙk ™nÒhsan
Cãci nu-l lãsa vãdit înfricoºata
40 ™rcÒmenon kat¦ ¥stu di¦ sfšaj: oÙ g¦r 'Aq»nh Minerva bine-mpletoºata, asupra-i 50
e‡a ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj, ¼ ·£ oƒ ¢clÝn Lãþea cu drag un vãl de ceaþã sfântã.
Mirat privea Ulise ce limanuri,
qespes…hn katšceue f…la fronšous' ™nˆ qumù.
Ce loc de adunare, ce zid mare
qaÚmazen d' 'OduseÝj limšnaj kaˆ nÁaj ™saj, ªi lung ºi cu pãrcane-aveau feacii!
aÙtîn q' ¹rèwn ¢gor¦j kaˆ te…cea makr£, În ochii lui pãreau minune toate. 55
Când amândoi ajunserã la curtea
45 Øyhl£, skolÒpessin ¢rhrÒta, qaàma „dšsqai.
Frumos ziditã, începu Minerva:
¢ll' Óte d¾ basilÁoj ¢gaklut¦ dèmaq' †konto, „Poftim, strãine taicã, aici e casa
to‹si d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: De care m-ai rugat sã-þi spun. De intri,
Gãseºti la masã pe fruntaºii þãrii. 60
„oátoj d» toi, xe‹ne p£ter, dÒmoj, Ón me keleÚeij
Tu du-te drept nãuntru, n-avea teamã,
pefradšmen. d»eij d diotrefšaj basilÁaj Cã-n toate cele izbândeºte omul
50 da…thn dainumšnouj: sÝ d' œsw k…e mhdš ti qumù Cutezãtor, de-oriunde ar fi sã vie.
t£rbei: qarsalšoj g¦r ¢n¾r ™n p©sin ¢me…nwn
œrgoisin telšqei, e„ ka… poqen ¥lloqen œlqoi.
dšspoinan mn prîta kic»seai ™n meg£roisin: Cum intri-n salã,-ntâi sã caþi pe doamna.
'Ar»th d' Ônom' ™stˆn ™pènumon, ™k d tok»wn Areta se numeºte ea ºi este 65
De-acelaºi neam cu Alcinou, cã doarã
55 tîn aÙtîn, o† per tškon 'Alk…noon basilÁa. Pe Nausitoos îl nãscu al mãrii
Naus…qoon mn prîta Poseid£wn ™nos…cqwn Stãpânitor Neptun ºi Peribea,
ge…nato kaˆ Per…boia, gunaikîn edoj ¢r…sth, Cea mai chipoasã-ntre femei, copila
Mezin-a lui Evrimedonte, craiul 70
Ðplot£th qug£thr megal»toroj EÙrumšdontoj, De uriaºi semeþi care-ntr-o vreme
Ój poq' ØperqÚmoisi Gig£ntessin bas…leuen. Pieri ºi el o datã cu poporul
60 ¢ll' Ð mn êlese laÕn ¢t£sqalon, êleto d' aÙtÒj: Nelegiuit. Neptun ºi Peribea
Avurã fiu pe Nausitoos, domnul
tÍ d Poseid£wn ™m…gh kaˆ ™ge…nato pa‹da Feacilor. Dintr-însul odrãslirã 75
Naus…qoon meg£qumon, Öj ™n Fa…hxin ¥nasse: Rexènor ºi-Alcinou. Dar unul, încã
Naus…qooj d' œteken `Rhx»nor£ t' 'Alk…noÒn te. Însurãþel ºi nelãsând în urmã
Copil, muri atunci strãpuns de arcul
tÕn mn ¥kouron ™Ònta b£l' ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn De-argint al lui Apollon. Dupã dânsul
65 numf…on, ™n meg£rJ m…an o‡hn pa‹da lipÒnta, Rãmase-o fatã, ºi-asta-a fost Areta 80
'Ar»thn: t¾n d' 'Alk…nooj poi»sat' ¥koitin Cu care Alcinou se însoþise,

Cinstind-o cum pe lume nu-i cinstitã
ka… min œtis' æj oÜ tij ™pˆ cqonˆ t…etai ¥llh,
Nici o femeie care duce casã
Óssai nàn ge guna‹kej Øp' ¢ndr£sin okon œcousin. Cu un bãrbat. Aºa de mult din suflet
ìj ke…nh perˆ kÁri tet…mhta… te kaˆ œstin A fost ºi e de fiii sãi iubitã 85
ªi de popor ca ºi de însuºi craiul,
70 œk te f…lwn pa…dwn œk t' aÙtoà 'AlkinÒoio
Cã toþi, de câte ori o vãd pe dânsa,
kaˆ laîn, o† m…n ·a qeÕn ìj e„sorÒwntej Ca pe un zeu o tot grãiesc de bine
deidšcatai mÚqoisin, Óte ste…cVs' ¢n¦ ¥stu. ªi-o laudã, când trece prin cetate.
Cãci tare-i cumpãnitã ºi cuminte 90
oÙ mn g£r ti nÒou ge kaˆ aÙt¾ deÚetai ™sqloà,
ªi-mpacã ea în sfada lor pe oameni
oŒs… t' ™å fronšVsi, kaˆ ¢ndr£si ne…kea lÚei. Când le voieºte binele. De-aceea
75 e‡ kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù, Câºtigã pe crãiasa, c-ai nãdejde
Sã-þi vezi atunci pe dragii tãi ºi casa
™lpwr» toi œpeita f…louj „dšein kaˆ ƒkšsqai
Cea rãsãritã ºi-a ta scumpã þarã.” 95
okon ™j ØyÒrofon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.” Aºa vorbind, plecã apoi Minerva
ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh Din desfãtata Schèria pe marea
Pustie ºi sosi la Maratona
pÒnton ™p' ¢trÚgeton, l…pe d Scer…hn ™ratein»n,
ªi în Atena cea cu drumuri late
80 †keto d' ™j Maraqîna kaˆ eÙru£guian 'Aq»nhn,
dàne d' 'ErecqÁoj pukinÕn dÒmon. aÙt¦r 'OdusseÝj ªi-acolo ea se furiºã-n locaºul 100
'AlkinÒou prÕj dèmat' ‡e klut£: poll¦ dš oƒ kÁr Temeinic al lui Erehteu. Ulise
Spre casele lui Alcinou purcese
érmain' ƒstamšnJ, prˆn c£lkeon oÙdÕn ƒkšsqai. ªi stete mult pe gânduri înainte
éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj De-a trece-al casei luciu prag de-aramã.
85 dîma kaq' Øyerefj megal»toroj 'AlkinÒoio. În faþã-i strãlucea ca o luminã 105
De soare ori de lunã tot palatul.
c£lkeoi mn g¦r to‹coi ™lhlšdat' œnqa kaˆ œnqa, Cu-aramã ferecaþi erau pereþii
™j mucÕn ™x oÙdoà, perˆ d qrigkÕj ku£noio: De-o parte ºi de alta, de la uºã
crÚseiai d qÚrai pukinÕn dÒmon ™ntÕj œergon: ªi pânã-n fund; avea chenar albastru
ªi uºa spre palat era de aur. 110
¢rgÚreoi d staqmoˆ ™n calkšJ ›stasan oÙdù, Doi câni stãteau în laturi la intrare,
90 ¢rgÚreon d' ™f' ØperqÚrion, crusšh d korènh. Duraþi din aur ºi argint de mâna
crÚseioi d' ˜k£terqe kaˆ ¢rgÚreoi kÚnej Ãsan, Mãiastr-a lui Vulcan, ca sã vegheze
La casele crãieºti, fiind ei astfel
oÞj “Hfaistoj œteuxen „du…Vsi prap…dessi Scutiþi de bãtrâneþe ºi de moarte. 115
dîma fulassšmenai megal»toroj 'AlkinÒoio, Iar de la prag ºi pânã-n fundul sãlii
¢qan£touj Ôntaj kaˆ ¢g»rwj ½mata p£nta. Vedeai înºiruindu-se de-a lungul
Pereþilor câte un rând de jeþuri,
95 ™n d qrÒnoi perˆ to‹con ™rhršdat' œnqa kaˆ œnqa
Pe care stau întinse lãicere
™j mucÕn ™x oÙdo‹o diamperšj, œnq' ™nˆ pšploi Din þesãturã gingaºã, subþire, 120
leptoˆ ™ännhtoi bebl»ato, œrga gunaikîn. Lucratã de femei. În sala asta

Se adunau, mâncau ºi beau fruntaºii
œnqa d Fai»kwn ¹g»torej ˜driÒwnto
Feacilor, cã-n veci aveau de toate.
p…nontej kaˆ œdontej: ™phetanÕn g¦r œceskon. Feciori de aur pe frumoase-altare
100 crÚseioi d' ¥ra koàroi ™ãdm»twn ™pˆ bwmîn Steteau þiind în mânã facle-aprinse 125
ªi noaptea dau mesenilor luminã.
›stasan a„qomšnaj dadaj met¦ cersˆn œcontej,
Iar în palat erau cincizeci de roabe.
fa…nontej nÚktaj kat¦ dèmata daitumÒnessi. O parte mãcinau sub piatrã grâul
pent»konta dš oƒ dmJaˆ kat¦ dîma guna‹kej Roºcat, iar alta tot þesea pânzeturi
ªi altele torceau. Din mânã toate 130
aƒ mn ¢letreÚousi mÚlVs' œpi m»lopa karpÒn,
Miºcau cu hãrnicie ca frunziºul
105 aƒ d' ƒstoÝj ØfÒwsi kaˆ ºl£kata strwfîsin Pe plopu-nalt. Iar pânzele þesute
¼menai, oƒ£ te fÚlla makednÁj a„ge…roio: Sclipeau parcã era prelins pe ele
Ulei, cã doar pe cât întrec feacii
kairoussšwn d' Ñqonšwn ¢pole…betai ØgrÕn œlaion.
Pe toþi la cârmuitul de corãbii, 135
Ósson Fa…hkej perˆ p£ntwn ‡driej ¢ndrîn Pe-atâta sunt femeile la dânºii
nÁa qo¾n ™nˆ pÒntJ ™launšmen, ìj d guna‹kej Mai pricepute la þesutul pânzei,
110 ƒstÕn tecnÁssai: perˆ g£r sfisi dîken 'Aq»nh Cãci dar le dãruise cu prisosul
Minerva, ºi sã ºtie-a face lucru
œrga t' ™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql£j. Frumos de tot ºi vrednice sã fie. 140
œktosqen d' aÙlÁj mšgaj Ôrcatoj ¥gci qur£wn Iar lângã poartã, afarã de ogradã,
tetr£guoj: perˆ d' ›rkoj ™l»latai ¢mfotšrwqen. Vedeai în faþã o grãdinã mare
De patru fãlci. În ea-nflorea tot felul
œnqa d dšndrea makr¦ pefÚkasi thleq£onta, De pomi frumoºi, ºi mari, ba peri, ba rodii,
115 Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi Ba dulci smochini ºi meri cu mere mândre, 145
sukšai te glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai. Ba verzi mãslini. Iar pomii toþi, ºi vara
ªi iarna în tot anul, nu-ºi pierd rodul,
t£wn oÜ pote karpÕj ¢pÒllutai oÙd' ¢pole…pei ªi lipsã nu-i de el, ci la suflarea
ce…matoj oÙd qšreuj, ™pet»sioj: ¢ll¦ m£l' a„eˆ Zefirului sporeºte ºi se coace.
zefur…h pne…ousa t¦ mn fÚei, ¥lla d pšssei. ªi tot se trece parã lângã parã, 150
Mãr lângã mãr ºi strugur lângã strugur
120 Ôgcnh ™p' ÔgcnV ghr£skei, mÁlon d' ™pˆ m»lJ, ªi o smochinã lângã alta. Acolo
aÙt¦r ™pˆ stafulÍ staful», sàkon d' ™pˆ sÚkJ. Vedeai sãditã ºi-o duroasã vie;
œnqa dš oƒ polÚkarpoj ¢lJ¾ ™rr…zwtai, Pe-un neteziº într-un sorin pe-alocuri
Se coace via; parte e culeasã 155
tÁj ›teron mšn q' eƒlÒpedon leurù ™nˆ cèrJ
ªi strugurii se calcã-n cramã, parte
tšrsetai ºel…J, ˜tšraj d' ¥ra te trugÒwsin, De floare-i scuturatã ºi-are acuma
125 ¥llaj d trapšousi: p£roiqe dš t' Ômfakšj e„sin Ciorchina verde, parte-i pârguitã.
La capãt rânduite în tot chipul
¥nqoj ¢fie‹sai, ›terai d' Øpoperk£zousin.
Verdeþuri cresc ºi înverzesc de-a pururi. 160
œnqa d kosmhtaˆ prasiaˆ par¦ ne…aton Ôrcon Mai sunt douã fântâni, din care una
panto‹ai pefÚasin, ™phetanÕn ganÒwsai. Împrãºtie pâraie prin grãdinã,
Cealaltã curge-n dreptul casei nalte
™n d dÚw krÁnai ¹ mšn t' ¢n¦ kÁpon ¤panta
Sub pragul curþii, unde orãºenii
130 sk…dnatai, ¹ d' ˜tšrwqen Øp' aÙlÁj oÙdÕn †hsi Tot vin ºi carã apã. Aºa mândreþe 165
prÕj dÒmon ØyhlÒn, Óqen ØdreÚonto pol‹tai. De daruri zeii au fãcut la casa
Lui Alcinou, de-a stat uimit Ulise
to‹' ¥r' ™n 'AlkinÒoio qeîn œsan ¢gla¦ dîra.
Naintea lor. Iar dupã ce la toate
œnqa st¦j qhe‹to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. Privi de-ajuns, trecu pe prag ºi-n salã
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù, Intrã deodatã ºi gãsi la masã 170
Pe toþi mai-marii ºi fruntaºii þãrii
135 karpal…mwj Øpr oÙdÕn ™b»seto dèmatoj e‡sw.
Când ei din cupe închinau lui Hermes,
eáre d Fai»kwn ¹g»toraj ºd mšdontaj
spšndontaj dep£essin ™ãskÒpJ 'ArgefÒntV, Dibaciul pânditor, ucigãtorul

ú pum£tJ spšndeskon, Óte mnhsa…ato ko…tou. Lui Argus, cãrui dânºii totdeauna
La urmã-i închinau, când dupã masã 175
aÙt¦r Ð bÁ di¦ dîma polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj Aveau sã meargã-n pat. Ulise trece
140 poll¾n ºšr' œcwn, ¼n oƒ per…ceuen 'Aq»nh, Prin salã tãinuit sub umbra ceþii
Ôfr' †ket' 'Ar»thn te kaˆ 'Alk…noon basilÁa. Lãsate de Minerva, pân-ajunge
La craiul Alcinou ºi la Areta.
¢mfˆ d' ¥r' 'Ar»thj b£le goÚnasi ce‹raj 'OdusseÚj, Cu braþele s-aruncã la genunchii 180
kaˆ tÒte d» ·' aÙto‹o p£lin cÚto qšsfatoj ¢»r. Crãiesei, iar zeiescul întuneric
oƒ d' ¥new ™gšnonto dÒmon k£ta fîta „dÒntej, Se dete-n lãturi. Toþi tãcurã-n salã
Miraþi privindu-l. Zise-atunci pribeagul:
145 qaÚmazon d' ÐrÒwntej: Ð d' ™llit£neuen 'OdusseÚj: „Areto, fiic-a preamãritului Rexènor,
„'Ar»th, qÚgater `Rhx»noroj ¢ntiqšoio, Eu mult-pãþitul vin ºi cad la tine 185
sÒn te pÒsin s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj, Smerit, la soþul tãu, la toþi mesenii,
Pe care rog sã-i dãruiascã zeii
toÚsde te daitumÒnaj, to‹sin qeoˆ Ôlbia do‹en, Cu viaþã norocitã ºi sã-ºi lase
zwšmenai, kaˆ paisˆn ™pitršyeien ›kastoj Copiilor în casã fiecare
150 kt»mat' ™nˆ meg£roisi gšraj q', Ó ti dÁmoj œdwken. Averea lor, moºia hãrãzitã 190
De obºtea þãrii. Iar pe mine-acasã
aÙt¦r ™moˆ pomp¾n ÑtrÚnete patr…d' ƒkšsqai
Curând sã mã trimiteþi, cã departe
q©sson, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£scw.” De-ai mei de mult nenorociri tot sufãr.”
ìj e„pën kat' ¥r' ›zet' ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsi Aºa rostind, ºezu el în cenuºã
Pe lângã vatrã. Toþi tãcurã molcom. 195
p¦r pur…: oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ.
Într-un târziu grãi atunci viteazul
155 Ñy d d¾ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj, Moº Eheneu, cel mai bãtrân ºi-ntâiul
Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen La vorbã-ntre feaci, ºtiut la multe
ªi de demult, ºi-nþelepþeºte zise:
kaˆ mÚqoisi kškasto, palai£ te poll£ te e„dèj:
„Crai Alcinou, nu-i bine, nici se cade 200
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: Sã ºadã lângã vatrã pe cenuºã
„'Alk…no', oÙ mšn toi tÒde k£llion oÙd œoike Strãinul. Toþi nerãbdãtori adastã
Rãspunsul tãu. Ridicã de la vatrã
160 xe‹non mn camaˆ Âsqai ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsin:
Pe oaspe ºi pofteºte-l pe un scaun
o†de d sÕn màqon potidšgmenoi „scanÒwntai. Cu þinte de argint ºi zi la crainici 205
¢ll' ¥ge d¾ xe‹non mn ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou Sã toarne vin ca sã-nchinãm lui Joe
Fulgerãtorul, care ocroteºte
›sson ¢nast»saj, sÝ d khrÚkessi kšleuson
onon ™pikrÁsai, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ
165 spe…somen, Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹: Pe rugãtorii vrednici de cinstire,
dÒrpon d xe…nJ tam…h dÒtw œndon ™Òntwn.” Iar oaspelui s-aducã chelãriþa 210
De cinã din merindele pãstrate.”
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, Aude craiul cel de viþã-naltã
ceirÕj ˜lën 'OdusÁa dafrona poikilom»thn ªi pe Ulise-l ia de mânã,-l scoalã
ðrsen ¢p' ™scarÒfin kaˆ ™pˆ qrÒnou eŒse faeinoà, De jos de lângã vatrã ºi-l pofteºte
Pe scaun luciu, ridicând de-acolo 215
170 uƒÕn ¢nast»saj ¢gap»nora Laod£manta, Pe fiul sãu voinic, pe Laodamas,
Ój oƒ plhs…on Œze, m£lista dš min filšeske. Ce-aproape-i sta, cã cel mai drag îi fuse.
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa Aduse apã de spãlat pe mânã
O fatã în frumos ibric de aur,
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, Cu un lighean de-argint, ca sã se spele 220
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. ªi-ntinse-o masã bine geluitã.
175 s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, Apoi cinstita chelãriþã-aduse
ªi-i dete pâne ºi bucate multe
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. ªi-l omeni din tot ce mai pãstrase.
aÙt¦r Ð p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. Mânca ºi bea Ulise rãbduriul, 225
kaˆ tÒte k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: Iar Alcinou a zis unui paharnic:
„Tu, Pontonou, mai drege vin ºi-mparte-l
„PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon
La toþi în salã sã-nchinãm lui Joe
180 p©sin ¢n¦ mšgaron, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ Fulgerãtorul, care ocroteºte
spe…somen, Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.” Pe rugãtorii vrednici de cinstire”. 230
Iar Pontonou un vin mieros în canã
ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna,
Cu apã-amestecând, închinã-ntâiul
nèmhsen d' ¥ra p©sin ™parx£menoj dep£essin. ªi-mparte-apoi la toþi potire pline.
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj, Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã
Pe voie, Alcinou luã cuvântul: 235
185 to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe:
„Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, Sã spun care mi-e vrerea ºi porunca:
Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. Voi duceþi-v-acuma dupã masã
La voi acasã sã dormiþi, iar mâne
nàn mn dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej,
De dimineaþã noi chema-vom sfetnici 240
ºîqen d gšrontaj ™pˆ plšonaj kalšsantej Mai mulþi ºi-n sala asta ospãta-vom
190 xe‹non ™nˆ meg£roij xein…ssomen ºd qeo‹si Pe-acest strãin ºi zeilor vom face
Frumoase jertfe; apoi avea-vom grijã
·šxomen ƒer¦ kal£, œpeita d kaˆ perˆ pompÁj
Pe mare sã-l pornim pe noul oaspe
mnhsÒmeq', éj c' Ð xe‹noj ¥neuqe pÒnou kaˆ ¢n…hj
pompÍ Øf' ¹metšrV ¿n patr…da ga‹an †khtai Ca, petrecut de noi, el fãrã caznã 245
ca…rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™st…, ªi-alean s-ajungã bucuros în þarã
Mai repede, oricât de lung e drumul,
195 mhdš ti messhgÚj ge kakÕn kaˆ pÁma p£qVsi Ca nu cumva sã dea în vremea asta
pr…n ge tÕn Âj ga…hj ™pib»menai: œnqa d' œpeita De rãu sau de nãpastã pânã-ºi pune
pe…setai, ¤ssa oƒ asa kat¦ Klîqšj te bare‹ai Picioru-n þara lui. Acolo însã 250
Odatã dus, va suferi ce soarta
geinomšnJ n»santo l…nJ, Óte min tške m»thr. ªi crudele-ursitori îi sorocirã
e„ dš tij ¢qan£twn ge kat' oÙranoà e„l»louqen, La naºtere. De-o fi cumva strãinul
200 ¥llo ti d¾ tÒd' œpeita qeoˆ perimhcanÒwntai. Vrun zeu nemuritor venit din slavã,
E semn atunci cã pun la cale zeii 255
a„eˆ g¦r tÕ p£roj ge qeoˆ fa…nontai ™narge‹j Ceva neaºteptat, cãci ei nainte
¹m‹n, eâq' ›rdwmen ¢gakleit¦j ˜katÒmbaj, De-a pururea ni s-arãtau pe faþã
da…nunta… te par' ¥mmi kaq»menoi œnqa per ¹me‹j. La strãlucitele jerfiri de-o sutã
De boi, ºedeau ºi ospãtau alãturi
e„ d' ¥ra tij kaˆ moànoj „ën xÚmblhtai Ðd…thj, De noi. ªi cum se întâlneau cu vrunul 260
205 oÜ ti katakrÚptousin, ™pe… sfisin ™ggÚqen e„mšn, De-ai noºtri cãlãtor în cale singur,
éj per KÚklwpšj te kaˆ ¥gria fàla Gig£ntwn.” De loc nu se fereau, fiindcã suntem
Cu ei de-aproape-aºa cum sunt ciclopii
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
Cu limba cea sãlbaticã giganþii.”
„'Alk…no', ¥llo t… toi melštw fres…n: oÙ g¦r ™gè ge Ulise priceputul îi rãspunse: 265
¢qan£toisin œoika, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, „Nu cugeta la asta, Alcinoe,
Nu seamãn eu cu zeii cei din slavã
210 oÙ dšmaj oÙd fu»n, ¢ll¦ qnhto‹si broto‹sin.
Nici dupã stat ºi nici dupã fãpturã,
oÛj tinaj Øme‹j ‡ste m£list' Ñcšontaj ÑzÝn Ci seamãn cu oricare om din lume.
¢nqrèpwn, to‹s…n ken ™n ¥lgesin „swsa…mhn: Ba chiar dacã voi ºtiþi niscaiva oameni 270
Mai greu loviþi ºi prigoniþi de soartã,
kaˆ d' œti ken kaˆ ple…on' ™gë kak¦ muqhsa…mhn,
Cu ei m-aº potrivi în suferinþã.
Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa. Mai multe încã, mult mai multe-amaruri
215 ¢ll' ™m mn dorpÁsai ™£sate khdÒmenÒn per: Eu aº avea de spus, de-ar fi ca toate
Rãstriºtile-mi sã-nºir, sã spun tot rãul 275
oÙ g£r ti stugerÍ ™pˆ gastšri kÚnteron ¥llo
Ce mi se trage de la zei. Dar mie-mi
œpleto, ¼ t' ™kšleusen ›o mn»sasqai ¢n£gkV Daþi voie sã cinez, deºi mã doare,
kaˆ m£la teirÒmenon kaˆ ™nˆ fresˆ pšnqoj œconta, Cãci nu-i nimica mai sfruntat pe lume
Ca pântecul greþos ce te sileºte
æj kaˆ ™gë pšnqoj mn œcw fres…n, ¹ d m£l' a„eˆ
Sã te gândeºti la el, cu tot necazul 280
220 ™sqšmenai kšletai kaˆ pinšmen, ™k dš me p£ntwn Nespus ce-l ai ºi jalea care-o suferi
lhq£nei, Óss' œpaqon, kaˆ ™niplhsqÁnai ¢nègei. Cum sufãr eu; el îmi dã ghes într-una
Øme‹j d' ÑtrÚnesqe ¤m' ºÒ fainomšnhfin, Sã-mbuc, sã beau, sã uit de suferinþã
ªi sã-l îmbuib. Dar voi pe mânecate
éj k' ™m tÕn dÚsthnon ™mÁj ™pib»sete p£trhj, Grãbiþi, vã rog, în þarã sã mã duceþi 285
ka… per poll¦ paqÒnta: „dÒnta me kaˆ l…poi a„ën Pe mine bietul dup-atâtea cazne
225 ktÁsin ™m¾n dmî£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma.” Ce-am pãtimit. Sã-mi vãd odat-averea
ªi curtea mea ºi oamenii de-acasã
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon ªi-apoi sã mor!” Aºa vorbi Ulise
pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipen. ªi toþi se învoirã ºi-ndemnarã 290
aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj, Sã-l ducã-n þara lui, cãci el vorbise
Frumos ºi drept. Iar dupã ce-nchinarã
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj, Din cupe ºi bãurã cât poftirã,
230 aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj, Plecarã ei acasã sã se culce.
p¦r dš oƒ 'Ar»th te kaˆ 'Alk…nooj qeoeid¾j Rãmase-n salã doar Ulise-aproape 295
De craiul Alcinou ºi de Areta.
¼sqhn: ¢mf…poloi d' ¢pekÒsmeon œntea daitÒj. În vremea asta slugile venirã
to‹sin d' 'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn: ªi ridicarã tot ce-a fost pe masã.
œgnw g¦r f©rÒj te citîn£ te e†mat' „doàsa Crãiasa, cum vãzu îmbrãcãmintea
De pe Ulise, mantia ºi haina, 300
235 kal£, t£ ·' aÙt¾ teàxe sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…:
Frumosul port þesut de ea-mpreunã
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Cu roabele-i, îl cunoscu ºi zise:
„xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»: „De una-ntâi te-ntreb pe tine, oaspe,
De unde, cine eºti? ºi cine-þi dete
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; t…j toi t£de e†mat' œdwken;
Veºmintele ce porþi? N-ai spus tu oare 305
oÙ d¾ fÊj ™pˆ pÒnton ¢lèmenoj ™nq£d' ƒkšsqai;” Cã ai venit pierdut fiind pe mare?”
240 t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise priceputul îi rãspunse:
„Crãiasã,-i greu de povestit de-a rândul
„¢rgalšon, bas…leia, dihnekšwj ¢goreàsai,
Ce-am pãtimit, cã prea-mi dãdurã multe
k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej: Sã sufãr Cei-de-sus. Dar voi rãspunde 310
toàto dš toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. La ceea ce mã-ntrebi ºi vrei sã afli:
E un ostrov ce-i zice Ogigia
'Wgug…h tij nÁsoj ¢pÒproqen e„n ¡lˆ ke‹tai:
Departe-n mare. Acolo ºade fiica
245 œnqa mn ”Atlantoj qug£thr, dolÒessa Kaluyè, Lui Atlas, vajnica, mãiastra zânã
na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: oÙdš tij aÙtÍ Calipso cea cu plete mândre. Nimeni, 315
Nici om, nici zeu, nu umblã pe la dânsa.
m…sgetai oÜte qeîn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn.
Pe mine nenorocul doar mã-mpinse
¢ll' ™m tÕn dÚsthnon ™fšstion ½gage da…mwn La vatra ei, sãrmanul, când furtuna
oon, ™pe… moi nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù Cu fulgerul de foc trãsnindu-mi vasul
250 ZeÝj ™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ. Cel iute, mi-l sfãrmase chiar pe largul 320
Noianului cel mohorât ºi-acolo
œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi, Pierirã soþii mei cei buni. Eu însã,
aÙt¦r ™gë trÒpin ¢gk¦j ˜lën neÕj ¢mfiel…sshj Cu braþele-apucându-mã de talpa
™nnÁmar ferÒmhn: dek£tV dš me nuktˆ mela…nV Corãbiei, fui dus vreo nouã zile,
Iar într-a zecea noapte neagrã zeii 325
nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa Kaluyë M-apropie de-ostrovul Ogigia,
255 na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: ¼ me laboàsa În care ºade vajnica zeiþã
™ndukšwj ™f…lei te kaˆ œtrefen ºd œfaske Calipso cea cu plete mândre. Dânsa
Prieteneºte mã primi în gazdã,
q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: Mã omeni ºi mã-ngriji ºi-adese 330
¢ll' ™mÕn oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. Îmi jurui viaþã fãrã moarte
œnqa mn ˜pt£etej mšnon œmpedon, e†mata d' a„eˆ ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul,
Dar nu putu deloc sã mã câºtige.
260 d£krusi deÚeskon, t£ moi ¥mbrota dîke Kaluyè: ªezui acolo ºapte ani de-a rândul
¢ll' Óte d¾ ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe, ªi straiele dumnezeieºti ce-mi dase 335
kaˆ tÒte d» m' ™kšleusen ™potrÚnousa nšesqai Calipso mi le tot udam cu plânsul.
Dar când veni în roata vremii anul
ZhnÕj Øp' ¢ggel…hj, À kaˆ nÒoj ™tr£pet' aÙtÁj.
Al optulea, ea mã-ndemnã ºi-mi zise
pšmpe d' ™pˆ sced…hj poludšsmou, poll¦ d' œdwke, Sã plec, dupã vreo veste de la Joe
265 s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ, kaˆ ¥mbrota e†mata ›ssen, Sau poate cã ea însãºi se schimbase. 340
ªi mã porni în plutã cetluitã.
oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te.
ªi-mi dete multe daruri, vin ºi pâne,
˜pt¦ d kaˆ dška mn plšon ½mata pontoporeÚwn, Cu haine-mpãrãteºti ºi-un vânt prielnic
Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta ªi încropit. Cãlãtorii pe mare
Vreo douã sãptãmâni ºi jumãtate. 345
ga…hj Ømetšrhj, g»qhse dš moi f…lon Ãtor,
Abia atunci mi s-arãtarã munþii
270 dusmÒrJ: Ã g¦r mšllon œti xunšsesqai Ñzu‹ Umbroºi de pe cuprinsul þãrii voastre
pollÍ, t»n moi ™pîrse Poseid£wn ™nos…cqwn, ªi mi se limpezi sãracul suflet.
Dar mai aveam de suferit o groazã
Ój moi ™form»saj ¢nšmouj katšdhse kšleuqon,
Din partea lui Neptun, stãpânul mãrii, 350
êrinen d q£lassan ¢qšsfaton, oÙdš ti kàma Ce vânturi îmi stârni ºi-mi puse stavili
e‡a ™pˆ sced…hj ¡din¦ sten£conta fšresqai. În calea mea ºi-mi rãscoli noianul
Nemãrginit de ape. Nu-mi da valul
275 t¾n mn œpeita qÚella dieskšdas': aÙt¦r ™gè ge
Rãgaz ca sã mã port în plutã bietul,
De tot gemeam. În urmã vijelia 355
nhcÒmenoj tÒde la‹tma dištmagon, Ôfra me ga…V Îmi risipi ºi pluta. ªi de-a-notul
ØmetšrV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr. Adâncul strãbãtui pânã ce vântul
ªi apele luându-mã, de-al vostru
œnqa kš m' ™kba…nonta bi»sato kàm' ™pˆ cšrsou, Hotar m-apropiai. Aici talazul,
pštrVj prÕj meg£lVsi balÕn kaˆ ¢terpš cèrJ, De-aº fi ieºit, mi-ar fi dat brânci ºi-odatã 360
280 ¢ll' ¢nacass£menoj nÁcon p£lin, eŒoj ™pÁlqon M-ar fi izbit de seninãri înalte
ªi-n loc afurisit. M-am dat în lãturi
™j potamÒn, tÍ d» moi ™e…sato cîroj ¥ristoj, ªi iar am prins sã-not pân’ ce ajuns-am
le‹oj petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio. La râu, pe unde mi-a pãrut cã-i locul
™k d' œpeson qumhgeršwn, ™pˆ d' ¢mbros…h nÝx Mai potrivit, un colþ de mal mai neted 365
Cu stâncile ºi-adãpostit de vânturi.
½luq': ™gë d' ¢p£neuqe diipetšoj potamo‹o Mi-am dat rãpez ºi am cãzut acolo.
285 ™kb¦j ™n q£mnoisi katšdraqon, ¢mfˆ d fÚlla Se înserase-atunci, venise-amurgul,
ºfus£mhn: Ûpnon d qeÕj kat' ¢pe…rona ceàen. Iar eu ieºind, las râul, merg departe,
Mã culc între tufiºuri. Frunzã multã 370
œnqa mn ™n fÚlloisi, f…lon tetihmšnoj Ãtor, Pe mine-adun ºi-un zeu revars-asupra-mi
eádon pannÚcioj kaˆ ™p' ºî kaˆ mšson Ãmar: Un somn adânc. Pe sub frunziº, acolo,
dÚsetÒ t' ºšlioj, ka… me glukÝj Ûpnoj ¢nÁken. Cu suflet trist, dormii întreagã noaptea
ªi dimineaþa pân’ la miezul zilei.
290 ¢mfipÒlouj d' ™pˆ qinˆ teÁj ™nÒhsa qugatrÕj
Dar dup-amiazi, pe la apus de soare, 375
paizoÚsaj, ™n d' aÙt¾ œhn e„ku‹a qeÍsi. Mã deºteptai. Zãrii pe malul mãrii
t¾n ƒkšteus': ¹ d' oÜ ti no»matoj ½mbroten ™sqloà, Mai multe roabe-ale copilei tale
Jucându-se; între ele, ca o zânã,
æj oÙk ¨n œlpoio neèteron ¢nti£santa
Era ºi dânsa. Mã rugai domniþei,
˜rxšmen: a„eˆ g£r te neèteroi ¢fradšousin. ªi ea mã-ntâmpinã cu-o-nþelepciune 380
295 ¼ moi s‹ton dîken ¤lij ºd' a‡qopa onon Ce n-ai fi aºteptat de la cei tineri,
Fiind nesocotiþi mai totdeauna.
kaˆ loàs' ™n potamù ka… moi t£de e†mat' œdwke.
Mi-a dat cu prisosinþã vin ºi pâne,
taàt£ toi, ¢cnÚmenÒj per, ¢lhqe…hn katšlexa.” M-a pus sã mã-mbãiez în râu, ºi-n urmã
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: Mi-a dat ºi-aceste haine. Iatã, doamnã, 385
Deºi-s mâhnit, v-am spus tot adevãrul.”
„xe‹n', Ã toi mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse
Rãspunse Alcinou: „Ba cred, strãine,
300 pa‹j ™m», oÛnek£ s' oÜ ti met' ¢mfipÒloisi gunaixˆn Cã nu fãcu de fel cum se cuvine
Ãgen ™j ¹metšrou: sÝ d' ¥ra prèthn ƒkšteusaj.” Copila mea, cãci nu te-aduse acasã
La noi, venind cu roabele împreunã, 390
Doar ea întâi de tine-a fost rugatã”.
Se-mpotrivi Ulise-atunci: „Viteze,
„¼rwj, m» moi toÜnek' ¢mÚmona ne…kee koÚrhn: Nu-nvinui pe fatã pentru asta,
¹ mn g£r m' ™kšleue sÝn ¢mfipÒloisin ›pesqai, Cãci prea e cumsecade. Mã poftise
Doar ea sã vin cu roabele-mpreunã, 395
305 ¢ll' ™gë oÙk œqelon de…saj a„scunÒmenÒj te, Dar n-am vrut eu, de teamã ºi ruºine
m» pwj kaˆ soˆ qumÕj ™piskÚssaito „dÒnti: Ca nu cumva de asta sã te superi,
dÚszhloi g£r t' e„mn ™pˆ cqonˆ fàl' ¢nqrèpwn.” Cãci omul e pizmaº ºi prepuielnic.”
Grãi la rându-i Alcinou: „Strãine,
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: Nu-i felul meu zadarnic sã mã supãr 400
„xe‹n', oÜ moi toioàton ™nˆ st»qessi f…lon kÁr Când n-am temei; întâi-ºi-ntâi dreptatea.
310 mayid…wj kecolîsqai: ¢me…nw d' a‡sima p£nta. Sã deie Joe, Apollon ºi Minerva
Ca tu, cuminte-aºa cum eºti ºi cugeþi
aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, La fel cu mine, sã te-aºezi în þarã
to‹oj ™èn, oŒÒj ™ssi, t£ te fronšwn ¤ t' ™gè per, La noi, sã poþi sã te însori cu fata-mi 405
pa‹d£ t' ™m¾n ™cšmen kaˆ ™mÕj gambrÕj kalšesqai, ªi ginere sã-mi fii! Þi-aº da eu casã
ªi-avere, dac-ai sta de bunãvoie,
aâqi mšnwn: okon dš k' ™gë kaˆ kt»mata do…hn, Cã nimeni sã te þie pe nevrute
315 e‡ k' ™qšlwn ge mšnoij: ¢škonta dš s' oÜ tij ™rÚxei Nu poate-aici. Fereascã-ne de asta
Fai»kwn: m¾ toàto f…lon Diˆ patrˆ gšnoito. Cei din Olimp! Trimiterea-þi acasã, 410
Sã ºtii tu bine, o sorocii pe mâne.
pomp¾n d' ™j tÒd' ™gë tekma…romai, Ôfr' ™å e„dÍj,
Tu poþi atunci sã dormi pe drum în tihnã,
aÜrion œj: tÁmoj d sÝ mn dedmhmšnoj ÛpnJ Ai mei te-or duce-n liniºte pe mare
lšxeai, oƒ d' ™lÒwsi gal»nhn, Ôfr' ¨n †khai ªi vei ajunge-n þarã ºi la tine
ªi-oriunde vrei, de-ar fi chiar mai departe 415
320 patr…da s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…n,
De locul cel mai depãrtat Eubea,
e‡ per kaˆ m£la pollÕn ˜kastšrw œst' EÙbo…hj: Cum spun ai noºtri toþi care-l vãzurã
t¾n g¦r thlot£tw f£s' œmmenai o† min ‡donto Când dus-au pe bãlanul Radamantis
Spre a vedea pe Titios, odrasla
laîn ¹metšrwn, Óte te xanqÕn `Rad£manqun
Pãmântului. Acolo ei sosirã, 420
Ãgon ™poyÒmenon TituÒn, Gai»on uƒÒn. Pe netrudite calea-ºi isprãvirã
325 kaˆ mn oƒ œnq' Ãlqon kaˆ ¥ter kam£toio tšlessan Numa-ntr-o zi ºi-acasã se-nturnarã.
Vedea-vei singur tu ce minunate
½mati tù aÙtù kaˆ ¢p»nusan o‡kad' Ñp…ssw.
Corãbii am ºi cum îmi ºtiu voinicii,
e„d»seij d kaˆ aÙtÕj ™nˆ fres…n, Ósson ¥ristai Vâslind, s-azvârle-n slavã unda mãrii.” 425
nÁej ™maˆ kaˆ koàroi ¢narr…ptein ¤la phdù.” Aceste-i zise craiul. Iar viteazul
Se bucurã ºi se ruga: „Dã, Doamne,
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
330 eÙcÒmenoj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:
„Zeà p£ter, a‡q', Ósa epe, teleut»seien ¤panta Ca Alcinou sã facã tot ce spuse
'Alk…nooj: toà mšn ken ™pˆ ze…dwron ¥rouran ªi eu s-ajung în þarã!” Aºa vorbirã
Ei amândoi. Zori atunci Areta 430
¥sbeston klšoj e‡h, ™gë dš ke patr…d' ƒko…mhn.” Pe roabe în pridvor s-aºeze patul
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, Cu aºternuturi mândre de porfirã
335 kškleto d' 'Ar»th leukèlenoj ¢mfipÒloisi ªi cu velinþe ºi cu cergi lãþoase.
Ieºirã ele din cãmãri cu facle
dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦ ªi bine patu-n pripã l-aºternurã, 435
porfÚre' ™mbalšein storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj, Apoi mergând poftirã pe Ulise:
cla…naj t' ™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. „Strãine, scoal’ ºi vino; gata-i patul”.
ªi el avu plãcere sã se culce.
aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai: Aºa dormi Ulise în pridvorul
340 aÙt¦r ™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai, Rãsunãtor pe pat lucrat cu dalta. 440
êtrunon 'OdusÁa parist£menai ™pšessin: Iar Alcinou se duse la culcare

Nãuntru-n curte-alãturi de crãiasa,
„Ôrso kšwn, ð xe‹ne: pepo…htai dš toi eÙn».” Femeia lui ce-i pregãtise patul.
ìj f£n: tù d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai.
ìj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
345 trhto‹s' ™n lecšessin Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ:
'Alk…nooj d' ¥ra lškto mucù dÒmou Øyhlo‹o,
p¦r d gun¾ dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n.
ODUSSEIAS Q Cântul VIII
A doua zi, când zâna dimineþii

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Cu degete trandafirii rãsare,
êrnut' ¥r' ™x eÙnÁj ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, Mãritul Alcinou din pat se scoalã,
Aºijderea se scoalã ºi Ulise,
¨n d' ¥ra diogen¾j ðrto ptol…porqoj 'OdusseÚj.
Cuceritorul cel de viþã naltã. 5
to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio Porni nainte Alcinou spre locul
5 Fai»kwn ¢gor»nd', ¼ sfin par¦ nhusˆ tštukto. De sfat ce-aveau lângã liman feacii.
Sosind acolo, ei lângã olaltã
™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si l…qoisi
Pe bãnci de piatrã netedã ºezurã.
plhs…on: ¹ d' ¢n¦ ¥stu metóceto Pall¦j 'Aq»nh Minerva-atunci, în chipul unui crainic 10
e„domšnh k»ruki dafronoj 'AlkinÒoio, Solit de crai, umbla prin tot oraºul
Punând la cale-ntorsul lui Ulise.
nÒston 'OdussÁ megal»tori mhtiÒwsa,
ªi cuvânta de-aproape fiecãrui:
10 ka… ·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon: „Voi, sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii, haideþi
„deàt' ¥ge, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, La sfat ca sã cunoaºteþi pe strãinul 15
Venit acuma proaspãt la locaºul
e„j ¢gor¾n „šnai, Ôfra xe…noio pÚqhsqe,
Lui Alcinou, un rãtãcit pe mare,
Öj nšon 'AlkinÒoio dafronoj †keto dîma Bãrbat la chip aidoma cu zeii”.
pÒnton ™piplagcqe…j, dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj.” Aºa fel colãcea pe fiecare,
15 ìj e„poàs' êtrune mšnoj kaˆ qumÕn ˜k£stou. ªi toþi veneau în grabã spre-adunare. 20
Gemeau de oameni treptele de piatrã
karpal…mwj d' œmplhnto brotîn ¢gora… te kaˆ ›drai ªi mulþi cãtau la fiul lui Laerte
¢gromšnwn: polloˆ d' ¥ra qh»santo „dÒntej ªi nu-ºi luau privirea de la dânsul,
uƒÕn Lašrtao dafrona. tù d' ¥r' 'Aq»nh Un har de sus Minerva-i revãrsase
Pe faþã ºi pe umeri, ºi-l fãcuse 25
qespes…hn katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij Mai plin, mai rãsãrit la-nfãþiºare,
20 ka… min makrÒteron kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai, Ca tuturora drag sã fie dânsul,
éj ken Fai»kessi f…loj p£ntessi gšnoito Temut de toþi ºi vrednic de cinstire,
Sã biruie la-ntrecerile multe
deinÒj t' a„do‹Òj te kaˆ ™ktelšseien ¢šqlouj Ce-aveau sã-i puie vâna la-ncercare. 30
polloÚj, toÝj Fa…hkej ™peir»sant' 'OdusÁoj. Iar dupã ce cu toþii s-adunarã,
302 OD USSEAIS. Q ODISEEA. CÂNTUL VIII 303
25 to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe: Luã cuvântul Alcinou ºi zise:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, „Voi sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii mele,
Luaþi aminte tot ce vã voi spune,
[Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.] Sã ºtiþi care mi-i voia ºi porunca. 35
xe‹noj Ód', oÙk od' Ój tij, ¢lèmenoj †ket' ™mÕn dî, Acest strãin necunoscut de nimeni
º prÕj ºo…wn Ã ˜sper…wn ¢nqrèpwn: Ca om pribeag veni la mine-acasã.
De unde nu ºtiu, de la soare-apune
30 pomp¾n d' ÑtrÚnei kaˆ l…ssetai œmpedon enai. Sau dinspre rãsãrit. Acum el cere
¹me‹j d', æj tÕ p£roj per, ™potrunèmeqa pomp»n: Cu totul înadins ca sã-l trimitem 40
oÙd g¦r oÙdš tij ¥lloj, Ótij k' ™m¦ dèmaq' †khtai, ªi roagã asta negreºit sã fie.
Noi sã zorim trimesul lui acasã
™nq£d' ÑdurÒmenoj dhrÕn mšnei e†neka pompÁj. Cum am fãcut nainte ºi cu alþii,
¢ll' ¥ge nÁa mšlainan ™rÚssomen e„j ¤la d‹an Cãci nimenea sosind aici la mine
35 prwtÒploon, koÚrw d dÚw kaˆ pent»konta Nu zãbovi prea mult ºi nu se plânse, 45
Cã nu-l petrecem noi la el acasã.
krin£sqwn kat¦ dÁmon, Ósoi p£roj e„sˆn ¥ristoi. Deci hai sã dãm pe mare o smolitã
dhs£menoi d' eâ p£ntej ™pˆ klh‹sin ™retm¦ Corabie, din lucru-abia ieºitã.
œkbht': aÙt¦r œpeita qo¾n ¢legÚnete da‹ta Corãbieri sã fie pe sprânceanã
Din obºte-aleºi cincizeci ºi doi de tineri. 50
¹mšterÒnd' ™lqÒntej: ™gë d' ™å p©si paršxw.
Legaþi la vas lopeþile de laviþi
40 koÚroisin mn taàt' ™pitšllomai: aÙt¦r oƒ ¥lloi ªi toþi apoi veniþi la mine-acasã,
skhptoàcoi basilÁej ™m¦ prÕj dèmata kal¦ Ca voi curând sã-mi pregãtiþi ospãþul.
Eu tuturor de toate vã fac parte.
œrcesq', Ôfra xe‹non ™nˆ meg£roisi filšwmen:
Aºa demând vâslaºilor cei tineri. 55
mhdš tij ¢rne…sqw. kalšsasqe d qe‹on ¢oidÒn, Ceilalþi, fruntaºii purtãtori de sceptru,
DhmÒdokon: tù g£r ·a qeÕj perˆ dîken ¢oid¾n Veniþi la mine, la palat, în salã
Sã-l ospãtãm pe-acest strãin. Nici unul
45 tšrpein, ÓppV qumÕj ™potrÚnVsin ¢e…dein.”
Sã nu lipseascã. Ba ºi Demodocos,
ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto Dumnezeiescul cântãreþ, sã vie 60
skhptoàcoi: kÁrux d metóceto qe‹on ¢oidÒn. Poftit de voi, cãci muza-i dete darul
Sã cânte-aºa frumos ca nimeni altul,
koÚrw d krinqšnte dÚw kaˆ pent»konta
Sã desfãteze astfel pe oricine,
Când de la sine e pornit pe cântec.”
Aºa rostind, naintea lor purcese, 65
Urmarã purtãtorii cei de sceptru,
ªi-un crainic dupã cântãreþ se duse.
Iar cei aleºi, cincizeci ºi doi la numãr,
b»thn, æj ™kšleus', ™pˆ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio. Spre mal pornirã toþi dupã poruncã.
50 aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, ªi cum pe prundul mãrii se lãsarã, 70
Spre-adâncul apei lunecarã vasul,
nÁa mn o† ge mšlainan ¡lÕj bšnqosde œrussan, Catargul îndreptarã,-l împânzirã,
™n d' ƒstÒn t' ™t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV, Lopeþile legarã de curele
ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi Cu ºart pe rând, ºi-ntinserã vintrele.
ªi dupã ce spre larg oprirã vasul, 75
p£nta kat¦ mo‹ran: par¦ d' ƒst…a leuk¦ t£nussan. La curte s-au suit. Acolo-ndatã
55 Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan: aÙt¦r œpeita Pridvoarele ºi sãlile ºi-ograda
b£n ·' ‡men 'AlkinÒoio dafronoj ™j mšga dîma. Huiau de oameni strânºi, bãtrâni ºi tineri.
Iar craiul pentru masa tuturora
plÁnto d' ¥r' a‡qousa… te kaˆ ›rkea kaˆ dÒmoi ¢ndrîn Douãsprezece oi a pus sã-njunghe, 80
[¢gromšnwn: polloˆ d' ¥r' œsan, nšoi ºd palaio….] Opt vieri colþaþi ºi graºi ºi o pereche
to‹sin d' 'Alk…nooj duoka…deka mÁl' ƒšreusen, De boi chiloºi. Ei vitele jupirã,
Le pregãtirã bine ºi fãcurã
60 Ñktë d' ¢rgiÒdontaj Ûaj, dÚo d' e„l…podaj boàj: O masã de þi-era mai mare dragul.
toÝj dšron ¢mf… q' ›pon, tetÚkontÒ te da‹t' ™ratein»n. Sosi apoi ºi crainicul ºi-aduse 85
kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn, Pe scumpul cântãreþ, pe care muza
Nespus îl îndrãgise, dar îi dase
tÕn perˆ Moàs' ™f…lhse, d…dou d' ¢gaqÒn te kakÒn te:
ªi bun ºi rãu: vederea i-o luase
Ñfqalmîn mn ¥merse, d…dou d' ¹de‹an ¢oid»n. ªi-i dãruise-n schimb vrãjitul cântec.
65 tù d' ¥ra PontÒnooj qÁke qrÒnon ¢rgurÒhlon Pe el îl puse Pontonou sã ºadã 90
În mijlocul mesenilor pe scaun
mšssJ daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj:
Cu þinte de argint, proptit acolo
k¦d d' ™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian De stâlpu-nalt, ºi de cuier îi prinse
aÙtoà Øpr kefalÁj kaˆ ™pšfrade cersˆn ˜lšsqai Deasupra-i lira-i dulce sunãtoare
ªi-l dumiri cum poate s-o desprindã. 95
kÁrux: p¦r d' ™t…qei k£neon kal»n te tr£pezan,
Apropie de el ºi-o masã dalbã
70 p¦r d dšpaj o‡noio, pie‹n Óte qumÕj ¢nègoi. ªi un paner cu bunãtãþi ºi-o cupã,
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Ca el sã bea oricând avea plãcere.
Mesenii începurã-atunci sã umble
Cu mânile la masã ºi sã guste 100
Moàs' ¥r' ¢oidÕn ¢nÁken ¢eidšmenai klša ¢ndrîn, Bucatele ce stau în faþã gata.
Povãþuit de muzã cântãreþul,
Luându-ºi lira din cuier, se puse
Isprãvile vitejilor sã cânte. 105
o‡mhj, tÁj tÒt' ¥ra klšoj oÙranÕn eÙrÝn †kane, Înstrunã el atunci vestitul cântec,
75 ne‹koj 'OdussÁoj kaˆ Phledew 'AcilÁoj, De care merse vestea chiar în slavã,
Sfãdirea lui Ulise ºi Achile,
éj pote dhr…santo qeîn ™n daitˆ qale…V Cum ei cu vorbe grele se sfãdirã
™kp£glois' ™pšessin, ¥nax d' ¢ndrîn 'Agamšmnwn La un bogat ospãþ de sãrbãtoare, 110
ca‹re nÒJ, Ó t' ¥ristoi 'Acaiîn dhriÒwnto. Iar Agamemnon, fruntea vitejimii,
Se bucura cã se certau vitejii
ìj g£r oƒ cre…wn muq»sato Fo‹boj 'ApÒllwn Din fruntea oastei lui, cãci el într-asta
80 Puqo‹ ™n ºgaqšV, Óq' Øpšrbh l£non oÙdÕn Vedea-mplinit ce-Apollon îi menise
crhsÒmenoj. tÒte g£r ·a kul…ndeto p»matoj ¢rc¾ Proorocind în capiºtea-i din Pito, 115
Când el trecuse pragul sã-l întrebe,
Trws… te kaˆ Danao‹si DiÕj meg£lou di¦ boul£j. Fiind pe-atunci aproape începutul
taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj Rãzboiului dintre ahei ºi Troia
porfÚreon mšga f©roj ˜lën cersˆ stibarÍsi Cu vrerea preaputernicului Joe.
Povestea asta o cânta slãvitul 120
85 k¦k kefalÁj e‡russe, k£luye d kal¦ prÒswpa: Mãestru cântãreþ, iar el, Ulise,
a‡deto g¦r Fa…hkaj Øp' ÑfrÚsi d£krua le…bwn. Cu-a lui vânjoase mâni luându-ºi straiul
Ã toi Óte l»xeien ¢e…dwn qe‹oj ¢oidÒj, Cel lung ºi porfiriu, pe cap ºi-l trase
ªi-acoperi aºa frumoasa-i faþã.
d£kru' Ñmorx£menoj kefalÁj ¥po f©roj ›leske
Se ruºina de oameni, sã nu-l vadã 125
kaˆ dšpaj ¢mfikÚpellon ˜lën spe…saske qeo‹sin: Cum lacrimile-i picurau din gene.
90 aÙt¦r Ót' ÿ ¥rcoito kaˆ ÑtrÚneian ¢e…dein Dar cum oprea cântarea-i cântãreþul,
El se ºtergea de plâns, lua veºmântul
Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ™peˆ tšrpont' ™pšessin,
De peste cap ºi ridicând potirul
ÿ 'OduseÝj kat¦ kr©ta kaluy£menoj go£asken. Cu douã toarte, începea sã-nchine 130
œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn, La zei. Iar când pornea din nou sã cânte
Iubitul cântãreþ dupã îndemnul
'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen
Mai-marilor cei desfãtaþi de cântec,
95 ¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen. ªi-acoperea din nou Ulise capul
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: ªi-nduioºat se tânguia cu jale. 135
Ci nimenea nu prepunea cã plânge,
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej:
Doar craiul luã seama ºi-nþelese,
Cãci auzea cum el ofta din suflet,
De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise
Feacilor cei iubitori de vâsle: 140
„Luaþi aminte, voi fruntaºi ºi sfetnici.
Destul avurãm parte deopotrivã
½dh mn daitÕj kekor»meqa qumÕn ™shj De masã ºi de cântecul din lirã,
fÒrmiggÒj q', ¿ daitˆ sun»orÒj ™sti qale…V: Însoþitorul meselor bogate.
Ieºind acum sã ne-ncercãm puterea 145
100 nàn d' ™xšlqwmen kaˆ ¢šqlwn peirhqîmen La jocuri de tot felul, ca strãinul
p£ntwn, éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin La-ntoarcerea-i sã poatã spune-acasã
o‡kade nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn Prietenilor lui ce mult întrecem
Pe alþii când e vorba de trei jocuri:
pÚx te palaimosÚnV te kaˆ ¤lmasin ºd pÒdessin.” De trântã, ºi de salt ºi de-alergare.” 150
ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto. Aºa grãind, pãºi nainte craiul,
105 k¦d d' ™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian, Ceilalþi urmarã-ndatã dupã dânsul.
Iar crainicul în cui lãuta prinse,
DhmodÒkou d' ›le ce‹ra kaˆ œxagen ™k meg£roio Apoi luã pe Demodoc de mânã,
kÁrux: Ãrce d tù aÙt¾n ÐdÕn ¼n per oƒ ¥lloi Din salã-l scoase ºi-l porni pe calea 155
Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ¢šqlia qaumanšontej. Pe unde-o apucaserã fruntaºii

Feacilor sã stea privind la jocuri.
b¦n d' ‡men e„j ¢gor»n, ¤ma d' ›speto poulÝj Ómiloj, Sosirã ei la locul de-adunare,
110 mur…oi: ¨n d' †stanto nšoi pollo… te kaˆ ™sqlo…. Venirã mulþi, roia pe câmp norodul.
ðrto mn 'AkrÒneèj te kaˆ 'WkÚaloj kaˆ 'ElatreÝj Voinici se ridicarã o grãmadã, 160
Stau gata Elatreu ºi Acroneos
NauteÚj te PrumneÚj te kaˆ 'Agc…aloj kaˆ 'EretmeÝj
ªi Ochial, Nauteu ºi Anhialos
PonteÚj te PrJreÚj te, QÒwn 'Anabhs…neèj te Ponteu ºi Eretmeu, Proneu ºi Tòon,
'Amf…alÒj q', uƒÕj Polun»ou Tekton…dao: Primneu ºi Anabesineu ºi fiul
Lui Polineu cu numele-Amfialos 165
115 ¨n d kaˆ EÙrÚaloj, brotoloigù soj ”Arh,
Tectonianul. Gata-i ºi potriva
Naubol…dhj, Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te Urgelnicului Marte, Evrialos,
p£ntwn Fai»kwn met' ¢mÚmona Laod£manta. ªi Naubolide cel întâi de mare
ªi falnic între toþi locuitorii
¨n d' œstan tre‹j pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio,
Feaci dupã slãvitul Laodamas. 170
Laod£maj q' “AliÒj te kaˆ ¢nt…qeoj KlutÒnhoj. ªi trei feciori de-ai craiului sãrirã,
120 oƒ d' Ã toi prîton mn ™peir»santo pÒdessi: Dumnezeiescul Clitoneu ºi Haliu
Pe lângã Laodamas pomenitul.
to‹si d' ¢pÕ nÚsshj tštato drÒmoj: oƒ d' ¤ma p£ntej
Ei la-nceput din fugã se-ntrecurã.
karpal…mwj ™pštonto kon…ontej ped…oio. De la un semn le sta nainte drumul 175
tîn d qšein Ôc' ¥ristoj œhn KlutÒnhoj ¢mÚmwn: Tipsie-ntins. Deodatã ei cu toþii
Se repezirã-nspulberând câmpia.
Ósson t' ™n neiù oâron pšlei ¹miÒnoin,
Mai bun alergãtor era-ntre dânºii
Mãreþul Clitoneu. Cât e de lungã
125 tÒsson Øpekproqšwn laoÝj †keq', oƒ d' ™l…ponto. O brazdã trasã de un mul când arã, 180
oƒ d palaimosÚnhj ¢legeinÁj peir»santo: Atât a mers naintea lor ºi dânsul.

Apoi se întrecurã ºi la trânta
tÍ d' aât' EÙrÚaloj ¢peka…nuto p£ntaj ¢r…stouj. Cea trudnicã, ºi-i dovedi trântindu-i
¤lmati d' 'Amf…aloj p£ntwn proferšstatoj Ãen: La luptã Evrial pe toþi aleºii,
d…skJ d' aâ p£ntwn polÝ fšrtatoj Ãen 'ElatreÚj, Iar Amfial bãtu la sãriturã. 185
Mai bun trãgaci fu Elatreu cu discul,
130 pÝx d' aâ Laod£maj, ¢gaqÕj p£j 'AlkinÒoio. Dar la ghiontit îi covârºi feciorul
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhsan fršn' ¢šqloij, Lui Alcinou, voinicul Laodamas.
to‹s' ¥ra Laod£maj metšfh, p£j 'AlkinÒoio: Iar dupã ce cu toþii petrecurã
Înveselindu-ºi inima la jocuri, 190
„deàte, f…loi, tÕn xe‹non ™rèmeqa, e‡ tin' ¥eqlon Tovarãºilor zise Laodamas:
odš te kaˆ ded£hke: fu»n ge mn oÙ kakÒj ™sti, „Veniþi, prieteni, sã-ntrebãm strãinul,
135 mhroÚj te kn»maj te kaˆ ¥mfw ce‹raj Ûperqen De ºtie ºi-a-nvãþat vreun joc ºi dânsul,
Cã uite ce legat e la fãpturã,
aÙcšna te stibarÕn mšga te sqšnoj: oÙdš ti ¼bhj Ce ºolduri ºi ce pulpi, ce mâni ºi braþe 195
deÚetai, ¢ll¦ kako‹si sunšrrhktai polšessin. ªi ce vânjos cerbice ºi ce spate
oÙ g¦r ™gè gš t… fhmi kakèteron ¥llo qal£sshj ªi zdravãn piept! El nu-i bãtrân, e numai
Fãrmat de cazne multe, cãci nimica
¥ndra ge sugceàai, e„ kaˆ m£la karterÕj e‡h.”
Mai groaznic decât marea! Cât de tare
140 tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te: Sã fii, te zdrumecã.” Iar Evrialos 200
„Laod£man, m£la toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipej. Rãspunse: „Bine spui, tu, Laodamas.
Dar du-te de-l pofteºte sã ia parte”.
aÙtÕj nàn prok£lessai „ën kaˆ pšfrade màqon.”
Cum l-auzi, se duse Laodamas
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ¢gaqÕj p£j 'AlkinÒoio, ªi-i zise-aºa: „Strãine taicã, vino
stÁ ·' ™j mšsson „ën kaˆ 'OdussÁa prosšeipe: ªi tu cu noi ca sã te baþi la jocuri, 205
De-i fi deprins ceva. Dar mi se pare
145 „deàr' ¥ge kaˆ sÚ, xe‹ne p£ter, pe…rhsai ¢šqlwn,
Cã te pricepi. Doar cinstea cea mai mare
e‡ tin£ pou ded£hkaj: œoike dš s' ‡dmen ¢šqlouj. A omului în viaþã vine numai
oÙ mn g¦r me‹zon klšoj ¢nšroj, Ôfra ken Ïsin, Din tot ce-i poate mâna ºi piciorul.
Deci hai la joc ºi grijile-þi alungã, 210
À Ó ti poss…n te ·šxV kaˆ cersˆn ˜Ísin.
Cã nu s-amânã mult cãlãtoria-þi.
¢ll' ¥ge pe…rhsai, skšdason d' ¢pÕ k»dea qumoà: Þi-i trasã doar corabia pe mare
150 soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai, ¢ll£ toi ½dh ªi soþii tãi sunt gata ºi te-adastã”.
Ulise-aºa-i rãspunse: „Laodamas,
nhàj te kate…rustai kaˆ ™partšej e„sˆn ˜ta‹roi.”
„Laod£man, t… me taàta keleÚete kertomšontej; Ce mã siliþi ºi mã-mboldiþi pe mine? 215
k»de£ moi kaˆ m©llon ™nˆ fresˆn ½ per ¥eqloi, De joc îmi arde mie, când m-apasã
Atâtea griji, în urm-atâtor patimi
155 Öj prˆn mn m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa, ªi trude ce-am trudit? Eu stau alãturi
nàn d meq' ØmetšrV ¢gorÍ nÒstoio cat…zwn De voi în adunare-aci, dar dorul
Âmai, lissÒmenoj basilÁ£ te p£nta te dÁmon.” Ce-n mine port mã cere-acum acasã, 220
ªi rog de-aceea craiul ºi poporul.”
tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto ne…kesš t' ¥nthn: Dar Evrialos se rãsti la dânsul:
„oÙ g£r s' oÙdš, xe‹ne, da»moni fwtˆ ™skw „Ba nici nu pari, strãine, tu, un meºter
160 ¥qlwn, oŒ£ te poll¦ met' ¢nqrèpoisi pšlontai, La felurite jocuri ce se joacã
De oameni dupã datinã strãveche, 225
¢ll¦ tù, Ój q' ¤ma nh polukl»di qam…zwn, Te-asemeni cu un om din rândul celor
¢rcÕj naut£wn, o† te prhktÁrej œasi, Ce umblã prin corabie în capul
fÒrtou te mn»mwn kaˆ ™p…skopoj Ïsin Ðda…wn Vâslaºilor neguþãtori pe mare,
Un om ce þine seama la-ncãrcatul
kerdšwn q' ¡rpalšwn: oÙd' ¢qlhtÁri œoikaj.” Corãbiei, un pãzitor de mãrfuri 230
165 tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: ªi bunuri ºterpelite de la alþii.
„xe‹n', oÙ kalÕn œeipej: ¢tasq£lJ ¢ndrˆ œoikaj. N-ai mutrã tu de luptãtor la jocuri.”
Horþiº privind la el, grãi Ulise:
oÛtwj oÙ p£ntessi qeoˆ car…enta didoàsin
„Nu ºade bine ce spui tu. Se cheamã
¢ndr£sin, oÜte fu¾n oÜt' ¨r fršnaj oÜt' ¢gorhtÚn. Cã eºti nechibzuit. Dar vezi cã zeii 235
¥lloj mn g¦r edoj ¢kidnÒteroj pšlei ¢n»r, Nu-i dãruie pe toþi cu-aceleaºi daruri
La vorbã, la fãpturã ºi la minte.
170 ¢ll¦ qeÕj morf¾n œpesi stšfei: oƒ dš t' ™j aÙtÕn
La-nfãþiºare unu-i mai becisnic,
terpÒmenoi leÚssousin, Ð d' ¢sfalšwj ¢goreÚei, Dar e împodobit cu darul vorbei,
a„do‹ meilic…V, met¦ d pršpei ¢gromšnoisin, ªi toþi privesc la dânsul cu plãcere 240
Când el nestingherit le cuvânteazã
™rcÒmenon d' ¢n¦ ¥stu qeÕn ìj e„sorÒwsin.
Frumos ºi c-o smerenie plãcutã.
¥lloj d' aâ edoj mn ¢l…gkioj ¢qan£toisin, În adunãri se bucurã de vazã
175 ¢ll' oÜ oƒ c£rij ¢mfˆ peristšfetai ™pšessin, ªi ca un zeu e-ntâmpinat pe uliþi,
Iar altul, chiar dacã-i chipos ca zeii, 245
æj kaˆ soˆ edoj mn ¢riprepšj, oÙdš ken ¥llwj
Dar n-are haz ºi nadã la vorbire.
oÙd qeÕj teÚxeie, nÒon d' ¢pofèliÒj ™ssi. Aºa ºi tu, eºti falnic la privire,
êrin£j moi qumÕn ™nˆ st»qessi f…loisin ªi nici un zeu n-ar fi putut trupeºte
Mai mândru sã te-nchipuie pe tine,
Dar ce folos cã n-ai temei la minte. 250
M-ai supãrat vorbind cum nu se cade.
e„pën oÙ kat¦ kÒsmon: ™gë d' oÙ nÁj ¢šqlwn, Eu nu-s de fel nepriceput la jocuri
180 æj sÚ ge muqe‹ai, ¢ll' ™n prètoisin Ñw Cum mã defaimi, ci printre cãpetenii
Socot c-am stat de-a pururi câtã vreme
œmmenai, Ôfr' ¼bV te pepo…qea cers… t' ™mÍsi. Mã bizuiam în vlaga tinereþii 255
nàn d' œcomai kakÒthti kaˆ ¥lgesi: poll¦ g¦r œtlhn, ªi-n vârtoºia celor douã braþe.
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn. Dar azi m-au ros nevoile ºi-amarul,
Am pãtimit doar mult, am dus rãzboaie
¢ll¦ kaˆ ïj, kak¦ poll¦ paqèn, peir»som' ¢šqlwn: ªi-am rãzbãtut amarnicele valuri.
185 qumodak¾j g¦r màqoj: ™pètrunaj dš me e„pèn.” Dar ºi aºa cum sunt, bãtut de soartã, 260
Ã ·a, kaˆ aÙtù f£rei ¢naxaj l£be d…skon Mã pun cu voi, cãci m-ai rãnit la suflet
ªi m-ai urnit cu vorba ta deºartã.”
me…zona kaˆ p£ceton, stibarèteron oÙk Ñl…gon per Cum zise, chiar cu straiul pus pe dânsul,
À o†J Fa…hkej ™d…skeon ¢ll»loisi. Luã un disc mai rotofei, mai zdravãn
tÒn ·a peristršyaj Âke stibarÁj ¢pÕ ceirÒj: Ca rotocolul ce-aruncau feacii, 265
ªi-l azvârli cu brânca lui rotindu-l.
190 bÒmbhsen d l…qoj: kat¦ d' œpthxan potˆ ga…V ªi piatra vâjâi. Se pitularã
Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej, Deodatã la pãmânt buimaci cu toþii
l©oj ØpÕ ·ipÁj: Ð d' Øpšrptato s»mata p£ntwn, De repejunea pietrei. Bolovanul
Zburând uºor din mâna lui ajunse 270
·…mfa qšwn ¢pÕ ceirÒj: œqhke d tšrmat' 'Aq»nh
Departe peste þinta tuturora.
¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Un semn acolo-i însemna Minerva
195 „ka… k' ¢laÒj toi, xe‹ne, diakr…neie tÕ sÁma Întruchipatã ca un om ºi zise:
„Þi-ar dibui ºi-un orb, strãine, semnul
¢mfafÒwn, ™peˆ oÜ ti memigmšnon ™stˆn Ðm…lJ,
De mine pus, cãci el se osebeºte 275
¢ll¦ polÝ prîton. sÝ d q£rsei tÒnde g' ¥eqlon: De toate celelalte ºi e-ntâiul,
oÜ tij Fai»kwn tÒn g' †xetai oÙd' Øper»sei.” Cu mult nainte. Fii dar tu pe pace
Mãcar în acest joc. Nu poate nimeni
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
Într-asta sã te-ajungã ori sã batã.”
200 ca…rwn oÛnec' ˜ta‹ron ™nhša leàss' ™n ¢gîni. Cum auzi, se-nviorã Ulise, 280
kaˆ tÒte koufÒteron metefènee Fai»kessi: Se bucurã cã vede-n adunare

Un soþ mai bun, prietenos cu dânsul.
„toàton nàn ¢f…kesqe, nšoi: t£ca d' Ûsteron ¥llon
De-aceea ºi grãi mai cu nãdejde
¼sein À tossoàton Ñomai À œti m£sson. Feacilor: „Ajungeþi-m-acuma,
tîn d' ¥llwn Ótina krad…h qumÒj te keleÚei, Flãcãilor. Eu pot sã bat îndatã 285
Din nou cu piatra, s-o reped pe-atâta
205 deàr' ¥ge peirhq»tw, ™pe… m' ™colèsate l…hn,
Ori încã mai departe. Ba pofteascã
ªi toþi ceilalþi, oricine vrea ºi-i gata
À pÝx º p£lV À kaˆ pos…n, oÜ ti mega…rw, La orice joc cu mine sã se puie,

p£ntwn Fai»kwn pl»n g' aÙtoà Laod£mantoj. Cãci prea m-aþi îndârjit. Mã pot întrece 290
Cu trânta ºi la ghionturi ºi la fugã
xe‹noj g£r moi Ód' ™st…: t…j ¨n filšonti m£coito; Cu toþi feacii, nu resping pe nimeni,
¥frwn d¾ ke‹nÒj ge kaˆ oÙtidanÕj pšlei ¢n»r, Afarã doar de unul Laodamas,
210 Ój tij xeinodÒkJ œrida profšrhtai ¢šqlwn Cãci el mi-e gazdã. Cine doar s-ar pune
La-ntrecere cu gazda-i? I-un zãnatic 295
d»mJ ™n ¢llodapù: ›o d' aÙtoà p£nta koloÚei. ªi de nimic oricine-ar sta sã lupte
tîn d' ¥llwn oÜ pšr tin' ¢na…nomai oÙd' ¢qer…zw, Cu cel care-l primeºte ca pe-un oaspe
¢ll' ™qšlw ‡dmen kaˆ peirhq»menai ¥nthn. Pe un pãmânt strãin. Pãcãtuieºte
În tot ce-are mai sfânt. Dar nu þiu seamã
p£nta g¦r oÙ kakÒj e„mi, met' ¢ndr£sin Óssoi ¥eqloi: De ceialalþi ºi nu mã dau în lãturi, 300
215 eâ mn tÒxon oda ™äxoon ¢mfaf£asqai: Ci vreau pe ei sã-i cerc în luptã dreaptã,
prîtÒj k' ¥ndra b£loimi ÑsteÚsaj ™n Ðm…lJ Cã-n harþele bãrbaþilor eu nu sunt
Cu totul slab. Sunt meºter sã port arcul
¢ndrîn dusmenšwn, e„ kaˆ m£la polloˆ ˜ta‹roi Cel lustruit ºi aº putea întâiul
¥gci parasta‹en kaˆ toxazo…ato fwtîn. Sã nemeresc ochind cu el în gloata 305
ooj d» me Filokt»thj ¢peka…nuto tÒxJ Vrãjmaºilor, oricât de mulþi tovarãºi

Mi-ar sta pe-alãturi gata sã-i sãgete.
220 d»mJ œni Trèwn, Óte toxazo…meq' 'Acaio…:
Doar Filoctet mã întrecea cu arcul
tîn d' ¥llwn ™mš fhmi polÝ proferšsteron enai, Când noi aheii sãgetam la Troia.
Óssoi nàn broto… e„sin ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej. Pe toþi ceilalþi ce mai trãiesc pe lume 310
Pot zice cã-i lãsam cu mult în urmã.
¢ndr£si d protšroisin ™rizšmen oÙk ™qel»sw,
Doar cu vitejii de nainte vreme
oÜq' `HraklÁ oÜt' EÙrÚtJ O„caliÁ, Eu nu mã-ncumetam, ca bunãoarã
225 o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ™r…zeskon perˆ tÒxwn. Cu Ercul, cu Evrit Euhalianul.
Ei se luau în arcuri ºi cu zeii, 315
tî ·a kaˆ ay' œqanen mšgaj EÜrutoj oÙd' ™pˆ gÁraj
Drept care ºi muri Evrit cel mare
†ket' ™nˆ meg£roisi: colws£menoj g¦r 'ApÒllwn ªi nu-l ajunse acasã bãtrâneþea,
œktanen, oÛnek£ min prokal…zeto tox£zesqai. Apollon îl ucise de mânie
Cã-l tot stârnea la întrecut cu arcul.
dourˆ d' ¢kont…zw Óson oÙk ¥lloj tij Ñstù.
Cu lancea bat departe cât un altul 320
230 o‡oisin de…doika posˆn m» t…j me paršlqV Nu poate cu sãgeata. Mã tem numai
Fai»kwn: l…hn g¦r ¢eikel…wj ™dam£sqhn Sã nu mã-ntreacã vrunul din picioare,
Cãci m-am spetit grozav hârºit de valuri
kÚmasin ™n pollo‹s', ™peˆ oÙ komid¾ kat¦ nÁa
ªi nici n-aveam mereu în vas merinde,
Ãen ™phetanÒj: tî moi f…la gu‹a lšluntai.” De-aceea ºi genunchii îmi slãbirã.” 325
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ: Aºa el le vorbi. Ceilalþi cu toþii
235 'Alk…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe: Tãcurã molcom. Numai craiul zise:
„Strãine, tare ne-ai plãcut cu vorba.
„xe‹n', ™peˆ oÙk ¢c£rista meq' ¹m‹n taàt' ¢goreÚeij, Tu vrei s-araþi a ta destoinicie,
¢ll' ™qšleij ¢ret¾n s¾n fainšmen, ¼ toi Ñphde‹, Fiind jignit de-aceasta-n faþa lumii. 330
cwÒmenoj, Óti s' oátoj ¢n¾r ™n ¢gîni parast¦j Cu tine însã nu se poate prinde
În vrednicie nici un om cuminte;
ne…kesen, æj ¨n s¾n ¢ret¾n brotÕj oÜ tij Ônoito, Ascult-acum sã-þi spun ºi eu din parte-mi,
240 Ój tij ™p…staito Îsi fresˆn ¥rtia b£zein: Ca tu când vei petrece odat-acasã
¢ll' ¥ge nàn ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra kaˆ ¥llJ La masa ta cu fiii, cu nevasta, 335
Aminte sã-þi aduci, sã spui ºi altor
e‡pVj ¹rèwn, Óte ken so‹s' ™n meg£roisi Viteji pe-acolo, care ni-i puterea
dainÚV par¦ sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ so‹si tškessin, ªi ce ni-i dat de Dumnezeu sã facem
¹metšrhj ¢retÁj memnhmšnoj, oŒa kaˆ ¹m‹n Mereu din moºi-strãmoºi. Nu stãm în frunte
La greul joc al ghiontului ºi-al trântei, 340
245 ZeÝj ™pˆ œrga t…qhsi diamperj ™x œti patrîn. Dar suntem alergaci ºi la corãbii
oÙ g¦r pugm£coi e„mn ¢mÚmonej oÙd palaista…, Neîntrecuþi. Ne plac întotdeauna
¢ll¦ posˆ kraipnîj qšomen kaˆ nhusˆn ¥ristoi, Benchetuirea, cântecul ºi hora
ªi schimb de haine, calde bãi ºi patul.
a„eˆ d' ¹m‹n da…j te f…lh k…qar…j te coro… te
Voi jucãuºi feaci, mândria horei, 345
e†mat£ t' ™xhmoib¦ loetr£ te qerm¦ kaˆ eÙna…. Jucaþi ca sã vã vad-acum strãinul
250 ¢ll' ¥ge, Fai»kwn bht£rmonej Óssoi ¥ristoi, ªi-ntors acasã, la ai lui sã spuie
Cã batem noi aºa de mult pe alþii
pa…sate, éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin,
La cântece, la joc ºi-n alergare
o‡kade nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn Ca ºi la cârmuitul de corãbii. 350
nautil…V kaˆ possˆ kaˆ Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ. S-aducã iute cineva lãuta
Lui Demodoc de-acasã de la mine.”
DhmodÒkJ dš tij aya kiën fÒrmigga l…geian
Aºa demândã Alcinou slãvitul,
255 o„sštw, ¼ pou ke‹tai ™n ¹metšroisi dÒmoisin.” ªi crainicul porneºte ca s-aducã
ìj œfat' 'Alk…nooj qeoe…keloj, ðrto d kÁrux Lãuta covãþitã de la curte. 355
Se scoalã ºi cei nouã-aleºi de obºte.
o‡swn fÒrmigga glafur¾n dÒmou ™k basilÁoj.
Judecãtori ce pun la cale bunã
a„sumnÁtai d kritoˆ ™nnša p£ntej ¢nšstan, ªi-orânduiesc bãteliºtea ºi jocul,
d»mioi, o‰ kat' ¢gîna ™å pr»sseskon ›kasta, Fãcurã neted ºi lãrgirã locul
De horã ºi de-ntrecere-ntre dânºii. 360
260 le…hnan d corÒn, kalÕn d' eÜrunan ¢gîna.
ªi crainicul veni ºi-aduse lira
kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqe fšrwn fÒrmigga l…geian
DhmodÒkJ: Ð d' œpeita k…' ™j mšson: ¢mfˆ d koàroi Lui Demodoc, iar el ieºi la mijloc,
prwqÁbai †stanto, da»monej Ñrchqmo‹o, ªi-n jurul lui se-ncinserã feciorii,
A tinereþii floare, jucãuºii,
pšplhgon d corÕn qe‹on pos…n. aÙt¦r 'OdusseÝj ªi începurã-a tropãi din talpã 365
265 marmarug¦j qhe‹to podîn, qaÚmaze d qumù. ªi-a frãmânta pãmântul de la horã.
aÙt¦r Ð form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein Cãta la ei Ulise cum se saltã
ªi scapãrã picioarele sub dânºii.
¢mf' ”Areoj filÒthtoj ™ãstef£nou t' 'Afrod…thj, ªi-n sine se tot minuna privindu-i.
æj t¦ prît' ™m…ghsan ™n `Hfa…stoio dÒmoisi Iar Demodoc porni apoi sã cânte 370
l£qrV: poll¦ d dîke, lšcoj d' Éscune kaˆ eÙn¾n Cu lira lui cântare minunatã
De dragoste-ntre Venera ºi Marte.
270 `Hfa…stoio ¥naktoj. ¥far dš oƒ ¥ggeloj Ãlqen Cum ei întâi pe-ascuns se întâlnirã
“Hlioj, Ó sf' ™nÒhse migazomšnouj filÒthti. În casa lui Vulcan ºi se iubirã.
“Hfaistoj d' æj oân qumalgša màqon ¥kouse, Iar Marte-i dete daruri o mulþime 375
ªi necinsti el patul ºi-aºternutul
bÁ ·' ‡men ™j calkeîna, kak¦ fresˆ bussodomeÚwn: Beteagului Vulcan stãpânitorul.
™n d' œqet' ¢kmoqštJ mšgan ¥kmona, kÒpte d desmoÝj Dar Soarele-i zãri la drãgostire
275 ¢rr»ktouj ¢lÚtouj, Ôfr' œmpedon aâqi mšnoien. ªi-ndatã lui Vulcan îi da de ºtire.
El, cum aude vestea otrãvitã, 380
aÙt¦r ™peˆ d¾ teàxe dÒlon kecolwmšnoj ”Arei,
Ca meºter faur intrã-n fierãrie.
bÁ ·' ‡men ™j q£lamon, Óqi oƒ f…la dšmnia ke‹to: Cloceºte-un gând amar de rãzbunare,
¢mfˆ d' ¥r' ˜rm‹sin cše dšsmata kÚklJ ¡p£ntV, Pe trunchi îºi pune marea nicovalã
ªi bate cu ciocanul, face lanþuri
poll¦ d kaˆ kaqÚperqe melaqrÒfin ™xekšcunto,
Ce nu se rup ºi nu se pot desface, 385
280 ºät' ¢r£cnia lept£: t£ g' oÜ kš tij oÙd ‡doito, Ca, tot ce prind, în veci sã nu desprindã
oÙd qeîn mak£rwn: perˆ g¦r dolÒenta tštukto. ªi dupã ce îºi fãureºte cursa,
Turbat pe Marte, în iatac se duce,
aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta dÒlon perˆ dšmnia ceàen,
Pe unde-ºi are patul ºi-aºternutul.
Picioarele de pat le împresoarã 390
Jur împrejur cu legãturi le leagã
ªi altele mai prinde pe deasupra,
Aninã de tavan reþea mãruntã,
Subþire-ntocmai ca pãienjeniºul,
De nici un om n-ar fi putut zãri-o 395
ªi nici un zeu, cu-atâta isteþime
O fãurise el reþeaua toatã.
Iar dupã ce la pat ºi-ntinse mreaja,
e‡sat' ‡men ™j LÁmnon, ™ãkt…menon ptol…eqron, Se prefãcu cã pleacã-apoi spre Lemnos,

¼ oƒ gai£wn polÝ filt£th ™stˆn ¡pasšwn. Cetatea-ntemeiatã cu tãrie 400
ªi þara lui din toate cea mai dragã.
285 oÙd' ¢laÕj skopi¾n ece crus»nioj ”Arhj, Dar zeul Marte nu veghea zadarnic.
æj ‡den “Hfaiston klutotšcnhn nÒsfi kiÒnta: Deci cum vãzu cã el se depãrtase,
bÁ d' ‡menai prÕj dîma periklutoà `Hfa…stoio, Se duse-n casã la vestitul faur,
Nu mai putea de dragul Citereii, 405
„canÒwn filÒthtoj ™ãstef£nou Kuqere…hj. De Venera cea falnic-înstematã.
¹ d nšon par¦ patrÕj ™risqenšoj Kron…wnoj Abia venise zâna de la Joe,
290 ™rcomšnh kat' ¥r' ›zeq': Ð d' e‡sw dèmatoj Éei Puternicul ei tatã, ºi ºezuse
Pe scaun în iatac, ºi iatã Marte
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Se furiºã ºi-o apucã de mânã 410
„deàro, f…lh, lšktronde, trape…omen eÙnhqšnte: ªi începu s-o-mbie: „Vino, dragã,
oÙ g¦r œq' “Hfaistoj metad»mioj, ¢ll£ pou ½dh Sã ne culcãm în pat ºi sã petrecem,
Cãci nu mai este soþul tãu acasã;
o‡cetai ™j LÁmnon met¦ S…ntiaj ¢griofènouj.” E dus acuma undeva la Lemnos,
295 ìj f£to, tÍ d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai. La sintienii cei cu grai sãlbatic”. 415
të d' ™j dšmnia b£nte katšdraqon: ¢mfˆ d desmoˆ ªi ea gãsi plãcere sã se culce.

Ei se suirã-n pat ºi se culcarã.
tecn»entej œcunto polÚfronoj `Hfa…stoio,
Dar iatã dimprejur cã se lãsarã
oÙdš ti kinÁsai melšwn Ãn oÙd' ¢nae‹rai. Reþelele cu meºteºug ascunse
kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ó t' oÙkšti fukt¦ pšlonto. Deasupra lor, de nu puteau sã miºte 420
Nici sã ridice braþul ºi piciorul.
300 ¢gc…molon dš sf' Ãlqe periklutÕj ¢mfigu»eij,
Vãzurã dar cã nu mai pot sã scape.
aâtij Øpostršyaj prˆn L»mnou ga‹an ƒkšsqai: Atunci se înturnã slãvitul meºter
'Hšlioj g£r oƒ skopi¾n œcen epš te màqon. Nainte de-a se coborî la Lemnos,
Cãci Soarele-i pândi ºi-i spuse-ndatã. 425
[bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj Ãtor:]
Adânc mâhnit la curtea lui se duse,
œsth d' ™n proqÚroisi, cÒloj dš min ¥grioj Èrei: De ciudã capiu stete el în tindã,
305 smerdalšon d' ™bÒhse gšgwnš te p©si qeo‹si: Þipã vârtos, chemã pe zei ºi zise:
„Pãrinte Joe, zeilor cu toþii,
„Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej,
Veniþi încoace sã vedeþi cu ochii 430
deàq', †na œrg' ¢gšlasta kaˆ oÙk ™pieikt¦ ‡dhsqe, Cum Venera-ºi tot bate joc de mine,
æj ™m cwlÕn ™Ònta DiÕj qug£thr 'Afrod…th Cãci eu sunt ºchiop, se dã fãrã ruºine
În dragoste cu urgisitul Marte,
a„n ¢tim£zei, filšei d' ¢dhlon ”Arha,
Cã e chipos ºi sprinten de picioare,
310 oÛnec' Ð mn kalÒj te kaˆ ¢rt…poj, aÙt¦r ™gè ge Iar eu beteag. Dar cine mi-e de vinã? 435
ºpedanÕj genÒmhn: ¢t¦r oÜ t… moi a‡tioj ¥lloj, Cei doi pãrinþi ai mei ºi nimeni altul.
¢ll¦ tokÁe dÚw, të m¾ ge…nasqai Ôfellon. Sã nu mã fi nãscut era mai bine!
Ian uite cum în patu-mi se culcarã!
¢ll' Ôyesq', †na tè ge kaqeÚdeton ™n filÒthti, În patul meu se drãgostesc miºeii!
e„j ™m¦ dšmnia b£ntej: ™gë d' ÐrÒwn ¢k£chmai. ªi eu sã-i vãd în faþã-mi ºi sã sufãr. 440
315 oÙ mšn sfeaj œt' œolpa m…nunq£ ge keišmen oÛtw, Dar nu cred eu sã le mai deie mâna
Sã stea mãcar o clip-aºa-mpreunã,
kaˆ m£la per filšonte: t£c' oÙk ™qel»seton ¥mfw Oricât ar fi iubirea lor de mare.
eÛdein: ¢ll£ sfwe dÒloj kaˆ desmÕj ™rÚxei, Lehamite de pat o sã le fie,
e„j Ó kš moi m£la p£nta pat¾r ¢podùsin œedna, Cãci am sã-i þin tot astfel în robie 445
Sub lanþul meu pânã ce tata socru
Óssa oƒ ™ggu£lixa kunèpidoj e†neka koÚrhj, Sã-mi napoieze pe de-a-ntregul zestrea
320 oÛnek£ oƒ kal¾ qug£thr, ¢t¦r oÙk ™cšqumoj.” Ce datu-i-am pe fata-i cea sfruntatã,
ìj œfaq', oƒ d' ¢gšronto qeoˆ potˆ calkobatj dî: Cãci ea-i frumoasã, dar e desfrânatã.”
Aºa striga, ºi zeii s-adunarã 450
Ãlqe Poseid£wn gai»ocoj, Ãlq' ™rioÚnhj În casa-i pardositã cu aramã.
Èrme…aj, Ãlqen d ¥nax ˜k£ergoj 'ApÒllwn. Veni Neptun ce-mpresurã pãmântul,
qhlÚterai d qeaˆ mšnon a„dÒ o‡koi ˜k£sth. Veni ºi Hermes, darnic în foloase,
Veni ºi-Apollon lung-sãgetãtorul.
325 œstan d' ™n proqÚroisi qeo…, dwtÁrej ˜£wn:
Zeiþele, mai gingaºe din fire, 455
¥sbestoj d' ¥r' ™nîrto gšlwj mak£ressi qeo‹si Rãmaserã pe-acasã de ruºine.
tšcnaj e„sorÒwsi polÚfronoj `Hfa…stoio. La uºa lui Vulcan stãturã zeii
Cei dãtãtori de bunuri ºi-ncepurã
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon:
Sã râdã-n hohot lung privind la cursa
„oÙk ¢ret´ kak¦ œrga: kic£nei toi bradÝj çkÚn, Ce le urzise faurul cuminte. 460
330 æj kaˆ nàn “Hfaistoj ™ën bradÝj eŒlen ”Arha, ªi-aºa ziceau de-aproape laolaltã:
„La capãt bun nu duce mârºãvia.
çkÚtatÒn per ™Ònta qeîn, o‰ ”Olumpon œcousi,
Cum cel greoi ajunge pe cel iute!
cwlÕj ™èn, tšcnVsi: tÕ kaˆ moic£gri' Ñfšllei.” Aºa Vulcan, cu toatã-ncetineala-i,
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Mãcar cã-i ºchiop, dar el cu meºteºugul 465
Îl mrejui pe zeul cel mai sprinten
ÈrmÁn d prosšeipen ¥nax DiÕj uƒÕj 'ApÒllwn:
Din tot Olimpul ºi plãteºte Marte
335 „Èrme…a DiÕj uƒš, di£ktore, dîtor ˜£wn, De-acum a preacurviei ºugubinã.”
Ã ·£ ken ™n desmo‹s' ™qšloij kratero‹si piesqeˆj Aºa ei laolaltã-au cuvântat. Iar fiul
Lui Joe, Apollon, întreba pe Hermes: 470
„Tu, olãcare, darnice de bunuri,
N-ai vrea aºa, încãtuºat în lanþuri,
eÛdein ™n lšktroisi par¦ crusÍ 'Afrod…tV;” Sã dormi în pat cu Venera de aur?”

tÕn d' ºme…bet' œpeita di£ktoroj 'ArgefÒnthj: ªi Hermes lui Apollon îi rãspunse:
„Dã, Doamne, aºa sã fie ºi cu mine 475
„aŠ g¦r toàto gšnoito, ¥nax ˜kathbÒl' ”Apollon. Sã mã cuprindã mult mai dese lanþuri,
340 desmoˆ mn trˆj tÒssoi ¢pe…ronej ¢mfˆj œcoien, De trei ori ºi de patru ori pe-atâtea,
Øme‹j d' e„sorÒJte qeoˆ p©sa… te qšainai, Chiar zeii ºi zeiþele sã-mi vie
Cu toþii martori, numai dat sã-mi fie
aÙt¦r ™gën eÛdoimi par¦ crusÍ 'Afrod…tV.” Sã dorm în pat cu zâna frumuseþii!” 480
ìj œfat', ™n d gšlwj ðrt' ¢qan£toisi qeo‹sin. Aºa grãi, ºi-au râs cu poftã zeii.
oÙd Poseid£wna gšlwj œce, l…sseto d' a„eˆ Nu însã ºi Neptun, stãpânul mãrii,
Ci de Vulcan, de preaslãvitul meºter,
345 “Hfaiston klutoergÒn, Ópwj lÚseien ”Arha: Pe Marte se ruga sã-l despresoare
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: ªi-aºa rosti cuvinte-naripate: 485
„làson: ™gë dš toi aÙtÕn Øp…scomai, æj sÝ keleÚeij, „Dã-i drumul, cã eu stau chezaº din parte-mi,
Cã tot ce-i drept îþi va plãti el însuºi
te…sein a‡sima p£nta met' ¢qan£toisi qeo‹si:” În faþa noastrã, dupã cum þi-e voia”.
tÕn d' aâte prosšeipe periklutÕj ¢mfigu»eij: Dar nu se învoia vestitul meºter:
350 „m» me, Pose…daon gai»oce, taàta kšleue: „Neptun, nu cere asta de la mine, 490
E rãu sã stai chezaº unor nemernici,
deila… toi deilîn ge kaˆ ™ggÚai ™ggu£asqai.
Dar cum pot eu sã te silesc pe tine,
pîj ¨n ™gè se dšoimi met' ¢qan£toisi qeo‹sin, De-mi scapã din capcana asta Marte
e‡ ken ”Arhj o‡coito cršoj kaˆ desmÕn ¢lÚxaj;” ªi nu vrea sã-mi plãteascã datoria?”
Neptun cutremur-de-pãmânt îi zise: 495
tÕn d' aâte prosšeipe Poseid£wn ™nos…cqwn:
„Chiar dacã Marte nu va vrea sã-þi deie
355 „“Hfaist', e‡ per g£r ken ”Arhj cre‹oj ØpalÚxaj Tot ce-i dator ºi va fugi de tine,
o‡chtai feÚgwn, aÙtÒj toi ™gë t£de te…sw.” Atunci avea-vei plata de la mine”.
Vulcan rãspunse: „Nu pot, nici se cade,
tÕn d' ºme…bet' œpeita periklutÕj ¢mfigu»eij:
Ca unchi al meu, sã te dezic pe tine”. 500
„oÙk œst' oÙd œoike teÕn œpoj ¢rn»sasqai.” Aºa vorbi ºi desfãcu el lanþul.
ìj e„pën desmÕn ¢n…ei mšnoj `Hfa…stoio. Cum au scãpat de-a lanþului tãrie,
Deodatã amândoi se repezirã,
360 të d' ™peˆ ™k desmo‹o lÚqen, krateroà per ™Òntoj,
În Tracia se duse zeul Marte,
aÙt…k' ¢naxante Ð mn QrÇkhnde beb»kei, Iar Venera cea galeºã la Chipros, 505
¹ d' ¥ra KÚpron †kane filommeid¾j 'Afrod…th, În Pafos, unde-i fumegã altarul.
ªi Graþiile-acolo o-mbãiarã
™j P£fon, œnqa tš oƒ tšmenoj bwmÒj te qu»eij.
œnqa dš min C£ritej loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,
365 ¢mbrÒtJ, oŒa qeoÝj ™pen»noqen a„n ™Òntaj, ªi-o unserã cu strãlucite miruri,
¢mfˆ d e†mata ›ssan ™p»rata, qaàma „dšsqai. Cu care zeii se-nfrumuseþeazã,
ªi-n straie desfãtate o-mbrãcarã, 510
taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj Mândreþe la privit ca o minune.
tšrpet' ™nˆ fresˆn Îsin ¢koÚwn ºd kaˆ ¥lloi Aºa cânta cu lira-i cântãreþul
Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej. ªi bucuros îl asculta Ulise
Cu toþi ceilalþi vâslaºi vestiþi pe lume.
370 'Alk…nooj d' “Alion kaˆ Laod£manta kšleuse Iar Alcinou sili pe Laodamas 515
moun¦x Ñrc»sasqai, ™pe… sfisin oÜ tij œrizen. Cu Halios la joc sã iasã singuri.
oƒ d' ™peˆ oân sfa‹ran kal¾n met¦ cersˆn ›lonto, Luarã ei o minge porfirie
Frumos de meºterul Polib lucratã
porfuršhn, t»n sfin PÒluboj po…hse dafrwn, ªi unul o zvârlea pânã la nouri
t¾n ›teroj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta Plecându-se napoi. Cellalt pe urmã, 520
375 „dnwqeˆj Ñp…sw: Ð d' ¢pÕ cqonÕj ØyÒs' ¢erqeˆj Sãrind, o tot prindea uºor din zboru-i
Nainte de cãderea ei pe þãrnã.
·hd…wj meqšleske, p£roj posˆn oâdaj ƒkšsqai. Iar dupã ce cu mingea se-ntrecurã
aÙt¦r ™peˆ d¾ sfa…rV ¢n' „qÝn peir»santo, Stând faþã-n faþã, dânºii începurã
Ñrce…sqhn d¾ œpeita potˆ cqonˆ poulubote…rV Sã dãnþuie pe roditoarea glie 525
ªi locul înde ei ºi-l tot schimbarã.
tarfš' ¢meibomšnw: koàroi d' ™pel»keon ¥lloi
Ceilalþi feciori care stãteau la horã
380 ˜staÒtej kat' ¢gîna, polÝj d' ØpÕ kÒmpoj Ñrèrei. Strigau ºi tropoteau de bucurie
d¾ tÒt' ¥r' 'Alk…noon prosefènee d‹oj 'OdusseÚj: ªi rãsuna din gloatã vuiet mare.
Lui Alcinou grãi atunci Ulise: 530
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn,
„Te-ai lãudat, fruntaºule-ntre oameni,
ºmn ¢pe…lhsaj bht£rmonaj enai ¢r…stouj, Cã jucãtorii þi-s prea buni ºi iatã,
ºd' ¥r' ˜to‹ma tštukto: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.” S-adeveri. Uimit mã uit la dânºii.”
Iar Alcinou se-nveseli de asta,
385 ìj f£to, g»qhsen d' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio,
ªi de cuvânt feacilor le zise: 535
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: „Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare,
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej: Strãinul mie prea cuminte-mi pare,
Deci hai sã-i facem dar de ospeþie
Ð xe‹noj m£la moi dokšei pepnumšnoj enai.
Cum ni se cade. Voi sunteþi cu toþii
¢ll' ¥ge oƒ dîmen xein»on, æj ™pieikšj. Douãsprezece-a obºtii cãpetenii. 540
390 dèdeka g¦r kat¦ dÁmon ¢riprepšej basilÁej Cu mine treisprezece. Fiecare
Aduceþi-i câte-o manta curatã
¢rcoˆ kra…nousi, treiskaidškatoj d' ™gë aÙtÒj:
tîn oƒ ›kastoj f©roj ™ãplunj ºd citîna
kaˆ cruso‹o t£lanton ™ne…kate tim»entoj. ªi-o-mbrãcãminte ºi-un talant de aur.

aya d p£nta fšrwmen ¢ollša, Ôfr' ™nˆ cersˆ Sã-i dãm mai iute laolaltã toate,
Ca el la masã, avându-le-ndemânã, 545
395 xe‹noj œcwn ™pˆ dÒrpon ‡V ca…rwn ™nˆ qumù. Sã plece cu mai multã bucurie.
EÙrÚaloj dš ˜ aÙtÕn ¢ress£sqw ™pšessi Iar Evrial c-un dar ºi-o vorbã bunã
kaˆ dèrJ, ™peˆ oÜ ti œpoj kat¦ mo‹ran œeipen.” Sã vie ºi cu dânsul sã se-mpace,
Cã nu-i vorbi aºa cum se cuvine.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon, Se învoirã toþi ºi poruncirã, 550
dîra d' ¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj. Trimiserã pe crainici dupã daruri.
400 tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te: La rându-i Evrial luã cuvântul:
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, Supus poruncii tale, cu strãinul
toig¦r ™gë tÕn xe‹non ¢ršssomai, æj sÝ keleÚeij. Eu am sã mã-mbunez. I-oi da din parte-mi 555
dèsw oƒ tÒd' ¥or pagc£lkeon, ú œpi kèph Chiar sabia ce-o vezi aici, cu limba
Întreagã din aramã, cu plãsele
¢rguršh, koleÕn d neopr…stou ™lšfantoj De-argint, cu teac-abia fildeºuitã,
405 ¢mfided…nhtai: polšoj dš oƒ ¥xion œstai.” ªi sabia-i va fi nepreþuitã.”
ìj e„pën ™n cersˆ t…qei x…foj ¢rgurÒhlon, Grãi ºi-i dete sabia þintatã 560
Cu þinte de argint ºi totodatã
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:
Aºa-i urã: „Noroc, strãine taicã!
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: œpoj d' e‡ per ti bšbaktai De s-a rostit vreun cuvânt mai aspru,
deinÒn, ¥far tÕ fšroien ¢narp£xasai ¥ellai. Îndatã sã-l ia vântul ºi sã-l ducã!
ªi facã zeii ca sã-þi vezi nevasta 565
410 soˆ d qeoˆ ¥locÒn t' „dšein kaˆ patr…d' ƒkšsqai
ªi-n þara ta s-ajungi, fiindcã suferi
do‹en, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£sceij.” Nenorociri departe de prieteni.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Iubitul meu, rãspunse-atunci Ulise,
Fii sãnãtos, noroc sã-þi deie zeii
„kaˆ sÚ, f…loj, m£la ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en:
ªi nu cumva sã te cãieºti pe urmã 570
mhdš t… toi x…feÒj ge poq¾ metÒpisqe gšnoito De darul ce mi-ai dat ºi de-mpãcare”.
415 toÚtou, Ö d» moi dîkaj ¢ress£menoj ™pšessin.” Aºa vorbi ºi sabia o-ncinse.
Când soarele-asfinþi, avea Ulise
Ã ·a, kaˆ ¢mf' êmoisi qšto x…foj ¢rgurÒhlon.
ªi celelalte daruri lãudate,
dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ tù klut¦ dîra parÁen. Pristavii le-aduseserã la curte 575
kaˆ t£ g' ™j 'AlkinÒoio fšron k»rukej ¢gauo…: ªi-acolo le primirã-apoi feciorii
Lui Alcinou ºi-n salã le-aºezarã
dex£menoi d' ¥ra pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio
Pe lângã jeþul mamei preacinstite.
Mãritul Alcinou stãtu în frunte;
420 mhtrˆ par' a„do…V œqesan perikallša dîra. Ceilalþi venind ºedeau în jeþuri nalte. 580
to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, Iar Alcinou îi zise-atunci crãiesei:
„Femeie, adu-ncoace, tu, o ladã
™lqÒntej d kaq‹zon ™n Øyhlo‹si qrÒnoisi. Mai dalbã decât toate ºi mai bunã,
d» ·a tÒt' 'Ar»thn prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: Aºterne-ntr-însa o manta ºi-o hainã
„deàro, gÚnai, fšre chlÕn ¢riprepš', ¼ tij ¢r…sth: ªi puneþi apã la-ncãlzit în cadã 585
Ca el, fiind scãldat, când o sã vadã
425 ™n d' aÙt¾ qj f©roj ™ãplunj ºd citîna. Cum stau podoabã în lad-atâtea daruri
¢mfˆ dš oƒ purˆ calkÕn „»nate, qšrmete d' Ûdwr, Aduse de feacii cei de frunte,
Ôfra loess£menÒj te „dèn t' ™å ke…mena p£nta Sã fie vesel petrecând la masã
ªi auzind sãrbãtorescul cântec. 590
dîra, t£ oƒ Fa…hkej ¢mÚmonej ™nq£d' œneikan, Iar eu îi dãruiesc aceastã cupã
dait… te tšrphtai kaˆ ¢oidÁj Ûmnon ¢koÚwn. Din aur, de minune mãiestritã,
430 ka… oƒ ™gë tÒd' ¥leison ™mÕn perikallj Ñp£ssw, Ca el de mine sã-ºi aducã aminte
Mereu, când zeilor plecat la rugã,
crÚseon, Ôfr' ™mšqen memnhmšnoj ½mata p£nta Prinoase va-nchina pe-altarul casei.” 595
spšndV ™nˆ meg£rJ Di… t' ¥llois…n te qeo‹sin.” Aºa vorbi, ºi-Areta-a spus la roabe
ìj œfat', 'Ar»th d met¦ dmJÍsin œeipen Pe foc s-aºeze cât mai iute baia,
ªi ele pus-au un cazan pe vatrã,
¢mfˆ purˆ stÁsai tr…poda mšgan Ótti t£cista.
Turnarã apã-n el ºi grãmãdirã
435 aƒ d loetrocÒon tr…pod' †stasan ™n purˆ khlšJ, ªi-aprinserã despicãturi sub dânsul 600
™n d' ¥r' Ûdwr œceon, ØpÕ d xÚla da‹on ˜loàsai. ªi flãcãrile-mpresurarã vasul
ªi începu sã fiarbã lãutoarea.
g£strhn mn tr…podoj pàr ¥mfepe, qšrmeto d' Ûdwr:
Într-asta scoase-Areta din cãmarã
tÒfra d' ¥r' 'Ar»th xe…nJ perikallša chlÕn O ladã care-a fost mândreþe rarã
™xšferen qal£moio, t…qei d' ™nˆ k£llima dîra, ªi-ntr-însa puse dalbele odoare, 605
Veºmintele ºi aurãria toatã
440 ™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan:
Ce-i daserã feacii, ºi mai puse
™n d' aÙt¾ f©roj qÁken kalÒn te citîna Frumosul strai cu mantia, ºi astfel
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Povãþuia în urmã pe Ulise:
„Vezi singur de capac, deodatã-nnoadã-l, 610
„aÙtÕj nàn ‡de pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hlon,
Sã nu te prade cineva pe cale
m» t…j toi kaq' ÐdÕn dhl»setai, ÐppÒt' ¨n aâte Când tu, cãlãtorind pe vasul negru,
445 eÛdVsqa glukÝn Ûpnon ™ën ™n nh mela…nV.” Dormi-vei cufundat în somnul dulce”.
Cum auzi Ulise mult-pãþitul,
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj,
Capacul potrivi ºi-odatã strânse 615
aÙt…k' ™p»rtue pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hle C-un nod sucit aºa cum învãþase
poik…lon, Ón potš min dšdae fresˆ pÒtnia K…rkh. Nainte de la priceputa Circe.
aÙtÒdion d' ¥ra min tam…h loÚsasqai ¢nègei Pe loc atunci veni ºi chelãriþa
ªi-l îmbie în cadã sã se scalde,
450 œj ·' ¢s£minqon b£nq': Ð d' ¥r' ¢spas…wj ‡de qumù Iar el gândi cu drag la baia caldã, 620
qerm¦ loštr', ™peˆ oÜ ti komizÒmenÒj ge q£mizen, Cãci rareori se îngriji de sine
™peˆ d¾ l…pe dîma Kaluyoàj ºãkÒmoio: De când lãsase casa lui Calipso,
La care fu-ngrijit dumnezeieºte.
tÒfra dš oƒ komid» ge qeù ìj œmpedoj Ãen. Iar roabele-l spãlarã,-l oleirã,
tÕn d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J, ªi-l îmbrãcarã cu manta ºi hainã. 625
455 ¢mfˆ dš min cla‹nan kal¾n b£lon ºd citîna, Ieºind din baie, el porni pe urmã
Sã meargã printre bãutori la masã.
œk ·' ¢sam…nqou b¦j ¥ndraj mšta o„nopotÁraj Dar la uºciorul sãlii mãestrite,
½e: Nausik£a d qeîn ¥po k£lloj œcousa Oprindu-se, frumoasa Nausicaa
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, Se minuna cu ochii la Ulise 630
ªi-aºa pe dânsu-l agrãi: „Strãine,
qaÚmazen d' 'OdusÁa ™n Ñfqalmo‹sin Ðrîsa Fii sãnãtos! ªi când te-i duce-n þarã,
460 ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Sã nu mã uiþi, cã-ntâi ºi-ntâi tu mie
„ca‹re, xe‹n', †na ka… pot' ™ën ™n patr…di ga…V Îmi datoreºti rãsplata pentru viaþã.”
Viteazul îi rãspunse: „Nausicaa, 635
mn»sV ™me‹', Óti moi prètV zw£gri' Ñfšlleij.”
Odraslã a lui Alcinou mãritul,
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Dea Dumnezeu s-ajung odat-acasã,
„Nausik£a, qÚgater megal»toroj 'AlkinÒoio, Sã vãd ºi ziua-aceea mult doritã,
C-atunci ºi-acolo pururea la tine
465 oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj,
M-oi închina ca la dumnezeire, 640
o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai: Cãci tu de moarte m-ai scãpat, copilo”.
tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn Aºa vorbi ºi s-aºezã aproape
De craiul Alcinou. Se împãrþirã
a„eˆ ½mata p£nta: sÝ g£r m' ™bièsao, koÚrh.”
Bucatele, se pregãti ºi vinul.
Ã ·a, kaˆ ™j qrÒnon Œze par' 'Alk…noon basilÁa. Venind apoi ºi crainicul aduse 645
470 oƒ d' ½dh mo…raj t' œnemon kerÒwntÒ te onon. Pe mult iubitul cântãreþ al curþii,
Pe Demodoc cinstitul tuturora.
kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn,
În mijlocul mesenilor, proptindu-l
DhmÒdokon, lao‹si tetimšnon: eŒse d' ¥r' aÙtÕn De stâlpu-nalt, îl ajutã sã ºadã.
mšssJ daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj. Ulise-atunci tãie o halcã grasã 650
Din spatele de porc – dar mai rãmase
d¾ tÒte k»ruka prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj,
475 nètou ¢poprotamèn, ™pˆ d ple‹on ™lšleipto,
¢rgiÒdontoj ØÒj, qaler¾ d' Ãn ¢mfˆj ¢loif»: Mai mult pãstrat – ºi crainicului zise:
„kÁrux, tÁ d», toàto pÒre kršaj, Ôfra f£gVsi, „Dã carnea asta pentru ospãtare
Lui Demodoc. Vreau sã-l cinstesc din parte-mi,
DhmodÒkJ, ka… min prosptÚxomai, ¢cnÚmenÒj per: Cu tot necazul meu, cã doar tot omul 655
p©si g¦r ¢nqrèpoisin ™picqon…oisin ¢oidoˆ Se-nchinã cântãreþilor cinstindu-i,
480 timÁj œmmoro… e„si kaˆ a„doàj, oÛnek' ¥ra sfšaj Cãci muza i-a-nvãþat pe ei sã cânte
Tot felul de cântãri, iubiþi fiindu-i.”
o‡maj Moàs' ™d…daxe, f…lhse d fàlon ¢oidîn.” ªi crainicul luã ºi-ntinse carnea
ìj ¥r' œfh, kÁrux d fšrwn ™n cersˆn œqhken În mânile lui Demodoc, iar dânsul 660
¼rJ DhmodÒkJ: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù. Se bucurã primind-o. ªi-ncepurã

La masã toþi cu mânile sã umble,
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
485 aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Lui Demodoc aºa-i vorbi Ulise:
d¾ tÒte DhmÒdokon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „O, Demodoc, pe tine eu te laud 665
Mai mult decât pe-oricare om din lume.
„DhmÒdok', œxoca d» se brotîn a„n…zom' ¡p£ntwn: Sau muza te-a-nvãþat sau chiar Apollon,
À sš ge Moàs' ™d…daxe, DiÕj p£j, À sš g' 'ApÒllwn: Cãci prea zici bine tot ce fãptuirã
l…hn g¦r kat¦ kÒsmon 'Acaiîn oton ¢e…deij, ªi pãtimirã ºi trudirã-aheii,
De parc-aieve-ai fost ºi tu de faþã 670
490 Óss' ›rxan t' œpaqÒn te kaˆ Óss' ™mÒghsan 'Acaio…,
Ori altul þi le-a spus din auzite.
éj tš pou À aÙtÕj pareën À ¥llou ¢koÚsaj. Dar treci acum la alta ºi ne cântã
¢ll' ¥ge d¾ met£bhqi kaˆ †ppou kÒsmon ¥eison Ce-a fost cu calul cel de lemn, pe care
Epeos îl clãdi cu ajutorul
douratšou, tÕn 'EpeiÕj ™po…hsen sÝn 'Aq»nV,
Minervei ºi Ulise în cetate 675
Ón pot' ™j ¢krÒpolin dÒlon ½gage d‹oj 'OdusseÝj Drept cursã-l duse-apoi, ticsindu-l
495 ¢ndrîn ™mpl»saj, o‰ ”Ilion ™xal£paxan. Cu oameni care pustiirã Troia.
De-i povesti aºa frumos ºi asta,
a‡ ken d» moi taàta kat¦ mo‹ran katalšxVj,
Mãrturisi-voi tuturor în lume
aÙt…ka kaˆ p©sin muq»somai ¢nqrèpoisin, Cã-n adevãr dumnezeiesc þi-i darul.” 680
æj ¥ra toi prÒfrwn qeÕj êpase qšspin ¢oid»n.” Aºa grãi. ªi el, stârnit de muzã,
Porni sã cânte ºi-ncepu povestea
ìj f£q', Ð d' Ðrmhqeˆj qeoà ½rceto, fa‹ne d' ¢oid»n,
De unde-aheii, lagãrul arzându-ºi,
500 œnqen ˜lèn, æj oƒ mn ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn S-au prefãcut cã pleacã pe corãbii,
b£ntej ¢pšpleion, pàr ™n klis…Vsi balÒntej, Pe când ceilalþi în jurul lui Ulise 685
S-aflau în Troia-nconjuraþi, în calul
'Arge‹oi, toˆ d' ½dh ¢gaklutÕn ¢mf' 'OdusÁa
e†at' ™nˆ Trèwn ¢gorÍ kekalummšnoi †ppJ:
aÙtoˆ g£r min Trîej ™j ¢krÒpolin ™rÚsanto. De lemn ascunºi, troienii doar ei înºiºi
505 ìj Ð mn ˜st»kei, toˆ d' ¥krita pÒll' ¢gÒreuon Trãseserã în cetãþuie calul.
În preajma lui steteau atunci duºmanii 690
¼menoi ¢mf' aÙtÒn: tr…ca dš sfisin ¼ndane boul», Nedumeriþi, vorbindu-ºi câte toate,
º diatmÁxai ko‹lon dÒru nhlš calkù, Dar trei pãreri gãsirã mai cu cale:
À kat¦ petr£wn balšein ™rÚsantaj ™p' ¥krhj, Sã fie calul spintecat cu arma
Sau prãvãlit pe stânci de pe cetate
À ™£an mšg' ¥galma qeîn qelkt»rion enai, Ori ca un dar mãreþ lãsat sã fie 695
510 tÍ per d¾ kaˆ œpeita teleut»sesqai œmellen: Spre a-mbuna pe zei. ªi tocmai asta
asa g¦r Ãn ¢polšsqai, ™p¾n pÒlij ¢mfikalÚyV Din urm-a fost pãrerea cea primitã.
Fusese doar ursit sã piarã Troia
dour£teon mšgan †ppon, Óq' e†ato p£ntej ¥ristoi Din oara când ar fi cuprins într-însa
'Arge‹oi Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej. O namilã de lemn în care-aheii, 700
½eiden d' æj ¥stu dišpraqon uŒej 'Acaiîn Fruntaºi de arme toþi, steteau grãmadã,
Troienilor ducând prãpãd ºi moarte.
515 ƒppÒqen ™kcÚmenoi, ko‹lon lÒcon ™kprolipÒntej. El mai cânta pe urmã cum vitejii
¥llon d' ¥llV ¥eide pÒlin kerazšmen a„p»n, Ieºind glotiº din cal ºi pãrãsindu-ºi
aÙt¦r 'OdussÁa protˆ dèmata DhfÒboio Pândiºul adâncat, prãdarã Troia 705
ªi care încotro lãþea pustiul.
b»menai, ºät' ”Arha, sÝn ¢ntiqšJ Menel£J.
ªi cum Ulise crunt ca zeul Marte
ke‹qi d¾ a„nÒtaton pÒlemon f£to tolm»santa Se îndrepta cu mândrul Menelaos
520 nikÁsai kaˆ œpeita di¦ meg£qumon 'Aq»nhn. Spre casele lui Deifob, pe unde,
Dând piept în luptã crâncenã, la urmã 710
taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj
Învinse cu povaþa ei Minerva.
t»keto, d£kru d' œdeuen ØpÕ blef£roisi parei£j. Aºa cânta maestrul, iar Ulise
æj d gun¾ kla…Vsi f…lon pÒsin ¢mfipesoàsa, S-a pus pe plâns ºi lacrimi de sub gene
Pe-obraji îi picurau. Cum o femeie
Ój te ˜Áj prÒsqen pÒlioj laîn te pšsVsin,
Cu braþele s-aruncã ºi-ºi tot plânge 715
525 ¥ste kaˆ tekšessin ¢mÚnwn nhlej Ãmar: Bãrbatul care cade-n faþa oastei
¹ mn tÕn qnÇskonta kaˆ ¢spa…ronta „doàsa ªi a cetãþii lui, când de pieire
Îºi apãrã copiii ºi oraºul;
¢mf' aÙtù cumšnh l…ga kwkÚei: oƒ dš t' Ôpisqe
Cum vede ea cã el murind se zbate,
kÒptontej doÚressi met£frenon ºd kaˆ êmouj S-aruncã asupra lui bocind cu vaiet, 720
e‡reron e„san£gousi, pÒnon t' ™cšmen kaˆ ÑzÚn: Dar de la spate-o tot þintesc duºmanii
Cu lãncile ºi-o duc aºa-n robie
530 tÁj d' ™leeinot£tJ ¥ce fqinÚqousi pareia…:
Sã sufere-n strãdanie ºi-obidã
ªi-i se topesc obrajii de durere
ìj 'OduseÝj ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon eben. ªi tânguire vrednicã de milã, 725
œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn, Aºa plângea de jalnic ºi Ulise.
Ci nimeni nu prepuse cã el plânge,
'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen Doar craiul luã seama ºi-nþelese,
¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen. Cãci auzi cum el ofta din suflet,
535 aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise 730
Feacilor cei iubitori de vâsle:
„kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, „Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare,
DhmÒdokoj d' ½dh sceqštw fÒrmigga l…geian: Iar Demodoc din lirã sã-nceteze,
oÙ g£r pwj p£ntessi carizÒmenoj t£d' ¢e…dei. Nu place tuturor cântarea asta.
De când ºedem la masã ºi se puse 735
™x oá dorpšomšn te kaˆ êrore qe‹oj ¢oidÒj, Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte,
540 ™k toàd' oÜ pw paÚsat' Ñzuro‹o gÒoio Sãrmanul oaspe-a tot gemut cu jale.
Ð xe‹noj: m£la poÚ min ¥coj fršnaj ¢mfibšbhken. Pesemne l-o fi copleºit mâhnirea.
Sã tacã Demodoc ºi sã petrecem,
¢ll' ¥g' Ð mn sceqštw, †n' Ðmîj terpèmeqa p£ntej, C-aºa-i cu mult mai bine, doar de dragul 740
xeinodÒkoi kaˆ xe‹noj, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw: Acestui oaspe vrednic de cinstire
e†neka g¦r xe…noio t£d' a„do…oio tštuktai, Cu daruri scumpe noi am dat ospãþul
ªi-am pus la cale-a lui cãlãtorie.
545 pomp¾ kaˆ f…la dîra, t¦ oƒ d…domen filšontej.
Cã pentru cine nu-i netot cu totul,
¢ntˆ kasign»tou xe‹nÒj q' ƒkšthj te tštuktai Strãinul rugãtor e ca un frate. 745
¢nšri, Ój t' Ñl…gon per ™piyaÚV prap…dessi. De-aceea dar nici tu cu isteþime
Sã nu ne-ascunzi nimic la întrebare,
tî nàn mhd sÝ keàqe no»masi kerdalšoisin,
Strãine, ci mai bine-i sã-mi spui verde
Ótti kš s' e‡rwmai: f£sqai dš se k£lliÒn ™stin. Ce nume ai de la pãrinþi, de-acasã,
550 e‡p' Ônom', Ótti se ke‹qi k£leon m»thr te pat»r te, ªi cum te cheamã cei de prin cetate 750
ªi din împrejurimi la tine-n þarã?
¥lloi q' o‰ kat¦ ¥stu kaˆ o‰ perinaiet£ousin.
Cã nici un om, de neam, ori prost, pe lume,
oÙ mn g£r tij p£mpan ¢nènumÒj ™st' ¢nqrèpwn, Nãscut odatã, nu-i lipsit de-un nume;
oÙ kakÕj oÙd mn ™sqlÒj, ™p¾n t¦ prîta gšnhtai, La naºtere-l dau tuturor pãrinþii.
Mai spune-mi þara, neamul ºi oraºul 755
¢ll' ™pˆ p©si t…qentai, ™pe… ke tškwsi, tokÁej.
Din care eºti, ca dus sã fii acolo
555 e„p dš moi ga‹£n te te¾n dÁmÒn te pÒlin te, De-ai noºtri cu pricepere de-a dreptul.
Ôfra se tÍ pšmywsi tituskÒmenai fresˆ nÁej. N-avem cârmaci ºi cârme noi feacii,
Cum au la vase alþii. La ai noºtri
oÙ g¦r Fai»kessi kubernhtÁrej œasin,
Chiar vasele ºtiu cugetul ºi gândul 760
oÙdš ti phd£li' ™st…, t£ t' ¥llai nÁej œcousin:
¢ll' aÙtaˆ ‡sasi no»mata kaˆ fršnaj ¢ndrîn, Bãrbaþilor ºi unde-i o cetate
560 kaˆ p£ntwn ‡sasi pÒliaj kaˆ p…onaj ¢groÝj ªi þarinã mãnoasã-a oriºicãrui
ªi repede strãbat noianul mãrii,
¢nqrèpwn kaˆ la‹tma t£cisq' ¡lÕj ™kperÒwsin Pe ceaþã ºi pe negurã; n-au teamã
ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnai: oÙdš potš sfin De-o spargere de vas sau potopire. 765
oÜte ti phmanqÁnai œpi dšoj oÜt' ¢polšsqai. Dar auzii pe tatãl meu odatã,
Pe Nausitou, vorbind despre mânia
¢ll¦ tÒd' éj pote patrÕj ™gën e„pÒntoj ¥kousa Ce-ar fi având Neptun pe noi feacii,
565 NausiqÒou, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai Cã pe strãinii cei pribegi îi ducem
¹m‹n, oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn: Napoi la ei nevãtãmaþi pe mare. 770
De-aceea ºi zicea el cã odatã
fÁ pote Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa Corabia lucratã cea mai trainic,
™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidš pÒntJ La-napoierea-i din cãlãtorie
·aisšmenai, mšga d' Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein. Pe ceaþã ne-o va frânge ºi oraºul
Ni-l va-ngropa pe sub un munte mare. 775
570 ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ dš ken qeÕj À telšseien, Aºa spunea bãtrânul meu, dar asta
½ k' ¢tšlest' e‡h, éj oƒ f…lon œpleto qumù. Va fi sau nu, cum vrea stãpânul mãrii.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, Ci mai rãspunde-mi tu ºi povesteºte-mi
Cu de-amãnuntul, drept, oare pe unde
ÓppV ¢pepl£gcqhj te kaˆ ¤j tinaj †keo cèraj
Ai rãtãcit ºi-n care þar-ajuns-ai, 780
¢nqrèpwn, aÙtoÚj te pÒli£j t' ™å naietaoÚsaj, Ce oameni ai vãzut ºi ce oraºe?
575 ºmn Ósoi calepo… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, ªi unde-s oameni silnici, rãi, sãlbatici,
ªi unde primitori ºi de-omenie
o† te filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j.
ªi temãtori de zei? ªi-n urmã spune-mi,
e„p d' Ó ti kla…eij kaˆ ÑdÚreai œndoqi qumù De ce tot plângi ºi-adânc oftezi în tine 785
'Arge…wn Danaîn ºd' 'Il…ou oton ¢koÚwn. La povestirea soartei care-avurã

Danaii la rãzboiul de la Troia?
tÕn d qeoˆ mn teàxan, ™peklèsanto d' Ôleqron
Doar zeii vrur-aºa: ursirã moartea
580 ¢nqrèpois', †na Ïsi kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid». Vitejilor, ca-n urma lor sã fie
Ã t…j toi kaˆ phÕj ¢pšfqito 'IliÒqi prÒ, Un cântec pentru cei care-or sã vie. 790
Ori ai pierdut vreo rudã pe la Troia,
™sqlÕj ™èn, gambrÕj À penqerÒj; o† te m£lista
Bãrbat ales, vrun ginere, vrun socru,
k»distoi telšqousi meq' aŒm£ te kaˆ gšnoj aÙtîn. Cei care, dupã rudele de sânge,
Ã t…j pou kaˆ ˜ta‹roj ¢n¾r kecarismšna e„dèj, Sunt mai iubiþi de noi? Ori un tovarãº
Prietenos ºi bun? Cãci un prieten, 795
585 ™sqlÒj; ™peˆ oÙ mšn ti kasign»toio cere…wn
Când e un om, întrece ºi pe-un frate.”
g…netai, Ój ken ˜ta‹roj ™ën pepnumšna e„dÍ.”
ODUSSEIAS I Cântul IX
Ulise iscusitul îi rãspunse:

TÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, De bunã seamã e frumos s-asculþi
Un meºter cântãreþ precum i-acesta
Ã toi mn tÒde kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà
Cu viers dumnezeiesc. Eu cred cã nu e 5
toioàd', oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj aÙd»n. Nimic mai drag ºi mai plãcut în viaþã
5 oÙ g¦r ™gè gš t… fhmi tšloj carišsteron enai Ca ziua când e vesel tot poporul
ªi-n salã ºed mesenii-n ºir ºi-ascultã
À Ót' ™ãfrosÚnh mn œcV k£ta dÁmon ¤panta,
Pe cântãreþ, iar mesele sunt pline
daitumÒnej d' ¢n¦ dèmat' ¢kou£zwntai ¢oidoà De pâne ºi fripturã ºi-un paharnic 10
¼menoi ˜xe…hj, par¦ d pl»qwsi tr£pezai Aduce vin în casã scos ºi-l toarnã
Mesenilor în cupe. Mie-mi pare
s…tou kaˆ kreiîn, mšqu d' ™k krhtÁroj ¢fÚsswn
Cã asta-i tot ce-i mai frumos pe lume.
10 o„nocÒoj foršVsi kaˆ ™gce…V dep£essi: Dar þie-þi place sã mã-ntrebi pe mine
toàtÒ t… moi k£lliston ™nˆ fresˆn e‡detai enai. ªi vrei sã ºtii necazurile-mi grele, 15
soˆ d' ™m¦ k»dea qumÕj ™petr£peto stonÒenta Ca tot mai mult sã gem gândind la ele.
Dar, vai, de unde sã încep ºi unde
e‡resq', Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw. Sã isprãvesc? Cã multe patimi zeii
t… prîtÒn toi œpeita, t… d' Øst£tion katalšxw; Cereºti mi-au dat sã sufãr. Vã voi spune
15 k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej. Întâi ce nume port ca sã-l cunoaºteþi 20
ªi voi, ºi dacã scap cumva de moarte,
nàn d' Ônoma prîton muq»somai, Ôfra kaˆ Øme‹j Prieten sã vã fiu, deºi mi-e casa
e‡det', ™gë d' ¨n œpeita fugën Ûpo nhlej Ãmar Departe de voi toþi. Eu sunt Ulise,
Øm‹n xe‹noj œw kaˆ ¢pÒproqi dèmata na…wn. Laertianul de-ale cãrui fapte
ªi mãestrii vorbeºte toatã lumea 25
e‡m' 'OduseÝj Laerti£dhj, Öj p©si dÒloisin ªi-a cãrui slavã pân’la cer ajunse.
20 ¢nqrèpoisi mšlw, ka… meu klšoj oÙranÕn †kei. Eu locuiesc Itaca, limpezitul
naiet£w d' 'Iq£khn eÙde…elon: ™n d' Ôroj aÙtÍ, Ostrov, pe unde-i muntele Neritul
Cu freamãt de pãduri, la-nfãþiºare
N»riton e„nos…fullon, ¢riprepšj: ¢mfˆ d nÁsoi Mãreþ, ºi unde împrejur sunt multe 30
pollaˆ naiet£ousi m£la scedÕn ¢ll»lVsi, ªi apropiate insule, precum e
Doul…ciÒn te S£mh te kaˆ Øl»essa Z£kunqoj. Zachintul pãduros, Dulichiu, Same.
346 ODUSSEAIS. I ODISEEA. CÂNTUL IX 347
25 aÙt¾ d cqamal¾ panupert£th e„n ¡lˆ ke‹tai Itaca-i cea mai delungatã-n mare
prÕj zÒfon, aƒ dš t' ¥neuqe prÕj ºî t' ºšliÒn te, ªi scundã spre apus, iar celelalte
Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i 35
trhce‹', ¢ll' ¢gaq¾ kourotrÒfoj: oÜ ti ™gè ge Itaca, dar ca bunã mamã creºte
Âj ga…hj dÚnamai glukerèteron ¥llo „dšsqai. Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce
Ã mšn m' aÙtÒq' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn, Ca þara mea nu pot vedea pe lume.
Mã tot oprea sã stau la ea Calipso
30 [™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin enai:] În peºterile ei, frumoasa zânã, 40
ìj d' aÜtwj K…rkh kater»tuen ™n meg£roisin Dorind sã-i fiu bãrbat. Ba chiar ºi Circe
A„a…h dolÒessa, lilaiomšnh pÒsin enai: Mã descânta la curtea ei din Aia
Sã stau, dorindu-mã bãrbat, vicleana.
¢ll' ™mÕn oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. Dar n-au putut în veci sã mã câºtige,
æj oÙdn glÚkion Âj patr…doj oÙd tok»wn Cã-n lume nu-i nimic mai scump ca þara 45
35 g…netai, e‡ per ka… tij ¢pÒproqi p…ona okon ªi-ai tãi pãrinþi, chiar dacã þi-este casa
Bogatã pe pãmânt strãin departe
ga…V ™n ¢llodapÍ na…ei ¢p£neuqe tok»wn. De-ai tãi. Dar hai sã povestesc acuma
e„ d' ¥ge toi kaˆ nÒston ™mÕn polukhdš' ™n…spw, Întoarcerea-mi cu multele-i necazuri
Ón moi ZeÝj ™fšhken ¢pÕ Tro…hqen „Ònti. Ce-mi dete Joe, cum plecai din Troia. 50
Din Ilion fui dus de vânt spre þara
'IliÒqen me fšrwn ¥nemoj KikÒnessi pšlassen,
Ciconilor, pe la Ismar, ºi-acolo
40 'Ism£rJ: œnqa d' ™gë pÒlin œpraqon, êlesa d' aÙtoÚj. Surpai cetatea, ucisei bãrbaþii,
™k pÒlioj d' ¢lÒcouj kaˆ kt»mata poll¦ labÒntej Femeile luând ºi-avere multã,
Le împãrþirãm între noi, ca nimeni 55
dass£meq', æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj.
Sã nu fie lipsit de parte dreaptã.
œnq' Ã toi mn ™gë dierù podˆ feugšmen ¹mšaj Dam zor atunci de-acolo sã purcedem
ºnègea, toˆ d mšga n»pioi oÙk ™p…qonto. La fugã mai curând, dar bieþii oameni
Ai mei deloc nu m-ascultau, nebunii,
45 œnqa d pollÕn mn mšqu p…neto, poll¦ d mÁla
ªi-acolo lacom beau la vin, ºi turme 60
œsfazon par¦ q‹na kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj. De oi ºi boi cornaci tãiau pe maluri
tÒfra d' ¥r' o„cÒmenoi K…konej KikÒnessi gegèneun, ªi ospãtau. În vremea asta unii
Ciconi fugari în ajutor chemarã
o† sfin ge…tonej Ãsan, ¤ma plšonej kaˆ ¢re…ouj,
Pe alþi ciconi învecinaþi cu dânºii
½peiron na…ontej, ™pist£menoi mn ¢f' †ppwn ªi care erau mai mulþi ºi mai rãzboinici 65
50 ¢ndr£si m£rnasqai kaˆ Óqi cr¾ pezÕn ™Ònta. ªi locuiau mai spre uscat, destoinici
La luptã de cãlãri ºi, la nevoie,
Ãlqon œpeiq', Ósa fÚlla kaˆ ¥nqea g…netai érV,
Ca pedestraºi. În zori de zi venirã
Ei gloatã câtã frunzã, câtã iarbã
ºšrioi: tÒte d» ·a kak¾ DiÕj asa paršsth Dã-n primãvarã. Iatã dar cã soartã 70
¹m‹n a„nomÒroisin, †n' ¥lgea poll¦ p£qoimen. Cumplitã ne-aºtepta pe noi sãrmanii,
Meniþi sã suferim atât de multe.
sths£menoi d' ™m£conto m£chn par¦ nhusˆ qoÍsi, Se-nºiruirã ei ºi s-apucarã
55 b£llon d' ¢ll»louj calk»resin ™gce…Vsin. De bãtãlie-aproape de corãbii,
Ôfra mn ºëj Ãn kaˆ ¢šxeto ƒerÕn Ãmar, ªi lãnci zburau de-o parte ºi de alta. 75
De dimineaþã la-nceput, cât ziua
tÒfra d' ¢lexÒmenoi mšnomen plšon£j per ™Òntaj: Era în toi, þinurãm piept cu toþii
Ãmoj d' ºšlioj meten…seto boulutÒnde, ªi ne-apãrarãm bine de vrãjmaºii
kaˆ tÒte d¾ K…konej kl‹nan dam£santej 'AcaioÚj. Mai numeroºi ca noi. Dar mai spre searã,
La desjugatul boilor, ciconii 80
60 ›x d' ¢f' ˜k£sthj nhÕj ™ãkn»midej ˜ta‹roi Înfrânserã pe-ahei ºi-i fugãrirã.
êlonq': oƒ d' ¥lloi fÚgomen q£natÒn te mÒron te. În vremea ast-ai noºtri câte ºase
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, Tovarãºi de corabie pierirã,
Iar toþi ceilalþi scãparãm de la moarte.
¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj. De-acolo naintarãm plini de jale 85
oÙd' ¥ra moi protšrw nÁej k…on ¢mfišlissai, De pierderea iubiþilor tovarãºi,
65 pr…n tina tîn deilîn ˜t£rwn trˆj ›kaston ¢àsai, Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi.
Nainte de-a pleca însã pe vase,
o‰ q£non ™n ped…J KikÒnwn Ûpo dVwqšntej.
De trei ori am strigat pe fiecare
nhusˆ d' ™pîrs' ¥nemon boršhn nefelhgeršta ZeÝj Din bieþii soþi care-au murit pe câmpul 90
la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye De luptã cu ciconii. Dar pe mare

Stârni un vifor Joe-adunãtorul
ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx.
De nori, de-a fost nãprasnicã furtunã
70 aƒ mn œpeit' ™fšront' ™pik£rsiai, ƒst…a dš sfin ªi-acoperi cu nori pãmânt ºi mare.
tricq£ te kaˆ tetracq¦ dišscisen Šj ¢nšmoio. ªi vasele mergeau pieziº, furtuna 95
Le zdrenþuise pânzele. De teama
kaˆ t¦ mn ™j nÁaj k£qemen, de…santej Ôleqron,
Primejdiei vintrele ºi catarge
aÙt¦j d' ™ssumšnwj proeršssamen ½peirÒnde. Lãsarãm jos ºi repede mânarãm
œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata sunnecj a„eˆ Corãbiile spre uscat. Acolo
Noi douã nopþi ºi douã zile-ntr-una 100
75 ke…meq', Ðmoà kam£tJ te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej.
Culcaþi zãcurãm, copleºiþi de trudã
¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, ªi de mâhnire. A treia zi, când plete
ƒstoÝj sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej De aur zorile îºi rãsfirarã,
Catarge ridicarãm, pânze albe
¼meqa: t¦j d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon.
Destinserãm, la vâsle ne-aºezarãm, 105
Iar vântul ºi cârmacii mânau flota
ka… nÚ ken ¢skhq¾j ƒkÒmhn ™j patr…da ga‹an, ªi sãnãtos aº fi ajuns în þarã,

80 ¢ll£ me kàma ·Òoj te perign£mptonta M£leian Dar când coteam Malèa, mã respinse
Un val puternic rãscolit de Crivãþ,
kaˆ boršhj ¢pšwse, paršplagxen d Kuq»rwn. ªi m-abãtu departe de Citera. 110
œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisi De-aici turbate vânturi mã purtarã
pÒnton ™p' „cquÒenta: ¢t¦r dek£tV ™pšbhmen Pe marea cea pescoasã nouã zile
Plutind, iar într-a zecea poposirãm
ga…hj Lwtof£gwn, o† t' ¥nqinon edar œdousin. În þara lotofagilor, ce-au hrana
85 œnqa d' ™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr, Din flori. Suindu-ne pe þãrm acolo, 115
aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi. Luarãm apã. Iute toþi pe urmã
Se puserã-a prânzi pe la corãbii.
aÙt¦r ™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj, Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm,
d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj, Eu mi-alesei vreo doi oºteni ºi-un crainic
o† tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej, ªi-i trimesei sã cerceteze cine 120
Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne
90 ¥ndre dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj. În þar-aceea. Ei, luând cãrarea,
oƒ d' ay' o„cÒmenoi m…gen ¢ndr£si Lwtof£goisin: Curând de lotofagi s-apropiarã,
oÙd' ¥ra Lwtof£goi m»donq' ˜t£roisin Ôleqron Dar lotofagii nu voirã moartea
Tovarãºilor mei, ci-i îmbiarã 125
¹metšrois', ¢ll£ sfi dÒsan lwto‹o p£sasqai.
Din hrana lor, din lotus, ca s-o guste.
tîn d' Ój tij lwto‹o f£goi melihdša karpÒn, Dar care cum mânca din road-aceea
95 oÙkšt' ¢pagge‹lai p£lin ½qelen oÙd nšesqai, Ca mierea de gustoasã, n-avea poftã
Napoi sã vie, sã ne dea de veste.
¢ll' aÙtoà boÚlonto met' ¢ndr£si Lwtof£goisi
Deci soþii mei voiau sã steie-acolo 130
lwtÕn ™reptÒmenoi menšmen nÒstou te laqšsqai. Cu lotofagii spre-a mânca din lotus
toÝj mn ™gën ™pˆ nÁaj ¥gon kla…ontaj ¢n£gkV, ªi a uita de-ntorsul lor în þarã.
Eu însã i-adusei atunci cu sila,
nhusˆ d' ™nˆ glafurÍsin ØpÕ zug¦ dÁsa ™rÚssaj:
Deºi plângeau. Smuncindu-i spre corãbii,
100 aÙt¦r toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj Sub laviþi îi legai. Dãdui poruncã 135
spercomšnouj nhîn ™pibainšmen çkei£wn, Pe urmã celorlalþi iubiþi tovarãºi

Sã intre cât mai repede-n corãbii,
m» pèj tij lwto‹o fagën nÒstoio l£qhtai.
Ca nu cumva din lotus sã se-nfrupte
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, Vreunul ºi sã uite de-a lui þarã.
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã 140
În ºir ºi-ncep vâslind sã batã marea.
105 œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor.
De-aici plutim nainte cu mâhnire,
Kuklèpwn d' ™j ga‹an Øperfi£lwn ¢qem…stwn Sosim în þara unde ºed ciclopii
ƒkÒmeq', o† ·a qeo‹si pepoiqÒtej ¢qan£toisin Cei procleþi ºi trufaºi, care, cu totul

oÜte futeÚousin cersˆn futÕn oÜt' ¢rÒwsin, Încrezãtori în zei, nimic la dânºii 145
Nu seamãnã cu mâna lor, nici arã,
¢ll¦ t£ g' ¥sparta kaˆ ¢n»rota p£nta fÚontai, Dar nearat, nesãmãnat pãmântul,
110 puroˆ kaˆ kriqaˆ ºd' ¥mpeloi, a† te fšrousin Udat numai de ploi ce cad din nouri,
onon ™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei. Le dã de toate, grâu ºi orz ºi via
Ce-aduce vin din struguri mari ºi spornici. 150
to‹sin d' oÜt' ¢goraˆ boulhfÒroi oÜte qšmistej, N-au loc de sfat, nici lege n-au ciclopii,
¢ll' o† g' Øyhlîn Ñršwn na…ousi k£rhna Ci ºed pe culmea munþilor în peºteri
™n spšesi glafuro‹si, qemisteÚei d ›kastoj ªi fiecare-ºi vede de-a lui casã
ªi unora de alþii nu le pasã.
115 pa…dwn ºd' ¢lÒcwn, oÙd' ¢ll»lwn ¢lšgousi. Un mic ostrov cu mari pãduri în dreptul 155
nÁsoj œpeita l£ceia park limšnoj tet£nustai, Limanului ciclopilor se-ntinde,
ga…hj Kuklèpwn oÜte scedÕn oÜt' ¢pothloà, Nu tocmai chiar aproape, nici departe,
ªi capre negre-acolo sunt puzderii,
Øl»ess': ™n d' agej ¢peiršsiai geg£asin Cãci nu le-nspaimã umbletul de oameni
¥griai: oÙ mn g¦r p£toj ¢nqrèpwn ¢perÚkei, ªi nici nu intr-acolo vânãtorul 160
120 oÙdš min e„soicneàsi kunhgštai, o† te kaq' Ûlhn Ce-nfruntã greul prin pãduri ºi-aburcã
Nãlþimi de plai. Nu vezi în tot cuprinsul
¥lgea p£scousin koruf¦j Ñršwn ™fšpontej.
Nici arãturi, nici turme. Tot ostrovul
oÜt' ¥ra po…mnVsin katascetai oÜt' ¢rÒtoisin, E nelucrat, nesãmãnat ºi vãduv
¢ll' ¼ g' ¥spartoj kaˆ ¢n»rotoj ½mata p£nta De oameni, ºi hrãneºte numai capre, 165
Cãci n-au ciclopii rumene corãbii,
¢ndrîn chreÚei, bÒskei dš te mhk£daj agaj.
Nici meºteri de corãbii sã lucreze
125 oÙ g¦r Kuklèpessi nšej p£ra miltop£rVoi, Frumos podite vase ce colindã
oÙd' ¥ndrej nhîn œni tšktonej, o† ke k£moien Cetãþi de oameni mulþumind atâtea
Nevoi, c-adese oamenii bat marea 170
nÁaj ™ãssšlmouj, a† ken telšoien ›kasta
Cu vasele spre-a se vedea-ntre dânºii,
¥ste' ™p' ¢nqrèpwn ƒkneÚmenai, oŒ£ te poll¦ Un mijloc ºi de-mbogãþit ostrovul,
¥ndrej ™p' ¢ll»louj nhusˆn perÒwsi q£lassan: Cãci el nu-i sterp, ci ar rodi de toate
La vremea lor. Pe marginile mãrii
130 o† kš sfin kaˆ nÁson ™ãktimšnhn ™k£monto.
Sunt pajiºti umede ºi moi, ºi via 175
oÙ mn g£r ti kak» ge, fšroi dš ken éria p£nta: Nemuritoare-ar creºte pretutindeni,
™n mn g¦r leimînej ¡lÕj polio‹o par' Ôcqaj Uºor le-ar fi aratul ºi la vreme
S-ar secera îmbelºugate lanuri
Ødrhloˆ malako…: m£la k' ¥fqitoi ¥mpeloi een:
™n d' ¥rosij le…h: m£la ken baqÝ l»on a„eˆ
135 e„j éraj ¢mÒJen, ™peˆ m£la p‹ar Øp' oâdaj. Necontenit, cã prea e gras pãmântul.
™n d lim¾n eÜormoj, †n' oÙ creë pe…smatÒj ™stin, Limanul li-i îndemânat ºi n-are 180
Nevoie de frânghii de prins, de-otgoane,
oÜt' eÙn¦j balšein oÜte prumn»si' ¢n£yai, Ca ºi de cãngi de-nþepenit corãbii.
¢ll' ™pikšlsantaj me‹nai crÒnon, e„j Ó ke nautšwn Într-însul poposind corãbierii,
qumÕj ™potrÚnV kaˆ ™pipneÚswsin ¢Átai. Pot sta pânã ce vor pofti ºi vântul
Le-ar bate priitor. Apoi, în capul 185
140 aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj ·šei ¢glaÕn Ûdwr, Limanului, e-o peºterã sub care
kr»nh ØpÕ spe…ouj: perˆ d' a‡geiroi pefÚasin. Dintr-o fântânã curge-o frumuseþe
œnqa kateplšomen, ka… tij qeÕj ¹gemÒneue De apã ºi-mprejuru-i plopi se-nalþã.
Acolo þãrmuirãm noi ºi parcã
nÚkta di' Ñrfna…hn, oÙd proÙfa…net' „dšsqai: Un zeu ne îndrepta prin noapte-amurgã, 190
¢¾r g¦r perˆ nhusˆ baqe‹' Ãn, oÙd sel»nh Dar nu-l puteam zãri, cãci pe la vase
145 oÙranÒqen proÜfaine, kate…ceto d nefšessin. Era-ntuneric beznã ºi prin luciu
Se-ntunecase luna pe sub nouri.
œnq' oÜ tij t¾n nÁson ™sšdraken Ñfqalmo‹sin, De-aceea nici ostrovul nu-l vãzurãm
oÜt' oân kÚmata makr¦ kulindÒmena protˆ cšrson Cu ochii ºi nici apa-nvãluratã 195
e„s…domen, prˆn nÁaj ™ãssšlmouj ™pikšlsai. Spre mal, pânã ce nu ne-nlimãnirãm.

Când poposirãm noi, de la corãbii
kels£sVsi d nhusˆ kaqe…lomen ƒst…a p£nta,
Desprinserãm vintrele,-apoi ieºirãm
150 ™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj: ªi noi pe buza mãrii, ne culcarãm
œnqa d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an. ªi aºteptarãm zorile sã vie. 200
A doua zi, când zâna dimineþii
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
Cu degete trandafirii rãsare,
nÁson qaum£zontej ™dineÒmesqa kat' aÙt»n. Ne minunãm cutreierând ostrovul.
ðrsan d NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio, Iar Nimfele, copilele lui Joe,
Zgornirã capre negre pentru masa 205
155 agaj Ñreskóouj, †na deipn»seian ˜ta‹roi.
Tovarãºilor mei. De la corãbii
aÙt…ka kampÚla tÒxa kaˆ a„ganšaj dolicaÚlouj Luarãm iute-ncovoiate arcuri
eƒlÒmeq' ™k nhîn, di¦ d tr…ca kosmhqšntej ªi suliþi lungi, ºi osebiþi în cete
Vreo trei, luarãm caprele la þintã.
b£llomen: aya d dîke qeÕj menoeikša q»rhn.
Curând ne-a dat un zeu vânat de-a volna. 210
nÁej mšn moi ›ponto duèdeka, ™j d ˜k£sthn Douãsprezece vase mã urmarã,
160 ™nnša l£gcanon agej: ™moˆ d dšk' œxelon o‡J. De fiecare câte nouã capre
La sorþ cãzurã, numai mie zece.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
Apoi ºezurãm noi ºi cât e ziua
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ.
oÙ g£r pw nhîn ™xšfqito onoj ™ruqrÒj, De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm 215
¢ll' ™nšhn: pollÕn g¦r ™n ¢mfiforeàsin ›kastoi Cu mult prisos de carne, cu vin dulce,
Doar mai aveam vin roºu la corãbii,
165 ºfÚsamen KikÒnwn ƒerÕn ptol…eqron ˜lÒntej. Cã chiupuri multe-umpluse fiecare
Kuklèpwn d' ™j ga‹an ™leÚssomen ™ggÝj ™Òntwn, Din noi când cuceriserãm oraºul
kapnÒn t' aÙtîn te fqogg¾n Ñwn te kaˆ a„gîn. Ciconilor. Ne tot uitam spre þara 220
Ciclopilor, de noi apropiatã,
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, ªi fumul lor vedeam, auzeam glasuri
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. De oameni, behãit de oi ºi capre.
170 Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Dar în amurg, când soarele-asfinþise,
Culcaþi pe malul mãrii adormirãm. 225
kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: A doua zi când se ivirã zorii,
'¥lloi mn nàn m…mnet', ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi: Eu strâng pe toþi ai mei ºi iau cuvântul:
aÙt¦r ™gë sÝn nh t' ™mÍ kaˆ ™mo‹s' ˜t£roisin «Rãmâneþi voi pe loc, iubiþi tovarãºi,
Cã eu mã duc cu vasul meu, cu soþii-mi
™lqën tînd' ¢ndrîn peir»somai, o† tinšj e„sin, Sã vãd ce neam de oameni sunt aceia; 230
175 ½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Sunt oare-nverºunaþi, haini, sãlbatici
Ãe filÒxeinoi, ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j.' Sau primitori de oaspeþi ºi cu teamã
De zei?» Aºa zisei ºi dupã asta
ìj e„pën ¢n¦ nhÕj œbhn, ™kšleusa d' ˜ta…rouj
Mã înluntrai în vas, dãdui poruncã
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. La soþi sã intre, sã dezlege vasul. 235
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã
Pe rând ºi-ncep vâslind sã batã marea.
180 ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.
Când noi sosirãm în þar-apropiatã,
¢ll' Óte d¾ tÕn cîron ¢fikÒmeq' ™ggÝj ™Ònta, Vedem cum lângã mare-n fund se-nalþã
œnqa d' ™p' ™scatiÍ spšoj e‡domen ¥gci qal£sshj, O peºterã de dafini adumbritã 240
ªi multe vite-acolo, oi ºi capre,
ØyhlÒn, d£fnVsi kathrefšj: œnqa d poll¦
Dormeau ºi-aveau o strungã mare
mÁl', Ôšj te kaˆ agej, „aÚeskon: perˆ d' aÙl¾ Cu-mprejmuire trainicã din stane
185 Øyhl¾ dšdmhto katwrucšessi l…qoisi De piatrã, de stejari ºi brazi nãmornici.
Un mal de om pe-aici ºi-avea sãlaºul. 245
makrÍs…n te p…tussin „d drusˆn ØyikÒmoisin.
Pãºtea el singur turmele departe
œnqa d' ¢n¾r ™n…aue pelèrioj, Ój ·a t¦ mÁla ªi nu umbla cu alþii. Singuratic
ooj poima…nesken ¢pÒproqen: oÙd met' ¥llouj Stetea cu gând pornit spre cumplitate.
Era o nãmetenie ciclopul,
pwle‹t', ¢ll' ¢p£neuqen ™ën ¢qem…stia Édh.
De stai crucit privindu-l. N-avea seamãn 250
190 kaˆ g¦r qaàm' ™tštukto pelèrion, oÙd ™ókei
¢ndr… ge sitof£gJ, ¢ll¦ ·…J Øl»enti C-un om de pâne mâncãtor, ci singur

Øyhlîn Ñršwn, Ó te fa…netai oon ¢p' ¥llwn. De s-arãta, pãrea un vârf de munte
Înalt ºi-mpãdurit. Eu poruncit-am
d¾ tÒte toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj Atunci la soþii mei sã stea pe lângã
aÙtoà p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai: Corabie ºi-acolo sã vegheze 255
195 aÙt¦r ™gë kr…naj ˜t£rwn duoka…dek' ¢r…stouj ªi mi-alesei din ei vreo doisprezece
Mai buni ºi o pornii luând cu mine
bÁn: ¢t¦r a‡geon ¢skÕn œcon mšlanoj o‡noio, Într-un burduf de caprã vinul negru
¹dšoj, Ón moi dîke M£rwn, EÙ£nqeoj uƒÒj, Desfãtãtor ce mi-l dãduse Màron
ƒreÝj 'ApÒllwnoj, Öj ”Ismaron ¢mfibeb»kei, Al lui Evantes fiu, care a fost preot 260
Al lui Apollon la Ismar, cã fiul
oÛnek£ min sÝn paidˆ periscÒmeq' ºd gunaikˆ I-am ocrotit ºi i-am cruþat femeia
200 ¡zÒmenoi: õkei g¦r ™n ¥lse dendr»enti ªi viaþa lui, cãci locuia-n dumbrava
Fo…bou 'ApÒllwnoj. Ð dš moi pÒren ¢gla¦ dîra: Cea deas-a lui Apollon. Scumpe daruri
Îmi dase el, talanþi de aur ºapte 265
crusoà mšn moi dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta, Lucraþi frumos, un vas de-argint ºi-n chiupuri
dîke dš moi krhtÁra pan£rguron, aÙt¦r œpeita Douãsprezece vin curat ºi dulce
onon ™n ¢mfiforeàsi duèdeka p©sin ¢fÚssaj, ªi minunat ce nu-l ºtia nici una
Din slugile-i din casã; numai dânsul
205 ¹dÝn ¢khr£sion, qe‹on potÒn: oÙdš tij aÙtÕn
ªtia, nevasta lui ºi chelãriþa. 270
ºe…dh dmèwn oÙd' ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ, Când ei îl beau acest vin roºu, dulce,
¢ll' aÙtÕj ¥locÒj te f…lh tam…h te m…' o‡h. În orice cupã plinã, turnau apã
De douãzeci mãsuri, un miros straºnic
tÕn d' Óte p…noien melihdša onon ™ruqrÒn,
Dumnezeiesc se-mprãºtia din canã,
›n dšpaj ™mpl»saj Ûdatoj ¢n¦ e‡kosi mštra De nu mai putea nimeni dupã dânsul. 275
210 ceà', Ñdm¾ d' ¹de‹a ¢pÕ krhtÁroj Ñdèdei, Umplui cu el burduful meu de caprã
ªi mai luai în traistã merinde,
qespes…h: tÒt' ¨n oÜ toi ¢poscšsqai f…lon Ãen.
Cãci socoteam cã repede-o sã vie
toà fšron ™mpl»saj ¢skÕn mšgan, ™n d kaˆ Ïa Asupra-mi un bãrbat grozav de tare,
kwrÚkJ: aÙt…ka g£r moi Ñsato qumÕj ¢g»nwr Înverºunat, nelegiuit, sãlbatic. 280
La peºterã curând ne pomenirãm,
¥ndr' ™peleÚsesqai meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n,
Dar nu era în peºterã ciclopul,
215 ¥grion, oÜte d…kaj eâ e„dÒta oÜte qšmistaj. Ci dupã turmã la pãºune grasã.
karpal…mwj d' e„j ¥ntron ¢fikÒmeq', oÙdš min œndon Intrarãm dar ºi ne uitam la toate
285
eÛromen, ¢ll' ™nÒmeue nomÕn k£ta p…ona mÁla.
™lqÒntej d' e„j ¥ntron ™qheÚmesqa ›kasta:
tarsoˆ mn turîn br‹qon ste…nonto d shkoˆ Mirându-ne. Stau coºurile pline
220 ¢rnîn ºd' ™r…fwn: diakekrimšnai d ›kastai De brânzã ºi vuia întreg oborul
De iezi ºi miei ce osebite garduri
œrcato, cwrˆj mn prÒgonoi, cwrˆj d mštassai, Îi despãrþeau: cei timpurii de-o parte,
cwrˆj d' aâq' ›rsai: na‹on d' Ñrù ¥ggea p£nta, Cei mijlocani de alta, ºi mezinii 290
gaulo… te skaf…dej te, tetugmšna, to‹s' ™n£melgen. Deosebit. Vedeai apoi cum zerul
Se prelingea din vase, din ºiºtare
œnq' ™m mn prètisq' ›taroi l…ssont' ™pšessi ªi cãzi cioplite. Soþii mei sãracii
225 turîn a„numšnouj „šnai p£lin, aÙt¦r œpeita Se tot rugau ca sã luãm brânzetul
karpal…mwj ™pˆ nÁa qo¾n ™r…fouj te kaˆ ¥rnaj ªi sã ne-ntoarcem, ba apoi ºi turma 295
De iezi ºi miei spre nava noastrã iute
shkîn ™xel£santaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr: S-o bãrãim ºi s-apucãm pe mare.
¢ll' ™gë oÙ piqÒmhn, –Ã t' ¨n polÝ kšrdion Ãen, – Eu n-ascultai, deºi era mai bine
Ôfr' aÙtÒn te ‡doimi, kaˆ e‡ moi xe…nia do…h. De-i ascultam. Voiam sã vãd ciclopul
ªi ospeþia lui. Dar el, pãgânul, 300
230 oÙd' ¥r' œmell' ˜t£roisi faneˆj ™rateinÕj œsesqai. Cu soþii mei cumplit avea sã fie.
œnqa d pàr k»antej ™qÚsamen ºd kaˆ aÙtoˆ Fãcurãm foc atunci, întâi jertfirãm,
turîn a„nÚmenoi f£gomen, mšnomšn tš min œndon Apoi luând din caº ne ospãtarãm
ªi-n peºterã-aºteptãm pânã ce picã
¼menoi, eŒoj ™pÁlqe nšmwn. fšre d' Ôbrimon ¥cqoj
ªi el cu turm,-având o grea povarã 305
Ûlhj ¢zalšhj, †na oƒ potidÒrpion e‡h. De uscãturi ca sã-ncropeascã cina.
235 œntosqen d' ¥ntroio balën ÑrumagdÕn œqhken: Când le trânti pe-afarã, fãcu troscot,
De ne cutremurarãm ºi-ntr-o clipã
¹me‹j d de…santej ¢pessÚmeq' ™j mucÕn ¥ntrou.
Ne traserãm în fundul vãgãunii.
aÙt¦r Ó g' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla, În peºtera cea largã el îºi mânã 310
p£nta m£l', Óss' ½melge, t¦ d' ¥rsena le‹pe qÚrhfin, Mânzãrile ºi-n strungã lasã numai
Berbeci ºi þapi, afarã-n faþa stânii.
¢rneioÚj te tr£gouj te, baqe…hj œntoqen aÙlÁj.
Apoi luând un stei grozav l-aruncã
240 aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj, Pe la intrare ºi o-nchide, o stâncã
Ôbrimon: oÙk ¨n tÒn ge dÚw kaˆ e‡kos' ¥maxai Ce de jos mai nu puteau urni-o 315
Nici douãzeci ºi douã de cãruþe
™sqlaˆ tetr£kukloi ¢p' oÜdeoj Ñcl…sseian:
Cu patru roþi, oricât ar fi de bune;
tÒsshn ºl…baton pštrhn ™pšqhke qÚrVsin. Aºa era pietroiul pus la uºã.
˜zÒmenoj d' ½melgen Ôj kaˆ mhk£daj agaj, S-aºazã el apoi ºi mulge capre
320
245 p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV.
aÙt…ka d' ¼misu mn qršyaj leuko‹o g£laktoj
plekto‹s' ™n tal£roisin ¢mhs£menoj katšqhken, ªi oi pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii

¼misu d' aât' œsthsen ™n ¥ggesin, Ôfra oƒ e‡h Din lapte jumãtate îl încheagã
ªi-l strânge în panere împletite,
p…nein a„numšnJ ka… oƒ potidÒrpion e‡h. Cellalt îl toarnã-n vase ca de-acolo
250 aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, Sã-l bea pe urmã la-ncropitul cinei. 325
kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ e‡siden, e‡reto d' ¼meaj: ªi dupã ce, grãbit, el face asta
ªi-aprinde foc, ne vede ºi ne-ntreabã:
'ð xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa; «Dar cine sunteþi voi? De unde bateþi
½ ti kat¦ prÁxin Ã mayid…wj ¢l£lhsqe Al mãrii drum, strãinilor? Cu treabã
oŒ£ te lhstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare 330
Ca niºte hoþi ce umblã în poghiazuri
255 yuc¦j parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;' ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?»
ìj œfaq', ¹m‹n d' aâte katekl£sqh f…lon Ãtor, Aºa ne-a zis ºi inima de fricã
deis£ntwn fqÒggon te barÝn aÙtÒn te pšlwron. Ne-a îngheþat, când i-auzirãm glasul
Înfricoºat ºi namila vãzurãm. 335
¢ll¦ kaˆ ïj min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon: Dar totuºi i-am rãspuns: «Venim din Troia,
'¹me‹j toi Tro…hqen ¢poplagcqšntej 'Acaioˆ Suntem ahei ºi drumul rãtãcirãm
260 panto…ois' ¢nšmoisin Øpr mšga la‹tma qal£sshj, La-ntoarcerea napoi, fiind sãrmanii
Bãtuþi de vânturi pe genunea mãrii
o‡kade ƒšmenoi, ¥llhn ÐdÕn ¥lla kšleuqa
ªi apucarãm altã cale; aºa vru 340
½lqomen: oÛtw pou ZeÝj ½qele mht…sasqai. Pesemne Cel-de-sus. Noi facem parte
laoˆ d' 'Atredew 'Agamšmnonoj eÙcÒmeq' enai, Din oastea lui Atride Agamemnon,
De care merse pomina pe lume,
toà d¾ nàn ge mšgiston Øpour£nion klšoj ™st…:
Doar cuceri puternicã cetate
265 tÒsshn g¦r dišperse pÒlin kaˆ ¢pèlese laoÝj ªi potopi oºtiri nenumãrate. 345
polloÚj. ¹me‹j d' aâte kicanÒmenoi t¦ s¦ goàna Venirãm sã-þi îmbrãþiºãm genunchii
Ca sã ne dai vrun dar de ospeþie
ƒkÒmeq', e‡ ti pÒroij xein»on º kaˆ ¥llwj
Ori altfel sã ne-mbii cu tot ce-i data
do…hj dwt…nhn, ¼ te xe…nwn qšmij ™st…n. La oaspeþi. Teme-te de zei, preabune.
¢ll' a„de‹o, fšriste, qeoÚj: ƒkštai dš to… e„men. Noi cerem adãpost la tine. Joe 350
Pe oaspeþi ºi pe rugãtori rãzbunã,
270 ZeÝj d' ™pitim»twr ƒket£wn te xe…nwn te,
El paznicul de oaspeþi cumsecade.»
xe…nioj, Öj xe…noisin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.' La asta nemilos tunã ciclopul:
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlš qumù: «Strãinule, nebun eºti ori venit-ai
De prea departe, de mã-nveþi sã tremur 355
'n»piÒj e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj,
De zei, sã mã feresc de-a lor mânie?
Ój me qeoÝj kšleai À deid…men À ¢lšasqai.
275 oÙ g¦r KÚklwpej DiÕj a„giÒcou ¢lšgousin Nu vrem sã ºtim de Joe noi, ciclopii,
oÙd qeîn mak£rwn, ™peˆ Ã polÝ fšrtero… e„men: ªi nici de zei, suntem mai tari ca dânºii.
Nu frica ce-aº avea de duºmãnia
oÙd' ¨n ™gë DiÕj œcqoj ¢leu£menoj pefido…mhn Din ceruri, ci doar pofta mea m-ar face 360
oÜte seà oÜq' ˜t£rwn, e„ m¾ qumÒj me keleÚoi. Sã cruþ pe tine ºi pe-ai tãi. Dar spune-mi
¢ll£ moi e‡f', ÓpV œscej „ën eÙergša nÁa, Pe unde-oprit-ai nava? Aici aproape
Ori mai departe, pe la capul þãrii?
280 ½ pou ™p' ™scatiÁj Ã kaˆ scedÒn, Ôfra dae…w.' Eu vreau s-o ºtiu.» Aºa-ntreba ciclopul
ìj f£to peir£zwn, ™m d' oÙ l£qen e„dÒta poll£, ªi mã-ncerca, dar n-avea sã mã-nºele 365
¢ll£ min ¥yorron prosšfhn dol…ois' ™pšessi: Pe mine încercatul. ªi eu una

I-am ticluit: «Neptun, zeul Cutremur,
'nša mšn moi katšaxe Poseid£wn ™nos…cqwn, Corabia mi-a þãndurit izbind-o
prÕj pštrVsi balën ØmÁj ˜pˆ pe…rasi ga…hj, De stâncile din capul þãrii voastre,
285 ¥krV prospel£saj: ¥nemoj d' ™k pÒntou œneiken: De un colþan, ºi mi-a-necat-o vântul. 370
Doar eu cu cei de-aici ne mântuirãm
aÙt¦r ™gë sÝn to‹sde Øpškfugon a„pÝn Ôleqron.' De moarte-amarã.» Nu mai rãspunse avanul
ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto nhlš qumù, Nimic, sãri cu braþele întinse
¢ll' Ó g' ¢naxaj ˜t£rois' ™pˆ ce‹raj ‡alle, La soþii mei ºi apucând cu laba-i
Dintr-înºii doi, aºa-i trânti pe þãrnã 375
sÝn d dÚw m£ryaj éj te skÚlakaj potˆ ga…V
Ca niºte þânci, de li se scurse-ndatã
290 kÒpt': ™k d' ™gkšfaloj cam£dij ·še, deàe d ga‹an. Tot creierul stropind pãmântul. Trupul
toÝj d di¦ melestˆ tamën Ðpl…ssato dÒrpon: Le ciopârþi ºi-ºi pregãti ospãþul.
ªi prinse sã-i înghiorþãie ca leul
½sqie d' éj te lšwn Ñres…trofoj, oÙd' ¢pšleipen,
Crescut pe munþi. Mânca de-a valma carnea 380
œgkat£ te s£rkaj te kaˆ Ñstša muelÒenta. ªi maþele ºi mãduva cu oase,
¹me‹j d kla…ontej ¢nescšqomen Diˆ ce‹raj, Iar noi plângeam vãzând cruzimea asta
ªi mâinile-nãlþam spre cer cu jale,
295 scštlia œrg' ÐrÒwntej: ¢mhcan…h d' œce qumÒn.
Cãci n-aveam încotro. Dar când ciclopul
aÙt¦r ™peˆ KÚklwy meg£lhn ™mpl»sato nhdÝn Grozava burtã-ºi ghiftui cu carnea 385
¢ndrÒmea krš' œdwn kaˆ ™p' ¥krhton g£la p…nwn, De oameni ºi se rãcori bând lapte
Curat, se tolãni în vãgãunã
ke‹t' œntosq' ¥ntroio tanuss£menoj di¦ m»lwn.
Colea-ntre oi. În sinea mea bãrbatã
tÕn mn ™gë boÚleusa kat¦ megal»tora qumÕn Gândeam atunci de dânsul sã m-apropii
300 ¥sson „èn, x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà, ªi de la coapsã sabia-mi tãioasã 390
Sã scot ºi sã-i-o-nfig în piept pe unde
oÙt£menai prÕj stÁqoj, Óqi fršnej Âpar œcousi,
Eu dibuiam cã-n prapuri e ficatul
ce…r' ™pimass£menoj: ›teroj dš me qumÕj œruken. Învãluit. Dar mã struni o teamã:
aÙtoà g£r ke kaˆ ¥mmej ¢pwlÒmeq' a„pÝn Ôleqron: Pieream ºi noi aci de moarte crudã,
oÙ g£r ken dun£mesqa qur£wn Øyhl£wn Cãci nu puteam de la intrarea naltã 395
Cu braþele sã dãm în lãturi stânca
305 cersˆn ¢pèsasqai l…qon Ôbrimon, Ön prosšqhken. Ce-o prãvãlise el. ªi cu suspine
ìj tÒte mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an. Noi aºteptam sã vie dimineaþa.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, A doua zi, când zorile de aur
Cu degete trandafirii mijirã, 400
kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ ½melge klut¦ mÁla, El foc aprinde, mulge mândra turmã,
p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii,
310 aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, Iar dupã ce grãbit el face asta,
Înhaþã încã doi ºi ospãteazã.
sÝn d' Ó ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato de‹pnon. Apoi ridicã steiul de la uºã 405
deipn»saj d' ¥ntrou ™x»lase p…ona mÁla, Uºor de tot ºi-ºi mânã turma grasã
·hd…wj ¢felën qureÕn mšgan: aÙt¦r œpeita Din peºterã ºi iar prãvale steiul
La locul lui cum ai lãsa sã cadã
ÿ ™pšqhc', æj e‡ te farštrV pîm' ™piqe…h. Uºor pe tolba de sãgeþi capacul.
315 pollÍ d ·o…zJ prÕj Ôroj tršpe p…ona mÁla Cu huiet mult ciclopu-ºi mânã turma 410
KÚklwy: aÙt¦r ™gë lipÒmhn kak¦ bussodomeÚwn, La deal pe plai. Eu rãmãsei în urmã
ªi-n mine chibzuiam ce rãu i-aº face
e‡ pwj teisa…mhn, do…h dš moi eâcoj 'Aq»nh.
Ca sã-mi rãzbun pe el, sã-mi dea Minerva
¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: Mãrire. Unul îmi pãru cã-i planul
KÚklwpoj g¦r œkeito mšga ·Òpalon par¦ shkù, Mai nemerit. În þarc avea ciclopul 415
O boatã verde de mãslin, tãiatã
320 clwrÕn ™laneon: tÕ mn œktamen, Ôfra foro…h
Ca s-o cãleasc-anume ºi s-o poarte.
aÙanqšn. tÕ mn ¥mmej ™skomen e„sorÒwntej Privindu-l, noi i-asemãnam ciomagul
Ósson q' ƒstÕn nhÕj ™eikosÒroio mela…nhj, Cu un catarg de la un vas de marfã
De douãzeci de rânduri de lopeþi, 420
fort…doj eÙre…hj, ¼ t' ™kper£v mšga la‹tma:
Aºa de gros ºi lung era toiagul.
tÒsson œhn mÁkoj, tÒsson p£coj e„sor£asqai. Am retezat dintr-însul o bucatã
325 toà mn Óson t' Ôrguian ™gën ¢pškoya parast¦j Ca de-un brãþat ºi soþilor am dat-o
S-o netezeascã. Ei o netezirã
kaˆ paršqhc' ˜t£roisin, ¢poxànai d' ™kšleusa:
ªi la un capãt eu am þuguiat-o. 425
oƒ d' ÐmalÕn po…hsan: ™gë d' ™qÒwsa parast¦j La focul arzãtor apoi cãlind-o,
¥kron, ¥far d labën ™pur£kteon ™n purˆ khlšJ. Am îndosit-o bine sub gunoiul
Ce-n peºterã zãcea în mari mormane,
kaˆ tÕ mn eâ katšqhka katakrÚyaj ØpÕ kÒprJ,
330 ¼ ·a kat¦ spe…ouj kšcuto meg£l' ½liqa poll»:
aÙt¦r toÝj ¥llouj kl»rJ pepalšsqai ¥nwgon, Zorii apoi pe soþi sã tragã sorþii,
Ój tij tolm»seien ™moˆ sÝn moclÕn ¢e…raj Sã iasã-aceia care sã cuteze 430
Cu mine ridicând sã-mplânte parul
tr‹yai ™n Ñfqalmù, Óte tÕn glukÝj Ûpnoj ƒk£noi. În ochiul uriaºului, îndatã
oƒ d' œlacon, toÝj ¥n ke kaˆ ½qelon aÙtÕj ˜lšsqai, Ce-adoarme el. S-aleserã cei patru
335 tšssarej, aÙt¦r ™gë pšmptoj met¦ to‹sin ™lšgmhn. Ce eu doream sã fie aleºi ºi-n urmã
Al cincilea fui eu. Spre searã dânsul 435
˜spšrioj d' Ãlqen kall…trica mÁla nomeÚwn: Veni din nou cu oile-i bârsane
aÙt…ka d' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla, ªi le zori spre peºtera cea largã.
p£nta m£l', oÙdš ti le‹pe baqe…hj œntoqen aÙlÁj, Nici una n-o lãsã din strung-afarã
Sau doar cã bãnui ceva ori poate
½ ti Ñs£menoj, À kaˆ qeÕj ìj ™kšleusen. C-aºa vru Dumnezeu. Apoi ciclopul 440
340 aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj: Umflând pietroiu-l pune la intrare,
˜zÒmenoj d' ½melgen Ôj kaˆ mhk£daj agaj, S-aºazã asuprã-i, mulge oi ºi capre
Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii.
p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. ªi dupã ce degrabã face asta,
aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, Mai prinde doi ºi-ºi pregãteºte cina. 445
sÝn d' Ó ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato dÒrpon. Atunci de el m-apropii cu o cupã
De minunat vin negru ºi-i zic astfel:
345 kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn ¥gci parast£j,
«Poftim ºi bea dupã-nghiþirea cãrnii
kissÚbion met¦ cersˆn œcwn mšlanoj o‡noio: De om, sã vezi ce vin era la fundul
'KÚklwy, tÁ, p…e onon, ™peˆ f£gej ¢ndrÒmea krša, Corãbiei pierdute. Voiam þie 450
Sã þi-l închin, de te-ndurai de mine
Ôfr' e„dÍj, oŒÒn ti potÕn tÒde nhàj ™kekeÚqei
ªi mã lãsai sã plec napoi acasã,
¹metšrh: soˆ d' aâ loib¾n fšron, e‡ m' ™le»saj Dar tu eºti mânios nevoie-mare.
350 o‡kade pšmyeiaj: sÝ d ma…neai oÙkšt' ¢nektîj. Nemilostive, cum sã vie oare
De-acum sã caute-adãpost la tine 455
scštlie, pîj kšn t…j se kaˆ Ûsteron ¥lloj †koito
Un om din lumea-ntreagã? Nu faci bine.»
¢nqrèpwn polšwn; ™peˆ oÙ kat¦ mo‹ran œrexaj.' Aºa-i zisei. Primi atunci el cupa
ìj ™f£mhn, Ð d dškto kaˆ œkpien: ¼sato d' a„nîj ªi-o deºertã deodatã. Foarte vesel
Era de-aceastã dulce bãuturã
¹dÝ potÕn p…nwn ka… m' Étee deÚteron aâtij:
ªi mi-a cerut ca sã-i mai dau o datã: 460
355 'dÒj moi œti prÒfrwn ka… moi teÕn oÜnoma e„p «Fii bun, mai dã-mi ºi spune-mi cum te cheamã,
aÙt…ka nàn, †na toi dî xe…nion, ú ke sÝ ca…rVj. Sã-þi dau ºi eu un dar de ospeþie,
De care sã te bucuri. Cã ºi þara
kaˆ g¦r Kuklèpessi fšrei ze…dwroj ¥roura
Ciclopilor e darnicã ºi scoate
onon ™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei: Vin bun din struguri mari ce-i creºte ploaia. 465
¢ll¦ tÒd' ¢mbros…hj kaˆ nšktarÒj ™stin ¢porrèx.' Dar ãsta-i din nectar ºi ambrozie.»
360 ìj œfat': aÙt£r oƒ aâtij ™gë pÒron a‡qopa onon: ªi-i adusei din nou o cupã plinã,
De trei ori îi dãdui, de trei ori prostul
trˆj mn œdwka fšrwn, trˆj d' œkpien ¢frad…Vsin. Goli paharul. Dar apoi, când vinul
aÙt¦r ™peˆ KÚklwpa perˆ fršnaj ½luqen onoj, I se sui la cap, eu cu blândeþe 470
kaˆ tÒte d» min œpessi proshÚdwn meilic…oisi: Zisei: «Mã-ntrebi de lãudatu-mi nume,
Cicloape? Eu þi-l spun, dar tu drept oaspe
'KÚklwy, e„rwt´j m' Ônoma klutÒn; aÙt¦r ™gè toi Cinsteºte-mã c-un dar cum þi-a fost vorba.
365 ™xeršw: sÝ dš moi dÕj xe…nion, éj per Øpšsthj. Mã cheamã Nimeni. Astfel îmi zic soþii,
Oâtij ™mo… g' Ônoma: Oâtin dš me kikl»skousi Pãrinþii mei ºi oamenii cu toþii.» 475
Dar el rãspunse-ndatã fãrã suflet:
m»thr ºd pat¾r ºd' ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi.' «Pe Nimeni, dupã soþii lui, la urmã
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlš qumù: Eu l-oi mânca ºi-acesta þi-o fi darul.»
'Oâtin ™gë pÚmaton œdomai met¦ oŒs' ˜t£roisi, Aºa rostind, el se rãstoarnã, cade
Pe spate cu grumazu-ntors ºi somnul 480
370 toÝj d' ¥llouj prÒsqen: tÕ dš toi xein»on œstai.' Atotdomolitor îl domoleºte.
Ã, kaˆ ¢naklinqeˆj pšsen Ûptioj, aÙt¦r œpeita ªi cum e-ngreuiat de bãuturã,
ke‹t' ¢podocmèsaj pacÝn aÙcšna, k¦d dš min Ûpnoj Din gurã varsã vin, bucãþi de carne.
Atunci eu bag sub spuza multã parul
Èrei pandam£twr: f£rugoj d' ™xšssuto onoj
ªi-l las pânã sã ardã. Dau poruncã 485
ywmo… t' ¢ndrÒmeoi: Ð d' ™reÚgeto o„nobare…wn. ªi-mbãrbãtez pe toþi ai mei tovarãºi,
375 kaˆ tÒt' ™gë tÕn moclÕn ØpÕ spodoà ½lasa pollÁj, Ca nu cumva de fricã sã dea dosul.
Când paru-n foc stã gata sã s-aprindã,
eŒoj qerma…noito: œpessi d p£ntaj ˜ta…rouj
Mãcar cã-i verde, ºi începe tare
q£rsunon, m» t…j moi Øpodde…saj ¢nadÚh. A se-nroºi, atunci îl iau din vatrã, 490
¢ll' Óte d¾ t£c' Ð moclÕj ™l£noj ™n purˆ mšllen M-apropii de ciclop. Ceilalþi alãturi
Îmi stau; un zeu curaj nebun ne-nsuflã.
¤yasqai, clwrÒj per ™èn, diefa…neto d' a„nîj,
Ai mei înºfacã parul, ºi þuguiul
380 kaˆ tÒt' ™gën ¥sson fšron ™k purÒj, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi Îl afundarã-n ochiul lui. Eu grabnic
†stant': aÙt¦r q£rsoj ™nšpneusen mšga da…mwn. Mã salt în sus ºi-nvârt. Precum când unul 495
O grindã de corãbii sfredeleºte
oƒ mn moclÕn ˜lÒntej ™l£non, ÑxÝn ™p' ¥krJ,
Cu sfredelul, ceilalþi de jos unealta
Ñfqalmù ™nšreisan: ™gë d' ™fÚperqen ™reisqeˆj O-nºfacã de-o curea de ambe laturi
d…neon, æj Óte tij trup´ dÒru n»on ¢n¾r ªi repede o miºcã, de se-nvârte
Mereu tot sfredelind, aºa ºi-n ochiul 500
385 trup£nJ, oƒ dš t' œnerqen Øposse…ousin ƒm£nti
Ciclopului roteam noi arzãtorul
¡y£menoi ˜k£terqe, tÕ d tršcei ™mmenj a„e…: Tãciune, de curgea în juru-i sânge.
ìj toà ™n Ñfqalmù puri»kea moclÕn ˜lÒntej Se pârjolirã pleoape ºi sprâncene,

dinšomen, tÕn d' aŒma per…rree qermÕn ™Ònta. Se mistui a ochiului luminã
ªi ochiul sfârâia din rãdãcinã. 505
p£nta dš oƒ blšfar' ¢mfˆ kaˆ ÑfrÚaj eásen ¢ãtm¾ Precum când un fierar, gãtind un mare
390 gl»nhj kaiomšnhj: sfarageànto dš oƒ purˆ ·…zai. Topor sau un hârleþ, în apã rece
æj d' Ót' ¢n¾r calkeÝj pšlekun mšgan º skšparnon Înfige fierul ars, cãlindu-l astfel
ªi oþelindu-l, sfârâie-atunci fierul
e„n Ûdati yucrù b£ptV meg£la „£conta Grozav, aºa tot sfârâia ºi ochiul 510
farm£sswn: tÕ g¦r aâte sid»rou ge kr£toj ™st…n: Ciclopului, când rãsuceam noi parul.
ìj toà s…z' ÑfqalmÕj ™lanšJ perˆ moclù. ªi groaznic el gemu. Boltita stâncã
Vui de glasul lui, iar noi de spaimã
395 smerdalšon d mšg' õmwxen, perˆ d' ‡ace pštrh, Ne depãrtarãm iute. El îºi smulse
¹me‹j d de…santej ¢pessÚmeq'. aÙt¦r Ð moclÕn Din ochi þuguiul ud de-atâta sânge 515
™xšrus' Ñfqalmo‹o pefurmšnon a†mati pollù. ªi, scos din fire, l-azvârli departe.
Rãcnea din rãsputeri chemând ciclopii
tÕn mn œpeit' œrriyen ¢pÕ ›o cersˆn ¢lÚwn, Ce-n peºteri împrejur ºi-aveau sãlaºul
aÙt¦r Ð KÚklwpaj meg£l' ½puen, o† ·£ min ¢mfˆj Pe culmi vântoase. Glasul auzindu-i,
400 õkeon ™n sp»essi di' ¥kriaj ºnemošssaj. Ei care dincotro venirã-aproape 520
De peºterã ºi-ndatã-l întrebarã
oƒ d boÁj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj,
Ce-l doare: «Polifem, ce caznã oare
ƒst£menoi d' e‡ronto perˆ spšoj, Ótti ˜ k»doi: Te face sã þipi astfel peste noaptea
't…pte tÒson, PolÚfhm', ¢rhmšnoj ïd' ™bÒhsaj Tihnitã ºi ne sperii nouã somnul?
Þi-o fi rãpind vrun om din strungã turma? 525
nÚkta di' ¢mbros…hn kaˆ ¢äpnouj ¥mme t…qhsqa;
Sau te omoarã cineva hoþeºte
405 Ã m» t…j seu mÁla brotîn ¢škontoj ™laÚnei; Ori silnic?» Polifem din vãgãunã
Ã m» t…j s' aÙtÕn kte…nei dÒlJ º b…hfi;' Aºa le zise: «Nimeni mã omoarã
Hoþeºte, dragii mei, ºi nu cu sila».
toÝj d' aât' ™x ¥ntrou prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj:
Dar i-au rãspuns ciclopii: «Dacã nimeni 530
'ð f…loi, Oât…j me kte…nei dÒlJ oÙd b…hfin.' Nu-þi face rãu ºi silã, când eºti singur,
oƒ d' ¢pameibÒmenoi œpea pterÒent' ¢gÒreuon: De boala cea de Dumnezeu trimisã
Nu poþi sã fii scutit. De-aceea roagã
410 'e„ mn d¾ m» t…j se bi£zetai oon ™Ònta,
Pe tatãl tãu Neptun ca sã te scape.»
noàsÒn g' oÜ pwj œsti DiÕj meg£lou ¢lšasqai, Grãind aºa, plecarã. Eu în mine 535
¢ll¦ sÚ g' eÜceo patrˆ Poseid£wni ¥nakti.' Râdeam cã i-amãgi scornitul nume
ªi gândul nãzdrãvan care-mi venise.
ìj ¥r' œfan ¢piÒntej, ™mÕn d' ™gšlasse f…lon kÁr,
æj Ônom' ™xap£thsen ™mÕn kaˆ mÁtij ¢mÚmwn.
415 KÚklwy d sten£cwn te kaˆ çd…nwn ÑdÚnVsi, Dar tot gemând ºi copleºit de chinuri,
cersˆ yhlafÒwn, ¢pÕ mn l…qon eŒle qur£wn, Ciclopul dibuind, de la intrare
Ridicã stânca ºi pe ea s-aºazã, 540
aÙtÕj d' e„nˆ qÚrVsi kaqšzeto ce‹re pet£ssaj, Se-ntinde-apoi cu braþele sã prindã
e‡ tin£ pou met' Ôessi l£boi ste…conta qÚraze: Pe vrunul care-ar fi ieºit cu turma,
oÛtw g£r poÚ m' ½lpet' ™nˆ fresˆ n»pion enai. Aºa tehui el mã credea pe mine.
Chiteam atunci ºi cãutam un mijloc
420 aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito, Mai potrivit sã mântui de pieire 545
e‡ tin' ˜ta…roisin qan£tou lÚsin ºd' ™moˆ aÙtù Pe soþii mei, pe mine. Urzeam planuri
eØro…mhn: p£ntaj d dÒlouj kaˆ mÁtin Ûfainon, ªi gânduri de tot felul, fiind vorba
De viaþã, doar aproape era mare
éj te perˆ yucÁj: mšga g¦r kakÕn ™ggÚqen Ãen. Primejdie, ºi-un gând mai mult ca toate
¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: Mi se pãru mai bun. Erau în turmã 550
425 ¥rsenej o‡iej Ãsan ™ãtrefšej dasÚmalloi, Berbeci lãþoºi, ºi zdraveni, mari ºi mândri
Cu lâna laie. Atunci eu pe tãcute
kalo… te meg£loi te, „odnefj eroj œcontej: Berbecii, câte trei luând, deolaltã
toÝj ¢kšwn sunšergon ™ãstrefšessi lÚgoisi, Îi leg cu mlãdioasele curmeie
tÍs' œpi KÚklwy eáde pšlwr, ¢qem…stia e„dèj, Pe care se culca nelegiuitul 555
Ciclop. Cel mijlociu purta pe unul
sÚntreij a„nÚmenoj: Ð mn ™n mšsJ ¥ndra fšreske,
Din noi, iar alþii doi mergeau alãturi
430 të d' ˜tšrw ˜k£terqen ‡thn sèontej ˜ta…rouj. Ferindu-ne de-o parte ºi de alta.
tre‹j d ›kaston fît' Ôej fšron: aÙt¦r ™gè ge, – Deci trei berbeci cãrau pe câte unul
Din soþii mei. Dar mai era ºi-un altul, 560
¢rneiÕj g¦r œhn m»lwn Ôc' ¥ristoj ¡p£ntwn, –
Berbece ortoman, fruntaºul turmei.
toà kat¦ nîta labèn, las…hn ØpÕ gastšr' ™lusqeˆj Eu l-apucai din spate ºi sub burta-i
ke…mhn: aÙt¦r cersˆn ¢ètou qespes…oio Miþoasã mã lungii ºi-ntors sub dânsul,
Eu grap-aºa mã tot þineam de lâna-i
435 nwlemšwj strefqeˆj ™cÒmhn tetlhÒti qumù.
Cea falnicã ºi tot rãbdam în mine. 565
ìj tÒte mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an. Aºa stãturãm ºi-aºteptam cu jale
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Sã vie dimineaþa. Iar când zorii
Trandafirii în cer se revãrsarã,
kaˆ tÒt' œpeita nomÒnd' ™xšssuto ¥rsena mÁla,
Zoreau atunci berbecii spre pãºune,
q»leiai d mšmhkon ¢n»melktoi perˆ shkoÚj: Iar oile tot behãiau nemulse 570
440 oÜqata g¦r sfarageànto. ¥nax d' ÑdÚnVsi kakÍsi Cu ugerii lor ghiolcurã de lapte.
Dar schingiuit de cazne-nfricoºate
teirÒmenoj p£ntwn Ñwn ™pema…eto nîta
Stãpânul lor îi pipãia pe spate
Ñrqîn ˜staÒtwn: tÕ d n»pioj oÙk ™nÒhsen, Berbecii toþi care-i treceau nainte
éj oƒ Øp' e„ropÒkwn Ñwn stšrnoisi dšdento. Stând oblu. Dar el nu simþi, netotul, 575
Ûstatoj ¢rneiÕj m»lwn œsteice qÚraze, Cã ei erau legaþi prin lâna deasã.
În coada turmei o luã spre uºã
445 l£cnJ steinÒmenoj kaˆ ™moˆ pukin¦ fronšonti. Berbecele îngreuiat de blana-i
tÕn d' ™pimass£menoj prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj: Tufoasã ºi de mine care astfel
'kri pšpon, t… moi ïde di¦ spšoj œssuo m»lwn M-am priceput. Dar Polifem pe dânsul 580
Îl pipãi ºi-i zise: «De ce oare,
Ûstatoj; oÜ ti p£roj ge leleimmšnoj œrceai o„în, Drãguþul meu berbece, pleci la urmã
¢ll¦ polÝ prîtoj nšmeai tšren' ¥nqea po…hj Din peºterã? tu care niciodatã
450 makr¦ bib£j, prîtoj d ·o¦j potamîn ¢fik£neij, Nu rãmâneai de oi, ci tot nainte
Cu paºii mari mergeai sã paºti din floarea 585
prîtoj d staqmÒnde lila…eai ¢ponšesqai Cea moale-a ierbii? ªi-ajungeai întâiul
˜spšrioj, nàn aâte panÚstatoj. Ã sÚ g' ¥naktoj La râu ºi nãzuiai napoi spre searã
ÑfqalmÕn poqšeij; tÕn ¢n¾r kakÕj ™xal£wse La stânã cel dintâi? Acum tu însã
Rãmâi de tot în urmã. Ori plângi ochiul
sÝn lugro‹s' ˜t£roisi, damass£menoj fršnaj o‡nJ, Stãpânului? Mi-l scoase un nemernic 590
455 Oâtij, Ön oÜ pè fhmi pefugmšnon œmmen Ôleqron. Cu haita de miºei dupã ce lotrul
e„ d¾ Ðmofronšoij potifwn»eij te gšnoio Cu vinul m-ameþise, acel Nimeni
Ce tot nu-l cred scutit acum de moarte.
e„pe‹n, ÓppV ke‹noj ™mÕn mšnoj ºlask£zei:
Hei, dac-ar fi sã ai un gând cu mine
tî kš oƒ ™gkšfalÒj ge di¦ spšoj ¥lludij ¥llV ªi s-ai tu darul vorbei sã-mi spui unde 595
qeinomšnou ·a…oito prÕj oÜde, k¦d dš t' ™mÕn kÁr S-o fi ascuns de crunta mea mânie,
Cum creierul, din tidva lui izbitã,
460 lwf»seie kakîn, t£ moi oÙtidanÕj pÒren Oâtij.'
Pe jos îl împroºcam în vãgãunã!
ìj e„pën tÕn kriÕn ¢pÕ ›o pšmpe qÚraze. Mã uºuram atunci de tot amarul
™lqÒntej d' ºbaiÕn ¢pÕ spe…ouj te kaˆ aÙlÁj Ce mi-l fãcu netrebnicul de Nimeni.» 600
Rostind el ast,-aretului dã drumul.
prîtoj Øp' ¢rneioà luÒmhn, Øpšlusa d' ˜ta…rouj.
Când eu mã depãrtai puþin de strungã,
karpal…mwj d t¦ mÁla tanaÚpoda, p…ona dhmù, Întâi mã desprinsei de sub berbece,
465 poll¦ peritropšontej ™laÚnomen, Ôfr' ™pˆ nÁa Pe urmã-i desfãcui ºi pe tovarãºi,
Apoi mânarãm turma-aceea grasã 605
ƒkÒmeq': ¢sp£sioi d f…lois' ˜t£roisi f£nhmen,
ªi iute de picior ºi prin coclauri
o‰ fÚgomen q£naton: toÝj d sten£conto goîntej. O tot gonirãm noi pânã ce furãm
¢ll' ™gë oÙk e‡wn, ¢n¦ d' ÑfrÚsi neàon ˜k£stJ, La vasul nostru. Mult se bucurarã
Tovarãºii cã noi scãparãm teferi,
kla…ein: ¢ll' ™kšleusa qoîj kall…trica mÁla
Iar pe ceilalþi cu vaiet îi jãlirã. 610
Eu nu-i lãsam sã plângã, ci cu semne
470 pÒll' ™n nh balÒntaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr. Din ochi i-opream, ºi-i tot zoream sã-nluntre
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon: Cioporul de berbeci ca sã purcedem
Curând pe apa-amarã. ªi ei grabnic
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. Intrarã-n vas, pe bãnci la rând ºezurã 615
¢ll' Óte tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj, ªi prinserã vâslind sã batã marea.
kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn kertom…oisi: Iar când eram departe cât ajunge
Un glas de om, atunci batjocorindu-l,
475 'KÚklwy, oÙk ¥r' œmellej ¢n£lkidoj ¢ndrÕj ˜ta…rouj Strigat-am la ciclop: «Hei, n-avuºi parte,
œdmenai ™n spÁ glafurù kraterÁfi b…hfi. Cicloape tu, oricât eºti de puternic, 620
kaˆ l…hn sš g' œmelle kic»sesqai kak¦ œrga, În peºterã sã te hrãneºti cu carnea
Tovarãºilor unui om nevrednic.
scštli', ™peˆ xe…nouj oÙc ¤zeo sù ™nˆ o‡kJ Tu trebuia sã-þi ispãºeºti pãcatul,
™sqšmenai: tî se ZeÝj te…sato kaˆ qeoˆ ¥lloi.' Miºelule, care-ndrãzneºti acasã
480 ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita colèsato khrÒqi m©llon: La tine sã îmbuci pe bieþii oaspeþi. 625
Aºa s-au rãzbunat pe tine zeii.»
Âke d' ¢porr»xaj koruf¾n Ôreoj meg£loio, Dar el atunci ºi mai dihai se-ntartã,
k¦d d' œbale prop£roiqe neÕj kuanopróroio De smulge þancul unui munte mare
[tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»on ¥kron ƒkšsqai.] ªi ni-l repede, dar el cade-n faþa
Corãbii noastre cea cu botul negru. 630
™klÚsqh d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj:
Era pe-aci s-ajungã chiar la cârmã
485 t¾n d' ÿ ½peirÒnde palirrÒqion fšre kàma, ªi clocoti rãzbit de stâncã valul,
plhmurˆj ™k pÒntoio, qšmwse d cšrson ƒkšsqai. Dar el tãlãzuit napoi nãvalnic
Corabia cãtre uscat împinse,
aÙt¦r ™gë ce…ressi labën perim»kea kontÕn
De-a fost pe-aci s-o dea de mal. Eu însã 635
ðsa paršx: ˜t£roisi d' ™potrÚnaj ™kšleusa O sprijinii c-o stinghie prelungã.
[™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen,] Sileam ºi îmboldeam pe soþi cu semne
Din cap sã se încovãie spre vâsle,
490 kratˆ katanneÚwn: oƒ d propesÒntej œresson.
Ca sã ne strecurãm de la nãpastã
¢ll' Óte d¾ dˆj tÒsson ¤la pr»ssontej ¢pÁmen, ªi ei se tot plecau vâslind nainte. 640
kaˆ tÒte d¾ KÚklwpa proshÚdwn: ¢mfˆ d' ˜ta‹roi Iar când fãcurãm noi un drum pe mare
De douã ori mai lung, dau iar un chiot
meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj:
Spre uriaº. Dar soþii mei de-alãturi,
'scštlie, t…pt' ™qšleij ™reqizšmen ¥grion ¥ndra; Oprindu-mã, se roagã blând de mine:
495 Öj kaˆ nàn pÒntonde balën bšloj ½gage nÁa «Abraºule, de ce tu fiara asta 645
O mai întarþi? Cã el c-o loviturã
aâtij ™j ½peiron, kaˆ d¾ f£men aÙtÒq' Ñlšsqai.
Din mare spre uscat împinse vasul,
e„ d fqegxamšnou teu À aÙd»santoj ¥kouse, De-am zis în noi c-aici ne-o fi sfârºitul.
sÚn ken ¥rax' ¹mšwn kefal¦j kaˆ n»a doàra S-audã iar un grai sau o strigare,
marm£rJ ÑkriÒenti balèn: tÒsson g¦r †hsin.' Trãgaci cum e, c-o stanã colþuroasã 650
ªi þeasta ºi corabia ne-ar sparge.»
500 ìj f£san, ¢ll' oÙ pe‹qon ™mÕn megal»tora qumÒn, Dar inima ei nu-mi puturã-nfrânge
¢ll£ min ¥yorron prosšfhn kekothÒti qumù: ªi iar strigai la el din rãsputeri:
'KÚklwy, a‡ kšn t…j se kataqnhtîn ¢nqrèpwn «Cicloape, dacã cineva te-ntreabã
De-a ochiului tãu groaznicã sluþire, 655
Ñfqalmoà e‡rhtai ¢eikel…hn ¢lawtÚn, Sã zici cã te orbi cuceritorul
f£sqai 'OdussÁa ptolipÒrqion ™xalaîsai, Ulise-al lui Laerte din Itaca».
505 uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.' Iar el gemând rãspunse atunci: «Vai mie!
Mi-se-mplineºte-o veche prorocie.
ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ: Trãia pe-aci un om ales ºi mare, 660
'í pÒpoi, Ã m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei. Un zodier neîntrecut, Telèmos
œske tij ™nq£de m£ntij ¢n¾r ºäj te mšgaj te, Al lui Evrimos fiu, care-ajunsese
Bãtrân printre ciclopi ºi el îmi spuse
T»lemoj EÙrum…dhj, Öj mantosÚnV ™kškasto Cã toate aceste aveau sã mi se-ntâmple
510 kaˆ manteuÒmenoj kateg»ra Kuklèpessin: ªi cã Ulise-avea sã-mi ia vederea. 665
Ój moi œfh t£de p£nta teleut»sesqai Ñp…ssw, De-aceea eu tot aºteptam sã vie
Un om chipos ºi mare, ºi-n vârtute
ceirîn ™x 'OdusÁoj ¡mart»sesqai ÑpwpÁj.
Neînfrânt, dar iatã, un pitic ca tine
¢ll' a„e… tina fîta mšgan kaˆ kalÕn ™dšgmhn ªi slab ºi de nimic îmi scoase ochiul,
™nq£d' ™leÚsesqai, meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n: Puterea-mi domolind cu bãutura, 670
Dar ia mai vino-ncoace tu, Ulise,
515 nàn dš m' ™ën Ñl…goj te kaˆ oÙtidanÕj kaˆ ¥kikuj
Sã te cinstesc cu daruri de-ospeþie,
Ñfqalmoà ¢l£wsen, ™pe… m' ™dam£ssato o‡nJ. Sã rog ca sã te-ajute zeul mãrii
¢ll' ¥ge deàr', 'Oduseà, †na toi p¦r xe…nia qe…w, Pe drum, Neptun slãvitul, cã doar eu sunt
Feciorul lui, el zice cã mi-e tatã 675
pomp»n t' ÑtrÚnw dÒmenai klutÕn ™nnos…gaion:
ªi singur el, de-o vrea, mã face bine,
toà g¦r ™gë p£j e„m…, pat¾r d' ™mÕj eÜcetai enai. Dar nici un altul dintre zei ºi oameni.»
520 aÙtÕj d', a‡ k' ™qšlVs', „»setai, oÙdš tij ¥lloj La vorba lui rãspund ºi eu din parte-mi:
«Hei, de-aº putea sã te dobor pe tine
oÜte qeîn mak£rwn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn.'
ªi-n iad sã te rãped cum sigur este 680
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Cã zeul mãrii nu-þi mai drege ochiul».
'aŠ g¦r d¾ yucÁj te kaˆ a„înÒj se duna…mhn
eânin poi»saj pšmyai dÒmon ”Adoj e‡sw,
525 æj oÙk ÑfqalmÒn g' „»setai oÙd' ™nos…cqwn.'
ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita Poseid£wni ¥nakti M-aude el ºi braþele-ºi înalþã

eÜceto, ce‹r' Ñršgwn e„j oÙranÕn ¢sterÒenta: Spre cer ºi lui Neptun aºa se roagã:
«Cutremur-de-pãmânt Neptun, tu, zeul
'klàqi, Pose…daon gai»oce kuanoca‹ta: Cu plete-albastre, dacã eu þi-s fiul 685
e„ ™teÒn ge sÒj e„mi, pat¾r d' ™mÕj eÜceai enai, Cu-adevãrat ºi zici cã-mi eºti pãrinte
530 dÕj m¾ 'OdussÁa ptolipÒrqion o‡kad' ƒkšsqai, Ascultã-mã ºi fã sã nu ajungã
La casa lui Ulise din Itaca!
[uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.] Iar dacã-i scris cumva pe-ai lui sã vadã
¢ll' e‡ oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai ªi vatra lui ºi þara, el s-ajungã 690
okon ™ãkt…menon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an, Pe vas strãin, târziu de tot, ºi-n stare
De plâns, sã-ºi piardã soþii, sã-l aºtepte
Ñy kakîj œlqoi, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj, Nenorocirile acasã.» Aºa-i fu ruga
535 nhÕj ™p' ¢llotr…hj, eÛroi d' ™n p»mata o‡kJ.' ªi-l auzi Neptun. Apoi ciclopul
ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue kuanoca…thj. Luã un stei de piatrã ºi mai mare 695
ªi învârtind îl repezi cu toatã
aÙt¦r Ó g' ™xaàtij polÝ me…zona l©an ¢e…raj Puterea-i de neînchipuit, în dosul
Âk' ™pidin»saj, ™pšreise d n' ¢pšleqron: Corãbiei, dar cât pe-aci sã cadã
k¦d d' œbalen metÒpisqe neÕj kuanopróroio Deasupra cârmei. Clocoti dar marea
Izbitã de pietroi ºi valu-mpinse 700
540 tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»on ¥kron ƒkšsqai.
Corabia nainte. O clipã numai
™klÚsqh d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj: ªi-avea s-o dea de mal. Dar când sosirãm
t¾n d prÒsw fšre kàma, qšmwse d cšrson ƒkšsqai. La locul unde celelalte vase
Steteau grãmadã la popas ºi soþii
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢fikÒmeq', œnqa per ¥llai
Ne aºteptau ºi suspinau cu jale, 705
nÁej ™ässelmoi mšnon ¡qrÒai, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi Împinserãm pe prund acolo vasul
545 e†at' ÑdurÒmenoi, ¹mšaj potidšgmenoi a„e…, ªi noi pe mal ieºirãm. ªi berbecii
Ciclopului luând, îi împãrþirãm,
nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin,
ªi-avu din ei tot insul parte dreaptã.
[™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.] Dar la-mpãrþire mie pe deasupra 710
mÁla d KÚklwpoj glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej Tovarãºii mi-au dat pe cel de frunte.
Eu închinându-l zeului furtunii,
dass£meq', æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj.
Lui Joe, domnului stãpân a toate,
550 ¢rneiÕn d' ™moˆ o‡J ™ãkn»midej ˜ta‹roi Pe-altaru-i coapsele-i arsei, dar jertfa
m»lwn daiomšnwn dÒsan œxoca: tÕn d' ™pˆ qinˆ 715
Zhnˆ kelainefš Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei,

·šxaj mhr…' œkaion: Ð d' oÙk ™mp£zeto ƒrîn,
¢ll' Ó ge merm»rizen, Ópwj ¢polo…ato p©sai El nu-mi primi, ci cugeta în ce fel

555 nÁej ™ässelmoi kaˆ ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi. Corãbii ºi tovarãºi sã-mi cufunde.
ªezurãm noi atunci ºi, cât e ziua
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta De mare pânã-n searã, ne-ospãtarãm
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. 720
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, Dar în amurg, când soarele-asfinþise,
Ne-ntinserãm pe mal ºi adormirãm.
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. A doua zi, când se ivirã zorii
560 Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Grãbii pe soþi silindu-i sã se-nluntre
d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa ªi vase sã dezlege. Ei intrarã 725
Degrabã toþi, pe bãnci la rând ºezurã
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. ªi prinserã vâslind sã batã marea,
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, De aici pornim nainte plini de jale
˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. De pierderea iubiþilor tovarãºi,
Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi.
565 œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor,
¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj.
ODUSSEIAS K Cântul X
În insula Eolia sosirãm.

A„ol…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaien Eol, al lui Hipotas fiu, acolo
A‡oloj Ìppot£dhj, f…loj ¢qan£toisi qeo‹si, Iubit de zei domnea peste ostrovul
Cel plutitor ºi-mprejmuit de-a-ntregul
plwtÍ ™nˆ n»sJ: p©san dš tš min pšri te‹coj
Cu ziduri nerãzbite din aramã 5
c£lkeon ¥rrhkton, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh. ªi þãrmuit de stâncã netezitã.
5 toà kaˆ dèdeka pa‹dej ™nˆ meg£roij geg£asin, El doisprezece fii avea la curte,
Bãieþi ºi fete-n floare câte ºase,
›x mn qugatšrej, ›x d' uƒšej ¹bèontej.
ªi însoþi pe fete cu bãieþii.
œnq' Ó ge qugatšraj pÒren uƒ£sin enai ¢ko…tij. Ei veºnic ospãteazã lângã tatãl 10
oƒ d' a„eˆ par¦ patrˆ f…lJ kaˆ mhtšri kednÍ ªi preacinstita mamã ºi-au pe masã
Întinse-atâtea feluri de bucate,
da…nuntai: par¦ dš sfin Ñne…ata mur…a ke‹tai,
ªi de fripturi tot fumegã palatul
10 knisÁen dš te dîma peristenac…zetai aÙlÍ, ªi geme de petreceri toatã ziua,
½mata: nÚktaj d' aâte par' a„do…Vs' ¢lÒcoisin Iar noaptea pe covoare ºi pe paturi 15
eÛdous' œn te t£phsi kaˆ ™n trhto‹si lšcessi. Sãpate-n lemn ei dorm cu-a lor cinstite
Neveste. Noi sosirãm în cetate
kaˆ mn tîn ƒkÒmesqa pÒlin kaˆ dèmata kal£. La mândrul lor palat. O lunã-ntreagã
mÁna d p£nta f…lei me kaˆ ™xeršeinen ›kasta, Eol mã gãzdui ºi de-a-mãruntul
15 ”Ilion 'Arge…wn te nšaj kaˆ nÒston 'Acaiîn: Mã întreba de Troia ºi de flota 20
Danailor, de-ntorsul lor acasã.
kaˆ mn ™gë tù p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa. Iar eu pe rând îi povesteam de toate.
¢ll' Óte d¾ kaˆ ™gën ÐdÕn Éteon ºd' ™kšleuon Dar mã rugai la urmã sã mã lase
pempšmen, oÙdš ti ke‹noj ¢n»nato, teàce d pomp»n. Sã plec. El nu se-mpotrivi la asta
ªi-mi pregãti plecarea. -Mi dete-o piele 25
dîke dš m' ™kde…raj ¢skÕn boÕj ™nneèroio, De bou de nouã ani, burduf în care
20 œnqa d bukt£wn ¢nšmwn katšdhse kšleuqa: Suflãrile de vânturi mugitoare
ke‹non g¦r tam…hn ¢nšmwn po…hse Kron…wn, Le închisese toate, cãci fusese
De Joe pus ca domnitor pe vânturi:
ºmn paušmenai ºd' ÑrnÚmen, Ón k' ™qšlVsi. Le mânã sau le-nstrunã dupã voie. 30
nh d' ™nˆ glafurÍ katšdei mšrmiqi faeinÍ C-un lanþ lucios de-argint legã burduful
În fundu-unei corãbii, ca dintr-însul
388 OD USSEAIS. K ODISEEA. CÂNTUL X 389
¢rguršV, †na m» ti parapneÚsei' Ñl…gon per: Sã nu rãsufle nici un pic de boare.

25 aÙt¦r ™moˆ pnoi¾n zefÚrou prošhken ¢Ánai, Lãsã numai un vânt uºor, Zefirul,
Pe vase sã ne poarte. Însã n-a fost 35
Ôfra fšroi nÁ£j te kaˆ aÙtoÚj: oÙd' ¥r' œmellen Sã fie aºa. Chiar din prostia noastrã
™ktelšein: aÙtîn g¦r ¢pwlÒmeq' ¢frad…Vsin. Am fi pierit pe mare. Nouã zile
™nnÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar, ªi nopþi plutirãm noi fãrã-ncetare,
Iar într-a zecea ni s-aratã þara
tÍ dek£tV d' ½dh ¢nefa…neto patrˆj ¥roura, Pãrinþilor, ba desluºim chiar focuri 40
30 kaˆ d¾ purpolšontaj ™leÚssomen ™ggÝj ™Òntaj. Aprinse de locuitori pe þãrmuri.
œnq' ™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta: Atunci somn dulce mã furã pe mine
De obosit, cã-ntr-una cârmuisem
a„eˆ g¦r pÒda nhÕj ™nèmwn, oÙdš tJ ¥llJ ªi nu-ncrezusem nimãnuia vasul,
dîc' ˜t£rwn, †na q©sson ƒko…meqa patr…da ga‹an: Ca doar mai iute sã sosim în þarã. 45
oƒ d' ›taroi ™pšessi prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon În vremea asta se vorbirã soþii,
ªi-nchipuirã cã duceam cu mine
35 ka… m' œfasan crusÒn te kaˆ ¥rguron o‡kad' ¥gesqai, Argint ºi aur, daruri de la craiul
dîra par' A„Òloo megal»toroj Ìppot£dao. Mãrinimos Eol Hipotianul,
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: ªi ziserã privind unul la altul: 50
«Vezi, Doamne, cum Ulise se tot face
'í pÒpoi, æj Óde p©si f…loj kaˆ t…miÒj ™stin
Iubit ºi preþuit de toatã lumea
¢nqrèpois', Óteèn ke pÒlin kaˆ ga‹an †khtai. În oriºicare þarã ºi cetate!
40 poll¦ mn ™k Tro…hj ¥getai keim»lia kal¦ ªi de la Troia duce el grãmadã
De mândre-odoare, partea lui de pradã, 55
lhdoj: ¹me‹j d' aâte Ðm¾n ÐdÕn ™ktelšsantej
Iar noi care-am fãcut aceeaºi cale
o‡kade nisÒmeqa kene¦j sÝn ce‹raj œcontej. Ne-ntoarcem toþi la vetre cu mâni goale.
kaˆ nàn oƒ t£ ge dîke carizÒmenoj filÒthti ªi-acum, de dragul lui, Eol îi dete
ªi-aceste daruri. Sã vedem mai iute
A‡oloj. ¢ll' ¥ge q©sson „dèmeqa, Ótti t£d' ™st…n,
Ce bogãþie de argint ºi aur 60
45 Óssoj tij crusÒj te kaˆ ¥rguroj ¢skù œnestin.' O fi-n burduf.» Aºa grãirã-n tainã
ìj œfasan, boul¾ d kak¾ n…khsen ˜ta…rwn: ªi sfatul rãu învinse pe tovarãºi.
Burduful dezlegarã ºi dintr-însul
¢skÕn mn làsan, ¥nemoi d' ™k p£ntej Ôrousan,
Se nãpustirã vânturile toate.
toÝj d' ay' ¡rp£xasa fšren pÒntonde qÚella Deodatã-i apucã pe ei furtuna 65
kla…ontaj, ga…hj ¥po patr…doj. aÙt¦r ™gè ge ªi-i abãtu departe de-a lor þarã,
Spre largul mãrii, de-ncepur-a plânge.
50 ™grÒmenoj kat¦ qumÕn ¢mÚmona merm»rixa,
Eu mã trezesc. ªi eu cel fãrã vinã
Gândeam atunci sã fac una din douã:
º pesën ™k nhÕj ¢pofq…mhn ™nˆ pÒntJ, Ori sã m-arunc din vas sã pier în valuri, 70
Ã ¢kšwn tla…hn kaˆ œti zwo‹si mete…hn. Ori pacostea s-o rabd tãcut ºi încã
Sã fiu între cei vii. Rãbdai mai bine
¢ll' œtlhn kaˆ œmeina, kaluy£menoj d' ™nˆ nh ªi rãmãsei. M-acoperii acolo
ke…mhn: aƒ d' ™fšronto kakÍ ¢nšmoio qušllV ªi mã culcai. Înfricoºatul vifor
55 aâtij ™p' A„ol…hn nÁson, sten£conto d' ˜ta‹roi. Napoi pe soþi îi duse spre ostrovul 75
Eolia, iar ei oftau din suflet.
œnqa d' ™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr: Acolo pe uscat ne coborârãm,
aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi. Luarãm apã. Dup-aceea-ndatã
aÙt¦r ™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj, Tovarãºii prânzirã lângã vase.
Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm, 80
d¾ tÒt' ™gë k»ruk£ t' Ñpass£menoj kaˆ ˜ta‹ron, Luând un crainic ºi un soþ cu mine,
60 bÁn e„j A„Òloo klut¦ dèmata: tÕn d' ™k…canon Mã duc la curtea lui Eol, pe care
dainÚmenon par¦ Î t' ¢lÒcJ kaˆ oŒsi tškessin. Îl nimeresc la masã cu nevasta
ªi cu feciorii lui. Intrãm în casã
™lqÒntej d' ™j dîma par¦ staqmo‹sin ™p' oÙdoà ªi stãm la uºa lui pe prag, iar dânºii 85
˜zÒmeq': oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon œk t' ™ršonto: Uimiþi la noi se uitã ºi mã-ntreabã:
'pîj Ãlqej, 'Oduseà; t…j toi kakÕj œcrae da…mwn; «De ce veniºi, Ulise? Ce rãstriºte
Te nãpãdi? Cã noi avurãm grijã
65 Ã mšn s' ™ndukšwj ¢pepšmpomen, Ôfra †koio
De drumul tãu, ca tu s-ajungi acasã
patr…da s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…n.' La þara ta ºi-oriunde þi-a fost voia.» 90
ìj f£san: aÙt¦r ™gë metefèneon ¢cnÚmenoj kÁr: Iar eu rãspund cu inima-ntristatã:

«Tovarãºi fãrã suflet mã pierdurã,
'¥as£n m' ›taro… te kakoˆ prÕj to‹s… te Ûpnoj
ªi-un somn nenorocit. Vã rog, prieteni,
scštlioj. ¢ll' ¢kšsasqe, f…loi: dÚnamij g¦r ™n Øm‹n.' Sã m-ajutaþi, cã doar vã stã-n putere.»
70 ìj ™f£mhn malako‹si kaqaptÒmenoj ™pšessin: Aºa zisei luându-i cu frumosul. 95
Tãcurã ei, dar tatãl lor s-aprinse:
oƒ d' ¥new ™gšnonto: pat¾r d' ºme…beto mÚqJ:
«Din þara mea mai repede te carã,
'œrr' ™k n»sou q©sson, ™lšgciste zwÒntwn: Tu, om netrebnic, cel mai de ocarã!
oÙ g£r moi qšmij ™stˆ komizšmen oÙd' ¢popšmpein Cã nu mai pot sã îngrijesc de drumul
Hulitului de dumnezei. Afarã, 100
¥ndra tÒn, Ój te qeo‹sin ¢pšcqhtai mak£ressin.
Tu care-mi vii în casã, oropsitul
75 [œrr', ™peˆ ¢qan£toisin ¢pecqÒmenoj tÒd' ƒk£neij.'] De dumnezei.» Aºa rãstit îmi zise
ìj e„pën ¢pšpempe dÒmwn barša sten£conta. ªi mã goni din casa lui pe mine
Cu tot oftatul meu. Apoi de-acolo
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor:
Mâhniþi cãlãtorirãm mai departe, 105
te…reto d' ¢ndrîn qumÕj Øp' e„res…hj ¢legeinÁj Iar vâslitorii, din prostia noastrã,
¹metšrV mat…V, ™peˆ oÙkšti fa…neto pomp». Se chinuiau cu trudnica vâslire,

80 ˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar: Cãci nu se mai vedea întorsul nostru.
Cãlãtorirãm ºase nopþi ºi zile,
˜bdom£tV d' ƒkÒmesqa L£mou a„pÝ ptol…eqron, Iar într-a ºaptea furãm la cetatea 110
Thlšpulon Laistrugon…hn, Óqi poimšna poim¾n Lui Lamos, Lestrigonia cea naltã,
ºpÚei e„sel£wn, Ð dš t' ™xel£wn ØpakoÚei. Cu porþi mai depãrtate,-n care þarã
Pãstoru-ntors pe drum de la pãºune
œnqa k' ¥ãpnoj ¢n¾r doioÝj ™x»rato misqoÚj, Cu turma, dã bineþe ºi-i rãspunde
85 tÕn mn boukolšwn, tÕn d' ¥rgufa mÁla nomeÚwn: Un altul care pleacã, aºa cã omul 115
™ggÝj g¦r nuktÒj te kaˆ ½matÒj e„si kšleuqoi. Neadormit, pe rând de-ar paºte boii
ªi oile, ar avea-ndoitã platã,
œnq' ™peˆ ™j limšna klutÕn ½lqomen, Ön pšri pštrh C-abia e noapte ºi se face ziuã.
ºl…batoj tetÚchke diamperj ¢mfotšrwqen, Îndatã ce intrarãm în limanul
¢ktaˆ d problÁtej ™nant…ai ¢ll»lVsin Cel minunat, cu seninãri înalte 120
Înconjurat de-o parte ºi de alta
90 ™n stÒmati proÜcousin, ¢rai¾ d' e‡sodÒj ™stin, Cu maluri prelungite dimpotrivã
œnq' o† g' e‡sw p£ntej œcon nšaj ¢mfiel…ssaj. La gura lui ºi cu intrare-ngustã,
aƒ mn ¥r' œntosqen limšnoj ko…loio dšdento Ceilalþi tovarãºi toþi împiedicarã
Nãuntru legãnatele corãbii, 125
plhs…ai: oÙ mn g£r pot' ¢šxeto kàm£ g' ™n aÙtù,
Apoi le otgonirã lâng-olaltã
oÜte mšg' oÜt' Ñl…gon, leuk¾ d' Ãn ¢mfˆ gal»nh. În adâncata schelã, unde valul
95 aÙt¦r ™gën ooj scšqon œxw nÁa mšlainan, Nu creºte niciodatã mic sau mare,
Ci-i mulcomit ºi limpede de-a pururi.
aÙtoà ™p' ™scatiÍ, pštrhj ™k pe…smata d»saj.
Doar eu oprii corabia-mi afarã 130
œsthn d skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn: La capul schelei ºi-o legai de-o stâncã,
œnqa mn oÜte boîn oÜt' ¢ndrîn fa…neto œrga, ªi mã urcai pe-o culme prãvãlatã
ªi-aici stãtui. Dar nu vãzurãm oameni
kapnÕn d' oon Ðrîmen ¢pÕ cqonÕj ¢ssonta.
Muncind la câmp, nici boi la arãturã,
100 d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj, Ci numai fum rotocolea pe-alocuri. 135
o† tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej, Aleg atunci doi soþi ºi cu un crainic
ªi poruncesc sã cerceteze cine
¥ndre dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj.
Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne
oƒ d' ‡san ™kb£ntej le…hn ÐdÒn, Î per ¥maxai În þara asta. Ei se coborârã
¥stud' ¢f' Øyhlîn Ñršwn katag…neon Ûlhn. ªi merserã pe-un neted ºleau, pe care 140
Din plaiurile nalte spre cetate
105 koÚrV d xÚmblhnto prÕ ¥steoj ØdreuoÚsV,
Cãrau locuitorii lemnãria,
ªi-acolo,-n dreptul zidului cetãþii,
qugatšr' „fq…mV LaistrugÒnoj 'Antif£tao. Ei dau de-o fatã zdravãnã, copila

¹ mn ¥r' ™j kr»nhn kateb»seto kalliršeqron Lui Antifate lestrigonul. Dânsa 145
Venise dupã apã la fântâna
'Artak…hn: œnqen g¦r Ûdwr protˆ ¥stu fšreskon: Cu und-aºa de limpede, Artachia,
oƒ d parist£menoi prosefèneon œk t' ™ršonto, De unde s-adãpa întreg oraºul.
110 Ój tij tînd' e‡h basileÝj kaˆ oŒsin ¢n£ssoi. S-apropiarã ºi-ntrebarã dânºii
Pe fatã cine-i domn în þar-aceea 150
¹ d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî. ªi care-i sunt supuºii. Ea îndatã
oƒ d' ™peˆ e„sÁlqon klut¦ dèmata, t¾n d guna‹ka Le arãtã palatul unde ºade
eáron Óshn t' Ôreoj koruf»n, kat¦ d' œstugon aÙt»n. Pãrintele-i ca domn. Iar ei intrarã
La vederoasa curte ºi gãsirã
¹ d' ay' ™x ¢gorÁj ™k£lei klutÕn 'AntifatÁa, Pe doamna cât un munte ºi-o sfeclirã. 155
115 Ön pÒsin, Öj d¾ to‹sin ™m»sato lugrÕn Ôleqron. Ea repede chemã din adunare
aÙt…c' ›na m£ryaj ˜t£rwn Ðpl…ssato de‹pnon. Pe soþu-i cel vestit, pe Antifate,
Iar el le pregãti o moarte cruntã.
të d dÚ' ¢xante fugÍ ™pˆ nÁaj ƒkšsqhn. Pe unu-l prinse ºi-l mâncã degrabã.
aÙt¦r Ð teàce bo¾n di¦ ¥steoj: oƒ d' ¢ontej Ceilalþi fugind venirã la corãbii. 160
fo…twn ‡fqimoi LaistrugÒnej ¥lloqen ¥lloj, Apoi el dete-un strigãt prin cetate.
Atunci de pretutindeni nãvãlirã
120 mur…oi, oÙk ¥ndressin ™oikÒtej, ¢ll¦ G…gasin.
Puzderii lestrigonii cei puternici,
o† ·' ¢pÕ petr£wn ¢ndracqšsi cermad…oisi ªi nu ca oameni, ci ca uriaºii.
b£llon: ¥far d kakÕj kÒnaboj kat¦ nÁaj Ñrèrei Suiþi pe stânci, rostogoleau pietroaie 165
Cu greu urnite de bãrbaþi. ªi-ncepe
¢ndrîn t' Ñllumšnwn nhîn q' ¤ma ¢gnumen£wn:
Un huiet ºi o valmã-ngrozitoare
„cqàj d' ìj pe…rontej ¢terpša da‹ta fšronto. De oameni care mor, de vase sparte.
125 Ôfr' oƒ toÝj Ôlekon limšnoj polubenqšoj ™ntÒj, Strãpunºi ca niºte peºti apoi luarã
Pe soþii mei ºi-i duserã spre-a-i face 170
tÒfra d' ™gë x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
La ei greþos ospãþ. În vremea asta,
tù ¢pÕ pe…smat' œkoya neÕj kuanopróroio: Cât a þinut mãcelul de la schelã,
aya d' ™mo‹s' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa Eu sabia mi-o scot de lângã coapsã,
Rãtez cu ea frânghii de la corãbii
™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen:
ªi-mbãrbãtez îndatã pe tovarãºi 175
130 oƒ d' ¤ma p£ntej ¢nšrriyan, de…santej Ôleqron. ªi poruncesc sã deie zor la vâsle
¢spas…wj d' ™j pÒnton ™phrefšaj fÚge pštraj Ca sã putem scãpa de rãutate.
Ei toþi de frica morþii începurã
Sã dea din vâsle ºi sã-mproaºte spumã
ªi grabnic de sub streºina de stâncã 180
nhàj ™m»: aÙt¦r aƒ ¥llai ¢ollšej aÙtÒq' Ôlonto. O ºterse vasul meu, iar celelalte
œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, Pierirã acolo împreunã toate.
De-aci pornim nainte plini de jale
¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj. De pierderea iubiþilor tovarãºi,
135 A„a…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaie Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi. 185
K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa, ªi-ajungem la ostrovul Aia, unde

ªedea frumoasa Circe, o zeiþã
aÙtokasign»th ÑloÒfronoj A„»tao: Cu grai de om ºi-amarnicã, o sorã
¥mfw d' ™kgeg£thn faesimbrÒtou 'Hel…oio De-un sânge cu sãlbaticul Aietes
mhtrÒj t' ™k Pšrshj, t¾n 'WkeanÕj tške pa‹da. Care-i nãscut din luminosul Soare 190
ªi de-a lui Ocheanos fatã Persa.
140 œnqa d' ™p' ¢ktÁj nh kathgagÒmesqa siwpÍ Acolo poposirãm noi cu vasul
naÚlocon ™j limšna, ka… tij qeÕj ¹gemÒneuen. ªi în liman intrarãm pe tãcute
œnqa tÒt' ™kb£ntej dÚo t' ½mata kaˆ dÚo nÚktaj Cãlãuziþi de-un zeu. Pe mal ieºirãm
ªi-ntinºi stãturãm douã nopþi ºi zile, 195
ke…meq', Ðmoà kam£tJ te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej. Sleiþi fiind de trudã ºi durere.
¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, A treia zi, când se ivirã zorii
145 kaˆ tÒt' ™gën ™mÕn œgcoj ˜lën kaˆ f£sganon ÑxÝ Cu pletele-aurii, luând o lance
ªi-o sabie-ascuþitã-n grabã mare
karpal…mwj par¦ nhÕj ¢n»on ™j periwp»n,
Mã sui de la corabie pe-o culme 200
e‡ pwj œrga ‡doimi brotîn ™nop»n te puqo…mhn. Sã vãd pe câmp de nu lucreazã oameni,
œsthn d skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn, S-aud un glas de-al lor. ªi stând acolo
Pe-un colþ de stâncã, mi-a pãrut cã iese
ka… moi ™e…sato kapnÕj ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj
De pe pãmântul larg, din casa Circei,
150 K…rkhj ™n meg£roisi di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn. Un fum prin stejãriº, de prin desiºuri. 205
merm»rixa d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn ªi cum zãrii fum negru, eu în minte
Mi-am pus sã merg sã aflu ce-i pe-acolo.
™lqe‹n ºd puqšsqai, ™peˆ ‡don a‡qopa kapnÒn.
Ci, socotind, gãsii ca mai cu cale
ïde dš moi fronšonti do£ssato kšrdion enai, La vas sã merg nainte, lângã mare,
prît' ™lqÒnt' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj Tovarãºilor mei sã dau merinde 210
ªi sã-i trimit pe ei sã cerceteze.
155 de‹pnon ˜ta…roisin dÒmenai prošmen te puqšsqai.
Dar la întors, când eu m-apropiasem
¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj, De vasul meu, atunci fiind eu singur,
kaˆ tÒte t…j me qeîn ÑlofÚrato moànon ™Ònta, De mine se-ndurã un zeu ºi-n cale
Îmi scoase un cerboi cu coarne nalte, 215
Ój ·£ moi Øy…kerwn œlafon mšgan e„j ÐdÕn aÙt¾n
Ce cobora din pajiºtea pãdurii
Âken: Ð mn potamÒnde kat»en ™k nomoà Ûlhj
160 piÒmenoj: d¾ g£r min œcen mšnoj ºel…oio. Ca sã s-adape-n vale, cãci fusese
tÕn d' ™gë ™kba…nonta kat¦ knÁstin mšsa nîta De vipie cuprins. Când el din codru
Ieºea, deodatã-n spate prin spinare
plÁxa: tÕ d' ¢ntikrÝ dÒru c£lkeon ™xepšrhse, Îl nimerii ºi-l strãbãtui cu lancea. 220
k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj. El boncãind cãzu în praf ºi viaþa
tù d' ™gë ™mba…nwn dÒru c£lkeon ™x çteilÁj Zburã din trupul lui. Iar eu pe dânsul
Suindu-mã, smuncii din ranã-i lancea
165 e„rus£mhn: tÕ mn aâqi katakl…naj ™pˆ ga…V ªi o lãsai lungitã jos, pe urmã
e‡as': aÙt¦r ™gë spas£mhn ·îp£j te lÚgouj te, Rupsei la buruiene ºi nuiele, 225
pe‹sma d' Óson t' Ôrguian ™ãstrefj ¢mfotšrwqen Fãcui o-mpletiturã mlãdioasã
Ca de-un brãþat ºi înnodai cu dânsa
plex£menoj sunšdhsa pÒdaj deino‹o pelèrou, Picioarele cumplitei nãmetenii.
bÁn d katallof£dia fšrwn ™pˆ nÁa mšlainan, Luând-o-n spate-apoi, cãci pe un umãr
170 œgcei ™reidÒmenoj, ™peˆ oÜ pwj Ãen ™p' êmou Eu nu puteam s-o port numai c-o mânã, 230
C-aºa de mare-a fost sãlbãticiunea,
ceirˆ fšrein ˜tšrV: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen. Spre vasul meu pornii proptit în lance
k¦d d' œbalon prop£roiqe neÒj, ¢nšgeira d' ˜ta…rouj ªi o trântii pe jos naintea nãvii.
meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: Apoi prinsei a-nsufleþi pe oameni
ªi cu blândeþe aºa-i luai de-aproape: 235
'ð f…loi, oÙ g£r pw katadusÒmeq', ¢cnÚmenoi per,
«Iubiþii mei, oricât de mult ne doare,
175 e„j 'Adao dÒmouj, prˆn mÒrsimon Ãmar ™pšlqV: Tot nu pierim, de nu ne vine ceasul.
¢ll' ¥get', Ôfr' ™n nh qoÍ brîs…j te pÒsij te, Cu ce avem în vasul nostru hranã
ªi de bãut, sã ne-ospãtãm noi bine,
mnhsÒmeqa brèmhj mhd trucèmeqa limù.'
Sã nu lãsãm sã ne doboare foamea.» 240
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto: Aºa zisei ºi-ndatã m-ascultarã.
™k d kaluy£menoi par¦ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio Ei ºi-aruncarã haina de pe faþã
ªi se uitau la cerbul de pe malul
180 qh»sant' œlafon: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen.
Pustiei mãri ºi se mirau cu toþii
aÙt¦r ™peˆ t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹si, De-acest vânat, jivin-aºa de mare. 245
ce‹raj niy£menoi teÚcont' ™rikudša da‹ta. ªi dupã ce privind se desfãtarã,

Ei mânile-ºi spãlarã ºi-ncepurã
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta
Sã-ºi facã un ospãþ slãvit. ªi astfel
¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua
185 Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm 250
Cu mult prisos de carne, cu vin dulce.
d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.
Spre amurgit, la scapãtul de soare,
Ne-ntinserãm pe þãrm ºi adormirãm.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, A doua zi, când se ivirã zorii
kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: Trandafirii, strânsei pe soþi ºi astfel 255
Le cuvântai: «Tovarãºi, ascultaþi-mi
['kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi:] Cuvântul meu, cu tot necazul nostru.
190 ð f…loi, oÙ g¦r ‡dmen ÓpV zÒfoj oÙd' ÓpV ºèj, Iubiþii mei, noi nu ºtim unde-apune
oÙd' ÓpV ºšlioj faes…mbrotoj es' ØpÕ ga‹an Luminãtorul soare, când coboarã
Pe sub pãmânt, ºi nici de unde vine 260
oÙd' ÓpV ¢nne‹tai: ¢ll¦ frazèmeqa q©sson, La rãsãrirea lui. Deci hai mai iute
e‡ tij œt' œstai mÁtij: ™gë d' oÙk o‡omai enai. Sã cãutãm un chip de-ncredinþare.
edon g¦r skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqën Dar mie mi-e cã nu-i, cãci pe o culme
Suindu-mã, pe-o stâncã prãvãlatã,
195 nÁson, t¾n pšri pÒntoj ¢pe…ritoj ™stef£nwtai. Vãzui cã-i un ostrov încins de-o mare 265
aÙt¾ d cqamal¾ ke‹tai: kapnÕn d' ™nˆ mšssV Nemãrginitã ºi e scund ostrovul,
œdrakon Ñfqalmo‹si di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn.' Iar pe la mijloc fum vãzui cu ochii
Ieºind din stejãriº, de prin desiºuri.»
ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor Aºa zisei. ªi ei, când auzirã,
mnhsamšnois' œrgwn LaistrugÒnoj 'Antif£tao Cu inima zdrobitã-ºi amintirã 270
200 KÚklwpÒj te b…hj megal»toroj ¢ndrof£goio. Isprãvile lui Antifat, cruzimea

Ciclopului cel mâncãtor de oameni
kla‹on d ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej:
ªi începur-a plânge cu bocire
¢ll' oÙ g£r tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin. ªi a vãrsa din ochi un râu de lacrimi,
aÙt¦r ™gë d…ca p£ntaj ™ãkn»midaj ˜ta…rouj Dar ce putea sã le ajute plânsul? 275
Eu împãrþii atunci în douã cete
ºr…qmeon, ¢rcÕn d met' ¢mfotšroisin Ôpassa:
Pe soþii mei cei cu pulpare mândre
205 tîn mn ™gën Ãrcon, tîn d' EÙrÚlocoj qeoeid»j. ªi orânduii mai-mare câte unul.
kl»rouj d' ™n kunšV calk»re p£llomen ðka: Sub mine-a fost o parte, iar cealaltã
Sub Evriloh cel arãtos ca zeii. 280
™k d' œqore klÁroj megal»toroj EÙrulÒcoio.
Clãtirãm sorþii într-un coif de-aramã
bÁ d' „šnai, ¤ma tù ge dÚw kaˆ e‡kos' ˜ta‹roi ªi cum ieºi la sorþ cutezãtorul,
kla…ontej: kat¦ d' ¥mme l…pon goÒwntaj Ôpisqen. Bãrbatul Evriloh, porni nainte
ªi douãzeci ºi doi de inºi cu dânsul
210 eáron d' ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata K…rkhj
Purceserã plângând ºi ne lãsarã 285
xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ. Pe noi în urmã toþi cu plâns ºi jale.
¢mfˆ dš min lÚkoi Ãsan Ñršsteroi ºd lšontej, Gãsirã într-o vale din pãdure
Palatul Circei ridicat din piatrã
toÝj aÙt¾ katšqelxen, ™peˆ kak¦ f£rmak' œdwken.
Frumos cioplitã pe-o nãlþime-a vãii.
Pe-mpreajma lui stau lei ºi lupi sãlbatici, 290
oÙd' o† g' ærm»qhsan ™p' ¢ndr£sin, ¢ll' ¥ra to… ge Dar îmblânziþi de farmecele zânei.
oÙrÍsin makrÍsi perissa…nontej ¢nšstan. Deci nu se repezirã ei la oameni,
Ci se scularã numai în picioare
215 æj d' Ót' ¨n ¢mfˆ ¥nakta kÚnej da…thqen „Ònta ªi deterã din coada lor cea lungã.
sa…nws': a„eˆ g£r te fšrei meil…gmata qumoà: Întocmai cum se gudurã dulãii 295
ìj toÝj ¢mfˆ lÚkoi kraterènucej ºd lšontej La un stãpân ce vine de la masã,

Cã tot le-aduce câte-o-mbucãturã,
sa‹non: toˆ d' œddeisan, ™peˆ ‡don a„n¦ pšlwra. Aºa la ei se gudurarã leii
œstan d' ™n proqÚroisi qe©j kalliplok£moio, ªi lupii cei cu gheare oþelite,
220 K…rkhj d' œndon ¥kouon ¢eidoÚshj Ñpˆ kalÍ Dar soþii îngheþarã când vãzurã 300
Grozavele dihãnii ºi stãturã
ƒstÕn ™poicomšnhj mšgan ¥mbroton, oŒa qe£wn La poarta zânei cea cu mândre plete.
lept£ te kaˆ car…enta kaˆ ¢gla¦ œrga pšlontai. Din casã s-auzea cântând zeiþa
to‹si d mÚqwn Ãrce Pol…thj, Ôrcamoj ¢ndrîn, Cu viers fermecãtor, de unde dânsa
Þesea o pânzã mare, mãestritã 305
Ój moi k»distoj ˜t£rwn Ãn kednÒtatÒj te: Ca orice lucru gingaº ºi subþire,
225 'ð f…loi, œndon g£r tij ™poicomšnh mšgan ƒstÕn Dumnezeiesc þesut de vreo zeiþã.
kalÕn ¢oidi£ei, d£pedon d' ¤pan ¢mfimšmuken, Grãi atunci Polit, bãrbat de frunte,
Tovarãºul cel mai iubit ºi vrednic
À qeÕj º gun»: ¢ll¦ fqeggèmeqa q©sson.'
De cinste pentru mine: «Dragi tovarãºi, 310
ìj ¥r' ™fènhsen, toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej. Frumos mai cântã-n casã. Pare-o zânã
¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êxe faein¦j Sau o femeie care stã ºi þese
Vro pânzã mare, de rãsunã toatã
230 kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢dre…Vsin ›ponto:
Cãmara ei, dar sã strigãm mai iute.»
EÙrÚlocoj d' Øpšmeinen: Ñsato g¦r dÒlon enai. Aºa vorbi, iar ei chemând strigarã. 315
eŒsen d' e„sagagoàsa kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, Ieºind zeiþa-ndatã le deschise
Lucioasa poartã ºi-i pofti nãuntru.
™n dš sfin turÒn te kaˆ ¥lfita kaˆ mšli clwrÕn
Ei toþi prosteºte dupã ea intrarã
o‡nJ Pramne…J ™kÚka: ¢nšmisge d s…tJ ªi numai Evriloh rãmase afarã,
235 f£rmaka lÚgr', †na p£gcu laqo…ato patr…doj a‡hj. Temându-se de-o cursã. Pe tovarãºi 320
Zeiþa-i duse-n casã, unde-i puse
aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion, aÙt…k' œpeita
La rând sã ºadã-n scaune ºi-n jeþuri
·£bdJ peplhgu‹a kat¦ sufeo‹sin ™šrgnu. ªi-apoi le pregãti o torocalã
De brânzã, de fãinã ºi de miere
Cu vin din Pramne, ºi-n mâncarea asta 325
Amestecã ºi farmece cumplite,
Ca ei sã uite þara lor cu totul.
oƒ d suîn mn œcon kefal¦j fwn»n te tr…caj te ªi dupã ce le-o dete ºi-o-nghiþirã,
240 kaˆ dšmaj, aÙt¦r noàj Ãn œmpedoj æj tÕ p£roj per. Ea repede-i bãtu apoi cu varga
ªi-i duse ºi-ntr-o còcinã-i închise, 330
ìj oƒ mn kla…ontej ™šrcato: to‹si d K…rkh ªi porci erau cu faþa ºi cu glasul,
p¦r ¥kulon b£lanÒn t' œbalen karpÒn te krane…hj Cu pãrul ºi cu trupul, dar la minte
œdmenai, oŒa sÚej camaieun£dej a„n œdousin. Erau întregi întocmai ca nainte.
Aºa stãteau închiºi plângând sãracii,
EÙrÚlocoj d' ÿ Ãlqe qo¾n ™pˆ nÁa mšlainan, Iar Circe le-aruncã atunci nutreþul, 335
245 ¢ggel…hn ˜t£rwn ™ršwn kaˆ ¢deukša pÒtmon. Grãmezi de jir, de ghindã ºi de coarne,
oÙdš ti ™kf£sqai dÚnato œpoj, ƒšmenÒj per, Mâncare-obiºnuitã pentru porcii
Culcaþi pe jos. Iar Evriloh, dând fuga,
kÁr ¥ce meg£lJ bebolhmšnoj: ™n dš oƒ Ôsse Se-ntoarse la corabie sã spuie
dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj. Ce soartã tristã-avurã bieþii oameni. 340
¢ll' Óte d» min p£ntej ¢gazÒmeq' ™xeršontej, El se silea, dar nu putea din gurã
Sã-ndruge-o vorbã, aºa era de tare
250 kaˆ tÒte tîn ¥llwn ˜t£rwn katšlexen Ôleqron: Îndurerat. Cu ochii plini de lacrimi
'Éomen, æj ™kšleuej, ¢n¦ drum£, fa…dim' 'Odusseà: Se vãieta. Dar când, uimiþi cu toþii,
eÛromen ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata kal¦ Îl întrebau, ne povesti el felul 345
Pieirii celorlalþi ai lui tovarãºi:
[xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ.]
«Ne-am dus, dupã porunca ta, Ulise,
œnqa dš tij mšgan ƒstÕn ™poicomšnh l…g' ¥eiden Prin stejãriº ºi-n vale nimerirãm
255 À qeÕj º gun»: toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej. Un dalb palat din piatrã netezitã,
Zidit acolo pe tãpºanul vãii. 350
¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êxe faein¦j
Aci cânta fermecãtor o zânã
kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢dre…Vsin ›ponto: Sau o femeie care sta-n cãmarã
aÙt¦r ™gën Øpšmeina, Ñs£menoj dÒlon enai. La stative lucrând o pânzã mare.
Tovarãºii cu strigãt o chemarã,
oƒ d' ¤m' ¢stèqhsan ¢ollšej, oÙdš tij aÙtîn
Iar ea, ieºind, îndatã ne deschise 355
260 ™xef£nh: dhrÕn d kaq»menoj ™skop…azon.' Lucioasa poartã, ne pofti nãuntru.
ìj œfat', aÙt¦r ™gë perˆ mn x…foj ¢rgurÒhlon Ei toþi orbeºte dupã ea intrarã
ªi numai eu mai rãmãsei pe-afarã
êmoin balÒmhn, mšga c£lkeon, ¢mfˆ d tÒxa:
Temându-mã de-o cursã. Ei cu toþii
tÕn d' ÿ ºnègea aÙt¾n ÐdÕn ¹g»sasqai. Se mistuirã-acolo ºi nici unul 360
aÙt¦r Ó g' ¢mfotšrVsi labën ™ll…sseto goÚnwn Din ei nu se ivi. Eu multã vreme
Stãtui pândind ºi-i aºteptai zadarnic.»
Aºa grãi. Eu atârnai de umãr
O spadã mare în argint þintatã,
265 [ka… m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:] De-aceea ºi luai cu mine arcul 365
'm» m' ¥ge ke‹s' ¢škonta, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà: ªi repede-l grãbii sã mã conducã
Pe-acelaºi drum. El mi-apucã genunchii
oda g¦r æj oÜt' aÙtÕj ™leÚseai oÜte tin' ¥llon Cu mânile-amândouã ºi de mine
¥xeij sîn ˜t£rwn. ¢ll¦ xÝn to…sdesi q©sson Se tot ruga ºi-mi cuvânta cu vaiet:
feÚgwmen: œti g£r ken ¢lÚxaimen kakÕn Ãmar.' «Sã nu mã duci acolo, preamãrite, 370
Silindu-mã, ci las’ sã stau pe-aicea.
270 ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Doar ºtiu cã nu mai vii nici tu de-acolo
'EÙrÚloc', Ã toi mn sÝ mšn' aÙtoà tùd' ™nˆ cèrJ ªi nici nu vei aduce pe vreunul
œsqwn kaˆ p…nwn ko…lV par¦ nh mela…nV: Din soþii tãi. Mai bine luãm fuga
Cu-ai noºtri de pe-aci. Mai este vreme 375
aÙt¦r ™gën emi: krater¾ dš moi œplet' ¢n£gkh.' De-a ocoli nenorocirea noastrã.»
ìj e„pën par¦ nhÕj ¢p»on ºd qal£sshj. Aºa vorbi. Eu mã rãstii la dânsul:
275 ¢ll' Óte d¾ ¥r' œmellon „ën ƒer¦j ¢n¦ b»ssaj «Tu, Evriloh, rãmâi pe loc aicea,
Tot bea ºi-mbucã lângã vasul nostru
K…rkhj †xesqai polufarm£kou ™j mšga dîma, Afund ºi negru. Singur mã voi duce, 380
œnqa moi Èrme…aj crusÒrrapij ¢ntebÒlhsen Cã prea de tot nevoia mã sileºte.»
™rcomšnJ prÕj dîma, nehn…V ¢ndrˆ ™oikèj, Aºa-i zisei ºi de pe lângã mare,
De lângã vas, pornii la deal. Dar iatã,
prîton Øphn»tV, toà per cariest£th ¼bh:
Când eu s-ajung, trecând prin valea sfântã,
280 œn t' ¥ra moi fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: La casa naltã-a vrãjitoarei Circe, 385
'pÍ d¾ aât', ð dÚsthne, di' ¥kriaj œrceai ooj, Mi-ieºi nainte Hermes cel cu varga
De aur. Pãrea-ntocmai ca un tânãr
cèrou ¥drij ™èn; ›taroi dš toi o†d' ™nˆ K…rkhj
Cu barba ºi mustaþ-abia mijitã
œrcatai éj te sÚej pukinoÝj keuqmînaj œcontej. În cea mai mândrã floare-a tinereþii.
Ã toÝj lusÒmenoj deàr' œrceai; oÙdš sš fhmi Luându-mã de mânã-mi zise astfel: 390
«Nenorocite, unde umbli singur,
285 aÙtÕn nost»sein, menšeij d sÚ g' œnqa per ¥lloi.
Neºtiutor de þarã, prin coclauri?
¢ll' ¥ge d» se kakîn ™klÚsomai ºd saèsw: Cã soþii tãi de-aici, din casa Circei,
tÁ, tÒde f£rmakon ™sqlÕn œcwn ™j dèmata K…rkhj Închiºi au fost ºi stau acum cu porcii
În staul bine-mprejmuit. Ori poate 395
œrceu, Ó kšn toi kratÕj ¢l£lkVsin kakÕn Ãmar.
Tu mergi sã-i scoþi? Nu crede cã de-acolo
p£nta dš toi ™ršw Ñlofèa d»nea K…rkhj. Te-ntorci napoi; pierdut vei fi cu dânºii.
290 teÚxei toi kukeî, balšei d' ™n f£rmaka s…tJ: Dar eu te voi feri de rãu pe tine;
Ia leacul ãsta minunat ºi intrã
În casa Circei; numai el putea-va 400
Sã-ndepãrteze-a ta nenorocire.
¢ll' oÙd' ïj qšlxai se dun»setai: oÙ g¦r ™£sei Sã-þi spun eu toatã mãestria Circei:
f£rmakon ™sqlÒn, Ó toi dèsw, ™ršw d ›kasta. Va face-o torocalã ºi-þi va pune
Un leac vrãjit în pâne, dar cu asta
ÐppÒte ken K…rkh s' ™l£sV perim»ke ·£bdJ, Ea nu te va putea vrãji pe tine, 405
d¾ tÒte sÝ x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà Cãci nu te lasã leacul bun de pazã
295 K…rkV ™paxai éj te kt£menai menea…nwn. Ce eu þi-l dau. Þi-oi spune de-amãnuntul
În ce chip sã te porþi. Când Circe asupra-þi
¹ dš s' Øpodde…sasa kel»setai eÙnhqÁnai: Va nãvãli cu varga ei prelungã,
œnqa sÝ mhkšt' œpeit' ¢pan»nasqai qeoà eÙn»n, Din teacã trage-þi sabia-ascuþitã 410
Ôfra kš toi lÚsV q' ˜t£rouj aÙtÒn te kom…ssV: ªi sai la dânsa gata sã faci moarte.
Ea speriatã-atunci o sã te-mbie
¢ll¦ kšlesqa… min mak£rwn mšgan Órkon ÑmÒssai Cu dânsa sã te culci. Tu patul zânei
300 m» t… toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo, Sã nu-l dispreþuieºti, de vrei ca slobozi
m» s' ¢pogumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»V.' Pe oameni sã þi-i lase ºi de tine 415
Sã poarte grijã. Dar întâi sileºte-o
ìj ¥ra fwn»saj pÒre f£rmakon 'ArgefÒnthj Sã jure jurãmântul cel mai mare
™k ga…hj ™rÚsaj ka… moi fÚsin aÙtoà œdeixe. Al zeilor, cã n-o sã mai încerce
·…zV mn mšlan œske, g£lakti d e‡kelon ¥nqoj: Vrun pocinog mai rãu sã-þi facã þie,
Cã dupã ce te va goli de arme, 420
305 mîlu dš min kalšousi qeo…, calepÕn dš t' ÑrÚssein
Ea n-o sã moaie inima din tine
¢ndr£si ge qnhto‹si: qeoˆ dš te p£nta dÚnantai. ªi-a ta virtute.» Zise el ºi-mi dete
Èrme…aj mn œpeit' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon O buruianã smulsã din þãrânã
ªi-mi spuse cum e felul ei: o floare
nÁson ¢n' Øl»essan, ™gë d' ™j dèmata K…rkhj
Ca laptele, cu rãdãcinã neagrã, 425
½a: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. De zei numitã moly, anevoie
310 œsthn d' e„nˆ qÚrVsi qe©j kalliplok£moio: Sã o dezgroape omul, însã zeii
Pot oriºice. Plecã pe urmã Hermes
œnqa st¦j ™bÒhsa, qe¦ dš meu œkluen aÙdÁj.
Prin pãduraticul ostrov spre piscul
¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êxe faein¦j Olimpului, iar eu spre casa Circei 430
kaˆ k£lei: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢kac»menoj Ãtor. ªi inima mi se bãtea pe cale.
La poarta zânei cea cu mândre plete
eŒse dš m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou,
Stând, eu strigai. Ea m-auzi ºi-ndatã
315 [kaloà daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen:] Ieºind deschise poarta lucitoare
teàce dš moi kukeî crusšJ dšpv, Ôfra p…oimi, ªi mã pofti. Eu trist mersei în urmã, 435
Iar ea mã duse-n casã ºi mã puse
™n dš te f£rmakon Âke, kak¦ fronšous' ™nˆ qumù.
Pe jeþ frumos lucrat, bãtut cu þinte,
De-argint, sub el cu scãunaº de razim
aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion oÙdš m' œqelxe, Picioarelor. Într-un pahar de aur
·£bdJ peplhgu‹a œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: Gãti o torocalã,-n care puse 440
Un leac sã beau, voindu-mi rãu zeiþa.
320 'œrceo nàn sufeÒnde, met' ¥llwn lšxo ˜ta…rwn.' Dar când mi-o-ntinse ºi-o bãui ºi totuºi
ìj f£t', ™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà Fui nevrãjit, lovindu-mã cu joarda,
K…rkV ™p»xa éj te kt£menai menea…nwn. Ea-mi zise: «Du-te-n cocinã acuma
ªi culcã-te cu toþi ai tãi tovarãºi». 445
¹ d mšga „£cousa Øpšdrame kaˆ l£be goÚnwn Eu trag din teacã sabia ºi tabãr
ka… m' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: Asupra-i ca ºi când aº vrea s-o spulber.
325 't…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; Ea þipã tare, aleargã ºi-mi cuprinde
Genunchii ºi cu vaiet cuvânteazã:
qaàm£ m' œcei, æj oÜ ti piën t£de f£rmak' ™qšlcqhj. «Ce om eºti tu? ªi unde þi-s pãrinþii 450
oÙd g¦r oÙdš tij ¥lloj ¢n¾r t£de f£rmak' ¢nštlh, ªi þara ta? Uimitã sunt cã n-ai fost
Ój ke p…V kaˆ prîton ¢me…yetai ›rkoj ÑdÒntwn: Vrãjit de leacul cel bãut de tine,
Doar biruie puterea lui pe-oricine
soˆ dš tij ™n st»qessin ¢k»lhtoj nÒoj ™st…n. De cum îl ia ºi peste dinþi îi trece.
330 Ã sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi polÚtropoj, Ón tš moi a„eˆ Tu singur eºti nebiruit de farmec; 455
f£sken ™leÚsesqai crusÒrrapij 'ArgefÒnthj, Pesemne eºti Ulise iscusitul,

De care-mi spuse Hermes cel cu varga
™k Tro…hj ¢niÒnta qoÍ sÝn nh mela…nV.
De aur, cã la-ntorsul lui pe mare
¢ll' ¥ge d¾ koleù mn ¥or qšo, nî d' œpeita Veni-va de la Troia. Dar hai pune-þi
eÙnÁj ¹metšrhj ™pib»omen, Ôfra migšnte În teacã spada ºi-amândoi alãturi 460
Apoi sã ne suim pe patul nostru,
335 eÙnÍ kaˆ filÒthti pepo…qomen ¢ll»loisin.'
Ca dupã ce ne vom iubi-mpreunã
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: S-avem credinþã unul cãtre altul.»
'ð K…rkh, pîj g£r me kšlV soˆ ½pion enai, Aºa-mi vorbi, iar eu zisei: «O, Circe,
De ce te rogi sã fiu blajin cu tine, 465
¼ moi sàj mn œqhkaj ™nˆ meg£roisin ˜ta…rouj,
Când tu în casa ta pe-ai mei tovarãºi
aÙtÕn d' ™nq£d' œcousa dolofronšousa keleÚeij I-ai prefãcut în vieri ºi-acum pe mine,
340 ™j q£lamÒn t' „šnai kaˆ sÁj ™pib»menai eÙnÁj, Þiindu-mã pe-aici, cu viclenie
Mã-mbii sã intru în iatac la tine,
Ôfra me gumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»Vj.
Sã ne suim în patu-þi, ca tu astfel, 470
oÙd' ¨n ™gè g' ™qšloimi teÁj ™pib»menai eÙnÁj, Eu dezarmat fiind, sã faci din mine
e„ m» moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai, Un om fãrã curaj ºi bãrbãþie.
De patul tãu eu nu vreau sã m-apropii,
m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.'
De nu te-nduri, zeiþo, chiar acuma
345 ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢pèmnuen, æj ™kšleuon. Sã juri cu jurãmântul cel mai mare 475
aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon, Cã nu-mi urzeºti vreo altã rãutate.»
kaˆ tÒt' ™gë K…rkhj ™pšbhn perikallšoj eÙnÁj. Aºa-i vorbii. Ea se jurã degrabã
Cum eu cerui, ºi numai când jurase
¢mf…poloi d' ¥ra te‹oj ™nˆ meg£roisi pšnonto ªi încheiase jurãmântul mare,
tšssarej, a† oƒ dîma k£ta dr»steirai œasi. M-am dus la patul strãlucit al Circei. 480
350 g…nontai d' ¥ra ta… g' œk te krhnšwn ¢pÒ t' ¢lsšwn În vremea asta patru slujitoare
Se hãrniceau prin locuinþa zânei,
œk q' ƒerîn potamîn, o† t' e„j ¤lade proršousi. Copile de pãduri ºi de izvoare,
t£wn ¹ mn œballe qrÒnois' œni ·»gea kal¦ De sfinte râuri care curg în mare.
porfÚrea kaqÚperq', Øpšnerqe d l‹q' Øpšballen: Din ele una aºternea pe jeþuri 485
Covoare dalbe porfirii deasupra
¹ d' ˜tšrh prop£roiqe qrÒnwn ™t…taine trapšzaj ªi dedesubt pânze de in. A doua
355 ¢rguršaj, ™pˆ dš sfi t…qei crÚseia k£neia: Avea de-ntins în faþ-acestor jeþuri
¹ d tr…th krhtÁri mel…frona onon ™k…rna Frumoase mese de argint, pe care
Punea panere de-aur, iar a treia 490
¹dÝn ™n ¢rguršJ, nšme d crÚseia kÚpella: Într-un ulcior de-argint turna vin dulce
¹ d tet£rth Ûdwr ™fÒrei kaˆ pàr ¢nškaie ªi împãrþea câte-un pocal de aur.
pollÕn ØpÕ tr…podi meg£lJ: „a…neto d' Ûdwr. A patra se grãbi s-aducã apã
ªi sub cazan un mare foc s-aprindã,
360 aÙt¦r ™peˆ d¾ zšssen Ûdwr ™nˆ ½nopi calkù,
De clocotea într-însul lãutoarea. 495
œj ·' ¢s£minqon ›sasa lÒ' ™k tr…podoj meg£loio, Când fierse apa-n vasul cel de-aramã,
qumÁrej ker£sasa, kat¦ kratÒj te kaˆ êmwn, Mã puse-n baie, prinse sã mã spele
Cu apã din cazan amestecatã
Ôfra moi ™k k£maton qumofqÒron e†leto gu…wn.
Cu cea din cadã, dulce rãcorealã
aÙt¦r ™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, Pe capul meu, pe umeri pânã-mi scoase 500
365 ¢mfˆ dš me cla‹nan kal¾n b£len ºd citîna, Din mãdulare truda sleitoare.
Când mã lãu ºi cu ulei mã unse,
eŒse dš m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou,
Ea mã-nþoli cu-o mantie-arãtoasã
kaloà daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen: ªi cu un strai de pus desubt. Pe urmã
[cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa Mã duse-n casã, mã pofti pe scaun 505
Cu þinte de argint, cu flori frumoase
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
ªi cu un scãunaº pentru picioare.
370 n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. Aduse apã de spãlat pe mânã
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã mã spele 510
e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:]
ªi-ntinse-o masã bine lustruitã.
Apoi cinstita chelãriþã-aduse
™sqšmenai d' ™kšleuen: ™mù d' oÙc ¼ndane qumù, ªi dete pâne ºi bucate multe,
¢ll' ¼mhn ¢llofronšwn, kak¦ d' Ôsseto qumÒj. Mã omeni cu tot ce-avea-n pãstrare
ªi mã pofti zeiþa la mâncare. 515
375 K…rkh d' æj ™nÒhsen œm' ¼menon oÙd' ™pˆ s…tJ Eu n-aveam chef ºi stam cuprins de grijã
ce‹raj „£llonta, stugerÕn dš me pšnqoj œconta, ªi mã temeam de altã pataramã.
¥gci paristamšnh œpea pterÒenta proshÚda: Dar cum vãzu zeiþa cã stau astfel
Cu mânile ne-ntinse la bucate
't…fq' oÛtwj, 'Oduseà, kat' ¥r' ›zeai soj ¢naÚdJ, ªi copleºit de o mâhnire mare, 520
qumÕn œdwn, brèmhj d' oÙc ¤pteai oÙd potÁtoj; S-apropie cu graiuri zburãtoare:
380 Ã tin£ pou dÒlon ¥llon Ñeai; oÙdš t… se cr¾ «De ce, Ulise, stai aºa ca mutul,
Strici inima-þi ºi nu te-atingi de hranã
deid…men: ½dh g£r toi ¢pèmosa karterÕn Órkon.' ªi nici de bãuturã? Te temi poate
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: De-o cursã iar? Dar n-avea nici o grijã, 525
'ð K…rkh, t…j g£r ken ¢n»r, Öj ™na…simoj e‡h, Cã þi-am fãcut un jurãmânt amarnic.»
Aºa-mi vorbi; eu rãspunsei: «Dar cine,
prˆn tla…h p£ssasqai ™dhtÚoj ºd potÁtoj, De-o fi om drept, s-ar îndura, o, Circe,
385 prˆn lÚsasq' ˜t£rouj kaˆ ™n Ñfqalmo‹sin „dšsqai; Sã stea de hranã ºi de bãuturã
¢ll' e„ d¾ prÒfrassa pie‹n fagšmen te keleÚeij, Nainte de-a fi oamenii lui slobozi 530
ªi de-a-i vedea în faþã? Dacã totuºi
làson, †n' Ñfqalmo‹sin ‡dw ™r…hraj ˜ta…rouj.'
Mã-mbii cu dinadins sã stau la masã,
ìj ™f£mhn, K…rkh d dik meg£roio beb»kei Sloboade-mi soþii dragi, sã-i vãd cu ochii.»
·£bdon œcous' ™n ceir…, qÚraj d' ¢nšJxe sufeioà, Aºa zisei. Cu varga-n mânã Circe
Ieºi din casã ºi deschise uºa 535
390 ™k d' œlasen si£loisin ™oikÒtaj ™nneèroisin.
Coteþului ºi scoase pe tovarãºi
oƒ mn œpeit' œsthsan ™nant…oi, ¹ d di' aÙtîn Ce semãnau cu vieri de nouã vremuri.
™rcomšnh pros£leifen ˜k£stJ f£rmakon ¥llo. Ei dupã asta-n faþã-i toþi stãturã.
Ea între dânºii se purtã ºi-i unse
tîn d' ™k mn melšwn tr…cej œrreon, §j prˆn œfuse
C-un leac deosebit pe fiecare, 540
f£rmakon oÙlÒmenon, tÒ sfin pÒre pÒtnia K…rkh: ªi de pe trupul lor curgea tot pãrul
395 ¥ndrej d' ÿ ™gšnonto neèteroi À p£roj Ãsan Crescut dupã unsoarea-afurisitã
Ce le-o dãduse Circe vrãjitoarea.
kaˆ polÝ kall…onej kaˆ me…zonej e„sor£asqai.
Iar oamenii deodatã se fãcurã
œgnwsan dš me ke‹noi, œfun t' ™n cersˆn ›kastoj: Mai tineri, ºi mai mari, ºi mult mai mândri 545
p©sin d' ƒmerÒeij Øpšdu gÒoj, ¢mfˆ d dîma De cum erau nainte. Ei pe mine
M-au cunoscut ºi m-au luat de mânã
smerdalšon kon£bize: qe¦ d' ™lšaire kaˆ aÙt».
ªi i-a pãlit un dor ºi-un plâns cu hohot,
400 ¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn: De rãsuna vârtos întreg palatul,
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, De-a fost chiar ºi zeiþa-nduioºatã. 550
œrceo nàn ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. S-apropie de mine-atunci ºi astfel
Îmi zise dânsa, fala între zâne:
nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssate ½peirÒnde, «Tu, preamãrite fiu al lui Laerte,
kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssate Ópla te p£nta: Preaiscusite meºtere Ulise,
405 aÙtÕj d' ÿ „šnai kaˆ ¥gein ™r…hraj ˜ta…rouj.' Coboarã-te la vas pe prundul mãrii 555
ªi la iedec întâi sã trageþi vasul
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr, ªi-n peºterã v-adãpostiþi avutul
bÁn d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. Cu toatã zestrea vasului ºi iute
eáron œpeit' ™pˆ nh qoÍ ™r…hraj ˜ta…rouj Sã vii napoi, s-aduci ºi pe tovarãºi».
Aºa-mi grãi. ªi inima-mi bãrbatã 560
o‡ktr' Ñlofuromšnouj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontaj. La-ndemnul ei a fost înduplecatã.
410 æj d' Óte ¥grauloi pÒriej perˆ boàj ¢gela…aj, ªi mã grãbii spre vas, pe prundul mãrii;
™lqoÚsaj ™j kÒpron, ™p¾n bot£nhj koršswntai, Gãsii aci pe dragii mei tovarãºi,
Plângeau duios, vãrsau un râu de lacrimi,
p©sai ¤ma ska…rousin ™nant…ai: oÙd' œti shkoˆ Precum viþeii, când la þarc sãtule 565
‡scous', ¢ll' ¡dinÕn mukèmenai ¢mfiqšousi De la pãºuni vin vacile la þarã,
mhtšraj: ìj ™m ke‹noi, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹si, Le ies nainte ºi cu toþii zburdã,
ªi nu-i încape-ocolul, sar ºi-aleargã
415 dakruÒentej œcunto: dÒkhse d' ¥ra sf…si qumÕj
Pe lângã muma lor mugind într-una,
ìj œmen, æj e„ patr…d' ƒko…ato kaˆ pÒlin aÙt¾n Aºa ºi soþii mei, când mã vãzurã, 570
trhce…hj 'Iq£khj, †na t' œtrafon ºd' ™gšnonto: Plângând spre mine toþi se repezirã;
ªi-nchipuiau cã ºi sosirã-n þarã
ka… m' ÑlofurÒmenoi œpea pterÒenta proshÚdwn:
ªi în cetatea þãrii lor pietroase
'soˆ mn nost»santi, diotrefšj, ìj ™c£rhmen, Pe unde se nãscurã ºi crescurã,
420 æj e‡ t' e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa patr…da ga‹an: ªi-mi cuvântarã cu-ochii plini de lacrimi: 575
«Mãria-ta, aºa ne bucurarãm
¢ll' ¥ge, tîn ¥llwn ˜t£rwn kat£lexon Ôleqron.'
De-a ta venire, parcã ne-nturnarãm
ìj œfan, aÙt¦r ™gë prosšfhn malako‹s' ™pšessi: Napoi acasã pe pãmântul nostru.
'nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssomen ½peirÒnde, Dar spune cum ceilalþi ortaci pierirã?»
Eu blând le rãspunsei la întrebare: 580
kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssomen Ópla te p£nta:
«Întâi pe prund corabia sã tragem
425 aÙtoˆ d' ÑtrÚnesqe ™moˆ ¤ma p£ntej ›pesqai, ªi-n peºterã sã ne-ndosim avutul
Ôfra ‡dhq' ˜t£rouj ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj ªi toatã zestrea vasului. Pe urmã
Daþi zor mai iute sã veniþi cu mine
p…nontaj kaˆ œdontaj: ™phetanÕn g¦r œcousin.'
Ca sã vedeþi cu toþii pe tovarãºi 585
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto:
EÙrÚlocoj dš moi ooj ™rÚkake p£ntaj ˜ta…rouj Cum beau ºi ospãteazã în locaºul
430 [ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:] Zeiesc al Circei ºi-au belºug de toate.»
Aºa vorbii, ºi-ndatã m-ascultarã,
'« deilo…, pÒs' ‡men; t… kakîn ƒme…rete toÚtwn; Doar Evriloh i-opri pe toþi ºi zise:
K…rkhj ™j mšgaron katab»menai, ¼ ken ¤pantaj «Ah, vai de noi sãracii! Unde mergem? 590
À sàj º lÚkouj poi»setai º lšontaj, De ce voiþi nenorocirea asta,

La curtea Circei sã vã daþi devale?
o† kšn oƒ mšga dîma ful£ssoimen kaˆ ¢n£gkV, Cã vieri sau lupi ori lei din voi va face,
435 éj per KÚklwy ›rx', Óte oƒ mšssaulon †konto Ca noi cu sila sã-i pãzim conacul.
¹mšteroi ›taroi, sÝn d' Ð qrasÝj e†pet' 'OdusseÚj: Aºa fãcu ciclopul, când ai noºtri 595
La stâna lui intrarã cu Ulise
toÚtou g¦r kaˆ ke‹noi ¢tasqal…Vsin Ôlonto.' Cel îndrãzneþ, ºi din a lui prostie
ìj œfat', aÙt¦r ™gè ge met¦ fresˆ merm»rixa, Pierirã ºi ei, bieþii.» Asta zise
spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà, ªi cugetai din teacã, de la coapsã,
Sã-mi trag odatã sabia cea lungã 600
440 tù oƒ ¢potm»xaj kefal¾n oâd£sde pel£ssai, ªi capul sã-i rãtez ºi jos pe glie
kaˆ phù per ™Ònti m£la scedÒn: ¢ll£ m' ˜ta‹roi Sã-l las rostogolit, mãcar cã dânsul
meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj: Era cu mine înrudit de-aproape.
Dar soþii mei se puserã-mpotrivã
'diogenšj, toàton mn ™£somen, e„ sÝ keleÚeij,
ªi mã-mpãcarã-aºa cu vorbe blânde: 605
aÙtoà p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai: «Mãria-ta, noi sã-l lãsãm pe dânsul
445 ¹m‹n d' ¹gemÒneu' ƒer¦ prÕj dèmata K…rkhj.' Aici pe mal sã privegheze vasul,
De te-nvoieºti, iar pe noi toþi tu du-ne
ìj f£menoi par¦ nhÕj ¢n»on ºd qal£sshj.
La casa sfânt-a Circei». Cum grãirã,
oÙd mn EÙrÚlocoj ko…lV par¦ nh lšleipto, La deal o ºi pornirã dinspre mare. 610
¢ll' œpet': œddeisen g¦r ™m¾n œkpaglon ™nip»n. Dar nici chiar Evriloh nu stete-n urmã
La mare singur, ci veni-mpreunã
tÒfra d toÝj ¥llouj ˜t£rouj ™n dèmasi K…rkh
Temându-se de-ameninþarea-mi cruntã.
450 ™ndukšwj loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, La curtea ei într-asta puse Circe
¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£len ºd citînaj: Sã spele cu-ngrijire ºi sã ungã 615
Cu mirodenii grase pe tovarãºi,
dainumšnouj d' eâ p£ntaj ™feÚromen ™n meg£roisin.
Cu straie sã-i îmbrace ºi cu mantii
oƒ d' ™peˆ ¢ll»louj edon fr£ssantÒ t' ™s£nta, De lânã moale. La sosirea noastrã
kla‹on ÑdurÒmenoi, perˆ d stenac…zeto dîma. Pe toþi la masã-n salã-i nimerirãm
Benchetuind. Cum se vãzurã soþii 620
455 ¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn:
ªi-ºi spuserã pãþaniile toate,
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] Plângeau cu vaiet, de vuia palatul,
mhkšti nàn qalerÕn gÒon Ôrnute: oda kaˆ aÙt», S-apropie ºi-mi zise-atunci zeiþa:
ºmn Ós' ™n pÒntJ p£qet' ¥lgea „cquÒenti, «Tu, preamãrite fiu al lui Laerte,
Preaiscusite meºtere Ulise, 625
ºd' Ós' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou. Lãsaþi acum jãlania. ªi eu ºtiu
460 ¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon, Ce greu aþi dus pe mare, ce necazuri
e„j Ó ken aâtij qumÕn ™nˆ st»qessi l£bhte, ªi pe uscat duºmanii vã fãcurã.
Deci hai mâncaþi ºi beþi, ca iar sã prindeþi
oŒon Óte prètiston ™le…pete patr…da ga‹an Curaj, s-aveþi tãrie ca pe vremea 630
trhce…hj 'Iq£khj: nàn d' ¢skelšej kaˆ ¥qumoi, Când voi plecarãþi de la vatra voastrã,
a„n ¥lhj calepÁj memnhmšnoi: oÙdš poq' Ûmin Din asprul vostru plai. Acuma sunteþi
Lipsiþi de vlagã ºi de bãrbãþie,
465 qumÕj ™n eÙfrosÚnV, ™peˆ Ã m£la poll¦ pšpasqe.' Cã nu-ncetaþi aminte sã v-aduceþi
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. De-a voastrã-anevoioasã pribegie, 635
œnqa mn ½mata p£nta telesfÒron e„j ™niautÕn Cãci prea v-au fost necazurile multe.»
Aºa vorbi. ªi inima bãrbatã
¼meqa, dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: De vorba ei ne-a fost înduplecatã.
¢ll' Óte d» ·' ™niautÕj œhn, perˆ d' œtrapon ïrai, Un an întreg rãmaserãm acolo
470 [mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata makr¦ telšsqh,] ªi ne-ospãtarãm cu belºug de carne 640
ªi cu vin dulce. Când se scurse anul
kaˆ tÒte m' ™kkalšsantej œfan ™r…hrej ˜ta‹roi:
ªi se rotirã vremi ºi luni trecurã
'daimÒni', ½dh nàn mimnÇskeo patr…doj a‡hj, ªi zile lungi venirã iar, iubiþii
e‡ toi qšsfatÒn ™sti sawqÁnai kaˆ ƒkšsqai Tovarãºi mã chemarã ºi-mi grãirã:
«Nenorocite, nu uita de þara 645
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.'
Pãrinþilor, de þi-i menit cu viaþã
475 [ìj œfan, aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. Sã poþi scãpa ºi sã ajungi odatã
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta La casa ta cea naltã, la moºie».
ªi inima cu spusa mi-o muiarã.
¼meqa, dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ.
ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua 650
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen, De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm
oƒ mn koim»santo kat¦ mšgara skiÒenta.] Cu mult prisos de carne, cu vin dulce.
Dar prin amurg, când soarele-asfinþise,
480 aÙt¦r ™gë K…rkhj ™pib¦j perikallšoj eÙnÁj
Ei adormirã-n sala cea umbroasã,
goÚnwn ™llit£neusa, qe¦ dš meu œkluen aÙdÁj, Iar eu am mers la patul dalb al Circei 655
[ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:] ªi-mbrãþiºându-i rugãtor genunchii
Zisei în ascultarea ei: «O, Circe,
'ð K…rkh, tšlesÒn moi ØpÒscesin, ¼n per Øpšsthj,
o‡kade pemyšmenai: qumÕj dš moi œssutai ½dh
485 ºd' ¥llwn ˜t£rwn, o† meu fqinÚqousi f…lon kÁr Te rog sã faci aºa cum juruiseºi
¢mf' œm' ÑdurÒmenoi, Óte pou sÚ ge nÒsfi gšnhai.' ªi sã mã laºi sã plec la mine-acasã,
Cã nu mai pot nici eu, nici bieþii oameni 660
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: Ai mei care mã-nconjurã pe mine
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, ªi inima-mi tot frâng cu jãluitul
mhkšti nàn ¢škontej ™mù ™nˆ m…mnete o‡kJ. Când tu te depãrtezi». La vorba asta,
Ea, zâna între zâne, – aºa îmi zise:
490 ¢ll' ¥llhn cr¾ prîton ÐdÕn telšsai kaˆ ƒkšsqai «Preaiscusite nobile Ulise, 665
e„j 'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj La mine aici cu sila nu rãmâneþi.
yucÍ crhsomšnouj Qhba…ou Teires…ao, Dar mai nainte catã voi s-o-ntindeþi
Pe-o altã cale, sã intraþi în lumea
m£ntioj ¢laoà, toà te fršnej œmpedo… e„si: Cealaltã, la împãrãþia morþii.
tù kaˆ teqnhîti nÒon pÒre PersefÒneia Acolo unde-mpãrãþeºte Pluton 670
495 o‡J pepnàsqai: toˆ d skiaˆ ¢ssousin.' ªi Persefona, crâncena zeiþã,

Ca sã-ntrebaþi nemuritorul suflet
ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor: Al mortului din Teba Tiresias,
kla‹on d' ™n lecšessi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi kÁr Prorocul orb ºi-ntreg la minte, care,
½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio. Deºi e mort, e dat de zâna morþii 675
Tot firoscos ºi înþelept sã fie,
aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn,
Pe când ceilalþi ca niºte umbre zboarã.»
500 kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon: Aºa vorbi. ªi inima mi-o frânse.
'ð K…rkh, t…j g¦r taÚthn ÐdÕn ¹gemoneÚsei; ªezui în pat ºi mã pornii a plânge
ªi silã mai mi-era mie de viaþã 680
e„j ”Adoj d' oÜ pè tij ¢f…keto nh mela…nV.'
ªi de lumina soarelui. La urmã,
ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: Sãtul de tânguire ºi de zbucium,
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] Zeiþei rãspunsei: «Dar cine oare
Mã va povãþui la drum, o, Circe?
505 m» t… toi ¹gemÒnoj ge poq¾ par¦ nh melšsqw:
Cã nici un vas cãlãtorind pe mare 685
ƒstÕn d st»saj ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pet£ssaj N-ajunse încã pe tãrâmul morþii.»
Âsqai: t¾n dš kš toi pnoi¾ boršao fšrVsin. ªi-ndatã cum vorbii ea-mi zise mie:
«Preaiscusite nobile Ulise,
¢ll' ÐpÒt' ¨n d¾ nh di' 'Wkeano‹o per»sVj,
De cãlãuzã þie sã nu-þi pese.
œnq' ¢kt» te l£ceia kaˆ ¥lsea Persefone…hj Catargu-nalþã,-ntinde pânze albe 690
510 makra… t' a‡geiroi kaˆ „tšai çles…karpoi, ªi stai aºa. Un vânt de miazãnoapte
Corabia þi-o va mâna pe valuri.
nÁa mn aÙtoà kšlsai ™p' 'Wkeanù baqud…nV,
Dar când vei trece râul Oceanul
Pe unde-i malul scund ºi-a Persefonei
aÙtÕj d' e„j 'Adew „šnai dÒmon eÙrèenta. Dumbravã cu plopi mari, cu sãlcii sterpe, 695
œnqa mn e„j 'Acšronta Puriflegšqwn te ·šousi Opreºte-þi vasul pe Ocean ºi du-te
Tu singur în locaºul trist ºi umed
KèkutÒj q', Öj d¾ StugÕj ÛdatÒj ™stin ¢porrèx, Al zeului din iad. Piriflegèton
515 pštrh te xÚnes…j te dÚw potamîn ™ridoÚpwn: ªi braþul apei Stixului, Cocitul,
œnqa d' œpeiq', ¼rwj, crimfqeˆj pšlaj, éj se keleÚw, Acolo curg în Aheront. O stâncã 700
Stã la-mbucarea celor douã râuri
bÒqron ÑrÚxai Óson te pugoÚsion œnqa kaˆ œnqa, Clocotitoare. Urcã-te pe-acolo
¢mf' aÙtù d co¾n ce‹sqai p©sin nekÚessi, ªi fã aºa cum te-oi-nvãþa, viteze.
prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dš o‡nJ, Sã sapi o groapã ca de-un cot în cruce
ªi morþilor sã-nchini într-însa paos. 705
520 tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ palÚnein. Întâi sã fie mied, apoi vin dulce
poll¦ d gounoàsqai nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna, ªi al treilea tot apã. Peste ele
™lqën e„j 'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, Fãinã albã sã presari. Pe urmã
Sã tot te rogi de þestele deºerte
·šxein ™n meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn, A morþilor, sã jurui cã-n Itaca 710
Teires…V d' ¢p£neuqen Ôn ƒereusšmen o‡J Sosind, le vei jertfi la tine-acasã,
525 pammšlan', Öj m»loisi metapršpei Ømetšroisin. O vacã stearpã, vita cea mai bunã,
ªi pe altar le vei ticsi tot felul
aÙt¦r ™p¾n eÙcÍsi l…sV klut¦ œqnea nekrîn,
De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias
œnq' Ôn ¢rneiÕn ·šzein qÁlÚn te mšlainan Deosebit jertfi-vei un berbece 715
e„j ”Ereboj stršyaj, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai Cu totul negru, fala turmei voastre.
Iar dupã ce te vei ruga de morþii
ƒšmenoj potamo‹o ·o£wn: œnqa d pollaˆ
Vestiþi ca oameni, un berbece-njunghe
530 yucaˆ ™leÚsontai nekÚwn katateqnhètwn. ªi-o oaie neagrã, capul lor întoarce
d¾ tÒt' œpeiq' ˜t£roisin ™potrànai kaˆ ¢nîxai Spre beznã, iar tu du-te mai încolo 720
Spre valurile râului cel mare.
mÁla, t¦ d¾ kat£keit' ™sfagmšna nhlš calkù,
Aci veni-vor morþii cu duiumul.
de…rantaj katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin, Dã zor atunci ca vitele-njunghiate
„fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V: ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii
ªi sã le ardã. Rugi apoi înalþã 725
535 aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
Cumplitei Persefona ºi lui Pluton
Âsqai, mhd ™©n nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna Puternicul. Iar tu de lângã coapsã
a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. Sã tragi din teacã sabia-ascuþitã
Sã nu dai voie þestelor deºerte
œnqa toi aÙt…ka m£ntij ™leÚsetai, Ôrcame laîn,
A morþilor de sânge sã s-atingã 730
Ój kšn toi e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou Nainte de-a-ntreba pe Tiresias.
540 nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta.' La tine-atunci, fruntaºule-ntre oameni,
ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. Prorocu-ndatã va veni sã-þi spuie
Ce cale-ai de bãtut ºi cât de lungã
¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen: ªi cum va fi întorsul tãu pe mare.» 735
aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh, Aºa-mi grãi. ªi-a zorilor zeiþã
leptÕn kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹ Pe tron de aur rãsãri în zare.
Iar zâna mã pofti sã-mbrac veºminte,
545 kal¾n cruse…hn, kefalÍ d' ™pšqhke kalÚptrhn. Manta ºi strai, în vreme ce ea-ºi puse
aÙt¦r ™gë di¦ dèmat' „ën êtrunon ˜ta…rouj O rochie mare, albã ºi subþire 740
meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: ªi plinã de mândreþe. Mai încinse

Un brâu frumos de aur ºi-o maramã
'mhkšti nàn eÛdontej ¢wte‹te glukÝn Ûpnon, Ea-ºi potrivi pe cap. Eu dup-aceea
¢ll' ‡omen: d¾ g£r moi ™pšfrade pÒtnia K…rkh.' Mersei prin casã ºi-ndemnai de-aproape
550 ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. Cu grai blajin pe toþi ai mei tovarãºi: 745
«Destul v-aþi odihnit cu somnul dulce.
oÙd mn oÙd' œnqen per ¢p»monaj Ãgon ˜ta…rouj. Sã mergem, cã de-acum avem noi sfatul
'Elp»nwr dš tij œske neètatoj, oÜte ti l…hn Mãritei Circe». Aºa zisei, ºi-ndatã
¥lkimoj ™n polšmJ oÜte fresˆn Îsin ¢rhrèj, Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã.
Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine 750
Ój moi ¥neuq' ˜t£rwn ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj,
Nevãtãmaþi pe bieþii mei tovarãºi.
555 yÚceoj ƒme…rwn, katelšxato o„nobare…wn: Era-ntre ei Elpènor cel mai tânãr,
kinumšnwn d' ˜t£rwn Ómadon kaˆ doàpon ¢koÚsaj Nici prea rãzboinic, nici întreg la minte.
El se rãzni de soþii lui ºi-n casa
™xap…nhj ¢nÒrouse kaˆ ™kl£qeto fresˆn Îsin
Cea sfânt-a Circei adormi deoparte 755
¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n, Umblând dupã rãcoare, cãci fusese
¢ll¦ katantikrÝ tšgeoj pšsen: ™k dš oƒ aÙc¾n Îngreuiat de vin. Trezit de larma
ªi vuietul tovarãºilor care
560 ¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AdÒsde katÁlqen.
Porneau la drum, el se sculã deodatã,
™rcomšnoisi d to‹sin ™gë met¦ màqon œeipon: Uitã s-o ia napoi pe scara naltã 760
'f£sqe nÚ pou okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an ªi apucând pe-acoperiºul casei,

De sus cãzu în cap ºi-ºi rupse gâtul
œrcesq': ¥llhn d' Âmin ÐdÕn tekm»rato K…rkh
La-ncheieturi ºi sufletu-i se duse
e„j 'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj Pe cealaltã lume. La plecare
565 yucÍ crhsomšnouj qhba…ou Teires…ao.' Eu cuvântai iubiþilor tovarãºi: 765
«Voi socotiþi cã noi plecãm acasã
La noi în þarã. Dar din partea Circei
Ni-i datã altã cale, spre locaºul
ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor, Cumplitei Persefona ºi-al lui Pluton,
˜zÒmenoi d kat' aâqi gÒwn t…llontÒ te ca…taj: Ca sufletul lui Tiresias, mortul 770
Teban, sã întrebãm.» Ei auzirã
¢ll' oÙ g£r tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin. ªi inima de jale li se frânse,
¢ll' Óte d» ·' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj ªi stau pe loc, se vãietau ºi pãrul
570 Éomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej, ªi-l tot smulgeau, dar bocetul ºi plânsul
Nu foloseau nimic. O apucarãm 775
tÒfra d' ¥r' o„comšnh K…rkh par¦ nh mela…nV Spre vasul nostru ºi la mal sosirãm
¢rneiÕn katšdhsen Ôn qÁlÚn te mšlainan, Îndureraþi, cu ochii plini de lacrimi.
·e‹a parexelqoàsa: t…j ¨n qeÕn oÙk ™qšlonta În vremea asta lângã vasul negru
Legã o oaie neagrã ºi-un berbece
Ñfqalmo‹sin ‡doit' À œnq' À œnqa kiÒnta; Zeiþa Circe, care nevãzutã 780
Uºor pe lângã noi se furiºase,
Cãci cine poate pe un zeu sã-l vadã
Cu ochii lui, de nu vrea însuºi zeul,
Când el se poartã-ncoace sau încolo?
ODUSSEIAS L Cântul XI
Iar când am fost la vas pe lângã mare,

AÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan, Întâi pe apã lunecarãm vasul,
nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an, Îi puserãm catargul cu vintrele
ªi vitele luând apoi intrarãm
™n d' ƒstÕn tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nh mela…nV,
ªi noi mâhniþi, cu ochii uzi de lacrimi. 5
™n d t¦ mÁla labÒntej ™b»samen, ¨n d kaˆ aÙtoˆ De dupã vasul cel cu botul negru
5 ba…nomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej. Cuvântãtoarea, vajnica zeiþã
Cu pãr de aur, Circe, ne trimise
¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio
Un vânt prielnic umflãtor de pânze,
‡kmenon oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron, Soþ bun de drum. Iar noi, dup-aºezarea 10
K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa. Dichisurilor toate-ale corãbiei,
Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul
¹me‹j d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa
Mânau pe mare vasul. Cât e ziua
10 ¼meqa: t¾n d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. Cu pânzele destinse vãsuirãm.
tÁj d panhmer…hj tštaq' ƒst…a pontoporoÚshj. La urmã soarele-asfinþi ºi toate 15
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: Cãrãrile din lume s-adumbrirã.
Ajunserãm la capãtul de ape
¹ d' ™j pe…raq' †kane baqurrÒou 'Wkeano‹o. Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea
œnqa d Kimmer…wn ¢ndrîn dÁmÒj te pÒlij te, Poporului cimerian, de-a pururi
15 ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnoi: oÙdš pot' aÙtoÝj Învãluit în ceaþã ºi-ntuneric, 20
Cã-n veci nu-l vede luminosul soare,
'Hšlioj fašqwn katadšrketai ¢kt…nessin, Când el spre cerul înstelat se suie
oÜq' ÐpÒt' ¨n ste…cVsi prÕj oÙranÕn ¢sterÒenta, ªi spre pãmânt la vale se coboarã,
oÜq' Ót' ¨n ÿ ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protr£phtai, Ci beznã urgisitã cotropeºte
Pe bieþii muritori. Sosind acolo 25
¢ll' ™pˆ nÝx Ñlo¾ tštatai deilo‹si broto‹si. Cu vasul, poposirãm. Ne luarãm
20 nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen, ™k d t¦ mÁla Nãmaiele cu noi ºi-o apucarãm
eƒlÒmeq': aÙtoˆ d' aâte par¦ ·Òon 'Wkeano‹o Pe lângã Ocean pânã ce furãm
La locul unde ne spusese Circe.
Éomen, Ôfr' ™j cîron ¢fikÒmeq', Ön fr£se K…rkh. Acolo Evriloh ºi Perimede 30
œnq' ƒer»a mn Perim»dhj EÙrÚlocÒj te Þinurã cele douã jertfe-aduse.
œscon: ™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà Eu sabia-mi trãsei atunci din teacã,
432 OD USSEAIS. L ODISEEA. CÂNTUL XI 433
25 bÒqron Ôrux' Ósson te pugoÚsion œnqa kaˆ œnqa, Sãpai o groapã de un cot în cruce
¢mf' aÙtù d co¾n ceÒmhn p©sin nekÚessi, ªi morþilor turnai într-însa paos:
Nainte fuse mied, apoi vin dulce 35
prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dš o‡nJ, ªi dup-aceea apã. Peste ele
tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ p£lunon. Fãinã albã presãrai. Pe urmã
poll¦ d gounoÚmhn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna, Mã tot rugai de þestele deºerte
A morþilor, le juruii cã-n þarã
30 ™lqën e„j 'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, Sosind, le voi jertfi la mine-acasã 40
·šxein ™n meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn, O vacã stearpã, vita cea mai bunã,
Teires…V d' ¢p£neuqen Ôn ƒereusšmen o‡J ªi pe altar le voi ticsi tot felul
De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias
pammšlan', Öj m»loisi metapršpei ¹metšroisi. Deosebit jertfi-voi un berbece
toÝj d' ™peˆ eÙcwlÍsi litÍs… te, œqnea nekrîn, Cu totul negru, fala turmei noastre. 45
35 ™llis£mhn, t¦ d mÁla labën ¢pedeirotÒmhsa Iar când urai ºi mã rugai acolo

Noroadelor de umbre, pusei mâna
™j bÒqron, ·še d' aŒma kelainefšj: aƒ d' ¢gšronto Pe oi ºi le-njunghiai în groap-aceea,
yucaˆ Øpx 'Eršbeuj nekÚwn katateqnhètwn: ªi ciuruia într-însa sânge negru.
nÚmfai t' ºqeo… te polÚtlhto… te gšrontej Atunci din beznã s-adunã mulþime 50
De suflete de morþi, feciori, neveste,
parqenika… t' ¢talaˆ neopenqša qumÕn œcousai,
Moºnegi sãrmani ºi fragede copile
40 polloˆ d' oÙt£menoi calk»resin ™gce…Vsin, Cu pieptul de curând cuprins de jale
¥ndrej ¢rhfatoi, bebrotwmšna teÚce' œcontej: ªi mulþi strãpunºi de suliþi ferecate,
Bãrbaþi rãpuºi în luptã, toþi cu arme 55
o‰ polloˆ perˆ bÒqron ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj
Însângerate. Se-mbulzeau spre groapã
qespes…V „acÍ: ™m d clwrÕn dšoj Èrei. Roind de pretutindeni cu un vuiet
d¾ tÒt' œpeiq' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa Asurzitor. Îngãlbenii de spaimã.
Zorii atunci ca vitele-njunghiate
45 mÁla, t¦ d¾ katškeit' ™sfagmšna nhlš calkù,
ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii 60
de…rantaj katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin, ªi sã le ardã, rugi apoi sã-nalþe
„fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V: Cumplitei Persefona ºi lui Pluton
Puternicul, iar eu de pe la coapsã
aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà
Scosei din teacã sabie-ascuþitã
¼mhn oÙd' e‡wn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna ªi nu dam voie þestelor deºerte 65
50 a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. A morþilor de sânge sã s-atingã
Nainte ca sã-ntreb pe Tiresias.
prèth d yuc¾ 'Elp»noroj Ãlqen ˜ta…rou:
Întâi s-apropie de mine umbra
Tovarãºului meu Elpènor, care
oÙ g£r pw ™tšqapto ØpÕ cqonÕj eÙruode…hj: Nu fuse încã astrucat sub glie, 70
sîma g¦r ™n K…rkhj meg£rJ katele…pomen ¹me‹j Cãci trupul lui pe loc îl pãrãsisem
Neplâns ºi nengropat în casa Circei,
¥klauton kaˆ ¥qapton, ™peˆ pÒnoj ¥lloj œpeige. Fiind siliþi atunci sã facem alta.
55 tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù Mã prinse mila, lãcrimai zãrindu-l
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: ªi-l apucai cu vorbe zburãtoare: 75
«Elpènor, cum veniºi pe lumea asta
''ElpÁnor, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta; De ceaþã ºi-ntuneric? Tu mai iute
œfqhj pezÕj „ën À ™gë sÝn nh mela…nV.' Sosiºi pedestru decât eu cu vasul.»
ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ: Aºa-i vorbii, iar el gemu ºi zise:
«Mãrite tu, dibaciule Ulise, 80
60 ['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] Necumpãtul la vin ºi nenorocul
«sš me da…monoj asa kak¾ kaˆ ¢qšsfatoj onoj: M-au dat de mal. În casã sus la Circe,
K…rkhj d' ™n meg£rJ katalšgmenoj oÙk ™nÒhsa Culcat fiind, eu mã trezii deodatã
ªi nu mã dumirii la coborâre
¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n, S-o iau napoi pe scara cea înaltã, 85
¢ll¦ katantikrÝ tšgeoj pšson: ™k dš moi aÙc¾n Ci apucând-o pe-nveliºul casei,
65 ¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AdÒsde katÁlqe. Cãzui în cap ºi mi se rupse gâtul
La-ncheieturi, iar sufletu-mi ajunse
nàn dš se tîn Ôpiqen goun£zomai, oÙ pareÒntwn,
Pe-acest tãrâm. Acum mã rog de tine
prÒj t' ¢lÒcou kaˆ patrÒj, Ó s' œtrefe tutqÕn ™Ònta, În numele alor tãi lãsaþi în urmã 90
Thlem£cou q', Ön moànon ™nˆ meg£roisin œleipej: ªi care nu-s de faþã, pe soþia,
Pe tata care te crescu pe tine
oda g¦r æj ™nqšnde kiën dÒmou ™x 'Adao
De mic, pe Telemah, pe care singur
70 nÁson ™j A„a…hn sc»seij eÙergša nÁa: Acasã l-ai lãsat, cã eu ºtiu bine
œnqa s' œpeita, ¥nax, kšlomai mn»sasqai ™me‹o. Cã tu plecând de pe tãrâmul morþii 95
Te vei abate în ostrovul Aia
m» m' ¥klauton ¥qapton „ën Ôpiqen katale…pein
Cu vasul tãu frumos lucrat. Acolo
nosfisqe…j, m» to… ti qeîn m»nima gšnwmai, Te rog sã-þi aminteºti de mine, doamne.
¢ll£ me kakkÁai sÝn teÚcesin, ¤ssa mo… ™sti, Sã nu mã laºi napoi la despãrþire
Neplâns ºi nengropat, ca sã nu superi 100
75 sÁm£ tš moi ceàai poliÁj ™pˆ qinˆ qal£sshj,
Pe zei cumva cu asta pentru mine,
¢ndrÕj dust»noio, kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai: Ci sã mã-nscrumi cu armãtura-mi toatã
taàt£ tš moi telšsai pÁxa… t' ™pˆ tÚmbJ ™retmÒn, ªi sã-mi durezi mormânt pe malul mãrii,
Ca soarta mea s-o ºtie ºi urmaºii.
tù kaˆ zwÕj œresson ™ën met' ™mo‹s' ˜t£roisin.'
Fã-mi asta, ºi-n mormânt înfige-mi vâsla 105
Cu care eu vâsleam între tovarãºi.»
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Aºa-mi grãi ºi-l liniºtii cu vorba:
80 'taàt£ toi, ð dÚsthne, teleut»sw te kaˆ ›rxw.' «Voi face tot ce m-ai rugat, sãrmane».
Aºa schimbarãm noi cuvinte triste,
nî mn ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin Când peste sânge eu þineam cuþitul 110
¼meq', ™gë mn ¥neuqen ™f' a†mati f£sganon ‡scwn, Deoparte ºi-mi stãtea-nainte umbra
e‡dwlon d' ˜tšrwqen ˜ta…rou pÒll' ¢gÒreuen. Tovarãºului tot grãind cu mine.
Veni ºi-al mamei suflet dup-aceea,
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ mhtrÕj katateqnhu…hj, Al rãposatei Anticleea, fiica
85 AÙtolÚkou qug£thr megal»toroj 'Ant…kleia, Lui Autolicos domnul. O lãsasem 115
t¾n zw¾n katšleipon „ën e„j ”Ilion ƒr»n. În viaþã biata, când plecai la Troia.
Mã prinse mila ºi-ncepui a plânge
t¾n mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù: Când o vãzui. Ci nu putui, cu toatã
¢ll' oÙd' ïj e‡wn protšrhn, pukinÒn per ¢ceÚwn, Nespusa mea durere, sã dau voie
a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. De sânge sã s-apropie nainte 120
Sã-ntreb pe Tiresias. Dar ajunse
90 Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ Qhba…ou Teires…ao, ªi sufletul prorocului din Teba
crÚseon skÁptron œcwn, ™m d' œgnw kaˆ prosšeipe: Þiind un sceptru poleit de aur.
['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] Mã cunoscu ºi-ndatã el îmi zise:
«Mãrite-al lui Laerte fiu, Ulise 125
t…pt' aât', ð dÚsthne, lipën f£oj ºel…oio
Preaiscusite, ce-ai lãsat, sãrmane,
½luqej, Ôfra ‡dV nškuaj kaˆ ¢terpša cîron; A soarelui luminã ºi venit-ai
95 ¢ll' ¢poc£zeo bÒqrou, ¥pisce d f£sganon ÑxÚ, Sã vezi pe morþi ºi jalnica lor þarã?
Dar feri în lãturi de la groapã, trage-þi
a†matoj Ôfra p…w ka… toi nhmertša e‡pw.'
Jungherul ca sã pot sã beau din sânge 130
ìj f£t', ™gë d' ¢nacass£menoj x…foj ¢rgurÒhlon ªi adevãr sã-þi spun.» Rosti el asta
kouleù ™gkatšphx'. Ð d' ™peˆ p…en aŒma kelainÒn, Iar eu cârmind, bãgai în teacã arma.
Bãu dar el din mohoriul sânge
kaˆ tÒte d» m' ™pšessi proshÚda m£ntij ¢mÚmwn:
ªi-mi cuvântã din gur-apoi prorocul
100 'nÒston d…zhai melihdša, fa…dim' 'Odusseà: Neîntrecut: «Tu cauþi, preamãrite, 135
tÕn dš toi ¢rgalšon q»sei qeÒj. oÙ g¦r Ñw Întorsul dulce-n þara ta ºi-acasã.
Dar zeul þi-l va face greu sã fie,
l»sein ™nnos…gaion, Ó toi kÒton œnqeto qumù,
Cã nu scapi de Neptun care te paºte
cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj. În ciuda lui cã i-ai orbit feciorul.
¢ll' œti mšn ke kaˆ ïj, kak£ per p£scontej, †koisqe, Dar cât de mult veþi pãtimi voi totuºi 140
Puteþi ajunge, dacã vrei sã birui
105 a‡ k' ™qšlVj sÕn qumÕn ™rukakšein kaˆ ˜ta…rwn,
Dorinþa ta ºi-a soþilor în ziua
ÐppÒte ken prîton pel£sVj eÙergša nÁa Când, izbãvit de-ntunecata mare,
Qrinak…V n»sJ, profugën „oeidša pÒnton, Vei poposi cu vasul în ostrovul

boskomšnaj d' eÛrhte bÒaj kaˆ ‡fia mÁla Trinàcria. Gãsi-veþi voi acolo 145
O turmã de oi grase ºi-o cireadã
'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei. De boi, avutul Soarelui ce vede
110 t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai, ªi-aude tot. Dacã le cruþi ºi cauþi
ka… ken œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe: De drumul tãu, puteþi, cu tot amarul
Ce-aþi suferi, s-ajungeþi în Itaca. 150
e„ dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron De nu le cruþi, eu îþi menesc pieirea
nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj, Corãbiei ºi-a celorlalþi tovarãºi.
Ñy kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj, ªi singur dacã scapi, te vei întoarce
Târziu ºi prost pe vas strãin în urma
115 nhÕj ™p' ¢llotr…hj: d»eij d' ™n p»mata o‡kJ, Prãpãstuirii soþilor în mare. 155
¥ndraj Øperfi£louj, o† toi b…oton katšdousi ªi-n casã vei gãsi nenorocire:
mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej. Bãrbaþi obraznici care-þi storc averea
Peþind ºi înzestrând pe-a ta soþie
¢ll' Ã toi ke…nwn ge b…aj ¢pote…seai ™lqèn: De viþã-naltã. Dar sosind acolo,
aÙt¦r ™p¾n mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si Le vei plãti de-ajuns nelegiuirea. 160
120 kte…nVj º dÒlJ À ¢mfadÕn Ñxš calkù, Iar dupã ce din lance vei ucide
Cu-nºelãciune ori în luptã dreaptã
œrcesqai d¾ œpeita, labën eÙÁrej ™retmÒn,
Pe peþitori acasã, ia-þi o vâslã
e„j Ó ke toÝj ¢f…khai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan Îndemânatã ºi apucã drumul
¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin: ªi mergi pânã ce-i da de niºte oameni 165
Ce nu-s deprinºi cu marea ºi nu gustã
oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj,
Bucatele din sare potrivite,
125 oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai. Nici ºtiu de rumenitele corãbii
sÁma dš toi ™ršw m£l' ¢rifradšj, oÙdš se l»sei: ªi nici de vâsle, aripele-oricãrei
Corãbii. Eu þi-oi spune care-i semnul 170
ÐppÒte ken d» toi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj
Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale.
f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ, Când alt drumeþ te va-ntâlni pe tine
kaˆ tÒte d¾ ga…V p»xaj eÙÁrej ™retmÒn, ªi zice-va cã ai pe dalbul umãr
Lopatã-n loc de vâslã, -nfige-acolo
130 ›rxaj ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti,
În glie vâsla, lui Neptun închinã 175
¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron, Frumoase jertfe, un taur, un berbece
o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj ªi un grãsun. Apoi venind acasã,
Mãreþe jerfe sfinte de o sutã
¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi,
De boi sã-nchini la zeii cei din slavã,
p©si m£l' ˜xe…hj. q£natoj dš toi ™x ¡lÕj aÙtù La toþi pe rând. Iar moartea-þi în afarã 180
135 ¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš se pšfnV De mare o sã-þi fie prea uºoarã:
g»rv Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ Muri-vei doar împovãrat de-o lungã
ªi verde bãtrâneþe ºi-mprejuru-þi
Ôlbioi œssontai. t¦ dš toi nhmertša e‡rw.' Cu totu-ndestulat va fi poporul.
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Acestea þi le spun pe neminþite.» 185
'Teires…h, t¦ mn ¥r pou ™pšklwsan qeoˆ aÙto…. La asta rãspunsei: «O, Tiresias,
De bunã seamã-aºa menirã zeii.
140 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: Dar spune drept ºi lãmureºte-mi mie:
mhtrÕj t»nd' ÐrÒw yuc¾n katateqnhu…hj: Vãd sufletul iubit al mamei mele,
¹ d' ¢kšous' Âstai scedÕn a†matoj oÙd' ˜Õn uƒÕn Tãcut el ºade-alãturea de sânge 190
ªi nu cuteaz-a se uita în faþã
œtlh ™s£nta „de‹n oÙd protimuq»sasqai: La fiul sãu ºi-a cuvânta cu dânsul.
e„pš, ¥nax, pîj kšn me ¢nagno…h tÕn ™Ònta;' Cum poate ºti cã eu sunt? Spune-mi, doamne.»
145 ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: Aºa zisei. El repede-mi rãspunse:
«Uºor mi-i sã þi-o spun, ascultã darã. 195
'·hdiÒn toi œpoj ™ršw kaˆ ™nˆ fresˆ q»sw: Oricare mort vei fi lãsat sã vie
Ón tina mšn ken ™´j nekÚwn katateqnhètwn Sã bea din sânge, drept grãi-va þie,
a†matoj ¥sson ‡men, Ð dš toi nhmertj ™n…yei: Iar cel respins, napoi va merge iarã.»
Aºa vorbind, se trase-n beznã umbra
ú dš k' ™pifqonšVj, Ð dš toi p£lin esin Ñp…ssw.'
Lui Tiresias domnul, dupã spusul 200
150 ìj famšnh yuc¾ mn œbh dÒmon ”Adoj e‡sw Cuvintelor dumnezeieºti. Eu însã
Teires…ao ¥naktoj, ™peˆ kat¦ qšsfat' œlexen: De loc nu mã urnii pânã ce mama
Veni ºi se-nfruptã din sânge negru.
aÙt¦r ™gën aÙtoà mšnon œmpedon, Ôfr' ™pˆ m»thr
Ea mã ºi cunoscu ºi-atunci cu vaiet
½luqe kaˆ p…en aŒma kelainefšj: aÙt…ka d' œgnw Aºa-mi rosti cuvinte zburãtoare: 205
ka… m' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: «Copilul meu, cum ai venit în ceaþã
ªi pe-ntuneric, dacã eºti în viaþã?
155 'tšknon ™mÒn, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta
Cã-i greu cei vii sã vadã-aceste locuri:
zwÕj ™èn; calepÕn d t£de zwo‹sin Ðr©sqai. Sunt râuri mari la mijloc, sunt nespuse
mšssJ g¦r meg£loi potamoˆ kaˆ dein¦ ·šeqra, Cumplite ape. Întâi e Oceanul 210
De netrecut pe jos, de n-ai vro bunã
'WkeanÕj mn prîta, tÕn oÜ pwj œsti perÁsai
Corabie. Ori vii pe-aici din Troia
pezÕn ™Ònt', Àn m» tij œcV eÙergša nÁa. De-abia acum în urma pribegirii
160 Ã nàn d¾ Tro…hqen ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£neij De ani întregi cu soþii tãi, cu vasul?
ªi tot n-ai fost în þarã, nici vãzut-ai 215
nh te kaˆ ˜t£roisi polÝn crÒnon; oÙdš pw Ãlqej
e„j 'Iq£khn oÙd' edej ™nˆ meg£roisi guna‹ka;'
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Acasã pe soþia ta?» La asta
'mÁter ™m», creiè me kat»gagen e„j 'Adao Întâmpinai: «M-aduse-ncoa’ nevoia,
Iubitã mamã, ca sã-ntreb doar umbra
165 yucÍ crhsÒmenon Qhba…ou Teires…ao: Prorocului din Teba, Tiresias.
oÙ g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj Eu încã nu m-apropiai de-Ahaia 220
gÁj ™pšbhn, ¢ll' a„n œcwn ¢l£lhmai ÑzÚn, ªi nu cãlcai în þarã, ci de soartã
Bãtut mereu tot rãtãcesc pe lume
™x oá t¦ prètisq' ˜pÒmhn 'Agamšmnoni d…J Din ziua când urmai pe Agamèmnon
”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi maco…mhn. Spre Ilion în luptã cu troienii.
170 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: Dar spune-mi drept ºi dã-mi de ºtire, mamã, 225
Ce fel de moarte crudã te rãpuse?
t…j nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio; A fost de boalã lungã? Ori Diana
À dolic¾ noàsoj, Ã ”Artemij „ocšaira Deodatã te trãsni blajin cu arcul?
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen; Vorbeºte-mi ºi de tata ºi de fiul,
Lãsat de mine prunc: au ei domnia 230
e„p dš moi patrÒj te kaˆ uƒšoj, Ön katšleipon, Sau alt bãrbat o þine ºi cred bieþii
175 À œti p¦r ke…noisin ™mÕn gšraj, Ãš tij ½dh Cã nu mai vin napoi? Sã-mi spui ce face
¢ndrîn ¥lloj œcei, ™m d' oÙkšti fasˆ nšesqai. ªi cugetã nevastã-mea: stã oare
Pe lângã fiul ei ºi cu credinþã
e„p dš moi mnhstÁj ¢lÒcou boul»n te nÒon te,
Pãzeºte tot? Ori e cãsãtoritã 235
º mšnei par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssei, Cu vrun bãrbat de-acolo mai de frunte?»
Ã ½dh min œghmen 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj.' ªi-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã:
«Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã,
180 ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr:
Dar plânge ºi se stinge de-a ta jale
'kaˆ l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre. 240
so‹sin ™nˆ meg£roisin: Ñzuraˆ dš oƒ a„eˆ Mãrirea ta n-o are încã nimeni,
Iar Telemah îºi catã de moºie
fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV.
Nesupãrat ºi ºade la ospeþe,
sÕn d' oÜ pè tij œcei kalÕn gšraj, ¢ll¦ ›khloj De care se cuvine s-aibã grijã
185 Thlšmacoj temšnea nšmetai kaˆ da‹taj ™saj Bãrbatul de dreptate-mpãrþitorul, 245
Cã toþi îl cheamã. Taicã-tãu petrece
da…nutai, §j ™pšoike dikaspÒlon ¥ndr' ¢legÚnein:
La þarã. El nu calcã prin cetate.
p£ntej g¦r kalšousi. pat¾r d sÕj aÙtÒqi m…mnei Nici n-are pat sã doarmã el ca lumea
¢grù oÙd pÒlinde katšrcetai: oÙdš oƒ eÙnaˆ Cu-nvelitori ºi aºternuturi mândre.
dšmnia kaˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta,
190 ¢ll' Ó ge ce‹ma mn eÛdei Óqi dmîej ™nˆ o‡kJ,
™n kÒni ¥gci purÒj, kak¦ d cro e†mata eŒtai: Cu slugile se culcã iarna-n casã 250
aÙt¦r ™p¾n œlqVsi qšroj teqalu‹£ t' Ñpèrh, La vatrã-n colbãrie ºi se-mbracã
Cu prostituri. Apoi când vine vara
p£ntV oƒ kat¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio ªi-i toiul înfloririi, el îºi face
fÚllwn keklimšnwn cqamalaˆ bebl»atai eÙna…. Culcuºul lui din frunze aºternute
195 œnq' Ó ge ke‹t' ¢cšwn, mšga d fresˆ pšnqoj ¢šxei Pe jos, pe câmpul cel mãnos al viei, 255
ªi-acolo zace necãjit ºi-i creºte
sÕn nÒston poqšwn: calepÕn d' ™pˆ gÁraj ƒk£nei. Obida de nespus ºi-ºi plânge soarta
oÛtw g¦r kaˆ ™gën ÑlÒmhn kaˆ pÒtmon ™pšspon: ªi bãtrâneþea greu îl mai apasã.
oÜt' ™mš g' ™n meg£roisin ™äskopoj „ocšaira De-aceea doar ºi eu m-am stins în casã,
Cã nu murii din chiar senin atinsã 260
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen, De blândele sãgeþi ale Dianei
200 oÜte tij oân moi noàsoj ™p»luqen, ¼ te m£lista ªi nici de vreo lingoare care-amarnic
thkedÒni stugerÍ melšwn ™xe…leto qumÒn: Te roade ºi ia sufletul din oase,
Ci dor de-a ta blândeþe, o, luminate,
¢ll£ me sÒj te pÒqoj s£ te m»dea, fa…dim' 'Odusseà, ªi grija ta m-au toropit pe mine.» 265
s» t' ¢ganofrosÚnh melihdša qumÕn ¢phÚra.' Aºa-mi vorbi. ªi eu gândind în sine,
ìj œfat', aÙt¦r ™gè g' œqelon fresˆ mermhr…xaj Vrui sã cuprind al mamei mele suflet.
De trei ori mã sãltai spre-a o cuprinde,
205 mhtrÕj ™mÁj yuc¾n ˜lšein katateqnhu…hj.
De trei ori însã ea-mi zburã din braþe
trˆj mn ™fwrm»qhn, ˜lšein tš me qumÕj ¢nègei, Ca umbra sau ca visul. ªi durere 270
trˆj dš moi ™k ceirîn skiÍ e‡kelon À kaˆ Ñne…rJ Mai nemiloasã pieptul meu încinse
ªi-aºa mã jãluii atunci la dânsa:
œptat': ™moˆ d' ¥coj ÑxÝ genšsketo khrÒqi m©llon,
«De ce nu-mi stai dupã dorinþã, mamã,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: Sã te cuprind, ca noi ºi-n lumea morþii
210 'mÁter ™m», t… nÚ m' oÙ m…mneij ˜lšein memaîta, Îmbrãþiºaþi, prea multa noastrã jale 275
S-o potolim? Ori îmi trimise-o umbrã
Ôfra kaˆ e„n 'Adao f…laj perˆ ce‹re balÒnte
A morþilor crãiasã, ca mai tare
¢mfotšrw kruero‹o tetarpèmesqa gÒoio; Sã plâng ºi sã mã vaiet dupã tine?»
Ã t… moi e‡dwlon tÒd' ¢gau¾ PersefÒneia Ci-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã:
«Vai, fãtul meu, tu, cel mai neferice 280
êtrun', Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw;'
Din muritori! Crãiasa morþii, fiica
215 ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr: Lui Joe, nu te-nºalã, cã doar asta
'ê moi, tšknon ™mÒn, perˆ p£ntwn k£mmore fwtîn, I-a oamenilor stare dupã moarte,
Cãci oasele ºi carnea se destramã
oÜ t… se PersefÒneia DiÕj qug£thr ¢paf…skei,
¢ll' aÛth d…kh ™stˆ brotîn, Óte t…j ke q£nVsin.
oÙ g¦r œti s£rkaj te kaˆ Ñstša nej œcousin, ªi praf s-alege ea topitã-n focul 285
220 ¢ll¦ t¦ mšn te purÕj kraterÕn mšnoj a„qomšnoio Puternic arzãtor, de cum se duce
Din oase albe viaþa, ºi ca visul
damn´, ™pe… ke prîta l…pV leÚk' Ñstša qumÒj, Se-naripeazã sufletul ºi zboarã.
yuc¾ d' ºät' Ôneiroj ¢poptamšnh pepÒthtai. Dar cautã sã ieºi mai iute-n lume
¢ll¦ fÒwsde t£cista lila…eo: taàta d p£nta ªi þine minte tot ce vezi, ca-n urmã 290
Femeii tale sã le spui acasã.»
‡sq', †na kaˆ metÒpisqe teÍ e‡pVsqa gunaik….' Aºa schimbarãm între noi cuvinte.
225 nî mn ìj ™pšessin ¢meibÒmeq', aƒ d guna‹kej La-ndemnul preamãritei zâne-a morþii
½luqon, êtrunen g¦r ¢gau¾ PersefÒneia, S-apropiarã-atunci femei ºi fete
De oameni mari. ªi droaie s-adunarã 295
Óssai ¢rist»wn ¥locoi œsan ºd qÚgatrej. În jurul gropii cea cu sânge negru.
aƒ d' ¢mf' aŒma kelainÕn ¢ollšej ºgeršqonto, Eu cugetam cum pot sã-ntreb pe toate,
aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj ™ršoimi ˜k£sthn. ªi una-mi pãru mie mai cu cale:
Luând de pe la coapsa mea vânjoasã
230 ¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: Tãioasa lungã spadã, nu dam voie 300
spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà Sã bea din sânge toate dintr-o datã.
oÙk e‡wn p…nein ¤ma p£saj aŒma kelainÒn. Se perindarã ele câte una,
Iar eu pe toate le-ntrebam de-a rândul.
aƒ d promnhst‹nai ™p»san, ºd ˜k£sth
Întâi vãzui pe Tiro cea nãscutã
Ön gÒnon ™xagÒreuen: ™gë d' ™ršeinon ¡p£saj. Din tatã-ales. Ea povestea cã-i fiica 305
235 œnq' Ã toi prèthn Turë ‡don eÙpatšreian, Lui Salmoneu cel nobil ºi femeia
Odraslei lui Eol, Creteu. Odatã
¿ f£to SalmwnÁoj ¢mÚmonoj œkgonoj enai,
Iubise ea pe Enipeus, râul
fÁ d KrhqÁoj gun¾ œmmenai A„ol…dao: Dumnezeiesc, frumos cu ape limpezi
¿ potamoà ºr£ssat' 'EnipÁoj qe…oio, Ca nici un altul pe pãmânt: de-aceea 310
ªi se plimba la apa-i curgãtoare.
Öj polÝ k£llistoj potamîn ™pˆ ga‹an †hsi,
Atunci Neptun, cumplitul zeu Cutremur,
240 ka… ·' ™p' 'EnipÁoj pwlšsketo kal¦ ·šeqra. Leit viteazul Enipeu, la gura
tù d' ¥ra e„s£menoj gai»ocoj ™nnos…gaioj Acestui râu vârtejitor cu dânsa
Se-mpreunã. O-ntunecatã undã 315
™n procoÍj potamoà parelšxato din»entoj:
Se-ncovãie în jurul lor ºi naltã
porfÚreon d' ¥ra kàma perist£qh oÜre son, Ca muntele-i împresurã ºi-ascunse
kurtwqšn, krÚyen d qeÕn qnht»n te guna‹ka. Pe zeu ºi pe femeia muritoare.
Descinse-al fetei brâu ºi, adormind-o,
245 [làse d parqen…hn zènhn, kat¦ d' Ûpnon œceuen.]
O drãgosti Neptun, ºi dupã asta 320
aÙt¦r ™pe… ·' ™tšlesse qeÕj filot»sia œrga,
œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Luându-i mâna glãsui: «Femeie,
'ca‹re, gÚnai, filÒthti: periplomšnou d' ™niautoà Te bucurã cã te-ai iubit cu mine,
Cãci la-ncheierea anului vei naºte
tšxeai ¢gla¦ tškna, ™peˆ oÙk ¢pofèlioi eÙnaˆ Mândreþe de copii, cã niciodatã
250 ¢qan£twn: sÝ d toÝj komšein ¢titallšmena… te. Zadarnicã nu-i dragostea cu zeii. 325
nàn d' œrceu prÕj dîma kaˆ ‡sceo mhd' Ñnom»nVj: Tu cautã de-aceºti copii ºi creºte-i.
Dar du-te-acum acasã, þine-þi gura
aÙt¦r ™gè to… e„mi Poseid£wn ™nos…cqwn.' ªi nu mã spune nimãnui, cã eu sunt
ìj e„pën ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta. Neptun care cutremurã pãmântul.»
¹ d' Øpokusamšnh Pel…hn tške kaˆ NhlÁa, El zice ºi s-afundã-n valul mãrii. 330
Iar Tiro de la el nãscu doi gemeni,
255 të kraterë qer£ponte DiÕj meg£loio genšsqhn Pe cei doi crai Neleus ºi Pelias,
¢mfotšrw: Pel…hj mn ™n eÙrucÒrJ 'Iaolkù Doi slujitori puternici ai lui Joe.
na‹e polÚrrhnoj, Ð d' ¥r' ™n PÚlJ ºmaqÒenti. Bogat în turme, petrecea Pelias
Pe-ntinsele câmpii de la Iolcos, 335
toÝj d' ˜tšrouj KrhqÁ tšken bas…leia gunaikîn, Neleu ºedea în nisiposul Pilos.
A‡son£ t' ºd Fšrht' 'Amuq£on£ q' ƒppioc£rmhn. Pe urmã din Creteu nãscu crãiasa
260 t¾n d mšt' 'AntiÒphn ‡don, 'Aswpo‹o qÚgatra, Pe Feres, pe Eson ºi pe-Amitaon
Cel iubitor de cai. Vãzui pe urmã
¿ d¾ kaˆ DiÕj eÜcet' ™n ¢gko…nVsin „aàsai,
Pe fiica lui Asopos, Antiopa 340
ka… ·' œteken dÚo pa‹d', 'Amf…on£ te ZÁqÒn te, Ce se fãlea cã-n braþele lui Joe
o‰ prîtoi Q»bhj ›doj œktisan ˜ptapÚloio Dormise-odatã ºi nãscu pe Zetos
ªi pe Amfion, care întemeiarã
pÚrgws£n t', ™peˆ oÙ mn ¢pÚrgwtÒn g' ™dÚnanto
ªi-nzidurarã-ntâi oraºul Teba,
265 naišmen eÙrÚcoron Q»bhn, kraterè per ™Ònte. Cã nu puteau sã locuiascã dânºii, 345
t¾n d met' 'Alkm»nhn ‡don, 'AmfitrÚwnoj ¥koitin, Oricât erau de tari, în larga Tebã,
De n-ar fi fost cu zid împrejmuitã.
¼ ·' `HraklÁa qrasumšmnona qumolšonta
Pe urmã mai vãzui ºi pe Alcmena,
ge…nat' ™n ¢gko…nVsi DiÕj meg£loio mige‹sa: Soþia lui Amfitrion ºi mama
kaˆ Meg£rhn, Kre…ontoj ØperqÚmoio qÚgatra, Lui Hercule cutezãtor ca leul, 350
Viteazul care se trãgea din Joe.
270 t¾n œcen 'AmfitrÚwnoj uƒÕj mšnoj a„n ¢teir»j.
Vãzui apoi ºi pe Megara, fiica
mhtšra t' O„dipÒdao ‡don, kal¾n 'Epik£sthn, Lui Creon inimosul ºi femeia
Lui Hercule, ne-nfrântul în putere.
Vãzui ºi pe frumoasa Epicaste, 355
Pe mama lui Edip, aceea care
Fãcu pãcat grozav pe neºtiute
¿ mšga œrgon œrexen ¢dre…Vsi nÒoio Luându-ºi fiul de bãrbat, iar dânsul
ghmamšnh ú uŒ: Ð d' Ön patšr' ™xenar…xaj Luã pe mama-i dupã ce ucise
Pe tatãl sãu; ci-ndatã despre asta 360
gÁmen: ¥far d' ¢n£pusta qeoˆ qšsan ¢nqrèpoisin. Pe muritori înºtiinþarã zeii.
275 ¢ll' Ð mn ™n Q»bV poluhr£tJ ¥lgea p£scwn El mai domni peste Cadmei în Teba
Kadme…wn ½nasse qeîn Ñlo¦j di¦ boul£j: Cea desfãtatã, mistuit în patimi
Cu-a zeilor voinþã pierzãtoare
¹ d' œbh e„j 'Adao pul£rtao kratero‹o, Dar dânsa, de durere copleºitã, 365
¡yamšnh brÒcon a„pÝn ¢f' Øyhlo‹o mel£qrou Îºi prinse-un lanþ amar de-o grindã naltã
ú ¥ce scomšnh: tù d' ¥lgea k£llip' Ñp…ssw Din casa ei ºi merse pe tãrâmul
Cu porþi de fier pe veci închis al morþii.
280 poll¦ m£l', Óssa te mhtrÕj ™rinÚej ™ktelšousi. ªi astfel lui Edip lãsã în urmã
kaˆ Clîrin edon perikallša, t»n pote NhleÝj Nespuse chinuri, toatã-acea urgie 370
gÁmen ˜Õn di¦ k£lloj, ™peˆ pÒre mur…a ›dna, Ce vine din blãstemurile mamei.
Ba mai vãzui ºi pe chipoasa Hloris,
Ðplot£thn koÚrhn 'Amf…onoj 'Ias…dao, Femeia lui Neleu, care-o luase
Ój pot' ™n 'Orcomenù MinuhJ fi ¥nassen: De dragul frumuseþii ºi-i dãduse
285 ¹ d PÚlou bas…leue, tšken dš oƒ ¢gla¦ tškna, De nuntã mii de daruri. Fuse fiica 375
Mezinã-a lui Amfion Iasianul
Nšstor£ te Crom…on te PeriklÚmenÒn t' ¢gšrwcon.
Ce stãpânea odatã a lui Minias
to‹si d' ™p' „fq…mhn Phrë tške, qaàma broto‹si, Cetate, Orhomenul. Ea, crãiasã
t¾n p£ntej mnèonto perikt…tai: oÙdš ti NhleÝj Fiind în Pilos, odrãsli podoabã
De fii, pe Nestor ºi Periclimènos, 380
tù ™d…dou, Öj m¾ ›likaj bÒaj eÙrumetèpouj
Nepregetat la fire, ºi pe Hromiu.
290 ™k Ful£khj ™l£seie b…hj 'Ifiklhe…hj Ea mai nãscu ºi pe voinica Pero,
¢rgalšaj. t¦j d' ooj Øpšsceto m£ntij ¢mÚmwn Minune de femeie, de-o peþirã
Vecinii toþi; dar nu vru s-o mãrite
™xel£an: calep¾ d qeoà kat¦ mo‹ra pšdhse
Pãrintele-i decât cu cine poate 385
desmo… t' ¢rgalšoi kaˆ boukÒloi ¢groiîtai. Din mâna lui Ificle din Filaca
¢ll' Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto Sã ia cu sila vacile cornace,
Fruntoase, grele de mânat. ªi singur
Neprihãnitul ghicitor Melampos
Îi jurui cã poate sã le-aducã 390
Rãpindu-le. Fu-mpiedicat el însã
Cu voia unui zeu: îl înºfãcarã
Vãcari þãrani ºi þapãn îl legarã.
Dar când trecurã luni întregi din anul
295 ÿ peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai, Cel roditor ºi vremile venirã, 395
kaˆ tÒte d» min œluse b…h 'Ifiklhe…h Îl slobozi Ificle cel puternic,
Cãci el ghicise craiului tot felul
qšsfata p£nt' e„pÒnta: DiÕj d' ™tele…eto boul». De ghicitori, de se-mplinise voia
kaˆ L»dhn edon, t¾n Tundaršou par£koitin, Lui Jupiter. Apoi vãzui pe Leda,
¼ ·' ØpÕ TundaršJ kraterÒfrone ge…nato pa‹de, Nevasta lui Tindar, cu care dânsa 400
Nãscu doi fii cu inima bãrbatã;
300 K£stor£ q' ƒppÒdamon kaˆ pÝx ¢gaqÕn PoludeÚkea, Pe Castor, de sirepi domolitorul,
toÝj ¥mfw zwoÝj katšcei fus…zooj aa: Pe Polux, luptãtorul bun cu pumnii,
o‰ kaˆ nšrqen gÁj tim¾n prÕj ZhnÕj œcontej Care-amândoi sunt vii pe sub pãmântul
Cel roditor. Acolo, chiar de Joe 405
¥llote mn zèous' ˜ter»meroi, ¥llote d' aâte Cinstiþi fiind, o zi trãieºte unul,
teqn©sin: tim¾n d lelÒgcasin sa qeo‹si. O zi cellalt ºi mor pe rând asemeni,
305 t¾n d mšt' 'Ifimšdeian, 'AlwÁoj par£koitin, Dar au de cinste parte ca ºi zeii.
Vãzui pe Ifimedia, soþia
e‡sidon, ¿ d¾ f£ske Poseid£wni migÁnai, Lui Aloeu. Ea-mi spuse cã-mpreunã 410
ka… ·' œteken dÚo pa‹de, minunqad…w d genšsqhn, Fusese cu Neptun ºi-avu cu dânsul
’WtÒn t' ¢nt…qeon thlekleitÒn t' 'Efi£lthn, Doi fii, pe Otos arãtos ca zeii
ªi pe vestitul Efialt, vitejii
oÞj d¾ mhk…stouj qršye ze…dwroj ¥roura
Cei mai înalþi ºi mândri ce-i crescuse
310 kaˆ polÝ kall…stouj met£ ge klutÕn 'Wr…wna: Pãmântul dupã Orion slãvitul. 415
™nnšwroi g¦r to… ge kaˆ ™nneap»ceej Ãsan La nouã ani erau înalþi de nouã
Brãþate ºi de nouã coþi de-a latul.
eâroj, ¢t¦r mÁkÒj ge genšsqhn ™nneÒrguioi.
ªi-ameninþau chiar în Olimp cu zeii
o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ¢peil»thn ™n 'OlÚmpJ Sã stea la luptã crâncenã ºi-aprinsã,
fulÒpida st»sein polu£koj polšmoio. Cãtau pe-Olimp s-aºeze plaiul Osa 420
ªi peste Osa muntele Pelion
315 ”Ossan ™p' OÙlÚmpJ mšmasan qšmen, aÙt¦r ™p' ”OssV
Cel pãduros, ca ei sã suie cerul,
P»lion e„nos…fullon, †n' oÙranÕj ¢mbatÕj e‡h. ªi izbuteau, de-ar fi putut s-ajungã
ka… nÚ ken ™xetšlessan, e„ ¼bhj mštron †konto: În toiul tinereþii. Însã fiul
Lui Joe ºi-al Latonei cea cu plete 425
¢ll' Ôlesen DiÕj uƒÒj, Ön ºÚkomoj tške Lhtè,
De aur, Febos, îi zdrobi nainte
¢mfotšrw, pr…n sfwn ØpÕ krot£foisin „oÚlouj De-a fi mijit sub tâmpla lor tuleiul
320 ¢nqÁsai puk£sai te gšnuj eÙanqš l£cnV. ªi-a fi acoperit a lor bãrbie
O barbã deasã ºi frumos crescutã.
Fa…drhn te PrÒkrin te ‡don kal»n t' 'Ari£dnhn,
Vãzui apoi pe Fedra ºi pe Pròcris, 430
ªi pe-Ariadna cea frumoasã, fiica
koÚrhn M…nwoj ÑloÒfronoj, ¼n pote QhseÝj Lui Minos cel avan, pe care-odatã
™k Kr»thj ™j gounÕn 'Aqhn£wn ƒer£wn Tezeu din Creta o ducea spre þara
Cetãþii sfinte-Atena, dar de dânsa
Ãge mšn, oÙd' ¢pÒnhto: p£roj dš min ”Artemij œkta El n-avu parte, cã-n Ostrovul Dia 435
325 D…V ™n ¢mfirÚtV DionÚsou martur…Vsi. Nainte-o fulgerã din arc Diana,
Ma‹r£n te klumšnhn te ‡don stuger»n t' 'ErifÚlhn, Cum fuse de la Bacchus mãrturia.
Vãzui ºi pe Climena ºi pe Mero,
¿ crusÕn f…lou ¢ndrÕj ™dšxato tim»enta. Ba ºi pe urgisita Erifila,
p£saj d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Care-ºi vându bãrbatul ei pe aur 440
Óssaj ¹rèwn ¢lÒcouj ‡don ºd qÚgatraj: Nepreþuit. Dar eu cu de-amãnuntul

Nu pot sã spun ºi sã numesc pe toate
330 prˆn g£r ken kaˆ nÝx fq‹t' ¥mbrotoj. ¢ll¦ kaˆ érh Nevestele ºi fetele de oameni
eÛdein, À ™pˆ nÁa qo¾n ™lqÒnt' ™j ˜ta…rouj Viteji vestiþi câte vãzui; nainte
À aÙtoà: pomp¾ d qeo‹s' Øm‹n te mel»sei.” De-a isprãvi, s-ar scurge noaptea sfântã. 445
ª-apoi acuma-i vremea de culcare
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ, Ori stau aici, ori merg la vas cu soþii,
khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta. Iar voi veþi îngriji de-a mea plecare
335 to‹sin d' 'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn: ªi Cei-de-sus.” Aºa vorbi Ulise
ªi-ascultãtorii toþi tãcurã molcom 450
„Fa…hkej, pîj Ümmin ¢n¾r Óde fa…netai enai
Cuprinºi de farmec în umbrita salã.
edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj; Dar zise-Areta cea cu braþe albe:
xe‹noj d' aât' ™mÒj ™stin, ›kastoj d' œmmore timÁj. „Feacilor, ce fel vã pare vouã
Acest bãrbat fãlos la chip ºi mare
tî m¾ ™peigÒmenoi ¢popšmpete mhd t¦ dîra
ªi cumpãnit la minte? El mi-i oaspe. 455
340 oÛtw crhzonti koloÚete: poll¦ g¦r Øm‹n De-aceeaºi cinste parte-aveþi cu toþii.
kt»mat' ™nˆ meg£roisi qeîn „Òthti kšontai.” Deci nu grãbiþi plecarea lui, nu-i faceþi
Pe jumãtate darurile aceste
to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj,
De care dânsul are-aºa nevoie,
[Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen:] C-aveþi voi, slavã zeilor, acasã 460
„ð f…loi, oÙ m¦n Âmin ¢pÕ skopoà oÙd' ¢pÕ dÒxhj Destule-averi.” Moº Eheneu viteazul,
Cel mai bãtrân feac, luã cuvântul:
345 muqe‹tai bas…leia per…frwn: ¢ll¦ p…qesqe.
„Prieteni, iatã, tocmai dupã mintea
'AlkinÒou d' ™k toàd' œcetai œrgon te œpoj te.” ªi socotinþa noastrã cuvânteazã
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: Crãiasa cea cuminte, ascultaþi-o. 465
Dar lucrul ºi cuvântul stau în mâna
„toàto mn oÛtw d¾ œstai œpoj, a‡ ken ™gè ge
Lui Alcinou.” La asta zise craiul:
„Acest cuvânt va fi, cât am eu zile
zwÕj Fai»kessi filhrštmoisin ¢n£ssw: Sã poruncesc feacilor, dibacii

350 xe‹noj d tl»tw, m£la per nÒstoio cat…zwn, Corãbieri. Dar oaspele, cu toatã 470
Dorinþa-i de-a se-ntoarce, sã mai rabde,
œmphj oân ™pime‹nai ™j aÜrion, e„j Ó ke p©san S-aºtepte pânã mâne, când voi strânge
dwt…nhn telšsw. pomp¾ d' ¥ndressi mel»sei Tot darul dãruit. De pregãtirea
p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ d»mJ.” Plecãrii lui vor îngriji cu toþii.
Dar mai cu seamã eu care-s mai mare 475
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Peste norod.” Grãi atunci Ulise:
355 „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
e‡ me kaˆ e„j ™niautÕn ¢nègoit' aÙtÒqi m…mnein De-aþi zice voi un an sã stau pe-aicea
Plecarea-mi pregãtind ºi îmbiindu-mi
pomp»n t' ÑtrÚnoite kaˆ ¢gla¦ dîra dido‹te, Bogate daruri, eu voios aº face-o, 480
ka… ke tÕ boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h C-aº fi mai folosit dac-aº ajunge
pleiotšrV sÝn ceirˆ f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai, Cu mânile mai pline-odatã-n þarã
Cãci m-ar iubi ºi m-ar cinsti mai bine
360 ka… k' a„doiÒteroj kaˆ f…lteroj ¢ndr£sin e‡hn Oricine m-ar vedea întors acasã.”
p©sin, Ósoi m' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa.” Iar Alcinou adaose la asta: 485
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „Tu nicidecum nu semeni, o, Ulise,
A om viclean ºi-amãgitor ca alþii,
„ð 'Oduseà, tÕ mn oÜ t… s' ™skomen e„sorÒwntej
Puzderia de oameni ce-i hrãneºte
ºperopÁ£ t' œmen kaˆ ™p…klopon, oŒ£ te polloÝj Pãmântul negru rãspândiþi pe lume
365 bÒskei ga‹a mšlaina polusperšaj ¢nqrèpouj ªi care ticluiesc aºa minciuna, 490
De n-o mai poþi cunoaºte. Tu ai farmec
yeÚde£ t' ¢rtÚnontaj, Óqen kš tij oÙd ‡doito:
Pe buza ta ºi cumpãnã la minte,
soˆ d' œpi mn morf¾ ™pšwn, œni d fršnej ™sqla…, ªi ca un cântãreþ aºa de meºter
màqon d' æj Ót' ¢oidÕj ™pistamšnwj katšlexaj, Ai povestit necazurile-amare
Ce-ai pãtimit ºi tu ºi toþi aheii. 495
p£ntwn 'Arge…wn sšo t' aÙtoà k»dea lugr£.
Dar spune-mi drept, urmeazã mai departe,
370 ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, De-ai dat cumva pe-acolo ºi de alþii
e‡ tinaj ¢ntiqšwn ˜t£rwn ‡dej, o† toi ¤m' aÙtù Cu zeii deopotrivã, dintr-aceia
Cu care ai fost la Ilion alãturi
”Ilion e„j ¤m' ›ponto kaˆ aÙtoà pÒtmon ™pšspon.
ªi care apoi pierirã. Noaptea asta 500
nÝx d' ¼de m£la makr», ¢qšsfatoj, oÙdš pw érh I-aºa de lungã, e nespus de lungã.
eÛdein ™n meg£rJ: sÝ dš moi lšge qšskela œrga. ªi nici nu-i vremea de dormit în casã.
Minuni de-acestea spune-mi. Pânã-n ziuã
375 ka… ken ™j ºî d‹an ¢nasco…mhn, Óte moi sÝ
Aº sta s-ascult, de-ai vrea tu încã-n salã
tla…hj ™n meg£rJ t¦ s¦ k»dea muq»sasqai.” Sã-mi povesteºti din patimile tale.” 505
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise cel cuminte aºa-i rãspunse:
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni
E vreme vorba de lungit, e vreme
érh mn polšwn mÚqwn, érh d kaˆ Ûpnou: ªi de dormit. Dar dacã vrei ºi-þi place
380 e„ d' œt' ¢koušmena… ge lila…eai, oÙk ¨n œpeita Sã mai asculþi, cu drag þi-aº spune-acestea 510
toÚtwn soi fqonšoimi kaˆ o„ktrÒter' ¥ll' ¢goreÚein, ªi altele mai triste, cum fu soarta
Tovarãºilor mei pieriþi în urmã,
k»de' ™mîn ˜t£rwn, o‰ d¾ metÒpisqen Ôlonto, Ei care-ntâi scãpaserã-n rãzboiul
o‰ Trèwn mn Øpexšfugon stonÒessan ¢ãt»n, De vaier plin ce-avurãm cu troienii
™n nÒstJ d' ¢pÒlonto kakÁj „Òthti gunaikÒj. ªi la întors pierirã din urzeala 515
Unor femei haine. Dup-aceea,
385 aÙt¦r ™peˆ yuc¦j mn ¢peskšdas' ¥lludij ¥llV Când sufletele-mprãºtie-n tot locul
¡gn¾ PersefÒneia gunaikîn qhluter£wn, Zeiþa preamãritã Persefona
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao ªi nu se mai vedea nici o femeie,
Veni spre mine-ndureratul suflet 520
¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù Al craiului Atride Agamemnon
o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon. ªi altele-mprejuru-i se-ndesirã,
390 œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si: Tot suflete de-a celor care odatã
Cu el în casa lui Egist murirã.
kla‹e d' Ó ge ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kruon e‡bwn,
Bãu din sânge negru ºi-ntr-o clipã 525
pitn¦j e„j ™m ce‹raj Ñršxasqai menea…nwn: Mã cunoscu ºi începu a plânge
¢ll' oÙ g£r oƒ œt' Ãn Šj œmpedoj oÙd' œti k‹kuj, În hohote, cu ochi scãldaþi în lacrimi,
Se-ntinse el dorind sã mã cuprindã,
o†h per p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si mšlessi.
Dar n-avea-n sine vlaga ºi tãria
395 tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù Ce-avuse mlãdiosu-i trup odatã. 530
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: Cum îl vãzui, eu lãcrimai de milã
ªi-aºa-i rostii cuvinte zburãtoare:
''Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon,
«Tu, doamne-al nostru, preaslãvite-Atride,
t…j nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio; Ce moarte te lãþi pe tine? Oare
ºš sš g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen Te potopi cumva Neptun pe mare 535
Stârnind un vifor de cumplite vânturi?
400 Ôrsaj ¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n;
Sau pe uscat vrãjmaºii te lovirã
Ãš s' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou Când le rãpeai cirezi ºi turme mândre
boàj peritamnÒmenon ºd' o„în pèea kal¦ Ori cãutai sã cucereºti cu arma
Cetatea cu femeile-mpreunã?» 540
º perˆ ptÒlioj maceoÚmenon ºd gunaikîn;'
Aºa-l întreb, ºi umbra lui rãspunde:
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: «Tu, fiu din viþã naltã a lui Laerte,
405 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, Preaiscusite, meºtere Ulise,

oÜt' ™mš g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen Nici zeul mãrii viaþa nu mi-o stinse
Stârnind suflare grea de-nviforare, 545
[Ôrsaj ¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n,] Nici pe uscat vrãjmaºii mã lovirã,
oÜte m' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou, Ci moartea mi-o urzi prin viclenie
¢ll£ moi A‡gisqoj teÚxaj q£natÒn te mÒron te Egist cu blestemata mea soþie
ªi-n casa lui poftindu-mã la masã,
410 œkta sÝn oÙlomšnV ¢lÒcJ okÒnde kalšssaj, Ca pe un bou în staul mã ucise. 550
deipn…ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV. Aºa murii de moarte ticãloasã
ìj q£non o„kt…stJ qan£tJ: perˆ d' ¥lloi ˜ta‹roi ªi soþii-mi furã înjunghiaþi în juru-mi
Neîncetat, cum sunt tãiaþi grãsunii
nwlemšwj kte…nonto sÚej ìj ¢rgiÒdontej, De refenea, de nuntã ori de praznic
o† ·£ t' ™n ¢fneioà ¢ndrÕj mšga dunamšnoio La casa unui om cuprins ºi mare. 555
415 À g£mJ À ™r£nJ À e„lap…nV teqalu…V. Te-ai nemerit la moartea multor oameni
Uciºi în crunt mãcel ori singuratici,
½dh mn polšwn fÒnJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj, Dar ai fi stat înduioºat mai tare,
moun¦x kteinomšnwn kaˆ ™nˆ kraterÍ Øsm…nV: De-ai fi vãzut cum noi zãceam în salã
¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën ÑlofÚrao qumù, Morþi între mese pline de ulcioare 560
ªi cum podeaua fumega de sânge.
æj ¢mfˆ krhtÁra trapšzaj te plhqoÚsaj
Am auzit sfâºietorul þipãt
420 ke…meq' ™nˆ meg£rJ, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. Al fetei lui Priam, Casandra, care
o„ktrot£thn d' ½kousa Ôpa Pri£moio qugatrÕj Murea mãcelãritã lângã mine
De mâna trãdãtoarei Clitemnestra, 565
Kass£ndrhj, t¾n kte‹ne Klutaimn»strh dolÒmhtij
Iar eu rãzbit de sabie duºmanã,
¢mf' ™mo…: aÙt¦r ™gë potˆ ga…V ce‹raj ¢e…rwn Din braþe dam pe jos, trãgeam de moarte,
b£llon ¢poqnÇskwn perˆ fasg£nJ: ¹ d kunîpij Dar ea din faþa mea fugi sfruntata
ªi nici nu se-ndurã în clipa morþii
425 nosf…sat' oÙdš moi œtlh, „Ònti per e„j 'Adao,
Mãcar sã-nchidã ochii mei ºi gura, 570
cersˆ kat' ÑfqalmoÝj ˜lšein sÚn te stÒm' ™re‹sai. Cã nu-i nici o fiinþã mai hainã
ìj oÙk a„nÒteron kaˆ kÚnteron ¥llo gunaikÒj, ªi mai neobrãzatã ca femeia
Ce-ºi pune-n minte aºa nelegiuire
[¼ tij d¾ toiaàta met¦ fresˆn œrga b£lhtai:]
Ca fapta fioroas-a Clitemnestrei,
oŒon d¾ kaˆ ke…nh ™m»sato œrgon ¢eikšj, De soþ ucigãtoare. ªi eu bietul 575
430 kourid…J teÚxasa pÒsei fÒnon. Ã toi œfhn ge Credeam cã la întorsul meu acasã
Voi fi primit cu drag de-ai mei, de fiii
¢sp£sioj pa…dessin „d dmèessin ™mo‹sin
ªi ºerbii mei. Dar dânsa, suflet negru
Mai mult ca alta, nu numai pe sine
o‡kad' ™leÚsesqai: ¹ d' œxoca lugr¦ „du‹a S-acoperi de veºnicã ruºine, 580
oŒ te kat' ascoj œceue kaˆ ™ssomšnVsin Ñp…ssw Ci terfeli de-acum cu ea-mpreunã

Pe oriºice femeie cât de bunã.»
qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.' Aºa grãi ºi-i rãspunsei îndatã:
435 ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: «Vai, ce mai urgisit a fost din partea
'í pÒpoi, Ã m£la d¾ gÒnon 'Atršoj eÙrÚopa ZeÝj Lui Joe bietul neam al lui Atreus 585
De la-nceput în urma uneltirii
™kp£glwj ½cqhre gunaike…aj di¦ boul¦j Muierilor! Ce mulþi ahei pierirã
™x ¢rcÁj: Èlšnhj mn ¢pwlÒmeq' e†neka pollo…, Din pricina Elenei, câtã vreme
soˆ d Klutaimn»strh dÒlon ½rtue thlÒq' ™Ònti.' Pe tine, când erai plecat departe,
Mi te sãpa vicleana Clitemnestra!» 590
440 ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: Aºa-i vorbii, iar el pe loc rãspunse:
'tî nàn m» pote kaˆ sÝ gunaik… per ½pioj enai «De-aceea niciodatã c-o femeie
mhd' oƒ màqon ¤panta pifauskšmen, Ón k' ™å e„dÍj, Sã nu fii de tot moale, niciodatã
Sã nu-i descoperi gândurile toate,
¢ll¦ tÕ mn f£sqai, tÕ d kaˆ kekrummšnon enai. Ci parte spune-i, parte-ascunde bine. 595
¢ll' oÙ so… g', 'Oduseà, fÒnoj œssetai œk ge gunaikÒj: Dar moartea ta, Ulise, n-o sã vie
445 l…hn g¦r pinut» te kaˆ eâ fresˆ m»dea ode De la femeie, prea-i doar cumpãtatã
ªi cumsecade fiica lui Icariu,
koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia.
Soþia ta cuminte, Penelopa.
Ã mšn min nÚmfhn ge nšhn katele…pomen ¹me‹j Era nevastã tânãrã pe vremea 600
™rcÒmenoi pÒlemÒnde: p£j dš oƒ Ãn ™pˆ mazù Când noi plecarãm la rãzboi. La sânu-i
Þinea copilul care-acum e-n rândul
n»pioj, Ój pou nàn ge met' ¢ndrîn †zei ¢riqmù,
Bãrbaþilor. Noroc de el! Ca mâne
450 Ôlbioj: Ã g¦r tÒn ge pat¾r f…loj Ôyetai ™lqèn, Acasã-i va veni iubitul tatã
kaˆ ke‹noj patšra prosptÚxetai, ¿ qšmij ™st…n. ªi-l va vedea, iar el o sã-ºi cuprindã 605
Pe tatã-sãu aºa cum se cuvine.
¹ d' ™m¾ oÙdš per uŒoj ™niplhsqÁnai ¥koitij
Nevasta-mi însã nici mãcar privirea
Ñfqalmo‹sin œase: p£roj dš me pšfne kaˆ aÙtÒn. Nu mã lãsã sã-mi satur la-ntâlnirea
[¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsi: Cu fiul meu, cãci m-a rãpus nainte.
Un sfat eu îþi mai dau, tu þine-l minte. 610
455 krÚbdhn, mhd' ¢nafand£, f…lhn ™j patr…da ga‹an
Pe-ascuns ºi nu pe faþã sã-þi apropii
nÁa katiscšmenai, ™peˆ oÙkšti pist¦ gunaix…n.] Corabia de þara ta iubitã,
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, Cãci nu te poþi încrede în femeie.
Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie:
e‡ pou œti zèontoj ¢koÚete paidÕj ™mo‹o
N-aþi auzit voi oare de trãieºte 615
½ pou ™n 'Orcomenù À ™n PÚlJ ºmaqÒenti Copilul meu în Orhomen sau poate
460 ½ pou p¦r Menel£J ™nˆ Sp£rtV eÙre…V: În nisiposul Pilos ori în Sparta
oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'Oršsthj.' Cea largã pe la moºu-i Menelaos?
N-o fi murit doar pe pãmânt Oreste.»
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: La întrebare-i rãspunsei: «Atride, 620
''Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš ti oda, De ce mã-ntrebi tu asta? N-am eu ºtire
zèei Ó g' Ã tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.' De-i mort sau viu; e prost vorbitu-n dodii.»
Aºa schimbarãm noi cuvinte triste
465 nî mn ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin ªi stam mâhniþi, cu ochii plini de lacrimi.
›stamen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej: Veni apoi ºi umbra lui Ahile, 625
Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ Phlh£dew 'AcilÁoj Feciorul lui Peleu, ºi-al lui Patroclu,
ªi sufletul lui Antiloh ºoimanul,
kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio ªi al lui Aias care fuse-ntâiul
A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te De mare ºi-arãtos dupã mãreþul
470 tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. Fecior al lui Peleu. Atunci Ahile 630
Cel iute de picior, nepotul falnic
œgnw d yuc» me podèkeoj A„ak…dao Al lui Eac, mã cunoscu ºi-mi zise
ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: Cu plâns ºi cu suspin: «Laertiene,
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, Mai e ceva mai greu sã faci, sãrmane?
Cum ai putut sã vii tu pe tãrâmul 635
scštlie, t…pt' œti me‹zon ™nˆ fresˆ m»seai œrgon;
Noptatic, unde ºi-au locaºul morþii
475 pîj œtlhj ”AdÒsde katelqšmen, œnqa te nekroˆ Nesimþitori, becisnicele umbre
¢fradšej na…ousi, brotîn e‡dwla kamÒntwn;' De oameni rãposaþi?» Rãspund eu astfel:
«Ahile, fiu al lui Peleu, viteze
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon:
Fruntaº între ahei, a fost nevoie 640
'ð 'Acileà, PhlÁoj uƒš, mšga fšrtat' 'Acaiîn, Sã vin la Tiresias ca sã-mi deie
Ãlqon Teires…ao kat¦ cršoj, e‡ tina boul¾n Vrun sfat în ce fel pot s-ajung în asprul
Ostrov Itaca. Pân-acum de-Ahàia
480 e‡poi, Ópwj 'Iq£khn ™j paipalÒessan ƒko…mhn:
Eu nu m-apropiai, nu fui în þarã,
oÙ g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj ªi tot mã zbucium, viaþa mea-i amarã. 645
gÁj ™pšbhn, ¢ll' a„n œcw kak£. se‹o d', 'Acilleà, Ca tine însã norocit, Ahile,
N-a fost nici unul, nici o sã mai fie.
oÜ tij ¢n¾r prop£roiqe mak£rteroj oÜt' ¥r' Ñp…ssw:
Cât ai trãit pe lume, noi aheii
prˆn mn g£r se zwÕn ™t…omen sa qeo‹sin Ca pe un zeu te preamãream ºi-acuma
485 'Arge‹oi, nàn aâte mšga kratšeij nekÚessin Tu eºti aici în fruntea tuturora. 650
Deci nu te plânge c-ai murit, Ahile.»
™nq£d' ™èn: tî m» ti qanën ¢kac…zeu, 'Acilleà.'
Iar el îndatã mi-a rãspuns: «De moarte
ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:
'm¾ d» moi q£natÒn ge paraÚda, fa…dim' 'Odusseà. Sã nu-mi dai mângâiere, tu, slãvite.
boulo…mhn k' ™p£rouroj ™ën qhteušmen ¥llJ, Mai bine-aº vrea sã fiu argat la þarã,
La un sãrac cu prea puþinã stare 655
490 ¢ndrˆ par' ¢kl»rJ, ú m¾ b…otoj polÝj e‡h, Decât aci în iad sã fiu mai mare.
À p©sin nekÚessi katafqimšnoisin ¢n£ssein. Dar spune-mi dacã fiul meu venit-a
¢ll' ¥ge moi toà paidÕj ¢gauoà màqon ™n…spej, Cu voi alãturi luptãtor de frunte
Sau n-a venit? Mai spune-mi de-ai vreo ºtire
À ›pet' ™j pÒlemon prÒmoj œmmenai Ãe kaˆ oÙk…. Cumva despre Peleu, viteazu-mi tatã. 660
e„p dš moi PhlÁoj ¢mÚmonoj e‡ ti pšpussai, De dânsul mai ascultã mirmidonii?
495 À œt' œcei tim¾n polšsin met¦ MurmidÒnessin, Ori nu mai vrea de el sã ºtie nimeni
În Ftia ºi-n Helada, cã-n picioare
Ã min ¢tim£zousin ¢n' Èll£da te Fq…hn te, ªi-n braþe e slãbit de bãtrâneþe,
oÛnek£ min kat¦ gÁraj œcei ce‹r£j te pÒdaj te. ªi nu-i sunt eu sub razele de soare 665
e„ g¦r ™gën ™parwgÕj Øp' aÙg¦j ºel…oio, Într-ajutor precum am stat de tare
Odinioarã când, spre apãrarea
to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™nˆ Tro…V eÙre…V Danailor, pe câmpul de la Troia
500 pšfnon laÕn ¥riston, ¢mÚnwn 'Arge…oisin, – Eu seceram a duºmãnimii floare.
e„ toiÒsd' œlqoimi m…nunq£ per ™j patšroj dî, În starea-aceea de-aº mai merge-acasã 670
La tatãl meu, chiar numai pe-o minutã,
tî kš teJ stÚxaimi mšnoj kaˆ ce‹raj ¢£ptouj,
Ce-nfricoºat mi-ar fi atunci avântul
o‰ ke‹non biÒwntai ™šrgous…n t' ¢pÕ timÁj.' ªi braþu-mi greu de apropiat naintea
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: Miºeilor ce siluiesc pe tata
ªi-l scot de la domnie!» Astfel zise, 675
505 'Ã toi mn PhlÁoj ¢mÚmonoj oÜ ti pšpusmai,
Eu rãspunsei: «De tatãl tãu Peleus,
aÙt£r toi paidÒj ge Neoptolšmoio f…loio În toate-alesul, n-auzii nimica.
p©san ¢lhqe…hn muq»somai, éj me keleÚeij: De fiul tãu Neoptolem þi-oi spune
Aºa cum vrei, adevãrat în totul.
aÙtÕj g£r min ™gë ko…lhj ™pˆ nhÕj ™shj
Cãci eu pe mare l-adusei din Schiros 680
½gagon ™k SkÚrou met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj. La tabãrã-ntre-ahei ºi când în preajma
510 Ã toi Ót' ¢mfˆ pÒlin Tro…hn frazo…meqa boul£j, Cetãþii Troia stam la sfat cu toþii,
De-a pururi el întâi lua cuvântul
a„eˆ prîtoj œbaze kaˆ oÙc ¹m£rtane mÚqwn:
ªi nu greºea deloc la cuvântare;
Nšstwr d' ¢nt…qeoj kaˆ ™gë nik£skomen o‡w. Doar eu ºi Nestor îl puteam întrece. 685
aÙt¦r Ót' ™n ped…J Trèwn marna…meq' 'Acaio…, Iar când pe câmpul de rãzboi cu arme
Dam luptã noi aheii ºi troienii,
oÜ pot' ™nˆ plhqu‹ mšnen ¢ndrîn oÙd' ™n Ðm…lJ,
El nu sta înapoi ascuns în gloatã
ªi nici în a bãrbaþilor desime,
515 ¢ll¦ polÝ proqšeske, tÕ Ön mšnoj oÙdenˆ e‡kwn: Ci alerga naintea tuturora 690
polloÝj d' ¥ndraj œpefnen ™n a„nÍ dhotÁti. ªi-n arme nu se da bãtut de nimeni.
Ce mulþi duºmani în toiul crunt ucise!
p£ntaj d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Nu pot sã spun ºi sã numesc mulþimea
Ósson laÕn œpefnen ¢mÚnwn 'Arge…oisin, De oameni ce-i zdrobi în apãrarea
¢ll' oŒon tÕn Thlef…dhn katen»rato calkù, Oºtirii noastre. Între ei de-o pildã 695
Fu Evripil, feciorul lui Telefos,
520 ¼rw' EÙrÚpulon: polloˆ d' ¢mf' aÙtÕn ˜ta‹roi Bãrbat vestit, cu care mai cãzurã
K»teioi kte…nonto guna…wn e†neka dèrwn. Grãmadã-ai lui tovarãºi, chetienii,
ke‹non d¾ k£lliston ‡don met¦ Mšmnona d‹on. De dragul unor daruri ce nevasta
Lui Evripil primise de la Troia. 700
aÙt¦r Ót' e„j †ppon kateba…nomen, Ön k£m' 'EpeiÒj, Neoptolem dupã mãreþul Mèmnon
'Arge…wn oƒ ¥ristoi, ™moˆ d' ™pˆ p£nt' ™tštalto, Era la chip bãrbatul cel mai mândru
525 [ºmn ¢nakl‹nai pukinÕn lÒcon ºd' ™piqe‹nai,] Pe care l-am vãzut. Iar când la urmã
Noi cãpitanii am intrat în calul
œnq' ¥lloi Danaîn ¹g»torej ºd mšdontej Ce-l fãuri Epeos ºi eu fusem 705
d£kru£ t' çmÒrgnunto, tršmon q' ØpÕ gu‹a ˜k£stou: Însãrcinat a-nchide ºi-a deschide
ke‹non d' oÜ pote p£mpan ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin Ascunzãtoarea asta-aºa de bunã,
Fruntaºii toþi ºi domnii începurã
oÜt' çcr»santa crÒa k£llimon oÜte pareiîn
Sã tremure-n genunchi, sã ºteargã lacrimi,
530 d£kru' Ñmorx£menon: Ð dš me m£la pÒll' ƒkšteuen Dar nu vãzui îngãlbenind vreodatã 710
ƒppÒqen ™xšmenai, x…feoj d' ™pema…eto kèphn A lui Neoptolem frumoasã faþã
ªi nici de pe obraz sã ºteargã lacrimi.
kaˆ dÒru calkobaršj, kak¦ d Trèessi meno…na.
Ba el se tot ruga de noi fierbinte
¢ll' Óte d¾ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, Din cal sã nãvãlim ºi-umbla cu mâna
mo‹ran kaˆ gšraj ™sqlÕn œcwn ™pˆ nhÕj œbainen La suliþã ºi la mânerul spadei 715
De-a pururi gata pe troieni sã-i zvânte.
535 ¢skhq»j, oÜt' ¨r beblhmšnoj Ñxš calkù
Iar când a lui Priam cetate-naltã
oÜt' aÙtosced…hn oÙtasmšnoj, oŒ£ te poll¦ O cucerirãm, el luându-ºi partea
g…netai ™n polšmJ: ™pimˆx dš te ma…netai ”Arhj.' De plean, un dar de preþ, plecã pe mare
Nevãtãmat, cãci nu fusese dânsul 720
ìj ™f£mhn, yuc¾ d podèkeoj A„ak…dao
Rãnit de suliþi ori atins de-aproape
fo…ta makr¦ bib©sa kat' ¢sfodelÕn leimîna, De-o sabie cum se brodeºte-adese
La-ncleºtet în rãzboi, cã nu alege
Înverºunat-a bãtãliei valmã.»
Aºa-i zisei, iar umbra lui Ahile 725
Cu pasuri mari se depãrtã-n livada
540 ghqosÚnh, Ó oƒ uƒÕn œfhn ¢ride…keton enai. De asfodel, voios fiind de vestea
aƒ d' ¥llai yucaˆ nekÚwn katateqnhètwn Cã fiul lui e luptãtor de frunte.
Iar celelalte suflete mâhnite
›stasan ¢cnÚmenai, e‡ronto d k»de' ˜k£sth. Steteau ºi mã-ntrebau fieºtecare 730
o‡h d' A‡antoj yuc¾ Telamwni£dao Ce le durea. Doar sufletul lui Aias,
nÒsfin ¢fest»kei, kecolwmšnh e†neka n…khj, Odrasla lui Telàmon, sta deoparte,
C-avea încã necaz de biruinþa
545 t»n min ™gë n…khsa dikazÒmenoj par¦ nhusˆ Ce câºtigasem eu la judecata
teÚcesin ¢mf' 'AcilÁoj: œqhke d pÒtnia m»thr, De la corãbii pentru armãtura 735
pa‹dej d Trèwn d…kasan kaˆ Pall¦j 'Aq»nh. Cea mândr-a lui Ahile ºi pe care
Cinstita-i mamã Tetis o pusese
æj d¾ m¾ Ôfelon nik©n toiùd' ™p' ¢šqlJ: Ca o rãsplatã-a-ntrecerii în arme,
to…hn g¦r kefal¾n ›nek' aÙtîn ga‹a katšscen, ªi judecau Minerva ºi troienii
550 A‡anq', Öj perˆ mn edoj, perˆ d' œrga tštukto Robiþi de noi. Mai bine-n lupt-aceea 740
Nu biruiam! Cã-n schimb cu-acele arme
tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. Pãmântul înghiþi pe-un om ca Aias,
tÕn mn ™gën ™pšessi proshÚdwn meilic…oisin: Bãrbatul cel mai arãtos ºi vrednic
'Aan, pa‹ Telamînoj ¢mÚmonoj, oÙk ¥r' œmellej În arme între-ahei dupã Ahile.
Eu începui sã-l iau mai cu blândeþe: 745
oÙd qanën l»sesqai ™moˆ cÒlou e†neka teucšwn
«Tu, Aias, fiu al marelui Telàmon,
555 oÙlomšnwn; t¦ d pÁma qeoˆ qšsan 'Arge…oisi: Nici mort nu þi-a fost dat sã uiþi mânia
to‹oj g£r sfin pÚrgoj ¢pèleo: se‹o d' 'Acaioˆ Ce ai pe mine pentru armãtura
Cea blãstematã, pacostea ce zeii
son 'AcillÁoj kefalÍ Phlh£dao
O deterã danailor. Cã iatã 750
¢cnÚmeqa fqimšnoio diamperšj: oÙdš tij ¥lloj Ce turn de pazã pentru ea pierdurã
a‡tioj, ¢ll¦ ZeÝj Danaîn stratÕn a„cmht£wn În tine-aheii ºi te plâng cu toþii
De-a pururi deopotrivã cu Ahile.
560 ™kp£glwj ½cqhre, ten d' ™pˆ mo‹ran œqhken.
Dar nu-i de vinã altul decât Joe,
¢ll' ¥ge deàro, ¥nax, †n' œpoj kaˆ màqon ¢koÚsVj Cãci el grozav mai urgisi oºtirea 755
¹mšteron: d£mason d mšnoj kaˆ ¢g»nora qumÒn.' Danailor ºi moarte-þi dete þie.
Dar vino mai încoace, preamãrite,
ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto, bÁ d met' ¥llaj
S-auzi mãcar o vorbã de la mine.
yuc¦j e„j ”Ereboj nekÚwn katateqnhètwn. S-astâmperi supãrarea ºi mândria.»
Aºa-i vorbii. Nimica nu-mi rãspunse; 760
Tãcut se trase el napoi ºi merse
Spre beznã printre celelalte umbre.
Dar el mi-ar fi vorbit cu toatã ciuda
565 œnqa c' Ómwj prosšfh kecolwmšnoj, ½ ken ™gë tÒn: Ori eu mai stam încã cu el de vorbã,
¢ll£ moi ½qele qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi De nu eram grãbit sã vãd ºi alte 765
Nenorocite suflete, vedenii
tîn ¥llwn yuc¦j „dšein katateqnhètwn. De oameni morþi. Atunci vãzui pe Minos
œnq' Ã toi M…nwa ‡don, DiÕj ¢glaÕn uƒÒn, Cel falnic, al lui Joe fiu. Cu sceptru
crÚseon skÁptron œconta qemisteÚonta nškussin, Leit în aur el ºedea pe scaun
ªi judeca pe morþi, iar ei în juru-i 770
570 ¼menon: oƒ dš min ¢mfˆ d…kaj e‡ronto ¥nakta, Stau în picioare sau ºedeau la curtea
¼menoi ˜staÒtej te, kat' eÙrupulj ”Adoj dî. Cu poarta largã-a iadului ºi-acolo
tÕn d mšt' 'Wr…wna pelèrion e„senÒhsa Cãtau s-audã de la el osânda.
În lunca de-asfodel zãrii în urmã
qÁraj Ðmoà e„leànta kat' ¢sfodelÕn leimîna, Pe uriaºul Orion în goanã 775
toÝj aÙtÕj katšpefnen ™n o„opÒloisin Ôressi, Luând sãlbãticiunile, pe care
575 cersˆn œcwn ·Òpalon pagc£lkeon, a„n ¢agšj. El însuºi le ucise în coclauri
De munte cu-o mãciucã din aramã
kaˆ TituÕn edon, Ga…hj ™rikudšoj uƒÒn, De nesfãrmat. ªi mai vãzui pe fiul
ke…menon ™n dapšdJ. Ð d' ™p' ™nnša ke‹to pšleqra, Slãvitei Þãrne, Titios zaplanul. 780
gàpe dš min ˜k£terqe parhmšnw Âpar œkeiron, El lung de-o sutã ºi cincizeci brãþate
Zãcea pe jos. Doi zgripþori stau alãturi
dšrtron œsw dÚnontej: Ð d' oÙk ¢pamÚneto cers….
ªi pliscul ºi-nfigeau în mãruntaie
580 Lhtë g¦r ›lkhse, DiÕj kudr¾n par£koitin, ªi-i ciuguleau ficatul, dar cu mâna
Puqèd' ™rcomšnhn di¦ kallicÒrou PanopÁoj. El nu putea înlãtura pe zgripþori, 785
Cãci vru sã siluiascã pe soþia
kaˆ m¾n T£ntalon e„se‹don calšp' ¥lge' œconta,
Lui Joe, pe Latona cea-nchinatã,
˜staÒt' ™n l…mnV: ¹ d prosšplaze gene…J. Când ea mergea la Pito prin oraºul
steàto d diy£wn, pišein d' oÙk ecen ˜lšsqai: Cel cu frumoase locuri Panopeus.
Vãzui ºi pe Tantal care-n picioare 790
585 Ðss£ki g¦r kÚyei' Ð gšrwn pišein menea…nwn,
Stetea în iaz cu unda pânã-n barbã
toss£c' Ûdwr ¢polšsket' ¢nabrocšn, ¢mfˆ d possˆ ªi suferea cumplit. Murea de sete,
ga‹a mšlaina f£neske, kataz»naske d da…mwn. Dar n-avea de bãut nimic sã-mpumne,
Cãci cum se apleca sã bea bãtrânul
dšndrea d' Øyipšthla kat¦ krÁqen cše karpÒn,
Pierea-nghiþitã apa ºi sub dânsul 795
Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi Uscat ºi negru s-alegea pãmântul.
590 sukšai te glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai: Deasupra-i atârnau frunzoase ramuri
De pomi înalþi ºi-ndolduraþi de poame,
Ba peri ºi rodii, meri cu mere dalbe,
Ba dulci smochini ºi verzi mãslini în floare. 800
tîn ÐpÒt' „qÚsei' Ð gšrwn ™pˆ cersˆ m£sasqai, Dar cum dedea moºneagul sã le-ajungã,
t¦j d' ¥nemoj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta. Le vântuia spre nori deodatã vântul.
Vãzui ºi pe Sisif trudind amarnic:
kaˆ m¾n S…sufon e„se‹don kratšr' ¥lge' œconta, Purta un stei de piatrã uriaºã
l©an bast£zonta pelèrion ¢mfotšrVsin. Cu braþele-amândouã ºi spre-o culme 805
595 Ã toi Ð mn skhriptÒmenoj cers…n te pos…n te Se încorda din mâni ºi din picioare
S-o-mpingã tot la deal, dar când sta gata
l©an ¥nw êqeske potˆ lÒfon: ¢ll' Óte mšlloi S-o suie-n vârf, o straºnicã tãrie
¥kron Øperbalšein, tÒt' ¢postršyaske Krataij: O da napoi ºi-afurisita piatrã
aâtij œpeita pšdonde kul…ndeto l©aj ¢naid»j. Se tot rostogolea pân’ la câmpie. 810
Iar el zorea ºi-o împingea spre culme
aÙt¦r Ó g' ÿ êsaske titainÒmenoj, kat¦ d' ƒdrëj ªi tot curgea sudoarea de pe dânsul
600 œrreen ™k melšwn, kon…h d' ™k kratÕj Ñrèrei. ªi capul lui plutea în prãfãrie.
tÕn d mšt' e„senÒhsa b…hn `Hraklhe…hn, Mai întâlnii pe urmã ºi-arãtarea
Lui Hercule vânjosul, care singur 815
e‡dwlon: aÙtÕj d met' ¢qan£toisi qeo‹si Se bucurã-ntre zei pe la ospeþe
tšrpetai ™n qal…Vj kaˆ œcei kall…sfuron “Hbhn, ªi þine pe zeiþa tinereþii,
[pa‹da DiÕj meg£loio kaˆ “Hrhj crusoped…lou.] Pe Hebe cea subþire-n glezne, fiica
Lui Joe ºi-a Junonei ce se poartã
605 ¢mfˆ dš min klagg¾ nekÚwn Ãn o„wnîn éj,
Cu tãlpi de aur. Împrejuru-i oameni 820
p£ntos' ¢tuzomšnwn: Ð d' ™remnÍ nuktˆ ™oikèj, Care încotro þipau de spaima morþii
gumnÕn tÒxon œcwn kaˆ ™pˆ neurÁfin ÑstÒn, Fugind ca niºte pasãri, iar viteazul,
Asemeni unei nopþi întunecate
deinÕn papta…nwn, a„eˆ balšonti ™oikèj.
Þiindu-ºi arcul scos ºi cu sãgeata
smerdalšoj dš oƒ ¢mfˆ perˆ st»qessin ¢ort¾r Pe coardã pusã, cu privirea cruntã 825
610 crÚseoj Ãn telamèn, †na qšskela œrga tštukto, Þintea ºi parcã sta sã mai sãgete.
ªi-avea o-nfricoºatã cingãtoare
¥rktoi t' ¢grÒtero… te sÚej caropo… te lšontej,
Pe pieptul lui, un sãbier de aur
Øsm‹na… te m£cai te fÒnoi t' ¢ndroktas…ai te. Împodobit cu chipuri minunate
m¾ tecnhs£menoj mhd' ¥llo ti tecn»saito, De urºi ºi de mistreþi, de lei cu ochii 830
Scânteietori, de încleºtãri ºi harþe
Öj ke‹non telamîna ˜Í ™gk£tqeto tšcnV.
ªi-omoruri de bãrbaþi. Fãuritorul
615 œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si, Acestui sãbier pusese-atâta
ka… m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: ªtiinþã-n el, cã n-ar fi fost în stare
Sã facã alt nimica mai de seamã. 835
Cum mã vãzu, mã cunoscu viteazul
ªi zise aºa cu vaiet cãtre mine:
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, «Sãrmane nobil fiu al lui Laerte,

« de…l', Ã tin¦ kaˆ sÝ kakÕn mÒron ¹ghl£zeij, Preaiscusite meºtere Ulise
ªi tu de bunã seamã duci tot greul 840
Ón per ™gën Ñcšeskon Øp' aÙg¦j ºel…oio. Ce mi-l purtam ºi eu cândva sub soare.
620 ZhnÕj mn p£j Ãa Kron…onoj, aÙt¦r ÑzÝn Deºi eram nãscut de tata Joe,
econ ¢peires…hn: m£la g¦r polÝ ce…roni fwtˆ Nãscutul din Saturn, osânda totuºi
Mi-era fãrã de margini. Evristeus,
dedm»mhn, Ð dš moi calepoÝj ™petšllet' ¢šqlouj. Un muritor cu mult mai slab ca mine, 845
ka… potš m' ™nq£d' œpemye kÚn' ¥xont': oÙ g¦r œt' ¥llon Supus fiindu-i, mã însãrcinase
fr£zeto toàdš gš moi kraterèteron enai ¥eqlon. Sã-ndeplinesc eu munci anevoioase
ªi chiar încoace mã trimise-o datã
625 tÕn mn ™gën ¢nšneika kaˆ ½gagon ™x 'Adao: De-aici s-aduc pe fiorosul Cerber,
Èrme…aj dš m' œpempen „d glaukîpij 'Aq»nh.' Cã nu-ºi închipuia ceva mai trudnic 850
ìj e„pën Ð mn aâtij œbh dÒmon ”Adoj e‡sw, ªi mai primejdios ca truda asta.
Eu cânele înºfãcai ºi din locaºul
aÙt¦r ™gën aÙtoà mšnon œmpedon, e‡ tij œt' œlqoi Lui Pluton îl scosei, având povaþã
¢ndrîn ¹rèwn, o‰ d¾ tÕ prÒsqen Ôlonto. La drum pe zeul Hermes ºi Minerva.»
630 ka… nÚ k' œti protšrouj ‡don ¢nšraj, oÞj œqelÒn per, Aºa vorbind, el se întoarse-n bezna 855
Lui Pluton înapoi. Eu tot acolo
Qhsša Peir…qoÒn te, qeîn ™rikudša tškna:
Stãtui în loc s-aºtept ca sã mai vie
¢ll¦ prˆn ™pˆ œqne' ¢ge…reto mur…a nekrîn Vrun alt viteaz din cei care pierirã
ºcÍ qespes…V: ™m d clwrÕn dšoj Èrei, Naintea mea. ªi-aº fi vãzut eu încã
Pe Piritou ºi pe Tezeu, slãvite 860
m» moi Gorge…hn kefal¾n deino‹o pelèrou
Vlãstare de-ale zeilor, dar roiuri
635 ™x ”Adoj pšmyeien ¢gau¾ PersefÒneia. De morþi se-nghesuirã-atunci cu vuiet
aÙt…k' œpeit' ™pˆ nÁa kiën ™kšleuon ˜ta…rouj Asurzitor ºi-ngãlbenii de teamã
Ca nu cumva mãrita Persefona
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai:
Din iad spre mine sã trimitã capul 865
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. Gorgonei, iazma cea îngrozitoare.
t¾n d kat' 'WkeanÕn potamÕn fšre kàma ·Òoio, De-aceea eu spre vas plecai în pripã
ªi oamenilor poruncii sã intre
640 prîta mn e„res…V, metšpeita d k£llimoj oâroj.
ªi sã dezlege vasul. Ei intrarã
ªi repede la vâsle s-aºezarã. 870
ªi unda curgãtoare ducea vasul
Pe Ocean întâi cu lopãþitul,
Apoi ºi pe-adierea cea mai bunã.
ODUSSEIAS M Cântul XII
Când de pe râul Ocean trecurãm

AÙt¦r ™peˆ potamo‹o l…pen ·Òon 'Wkeano‹o Pe valurile mãrii larg deschise
nhàj, ¢pÕ d' †keto kàma qal£sshj eÙrupÒroio ªi þãrmuirãm la ostrovul Aia,
Pe unde ºade zâna dimineþii
nÁsÒn t' A„a…hn, Óqi t' 'Hoàj ºrigene…hj
ªi soarele rãsare, acolo vasul 5
o„k…a kaˆ coro… e„si kaˆ ¢ntolaˆ 'Hel…oio, Îl traserãm pe prund, iar noi ieºirãm
5 nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin, Pe mal, unde dormirãm pânã-n ziuã.
A doua zi, când zorile-nzorirã
™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj:
Trandafirii, eu trimisei tovarãºi
œnqa d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an. La Circe dupã trupul lui Elpènor. 10
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Tãiarãm trunchiuri de copaci îndatã,
Durarãm rug de ars, pe unde malul
d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn ™j dèmata K…rkhj
Era mai nalt, prohodul începurãm
10 o„sšmenai nekrÕn 'Elp»nora teqnhîta. Cu suflet trist, cu ochii plini de lacrimi,
fitroÝj d' aya tamÒntej, Óq' ¢krot£th prÒec' ¢kt», Îi arserãm noi trupul ºi-armãtura, 15
q£ptomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej. Mormântu-i movilirãm ºi deasupra

Un stur de piatrã-i puserãm ºi vâsla-i
aÙt¦r ™peˆ nekrÒj t' ™k£h kaˆ teÚcea nekroà, Îndemânat-asupra o-mplântarãm.
tÚmbon ceÚantej kaˆ ™pˆ st»lhn ™rÚsantej ªi-n vreme ce noi îngrijeam de asta,
15 p»xamen ¢krot£tJ tÚmbJ eÙÁrej ™retmÒn. A prins de veste Circe cã venirãm 20
Din iad ºi dichisindu-se, în grabã
¹me‹j mn t¦ ›kasta die…pomen: oÙd' ¥ra K…rkhn Veni la noi cu Nimfele-mpreunã,
™x 'Adew ™lqÒntej ™l»qomen, ¢ll¦ m£l' ðka Cu pâne, cu fripturi ºi cu vin roºu
Ãlq' ™ntunamšnh: ¤ma d' ¢mf…poloi fšron aÙtÍ ªi-oprindu-se-ntre noi aºa ne zise:
«Sãraci de voi, încã fiind în viaþã 25
s‹ton kaˆ krša poll¦ kaˆ a‡qopa onon ™ruqrÒn. V-aþi dus pe ceea lume ºi-aºa murirãþi
20 ¹ d' ™n mšssJ st©sa methÚda d‹a qe£wn: De douã ori, când alþii mor o datã.
'scštlioi, o‰ zèontej Øp»lqete dîm' 'Adao, Ci hai luaþi bucatele ºi vinul,
Mâncaþi ºi beþi din nou cât este ziua,
disqanšej, Óte t' ¥lloi ¤pax qnÇskous' ¥nqrwpoi. Cã-n zori de zi la drum porni-veþi mâne. 30
¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon Dar nu vã temeþi: eu v-arãt ce cale
aâqi panhmšrioi: ¤ma d' ºÒ fainomšnhfi Sã apucaþi. Vã desluºesc în toate,
480 OD USSEAIS. M ODISEEA. CÂNTUL XII 481
25 pleÚsesq': aÙt¦r ™gë de…xw ÐdÕn ºd ›kasta Ca nu cumva sã încãpeþi în cursã
shmanšw, †na m» ti kakorraf…V ¢legeinÍ Primejdioasã ºi sã daþi, pe mare
Sau pe uscat, de vreo nenorocire 35
À ¡lÕj À ™pˆ gÁj ¢lg»sete pÁma paqÒntej.' ªi-amar sã pãtimiþi.» Aºa ne zise
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. ªi ne supuse inima viteazã.
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta Ne puserãm atunci ºi cât e ziua
De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm
30 ¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. 40
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen, Când fu amurg ºi soarele-asfinþise,
oƒ mn koim»santo par¦ prumn»sia nhÒj, La palamare soþii mei dormirã.
Zeiþ-atunci, luându-mã de mânã,
¹ d' ™m ceirÕj ˜loàsa f…lwn ¢ponÒsfin ˜ta…rwn Deoparte de popasul lor mã duse
eŒsš te kaˆ prosšlekto kaˆ ™xeršeinen ›kasta: Sã ºed ºi-alãturându-se de mine, 45
35 aÙt¦r ™gë tÍ p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa. Mã întrebã de tot ce eu vãzusem,

Iar eu în ºir îi povestii de toate.
kaˆ tÒte d» m' ™pšessi proshÚda pÒtnia K…rkh: Atunci mãrita Circe-mi zise mie:
'taàta mn oÛtw p£nta pepe…rantai, sÝ d' ¥kouson, «Aºa se isprãvirã toate aceste,
éj toi ™gën ™ršw, mn»sei dš se kaˆ qeÕj aÙtÒj. Dar tu ascultã-acum ce eu þi-oi spune 50
ªi-un zeu de sus þi-o va aduce-aminte.
SeirÁnaj mn prîton ¢f…xeai, a† ·£ te p£ntaj
Întâi ºi-ntâi sosi-vei la sirene,
40 ¢nqrèpouj qšlgousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai. Acele care-ademenesc pe oameni,
Ój tij ¢dre…V pel£sV kaˆ fqÒggon ¢koÚsV Pe toþi care s-apropie de ele.
Oricine-aproape merge fãrã ºtire 55
Seir»nwn, tù d' oÜ ti gun¾ kaˆ n»pia tškna
ªi cântecul sirenelor aude
o‡kade nost»santi par…statai oÙd g£nuntai, Napoi acasã nu se mai întoarce
¢ll£ te SeirÁnej ligurÍ qšlgousin ¢oidÍ, ªi nu-ºi mai vede pruncii ºi femeia,
E dus, nenorocit pe totdeauna,
45 ¼menai ™n leimîni: polÝj d' ¢mf' ÑsteÒfin qˆj
Cã-l farmecã sirenele cu viersul 60
¢ndrîn puqomšnwn, perˆ d ·inoˆ minÚqousin. Rãsunãtor, de unde-ntr-o livadã
¢ll¦ parx ™l£an, ™pˆ d' oÜat' ¢le‹yai ˜ta…rwn Stau ele-ntre mormane de-osãminte,
De trupuri moarte, putrede de oameni.
khrÕn dey»saj melihdša, m» tij ¢koÚsV
Deci tu îndreaptã cârma pe de lãturi
tîn ¥llwn: ¢t¦r aÙtÕj ¢koušmen a‡ k' ™qšlVsqa, ªi moaie cearã dulce, astupã auzul 65
Tovarãºilor tãi, sã nu le-audã
Nici unul dintre ei. Numai tu singur
Poþi sã le-auzi, dar dupã ce de dânºii
Vei fi legat de mâni ºi de picioare,
50 dhs£ntwn s' ™n nh qoÍ ce‹r£j te pÒdaj te Stând oblu în corabie la trunchiul 70
ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw, Catargului cu funiile prinse

În jurul lui, ca astfel sã te bucuri
Ôfra ke terpÒmenoj Ôp' ¢koÚsVj Seir»noin. De cântecul mãestrelor sirene.
e„ dš ke l…sshai ˜t£rouj làsa… te keleÚVj, Iar de te rogi ºi ceri de la tovarãºi
oƒ dš s' œti pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si didšntwn. Sã te dezlege, ei sã nu se lase, 75
Ci sã te-nnoade cu mai multe lanþuri.
55 aÙt¦r ™p¾n d¾ t£j ge parx ™l£swsin ˜ta‹roi, Iar dupã ce vã strecuraþi din faþa
œnqa toi oÙkšt' œpeita dihnekšwj ¢goreÚsw, Sirenelor, eu nu-þi spun de-amãnuntul
ÐppotšrV d» toi ÐdÕj œssetai, ¢ll¦ kaˆ aÙtÕj Ce cale vei avea s-apuci încolo;
Mai chibzuie cu mintea ºi tu singur, 80
qumù bouleÚein: ™ršw dš toi ¢mfotšrwqen. Dar lãmuri-voi ce fel este drumul
œnqen mn g¦r pštrai ™phrefšej, protˆ d' aÙt¦j Pe-o lature ºi ce fel pe de alta.
60 kàma mšga ·ocqe‹ kuanèpidoj 'Amfitr…thj: Rãsar deoparte seninãri înalte,
De care se izbesc vuind talazuri
Plagkt¦j d» toi t£j ge qeoˆ m£karej kalšousi. De-ale Amfitritei cea cu ochi albaºtri. 85
tÍ mšn t' oÙd potht¦ paršrcetai oÙd pšleiai Izbitele le cheamã acestea zeii
tr»rwnej, ta… t' ¢mbros…hn Diˆ patrˆ fšrousin, ªi nici o zburãtoare nu le trece,
Nici înseºi porumbiþele sfioase
¢ll£ te kaˆ tîn a„n ¢faire‹tai lˆj pštrh:
Ce-aduc la tatãl Joe ambrozia.
65 ¢ll' ¥llhn ™n…hsi pat¾r ™nar…qmion enai. Mai sfârticã din ele câte una 90
tÍ d' oÜ pè tij nhàj fÚgen ¢ndrîn, ¼ tij †khtai, De-a pururi stânca netedã, dar Joe
Pãrintele trimite-n locu-i alta,
¢ll£ q' Ðmoà p…nak£j te neîn kaˆ sèmata fwtîn
Ca iar sã fie numãrul acelaºi.
kÚmaq' ¡lÕj foršousi purÒj t' Ñloo‹o qÚellai. Din vasele plutaºilor ce-acolo
o‡h d¾ ke…nV ge paršplw pontopÒroj nhàj S-apropie nici unul nu mai scapã. 95
Talazurile mãrii ºi un vifor
70 'Argë p©si mšlousa, par' A„»tao plšousa:
De foc mistuitor de-a valma poartã
ka… nÚ ke t¾n œnq' ðka b£len meg£laj potˆ pštraj, Rãzleþele lor þãnduri, trupuri moarte.
¢ll' “Hrh paršpemyen, ™peˆ f…loj Ãen 'I»swn. Un singur vas, cum ºtie lumea toatã,
Vestitul Argo, plutitor pe mare, 100
oƒ d dÚw skÒpeloi Ð mn oÙranÕn eÙrÝn ƒk£nei
Pe-alãturea putu sã se strecoare
Ñxe…V korufÍ, nefšlh dš min ¢mfibšbhke Venind de la Aietes, dar ºi dânsul
S-ar fi izbit de-acele stânci înalte,
Junona însã-l petrecu de dragul
Lui Iason. Iar de ceealaltã parte 105
Sunt douã stânci din care una-ajunge
75 kuanšh: tÕ mn oÜ pot' ™rwe‹, oÙdš pot' a‡qrh Cu þuguiata-i culme pânã-n slavã
ke…nou œcei koruf¾n oÜt' ™n qšrei oÜt' ™n ÑpèrV: ªi-un nor întunecos o împresoarã
Necontenit, de niciodatã vara,
oÙdš ken ¢mba…h brotÕj ¢n¾r oÙd' ™piba…h, Nici toamna culmea-i nu se înseninã. 110
oÙd' e‡ oƒ ce‹ršj ge ™e…kosi kaˆ pÒdej een: Nici ar putea s-o suie, s-o coboare
pštrh g¦r l…j ™sti, perixšstV ™ku‹a. Vrun om din lume, de-ar avea din fire
Chiar douãzeci de mâni ºi de picioare,
80 mšssJ d' ™n skopšlJ ™stˆ spšoj ºeroeidšj, Cãci netedã-i, de parcã-i lustruitã.
prÕj zÒfon e„j ”Ereboj tetrammšnon, Î per ¨n Øme‹j La mijloc are-o peºterã-nnoptatã 115
nÁa par¦ glafur¾n „qÚnete, fa…dim' 'Odusseà. Ce dã spre-apus, în beznã. Într-acolo

Mânaþi voi vasul, falnice Ulise.
oÙdš ken ™k nhÕj glafurÁj a„z»oj ¢n¾r Un om voinic din vas ochind cu arcul
tÒxJ ÑsteÚsaj ko‹lon spšoj e„saf…koito. Nu poate fundul peºterii s-ajungã.
85 œnqa d' ™nˆ SkÚllh na…ei deinÕn lelaku‹a. Acolo stã-ncuibatã Scila, care 120
Cu glasul de cãþel grozav mai latrã,
tÁj Ã toi fwn¾ mn Ósh skÚlakoj neogillÁj Dihania câinoasã-n faþa cãrei
g…netai, aÙt¾ d' aâte pšlwr kakÒn: oÙdš kš t…j min Un om, ba chiar un zeu ºi-ar pierde firea,
ghq»seien „dèn, oÙd' e„ qeÕj ¢nti£seie. Cãci are câte ºase labe slute
ªi ºase guºi prelungi, de fiecare, 125
tÁj Ã toi pÒdej e„sˆ duèdeka p£ntej ¥wroi,
Un cap spãimântãtor cu trei ºiraguri
90 ›x dš tš oƒ deiraˆ perim»keej, ™n d ˜k£stV De dinþi de criþã deºi ºi plini de fierea
smerdalšh kefal», ™n d tr…stoicoi ÑdÒntej, Cernitei morþi. Ea trupul pân’ la mijloc
ªi-l are cufundat în vãgãunã,
puknoˆ kaˆ qamšej, ple‹oi mšlanoj qan£toio.
Iar capetele ºi le þine-afarã 130
mšssh mšn te kat¦ spe…ouj ko…loio dšduken, Din fiorosul hãu ºi-n jurul stâncii
œxw d' ™x…scei kefal¦j deino‹o beršqrou: Ea lãcomind tot pescuieºte-acolo
Delfini ºi câni de mare ºi tot soiul
95 aÙtoà d' „cqu£v, skÒpelon perimaimèwsa,
De peºti mai mari ce cresc în sânul mãrii
delf‹n£j te kÚnaj te kaˆ e‡ poqi me‹zon ›lVsi Cu miile. Nicicând corãbierii 135
kÁtoj, § mur…a bÒskei ¢g£stonoj 'Amfitr…th. Nu s-au mândrit c-ar fi scãpat acolo
Nevãtãmaþi, cãci iazma câte unul
tÍ d' oÜ pè pote naàtai ¢k»rioi eÙcetÒwntai
Cu fiecare cap din vasul negru
parfugšein sÝn nh: fšrei dš te kratˆ ˜k£stJ L-apucã ºi la sine-i duce pradã.
100 fît' ™xarp£xasa neÕj kuanopróroio. Cealaltã stâncã ai s-o vezi mai scundã, 140
Ulise. Amândouã sunt aproape
tÕn d' ›teron skÒpelon cqamalèteron Ôyei, 'Odusseà,
Ca de-o sãgetãturã. În cea din urmã
plhs…on ¢ll»lwn: ka… ken diosteÚseiaj.
tù d' ™n ™rineÒj ™sti mšgaj, fÚlloisi teqhlèj: E-un mare ºi-nfrunzit smochin sãlbatic.
tù d' ØpÕ d‹a C£rubdij ¢narrubde‹ mšlan Ûdwr. Sub el stã bala cea din zei, Haribda,
ªi soarbe ape negre. Ea de trei ori 145
105 trˆj mn g£r t' ¢n…hsin ™p' ½mati, trˆj d' ¢narubde‹, Pe zi sloboade apa ºi de trei ori
deinÒn: m¾ sÚ ge ke‹qi tÚcoij, Óte ·ubd»seien: O-nghite groaznic. Dar fereascã zeii
oÙ g£r ken ·ÚsaitÒ s' Øpk kakoà oÙd' ™nos…cqwn. Sã fii acolo când ea soarbe valul.
Nu poate sã te mântuie nici însuºi
¢ll¦ m£la SkÚllhj skopšlJ peplhmšnoj ðka Neptun de rãu. O iei de tot aproape 150
nÁa parx ™l£an, ™peˆ Ã polÝ fšrterÒn ™stin De stânca Scilei cârmuind pe-alãturi
110 ›x ˜t£rouj ™n nh poq»menai À ¤ma p£ntaj.' Corabia de zor, cã-i mult mai bine
Sã pierzi dintr-însa numai ºase oameni
ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢tuzÒmenoj prosšeipon: Decât pe toþi deodatã.» Aºa zise
'e„ d' ¥ge d» moi toàto, qe£, nhmertj ™n…spej, ªi eu o încercai atunci: «Zeiþã, 155
e‡ pwj t¾n Ñlo¾n mn ØpekprofÚgoimi C£rubdin, Mai spune-mi înc-adevãrat, putea-voi
Cumva sã scap cu zile de turbata
t¾n dš k' ¢muna…mhn, Óte moi s…noitÒ g' ˜ta…rouj.' Haribda ºi sã lupt numai cu Scila,
115 ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: Când ea va încolþi pe-ai mei tovarãºi?»
'scštlie, kaˆ d¾ aâ toi polem»a œrga mšmhle Aºa-ntrebai ºi ea-mi rãspunse-ndatã: 160
«Abraºule, þi-i iarã de rãzboaie
kaˆ pÒnoj, oÙd qeo‹sin Øpe…xeai ¢qan£toisin;
ªi bãtãlii? Nu tremuri nici de zeii
¹ dš toi oÙ qnht», ¢ll' ¢q£naton kakÒn ™sti, Nemuritori? Nu-i Scila muritoare.
deinÒn t' ¢rgalšon te kaˆ ¥grion oÙd machtÒn: E-un rãu nepieritor, avan, sãlbatic
ªi greu, de neînvins, ºi cu nimica 165
120 oÙdš tij œst' ¢lk»: fugšein k£rtiston ¢p' aÙtÁj.
Nu-i vii de hac. De zãboveºti aproape
Àn g¦r dhqÚnVsqa korussÒmenoj par¦ pštrV, De stânca ei ca sã te baþi cu dânsa,
de…dw m» s' ™xaàtij ™formhqe‹sa k…cVsi Mã tem cã ea din nou sãrind la tine
Te-ar nimeri cu capetele-i multe
tÒssVsin kefalÍsi, tÒsouj d' ™k fîtaj ›lhtai.
ªi þi-ar smunci cu ele mulþi tovarãºi; 170
¢ll¦ m£la sfodrîj ™l£an, bwstre‹n d Kr£tain, Deci tu rãpede-þi vasul cât mai tare
125 mhtšra tÁj SkÚllhj, ¼ min tške pÁma broto‹sin: ªi strigã-n ajutor pe Crateida,
Pe-a Scilei mumã ce-a nãscut aceastã
¼ min œpeit' ¢popaÚsei ™j Ûsteron ÐrmhqÁnai.
Urgie-a lumii. Dâns-atunci opri-va
Qrinak…hn d' ™j nÁson ¢f…xeai: œnqa d pollaˆ Rãpezul ei din nou. Apoi sosi-vei 175
bÒskont' 'Hel…oio bÒej kaˆ ‡fia mÁla. La insula Trinacria, pe unde
Pasc vite de-ale Soarelui, vro ºapte
˜pt¦ boîn ¢gšlai, tÒsa d' o„în pèea kal£,
Cirezi de boi ºi alte ºapte turme
De oi bârsane grase, câte cinzeci
130 pent»konta d' ›kasta. gÒnoj d' oÙ g…netai aÙtîn, De capete de fiecare turmã, 180
oÙdš pote fqinÚqousi. qeaˆ d' ™pipoimšnej e„s…, Nu fatã ele, nici nu mor, ºi zâne
Cu pãr de aur pasc aceste turme,
nÚmfai ™ãplÒkamoi, Fašqous£ te Lampet…h te, Lampetia ºi Faetusa, fete
§j tšken 'Hel…J Ùper…oni d‹a Nšaira. De-a Soarelui Hiperion ºi-a zânei
t¦j mn ¥ra qršyasa tekoàs£ te pÒtnia m»thr Neera care, dupã ce pe ele 185
Nãscutu-le-a ºi le-a crescut, departe
135 Qrinak…hn ™j nÁson ¢pókise thlÒqi na…ein, În insula Trinacria le duse
mÁla fulassšmenai patrèa kaˆ ›likaj boàj. ªi le-aºezã, ca oile ºi boii
t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai, Cei pãrinteºti sã þie-n veci sub pazã.
De-þi vezi de drum ºi cruþi aceste vite, 190
Ã t' ¨n œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe: Sosi-veþi voi acasã, cu tot rãul
e„ dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron Ce-aþi pãtimi. De nu le cruþi pe ele,
140 [nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj, Prevãd cã vas ºi oameni tu vei pierde,
Iar dacã teafãr vei scãpa, sosi-vei
Ñy kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj.'] Târziu ºi prost de tot, dupã pieirea 195
ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. Iubiþilor tovarãºi pân’ la unul.»
¹ mn œpeit' ¢n¦ nÁson ¢pšstice d‹a qe£wn: Aºa vorbi, ºi-ndatã zorii zilei
Pe tronul lor de aur se ivirã.
aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa kiën êtrunon ˜ta…rouj
Napoi purcese din ostrov zeiþa.
145 aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. Eu mã suii pe vas, dãdui poruncã 200
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, Tovarãºilor mei sã intre iute,
Sã dezotgoane vasul. Ei intrarã
[˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.]
ªi repede pe laviþe ºezurã
¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio ªi aºezaþi pe rând, ei începurã
‡kmenon oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron, Cu vâslele sã batã-albastra mare. 205
De dupã vasul cel cu botul negru
150 K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa.
Glãsuitoarea, vajnica zeiþã
aÙt…ka d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa Cu plete mândre, Circe, ne trimise
¼meqa: t¾n d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. Un vânt prielnic umflãtor de pânze,
Soþ bun de drum. Iar noi dup-aºezarea 210
d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr:
Dichisurilor toate-ale corãbiei
'ð f…loi, oÙ g¦r cr¾ ›na ‡dmenai oÙd dÚ' o‡ouj Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul
155 qšsfaq', ¤ moi K…rkh muq»sato, d‹a qe£wn: Mânau pe ape vasul. Eu într-asta
Cu suflet trist ziceam cãtre tovarãºi:
«Iubiþii mei, nu-i bine numai unul 215
Ori doi sã ºtiþi ce a menit zeiþa,
¢ll' ™ršw mn ™gèn, †na e„dÒtej º q£nwmen Mãrita Circe. Eu voi spune-o vouã
½ ken ¢leu£menoi q£naton kaˆ kÁra fÚgoimen. Ca sã ne dumerim cum noi putea-vom
Pieri pe drum sau sã fugim de moarte.
Seir»nwn mn prîton ¢nègei qespesi£wn Îmi spuse-ntâi sã ne ferim de viersul 220
fqÒggon ¢leÚasqai kaˆ leimîn' ¢nqemÒenta. Sirenelor dumnezeieºti, de lunca
160 oon œm' ºnègei Ôp' ¢koušmen: ¢ll£ me desmù Cea înfloritã-a lor. Numai eu singur
Cântarea sã le-aud, dar voi pe mine
d»sat' ™n ¢rgalšJ, Ôfr' œmpedon aÙtÒqi m…mnw, Vârtos sã mã legaþi întâi cu funii
ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw. Încinse de catarg, sã stau acolo 225
e„ dš ke l…sswmai Ømšaj làsa… te keleÚw, Lipit de el, dar oblu în picioare,

Iar de vã rog ºi cer sã mã desfaceþi,
Øme‹j d pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si pišzein.' Voi ºi mai mult în lanþuri sã mã strângeþi.»
165 Ã toi ™gë t¦ ›kasta lšgwn ˜t£roisi p…fauskon: ªi-n vreme ce destãinuiam aceste
tÒfra d karpal…mwj ™x…keto nhàj ™ãerg¾j Tovarãºilor mei, în pripã-ajunse 230
ªi vasul meu, zorit de vânt puternic,
nÁson Seir»noin: œpeige g¦r oâroj ¢p»mwn. La insula mãestrelor sirene.
aÙt…k' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh Atunci deodatã conteni suflarea
œpleto nhnem…h, ko…mhse d kÚmata da…mwn. ªi fu nevânt ºi liniºte; adormise
Un zeu vânzolul mãrii. Se scularã 235
170 ¢nst£ntej d' ›taroi neÕj ƒst…a mhrÚsanto,
Tovarãºii, vintrelele învoalte
kaˆ t¦ mn ™n nh glafurÍ qšsan, oƒ d' ™p' ™retm¦ Le strânserã ºi-n vas le-adãpostirã,
˜zÒmenoi leÚkainon Ûdwr xestÍs' ™l£tVsin. ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã
Cu vâslele de brad frumos cioplite
aÙt¦r ™gë khro‹o mšgan trocÕn Ñxš calkù
S-albeascã-n spume apa. Eu într-asta 240
tutq¦ diatm»xaj cersˆ stibarÍsi p…ezon: Înfeliai cu un cuþit de-aramã
175 aya d' „a…neto khrÒj, ™peˆ kšleto meg£lh Šj O roatã mare de gãlbuie cearã
ªi-o frãmântai cu mânile-mi vânjoase.
'Hel…ou t' aÙg¾ Ùperion…dao ¥naktoj:
Ea se muie sub straºnica tãrie
˜xe…hj d' ˜t£roisin ™p' oÜata p©sin ¥leiya. La arºiþa de soare, ºi cu dânsa 245
oƒ d' ™n nh m' œdhsan Ðmoà ce‹r£j te pÒdaj te Eu astupai auzul fiecãrui
Tovarãº. Ei pe mine mã legarã
ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢nÁpton:
De mâni ºi de picioare la catargul
180 aÙtoˆ d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. Corãbiei cu funiile prinse
De-acest catarg, de stam acolo oblu. 250
ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã
Cu vâslele sã batã-albastra mare.
Iar când eram departe ca de-un strigãt
¢ll' Óte tÒsson ¢pÁmen, Óson te gšgwne bo»saj, De om, dupã ce repede-o pornisem,
·…mfa dièkontej, t¦j d' oÙ l£qen çkÚaloj nhàj Sirenele corabia-mi vãzurã 255
La cotitura þãrmului aproape
™ggÚqen Ñrnumšnh, ligur¾n d' œntunon ¢oid»n: ªi viersuirã-aºa cântare dulce:
'deàr' ¥g' „èn, polÚain' 'Oduseà, mšga kàdoj 'Acaiîn, «Ulise lãudate, vino-ncoace,
185 nÁa kat£sthson, †na nwtšrhn Ôp' ¢koÚsVj. Tu, slava nalt-a neamului ahaic,
Opreºte vasul sã ne-auzi cântarea, 260
oÙ g£r pè tij tÍde par»lase nh mela…nV, Cãci nu vâsli vrun om pe-aici cu vasul
pr…n g' ¹mšwn mel…ghrun ¢pÕ stom£twn Ôp' ¢koàsai, Vreodatã fãrã sã ne-audã glasul
¢ll' Ó ge tery£menoj ne‹tai kaˆ ple…ona e„dèj. Ca mierea de plãcut din gura noastrã.
ªi cum ne-aude, oricine se desfatã
‡dmen g£r toi p£nq', Ós' ™nˆ Tro…V eÙre…V ªi-nvaþã mult, cã noi cunoaºtem toate 265
190 'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan, Isprãvile ce-au sãvârºit, cu voia
‡dmen d' Óssa gšnhtai ™pˆ cqonˆ poulubote…rV.' Cereºtilor, aheii ºi troienii
Pe ºesul larg din Troia. Ba cunoaºtem
ìj f£san ƒe‹sai Ôpa k£llimon: aÙt¦r ™mÕn kÁr ªi toate câte se petrec pe lume.»
½qel' ¢koušmenai, làsa… t' ™kšleuon ˜ta…rouj Aºa ziceau sirenele cu viersul 270
ÑfrÚsi neust£zwn: oƒ d propesÒntej œresson. Fermecãtor, iar eu aveam plãcere

Sã tot ascult ºi mã rugam de oameni
195 aÙt…ka d' ¢nst£ntej Perim»dhj EÙrÚlocÒj te
Cu semne din sprâncene sã-mi dea drumul,
ple…os… m' ™n desmo‹si dšon m©llÒn te p…ezon. Dar ei se tot plecau vâslind mai tare.
aÙt¦r ™peˆ d¾ t£j ge par»lasan oÙd' œt' œpeita Ba Evriloh ºi Perimede, -ndatã 275
Sculându-se, mai þapãn mã legarã,
fqÒggon Seir»nwn ºkoÚomen oÙdš t' ¢oid»n,
Mã strânserã cu legãturi mai multe.
ay' ¢pÕ khrÕn ›lonto ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi, Apoi când noi trecurãm mai departe
200 Ón sfin ™p' çsˆn ¥leiy', ™mš t' ™k desmîn ¢nšlusan. De n-auzeam nici cântecul, nici viersul
Sirenelor, iubiþii mei tovarãºi 280
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ™le…pomen, aÙt…k' œpeita
ªi-au destupat urechile de ceara
kapnÕn kaˆ mšga kàma ‡don kaˆ doàpon ¥kousa. Cu care le-astupasem, iar pe mine
tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptat' ™retm£, Mã desfãcurã ºi mã slobozirã.
Abia de la ostrov ne depãrtarãm
bÒmbhsan d' ¥ra p£nta kat¦ ·Òon: œsceto d' aÙtoà
ªi-un abur ca un fum vãzui în faþã-mi 285
205 nhàj, ™peˆ oÙkšt' ™retm¦ pro»kea cersˆn œpeigon. ªi auzii un clocot de talazuri.
Se-nfricoºarã toþi ºi le scãparã
Lopeþile din mâni, de pleoscãirã
Izbite-n apã. Stete-acolo vasul,
Cãci nu mai fu împins de zor nainte 290
aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj „ën êtrunon ˜ta…rouj De vâsle lungi. Dar eu, pãºind pe podul
meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: Corãbiei, mã dam lângã tovarãºi
ªi-aºa-i povãþuiam cu graiuri blânde:
'ð f…loi, oÙ g£r pè ti kakîn ¢da»monšj e„men: «Iubiþii mei, nu suntem la primejdii
oÙ mn d¾ tÒde me‹zon œpi kakÒn, À Óte KÚklwy Neîncercaþi; doar cumpãna de faþã 295
210 e‡lei ™nˆ spÁ glafurù kraterÁfi b…hfin: Nu e mai grea decât acea din vremea
Când ne închise-n peºtera-i boltitã
¢ll¦ kaˆ œnqen ™mÍ ¢retÍ boulÍ te nÒJ te Ciclopul cu înfricoºata-i silã.
™kfÚgomen, ka… pou tînde mn»sesqai Ñw. Dar ºi de-aici vã va scuti cu bine
nàn d' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej. Destoinicia, mintea mea ºi sfatul 300
ªi-odatã veþi gândi cu drag la asta.
Øme‹j mn kèpVsin ¡lÕj ·hgm‹na baqe‹an De-aceea faceþi voi cum eu voi spune:
215 tÚptete klhdessin ™f»menoi, a‡ kš poqi ZeÝj Sã staþi pe bãnci ºi-n brazda-afundã-a mãrii
dèV tÒnde g' Ôleqron Øpekfugšein kaˆ ¢lÚxai: Sã daþi mereu din vâsle. Poate Joe
Ne-ajutã sã ne smulgem de la moarte. 305
soˆ dš, kubernÁq', ïd' ™pitšllomai: ¢ll' ™nˆ qumù Cârmaciule, tu sã-mi asculþi porunca.
b£lleu, ™peˆ nhÕj glafurÁj o„»a nwm´j: Ia seama, cãci la mâna ta e cârma
toÚtou mn kapnoà kaˆ kÚmatoj ™ktÕj œerge Corãbiei adânci. Abate vasul
Departe de-acel fum ºi de talazul
220 nÁa, sÝ d skopšlou ™pima…eo, m» se l£qVsi
Învolburat ºi nãzuie spre stâncã, 310
ke‹s' ™xorm»sasa kaˆ ™j kakÕn ¥mme b£lVsqa.' Sã nu dea buzna vasul dimpotrivã
ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto. Pe nesimþite ºi sã ne primejdui.»
Aºa zisei. Ei m-ascultarã iute.
SkÚllhn d' oÙkšt' ™muqeÒmhn, ¥prhkton ¢n…hn,
Dar nu mai pomenii de Scila, rãul
m» pèj moi de…santej ¢poll»xeian ˜ta‹roi De neînlãturat. Mi-era ca soþii 315
225 e„res…hj, ™ntÕj d puk£zoien sfšaj aÙtoÚj. De teamã sã nu-ºi lepede din mânã
Lopeþile ºi sã s-ascundã-n fundul
kaˆ tÒte d¾ K…rkhj mn ™fhmosÚnhj ¢legeinÁj
Corãbiei. Atunci uitai de sfatul
lanqanÒmhn, ™peˆ oÜ t… m' ¢nègei qwr»ssesqai: Anevoios al Circei, care-mi spuse
aÙt¦r ™gë katadÝj klut¦ teÚcea kaˆ dÚo doàre Sã nu mã înarmez. Pusei eu totuºi 320
Vestita-mi armãturã, o pereche
m£kr' ™n cersˆn ˜lën e„j ‡kria nhÕj œbainon
De suliþi înºfãcai, suii podiºul
230 prórhj: œnqen g£r min ™dšgmhn prîta fane‹sqai Corãbiei. Întâi pândeam acolo
SkÚllhn petra…hn, ¼ moi fšre pÁm' ˜t£roisin. Sã vãd ieºind din peºterã pe Scila
Ce-ameninþa cu moartea pe tovarãºi, 325
oÙdš pV ¢qrÁsai dun£mhn: œkamon dš moi Ôsse
Dar n-o puteam zãri de nicãirea.
ªi ochii mi-obosii cu-adulmecarea
p£ntV papta…nonti prÕj ºeroeidša pštrhn. Dihaniei pe mohorâta stâncã.

¹me‹j mn steinwpÕn ¢neplšomen goÒwntej: Ne cãinam ºi strãbãteam strâmtoarea.
De-o parte-aveam pe Scila, pe de alta 330
235 œnqen g¦r SkÚllh, ˜tšrwqi d d‹a C£rubdij Haribda groaznic înghiþea din apa
deinÕn ¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr. Sãrat-a mãrii. Când apoi din gurã
Ã toi Ót' ™xemšseie, lšbhj ìj ™n purˆ pollù O revãrsa, se-nvãlmãºea întreagã
ªi clocotea întocmai ca fiertura
p©s' ¢namormÚreske kukwmšnh: ØyÒse d' ¥cnh Într-un cazan de sub o focãraie 335
¥kroisi skopšloisin ™p' ¢mfotšroisin œpipten. ªi spumã se lãsa pe cele douã
240 ¢ll' Ót' ¢nabrÒxeie qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr, Nãlþimi de stânci. Dar când sorbea din apa
Sãrat-a mãrii, se vedea nãuntru
p©s' œntosqe f£neske kukwmšnh, ¢mfˆ d pštrh Cu totu-nvãlmãºitã ºi pe stâncã
deinÕn bebrÚcei, Øpšnerqe d ga‹a f£neske Urla cumplit, iar pe deasupra locul 340
y£mmJ kuanšh: toÝj d clwrÕn dšoj Èrei. Ni s-arãta de sub prundiºul negru,
ªi toþi atunci de spaimã-ngãlbenirã.
¹me‹j mn prÕj t¾n ‡domen de…santej Ôleqron: La stâncã ne uitam cu groaza morþii.
245 tÒfra dš moi SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜ta…rouj Dar Scila de pe vas rãpi vro ºase
›x ›leq', o‰ cers…n te b…hf… te fšrtatoi Ãsan. Tovarãºi mai voinici ºi mai cu suflet. 345
Când eu privirea mi-aruncai spre oameni,
skey£menoj d' ™j nÁa qo¾n ¤ma kaˆ meq' ˜ta…rouj
Din vasul meu vãzui în slãvi deasuprã-mi
½dh tîn ™nÒhsa pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen Picioare de-ale lor ºi mâni zburate.
ØyÒs' ¢eiromšnwn: ™m d fqšggonto kaleàntej Ei mã chemau ºi mã strigau pe nume
În oara cea din urmã, cu durere. 350
250 ™xonomakl»dhn, tÒte g' Ûstaton, ¢cnÚmenoi kÁr.
Cum un pescar pe-o streºinã de piatrã
æj d' Ót' ™pˆ probÒlJ ¡lieÝj perim»ke ·£bdJ C-o beldie în mare-aruncã cornul
„cqÚsi to‹j Ñl…goisi dÒlon kat¦ e‡data b£llwn De bou câmpean cu nada pentru peºtii
Mãrunþi ºi pescuind apoi pe unul
™j pÒnton prohsi boÕj kšraj ¢graÚloio,
L-azvârle pe uscat unde se zbate, 355
¢spa…ronta d' œpeita labën œrriye qÚraze, Aºa se zvârcoleau ºi bieþii oameni
255 ìj o† g' ¢spa…rontej ¢e…ronto protˆ pštraj. În zbor spre stâncã, unde la intrare
Dihania-i înghiorþãia, iar dânºii
aÙtoà d' e„nˆ qÚrVsi kat»sqie kekl»gontaj,
Cu þipete se întindeau spre mine
ce‹raj ™moˆ Ñršgontaj ™n a„nÍ dhotÁti. În zbucium fioros. Nimic mai jalnic 360
o‡ktiston d¾ ke‹no ™mo‹s' ‡don Ñfqalmo‹si Ca asta ochii nu-mi vãzurã-n lume,
Oricât am pãtimit umblând pe mare.
p£ntwn, Óss' ™mÒghsa pÒrouj ¡lÕj ™xeree…nwn.
Iar când scãparãm noi de stânci, de Scila
260 aÙt¦r ™peˆ pštraj fÚgomen dein»n te C£rubdin ªi de Haribda-nfricoºata, iatã
SkÚllhn t', aÙt…k' œpeita qeoà ™j ¢mÚmona nÁson Ne pomenim la insula cea sfântã 365
ƒkÒmeq': œnqa d' œsan kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi, A zeului. Acolo erau boii
Cei falnici ºi fruntoºi, oi multe grase
poll¦ d ‡fia mÁl' Ùper…onoj 'Hel…oio. De-a Soarelui Hiperion. Eu încã
d¾ tÒt' ™gën œti pÒntJ ™ën ™n nh mela…nV Eram în vas pe mare când deodatã
265 mukhqmoà t' ½kousa boîn aÙlizomen£wn Am auzit mugind din staul boii 370
ªi turma behãind la stãuinã.
o„în te blhc»n: ka… moi œpoj œmpese qumù ªi-mi adusei aminte de povaþa
m£ntioj ¢laoà, Qhba…ou Teires…ao, Prorocului din Teba, Tiresias
K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle ªi-a zânei cea din Aia ce pe mine
Mã sfãtuise-aºa de mult sã-nconjur 375
nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio. Ostrovul sfânt al Soarelui, izvorul
270 d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr: De bucurie a lumii. Cu mâhnire
'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi, Zisei atunci aºa cãtre tovarãºi:
«Cu tot necazul, voi luaþi aminte,
Ôfr' Ûmin e‡pw mant»a Teires…ao Tovarãºi, sã vã spun care-i menirea 380
K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle Lui Tiresias ºi a Circei, zâna
nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio: Ce-aºa de mult m-a sfãtuit sã-nconjur
Acest pãmânt al Soarelui, izvorul
275 œnqa g¦r a„nÒtaton kakÕn œmmenai ¥mmin œfasken.
De bucurie-al lumii, cãci acolo
¢ll¦ parx t¾n nÁson ™laÚnete nÁa mšlainan.' Ziceau cã cel mai groaznic rãu ne-aºteaptã. 385
ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor. Deci ocoliþi cu negrul vas ostrovul.»
Dar cuvântarea-mi inima le frânse,
aÙt…ka d' EÙrÚlocoj stugerù m' ºme…beto mÚqJ:
Iar Evriloh se ºi stropºi la mine:
'scštliÒj e„j, 'Oduseà, per… toi mšnoj, oÙdš ti gu‹a «Amarnic eºti, Ulise. N-ai pereche
280 k£mneij: Ã ·£ nu so… ge sid»rea p£nta tštuktai, De inimos ºi nu mai cazi de trudã, 390
De parcã eºti de fier în toate cele.
Ój ·' ˜t£rouj kam£tJ ¢dhkÒtaj ºd kaˆ ÛpnJ
Tovarãºii tãi nu mai pot de caznã
oÙk ™£vj ga…hj ™pib»menai, œnqa ken aâte ªi de nesomn. Tu nu-i laºi sã coboare
n»sJ ™n ¢mfirÚtV larÕn tetuko…meqa dÒrpon, Oleacã pe uscat, ca în ostrovul
Încins de ape sã cineze-n tihnã, 395
¢ll' aÜtwj di¦ nÚkta qo¾n ¢l£lhsqai ¥nwgaj,
Ci ne sileºti zadarnic toatã noaptea
285 n»sou ¢poplagcqšntaj, ™n ºeroeidš pÒntJ. Sã orbecãm pe-ntunecata mare,
™k nuktîn d' ¥nemoi calepo…, dhl»mata nhîn, Departe de ostrov. Înfricoºate
Sunt vânturile noaptea, sunt urgia
g…nontai: pÍ kšn tij ØpekfÚgoi a„pÝn Ôleqron,
Corãbiilor. Încotro fugi-vei 400
De pacoste, când viforos, nãprasnic
½n pwj ™xap…nhj œlqV ¢nšmoio qÚella, Ori Austrul ar bate, ori Munteanul
À nÒtou À zefÚroio dusašoj, o† te m£lista Vâjâitor, acele douã vânturi
Ce mai grozav pe mare sparg corãbii
290 nÁa diarra…ousi, qeîn ¢škhti ¢n£ktwn; Nesocotind pe zei? Sã þinem seamã 405
¢ll' Ã toi nàn mn peiqèmeqa nuktˆ mela…nV Cã-i noapte-ntunecoasã, sã rãmânem
dÒrpon q' ÐplisÒmesqa qoÍ par¦ nh mšnontej: Pe mal lângã corabia cea iute
ªi sã cinãm. Apoi în zorii zilei
ºîqen d' ¢nab£ntej ™n»somen eÙrš pÒntJ.' Sã ne-ncorãbiem, sã tragem vasul
ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi. Spre largul mãrii, s-o luãm nainte.» 410
295 kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn, Aºa grãi ºi soþii se-nvoirã.
ªtiui atunci ce pacoste ne-aºteaptã
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: ªi le rostii cuvinte-naripate:
'EÙrÚloc', Ã m£la d» me bi£zete moànon ™Ònta. «Voi mã puteþi sili de bunã seamã,
¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn Órkon: O, Evriloh, deoarece sunt singur. 415
Dar faceþi-mi un jurãmânt puternic
e‡ kš tin' º boîn ¢gšlhn À pîã mšg' o„în ªi toþi juraþi cã dacã nimeri-vom
300 eÛrwmen, m» poÚ tij ¢tasqal…Vsi kakÍsin Vreo cireadã sau vro turmã mare,
À boàn ºš ti mÁlon ¢pokt£nV: ¢ll¦ ›khloi Pe nimenea din voi n-o sã-l împingã
Pãcatul greu dintr-însele s-omoare 420
™sq…ete brèmhn, t¾n ¢qan£th pÒre K…rkh.'
Vreo oaie sau vreun bou, ci paºnic foamea
ìj ™f£mhn, oƒ d' aÙt…k' ¢pèmnuon æj ™kšleuon. V-astâmpãraþi cu ce vã dete Circe.»
aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon, ªi cum cerui, ei repede jurarã.
ªi-ndatã ce rostirã jurãmântul,
305 st»samen ™n limšni glafurù eÙergša nÁa
Într-un liman afund bãgarãm vasul 425
¥gc' Ûdatoj glukero‹o kaˆ ™xapšbhsan ˜ta‹roi Spre-o apã dulce. Soþii mei ieºirã
nhÒj, œpeita d dÒrpon ™pistamšnwj tetÚkonto. ªi cina cu-ngrijire pregãtirã.
Plângeau gândind la dragii lor tovarãºi
mnhs£menoi d¾ œpeita f…louj œklaion ˜ta…rouj, Rãpiþi din vas ºi-nfulecaþi de Scila, 430
310 oÞj œfage SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜loàsa: ªi-i plânserã mereu pân-adormirã.
Iar când a fost a treia parte-a nopþii
klaiÒntessi d to‹sin ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj.
ªi stelele pãlirã, Adunãtorul
Ãmoj d tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra beb»kei, De nori atunci porni un vânt nãvalnic,
ðrsen œpi za¾n ¥nemon nefelhgeršta ZeÝj De vifor uriaº, pãmânt ºi mare 435
Acoperi cu nori ºi pânã-n zare
la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye
Se-ntinse noapte neagrã. Dimineaþa,
Când zorile trandafirii venirã,
315 ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx. Noi vasul într-o peºterã-adâncatã
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Ni-l traserãm ºi ne înlimãnirãm 440
În peºterã, locaº frumos de zâne.
nÁa mn ærm…samen, ko‹lon spšoj e„serÚsantej: Atunci fãcui cu soþii adunare
œnqa d' œsan Numfšwn kaloˆ coroˆ ºd qÒwkoi: ªi cuvântai aºa la fiecare:
kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: «Prieteni, e-n corabie mâncare
ªi de bãut. De boi sã nu ne-atingem, 445
320 'ð f…loi, ™n g¦r nh qoÍ brîs…j te pÒsij te Ca nu cumva sã o pãþim, cã boii
œstin, tîn d boîn ¢pecèmeqa, m» ti p£qwmen: ªi oile de-aici sunt ale unui
deinoà g¦r qeoà a†de bÒej kaˆ ‡fia mÁla, Puternic zeu, al Soarelui ce vede
ªi-aude tot.» Aºa vorbii, iar dânºii
'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei.' Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã. 450
ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. O lunã-ntreagã Austrul acolo
325 mÁna d p£nt' ¥llhktoj ¥h nÒtoj, oÙdš tij ¥lloj Bãtu mereu. Din câte vânturi suflã,
Doar Austrul bãtu ºi Bãltãreþul.
g…net' œpeit' ¢nšmwn, e„ m¾ eârÒj te nÒtoj te. Iar când avurã pâne ºi vin roºu,
oƒ d' eŒoj mn s‹ton œcon kaˆ onon ™ruqrÒn, Tovarãºii de loc nu lãcomirã 455
tÒfra boîn ¢pšconto lilaiÒmenoi biÒtoio: La boi, poftind din ei sã-ºi facã hranã.
Dar când apoi secãtuirã toate
¢ll' Óte d¾ nhÕj ™xšfqito ½a p£nta,
Merindele din vas, ei de nevoie
330 kaˆ d¾ ¥grhn ™fšpeskon ¢lhteÚontej ¢n£gkV, Se puserã sã prindã peºti ºi pasãri.
„cqàj Ôrniq£j te, f…laj Ó ti ce‹raj †koito, Mâncau ce le pica în mâni ºi-n undiþi 460
Încovoiate, cãci mureau de foame.
gnampto‹s' ¢gk…stroisin: œteire d gastšra limÒj:
Atunci de-a latul eu luai ostrovul
d¾ tÒt' ™gën ¢n¦ nÁson ¢pšsticon, Ôfra qeo‹sin Sã rog pe zei ca sã-mi arate drumul
eÙxa…mhn, e‡ t…j moi ÐdÕn f»neie nšesqai. Întoarcerii. Iar când mã depãrtasem
De soþii mei cutreierând ostrovul, 465
335 ¢ll' Óte d¾ di¦ n»sou „ën ½luxa ˜ta…rouj,
Gãsesc un loc nebântuit de vânturi
ce‹raj niy£menoj, Óq' ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio, ªi dupã ce mã spãl pe mâni acolo,
ºrèmhn p£ntessi qeo‹s', o‰ ”Olumpon œcousin: Mã rog de zeii toþi, locuitorii
Olimpului, iar ei îmi picurarã
oƒ d' ¥ra moi glukÝn Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuan.
Un dulce somn pe pleoape. Într-aceea 470
EÙrÚlocoj d' ˜t£roisi kakÁj ™x»rceto boulÁj: S-apucã Evriloh sã dea la oameni
340 'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi: Un sfat nenorocit: «Iubiþi tovarãºi
Bãtuþi de soartã, sfatul ascultaþi-mi:
p£ntej mn stugeroˆ q£natoi deilo‹si broto‹si,
E crudã orice moarte pentru oameni,
limù d' o‡ktiston qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n. Dar ce-i mai jalnic e sã mori de foame. 475
¢ll' ¥get', 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj Deci hai sã punem mâna noi pe boii
·šxomen ¢qan£toisi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. Cei mai aleºi ai Soarelui ºi-ndatã
Sã facem jertfã zeilor din slavã.
345 e„ dš ken e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa, patr…da ga‹an, Iar dacã vom putea sosi în þarã,
ay£ ken 'Hel…J Ùper…oni p…ona nhÕn Sã ridicãm puternicului Soare 480
teÚxomen, ™n dš ke qe‹men ¢g£lmata poll¦ kaˆ ™sql£. Hiperion, bisericã bogatã,

În care noi s-aducem o mulþime
e„ d colws£menÒj ti boîn Ñrqokrair£wn De daruri scumpe. Dacã el de dragul
nÁ' ™qšlV Ñlšsai, ™pˆ d' ›spwntai qeoˆ ¥lloi, Cornoºilor juncani va prinde ciudã
350 boÚlom' ¤pax prÕj kàma canën ¢pÕ qumÕn Ñlšssai ªi va voi sã ne scufunde vasul 485
ªi zeii toþi l-or asculta pe dânsul,
À dhq¦ streÚgesqai ™ën ™n n»sJ ™r»mV.' Mai bine-odatã sã mã-nghitã valul,
ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi. Sã pier, decât încet sã mã tot mistui
aÙt…ka d' 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj Într-un ostrov pustiu.» Aºa le zise
ªi se-nvoirã toþi ceilalþi tovarãºi. 490
™ggÚqen: –oÙ g¦r tÁle neÕj kuanopróroio Zãpsirã-ndatã boii cei mai falnici
355 boskšskonq' ›likej kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi: – Ai Soarelui, cãci nu erau departe
t¦j d perist»santo kaˆ eÙcetÒwnto qeo‹si, De vasul cel cu botul negru boii
Cei falnici ºi fruntaºi, ºi-mpresurându-i
fÚlla drey£menoi tšrena druÕj ØyikÒmoio:
Rugarã-se de zei, cu frunzã verde 495
oÙ g¦r œcon kr‹ leukÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj. De la stejarii nalþi îi presãrarã,
aÙt¦r ™pe… ·' eÜxanto kaˆ œsfaxan kaˆ œdeiran, Cã n-aveau la jertfit orz alb în vasul
Frumos podit. Iar dupã rugãciune
360 mhroÚj t' ™xštamon kat£ te kn…sV ™k£luyan,
Ei boii înjunghiarã ºi-i jupirã
d…ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. ªi coapsele tãiarã ºi cu prapur 500
oÙd' econ mšqu le‹yai ™p' a„qomšnois' ƒero‹sin, În douã-mpãturit le-acoperirã

ªi puserã deasupra cãrnii crude.
¢ll' Ûdati spšndontej ™pèptwn œgkata p£nta.
Dar n-aveau vin sã-nchine peste-arsurã,
aÙt¦r ™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo, Stropeau cu apã ºi gãteau fripturã
365 m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron. De mãruntaie. Dupã ce pe urmã 505
Ei coapsele le arserã cu totul
kaˆ tÒte moi blef£rwn ™xšssuto n»dumoj Ûpnoj:
ªi toþi din mãruntaie se-nfruptarã,
bÁn d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. Îmbucãþirã carnea cea rãmasã
¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj, ªi-o petrecurã în frigãri. Într-asta
Blajinul somn îmi zboarã de pe gene 510
ªi-o iau spre vas, mã duc pe malul mãrii.
Dar când pãºind m-apropiai de vasul
kaˆ tÒte me kn…shj ¢mf»luqen ¹dÝj ¢ãtm»: Legãnãtor, simþii arsura dulce
370 o„mèxaj d qeo‹si met' ¢qan£toisi gegèneun: De carne friptã. Strig atunci cu vaiet
Spre zeii fãrã moarte: «Tatã Joe 515
'Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, ªi voi ceilalþi nemuritori ferice,
Ã me m£l' e„j ¥thn koim»sate nhlš ÛpnJ, De bunã seamã grea nenorocire
oƒ d' ›taroi mšga œrgon ™mht…santo mšnontej.' E somnul greu cu care m-adormirãþi.
I-o grozãvie fapta sãvârºitã
çkša d' 'Hel…J Ùper…oni ¥ggeloj Ãlqe De soþii mei care-au rãmas în urmã.» 520
375 Lampet…h tanÚpeploj, Ó oƒ bÒaj œktamen ¹me‹j. Grãbit-atunci se duse-n hainã lungã
aÙt…ka d' ¢qan£toisi methÚda cwÒmenoj kÁr: Lampetia spre cer sã dea de veste
La Soarele Hiperion, cã boii
'Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, Tãiasem noi, ºi el cuprins de ciudã
te‹sai d¾ ˜t£rouj Laerti£dew 'OdusÁoj, Pe loc nemuritorilor le zise: 525
o† meu boàj œkteinan Øpšrbion, Îsin ™gè ge «Pãrinte Joe ºi ceilalþi cu toþii
Voi zeilor nemuritori ferice,
380 ca…reskon mn „ën e„j oÙranÕn ¢sterÒenta, Sã pedepsiþi pe soþii lui Ulise
ºd' ÐpÒt' ÿ ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protrapo…mhn. Laertianul, care, peste seamã
e„ dš moi oÙ te…sousi boîn ™pieikš' ¢moib»n, Siluitori, îmi cãsãpirã boii, 530
De care mã tot bucuram în mersul
dÚsomai e„j 'Adao kaˆ ™n nekÚessi fae…nw.'
Spre cerul înstelat ori când din slavã
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: Mã coboram spre câmpuri de iznoavã.
385 ''Hšli', Ã toi mn sÝ met' ¢qan£toisi f£eine De nu mã vor despãgubi de vite,
Cum se cuvine, eu pe ceea-lume 535
kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran:
Voi scãpãta ºi lumina-voi morþii.»
tîn dš k' ™gë t£ca nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù Iar Joe nouratecul rãspunse:
tutq¦ balën ke£saimi mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ.' «Tu, Soare, lumineazã-aici pe zeii
Nemuritori, pe muritorii oameni
taàta d' ™gën ½kousa Kaluyoàj ºãkÒmoio:
De pe pãmântul darnic în bucate 540
390 ¹ d' œfh Èrme…ao diaktÒrou aÙt¾ ¢koàsai. ªi las’ cã eu cu sclipitorul fulger
aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, Curând voi sparge vasul lor cel iute
În mijlocul noianului cel negru».
ne…keon ¥lloqen ¥llon ™pistadÒn, oÙdš ti mÁcoj
Aceste toate mi le-a spus Calipso
Frumos-împletoºata care-mi zise 545
Cã le-auzise de la Hermes, zeul
Soliilor. Iar când mã coborâsem
La vas spre mare, începui sã mustru
Pe soþii mei, pe rând pe fiecare,
eØršmenai dun£mesqa: bÒej d' ¢potšqnasan ½dh. Dar nu puteam gãsi noi leac, cã boii 550
to‹sin d' aÙt…k' œpeita qeoˆ tšraa proÜfainon: Erau junghiaþi. ªi începurã zeii
Îndatã-n urmã semne sã ne-arate:
395 eŒrpon mn ·ino…, krša d' ¢mf' Ñbelo‹s' ™memÚkei, Piei se târau, înfrigãrite cãrnuri
Ñptalša te kaˆ çm£: boîn d' ìj g…neto fwn». Mugeau la fel, ori crude-au fost ori fripte,
˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi ªi-un muget ca de bou le era glasul. 555
Se ospãtarã-apoi vro ºase zile
da…nunt' 'Hel…oio boîn ™lÒwntej ¢r…staj: Tovarãºii cu boii cei mai falnici
¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn, Ai Soarelui. Dar când aduse Joe
400 kaˆ tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn, A ºaptea zi, se potoli furtuna,
Noi iute-n vas intrarãm ºi mânarãm 560
¹me‹j d' ay' ¢nab£ntej ™n»kamen eÙrš pÒntJ, Spre largul mãrii ridicând catargul
ƒstÕn sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej. ªi desfãºând asupra-i pânze albe.
¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ™le…pomen oÙdš tij ¥llh Iar când ostrovu-n urmã-ne lãsarãm
ªi nicãieri nu mai vedeam uscatul,
fa…neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa, Ci numai cer nemãrginit ºi mare, 565
405 d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn Atunci un nour negru-ntinse Joe
nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj. Deasupra nãvii noastre adâncate
ªi marea se întunecã sub dânsul.
¹ d' œqei oÙ m£la pollÕn ™pˆ crÒnon: aya g¦r Ãlqe
Puþin noi mai departe-naintarãm
keklhgëj zšfuroj meg£lV sÝn la…lapi qÚwn. ªi iat-atunci vâjâitor Munteanul 570
ƒstoà d protÒnouj œrrhx' ¢nšmoio qÚella Veni suflând cu mare-nviforare,

De la catarg frânghiile-amândouã
410 ¢mfotšrouj, ƒstÕj d' Ñp…sw pšsen, Ópla te p£nta
Le rupse vijelia, ºi catargul
e„j ¥ntlon katšcunq': Ð d' ¥ra prumnÍ ™nˆ nh Cãzu napoi, se prãbuºirã-n fundul
plÁxe kubern»tew kefal»n, sÝn d' Ñstš' ¥raxe Corãbiei dichisurile-i toate, 575
La cârmã grinda se izbi de capul
p£nt' ¥mudij kefalÁj: Ð d' ¥r' ¢rneutÁri ™oikëj
Cârmaciului ºi-i zdrumecã deodatã
k£ppes' ¢p' „kriÒfin, l…pe d' Ñstša qumÕj ¢g»nwr. Întreaga þeastã, de cãzu sãrmanul
415 ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: Ca un cufundãtor din podul nãvii
ªi sufletu-i bãrbat pieri din oase. 580
¹ d' ™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù,
Tunã ºi Joe ºi trãsni deodatã
™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ˜ta‹roi. Corabia; se zgudui ea toatã
oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan De trãsnetul lui Joe fulgeratã
ªi-o înecã mirosul de pucioasã.
Tovarãºii din vas se rãsturnarã 585
ªi-n preajma lui erau purtaþi prin valuri
kÚmasin ™mforšonto, qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston. Ca niºte ciori; astfel le luase zeul
420 aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj ™fo…twn, Ôfr' ¢pÕ to…couj Pe veci nãdejdea-ntorsului acasã.
Eu orbecam cu vasul pân’ ce unda
làse klÚdwn trÒpioj: t¾n d yil¾n fšre kàma. De talpa nãvii desfãcu pereþii 590
™k dš oƒ ƒstÕn ¥raxe potˆ trÒpin: aÙt¦r ™p' aÙtù ªi singurã ea dusã fu de valuri.
™p…tonoj bšblhto, boÕj ·ino‹o teteucèj: Din talpã smulse volbura catargul,
Dar peste grindã o curea de piele
tù ·' ¥mfw sunšergon Ðmoà trÒpin ºd kaˆ ƒstÒn, De bou era zvârlitã ºi cu dânsa
425 ˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹j ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin. Curând legai grindeiul ºi catargul 595
œnq' Ã toi zšfuroj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn, ªi, aºezat cãlare pe-amândouã,
Fui dus pe apã de turbate vânturi.
Ãlqe d' ™pˆ nÒtoj ðka, fšrwn ™mù ¥lgea qumù, Atunci Munteanu-ºi potoli vârtejul.
Ôfr' œti t¾n Ñlo¾n ¢nametr»saimi C£rubdin. Veni pe loc un vânt de miazãnoapte,
pannÚcioj ferÒmhn, ¤ma d' ºel…J ¢niÒnti ªi mã-ntristã; sã mãsur iarãºi drumul 600
Spre-afurisita de Haribda! Astfel
430 Ãlqon ™pˆ SkÚllhj skÒpelon dein»n te C£rubdin. Plutii o noapte-ntreagã. În faptul zilei
¹ mn ¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr: Mã pomenii din nou la stânca Scilei,
aÙt¦r ™gë potˆ makrÕn ™rineÕn ØyÒs' ¢erqe…j, La groaznica Haribdã, care lacom
Sorbea din unda cea sãrat-a mãrii. 605
tù prosfÝj ™cÒmhn æj nukter…j: oÙdš pV econ
Dar eu mã salt în sus, m-agãþ de naltul
oÜte sthr…xai posˆn œmpedon oÜt' ™pibÁnai: Smochin ºi mã-ncleºtez de el acolo
435 ·…zai g¦r ˜k¦j econ, ¢p»wroi d' œsan Ôzoi Întocmai ca un liliac. Într-însul
Eu nu puteam picioarele sã-mi sprijin
makro… te meg£loi te, katesk…aon d C£rubdin.
ªi nici sã-l urc, departe-i fuse trunchiul 610
nwlemšwj d' ™cÒmhn, Ôfr' ™xemšseien Ñp…ssw ªi ramurile-i atârnau departe
ƒstÕn kaˆ trÒpin aâtij: ™eldomšnJ dš moi Ãlqon, Prelungi ºi mari umbrind cu totul iazma.
Mã tot þinui pe loc pânã ce dânsa
Ôy': Ãmoj d' ™pˆ dÒrpon ¢n¾r ¢gorÁqen ¢nšsth
Napoi sã voamã talpa ºi catargul;
440 kr…nwn ne…kea poll¦ dikazomšnwn a„zhîn, La voia mea târziu ele venirã. 615
tÁmoj d¾ t£ ge doàra CarÚbdioj ™xefa£nqh. Abia în ceasul când judecãtorul

Se scoalã pentru cinã de la sfatul
Âka d' ™gë kaqÚperqe pÒdaj kaˆ ce‹re fšresqai,
La care el descurcã multe pricini
mšssJ d' ™ndoÚphsa parx perim»kea doàra, De-a tinerilor, cele douã lemne
Ivirã-se din pântecul Haribdei. 620
Mã las ºi eu de mâni ºi de picioare
De sus din pom ºi pleoscãi în vultoare
Pe lângã cele douã grinzi, la mijloc,
˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹si di»resa cersˆn ™mÍsi. M-aºez pe ele ºi încep vâslitul
445 SkÚllhn d' oÙkšt' œase pat¾r ¢ndrîn te qeîn te Cu mânile-mi. Pãrintele-omenirii 625
ªi-al zeilor nu-i dete voie Scilei
e„sidšein: oÙ g£r ken Øpškfugon a„pÝn Ôleqron. Pe mine sã mã vadã, cãci altmintreli
œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me nuktˆ Eu nu scãpam de crâncenã pieire.
nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa Kaluyë De-aici mai rãtãcii vreo nouã zile
ªi-abia-ntr-a zecea zi m-ajutã zeii 630
na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa, S-ajung la Ogigia, la ostrovul
450 ¼ m' ™f…lei t' ™kÒmei te. t… toi t£de muqologeÚw; În care ºade vajnica zeiþã
½dh g£r toi cqizÕj ™muqeÒmhn ™nˆ o‡kJ Calipso, cea cu plete mari de aur,
Ce cuvânteazã ca o muritoare.
so… te kaˆ „fq…mV ¢lÒcJ: ™cqrÕn dš mo… ™stin Ea mã primi ºi îngriji de mine. 635
aâtij ¢riz»lwj e„rhmšna muqologeÚein.” Dar ce sã-þi mai înºir ºi despre asta?
Am povestit-o ieri la tine-n casã
Soþiei tale vrednice ºi þie,
ªi mi-e urât din nou sã spun un lucru
Ce limpede fu povestit odatã.” 640
ODUSSEIAS N Cântul XIII
Aºa vorbi ºi toþi tãcurã molcom,

•Wj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ, Cuprinºi de farmec în umbrita salã.
khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta. Dar ia cuvântul Alcinou ºi zice:
„Ulise, odatã ce-ai sosit aice
tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te:
În casa-mi naltã ºi cu prag de-aramã, 5
„ð 'Oduseà, ™peˆ †keu ™mÕn potˆ calkobatj dî, Te-ntorci la vatra ta de bunã seamã
5 Øyerefšj, tî s' oÜ ti p£lin plagcqšnta g' Ñw ªi nu mai rãtãceºti de-acum pe mare,
Oricât ai pãtimit. La fiecare
ÿ ¢ponost»sein, e„ kaˆ m£la poll¦ pšponqaj.
Din voi care în sala curþii mele
Ømšwn d' ¢ndrˆ ˜k£stJ ™fišmenoj t£de e‡rw, Ca sfetnici beþi de-a pururea vin negru 10
Óssoi ™nˆ meg£roisi geroÚsion a‡qopa onon ªi ascultaþi pe cântãreþ la masã,
Vã dau poruncã ºi vã zic: în lada
a„eˆ p…net' ™mo‹sin, ¢kou£zesqe d' ¢oidoà:
Cea lustruitã pus-am pentru oaspe
10 e†mata mn d¾ xe…nJ ™ãxšstV ™nˆ chlù Veºmintele ºi-odoarele de aur
ke‹tai kaˆ crusÕj poluda…daloj ¥lla te p£nta Bogat-împodobite ºi-o grãmadã 15
dîr', Ósa Fai»kwn boulhfÒroi ™nq£d' œneikan: De alte daruri, câte-au fost aduse
De sfetnicii feacilor la mine.
¢ll' ¥ge oƒ dîmen tr…poda mšgan ºd lšbhta Dar sã-i mai dãm câte-un triped mai mare
¢ndrak£j, ¹me‹j d' aâte ¢geirÒmenoi kat¦ dÁmon ªi câte un lighean de fiecare;
15 teisÒmeq': ¢rgalšon g¦r ›na proikÕj car…sasqai.” Le-om strânge noi de la norod pe urmã 20
ªi-om fi plãtiþi, cã-i greu ca unul singur
ìj œfat' 'Alk…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. Sã dãruiascã-aºa de multe daruri.”
oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj: Aºa le zise Alcinou, ºi dânºii
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Gãsirã sfatul lui plãcut. Pe urmã
Plecarã toþi acasã sã se culce. 25
nÁ£d' ™pesseÚonto, fšron d' eÙ»nora calkÒn. A doua zi, când se ivirã zorii
20 kaˆ t¦ mn eâ katšqhc' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, Cu degete trandafirii, în grabã
aÙtÕj „ën di¦ nhÒj, ØpÕ zug£, m» tin' ˜ta…rwn Se duserã la vas sfãtuitorii
ªi-aduserã-a bãrbaþilor podoabã,
Arama. Alcinou, umblând prin navã, 30
El însuºi strânse odoarele de-aramã
Sub laviþe, ca nu cumva pe oameni
516 OD USSEAIS. N ODISEEA. CÂNTUL XIII 517
bl£ptoi ™launÒntwn, ÐpÒte sperco…at' ™retmo‹j: Sã-mpiedice la mersul lor pe mare

oƒ d' e„j 'AlkinÒoio k…on kaˆ da‹t' ¢lšgunon. Când da-vor zor vâslind. Apoi la curte
Se-ntoarserã ºi pregãtirã prânzul. 35
to‹si d boàn ƒšreus' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio Dumnezeiescul Alcinou ca preot
25 Zhnˆ kelainefš Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei. În cinstea lor jertfi atunci un taur
mÁra d k»antej da…nunt' ™rikudša da‹ta Lui Joe, zeul norilor cei negri,
Stãpânul lumii. Coapsele-i scrumarã,
terpÒmenoi: met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÒj, Apoi ºezând se-nveseleau cu toþii 40
DhmÒdokoj, lao‹si tetimšnoj. aÙt¦r 'OdusseÝj La marele ospãþ, iar între dânºii
poll¦ prÕj ºšlion kefal¾n tršpe pamfanÒwnta, Cânta dumnezeieºte cântãreþul
Cinstit de tot poporul, Demodocos.
30 dànai ™peigÒmenoj: d¾ g¦r menšaine nšesqai. Ulise întorcea mereu privirea
æj d' Ót' ¢n¾r dÒrpoio lila…etai, ú te panÁmar Spre luminosul soare, vrând mai iute 45
neiÕn ¢n' ›lkhton bÒe o‡nope phktÕn ¥rotron: Sã-l vad-apus, cã prea-i era sã plece.
Precum plugarul poftitor de cinã,
¢spas…wj d' ¥ra tù katšdu f£oj ºel…oio Când ziua-ntreagã-n þelinã-i trag boii
dÒrpon ™po…cesqai, bl£betai dš te goÚnat' „Ònti: Murgani vârtosul plug, cu drag se uitã
35 ìj 'OdusÁ' ¢spastÕn œdu f£oj ºel…oio. La soarele-asfinþit, cã poate merge 50
La cinã, deºi cade de picioare,
aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda,
Aºa cu drag vãzu atunci Ulise
'AlkinÒJ d m£lista pifauskÒmenoj f£to màqon: C-a scãpãtat lumina cea de soare.
„'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, ªi-ndatã la feaci rosti cuvântul
ªi îndeosebi lui Alcinou îi zise: 55
pšmpetš me spe…santej ¢p»mona, ca…rete d' aÙto….
„Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni,
40 ½dh g¦r tetšlestai ¤ moi f…loj ½qele qumÒj, Vã rog dupã-nchinarea de potire
pomp¾ kaˆ f…la dîra, t£ moi qeoˆ OÙran…wnej Trimiteþi-mã sãnãtos acasã,
ªi voi cu bine rãmâneþi. Cã iatã
Ôlbia poi»seian: ¢mÚmona d' o‡koi ¥koitin
E gata tot ce-mi fuse mie voia, 60
nost»saj eÛroimi sÝn ¢rtemšessi f…loisin. ªi darurile dragi ºi pregãtirea
Øme‹j d' aâqi mšnontej ™ãfra…noite guna‹kaj Cãlãtoriei mele. Sã dea zeii
Sã-mi fie spre noroc ºi la întorsu-mi
45 kourid…aj kaˆ tškna: qeoˆ d' ¢ret¾n Ñp£seian
La mine-acasã sã-mi gãsesc tot bunã
panto…hn, kaˆ m» ti kakÕn metad»mion e‡h.” Nevasta ºi pe-ai mei voinici ºi teferi! 65
ªi voi, pe-aici rãmaºii, s-aveþi parte
De fii ºi de soþii! Sã vã dea zeii
Tot binele, sã fie tot norodul
Ferit de rãu!” Aºa grãi, iar dânºii
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon Cu toþii se-nvoirã ºi-ndemnarã 70
pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipe. Pe oaspe sã-l petreacã-ai lor în þarã,
C-aºa de cumsecade cuvântase.
kaˆ tÒte k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: Iar Alcinou pristavului îi zise:
50 „PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon „Tu, Pontonoe, drege vin cu apã
p©sin ¢n¦ mšgaron, Ôfr' eÙx£menoi Diˆ patrˆ ªi toarnã de bãut la toþi în salã 75
Ca sã-nchinãm întâi Celui din slavã
tÕn xe‹non pšmpwmen ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” ªi-apoi pe oaspe sã-l pornim în þarã”.
ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna, Iar Pontonou amestecã vin dulce
nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹sin Cu apã ºi-mpãrþi pe rând. Mesenii,
De unde stau pe scaune,-nchinarã 80
55 œspeisan mak£ressi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, La zeii fericiþi care-au locaºul
aÙtÒqen ™x ˜dršwn. ¢n¦ d' †stato d‹oj 'OdusseÚj, În cerul larg. Sculându-se, Ulise
'Ar»tV d' ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon Întinse-Aretei cupa-ngemãnatã
ªi-aºa-i urã cu graiuri zburãtoare:
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „Urez, crãiasã, veºnic sã te bucuri 85
„ca‹rš moi, ð bas…leia, diamperšj, e„j Ó ke gÁraj Pân-or veni, cum vin la toatã lumea,
60 œlqV kaˆ q£natoj, t£ t' ™p' ¢nqrèpoisi pšlontai. Necazul bãtrâneþelor ºi moartea.
Eu, despre mine, plec, iar tu petrece
aÙt¦r ™gë nšomai: sÝ d tšrpeo tùd' ™nˆ o‡kJ
În casa asta ºi te-nveseleºte
pais… te kaˆ lao‹si kaˆ 'AlkinÒJ basilÁ.” Cu fiii tãi, cu craiul, cu norodul!” 90
ìj e„pën Øpr oÙdÕn ™b»seto d‹oj 'OdusseÚj. Aºa grãind, Ulise sare pragul
ªi pleacã. Iar cu el trimite craiul
tù d' ¤ma k»ruka proei mšnoj 'AlkinÒoio
Pe crainic sã-l petreacã pân’ la mare,
65 ¹ge‹sqai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. La vasul lui. Din partea ei Areta
'Ar»th d' ¥ra oƒ dmJ¦j ¤m' œpempe guna‹kaj, Porneºte dupã el mai multe roabe, 95
Din care una-i carã subveºmântul
t¾n mn f©roj œcousan ™ãplunj ºd citîna,
ªi mantia spãlatã, alta-i duce
t¾n d' ˜tšrhn chlÕn pukin¾n ¤m' Ôpasse kom…zein: În spate lada, alta vin ºi pâne.
¹ d' ¥llh s‹tÒn t' œferen kaˆ onon ™ruqrÒn. Când ei la vasul plutitor sosirã,
Aceste toate le primirã-ndatã 100
70 aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan,
ªi ca merinde-n vas le-adãpostirã
aya t£ g' ™n nh glafurÍ pompÁej ¢gauoˆ Aleºii-nsoþitori ai lui Ulise
dex£menoi katšqento, pÒsin kaˆ brîsin ¤pasan: ªi-i aºternurã lui pe podul cârmei
Un aºternut, ca el un somn sã doarmã.
k¦d d' ¥r' 'OdussÁ stÒresan ·ÁgÒj te l…non te
Tãcut intrã ºi se culcã viteazul, 105
nhÕj ™p' „kriÒfin glafurÁj, †na n»greton eÛdoi,
75 prumnÁj: ¨n d kaˆ aÙtÕj ™b»seto kaˆ katšlekto Iar ei pe rând ºezurã câte unul
sigÍ: toˆ d kaq‹zon ™pˆ klh‹sin ›kastoi Frumos pe bãnci, dezotgonirã vasul
De piatra bortelitã; apoi cu vâsla
kÒsmJ, pe‹sma d' œlusan ¢pÕ trhto‹o l…qoio. Tot pleoscãiau plecându-se pe laviþi.
eâq' o‰ ¢naklinqšntej ¢nerr…ptoun ¤la phdù, Iar lui Ulise-i vine atunci pe pleoape 110
kaˆ tù n»dumoj Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte, Un somn aºa de lin, aºa de dulce
ªi-adânc, aproape-asemenea cu moartea.
80 n»gretoj ¼distoj, qan£tJ ¥gcista ™oikèj. Cum caii, câte patru de teleagã,
¹ d', éj t' ™n ped…J tetr£oroi ¥rsenej †ppoi, La joc pe câmp deodatã toþi iau fuga
p£ntej ¤m' Ðrmhqšntej ØpÕ plhgÍsin ƒm£sqlhj Pocniþi de bici, de saltã-n vânt ºi repezi 115
Bat drumul lor, aºa din coadã vasul
ØyÒs' ¢eirÒmenoi ·…mfa pr»ssousi kšleuqon, Se tot sãlta, ºi-ntunecat talazul
ìj ¥ra tÁj prÚmnh mn ¢e…reto, kàma d' Ôpisqen Vârtos rãsunãtor vuia din urmã.
85 porfÚreon mšga qàe poluflo…sboio qal£sshj. ªi vasul se-ncurca cu totul þapãn
ªi sigur. Nu l-ar fi ajuns nici ºoimul, 120
¹ d m£l' ¢sfalšwj qšen œmpedon: oÙdš ken ‡rhx Cea mai uºoarã pasãre din lume,
k…rkoj Ðmart»seien, ™lafrÒtatoj petehnîn: Aºa de iute despica noianul
ìj ¹ ·…mfa qšousa qal£sshj kÚmat' œtamnen, În repezeala lui, ducând cu sine
Pe-acel bãrbat ca zeii de cuminte,
¥ndra fšrousa qeo‹s' ™nal…gkia m»de' œconta,
Ce-aºa de mult în viaþã pãtimise 125
90 Öj prˆn mn m£la poll¦ p£q' ¥lgea Ön kat¦ qumÒn, În harþã cu bãrbaþii la rãzboaie
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn: ªi-n zbucium greu cu valurile mãrii.
Dar el în tihn-acum dormea; uitase
d¾ tÒte g' ¢tršmaj eáde, lelasmšnoj Óss' ™pepÒnqei.
În somnul lui de tot ce el rãbdase.
eât' ¢st¾r Øperšsce fa£ntatoj, Ój te m£lista Când se ivi luceafãrul deasupra, 130
œrcetai ¢ggšllwn f£oj 'Hoàj ºrigene…hj, Îndãtinatul sol al dimineþii,

S-apropie de insulã ºi vasul
95 tÁmoj d¾ n»sJ prosep…lnato pontopÒroj nhàj.
Pe mare plutitor. E pe pãmântul
FÒrkunoj dš t…j ™sti lim»n, ¡l…oio gšrontoj, Itacei un liman ce-i zice schela
™n d»mJ 'Iq£khj: dÚo d problÁtej ™n aÙtù Lui Forchis, zeul cel strãvechi al mãrii; 135
Acolo-s douã naintate maluri
¢ktaˆ ¢porrîgej, limšnoj pÒti pepthu‹ai,
Râpoase,-ncovoiate peste schelã,
a† t' ¢nšmwn skepÒwsi dusa»wn mšga kàma De-o apãrã de valuri mari de-afarã,
100 œktoqen: œntosqen dš t' ¥neu desmo‹o mšnousi De vânturi care suflã dimpotrivã.
Nãuntru-i stau neprinse de otgoane 140
nÁej ™ässelmoi, Ót' ¨n Órmou mštron †kwntai.
Corãbiile poposind la locul
Opririi lor. Se nalþã-n fundul schelei
aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h, Cu frunzã deasã un mãslin ºi-alãturi
¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj, I-o peºterã umbroasã, desfãtatã,
Zeiþelor naiade închinatã. 145
ƒrÕn Numf£wn, a‰ Nh£dej kalšontai. Într-însa erau vase ºi ulcioare
105 ™n d krhtÁršj te kaˆ ¢mfiforÁej œasi De piatrã, unde roiuri de albine
l£noi: œnqa d' œpeita tiqaibèssousi mšlissai. Îºi lasã-n faguri mierea pentru zâne.
Mai sunt în ea vãtale mari de piatrã
™n d' ƒstoˆ l…qeoi perim»keej, œnqa te NÚmfai La care-aceste zâne þes cu mâna 150
f£re' Øfa…nousin ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai: Veºminte porfirii, minune mare.
™n d' Ûdat' ¢en£onta. dÚw dš tš oƒ qÚrai e„s…n, Acolo sunt ºi ape curgãtoare,
Iar peºtera-i cu douã porþi; pe una,
110 aƒ mn prÕj boršao kataibataˆ ¢nqrèpoisin, Cea despre Crivãþ, se coboarã oameni;
aƒ d' aâ prÕj nÒtou e„sˆ qeèterai: oÙdš ti ke…nV Cealaltã-i despre miazãzi, sfinþitã; 155
¥ndrej ™sšrcontai, ¢ll' ¢qan£twn ÐdÒj ™stin. Pe ea nu umblã oamenii, ci zeii.

De-a dreptu-n schela asta cunoscutã
œnq' o† g' e„sšlasan, prˆn e„dÒtej. ¹ mn œpeita Corabia ºi-o-împinserã feacii.
ºpe…rJ ™pškelsen Óson t' ™pˆ ¼misu p£shj, Ea, repezitã, pe uscat ajunse
115 spercomšnh: to‹on g¦r ™pe…geto cšrs' ™ret£wn. Cu talpa jumãtate, aºa de vrednici 160
Erau plutaºii care-o repezirã.
oƒ d' ™k nhÕj b£ntej ™ãzÚgou ½peirÒnde
Ieºind din ea pe urmã lopãtarii,
prîton 'OdussÁa glafurÁj ™k nhÕj ¥eiran Întâi din pod luarã pe Ulise
aÙtù sÚn te l…nJ kaˆ ·»ge sigalÒenti, Cu aºternut cu tot ºi-l aºezarã
Pe prund, aºa cum somnul îl pãlise; 165
k¦d d' ¥r' ™pˆ yam£qJ œqesan dedmhmšnon ÛpnJ,
Apoi din vas îi scoaserã ºi-avutul,
120 ™k d kt»mat' ¥eiran, ¤ oƒ Fa…hkej ¢gauoˆ Cu care din îndemnul inimoasei
êpasan o‡kad' „Ònti di¦ meg£qumon 'Aq»nhn. Minerva,-l dãruiserã slãviþii
Fruntaºi feaci, când el plecã în þarã.
kaˆ t¦ mn oân par¦ puqmšn' ™la…hj ¡qrÒa qÁkan
ªi-avutul lui grãmadã-l înºirarã 170
™ktÕj Ðdoà, m» pè tij Ðdit£wn ¢nqrèpwn, La rãdãcina pomului, departe
prˆn 'OdusÁ' ™gršsqai, ™pelqën dhl»saito: De drum, ca nu cumva trecând pe-acolo
Vreun drumeþ sã-i fure din avere
125 aÙtoˆ d' aâ okÒnde p£lin k…on. oÙd' ™nos…cqwn
Nainte de trezirea lui Ulise.
l»qet' ¢peil£wn, t¦j ¢ntiqšJ 'OdusÁ Pe urmã ei spre þara lor plecarã. 175
prîton ™phpe…lhse, DiÕj d' ™xe…reto boul»n: Dar nu-ºi uitã Neptun ameninþarea,
Cu care-nfricoºase pe Ulise
„Zeà p£ter, oÙkšt' ™gè ge met' ¢qan£toisi qeo‹si
Întâia datã, ºi-ntrebã pe Joe:
„Nãlþate Joe, printre zei eu fi-voi
tim»eij œsomai, Óte me brotoˆ oÜ ti t…ousi, De tot dispreþuit, de nu þin seamã 180
130 Fa…hkej, to… pšr te ™mÁj œx e„si genšqlhj. De mine niºte muritori, feacii,
Mãcar cã sunt din neamul meu. Crezusem
kaˆ g¦r nàn 'OdusÁ' ™f£mhn kak¦ poll¦ paqÒnta Acum cã numai dupã multe patimi
o‡kad' ™leÚsesqai: –nÒston dš oƒ oÜ pot' ¢phÚrwn La casa lui se va-nturna Ulise.
p£gcu, ™peˆ sÝ prîton Øpšsceo kaˆ katšneusaj: – Eu nu vrui doar sã-i fac nentoarsã calea, 185
Cãci tu-i dãduseºi semne dimpotrivã.
oƒ d' eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej Ci-n iutea lor corabie pe mare
135 k£tqesan e„n 'Iq£kV, œdosan dš oƒ ¢gla¦ dîra, Îl duserã-adormit pe el feacii
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n, ªi-l scoaserã-n Itaca, ba-i dãdurã
Puzderie de daruri, ºi aramã 190
pÒll', Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj, ªi aur ºi veºminte, aºa de multe
e‡ per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan.” Cum n-ar fi dobândit el niciodatã,
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: Chiar dacã neatins venea pe mare
Cu partea lui de pradã de la Troia.”
140 „í pÒpoi, ™nnos…gai' eÙrusqenšj, oŒon œeipej. Rãspunse Joe-adunãtor de nouri: 195
oÜ t… s' ¢tim£zousi qeo…: calepÕn dš ken e‡h „Vai, ce spui, preaputernice al lumii
presbÚtaton kaˆ ¥riston ¢tim…Vsin „£llein. Zguduitor? Cã nu te-nfruntã zeii;
Ei anevoie-ar cuteza sã-nfrunte
¢ndrîn d' e‡ pšr t…j se b…V kaˆ k£rte e‡kwn
Nesocotind pe cine-i mai de cinste
oÜ ti t…ei, soˆ d' ™stˆ kaˆ ™xop…sw t…sij a„e…. ªi mai presus de ei. Iar de te-nfruntã 200
145 ›rxon Ópwj ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù.” Un om care se bizuie-n putere,
Tu poþi sã te rãzbuni pe el în urmã;
tÕn d' ºme…bet' œpeita Poseid£wn ™nos…cqwn:
Deci fã cum vrei, cum inima ta cere.”
„ay£ k' ™gën ›rxaimi, kelainefšj, æj ¢goreÚeij: Îi zise-atunci Neptun, zguduitorul
¢ll¦ sÕn a„eˆ qumÕn Ñp…zomai ºd' ¢lee…nw. Pãmântului: „Aº face eu îndatã 205
Cum spui, stãpâne-al norilor, dar veºnic
nàn aâ Fai»kwn ™qšlw perikallša nÁa
Mã tem ºi mã feresc de-a ta mânie.
150 ™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidš pÒntJ Ci azi eu vreau pe marea cea murgie
·a‹sai, †n' ½dh scîntai, ¢poll»xwsi d pompÁj Sã spulber al feacilor vas mândru
La-ntorsul de la drum, ca ei de-acuma 210
¢nqrèpwn, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.”
Cu totul sã se lase, sã-nceteze
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: De-a mai trimite oameni, ºi-o s-acopãr
„ð pšpon, ìj mn ™mù qumù doke‹ enai ¥rista: Cetatea lor pe sub un munte mare.”
Rãspunse Joe-adunãtor de nouri:
155 ÐppÒte ken d¾ p£ntej ™launomšnhn prodwntai
„Iubitul meu, aºa îmi pare mie 215
C-ar fi mai bine: când de la cetate
laoˆ ¢pÕ ptÒlioj, qe‹nai l…qon ™ggÚqi ga…hj Privi-vor toþi feacii cum pluteºte
nh qoÍ ‡kelon, †na qaum£zwsin ¤pantej Corabia, tu s-o prefaci în stanã
Pe lângã mal, dar tot un fel sã fie,
¥nqrwpoi, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.” Ca lumea toatã-n faþã-i sã se mire. 220
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse Poseid£wn ™nos…cqwn, ªi-apoi oraºul sã le-ngropi sub munte.”
160 bÁ ·' ‡men ™j Scer…hn, Óqi Fa…hkej geg£asin. Când vorba-i auzi zguduitorul
Pãmântului, Neptun, plecã degrabã
œnq' œmen': ¹ d m£la scedÕn ½luqe pontopÒroj nhàj La Scheria, pe unde stau feacii,
·…mfa diwkomšnh. tÁj d scedÕn Ãlq' ™nos…cqwn, ªi-acolo aºteptã pânã ce-ajunse 225
Ój min l©an œqhke kaˆ ™rr…zwsen œnerqe De tot aproape, repede mânatã
Corabia, s-apropie de dânsa,
ceirˆ kataprhne‹ ™l£saj: Ð d nÒsfi beb»kei. Îi dete-un pumn ºi-o prefãcu în piatrã
165 oƒ d prÕj ¢ll»louj œpea pterÒent' ¢gÒreuon ªi-o-nþepeni pe loc ºi dup-aceea
Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej. Plecã departe. Ziserã-ntre dânºii 230
Plutaºii cei slãviþi de buni, feacii,
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: Privind unul la altul mai de-aproape:
„ê moi, t…j d¾ nÁa qo¾n ™pšdhs' ™nˆ pÒntJ „Vai, cine a-nþepenit pe mare vasul
o‡kad' ™launomšnhn; kaˆ d¾ proÙfa…neto p©sa.” Când el se-napoia ºi s-arãtase
Pe apã-ntreg?” Aºa zicea tot insul, 235
170 ìj ¥ra tij e‡peske: t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto.
Cãci nu ºtia de unde vine asta.
to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipen: Dar Alcinou îi desluºi: „O, Doamne,
„í pÒpoi, Ã m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei De bunã seamã se-mplineºte spusa
ªi prorocirea cea de mult a tatei.
patrÕj ™moà, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai
Cã-i supãrat pe noi Neptun, cãci teferi 240
¹m‹n, oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn. Îi ducem noi pe toþi la ei acasã.
175 fÁ pote Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa De-aceea ºi spunea cã el odatã
Pe-nnegurata mare ne va sparge
™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidš pÒntJ
Mândreþe de corabie la-ntorsul
·aisšmenai, mšga d' Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein. Din calea ei ºi-o sã ne-ngroape oraºul 245
ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai. Sub prãbuºirea unui munte mare.
Aºa spunea bãtrânul ºi-acum iatã
¢ll' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej:
Cum toate se-mplinesc. Dar hai cu toþii
180 pompÁj mn paÚesqe brotîn, Óte kšn tij †khtai Sã facem cum voi spune eu. Cu dusul
¹mšteron protˆ ¥stu: Poseid£wni d taÚrouj Strãinilor sã încetaþi cu totul, 250
De s-ar mai pripãºi cumva în þarã.
ªi sã jertfim vreo doisprezece tauri
Pe-alese lui Neptun, ca sã se-ndure
dèdeka kekrimšnouj ƒereÚsomen, a‡ k' ™le»sV De noi, de toþi, sã nu ne-ngroape oraºul,

mhd' ¼min per…mhkej Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyV.” Sub prãbuºirea muntelui cel mare.” 255
Aºa le zise. Dânºii se temurã
ìj œfaq', oƒ d' œddeisan, ˜toim£ssanto d taÚrouj. ªi pregãtirã jertfele de tauri.
185 ìj oƒ mšn ·' eÜconto Poseid£wni ¥nakti ªi lui Neptun stãpânitorul mãrii
d»mou Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii
Feacilor rugarea-ºi înãlþarã, 260
˜staÒtej perˆ bwmÒn. Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÝj Împresurând altarul. Într-aceea
eÛdwn ™n ga…V patrwV, oÙdš min œgnw, Se deºteptã unde dormea Ulise
½dh d¾n ¢peèn: perˆ g¦r qeÕj ºšra ceàe În þara lui, dar n-o putu cunoaºte,
Cã prea de mult lipsise el din þarã
190 Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, Ôfra min aÙtÕn ªi negurã lãþise-n juru-i fiica 265
¥gnwston teÚxeien ›kast£ te muq»saito, Lui Jupiter, Minerva, ca sã-l facã
m» min prˆn ¥locoj gno…h ¢sto… te f…loi te, Necunoscut ºi-n toate sã-l înveþe,
Ca nu cumva sã-l afle cetãþenii,
prˆn p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai. Nevasta ºi iubiþii lui nainte
toÜnek' ¥r' ¢lloeidša fainšsketo p£nta ¥nakti, Ca peþitorii sã plãteascã toatã 270
195 ¢trapito… te dihnekšej limšnej te p£normoi Obrãznicia lor. De-aceea darã

ªi craiului în faþã-i se pãrurã
pštrai t' ºl…batoi kaˆ dšndrea thleq£onta.
Strãine toate, drumuri lungi, limanuri
stÁ d' ¥r' ¢naxaj ka… ·' e‡side patr…da ga‹an, Adãpostoase, þãrmuri rãsãrite
õmwxšn t' ¥r' œpeita kaˆ ì pepl»geto mhrë ªi arbori înfrunziþi. Atunci viteazul 275
Sculându-se, privi în juru-i þara,
cersˆ kataprhnšss', ÑlofurÒmenoj d' œpoj hÜda:
Gemu apoi ºi se bãtu în coapse
200 „ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw; Cu palmele ºi tânguios îºi zise:
½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, „Ah, unde sunt? Ce þarã iar, ce oameni
Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici? 280
Ãe filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j;
Ori temãtori de zei ºi bune gazde?
pÍ d¾ cr»mata poll¦ fšrw t£de; pÍ d kaˆ aÙtÕj ªi unde-mi duc averea asta multã,
pl£gxomai; a‡q' Ôfelon me‹nai par¦ Fai»kessin ªi unde sã mã vântur eu? Mai bine
Ea rãmânea la cei care mi-au dat-o
205 aÙtoà: ™gë dš ken ¥llon Øpermenšwn basil»wn
ªi eu soseam la altul dintre domnii 285
™xikÒmhn, Ój kšn m' ™f…lei kaˆ œpempe nšesqai. Puternici, care mã primea pe mine
nàn d' oÜt' ¥r pV qšsqai ™p…stamai, oÙd mn aÙtoà ªi înapoi mã trimitea în þarã!
Acum eu nu ºtiu unde-oi strânge-averea.
kalle…yw, m» pèj moi ›lwr ¥lloisi gšnhtai.
Dar nici pe loc s-o las, cã mi-este teamã
C-ajunge-n mâna altora. Vai mie, 290
í pÒpoi, oÙk ¥ra p£nta no»monej oÙd d…kaioi Cã n-au fost oameni buni ºi cumsecade
210 Ãsan Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii
Feacilor, de m-au adus pe mine
o† m' e„j ¥llhn ga‹an ¢p»gagon: Ã tš m' œfanto Altundeva. Ziceau doar cã m-or duce
¥xein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, oÙd' ™tšlessan. Pân’ la Itaca limpede ivitã, 295
ZeÚj sfeaj te…saito ƒket»sioj, Ój te kaˆ ¥llouj Dar n-o fãcurã. Pedepseascã-i Joe,
Ocrotitorul celor care-l roagã
¢nqrèpouj ™for´ kaˆ te…nutai, Ój tij ¡m£rtV. De adãpost ºi poartã grija lumii
215 ¢ll' ¥ge d¾ t¦ cr»mat' ¢riqm»sw kaˆ ‡dwmai, ªi pedepseºte-orice pãcat. Ci haide,
m» t… moi o‡cwntai ko…lhj ™pˆ nhÕj ¥gontej.” Odoarele sã-mi vãd ºi sã le numãr, 300
Ca nu cumva, când ei napoi plecarã,
ìj e„pën tr…podaj perikallšaj ºd lšbhtaj Sã-mi fi luat în vas ceva din ele.”
ºr…qmei kaˆ crusÕn Øfant£ te e†mata kal£. Aºa grãind, el numãrã mândreþe
tîn mn ¥r' oÜ ti pÒqei: Ð d' ÑdÚreto patr…da ga‹an De scule, de cãldãri ºi de tripeduri
ªi aurul ºi mândrele veºminte, 305
220 ˜rpÚzwn par¦ q‹na poluflo…sboio qal£sshj, Dar nu lipsea nimic. Plângea pe urmã
pÒll' ÑlofurÒmenoj. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh, ªi tot se tânguia de dorul þãrii
¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a nšJ, ™pibètori m»lwn, ªi jalnic se târa pe malul mãrii
Cu clocot mult. Dar îi veni aproape
panap£lJ, oŒo… te ¢n£ktwn pa‹dej œasi,
Minerva, luând chipul unui june 310
d…ptucon ¢mf' êmoisin œcous' eÙergša lèphn: Pãstor de oi, un om de tot subþire
225 possˆ d' ØpÕ liparo‹si pšdil' œce, cersˆ d' ¥konta. Ca un fecior de crai. Purta pe umãr
O preafrumoasã mantie-ndoitã
t¾n d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ ™nant…oj Ãlqe
ªi-avea sandale-n dalbele-i picioare
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: ªi-o caþã-n mânã. O vãzu Ulise 315
„ð f…l', ™pe… se prîta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ, ªi bucuros s-apropie de dânsa
ªi-aºa cu vorbe-naripate-i zise:
ca‹rš te kaˆ m» mo… ti kakù nÒJ ¢ntibol»saij,
„Prietene, fiindcã eºti întâiul
230 ¢ll¦ s£w mn taàta, s£w d' ™mš: soˆ g¦r ™gè ge Pe care-l întâlnesc în astã parte,
eÜcomai éj te qeù ka… seu f…la goÚnaq' ƒk£nw. Fii cu noroc ºi nu-mi ieºi în cale 320
Ca un duºman, ci mântuie-mi averea,
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî:
Mã scapã ºi pe mine. Mã rog þie
t…j gÁ, t…j dÁmoj, t…nej ¢nšrej ™ggeg£asin; Ca la un zeu ºi-þi cad ºi la picioare.
½ poÚ tij n»swn eÙde…eloj, Ãš tij ¢kt¾ Grãieºte-mi drept ºi-nvaþã-mã tu bine:
Ce neam de oameni, ce bãrbaþi, ce þarã 325
Vor fi pe-aici? E un ostrov acesta
Pe apã limpezit ori malul unui
235 ke‹q' ¡lˆ keklimšnh ™ribèlakoj ºpe…roio;” Uscat mãnos ce stã plecat spre mare?”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri:
„Strãine, eºti copil sau vii tu oare 330
„n»piÒj e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj, De prea departe, de mã-ntrebi pe mine
e„ d¾ t»nde te ga‹an ¢ne…reai. oÙdš ti l…hn De-acest pãmânt? El nu e doar cu totul
oÛtw nènumÒj ™stin: ‡sasi dš min m£la pollo…, Lipsit de faimã, cã-l cunoaºte-o lume
Din rãsãrit ºi din apus de soare.
240 ºmn Ósoi na…ousi prÕj ºî t' ºšliÒn te, E aspru ºi de neumblat cu caii 335
ºd' Óssoi metÒpisqe potˆ zÒfon ºerÒenta. ªi nu-i deloc sãrac, mãcar cã nu e
Ã toi mn trhce‹a kaˆ oÙc ƒpp»latÒj ™stin Aºa de-ntins. El din belºug rodeºte
ªi grâu ºi vin. E umed totdeauna
oÙd l…hn lupr», ¢t¦r oÙd' eÙre‹a tštuktai. De ploi, de rouã spornicã-n rodire.
™n mn g£r oƒ s‹toj ¢qšsfatoj, ™n dš te onoj ªi-i bun de pãºunat de boi ºi capre 340
245 g…netai: a„eˆ d' Ômbroj œcei teqalu‹£ t' ™šrsh. ªi are-n codri arbori de tot felul
ªi nesecate-adãpãtori. De-aceea
a„g…botoj d' ¢gaq¾ kaˆ boÚbotoj: œsti mn Ûlh ªi numele-i Itaca, o, strãine,
panto…h, ™n d' ¢rdmoˆ ™phetanoˆ paršasi. Ajunse pân’ la Troia ce se zice
tî toi, xe‹n', 'Iq£khj ge kaˆ ™j Tro…hn Ônom' †kei, Cã-i þarã depãrtatã de Ahaia.” 345
Aºa-i vorbi. Se-nveseli Ulise
t»n per thloà fasˆn 'Acaidoj œmmenai a‡hj.”
De drag cã-ºi vede þara, dupã spusa
250 ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj Copilei viforaticului Joe,
ca…rwn Î ga…V patrwV, éj oƒ œeipe Minerva Palas. Vorbe-naripate
Rosti atunci, dar nu ºi-adevãrate, 350
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio:
Ci iarã s-apucã de scorniturã,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: – Cãci mintea-i se rotea iscoditoare:
oÙd' Ó g' ¢lhqša epe, p£lin d' Ó ge l£zeto màqon, „Mai auzisem eu despre Itaca
Din largile þinuturi ale Cretei,
255 a„n ™nˆ st»qessi nÒon polukerdša nwmîn: –
Departe peste mare. Dar acuma 355
„punqanÒmhn 'Iq£khj ge kaˆ ™n Kr»tV eÙre…V, Venii ºi eu cu lucrurile-acestea.
thloà Øpr pÒntou: nàn d' e„l»louqa kaˆ aÙtÕj Lãsai o parte, tot aºa de multe,
La fiii mei ºi o pornii de-acolo,
cr»masi sÝn to…sdessi: lipën d' œti paisˆ tosaàta
Cãci omorâi pe-a lui Idomeneus
feÚgw, ™peˆ f…lon uŒa katšktanon 'IdomenÁoj, Fecior, pe Orsiloh, voinicul care 360
260 'Ors…locon pÒdaj çkÚn, Öj ™n Kr»tV eÙre…V Din fugã dovedea la drum pe-oricine,
Cãci el voia sã-mi ieie toatã prada
¢nšraj ¢lfhst¦j n…ka tacšessi pÒdessin,
Din Troia, pentru care suferisem
oÛnek£ me steršsai tÁj lhdoj ½qele p£shj
Trw£doj, tÁj e†nek' ™gë p£qon ¥lgea qumù, Aºa de mult trudindu-mã-n rãzboaie
¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn, ªi-n harþã cu amarnicele valuri, 365
Cã neslujind pe câmpul de la Troia
265 oÛnek' ¥r' oÙc ú patrˆ carizÒmenoj qer£peuon Sub tatãl sãu, eu nu-i fãcusem voia,
d»mJ œni Trèwn, ¢ll' ¥llwn Ãrcon ˜ta…rwn. Ci pe ostaºii mei mânam la luptã.
tÕn mn ™gë katiÒnta b£lon calk»re dourˆ Când el se cobora de pe la þarã
Cu un tovarãº, lângã drum pândindu-l, 370
¢grÒqen, ™ggÝj Ðdo‹o lochs£menoj sÝn ˜ta…rJ: Îl nimerii c-o lance ferecatã.
nÝx d m£la dnofer¾ k£tec' oÙranÒn, oÙdš tij ¼meaj Pe cer era o noapte-ntunecoasã
270 ¢nqrèpwn ™nÒhse, l£qon dš ˜ qumÕn ¢poÚraj. ªi nici un om nu se vãzu; în tainã
Eu zilele-i curmai. ªi cum pe dânsul
aÙt¦r ™peˆ d¾ tÒn ge katšktanon Ñxš calkù, Îl ucisei cu ascuþiº de-aramã, 375
aÙt…k' ™gën ™pˆ nÁa kiën Fo…nikaj ¢gauoÝj Mersei îndatã la un vas, la mândrii
™llis£mhn ka… sfin menoeikša lhda dîka: Fenicieni ºi mã rugai, din prada
Plãcutã le dãdui cu stãruinþa
toÚj m' ™kšleusa PÚlonde katastÁsai kaˆ ™fšssai Ca dânºii sã mã scoatã ori la Pilos,
275 À e„j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio…. Ori la Elida, sfânta þarã unde 380
¢ll' Ã to… sfeaj ke‹qen ¢pèsato Šj ¢nšmoio Domnesc epeii. Dar un vânt puternic
Pe ei din Creta i-azvârli departe,
pÒll' ¢ekazomšnouj, oÙd' ½qelon ™xapatÁsai.
În ciuda lor, cãci n-au vrut sã mã-nºele,
ke‹qen d plagcqšntej ƒk£nomen ™nq£de nuktÒj. De-acolo rãtãcind, sosirãm noaptea
spoudÍ d' ™j limšna proeršssamen, oÙdš tij ¼min Pe-aici unde abia-n liman intrarãm, 385
De nici la cinã nu mai cugetarãm,
280 dÒrpou mnÁstij œhn m£la per catšousin ˜lšsqai,
Deºi de hranã-aveam nevoie mare,
¢ll' aÜtwj ¢pob£ntej ™ke…meqa nhÕj ¤pantej. ªi-aºa ieºind din vas, noi ne culcarãm.
œnq' ™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta, Pe mine, obosit fiind, mã prinse
Un dulce somn, iar lucrurile mele 390
oƒ d cr»mat' ™m¦ glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej
Luându-le din vas, ei le-aºezarã
k£tqesan, œnqa per aÙtÕj ™pˆ yam£qoisin ™ke…mhn. Pe mal, unde pe prund eu mã culcasem.
285 oƒ d' ™j Sidon…hn eâ naiomšnhn ¢nab£ntej Apoi intrarã-n vas ºi o pornirã
Spre bine-locuitul Sidon, iar eu bietul
õcont': aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor.”
Fui oropsit cu inima-ntristatã.” 395
ìj f£to, me…dhsen d qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, Aºa vorbi Ulise, dar Minerva
ceir… tš min katšrexe: dšmaj d' ½kto gunaikˆ Zâmbi la el ºi-l netezi cu mâna
ªi prefãcutã-apoi într-o femeie
kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V:
Frumoasã, trupeºã, cunoscãtoare
De lucru mãestrit, îi zise astfel: 400
290 ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „Dibaci ar fi în renghiuri ºi-n tertipuri
„kerdalšoj k' e‡h kaˆ ™p…klopoj, Ój se paršlqoi Oricine te-ar întrece-n ºiretenii;
De hac nu poate chiar un zeu sã-þi vie.
™n p£ntessi dÒloisi, kaˆ e„ qeÕj ¢nti£seie. Abraºule, nesãþiosule
scštlie, poikilomÁta, dÒlwn ¥at', oÙk ¥r' œmellej, De viclenii, nici chiar la tine-n þarã 405
oÙd' ™n sÍ per ™ën ga…V, l»xein ¢pat£wn Tu nu te laºi de-nºelãciuni, de snoave

ªi scornituri aºa de scumpe þie
295 mÚqwn te klop…wn, o† toi pedÒqen f…loi e„s…n. De mic copil? Sã nu vorbim de astea,
¢ll' ¥ge mhkšti taàta legèmeqa, e„dÒtej ¥mfw Cã ne pricepem noi la mãestrie,
kšrde', ™peˆ sÝ mšn ™ssi brotîn Ôc' ¥ristoj ¡p£ntwn Cãci tu eºti între oameni fãrã seamãn 410
De bun la sfat, la ticluit de vorbe,
boulÍ kaˆ mÚqoisin, ™gë d' ™n p©si qeo‹si Eu între zei pe lume sunt vestitã
m»ti te klšomai kaˆ kšrdesin: oÙd sÚ g' œgnwj De ºtiutoare ºi de iscusitã.
300 Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÒj, ¼ tš toi a„eˆ Tu însã n-ai ºtiut cã eu sunt Palas
Minerva ce-am pe Jupiter de tatã 415
™n p£ntessi pÒnoisi par…stamai ºd ful£ssw, ªi care-n toate treburile tale
kaˆ dš se Fai»kessi f…lon p£ntessin œqhka. Te sprijin totdeauna ºi te apãr
nàn aâ deàr' ƒkÒmhn, †na toi sÝn mÁtin Øf»nw ªi te fãcui iubit de toþi feacii.
Acum venii sã mã-nþeleg cu tine
cr»mat£ te krÚyw, Ósa toi Fa…hkej ¢gauoˆ
ªi sã-þi ascund averea ce þi-au dat-o 420
305 êpasan o‡kad' „Ònti ™mÍ boulÍ te nÒJ te, Cu voia ºi cu sfatul meu, mãriþii
e‡pw q' Óssa toi asa dÒmois' œni poihto‹si Fruntaºi feaci la-ntorsul tãu acasã;
Sã-þi spun ºi câte patimi ai sã suferi
k»de' ¢nascšsqai: sÝ d tetl£menai kaˆ ¢n£gkV,
La curtea ta. Tu du-te de nevoie,
mhdš tJ ™kf£sqai m»t' ¢ndrîn m»te gunaikîn, Dar nici unui bãrbat sã nu destãinui 425
p£ntwn, oÛnek' ¥r' Ãlqej ¢lèmenoj, ¢ll¦ siwpÍ ªi nici unei femei a ta venire,
C-ai rãtãcit pe drum, ci pe tãcute
310 p£scein ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.”
Tu suferã mulþimea de pãþanii
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: ªi rãutatea oamenilor rabdã.”
„¢rgalšon se, qe£, gnînai brotù ¢nti£santi Ulise iscusitul îi rãspunse: 430
„Pe tine, zâno,-i greu sã te cunoascã
kaˆ m£l' ™pistamšnJ: s g¦r aÙt¾n pantˆ ™skeij.
La întâlnit un muritor, sã fie
toàto d' ™gën eâ od', Óti moi p£roj ºp…h Ãsqa, Oricât de priceput, cãci tu la faþã
315 eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn: Te schimbi în fel ºi chip. ªtiu însã una,
Cã tu erai cu mine-aºa de bunã 435
aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n,
Cât am luptat la Troia noi aheii.
Dar când cetatea lui Priam luarãm
bÁmen d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj, ªi înapoi plecarãm în corãbii
oÜ s' œt' œpeita ‡don, koÚrh DiÒj, oÙd' ™nÒhsa ªi-un zeu ne-mprãºtie pe noi aheii,
Pe tine, o, fiic-a zeului cel mare, 440
nhÕj ™mÁj ™pib©san, Ópwj t… moi ¥lgoj ¢l£lkoij. Eu nu te mai vãzui ºi nici în vasu-mi
320 ¢ll' a„eˆ fresˆn Îsin œcwn dedagmšnon Ãtor Nu te zãrii venind ca sã mã aperi
ºlèmhn, eŒÒj me qeoˆ kakÒthtoj œlusan: De vrun necaz. ªi-am pribegit cu pieptul
Mereu cuprins de jale pân’ ce zeii
pr…n g' Óte Fai»kwn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ M-au izbãvit de rãu, pânã ce-n þara 445
q£rsun£j t' ™pšessi kaˆ ™j pÒlin ½gagej aÙt». Feacilor m-ai întãrit cu graiul
nàn dš se prÕj patrÕj goun£zomai: –oÙ g¦r Ñw ªi m-ai adus tu singurã-n cetate.
Acum mã rog de tatãl tãu, de tine –
325 ¼kein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, ¢ll£ tin' ¥llhn Cãci eu mã tem cã nu sunt în Itaca,
ga‹an ¢nastršfomai: s d kertomšousan Ñw Ci pe olat strãin ºi cã din gurã 450
taàt' ¢goreušmenai, †n' ™m¦j fršnaj ºperopeÚVj: – Mã ispiteºti ca sã mã-nºeli pe mine –

Sã-mi spui tu drept dac-am sosit în þarã.”
e„pš moi e„ ™teÒn ge f…lhn ™j patr…d' ƒk£nw.” Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Tot chibzuit, acelaºi eºti, Ulise.
330 „a„e… toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma: Deci nu pot sã te las, sãrac de tine, 455
Om bun de gurã, priceput, cuminte.
tî se kaˆ oÙ dÚnamai prolipe‹n dÚsthnon ™Ònta,
Oricare altul, dupã pribegie
oÛnek' ™pht»j ™ssi kaˆ ¢gc…nooj kaˆ ™cšfrwn. Venind în þarã, ar fi cãtat sã-ºi vadã
¢spas…wj g£r k' ¥lloj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën La casa lui copiii ºi nevasta,
Dar tu nimic nu vrei sã ºtii de asta, 460
†et' ™nˆ meg£rois' „dšein pa‹d£j t' ¥locÒn te:
Pân’ nu-þi vei încerca întâi soþia
335 soˆ d' oÜ pw f…lon ™stˆ da»menai oÙd puqšsqai, Ce þi-a rãmas în casã tot aceeaºi
pr…n g' œti sÁj ¢lÒcou peir»seai, ¼ tš toi aÜtwj ªi zilele ºi nopþile-ºi petrece
Jãlind mereu. ªtiui ºi niciodatã
Âstai ™nˆ meg£roisin, Ñzuraˆ dš oƒ a„eˆ
Nu mã-ndoii c-ai sã te-ntorci în þarã 465
fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV. ªi c-ai sã pierzi pe toþi ai tãi tovarãºi.
aÙt¦r ™gë tÕ mn oÜ pot' ¢p…steon, ¢ll' ™nˆ qumù Dar nu vrui sã mã pun în duºmãnie
Cu unchiul meu, Neptun, care pe tine
340 Éde', Ö nost»seij Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj:
Se înciudase cã-i orbiseºi fiul.
¢ll£ toi oÙk ™qšlhsa Poseid£wni m£cesqai Ci haide-acuma sã-þi arãt Itaca 470
patrokasign»tJ, Ój toi kÒton œnqeto qumù, ªi sã te-ncredinþez. Poftim limanul
cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj.
¢ll' ¥ge toi de…xw 'Iq£khj ›doj, Ôfra pepo…qVj:
345 FÒrkunoj mn Ód' ™stˆ lim»n, ¡l…oio gšrontoj, Lui Forchis, zeu strãvechi al mãrii. Iatã
¼de d' ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h: Mãslinul înfrunzit în capul schelei
ªi peºtera umbroasã, desfãtatã,
[¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj, Zeiþelor Naiade închinatã, 475
ƒrÕn Numf£wn, a‰ Nh£dej kalšontai:] Boltita vãgãunã-n care-adese
toàto dš toi spšoj eÙrÝ kathrefšj, œnqa sÝ poll¦j Tu aduceai jertfiri de vite alese
Zeiþelor. Mai iatã ºi Neritul
350 ›rdeskej NÚmfVsi telhšssaj ˜katÒmbaj: Cel pãduros.” Aºa-i grãi, tot jurul
toàto d N»ritÒn ™stin Ôroj kataeimšnon ÛlV.” Desnegurã ºi se vãzu meleagul. 480
ìj e„poàsa qe¦ skšdas' ºšra, e‡sato d cqèn: Se bucurã Ulise ºi fu vesel

De þara lui ºi sãrutã pãmântul
g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj Dãruitor de hranã. Apoi cu braþe
ca…rwn Î ga…V, kÚse d ze…dwron ¥rouran. Întinse-ndatã se rugã de zâne:
355 aÙt…ka d NÚmfVs' ºr»sato ce‹raj ¢nascèn: „Zeiþelor Naiade, fiice ale 485
Preanaltului, eu nu credeam vrodatã
„NÚmfai Nh£dej, koàrai DiÒj, oÜ pot' ™gè ge Sã vã mai vãd. Vã bucuraþi acuma
Ôyesq' Ümm' ™f£mhn: nàn d' eÙcwlÍs' ¢ganÍsi De cuvioase rugi. Eu altã datã
ca…ret': ¢t¦r kaˆ dîra didèsomen, æj tÕ p£roj per, Vã voi aduce ºi prinoase vouã,
De-ar fi cu noi sã fie bunã fiica 490
a‡ ken ™´ prÒfrwn me DiÕj qug£thr ¢gele…h
Lui Joe, -nvingãtoarea, sã mã lase
360 aÙtÒn te zèein ka… moi f…lon uƒÕn ¢šxV.” Pe mine-n viaþã ºi sã-mi creascã fiul.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
„Fii liniºtit ºi n-avea grija asta,
„q£rsei, m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn:
Ci hai în fundul minunatei peºteri, 495
¢ll¦ cr»mata mn mucù ¥ntrou qespes…oio Odoarele-þi s-adãpostim mai iute,
qe…omen aÙt…ka nàn, †na per t£de toi sÒa m…mnV: Ca ele sã-þi rãmânã neatinse,
Apoi sã chibzuim noi împreunã
365 aÙtoˆ d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai.”
Cum poate fi mai bine pentru tine”.
ìj e„poàsa qe¦ dàne spšoj ºeroeidšj, Aºa zicea ºi-n peºterã zeiþa 500
maiomšnh keuqmînaj ¢n¦ spšoj: aÙt¦r 'OdusseÝj Cãta ascunzãtoare, iar Ulise
I-aduse-aproape-odoarele de aur,
¥sson p£nt' ™fÒrei, crusÕn kaˆ ¢teirša calkÕn
De-aramã ºi veºmintele frumoase
e†mat£ t' eÙpo…hta, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan. Ce-i deterã feacii. ªi-apoi bine
370 kaˆ t¦ mn eâ katšqhke, l…qon d' ™pšqhke qÚrVsi Le-orândui pe jos, iar Palas, fiica 505
Lui Joe, puse-o stanã la intrare.
Ei s-aºezarã apoi la rãdãcina
Mãslinului cel sfânt ºi plãnuirã
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio. Pierzarea peþitorilor obraznici.

të d kaqezomšnw ƒerÁj par¦ puqmšn' ™la…hj Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: 510
„Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise,
frazšsqhn mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ôleqron. Socoate tu cum vei lovi mai bine
to‹si d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Pe-acei sfruntaþi care la tine-n casã
375 „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, De-anþãrþ stãpâni cu totul se fãcurã,
Peþind pe-a ta nevastã în fãpturã 515
fr£zeu Ópwj mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»seij, Ca zânele ºi dãruindu-i daruri
o‰ d» toi tr…etej mšgaron k£ta koiranšousi, De nuntã. Dar ea tot jãlind, aºteaptã
mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej: Sã vii. De-aceea ºi pe toþi înºalã,
Dã tuturora vorbã ºi momealã,
¹ d sÕn a„eˆ nÒston Ñduromšnh kat¦ qumÕn Pe când ea are gânduri osebite.” 520
380 p£ntaj mšn ·' œlpei kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ, Ulise iscusitul îi rãspunse:
¢ggel…aj proe‹sa, nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´.” „Vai, negreºit, era sã am eu soarta
Lui Agamemnon ºi sã pier acasã,
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: De nu mã-nºtiinþai de toate-aceste,
„í pÒpoi, Ã m£la d¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao Zeiþã, tu. Deci hai croieºte-mi planul 525
fqe…sesqai kakÕn oton ™nˆ meg£roisin œmellon, Cu care sã-mi rãzbun pe ei. Alãturi
Sã-mi stai ºi tu ºi mult curaj în mine
385 e„ m» moi sÝ ›kasta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej.
Sã pui ca mai demult când noi la Troia
¢ll' ¥ge mÁtin Ûfhnon, Ópwj ¢pote…somai aÙtoÚj: Surpam ale cetãþii turnuri mândre.
p¦r dš moi aÙt¾ stÁqi mšnoj poluqarsj ™ne‹sa, De-ai vrea sã-mi stai alãturea tot astfel 530
Nepregetând, tu, cea cu ochi albaºtri,
oŒon Óte Tro…hj lÚomen lipar¦ kr»demna.
Chiar cu trei sute de bãrbaþi m-aº bate
a‡ kš moi ìj memau‹a parasta…hj, glaukîpi, Proptit ºi însoþit cu drag de tine,
390 ka… ke trihkos…oisin ™gën ¥ndressi maco…mhn Nãlþatã dumnezeie.” Iar Minerva
La asta-i zise: „Eu de bunã seamã 535
sÝn so…, pÒtna qe£, Óte moi prÒfrass' ™par»goij.”
Voi fi cu tine, nu te-oi pierde-o clipã
tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Din ochii mei la sãvârºirea faptei.
„kaˆ l…hn toi ™gè ge paršssomai, oÙdš me l»seij, ªi mulþii peþitori ce-þi storc averea
Cu sângele ºi cu stropitul creier
ÐppÒte ken d¾ taàta penèmeqa: ka… tin' Ñw
Din þeasta lor vor întina pãmântul. 540
395 a†mat… t' ™gkef£lJ te palaxšmen ¥speton oâdaj Dar hai sã fac sã nu te ºtie nimeni.
[¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.] Zbârci-voi pielea-þi netedã pe trupul
Cel mlãdios ºi te-oi cheli cu totul
¢ll' ¥ge s' ¥gnwston teÚxw p£ntessi broto‹si:
k£ryw mn crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi,
xanq¦j d' ™k kefalÁj Ñlšsw tr…caj, ¢mfˆ d la‹foj De pãrul tãu bãlai ºi peste tine
400 ›ssw, Ó ken stugšVsin „dën ¥nqrwpoj œconta, Voi pune doar o zdreanþã, ca oricine 545
Vãzându-te, sã se îngreþoºeze.
knuzèsw dš toi Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte, Frumoºii ochi þi-oi înroºi, ca astfel
æj ¨n ¢eikšlioj p©si mnhstÁrsi fan»Vj Sã te arãþi schimonosit cu totul
sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ paid…, tÕn ™n meg£roisin œleipej. La peþitori, la fiul, la nevasta,
Pe care i-ai lãsat la tine-acasã. 550
aÙtÕj d prètista subèthn e„safikšsqai, Întâi ºi-ntâi vei merge la porcarul
405 Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia ode, Eumeu, care-þi pãzeºte þie porcii
pa‹d£ te sÕn filšei kaˆ ™cšfrona PhnelÒpeian. ªi-þi este binevoitor ºi þie,
La fiul tãu, ca ºi la Penelopa,
d»eij tÒn ge sÚessi par»menon: aƒ d nšmontai Soþia ta cuminte. Nemeri-l-vei 555
p¦r KÒrakoj pštrV ™p… te kr»nV 'AreqoÚsV, La staniºtea de porci, pe lângã turmã
œsqousai b£lanon menoeikša kaˆ mšlan Ûdwr La Stana Corbului, pe la fântâna
Ce-i zice Aretusa, unde porcii
410 p…nousai, t£ q' Ûessi tršfei teqalu‹an ¢loif»n. S-adapã-n apa neagrã ºi cu ghindã
œnqa mšnein kaˆ p£nta par»menoj ™xeršesqai, Gustoasã se hrãnesc ºi tot se-ngraºã. 560
Ôfr' ¨n ™gën œlqw Sp£rthn ™j kalligÚnaika Sã stai acolo ºi ºezând cu dânsul

Sã-ntrebi de toate pânã ce m-oi duce
Thlšmacon kalšousa, teÕn f…lon uƒÒn, 'Odusseà:
La Sparta, unde sunt femei frumoase,
Ój toi ™j eÙrÚcoron Lakeda…mona p¦r Menšlaon Pe Telemah sã-l chem aici, Ulise,
415 õceto peusÒmenoj met¦ sÕn klšoj, e‡ pou œt' e‡hj.” Pe fiul tãu care se duse-n largul 565
Lacedemòn, la craiul Menelaos,
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
Sã afle veste despre tine, dacã
„t…pte t' ¥r' oÜ oƒ œeipej, ™nˆ fresˆ p£nta „du‹a; Tu mai trãieºti.” Rãspunse-atunci Ulise:
Ã †na pou kaˆ ke‹noj ¢lèmenoj ¥lgea p£scV „De ce nu-i spuseºi tu care ºtii toate?
Ai vrut ºi el sã pãtimeascã bietul, 570
pÒnton ™p' ¢trÚgeton, b…oton dš oƒ ¥lloi œdwsi;”
Tot pribegind pe marea cea pustie,
420 tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Sã-i stoarc-averea alþii?” Iar Minerva
„m¾ d» toi ke‹nÒj ge l…hn ™nqÚmioj œstw. La asta-i zise: „Aºa grozav de dânsul
Sã n-ai tu grijã;-l petrecui eu însãmi,
aÙt» min pÒmpeuon, †na klšoj ™sqlÕn ¥roito
Ca el, umblând pe-acolo, sã s-aleagã 575
ke‹s' ™lqèn: ¢t¦r oÜ tin' œcei pÒnon, ¢ll¦ ›khloj C-un nume bun. De loc nu se trudeºte,
Âstai ™n 'Atredao dÒmoij, par¦ d' ¥speta ke‹tai. Ci-n tihnã la palatul lui Atride
Petrece ºi-are din belºug de toate.
425 Ã mšn min locÒwsi nšoi sÝn nh mela…nV,
E drept cã-i stau la pândã peþitorii
În vas smolit, dorind sã-i facã felul 580
ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai: Nainte de-a ajunge el în þarã,
¢ll¦ t£ g' oÙk Ñw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei Dar nu cred asta; mai curând pãmântul
Îi va-nghiþi pe unii dintre dânºii,
¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.” Nemernicii care-i mãnânc-averea.”
ìj ¥ra min famšnh ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh. Aºa vorbi ºi dete-n el cu varga, 585
430 k£rye mšn oƒ crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi, Zbârci pe dânsul netezimea pielii
ªi capu-i dezgoli de pãrul galben.
xanq¦j d' ™k kefalÁj Ôlese tr…caj, ¢mfˆ d dšrma Fãcu ca trupul lui întreg sã fie
p£ntessin melšessi palaioà qÁke gšrontoj, Brãzdat ca de bãtrân moºneag ºi ochii,
knÚzwsen dš oƒ Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte: Frumoºi odatã,-i înroºi cu totul; 590
L-acoperi c-o zdreanþã ºi c-o hainã
¢mfˆ dš min ·£koj ¥llo kakÕn b£len ºd citîna, Slinoasã, jerpelitã ºi-nnegritã
435 ·wgalša ·upÒwnta, kakù memorugmšna kapnù: De fum greþos. Pe urm-asupra-i puse
¢mfˆ dš min mšga dšrma tace…hj ›ss' ™l£foio, O blanã rarã-n pãr, de cerb fugarnic
ªi-i dete un toiag ºi-o prãpãditã 595
yilÒn: dîke dš oƒ skÁptron kaˆ ¢eikša p»rhn, Rupturã de desagã înnãditã
pukn¦ ·wgalšhn: ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r. Cu baiere. Iar dupã ce-mpreunã
tè g' ìj bouleÚsante dištmagen: ¹ mn œpeita Ei astfel se vorbirã, spre þinutul
Dumnezeiesc, Lacedemonul, zâna
440 ™j Lakeda…mona d‹an œbh met¦ pa‹d' 'OdusÁoj.
Purcese dupã fiul lui Ulise. 600
ODUSSEIAS X Cântul XIV
Pornind de la liman, sui Ulise

AÙt¦r Ð ™k limšnoj prosšbh trhce‹an ¢tarpÕn Pe un colnic de piatrã prin pãdure,
cîron ¢n' Øl»enta di' ¥kriaj, Î oƒ 'Aq»nh Spre culmea unde zâna-i semnuise
Cã stã porcarul ce-avea grijã mare
pšfrade d‹on ØforbÒn, Ó oƒ biÒtoio m£lista
De-avutul lui mai mult decât oricare 5
k»deto o„k»wn, oÞj kt»sato d‹oj 'OdusseÚj. Din robii care dânsu-i dobândise.
5 tÕn d' ¥r' ™nˆ prodÒmJ eár' ¼menon, œnqa oƒ aÙl¾ Îl nimeri-n pridvorul lui, pe unde
Durase el acioalã-mprejmuitã
Øyhl¾ dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ,
Cu zid înalt, rotatã, mândrã, mare
kal» te meg£lh te, per…dromoj: ¼n ·a subèthj Pe loc învederat. Dupã plecarea 10
aÙtÕj de…maq' Ûessin ¢poicomšnoio ¥naktoj, Stãpânului ºi fãrã de-ajutorul
Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale,
nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj,
Cu gard de spini, cu stane mari de piatrã
10 ·uto‹sin l£essi kaˆ ™qr…gkwsen ¢cšrdJ. El staulu-ºi fãcu, bãtu în juru-i
stauroÝj d' ™ktÕj œlasse diamperj œnqa kaˆ œnqa Uluci de pari mai deºi, tãiaþi din miezul 15
puknoÝj kaˆ qamšaj, tÕ mšlan druÕj ¢mfike£ssaj. Stejarului, ºi-nchipui coteþe

Douãsprezece-n staul lâng-olaltã,
œntosqen d' aÙlÁj sufeoÝj duoka…deka po…ei Culcuºuri pentru porci, ºi-n tot coteþul
plhs…on ¢ll»lwn, eÙn¦j sus…n: ™n d ˜k£stJ S-adãposteau câte cincizeci de scroafe
15 pent»konta sÚej camaieun£dej ™rcatÒwnto, Cu godãcei. În vremea asta vierii 20
Mâneau pe-afarã mai puþini la numãr;
q»leiai tok£dej: toˆ d' ¥rsenej ™ktÕj ‡auon, Se-mpuþinau fiind mâncaþi la mese
pollÕn paurÒteroi: toÝj g¦r minÚqeskon œdontej De peþitori. Le trimitea porcarul
¢nt…qeoi mnhstÁrej, ™peˆ proalle subèthj Mereu pe cel mai gras din toatã turma
ªi-n totul mai erau la numãr încã 25
a„eˆ zatrefšwn si£lwn tÕn ¥riston ¡p£ntwn: Trei sute ºi ºaizeci. Pe lângã turmã
20 oƒ d trihkÒsio… te kaˆ ˜x»konta pšlonto. Vegheau mereu ca niºte fiare patru
p¦r d kÚnej q»ressin ™oikÒtej a„n ‡auon Zãvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul
Mai-mare-ntre pãstori. Acuma dânsul
tšssarej, oÞj œqreye subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn. Se încãlþa croind frumoasã piele 30
aÙtÕj d' ¢mfˆ pÒdessin õ‹j ¢r£riske pšdila, De bou. Ceilalþi ai lui trei oameni
t£mnwn dšrma bÒeion ™ãcrošj: oƒ d d¾ ¥lloi
550 ODUSSEAIS. X ODISEEA. CÂNTUL XIV 551
25 õcont' ¥lludij ¥lloj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessin, Plecaserã care-ncotro cu turma;

oƒ tre‹j: tÕn d tštarton ¢poprošhke pÒlinde Al patrulea era trimis de dânsul
Un vier sã ducã silnic în cetate
sàn ¢gšmen mnhstÁrsin Øperfi£loisin ¢n£gkV, La peþitori, ca dânºii sã-l înjunghe, 35
Ôfr' ƒereÚsantej kreiîn koresa…ato qumÒn. Sã-ndestuleze pofta lor de carne.
™xap…nhj d' 'OdusÁa ‡don kÚnej ØlakÒmwroi. Iar cum zãrirã cânii pe Ulise,
Se nãpustirã ºi lãtrau la dânsul.
30 oƒ mn kekl»gontej ™pšdramon: aÙt¦r 'OdusseÝj Ulise, priceput, pe jos se puse
›zeto kerdosÚnV, skÁptron dš oƒ œkpese ceirÒj. ªi bãþu-ºi lepãdã din mânã. Totuºi 40
œnqa ken ú p¦r staqmù ¢eikšlion p£qen ¥lgoj: La el, la staul, rãu ar fi pãþit-o,
De nu da fuga din pridvor porcarul
¢ll¦ subèthj ðka posˆ kraipno‹si metaspën ªi nu se repezea, lãsând sã-i cadã
œssut' ¢n¦ prÒquron, skàtoj dš oƒ œkpese ceirÒj. Din mânã pielea. Se rãsti cu þipãt
35 toÝj mn Ðmokl»saj seàen kÚnaj ¥lludij ¥llon La cânii lui ºi-i alungã degrabã 45
Cu pietrele care-ncotro ºi zise
puknÍsin liq£dessin, Ð d prosšeipen ¥nakta: Apoi cãtre stãpânul sãu: „Moºnege,
„ð gšron, Ã Ñl…gou se kÚnej diedhl»santo Era pe-aci zãvozii sã te rupã
™xap…nhj, ka… kšn moi ™legce…hn katšceuaj. ªi sã mã faci cu totul de ruºine.
Dar am pe cap eu de la zei destule 50
kaˆ dš moi ¥lla qeoˆ dÒsan ¥lge£ te stonac£j te:
Pãcate ºi nevoi. Stau toatã ziua
40 ¢ntiqšou g¦r ¥naktoj ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn De mã bocesc ºi-mi cãinez stãpânul
Âmai, ¥lloisin d sÚaj si£louj ¢tit£llw Dumnezeiesc. Nutresc ºi-ngraº eu porcii
Ca sã-i îmbuce alþii, iar el bietul
œdmenai: aÙt¦r ke‹noj ™eldÒmenÒj pou ™dwdÁj
Flãmând o fi nemernicind pe lume 55
pl£zet' ™p' ¢lloqrÒwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te, Prin þãrile ºi-oraºele strãine,
e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio. De-o fi trãind cumva ºi de mai vede
Lumina soarelui. Dar hai, tu vino
45 ¢ll' ›peo, klis…hnd' ‡omen, gšron, Ôfra kaˆ aÙtÒj,
Sã mergem în coliba mea, bãtrâne,
s…tou kaˆ o‡noio koress£menoj kat¦ qumÒn, ªi când te-i sãtura de vin ºi pâne, 60
e‡pVj, ÐppÒqen ™ssˆ kaˆ ÐppÒsa k»de' ¢nštlhj.” Sã-mi spui de unde eºti ºi câte patimi
Ai suferit.” Aºa grãind porcarul
ìj e„pën klis…hnd' ¹g»sato d‹oj ØforbÒj,
Porni-nainte ºi-n sãlaº îl duse
eŒsen d' e„sagagèn, ·îpaj d' Øpšceue dase…aj, ªi-ngrãmãdi pe jos frunzoase ramuri
50 ™stÒresen d' ™pˆ dšrma „onq£doj ¢gr…ou a„gÒj, ªi peste ele i-aºternu o blanã 65
De caprã neagrã, mare ºi lânoasã,
aÙtoà ™neÚnaion, mšga kaˆ dasÚ. ca‹re d' 'OdusseÚj,
Chiar aºternutul lui. ªi-a fost Ulise
Ótti min ìj Øpšdekto, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Voios c-aºa-l primi pe el ºi-i zise
„ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, Urându-i astfel: „Joe ºi cu zeii
Ótti m£list' ™qšleij, Óti me prÒfrwn Øpšdexo.” Ceilalþi nemuritori sã-þi deie þie 70
Tot ce pofteºti mai cu-nadins, strãine,
55 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Cã m-ai primit aºa cu bunãtate.”
„xe‹n', oÜ moi qšmij œst', oÙd' e„ kak…wn sšqen œlqoi, Adause-atuncea Eumeu porcarul:
xe‹non ¢timÁsai: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej „De-ar fi sã-mi vie oaspe-aci, strãine,
Chiar altul mai nenorocit ca tine, 75
xe‹no… te ptwco… te. dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te Tot nu mi-e dat sã-l nesocot din parte-mi,
g…netai ¹metšrh: ¹ g¦r dmèwn d…kh ™st…n, Cãci de la Joe sunt trimiºi strãinii
60 a„eˆ deidiÒtwn, Ót' ™pikratšwsin ¥naktej ªi cerºetorii toþi, iar darul nostru,
Cât de puþin, plãcut li-i lor, c-atâta
oƒ nšoi. Ã g¦r toà ge qeoˆ kat¦ nÒston œdhsan, Pot ºerbii care tremurã de-a pururi 80
Ój ken œm' ™ndukšwj ™f…lei kaˆ ktÁsin Ôpassen, Când poruncesc stãpânii noi. Cã zeii
oŒ£ te ú o„kÁ ¥nax eÜqumoj œdwken, Împiedicã-nturnarea celui care
M-ar fi iubit din inimã pe mine
okÒn te klÁrÒn te polumn»sthn te guna‹ka, ªi m-ar fi înstãrit, mi-ar fi dat casã,
65 Ój oƒ poll¦ k£mVsi, qeÕj d' ™pˆ œrgon ¢šxV, Pãmânt ºi o femeie mult-peþitã 85
æj kaˆ ™moˆ tÒde œrgon ¢šxetai, ú ™pim…mnw. Cum dã stãpânul voitor de bine
La sluga ce la lucru-i plin de râvnã
tî kš me pÒll' ênhsen ¥nax, e„ aÙtÒq' ™g»ra:
ªi-a cãrei trudã Cel-de-sus o face
¢ll' Ôleq'. æj êfell' Èlšnhj ¢pÕ fàlon Ñlšsqai Cu spor sã fie tocmai ca ºi mie
prÒcnu, ™peˆ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse: În strãduinþa asta-n care stãrui 90
ªi pentru care foloseam atâta
70 kaˆ g¦r ke‹noj œbh 'Agamšmnonoj e†neka timÁj
De la stãpânul meu, de-aveam norocul
”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi m£coito.” Sã-mbãtrânesc-aci. Dar el se duse,
ìj e„pën zwstÁri qoîj sunšerge citîna, Pieri – mai bine-ar fi pierit sãmânþa
Elenii de istov, cã multã lume 95
bÁ d' ‡men ™j sufeoÚj, Óqi œqnea œrcato co…rwn.
Mai potopi. Cãci el plecã la Troia
œnqen ˜lën dÚ' œneike kaˆ ¢mfotšrouj ƒšreusen, Sã lupte cu troienii întru cinstea
75 eásš te m…stullšn te kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiren. Lui Agamemnon.” Astfel zice dânsul
ªi-ºi suflecã pe loc sub brâu veºmântul
Ñpt»saj d' ¥ra p£nta fšrwn paršqhk' 'OdusÁ
ªi merge printre cocini, unde-o droaie 100
De porci erau închiºi. Luând de-acolo
Vreo doi, i-aduce,-i taie ºi-i pârleºte
ªi-mbucãþindu-i în frigãri îi trece.
ªi rumenind apoi friptura toatã,
O duce-ndatã în frigãri fierbinte 105
qšrm' aÙto‹s' Ñbelo‹sin, Ð d' ¥lfita leuk¦ p£lunen. ªi-o-ntinde lui Ulise. Dup-aceea
™n d' ¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon, Fãinã albã asupra ei presarã
ªi toarnã vin desfãtãtor în cupã,
aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen, ™potrÚnwn d proshÚda: S-aºazã-n faþã-i ºi, poftindu-l, zice:
80 „œsqie nàn, ð xe‹ne, t£ te dmèessi p£resti, „Te ospãteazã, oaspe, acum din carnea 110
co…re': ¢t¦r si£louj ge sÚaj mnhstÁrej œdousin, De porc ce-i datã slugilor s-o aibã,
Cãci porcii graºi îi papã peþitorii
oÙk Ôpida fronšontej ™nˆ fresˆn oÙd' ™lehtÚn. Netemãtori de zei ºi fãrã milã.
oÙ mn scštlia œrga qeoˆ m£karej filšousin, Dar zeii nu iubesc ticãloºia,
¢ll¦ d…khn t…ousi kaˆ a‡sima œrg' ¢nqrèpwn. Ci tot ce-i drept ºi toatã omenia. 115
Vrãjmaºii chiar, când tabãrã-ntr-o þarã
85 kaˆ mn dusmenšej kaˆ ¢n£rsioi, o† t' ™pˆ ga…hj Strãinã ºi li-i dat de sus s-o prade,
¢llotr…hj bîsin ka… sfin ZeÝj lhda dèV, Corãbiile-ºi umplu ºi iau drumul
plhs£menoi dš te nÁaj œban okÒnde nšesqai, – Napoi spre casa lor, însã li-i mare
ªi teama de cereasca rãzbunare. 120
kaˆ mn to‹s' Ôpidoj kraterÕn dšoj ™n fresˆ p…ptei: ªtiu doarã peþitorii ºi-auzirã
o†de dš toi ‡sasi, qeoà dš tin' œkluon aÙd»n, Vreo veste de la zei despre Ulise
90 ke…nou lugrÕn Ôleqron, Ó t' oÙk ™qšlousi dika…wj Cã jalnic a pierit, de nu vor dânºii
Sã umble în peþit pe cale dreaptã
mn©sqai oÙd nšesqai ™pˆ sfšter', ¢ll¦ ›khloi
ªi nici napoi la casa lor sã plece, 125
kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi feidè. Ci-n toatã tihna-i irosesc avutul
Óssai g¦r nÚktej te kaˆ ¹mšrai ™k DiÒj e„sin, Cu totul fãrã cumpãt ºi cruþare.
Cã-n orice zi ºi-n orice noapte datã
oÜ poq' ›n ƒreÚous' ƒer»on oÙd dÚ' oa:
De Dumnezeu nu-njunghe numai una,
95 onon d fqinÚqousin Øpšrbion ™xafÚontej. Nici douã vite. Beau fãrã mãsurã, 130
Ã g£r oƒ zw» g' Ãn ¥spetoj: oÜ tini tÒssh De-i seacã vinul. Doar avea Ulise
Nespus de mult-avere, cât nu are
¢ndrîn ¹rèwn, oÜt' ºpe…roio mela…nhj
Nici un viteaz de pe uscatul negru
oÜt' aÙtÁj 'Iq£khj: oÙd xunee…kosi fwtîn ªi chiar de prin Itaca. N-au atâta
œst' ¥fenoj tossoàton: ™gë dš kš toi katalšxw. Nici douãzeci de oameni laolaltã. 135
Dar eu pot sã le-nºir: cirezi de vite
100 dèdek' ™n ºpe…rJ ¢gšlai: tÒsa pèea o„în,
Douãsprezece pe uscat ºi turme
tÒssa suîn subÒsia, tÒs' a„pÒlia platš' a„gîn De oi ºi porci la fel, ba ºi de capre
bÒskousi xe‹no… te kaˆ aÙtoà bètorej ¥ndrej: Rãzleþe la pãºuni. Le pasc pãstorii
ªi simbriaºii. Iar aici în capul 140
™nq£de t' a„pÒlia platš' a„gîn ›ndeka p£nta
Ostrovului pasc unsprezece turme
™scatiÍ bÒskont', ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôrontai. De capre-n totul. Ele sunt pãzite
105 tîn a„e… sfin ›kastoj ™p' ½mati mÁlon ¢gine‹, De oameni buni ce carã-n toatã ziua
zatrefšwn a„gîn Ój tij fa…nhtai ¥ristoj. La peþitori o caprã dintre cele
Mai grase care-o socotesc mai bunã. 145
aÙt¦r ™gë sàj t£sde ful£ssw te ·Úoma… te Iar eu aici pãzesc ºi apãr porcii
ka… sfi suîn tÕn ¥riston ™å kr…naj ¢popšmpw.” ªi-aleg frumos pe cel mai bun din turmã
ìj f£q': Ð d' ™ndukšwj krša t' ½sqie p‹nš te onon, ªi-l tot trimit la ei.” Aºa el zise.
Tãcut, Ulise tot mânca din carne
110 ¡rpalšwj ¢kšwn, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. ªi lacom bea din vin ºi sta pe gânduri 150
aÙt¦r ™peˆ de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ, Iscoditor cu mintea-i cum sã piarzã
ka… oƒ plhs£menoj dîke skÚfoj, ú per œpinen, Pe peþitori. Când el mâncã ºi foamea
ªi-o potoli, umplu pãstorul cupa
o‡nou ™n…pleion: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù, Din care bea ºi i-o direse plinã.
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: El o primi, se bucurã ºi-i zise: 155
115 „ð f…le, t…j g£r se pr…ato kte£tessin õ‹sin, „Dar cine e, prietene, bãrbatul,
De care spui c-atâta-i de puternic
ïde m£l' ¢fneiÕj kaˆ karterÒj, æj ¢goreÚeij; ªi-avut, care te-a cumpãrat pe tine
fÊj d' aÙtÕn fq…sqai 'Agamšmnonoj e†neka timÁj. ªi zici cã-n urmã se sfârºi în cinstea
e„pš moi, a‡ kš poqi gnèw toioàton ™Ònta. Lui Agamemnon? Spune-mi mie. Poate 160
Cumva-l cunosc, dacã-i aºa de mare.
ZeÝj g£r pou tÒ ge ode kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi,
Cãci ºtie Joe negreºit ºi zeii
120 e‡ kš min ¢gge…laimi „dèn: ™pˆ poll¦ d' ¢l»qhn.” Ceilalþi de n-aº putea sã-þi dau de ºtire
tÕn d' ºme…bet' œpeita subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: De l-am vãzut, cã-s om umblat pe lume.”
Mai-marele pãstorilor rãspunse: 165
„ð gšron, oÜ tij ke‹non ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën
„Hei, moºule, oricine-acum sã vie
¢ggšllwn pe…seie guna‹k£ te kaˆ f…lon uƒÒn, ªi-oricât sã fi umblat ºi orice veste
¢ll' ¥llwj, komidÁj kecrhmšnoi, ¥ndrej ¢lÁtai S-aducã despre el, tot nu-l va crede
Nevasta ºi feciorul lui Ulise,
125 yeÚdont' oÙd' ™qšlousin ¢lhqša muq»sasqai.
Cãci, nevoiaºi fiind rãtãcitorii, 170
Öj dš k' ¢lhteÚwn 'Iq£khj ™j dÁmon †khtai, Tot mint aºa ºi nu vor drept sã spuie.
™lqën ™j dšspoinan ™m¾n ¢pat»lia b£zei: De vine vrun pribeag la noi în þarã,
Se duce-ntins la doamna ºi s-apucã
¹ d' eâ dexamšnh filšei kaˆ ›kasta metall´,
S-o-mbete cu palavre. Ea-l primeºte
ka… oƒ ÑduromšnV blef£rwn ¥po d£krua p…ptei, ªi-l ospãteazã ºi de toate-ntreabã, 175
130 ¿ qšmij ™stˆ gunaikÒj, ™p¾n pÒsij ¥lloq' Ôlhtai. Se vaietã ºi-i curg din pleoape lacrimi,
Cum face o femeie care-ºi pierde
ay£ ke kaˆ sÚ, geraiš, œpoj paratekt»naio,
Bãrbatul în strãini. Chiar tu, bãtrâne,
Ai ticlui degrabã o poveste,
e‡ t…j toi cla‹n£n te citîn£ te e†mata do…h. De-ai ºti cã-þi dã un þol ºi-o hainã 180
toà d' ½dh mšllousi kÚnej tacšej t' o„wnoˆ Ca sã te-mbraci. Ci pe Ulise cânii
ªi pasãrile repezi îl jupirã
·inÕn ¢p' ÑsteÒfin ™rÚsai, yuc¾ d lšloipen: ªi-i sfâºiarã carnea de pe oase
135 À tÒn g' ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, Ñstša d' aÙtoà ªi-acum e mort. Ori îl mâncarã peºtii
ke‹tai ™p' ºpe…rou yam£qJ e„lumšna pollÍ. Pe mare ºi-osemintele-i acuma 185
Zac pe uscat sub prund acoperite.
ìj Ð mn œnq' ¢pÒlwle, f…loisi d k»de' Ñp…ssw Aºa pieri lãsând în urmã jale
p©sin, ™moˆ d m£lista, teteÚcatai: oÙ g¦r œt' ¥llon La toþi ai lui ºi mie mai cu seamã.
½pion ïde ¥nakta kic»somai, ÐppÒs' ™pšlqw, Cãci n-oi mai nimeri stãpân ca dânsul
De bun la suflet, oriºiunde-aº merge, 190
140 oÙd' e‡ ken patrÕj kaˆ mhtšroj aâtij †kwmai Chiar de m-aº duce la pãrinþi acasã
okon, Óqi prîton genÒmhn ka… m' œtrefon aÙto…. Pe unde sunt nãscut ºi mã crescurã
oÙdš nu tîn œti tÒsson ÑdÚromai, ƒšmenÒj per Sãracii ei. Nu-i plâng aºa pe dânºii,
Deºi doresc sã-i vãd, sã fiu acolo
Ñfqalmo‹sin „dšsqai ™ën ™n patr…di ga…V: La mine-n þarã, cât mi-e dor de dusul 195
¢ll£ m' 'OdussÁoj pÒqoj a‡nutai o„comšnoio. Stãpân al meu Ulise, al cãrui nume
145 tÕn mn ™gèn, ð xe‹ne, kaˆ oÙ pareÒnt' Ñnom£zein Mi-e oarecum sã-l spun, mãcar cã nu e
De faþã el, cãci mã iubea pe mine
a„dšomai: perˆ g£r m' ™f…lei kaˆ k»deto qumù:
Aºa de mult ºi-avea de mine grijã.
¢ll£ min ºqe‹on kalšw kaˆ nÒsfin ™Ònta.” Cinstit îmi e ºi drag, deºi-i departe.” 200
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: Grãi atunci Ulise rãbduriul:
„Prietene, fiindcã tu cu totul
„ð f…l', ™peˆ d¾ p£mpan ¢na…neai oÙd' œti fÍsqa
Te-mpotriveºti ºi zici cã nu mai vine
150 ke‹non ™leÚsesqai, qumÕj dš toi a„n ¥pistoj: ªi eºti mereu necrezãtor, de-aceea
¢ll' ™gë oÙk aÜtwj muq»somai, ¢ll¦ sÝn ÓrkJ, Cu jurãmânt ºi nu aºa în dodii 205
Þi-oi spune eu cã va veni Ulise.
æj ne‹tai 'OduseÚj: eÙaggšlion dš moi œstw
Sã-mi dai ºi-un aldãmaº de veste bunã:
aÙt…k', ™pe… ken ke‹noj „ën t¦ § dèmaq' †khtai: Cum dânsul va sosi la el acasã,
[›ssai me cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£:] Îndatã sã mã-mbraci cu þoale dalbe,
C-o hainã ºi-o manta. Mai înainte 210
155 prˆn dš ke, kaˆ m£la per kecrhmšnoj, oÜ ti deco…mhn.
Eu nu le voi, deºi mi-e grea nevoia.
™cqrÕj g£r moi ke‹noj Ðmîj 'Adao pÚlVsi Ca poarta cea din iad greþos mi-e omul
g…netai, Öj pen…V e‡kwn ¢pat»lia b£zei. Când minte nevoit de sãrãcie.
Iau martor între zei pe tatãl Joe
‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza
ªi masa ospãtoas-a lui Ulise, 215
ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw:
160 Ã mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw. ªi vatra lui, la care eu vin astãzi,
toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, C-aºa cum zic o sã se-ntâmple toate.
Chiar estimp va veni Ulise-ncoace,
toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio, Pe la-nceput ori la sfârºitul lunii
o‡kade nost»saj, kaˆ te…setai, Ój tij ™ke…nou Acasã va fi el ºi pedepsi-va 220
™nq£d' ¢tim£zei ¥locon kaˆ fa…dimon uƒÒn.” Pe oricine îºi bate joc de fiul
ªi de soþia lui.” Eumeu rãspunse:
165 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „Nici eu plãti-voi buna ta vestire
„ð gšron, oÜt' ¥r' ™gën eÙaggšlion tÒde te…sw ªi nici Ulise nu mai vine-acasã.
oÜt' 'OduseÝj œti okon ™leÚsetai: ¢ll¦ ›khloj Ci bea-þi în pace, moºule, potirul 225
ªi sã vorbim de altele. De asta
p‹ne, kaˆ ¥lla parx memnèmeqa, mhdš me toÚtwn Sã nu mai pomeneºti, c-aºa mã doare
m…mnVsk': Ã g¦r qumÕj ™nˆ st»qessin ™mo‹sin Când de stãpânul meu mi-aduci aminte.
170 ¥cnutai, ÐppÒte tij mn»sV kedno‹o ¥naktoj. Dar sã lãsãm deoparte jurãmântul.
Dea Dumnezeu sã vie el, slãvitul, 230
¢ll' Ã toi Órkon mn ™£somen, aÙt¦r 'OdusseÝj Aºa cum eu doresc ºi Penelopa
œlqoi, Ópwj min ™gè g' ™qšlw kaˆ PhnelÒpeia ªi mândrul Telemah ºi moº Laerte!
Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j. Acuma alt pojar nestins pe mine;
Mi-e jale de feciorul lui Ulise,
nàn aâ paidÕj ¥laston ÑdÚromai, Ön tšk' 'OdusseÚj,
De bietul Telemah, pe care zeii 235
175 Thlem£cou. tÕn ™peˆ qršyan qeoˆ œrne son, Sã creascã drept ca bradul îl fãcurã,
ka… min œfhn œssesqai ™n ¢ndr£sin oÜ ti cšreia La faþã minunat ºi la fãpturã,
De cugetam cã n-o sã fie dânsul
patrÕj õ‹o f…loio, dšmaj kaˆ edoj ¢ghtÒn,
Pe lume mai prejos de-al sãu pãrinte.
tÕn dš tij ¢qan£twn bl£ye fršnaj œndon ™saj Dar mintea sãnãtoasã i-o atinse 240
ºš tij ¢nqrèpwn: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n Vrun zeu sau poate-un om, cã el se duse
Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos,
180 ™j PÚlon ºgaqšhn: tÕn d mnhstÁrej ¢gauoˆ
Iar peþitorii cei trufaºi în cale-i
o‡kad' „Ònta locîsin, Ópwj ¢pÕ fàlon Ôlhtai Pândesc ºi-adastã-ntorsul lui acasã
nènumon ™x 'Iq£khj 'Arkeis…ou ¢ntiqšoio. Spre a stârpi sãmânþa lui Arcesiu 245
Itacianul cel mãreþ ca zeii.
¢ll' Ã toi ke‹non mn ™£somen, ½ ken ¡lèV
Dar sã-l lãsãm pe el, ori cade-n cursã,
Ã ke fÚgV ka… kšn oƒ ØpšrscV ce‹ra Kron…wn. Ori scapã teafãr ocrotit de Joe.
185 ¢ll' ¥ge moi sÚ, geraiš, t¦ s' aÙtoà k»de' ™n…spej Ci spune-mi tu necazurile tale.
Pe neminþite, moºule, grãieºte-mi 250
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî:
De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care
Ðppo…hj t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii?
Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã.” 255
190 oÙ mn g£r t… se pezÕn Ñomai ™nq£d' ƒkšsqai.” Grãi atunci Ulise iscusitul:
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Curat ºi drept þi-oi da rãspuns la toate
„toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. De-ar fi s-avem noi doi acum în casã
Pe multã vreme hranã ºi vin dulce
e‡h mn nàn nîn ™pˆ crÒnon ºmn ™dwd¾ Ca în rãgaz sã ne-ospãtãm la masã, 260
ºd mšqu glukerÕn klis…hj œntosqen ™oàsi Pe când ceilalþi ºi-or cãuta de treburi,
195 da…nusqai ¢kšont', ¥lloi d' ™pˆ œrgon ›poien: Abia-ntr-un an aº încheia povestea
Pãþaniilor mele care toate
·hd…wj ken œpeita kaˆ e„j ™niautÕn ¤panta Le-am îndurat, c-aºa voirã zeii.
oÜ ti diapr»xaimi lšgwn ™m¦ k»dea qumoà, Mi-e tata om bogat din Creta largã. 265
Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa. El a nãscut ºi a crescut la curte

ªi alþi copii, mai mulþi, cu-a lui soþie,
™k mn Krht£wn gšnoj eÜcomai eÙrei£wn, Toþi legiuiþi; eu sunt nãscut de-o roabã
200 ¢nšroj ¢fneio‹o p£j: polloˆ d kaˆ ¥lloi ªi þiitoare-a lui, dar ca la fiii
uŒej ™nˆ meg£rJ ºmn tr£fon ºd' ™gšnonto Cei legiuiþi ai sãi þinea la mine 270
Pãrintele meu Castor Hilachide,
gn»sioi ™x ¢lÒcou: ™m d' çnht¾ tške m»thr
El care-atunci era privit de obºtea
pallak…j, ¢ll£ me son „qaigenšessin ™t…ma Cretanilor întocmai ca ºi zeii,
K£stwr Ùlak…dhj, toà ™gë gšnoj eÜcomai enai: Ca om bogat ºi norocos, ca tatã
De fii slãviþi. Dar când l-ajunse moartea 275
205 Öj tÒt' ™nˆ Kr»tessi qeÕj ìj t…eto d»mJ
ªi se cãlãtori pe ceea-lume,
ÔlbJ te ploÚtJ te kaˆ uƒ£si kudal…moisin. Puind la sorþi averea-i ºi-o-mpãrþirã
¢ll' Ã toi tÕn kÁrej œban qan£toio fšrousai Bãieþii lui neobrãzaþi, iar mie
Nu-mi darã mai nimica, ba-mi luarã
e„j 'Adao dÒmouj: toˆ d zw¾n ™d£santo
ªi casele. Dar mã-nsurai c-o fatã 280
pa‹dej Øpšrqumoi kaˆ ™pˆ kl»rouj ™b£lonto, De bogãtaºi, ºi asta mulþumitã
210 aÙt¦r ™moˆ m£la paàra dÒsan kaˆ o„k…' œneiman. Destoiniciei mele, cãci eu n-am fost
Netrebnic ºi lipsit de vrednicie.
ºgagÒmhn d guna‹ka polukl»rwn ¢nqrèpwn
S-au dus acuma bunurile-mi toate.
e†nek' ™mÁj ¢retÁj. ™peˆ oÙk ¢pofèlioj Ãa Dar cred cã tu privind în mine paiul, 285
oÙd fugoptÒlemoj: nàn d' ½dh p£nta lšloipen: Cunoaºte-vei ce spic din el crescuse,
Cãci m-au bãtut nespus de multe valuri.
¢ll' œmphj kal£mhn gš s' Ñomai e„sorÒwnta
215 ginèskein: Ã g£r me dÚh œcei ½liqa poll».
Ã mn d¾ q£rsoj moi ”Arhj t' œdosan kaˆ 'Aq»nh Curaj îmi dase Marte, iar Minerva
kaˆ ·hxhnor…hn: ÐpÒte kr…noimi lÒconde Rãzboinicie. Când voinici de frunte
Eu mi-alegeam ca sã mã pun la pândã 290
¥ndraj ¢ristÁaj, kak¦ dusmenšessi futeÚwn, ªi stam sã fac pârjol în duºmãnie,
oÜ potš moi q£naton protiÒsseto qumÕj ¢g»nwr, Nicicând nu-mi ºovãia bãrbata fire,
220 ¢ll¦ polÝ prètistoj ™p£lmenoj œgcei ›leskon Ci m-aruncam naintea tuturora
ªi doboram cu arma pe oricare
¢ndrîn dusmenšwn Ó tš moi e‡xeie pÒdessi. Vrãjmaº pe care-l ajungeam din fugã. 295
to‹oj œa ™n polšmJ: œrgon dš moi oÙ f…lon œsken Dar plugãritul ºi gospodãria
oÙd' o„kwfel…h, ¼ te tršfei ¢gla¦ tškna, Ce creºte vlaste mândre nu-mi plãcurã,
Ci totdeauna mie dragi îmi furã
¢ll£ moi a„eˆ nÁej ™p»retmoi f…lai Ãsan Vâslitele corãbii, bãtãlia,
225 kaˆ pÒlemoi kaˆ ¥kontej ™äxestoi kaˆ Ñsto…, Sãgeþile ºi suliþele lucii, 300
lugr£, t£ t' ¥llois…n ge katarrighl¦ pšlontai. Pãcate ce cutremurã pe alþii,

Dar eu le-am îndrãgit fiindu-mi date
aÙt¦r ™moˆ t¦ f…l' œske, t£ pou qeÕj ™n fresˆ qÁken: De cei-de-sus, cãci oamenii au daruri
¥lloj g£r t' ¥lloisin ¢n¾r ™pitšrpetai œrgoij. ªi gusturi osebite. Chiar nainte
prˆn mn g¦r Tro…hj ™pib»menai uŒaj 'Acaiîn Sã plece-aheii la rãzboi cu Troia, 305
De nouã ori m-am pus în fruntea oastei
230 e„n£kij ¢ndr£sin Ãrxa kaˆ çkupÒroisi nšessin
ªi-a vaselor în luptã cu duºmanii.
¥ndraj ™j ¢llodapoÚj, ka… moi m£la tÚgcane poll£. ªi-aveam noroc din plin sã-mi curgã toate.
tîn ™xaireÚmhn menoeikša, poll¦ d' Ñp…ssw Luam din pradã ce pofteam pe-alese
ªi multe-mi mai picau la sorþi în urmã. 310
l£gcanon: aya d okoj Ñfšlleto, ka… ·a œpeita
ªi casa mea curând se-mbogãþise,
deinÒj t' a„do‹Òj te met¦ Kr»tessi tetÚgmhn. De fui puternic ºi mãrit în Creta.
235 ¢ll' Óte d¾ t»n ge stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj Dar când la urmã Joe tunãtorul
Ne îndreptã pe calea urgisitã,
™fr£saq', ¿ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse,
Pe care se topi atâta lume, 315
d¾ tÒt' œm' ½nwgon kaˆ ¢gaklutÕn 'IdomenÁa Cretanii m-au silit cu preavestitul
n»ess' ¹g»sasqai ™j ”Ilion: oÙdš ti mÁcoj Idomeneu sã duc la Troia flota
ªi n-aveam încotro, aºa de tare
Ãen ¢n»nasqai, calep¾ d' œce d»mou fÁmij.
Fu glasul obºtii. Nouã ani pe-acolo
240 œnqa mn e„n£etej polem…zomen uŒej 'Acaiîn, Luptarãm noi, aheii, iar în anul 320
tù dek£tJ d pÒlin Pri£mou pšrsantej œbhmen Al zecelea noi, cucerind oraºul,
Plecarãm cu corãbiile-n þarã,
o‡kade sÝn n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj.
Un zeu însã ne-mprãºtie pe mare,
Iar mie, bietul, gând hain îmi puse
aÙt¦r ™moˆ deilù kak¦ m»deto mht…eta ZeÚj: Mintosul Joe. Am rãmas acasã 325
mÁna g¦r oon œmeina tetarpÒmenoj tekšessi O lunã numai, vesel cã-mi vãd fiii,
Nevastã-mea ºi bunurile mele.
245 kourid…V t' ¢lÒcJ kaˆ kt»masin: aÙt¦r œpeita Pe urmã mi-a venit sã plec pe mare
A‡guptÒnde me qumÕj ¢nègei naut…llesqai, Departe spre Egipet, pregãtindu-mi
nÁaj ™å ste…lanta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisin. Corãbii cu neîntrecuþi tovarãºi. 330
Vreo nouã vase-am pregãtit ºi-ndatã
™nnša nÁaj ste‹la, qoîj d' ™sage…reto laÒj. Corãbieri strânsei pe lângã mine.
˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi Vreo ºapte zile chefuirã soþii
250 da…nunt': aÙt¦r ™gën ƒer»a poll¦ pare‹con Iubiþi ai mei. Eu jertfe o mulþime
Le împãrþii, ca zeilor sã-nchine 335
qeo‹s…n te ·šzein aÙto‹s… te da‹ta pšnesqai. ªi-ospãþ sã-ntindã ei ºi pentru sine.
˜bdom£tV d' ¢nab£ntej ¢pÕ Kr»thj eÙre…hj A ºaptea zi plecam din Creta largã
™plšomen boršV ¢nšmJ ¢kraš kalù Pe vânt frumos ºi bun de miazãnoapte.
Cãlãtorim ca pe un curs de apã
·hd…wj, æj e‡ te kat¦ ·Òon: oÙdš tij oân moi ªi nici o navã nu-mi pãþi nimica, 340
255 nhîn phm£nqh, ¢ll' ¢skhqšej kaˆ ¥nousoi Ci toþi stãturãm sãnãtoºi ºi teferi
¼meqa, t¦j d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon. ªi ne mânarã vântul ºi cârmacii.
În zile cinci sosirãm noi la râul,
pempta‹oi d' A‡gupton ™ãrre…thn ƒkÒmesqa,
Strãlucitor Egipetul, ºi-acolo
stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj. Oprii încovoiatele corãbii. 345
œnq' Ã toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj Eu soþilor atunci dãdui poruncã
Pe lângã nãvi cu arme sã s-aþie
260 aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai,
Spre paza lor ºi repezii iscoade
ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai: Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze;
oƒ d' Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšne sfù, Dar dânºii ascultarã de trufia 350
ªi de pornirea lor ºi s-apucarã
aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj
Deodatã sã despoaie frumuseþea
pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna, De þar-a egiptenilor, sã care
265 aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt». Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare,
ªi larm-ajunse repede-n cetate. 355
oƒ d boÁj ¢ontej ¤m' ºÒ fainomšnhfi
Cum auzirã zarva, egiptenii
Ãlqon: plÁto d p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn Din zori de zi venirã ºi tot ºesul
calkoà te steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri
ªi arme lucii. Joe tunãtorul
fÚzan ™mo‹s' ˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh
Sili atunci la fugã ruºinoasã 360
Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul
270 me‹nai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth. Sã þie piept, aºa-i împresurase
œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon Ñxš calkù, De pretutindeni rãul. O mulþime
De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã,
toÝj d' ¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV. Iar alþii furã duºi de vii la munca 365
aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÕj ™nˆ fresˆn ïde nÒhma Cea silnicã. Dar mie-mi dete Joe
po…hs': –æj Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n Un gând – muream mai bine-acolo
ªi mã gãsea veleatul în Egipet,
275 aÙtoà ™n A„gÚptJ: œti g£r nÚ me pÁm' Øpšdekto: – Cãci tot nu mã scuti nenorocirea –
aÙt…k' ¢pÕ kratÕj kunšhn eÜtukton œqhka Din cap scosei îndatã coiful mândru, 370
kaˆ s£koj êmoin, dÒru d' œkbalon œktose ceirÒj: ªi scutul de pe umere ºi lancea
Din mânã lepãdai, mersei în faþa
aÙt¦r ™gë basilÁoj ™nant…on ½luqon †ppwn Telegii împãratului, genunchii-i
kaˆ kÚsa goÚnaq' ˜lèn: Ð d' ™rÚsato ka… m' ™lšhsen, Prinsei ºi-i sãrutai, iar el de mine
280 ™j d…fron dš m' ›saj ¥gen o‡kade d£kru cšonta. Se îndurã ºi mã feri de moarte 375
ªi mã pofti sã ºed în car ºi-acasã
Ã mšn moi m£la polloˆ ™p»sson mel…Vsin, Mã duse pe când eu plângeam cu lacrimi,
ƒšmenoi kte‹nai: d¾ g¦r kecolèato l…hn: Dar mulþi de-ai lui nãval-au dat la mine
¢ll' ¢pÕ ke‹noj œruke, DiÕj d' çp…zeto mÁnin Cu lãncile ºi-au vrut sã mã omoare,
Nebuni de ciudã, însã împãratul 380
xein…ou, Ój te m£lista nemess©tai kak¦ œrga.
I-a-ndepãrtat, cãci se temea de Joe
285 œnqa mn ˜pt£etej mšnon aÙtÒqi, poll¦ d' ¥geira Ocrotitor de oaspeþi, care vajnic
cr»mat' ¢n' A„gupt…ouj ¥ndraj: d…dosan g¦r ¤pantej. Se mânie când vede rãutatea.
Eu ºapte ani atunci stãtui acolo
¢ll' Óte d¾ ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe,
ªi printre egipteni avere mare 385
d¾ tÒte Fo‹nix Ãlqen ¢n¾r ¢pat»lia e„dèj, Mi-agonisii, cãci toþi îmi dau de toate.
trèkthj, Öj d¾ poll¦ k£k' ¢nqrèpouj ™eÒrgei: Dar când sosi ºi m-apucã ºi anul
Al optulea, atunci veni la mine
290 Ój m' ¥ge parpepiqën Îsi fres…n, Ôfr' ƒkÒmesqa
Un mincinos fenician, un ºoltic
Foin…khn, Óqi toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œkeito. Ce multe rele mai fãcu la oameni. 390
œnqa par' aÙtù me‹na telesfÒron e„j ™niautÒn. ªi el, mehenghi amãgitor mã duse
Cu dânsul în Fenicia, pe unde
¢ll' Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto
ªi-avea el casa ºi-ale lui. Acolo
ÿ peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai, Mai petrecui un an întreg la dânsul.
Când zilele ºi lunile trecurã 395
ªi vremile se perindarã-n cursul
Acelui an, el ticlui minciunã
ªi mã sui-n corabie pe mare
295 ™j LibÚhn m' ™pˆ nhÕj ™fšssato pontopÒroio, Spre Libia, ca eu o-ncãrcãturã
yeÚdea bouleÚsaj, †na oƒ sÝn fÒrton ¥goimi, Sã duc cu el, ci doar ca sã mã vândã 400
Pe preþ mai bun pe mine. De nevoie
ke‹qi dš m' æj per£seie kaˆ ¥speton ðnon ›loito. Mersei cu el pe vas, cu tot prepusul,
tù ˜pÒmhn ™pˆ nhÒj, ÑÒmenÒj per, ¢n£gkV. Iar vasul pe vânt bun de miazãnoapte
¹ d' œqeen boršV ¢nšmJ ¢kraš kalù Plutea frumos în larg deasupra Cretei,
Dar Cel-de-sus îi soroci pieirea. 405
300 mšsson Øpr Kr»thj: ZeÝj dš sfisi m»det' Ôleqron. Deci cum în urmã noi lãsarãm Creta
¢ll' Óte d¾ Kr»thn mn ™le…pomen, oÙdš tij ¥llh ªi nu se mai zãrea vro altã þarã,
fa…neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa, Ci numai cer ºi mare, iatã Joe
Un nor întunecos atunci trimise
d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn Deasupra nãvii noastre ºi noianul 410
nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj. Se înnegri sub el. Deodatã Joe
305 ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: Tunând trãsni corabia ce-ntreagã
Se zgudui lovitã de-al lui trãsnet
¹ d' ™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù, ªi-o rãzbãtu duhoare de pucioasã.
™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ¤pantej. Toþi oamenii se rãsturnarã-n apã 415
oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan ªi-n jurul nãvii duºi erau prin valuri
Ca niºte ciori. Aºa fãcut-a zeul
kÚmasin ™mforšonto: qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston.
Ne-ntoarsã calea lor. Dar mie Joe,
310 aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÒj, œcont… per ¥lgea qumù, Cu toat-a mea durere-mi puse-n mânã
ƒstÕn ¢maim£keton nhÕj kuanopróroio Catargul cel nescufundat al nãvii 420
Ca iar sã scap de cumpãnã; -ncleºtându-l
™n ce…ressin œqhken, Ópwj œti pÁma fÚgoimi.
Cu braþele, purtat eram de vântul
tù ·a periplecqeˆj ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin. Îngrozitor. ªi astfel nouã zile
™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me nuktˆ mela…nV Fui dus, iar într-a zecea noapte neagrã,
Mereu rostogolindu-mã, talazul 425
315 ga…V Qesprwtîn pšlasen mšga kàma kul…ndon.
Cotropitor m-apropie de þara
œnqa me Qesprwtîn basileÝj ™kom…ssato Fe…dwn Tesproþilor, al cãror crai, bãrbatul
¼rwj ¢pri£thn: toà g¦r f…loj uƒÕj ™pelqën Fidon, avu de mine grijã fãrã platã,
Cãci fiul sãu nainte mã-ntâlnise
a‡qrJ kaˆ kam£tJ dedmhmšnon Ãgen ™j okon,
Când eu eram sfârºit de frig ºi trudã. 430
ceirÕj ¢nast»saj, Ôfr' †keto dèmata patrÒj: El mã luã de mânã ºi m-aduse
320 ¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen. La curtea lui, la tatãl sãu acasã,
ªi-mi dete de-nvãscut îmbrãcãminte,
œnq' 'OdusÁoj ™gë puqÒmhn: ke‹noj g¦r œfaske
Manta ºi hainã dedesubt. Acolo
Am auzit ceva despre Ulise. 435
xein…sai ºd filÁsai „Ònt' ™j patr…da ga‹an, Spunea doar craiul cã-l avuse-n gazdã
ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj, ªi-l ospãtase, când venea în þarã.
El mi-arãtã averea ce Ulise
calkÒn te crusÒn te polÚkmhtÒn te s…dhron. Pe-atunci agonisise, aramã ºi-aur
325 ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi: ªi fier din greu lucrat, vistierie 440
tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj. Cu care cineva pânã la neamul

Al zecelea-ar putea hrãni o casã,
tÕn d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o Aºa erau odoarele-i de multe
™k druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai, La curtea lui. ªi mai spunea el craiul
Óppwj nost»sei' 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon, C-ar fi umblat Ulise la Dodona 445
Sã cerceteze oracolul lui Joe
330 ½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn. De la stejarul cel cu plete nalte,
êmose d prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ, De felul cum în þara-i roditoare
nÁa kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj, Sosi-va el, de mult plecatul, oare
Pe faþã sau pe-ascuns? Cu închinare 450
o‰ d» min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an. La zei în casã-i se jura el mie
¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh nhàj Cã vasul fuse tras atunci pe mare
335 ¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron. ªi oamenii stau gata sã-l petreacã
În þara lui, dar m-a trimis pe mine
œnq' Ó gš m' ºnègei pšmyai basilÁ 'Ak£stJ
Nainte, cã s-a nimerit sã plece 455
™ndukšwj: to‹sin d kak¾ fresˆn ¼ndane boul¾ Un vas tesprotian înspre Dulichiu,
¢mf' ™mo…, Ôfr' œti p£gcu dÚhj ™pˆ pÁma geno…mhn. Mãnosu-n grâu. El porunci la oameni
De mine s-aibã grijã, sã mã poarte
¢ll' Óte ga…hj pollÕn ¢pšplw pontopÒroj nhàj,
La craiul lor Acast. Ei se-nvoirã
340 aÙt…ka doÚlion Ãmar ™moˆ perimhcanÒwnto. Sã-mi facã rãu, sã mã cufunde-n valul 460
™k mšn me cla‹n£n te citîn£ te e†mat' œdusan, Urgiei ºi mai mult. ªi cum pe mare
De-ajuns de mal se-ndepãrtase vasul,
¢mfˆ dš me ·£koj ¥llo kakÕn b£lon ºd citîna,
Ei au ºi pus la cale-a mea robire,
·wgalša, t¦ kaˆ aÙtÕj ™n Ñfqalmo‹sin Órhai. M-au dezbrãcat de mantie ºi hainã
˜spšrioi d' 'Iq£khj eÙdeišlou œrg' ¢f…konto. ªi altele mi-au pus, niºte bulendre, 465
Rupturile ce tu le vezi cu ochii.
345 œnq' ™m mn katšdhsan ™ãssšlmJ ™nˆ nh
Iar când spre searã-au fost aici pe câmpul
ÓplJ ™ãstrefš stereîj, aÙtoˆ d' ¢pob£ntej Ostrovului cel limpede Itaca,
™ssumšnwj par¦ q‹na qal£sshj dÒrpon ›lonto. Ei cobzã m-au legat c-o rãsucitã
Frânghie pe corabie ºi-n grabã 470
aÙt¦r ™moˆ desmÕn mn ¢nšgnamyan qeoˆ aÙtoˆ
Ieºind la þãrm s-au aºezat la cinã.
Pe mine-apoi m-au dezlegat chiar zeii
·hd…wj: kefalÍ d kat¦ ·£koj ¢mfikalÚyaj, Uºor de tot. ªi dupã ce cu zdreanþa

350 xestÕn ™fÒlkaion katab¦j ™pšlassa qal£ssV Mi-acopãr capul ºi de-a lungul cârmei
Frumos cioplite mã cobor, mi-apropii 475
stÁqoj, œpeita d cersˆ di»resa ¢mfotšrVsi De mare pieptul ºi-o apuc de-a-notul
nhcÒmenoj, m£la d' ðka qÚrhq' œa ¢mfˆj ™ke…nwn. ªi lopãþesc cu braþele-amândouã
œnq' ¢nab£j, Óqi te dr…oj Ãn poluanqšoj Ûlhj, ªi repede mã depãrtez de dânºii
ªi ies pe mal. O iau la deal, pe unde
ke…mhn pepthèj. oƒ d meg£la sten£contej Era desiºu-unei pãduri frunzoase 480
355 fo…twn: ¢ll' oÙ g£r sfin ™fa…neto kšrdion enai ªi-aci mã tupil ºi mã culc. Cu grele
ma…esqai protšrw, toˆ mn p£lin aâtij œbainon Suspine ei umblarã dupã mine.
Dar când vãzurã bine cã-i zadarnic
nhÕj œpi glafurÁj: ™m d' œkruyan qeoˆ aÙtoˆ De-a mai cãta, la vas se-napoiarã.
·hd…wj, ka… me staqmù ™pšlassan ¥gontej Uºor m-adãpostirã înºiºi zeii 485
¢ndrÕj ™pistamšnou: œti g£r nÚ moi asa biînai.” ªi mã luarã apoi ºi mã-ndreptarã
Pe-aici la casa unui om cuminte,
360 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Cã-mi fuse dat sã mai trãiesc pe lume.”
„« deil xe…nwn, Ã moi m£la qumÕn Ôrinaj Eumeu îi zise: „Hei sãrac de tine!
taàta ›kasta lšgwn, Ósa d¾ p£qej ºd' Ós' ¢l»qhj. Cã tare m-ai înduioºat, strãine, 490
Cu de-amãnuntul povestindu-mi mie
¢ll¦ t£ g' oÙ kat¦ kÒsmon, Ñomai, oÙdš me pe…seij,
Cât ai rãbdat ºi pribegit. Dar vorba
e„pën ¢mf' 'OdusÁ. t… se cr¾ to‹on ™Ònta Ce-mi spui despre Ulise-mi pare goalã
365 mayid…wj yeÚdesqai; ™gë d' ™å oda kaˆ aÙtÕj ªi nu te cred. De ce sã minþi degeaba,
Tu om bãtrân? ªtiu bine eu cã zeii 495
nÒston ™mo‹o ¥naktoj, Ó t' ½cqeto p©si qeo‹si
Nu suferã cu nici un chip sã vie
p£gcu m£l', Ótti min oÜ ti met¦ Trèessi d£massan Stãpânul meu; cã-n luptã cu troienii
º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. El n-a cãzut sau n-a murit la sânul
Prietenilor lui dupã-ncetarea
[tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…,
Rãzboiului. Mãcar atunci aheii 500
370 ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw.] I-ar fi fãcut mormânt, ºi slavã mare
nàn dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto. Putea sã lase el ca moºtenire
La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire
aÙt¦r ™gë par' Ûessin ¢pÒtropoj: oÙd pÒlinde
Vântoasele-l rãpirã. Eu deoparte
œrcomai, e„ m» poÚ ti per…frwn PhnelÒpeia La turme stau ºi nu merg în cetate, 505
™lqšmen ÑtrÚnVsin, Ót' ¢ggel…h poqn œlqV. De nu cumva mã cheamã Penelopa,
Stãpâna mea-nþeleaptã, dacã-i vine
375 ¢ll' oƒ mn t¦ ›kasta par»menoi ™xeršousin,
De undeva vreo ºtire. Toþi în casã
Se pun atunci ºi-ntreabã despre toate,
ºmn o‰ ¥cnuntai d¾n o„comšnoio ¥naktoj, ªi cei mâhniþi de lipsa-ndelungatã 510
ºd' o‰ ca…rousin b…oton n»poinon œdontej: A craiului, ºi cei voioºi c-au parte
Nepedepsiþi de-avere. Însã mie
¢ll' ™moˆ oÙ f…lon ™stˆ metallÁsai kaˆ ™ršsqai, Nu-mi place sã descos, sã-ntreb pe nimeni
™x oá d» m' A„twlÕj ¢n¾r ™x»pafe mÚqJ, De când m-a pãcãlit cu povestirea-i
380 Ój ·' ¥ndra kte…naj poll¾n ™pˆ ga‹an ¢lhqeˆj Un om etolian care-omorâse 515
Pe un bãrbat ºi dupã ce pe lume
½luq' ™mÕn prÕj staqmÒn: ™gë dš min ¢mfag£pazon. Nemernicise mult, veni la mine.
fÁ dš min ™n Kr»tessi par' 'IdomenÁ „dšsqai Eu îl primii cu drag. Dar el îmi spuse
nÁaj ¢keiÒmenon, t£j oƒ xunšaxan ¥ellai: Cã-n Creta l-a vãzut pe crai, pe lângã
Idomeneu, unde dregea corãbii 520
kaˆ f£t' ™leÚsesqai À ™j qšroj À ™j Ñpèrhn, Stricate de furtuni. Zicea cã vine
385 poll¦ cr»mat' ¥gonta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi. La varã sau la toamnã împreunã
kaˆ sÚ, gšron polupenqšj, ™pe… sš moi ½gage da…mwn, Cu oastea lui ºi-aduce-avere multã.
ªi tu, jãlos moºneag, dacã te-aduse
m»te t… moi yeÚdessi car…zeo m»te ti qšlge: La mine soarta, nu cãta pe voie 525
oÙ g¦r toÜnek' ™gè s' a„dšssomai oÙd fil»sw, Sã-mi faci minþind ºi amãgind, cã doarã
¢ll¦ D…a xšnion de…saj aÙtÒn t' ™lea…rwn.” Nu pentru asta te-oi cinsti ºi-n gazdã
Te voi þinea, ci pentru cã mi-e mie
390 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
De Cel-de-sus care-ocroteºte oaspeþi
„Ã m£la t…j toi qumÕj ™nˆ st»qessin ¥pistoj, ªi pentru cã de tine mi-este milã.” 530
oŒÒn s' oÙd' ÑmÒsaj per ™p»gagon oÙdš se pe…qw. Ulise i-a rãspuns: „De bunã seamã
Eºti prea necrezãtor, dacã pe tine
¢ll' ¥ge nàn ·»trhn poihsÒmeq': aÙt¦r Ôpisqen
Nu-i chip sã te câºtig ºi sã te-nduplec,
m£rturoi ¢mfotšroisi qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin. Mãcar cã m-am jurat. Dar hai sã facem
395 e„ mšn ken nost»sV ¥nax teÕj ™j tÒde dîma, Prinsoare-acum, ºi sã ne fie martori 535
Amândurora cei din slavã, zeii
›ssaj me cla‹n£n te citîn£ te e†mata pšmyai
Olimpieni, cã dacã se va-ntoarce
Doul…ciÒnd' „šnai, Óqi moi f…lon œpleto qumù: Stãpânul tãu pe-aici, în casa asta,
e„ dš ke m¾ œlqVsin ¥nax teÕj æj ¢goreÚw, Tu mã îmbraci cu o manta ºi-o hainã
ªi mã trimiþi pe urmã la Dulichiu, 540
dmîaj ™pisseÚaj balšein meg£lhj kat¦ pštrhj,
Pe unde vreau sã fiu. Dacã nu vine
400 Ôfra kaˆ ¥lloj ptwcÕj ¢leÚetai ºperopeÚein.” Stãpânul tãu aºa cum spun, tu pune
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosefènee d‹oj ØforbÒj: Pãstorii tãi atunci sã mã rãpeadã
La vale de pe stânca asta mare,
Ca nici un om calic sã nu cuteze 545
Sã umble cu minciuni.” Eumeu îi zise:
„xe‹n', oÛtw g£r kšn moi ™ãkle…h t' ¢ret» te „Ce nume bun de om cinstit ºi vrednic
e‡h ™p' ¢nqrèpouj, ¤ma t' aÙt…ka kaˆ metšpeita, Mi-aº cãpãta, strãine, printre oameni,
ªi-acuma cât viez ºi dup-aceea,
Ój s' ™peˆ ™j klis…hn ¥gagon kaˆ xe…nia dîka, De-ar fi ca asta sã fac eu ºi viaþa 550
405 aâtij d kte…naimi f…lon t' ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn: Sã-þi curm aºa, când te-am adus în casã
prÒfrwn ken d¾ œpeita D…a Kron…wna lito…mhn. ªi mi te-am ospãtat? Cu bunã voie
Mai pot apoi sã mã închin lui Joe?
nàn d' érh dÒrpoio: t£cist£ moi œndon ˜ta‹roi Dar iatã-i vremea cinei. Numai soþii
een, †n' ™n klis…V larÕn tetuko…meqa dÒrpon.” Sã vie-acasã mai curând, sã facem 555
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, Plãcutã cinã în coliba asta.”

Aºa vorbirã între ei, ºi-ndatã
410 ¢gc…molon d sÚej te kaˆ ¢nšrej Ãlqon Øforbo…. Se-ntoarserã cu turmele pãstorii,
t¦j mn ¥ra œrxan kat¦ ½qea koimhqÁnai, ªi porcii ºi-i închiserã în cocini
klagg¾ d' ¥spetoj ðrto suîn aÙlizomen£wn. Pe la culcuºul lor ºi vuiet mare 560
Stârni sãlãºuirea lor în staul.
aÙt¦r Ð oŒs' ˜t£roisin ™kškleto d‹oj ØforbÒj: Strigã atunci porcarul la tovarãºi:
„¥xeq' Øîn tÕn ¥riston, †na xe…nJ ƒereÚsw „Alegeþi vierul cel mai gras din turmã
415 thledapù: prÕj d' aÙtoˆ ÑnhsÒmeq', o† per ÑzÝn ªi-aduceþi-l ca sã-l înjunghi în cinstea
Strãinului din þarã depãrtatã, 565
d¾n œcomen p£scontej Øîn ›nek' ¢rgiodÒntwn:
Sã-l mai gustãm ºi noi care de dragul
¥lloi d' ¹mšteron k£maton n»poinon œdousin.” Acestor porci cu colþii albi ne zbatem
ìj ¥ra fwn»saj kšase xÚla nhlš calkù: Mereu ºi ne-amãrâm de mult, dar alþii
Se bucurã nepedepsiþi de rodul
oƒ d' án e„sÁgon m£la p…ona pentašthron.
Trudirii noastre”. Aºa grãi la oameni 570
420 tÕn mn œpeit' œsthsan ™p' ™sc£rV: oÙd subèthj ªi despicã el lemne cu toporul
l»qet' ¥r' ¢qan£twn: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin: Tãios de-aramã. Aduserã ei porcul
Cel îngrãºat, un mascur de cinci vremuri,
¢ll' Ó g' ¢parcÒmenoj kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llen
ªi-l aºezarã jos pe lângã vatrã.
¢rgiÒdontoj ØÕj kaˆ ™peÚceto p©si qeo‹si Ca om cuminte nu uitã porcarul 575
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde. De Cei-de-sus. Tãie un smoc din capul
Râtanului ºi ca începãturã
425 kÒye d' ¢nascÒmenoj sc…zV druÒj, ¿n l…pe ke…wn:
În foc îl azvârli; urã pe urmã
tÕn d' œlipe yuc». toˆ d' œsfax£n te kaˆ eásan, La zei pentru întorsul lui Ulise
aya dš min dišceuan: Ð d' çmoqete‹to subèthj, Cel înþelept ºi c-o despicãturã 580
Luatã de pe jos unde-o lãsase
Când lemnele-a tãiat, izbi în mascur
ªi el rãmase mort. Îl înjunghiarã
p£ntwn ¢rcÒmenoj melšwn, ™j p…ona dhmÒn. Pãstorii ºi-l pârlirã, apoi îndatã
kaˆ t¦ mn ™n purˆ b£lle, palÚnaj ¢lf…tou ¢ktÍ, Îl ciopârþirã. ªi luând porcarul 585
Bucãþi de pretutindeni, carne crudã,
430 m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron Le înveli în prapuri ºi fãinã
êpths£n te perifradšwj ™rÚsantÒ te p£nta, Le presurã ºi le-azvârli în flacãri.
b£llon d' e„n ™leo‹sin ¢ollša. ¨n d subèthj Înfeliarã tot ce mai rãmase,
ªi dupã ce-n frigare le-nþeparã, 590
†stato daitreÚswn: perˆ g¦r fresˆn a‡sima Édh. Le rumenirã-apoi cu toatã grija.
kaˆ t¦ mn ›ptaca p£nta diemmoir©to dazwn: Le scoaserã felii-felii ºi-n strãchini
435 t¾n mn ‡an NÚmfVsi kaˆ ÈrmÍ, Mai£doj uŒi, Ei puserã grãmadã carnea toatã.
Porcaru-n urmã se sculã s-o-mpartã,
qÁken ™peux£menoj, t¦j d' ¥llaj ne‹men ˜k£stJ: Fiind un om cu totul drept. Friptura 595
nètoisin d' 'OdusÁa dihnekšessi gšrairen În ºapte o-mpãrþi pe rând. O parte
¢rgiÒdontoj ØÒj, kÚdaine d qumÕn ¥naktoj. O prinosi la nimfe ºi lui Hermes,
Al Maiei fiu, urând, iar celelalte
ka… min fwn»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Le dete fiecãrui dintre dânºii.
440 „a‡q' oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio Pe musafir cinsti cu lungul spate 600
æj ™mo…, Ótti me to‹on ™Ònt' ¢gaqo‹si gera…reij.” Al porcului. Se-nvoioºã Ulise

ªi zise-aºa: „Eumeu, urez eu þie
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
Sã fii mereu aºa de drag lui Joe
„œsqie, daimÒnie xe…nwn, kaˆ tšrpeo to‹sde, Precum îmi eºti tu mie, cã-mi faci parte
oŒa p£resti: qeÕj d tÕ mn dèsei, tÕ d' ™£sei, De bunãtãþi, mãcar cã sunt în starea 605
În care sunt”. Porcarul îi rãspunse:
445 Ótti ken ú qumù ™qšlV: dÚnatai g¦r ¤panta.”
„Biet oaspe-al meu, mãnâncã ºi petrece
Ã ·a, kaˆ ¥rgmata qàse qeo‹s' a„eigenštVsi, Cu tot ce-þi stã în faþã la-ndemânã,
spe…saj d' a‡qopa onon 'OdussÁ ptolipÒrqJ Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi
Aºa cum vrea, fiind atotputernic”. 610
™n ce…ressin œqhken: Ð d' ›zeto Î par¦ mo…rV.
Grãi el astfel ºi-nchinã-nceputuri
s‹ton dš sfin œneime MesaÚlioj, Ón ·a subèthj De jertfe la nemuritori. Vin negru
450 aÙtÕj kt»sato ooj ¢poicomšnoio ¥naktoj, Stropi pe jos ºi-ntinse lui Ulise
Potirul plin, iar el ºezu aproape
nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj:
De-al lui mertic. Le împãrþi din pâne 615
p¦r d' ¥ra min Taf…wn pr…ato kte£tessin õ‹sin. Mesaulios, pe care-l dobândise
Porcarul singur dupã ce plecase
Stãpânul sãu ºi fãrã de-ajutorul
Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale:
Îl cumpãrã cu banii lui din Tafos. 620
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Cu mânile-ncepurã apoi cu toþii
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Sã umble la gãtitele bucate,
ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
455 s‹ton mšn sfin ¢fe‹le MesaÚlioj, oƒ d' ™pˆ ko‹ton, Mesaulios luã rãmãºiþa pânii,
s…tou kaˆ kreiîn kekorhmšnoi, ™sseÚonto. Iar ei, sãtui de pitã ºi fripturã, 625
nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ skotom»nioj: áe d' ¥ra ZeÝj Cu toþii se grãbirã sã se culce.
Veni o noapte asprã-ntunecoasã
p£nnucoj, aÙt¦r ¥h zšfuroj mšgaj a„n œfudroj. ªi cerul tot ploua fãrã-ncetare
to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn, ªi vâjâia Munteanul, vânt puternic
460 e‡ pèj oƒ ™kdÝj cla‹nan pÒroi ½ tin' ˜ta…rwn ªi-n veci ploios. Ulise-ncepe vorba 630
Voios sã-ncerce pe porcar, sã vadã
¥llon ™potrÚneien, ™pe… õ k»deto l…hn: De scoate el cumva ºi-i dã sumanul
„kškluqi nàn, EÜmaie kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi, Ori va sili pe altul sã i-l deie,
eÙx£menÒj ti œpoj ™ršw: onoj g¦r ¢nègei, C-aºa de mult se îngrijea de dânsul:
„Ascult-acum, Eumee, ºi cu toþii 635
ºleÒj, Ój t' ™fšhke polÚfron£ per m£l' ¢e‹sai Tovarãºi voi ceilalþi. Am sã mã laud
465 ka… q' ¡palÕn gel£sai ka… t' Ñrc»sasqai ¢nÁke, Cu ce-am sã spun, cã mã stârneºte vinul
ka… ti œpoj prošhken, Ó pšr t' ¥rrhton ¥meinon. Zãlud care ºi pe-nþelept îl face
Sã cânte fãrã cumpãt ºi sã râdã
¢ll' ™peˆ oân tÕ prîton ¢nškragon, oÙk ™pikeÚsw.
Copilãros, sã joace ºi sã-ndruge 640
e‡q' ìj ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h, Cuvinte ce mai bine-ar fi tãcute.
æj Óq' ØpÕ Tro…hn lÒcon ½gomen ¢rtÚnantej. Odatã însã ce-am deschis eu gura,
Nu pot s-ascund. Ah, cum nu-s încã tânãr
470 ¹ge…sqhn d' 'OduseÚj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj,
ªi plin de vlagã cum am fost odatã,
to‹si d' ¤ma tr…toj Ãrcon ™gèn: aÙtoˆ g¦r ¥nwgon. Când cetele mânarãm noi sub Troia 645
¢ll' Óte d» ·' ƒkÒmesqa potˆ ptÒlin a„pÚ te te‹coj, ªi le-ntocmirãm ca sã stea la pândã!
În frunte-a fost Ulise, Menelàos
¹me‹j mn perˆ ¥stu kat¦ ·wp»a pukn£,
ªi eu al treilea. Ei aveau porunca.
¨n dÒnakaj kaˆ ›loj, ØpÕ teÚcesi pepthîtej Dar când sosirãm noi pe la cetate,
475 ke…meqa, nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ boršao pesÒntoj, Sub zidu-nalt, ne tupilãm sub arme 650
ªi ne culcãm acolo, pe-mprejurul
phgul…j: aÙt¦r Ûperqe ciën gšnet' ºäte p£cnh,
Oraºului între hãþiºuri dese,
yucr», kaˆ sakšessi peritršfeto krÚstalloj. Prin stuhuri ºi prin locuri mocirloase.
œnq' ¥lloi p£ntej cla…naj œcon ºd citînaj, Bãtu un crivãþ ºi veni o noapte
De pominã, un ger; zãpadã rece 655
De sus ca bruma se lãsa de deasã
ªi þurþurii sporeau de peste scuturi.
eádon d' eÜkhloi, s£kesin e„lumšnoi êmouj: Dar toþi ceilalþi aveau suman ºi hainã
480 aÙt¦r ™gë cla‹nan mn „ën ˜t£roisin œleipon ªi liniºtiþi dormeau cu spete-ascunse
Sub pavãzã. Eu singur la plecare 660
¢fradšwj, ™peˆ oÙk ™f£mhn ·igwsšmen œmphj, Lãsai la soþi sumanul meu ca prostul,
¢ll' ™pÒmhn s£koj oon œcwn kaˆ zîma faeinÒn. Cãci nu gândeam de loc sã-mi fie rece
¢ll' Óte d¾ tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra beb»kei, ªi-naintai aºa numai cu scutul
ªi-ncins cu-a lui curea scânteietoare.
kaˆ tÒt' ™gën 'OdusÁa proshÚdwn ™ggÝj ™Ònta Dar când fu straj-a treia peste noapte 665
485 ¢gkîni nÚxaj: Ð d' ¥r' ™mmapšwj Øp£kouse: ªi stelele-asfinþirã, eu cu cotul
'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, Trezind de lângã mine pe Ulise,
Aºa-i zisei, el m-auzi deodatã:
oÜ toi œti zwo‹si metšssomai, ¢ll£ me ce‹ma «Tu, fiu de viþã naltã al lui Laerte,
d£mnatai: oÙ g¦r œcw cla‹nan: par£ m' ½pafe da…mwn Preaiscusite, meºtere Ulise, 670
o„oc…twn' ‡menai: nàn d' oÙkšti fukt¦ pšlontai.' M-am dus pe copcã, frigul mã omoarã
Cãci n-am sumanul; mã împinse naiba
490 ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita nÒon scšqe tÒnd' ™nˆ qumù, Sã viu aºa-mbrãcat numai c-o hainã,
oŒoj ke‹noj œhn bouleušmen ºd m£cesqai: Nu-i chip de-acuma sã mai scap cu zile».
fqegx£menoj d' Ñl…gV Ñp… me prÕj màqon œeipe: Aºa-i zisei, iar el, ca om destoinic 675
La sfat ºi-n luptã, iscodi un mijloc
's…ga nàn, m» t…j seu 'Acaiîn ¥lloj ¢koÚsV.'
Pe loc ºi-ncet îmi zise: «Taci acuma,
Ã, kaˆ ™p' ¢gkînoj kefal¾n scšqen epš te màqon: Sã nu te-audã careva de-ai noºtri ».
495 'klàte, f…loi: qe‹Òj moi ™nÚpnion Ãlqen Ôneiroj. Apoi grãi, în cot proptindu-ºi capul:
«Prieteni, ascultaþi. Veni la mine, 680
l…hn g¦r nhîn ˜k¦j ½lqomen. ¢ll£ tij e‡h
Pe când dormeam, un vis de sus. Cãci tare
e„pe‹n 'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn, De tabãrã ne-am depãrtat. Deci meargã
e„ plšonaj par¦ naàfin ™potrÚneie nšesqai.' Sã spuie cineva lui Agamemnon,
Pãstorul oastei, sã trimitã oameni
ìj œfat', ðrto d' œpeita QÒaj, 'Andra…monoj uƒÒj,
Mai mulþi.» Cum zise el, ºi sare Toas, 685
500 karpal…mwj, ¢pÕ d cla‹nan b£le foinikÒessan, Al lui Andrèmon fiu, grãbit ºi scoate
bÁ d qšein ™pˆ nÁaj: ™gë d' ™nˆ e†mati ke…nou Sumanul porfiriu ºi dã o fugã
Spre tabãrã. Eu bucuros iau straiul
ke…mhn ¢spas…wj, f£e d crusÒqronoj 'Hèj.
Lui Toas ºi mã culc ºi-adorm sub dânsul
ìj nàn ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h: În tihnã pânã-n ziuã. Cum nu-s tânãr 690
do…h kšn tij cla‹nan ™nˆ staqmo‹si suforbîn, ªi zdravãn ca atunci! Mi-ar da, vezi bine,
Un þol vreun porcar din cei din staul
505 ¢mfÒteron, filÒthti kaˆ a„dÒ fwtÕj ™Áoj:
Din dragoste ºi cinste pentr-un astfel
De om voinic. Acum însã cu toþii
nàn dš m' ¢tim£zousi kak¦ cro e†mat' œconta.” Mã nesocot, cãci port rupturi pe mine.” 695
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Eumeu îi zise: „Moºule, vorbit-ai
Frumos de tot; nimica fãrã cale
„ð gšron, anoj mšn toi ¢mÚmwn, Ön katšlexaj, ªi de prisos n-ai spus. Avea-vei darã
oÙdš t… pw par¦ mo‹ran œpoj nhkerdj œeipej: ªi haine ce pofteºti ºi toate cele
510 tî oÜt' ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou, Ce se cuvin unui sãrman ce vine 700
Jãluitor. Dar mâne dimineaþã
ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa, Din nou rãmâi cu zdrenþele pe tine.
nàn: ¢t¦r ºîqšn ge t¦ s¦ ·£kea dnopal…xeij. Cãci n-avem multe haine-aici ºi sarici
oÙ g¦r pollaˆ cla‹nai ™phmoibo… te citînej De primenit; tot insul are una.
Dar las’ cã vine fiul lui Ulise 705
™nq£de ›nnusqai, m…a d' o‡h fwtˆ ˜k£stJ. ªi el îþi dã ºi sàricã ºi hainã
515 [aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, ªi are sã te-ndrepte unde-þi place.”
ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei, ªi dupã ce vorbi aºa, se scoalã
ªi pe la vatrã aºazã pat ºi-aºterne
pšmyei d', ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.”] Deasupra-i blãni de caprã ºi de oaie, 710
ìj e„pën ¢nÒrouse, t…qei d' ¥ra oƒ purÕj ™ggÝj ªi-Ulise-n pat se culcã; peste dânsul,
eÙn»n, ™n d' Ñwn te kaˆ a„gîn dšrmat' œballen. Porcarul zvârle-un þol mai gros ºi mare
Ce el l-avea de schimb pe vreme asprã.
520 œnq' 'OduseÝj katšlekt'. ™pˆ d cla‹nan b£len aÙtù
Aºa dormi Ulise ºi pe-aproape
pukn¾n kaˆ meg£lhn, ¼ oƒ parakšsket' ¢moib¦j Dormirã ºi ceilalþi pãstori mai tineri. 715
›nnusqai, Óte tij ceimën œkpagloj Ôroito. Porcarul însã nu vru sã se culce
Pe stratul lui, departe de-a lui turmã,
ìj Ð mn œnq' 'OduseÝj koim»sato, toˆ d par' aÙtÕn
Ci merse-afarã înarmat sã doarmã.
¥ndrej koim»santo nehn…ai. oÙd subètV Se-nveseli Ulise, cã de-avutu-i
525 ¼ndanen aÙtÒqi ko‹toj, Øîn ¥po koimhqÁnai, Cãta porcaru-n lipsa lui de-acasã. 720
Întâi îºi prinse sabia-ascuþitã
¢ll' Ó g' ¥r' œxw „ën Ðpl…zeto: ca‹re d' 'OdusseÚj,
Pe umerii vânjoºi, apoi îºi puse
Ótti ·£ oƒ biÒtou perik»deto nÒsfin ™Òntoj. Sumanul gros ºi bun la vânt, ºi-asupra-i
prîton mn x…foj ÑxÝ perˆ stibaro‹j b£let' êmoij, Cojoc de caprã mare ºi-ncãlatã,
Apoi luând o lance þuguiatã, 725
¢mfˆ d cla‹nan ™šssat', ¢lex£nemon m£la pukn»n,
Cu care s-apãra de câni ºi oameni,
530 ¨n d n£khn ›let' a„gÕj ™ãtrefšoj meg£loio, El merse sã se culce unde porcii
e†leto d' ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn. Dormeau sub stânci, la loc ferit de Crivãþ.
bÁ d' ‡menai ke…wn, Óqi per sÚej ¢rgiÒdontej
pštrV Ûpo glafurÍ eádon, boršw Øp' „wgÍ.
ODUSSEIAS O Cântul XV
Minerv-atunci se coborî în largul

`H d' e„j eÙrÚcoron Lakeda…mona Pall¦j 'Aq»nh Lacedemòn la fiul lui Ulise
õcet', 'OdussÁoj megaqÚmou fa…dimon uƒÕn Ca sã-i aduc-aminte, sã-l îndemne
Napoi sã plece-acasã. ªi zeiþa
nÒstou Øpomn»sousa kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
Gãsi pe Telemah ºi pe-al lui Nestor 5
eáre d Thlšmacon kaˆ Nšstoroj ¢glaÕn uƒÕn Fecior dormind într-un pridvor la curtea
5 eÛdont' ™n prodÒmJ Menel£ou kudal…moio, Lui Menelau slãvitul. Numai fiul
Lui Nestor moleºit dormea în tihnã;
Ã toi Nestor…dhn malakù dedmhmšnon ÛpnJ:
Pe Telemah somn dulce nu-l mai prinse,
Thlšmacon d' oÙc Ûpnoj œce glukÚj, ¢ll' ™nˆ qumù Trezit fiind în umbra nopþii nalte 10
nÚkta di' ¢mbros…hn meled»mata patrÕj œgeiren. De-a tatãlui sãu grijã. Stând aproape,
Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise:
¢gcoà d' ƒstamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:
„Nu-i bine-acum, o, Telemah, departe
10 „Thlšmac', oÙkšti kal¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhsai, De casã sã te porþi, sã laºi pe-acolo
kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin ªi averea-þi ºi bãrbaþi fãrã ruºine. 15
oÛtw Øperfi£louj: m» toi kat¦ p£nta f£gwsi Mã tem cã þi-or mânca averea toatã
ªi-or împãrþi-o între ei, ºi drumul
kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. Þi-ar fi-n zadar. Deci hai mai iute cere
¢ll' Ôtrune t£cista bo¾n ¢gaqÕn Menšlaon Lui Menelau viteazul sã te lase
15 pempšmen, Ôfr' œti o‡koi ¢mÚmona mhtšra tštmVj. Sã pleci, ca tot sã mai gãseºti acasã 20
Pe maica-þi neasemuitã. Aflã
½dh g£r ·a pat»r te kas…gnhto… te kšlontai Cã o silesc ºi tatãl sãu ºi fraþii
EÙrum£cJ g»masqai: Ð g¦r perib£llei ¤pantaj Sã ia de soþ pe Evrimahos, fiindcã
mnhstÁraj dèroisi kaˆ ™xèfellen œedna: E cel mai darnic peþitor ºi-ntrece
Pe toþi cu zestrea-i datã. Mi-e ca dânsa 25
m» nÚ ti seà ¢škhti dÒmwn ™k ktÁma fšrhtai. Sã nu-þi ia peste voia ta de-acasã
20 osqa g¦r oŒoj qumÕj ™nˆ st»qessi gunaikÒj: Ceva din bunuri. ªtii cum e femeia,
ke…nou boÚletai okon Ñfšllein, Ój ken Ñpu…V, Ea cautã mai de folos sã fie
La casa celui care-o ia pe dânsa
pa…dwn d protšrwn kaˆ kourid…oio f…loio ªi nici nu vrea sã ºtie, nici îi pasã 30
oÙkšti mšmnhtai teqnhÒtoj oÙd metall´. De rãposatu-i soþ ºi de copiii
¢ll¦ sÚ g' ™lqën aÙtÕj ™pitršyeiaj ›kasta,
590 OD USSEAIS. O ODISEEA. CÂNTUL XV 591
25 dmJ£wn ¼ t…j toi ¢r…sth fa…netai enai, Nãscuþi nainte. Du-te dar ºi-ncrede
e„j Ó kš toi f»nwsi qeoˆ kudr¾n par£koitin. Averea ta femeii care-þi pare
Cã-i cea mai cu credinþã, pân’ce zeii
¥llo dš to… ti œpoj ™ršw, sÝ d sÚnqeo qumù. Þi-or scoate-n cale vrednica soþie. 35
mnhst»rwn s' ™pithdj ¢ristÁej locÒwsin Mai am încã un sfat sã-þi dau, ia seama.
™n porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj Pe la strâmtoarea cea dintre Itaca
ªi stâncile din Samos stau la pândã
30 ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai. Fruntaºii peþitori ca sã te-omoare
¢ll¦ t£ g' oÙk Ñw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei Nainte de sosirea ta în þarã. 40
¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin. Dar nu cred c-au sã poatã, ba pãmântul
Îi va-nghiþi pe ei, pe ticãloºii
¢ll¦ ˜k¦j n»swn ¢pšcein eÙergša nÁa, Ce-þi toacã moºtenirea. Deci abate-þi
nuktˆ d' Ðmîj ple…ein: pšmyei dš toi oâron Ôpisqen Corabia cea bunã de la malul
35 ¢qan£twn Ój t…j se ful£ssei te ·Úeta… te. Ostroavelor, cãlãtoreºte noaptea. 45
Prielnic vânt îþi va sufla din urmã
aÙt¦r ™p¾n prèthn ¢kt¾n 'Iq£khj ¢f…khai, Un zeu care vegheazã ºi te-ajutã.
nÁa mn ™j pÒlin Ñtrànai kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj, Când vei sosi la malul þãrii tale,
aÙtÕj d prètista subèthn e„safikšsqai, Corabia ºi oamenii sloboade-i
Sã meargã spre cetate, tu ia drumul 50
Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia oden.
ªi du-te mai întâi pe la pãstorul
40 œnqa d nÚkt' ¢šsai: tÕn d' Ñtrànai pÒlin e‡sw Care-þi pãzeºte porcii ºi þi-e omul
¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V, Mai credincios. Petrece-acolo noaptea
ªi mânã-l la oraº sã înºtiinþeze
oÛnek£ oƒ sîj ™ssi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqaj.”
Pe buna Penelopa ca sã ºtie 55
¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon, Cã tu venit-ai sãnãtos din Pilos”.
aÙt¦r Ð Nestor…dhn ™x ¹dšoj Ûpnou œgeire Aºa vorbind, ea în Olimp se-ntoarse.
Iar Telemah trezi atunci pe fiul
45 l¦x podˆ kin»saj, ka… min prÕj màqon œeipen:
Lui Nestor c-o bleandã din picior ºi-i zise:
„œgreo, Nestor…dh Peis…strate: mènucaj †ppouj „Scoal’, Pisistrat, ºi-nhamã telegarii 60
zeàxon Øf' ¤rmat' ¥gwn, Ôfra pr»sswmen Ðdo‹o.” La carul lor, sã ne vedem de cale”.
Rãspunse Pisistrat Nestorianul:
tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda:
„Oricât, o, Telemah, grãbit ni-i drumul,
„Thlšmac', oÜ pwj œstin, ™peigomšnouj per Ðdo‹o, Nu-i chip sã mergem noaptea pe-ntuneric.
50 nÚkta di¦ dnofer¾n ™l£an: t£ca d' œssetai ºèj. Curând miji-vor zori. Aºteaptã darã 65
Întâi s-aducã-Atrid ºi-n car sã-þi puie
¢ll¦ mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria q»V
Din parte-i daruri scumpe ºi cu vorbe
¼rwj 'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj,
kaˆ mÚqois' ¢gano‹si paraud»saj ¢popšmyV. Prieteneºti sã te petreacã dânsul,

toà g£r te xe‹noj mimnÇsketai ½mata p£nta Cãci oaspele mereu ºi-aduce-aminte
De gazda care dragoste i-aratã.” 70
55 ¢ndrÕj xeinodÒkou, Ój ken filÒthta par£scV.” Abia grãi ºi zorii se ivirã.
ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. S-apropie de dânºii Menelaos
¢gc…molon dš sf' Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, Sculându-se din pat, de la nevasta-i
Elena cea cu pãr de aur. Grabnic,
¢nst¦j ™x eÙnÁj, Èlšnhj p£ra kallikÒmoio. Cum îl simþi, feciorul lui Ulise 75
tÕn d' æj oân ™nÒhsen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, Pe el îºi puse-o hainã sclipitoare
60 spercÒmenÒj ·a citîna perˆ cro sigalÒenta ªi-ºi aruncã pe umerii cei zdraveni
Un lung veºmânt; ieºi de-acolo, merse
dànen kaˆ mšga f©roj ™pˆ stibaro‹j b£let' êmoij Spre domnitor ºi-i zise-aºa flãcãul:
¼rwj, bÁ d qÚraze, parist£menoj d proshÚda „Mãrite-Atride Menelaos doamne, 80
[Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio:] Dã-mi voie ca sã plec de-acum în þarã,
Mi-e tare dor sã mã întorn acasã”.
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, Iar el rãspunse: „Telemah, din parte-mi
65 ½dh nàn m' ¢pÒpempe f…lhn ™j patr…da ga‹an: Eu nu te mai opresc aci pe tine,
½dh g£r moi qumÕj ™šldetai o‡kad' ƒkšsqai.” De vrei sã pleci. Ba chiar m-ar prinde ciuda 85
Pe gazda care-n dragoste ºi-n urã
tÕn d' ºme…bet' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj:
E prea pornit ºi n-are vro mãsurã:
„Thlšmac', oÜ t… s' ™gè ge polÝn crÒnon ™nq£d' ™rÚxw Mai bine-i când e cumpãnã la toate.
ƒšmenon nÒstoio: nemessîmai d kaˆ ¥llJ E deopotrivã rãu sã-ndemni pe-un oaspe
Sã plece peste voie sau sã-mpiedici 90
70 ¢ndrˆ xeinodÒkJ, Ój k' œxoca mn filšVsin,
Pe cel grãbit cât stã la tine. Catã
œxoca d' ™cqa…rVsin: ¢me…nw d' a‡sima p£nta. Sã þii la oaspe ºi sã-l laºi sã plece
sÒn toi kakÒn ™sq', Ój t' oÙk ™qšlonta nšesqai Când ar pofti. Ci stai pân-oi aduce
ªi-n carul tãu voi pune scumpe daruri
xe‹non ™potrÚnV kaˆ Öj ™ssÚmenon katerÚkV.
Ca sã le vezi cu ochii, pân-oi spune 95
[cr¾ xe‹non pareÒnta file‹n, ™qšlonta d pšmpein.] Femeilor s-aºeze ospãþu-n salã
75 ¢ll¦ mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria qe…w Din ce avem de-ajuns pãstrate-n casã.
Dar e frumos, cinstit ºi-þi prinde bine
kal£, sÝ d' Ñfqalmo‹sin ‡dVj, e‡pw d gunaixˆ
Sã stai întâi la masã, ºi pe urmã
de‹pnon ™nˆ meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn. Sã-ncepi cãlãtoria pe pãmântul 100
¢mfÒteron, kàdÒj te kaˆ ¢glah kaˆ Ôneiar, Nemãsurat de-ntins. Iar dacã-þi place
Prin Argos s-o apuci ºi prin Helada,
deipn»santaj ‡men poll¾n ™p' ¢pe…rona ga‹an.
80 e„ d' ™qšleij trafqÁnai ¢n' Èll£da kaˆ mšson ”Argoj,
Ôfra toi aÙtÕj ›pwmai, ØpozeÚxw dš toi †ppouj, Pun ham la cai ºi însumi vin cu tine;
¥stea d' ¢nqrèpwn ¹g»somai: oÙdš tij ¼meaj Te duc în lume prin oraºe. Nimeni
Pe noi n-o sã ne lase la plecare 105
aÜtwj ¢ppšmyei, dèsei dš te ›n ge fšresqai, Nedãruiþi. O sã ne dea s-aducem
ºš tina tripÒdwn eÙc£lkwn º leb»twn Mãcar un dar, vrun triped de aramã
85 º dÚ' ¹miÒnouj º crÚseion ¥leison.” Vrun vas, doi telegari, vrun tas de aur.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Mãrite doamne-Atride Menelaos, 110
„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, Voi sã mã-ntorn acum la mine-acasã,
boÚlomai ½dh ne‹sqai ™f' ¹mšter': oÙ g¦r Ôpisqen Cãci la plecare nu lãsai pe nimeni
De pazã pentru bunurile mele.
oâron „ën katšleipon ™pˆ kte£tessin ™mo‹si: Mã tem cã tot umblând sã-mi cat pe tata,
90 m¾ patšr' ¢nt…qeon diz»menoj aÙtÕj Ôlwmai, Sã nu pier însumi eu, sau de la mine 115
½ t… moi ™k meg£rwn keim»lion ™sqlÕn Ôlhtai.” Din casa mea tot rostul sã nu-mi piarã.”
Cum auzi acestea, Menelaos
aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, Nevestei ºi femeilor deodatã
aÙt…k' ¥r' Î ¢lÒcJ ºd dmJÍsi kšleuse Orândui s-aºeze-ospãþ în salã
de‹pnon ™nˆ meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn. Din ce aveau de-ajuns pãstrate-n casã. 120
Sculat din pat, veni atunci la dânsul
95 ¢gc…molon dš oƒ Ãlqe Bohqodhj 'EtewneÚj,
Eteoneu, feciorul lui Boetos,
¢nst¦j ™x eÙnÁj, ™peˆ oÙ polÝ na‹en ¢p' aÙtoà: Cãci el ºi-avea ºederea mai aproape.
tÕn pàr kÁai ¥nwge bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj Pe dânsul îl grãbi s-aprindã focul,
Sã frigã carnea; sluga se supuse. 125
ÑptÁsa… te kreîn: Ð d' ¥r' oÙk ¢p…qhsen ¢koÚsaj.
ªi el se pogorî într-o cãmarã
aÙtÕj d' ™j q£lamon kateb»seto khèenta, Cu bun miros, nu singur, ci-mpreunã
100 oÙk ooj, ¤ma tù g' Èlšnh k…e kaˆ Megapšnqhj. Cu fiul Megapent ºi cu Elena.
Sosind pe unde-avea el lucruri scumpe,
¢ll' Óte d» ·' †kan', Óqi oƒ keim»lia ke‹to,
Atrid luã dintre odoare-o cupã 130
'Atredhj mn œpeita dšpaj l£ben ¢mfikÚpellon, Cu douã toarte; fiului sãu spuse
uƒÕn d krhtÁra fšrein Megapšnqe' ¥nwgen Sã ia un vas de-argint. Elena stete
Pe lângã lãzi, pe unde-au fost tot felul
¢rgÚreon: Èlšnh d par…stato fwriamo‹sin,
De þesãturi, cu mâna ei lucrate.
105 œnq' œsan oƒ pšploi pampo…kiloi, oÞj k£men aÙt». Dintr-însele luã atunci ea, zâna 135
tîn ›n' ¢eiramšnh Èlšnh fšre, d‹a gunaikîn, Între femei, o pânzã, cea mai mare
ªi mai frumoasã în alesãturã,
Öj k£llistoj œhn poik…lmasin ºd mšgistoj,
ªi care strãlucea ca un luceafãr
¢st¾r d' ìj ¢pšlampen: œkeito d ne…atoj ¥llwn. ªi se afla sub clit în fundul lãzii.
b¦n d' „šnai protšrw di¦ dèmatoj, eŒoj †konto Ei merserã prin casã dup-aceea 140
110 Thlšmacon: tÕn d prosšfh xanqÕj Menšlaoj: La Telemah, ºi-i zise Menelaos:
„Dea Dumnezeu, o, Telemah, sã-þi fie
„Thlšmac', Ã toi nÒston, Ópwj fresˆ sÍsi menoin´j, Întoarcerea cum o doreºti din suflet!
éj toi ZeÝj telšseien, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj. Din câte-odoare am la mine-n casã
dèrwn d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai, Þi-oi face darul cel mai scump ºi mândru: 145
Acest ulcior lucrat cu mãiestrie,
dèsw Ö k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti. Întreg de-argint cu buzele-aurite,
115 dèsw toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d Lucrarea lui Vulcan. Mi-l dete mie
œstin ¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai, Fedim rãzboinicul vestit ºi craiul
Sidonului, când eu trecui pe-acolo 150
œrgon d' `Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj, La-ntorsul meu. Cu drag þi-l dãrui þie.”
Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye Zicând aºa el îi direse cupa
ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.” Cu douã torþi; voinicul Megapentes
Îi puse-n faþã-i aducând luciosul
120 ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon Ulcior de-argint. Elena-mbujorata 155
¼rwj 'Atredhj: Ð d' ¥ra krhtÁra faeinÕn S-apropie de el cu þesãtura
qÁk' aÙtoà prop£roiqe fšrwn kraterÕj Megapšnqhj, ªi-l agrãi: „ªi eu þi-oi face darul
Acesta, fãtul meu, spre amintire
¢rgÚreon: Èlšnh d par…stato kallip£rVoj
Din lucrurile mele, ca din parte-þi
pšplon œcous' ™n cers…n, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Sã-l dai de ziua nunþii mult-dorite 160
125 „dîrÒn toi kaˆ ™gè, tšknon f…le, toàto d…dwmi, Miresei tale. Pân-atunci sã steie
Pãstrat la maica-þi dulce-n vistierie.
mnÁm' Èlšnhj ceirîn, poluhr£tou ™j g£mou érhn,
Urez ca tu s-ajungi cu bucurie
sÍ ¢lÒcJ foršein: te‹oj d f…lV par¦ mhtrˆ La casa ta ºi-n þara ta iubitã.”
ke‹sqai ™nˆ meg£rJ. sÝ dš moi ca…rwn ¢f…koio Aºa grãind, îi puse daru-n mânã. 165
El vesel îl primi. Luã feciorul
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.”
Lui Nestor aste bunuri ºi le strânse
130 ìj e„poàs' ™n cersˆ t…qei, Ð d' ™dšxato ca…rwn. În coºul de la car privind la toate
kaˆ t¦ mn ™j pe…rinqa t…qei Peis…stratoj ¼rwj Înminunat. Bãlanul Menelaos
Pe amândoi feciorii-i duse-n salã, 170
dex£menoj, kaˆ p£nta ˜ù qh»sato qumù:
ªezurã-acolo-n scaune ºi-n jeþuri.
toÝj d' Ãge prÕj dîma k£rh xanqÕj Menšlaoj. Aduse apã de spãlat pe mânã
˜zšsqhn d' ¥r' œpeita kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. O fatã, în frumos ibric de aur,
Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
135 cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. ªi le întinse o masã lustruitã. 175
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, Apoi cinstita chelãriþã-aduse

ªi dete pâne ºi bucate multe,
[e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:] Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate.
140 p¦r d Bohqodhj krša da…eto kaˆ nšme mo…raj: Tãie fripturã fiul lui Boetos
o„nocÒei d' uƒÕj Menel£ou kudal…moio. ªi le-mpãrþi câte-o bucatã; fiul 180
Lui Menelau turnã în cupe vinul.
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Legarã caii Telemah ºi fãtul
d¾ tÒte Thlšmacoj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÕj Lui Nestor, carul zugrãvit suirã,
Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul 185
145 †ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, Rãsunãtor. A mers cu ei ºi-Atride,
™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou. În dreapta lui þiind o cupã de-aur
toÝj d met' 'Atredhj œkie xanqÕj Menšlaoj, Cu vin desfãtãtor, ca la plecare
Sã-nchine paos ei. ªi stând naintea
onon œcwn ™n ceirˆ mel…frona dexiterÁfi, Telegii lor, urã amândurora: 190
™n dšpa crusšJ, Ôfra le…yante kio…thn. „Noroc, bãieþi, ºi-nchinãciune spuneþi
150 stÁ d' †ppwn prop£roiqe, dediskÒmenoj d proshÚda: Lui Nestor, care bun ca un pãrinte
Mi-a fost întotdeauna câtã vreme
„ca…reton, ð koÚrw, kaˆ Nšstori poimšni laîn
Ne-am rãzboit la Troia noi aheii!”
e„pe‹n: Ã g¦r ™mo… ge pat¾r ìj ½pioj Ãen, Iar cumpãnitul Telemah rãspunse: 195
eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn.” „I-om spune-aºa cum zici tu, preamãrite,
Când vom sosi la el. S-ajute zeii
S-ajung în þarã ºi sã pot spune-acasã,
155 „kaˆ l…hn ke…nJ ge, diotrefšj, æj ¢goreÚeij, Gãsind pe tatãl meu, cã de la tine
p£nta t£d' ™lqÒntej katalšxomen. aŠ g¦r ™gën ìj Mã-ntorc ºi-avut-am parte de tot felul 200
De semne de iubire ºi-o grãmadã
nost»saj 'Iq£khnde kicën 'OdusÁ' ™nˆ o‡kJ
De preþuite-odoare.” Asta zise,
e‡poim', æj par¦ se‹o tucën filÒthtoj ¡p£shj ªi de la dreapta lui zburã un vultur
œrcomai, aÙt¦r ¥gw keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£.” Þinând în gheare-un alb gâscan nãmornic
ªi blând, rãpit de undeva din curte. 205
160 ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij,
Bãrbaþi, femei îl urmãreau pe vultur
a„etÕj ¢rg¾n cÁna fšrwn ÑnÚcessi pšlwron, Cu þipete, dar el în zbor din dreapta
¼meron ™x aÙlÁj: oƒ d' „Úzontej ›ponto S-apropie de gloatã, dete fuga
Naintea telegarilor. Voinicii
¢nšrej ºd guna‹kej: Ð dš sfisin ™ggÚqen ™lqën
dexiÕj ½xe prÒsq' †ppwn. oƒ d „dÒntej
165 g»qhsan, kaˆ p©sin ™nˆ fresˆ qumÕj „£nqh. Se-nveselirã, cum vãzurã asta, 210
to‹si d Nestor…dhj Peis…stratoj ½rceto mÚqwn: ªi prinserã curaj. Luã cuvântul

ªi întrebã întâi Nestorianul:
„fr£zeo d», Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, „O, doamne Menelaos, oare nouã
À nîn tÒd' œfhne qeÕj tšraj Ãe soˆ aÙtù.” Ni-i semnul arãtat de sus, ori þie?”
ìj f£to, merm»rixe d' ¢rhfiloj Menšlaoj, Stãtu puþin pe gânduri domnitorul 215
Ca el, luând aminte, sã rãspundã
170 Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran Øpokr…naito no»saj. Mai nimerit. Dar i-apucã nainte
tÕn d' Èlšnh tanÚpeploj Øpofqamšnh f£to màqon: Elena cea cu straiul lung ºi zise:
„klàtš meu: aÙt¦r ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù „Luaþi aminte; voi ghici cum zeii
Mã-nvaþã ºi cum cred c-are sã fie. 220
¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai Ñw. Cum vulturul ce vine de pe plaiuri
æj Óde cÁn' ¼rpax' ¢titallomšnhn ™nˆ o‡kJ Pe unde e nãscut ºi-ºi are puii,
175 ™lqën ™x Ôreoj, Óqi oƒ gene» te tÒkoj te, Rãpi gâscanul cel crescut în curte,
Aºa Ulise, dupã multe patimi
ìj 'OduseÝj kak¦ poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj ªi pribegii, acasã se va-ntoarce 225
o‡kade nost»sei kaˆ te…setai: º kaˆ ½dh ªi crunt plãti-va. Oare ºi acuma
o‡koi, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei.” E poate-n casa lui ºi-urzeºte moarte
La peþitorii toþi.” Grãi la asta
Cumintele fecior al lui Ulise:
180 „oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj: „Aºa sã dea Olimpianul, soþul 230
tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn.” Junonii, care bubuie-n vãzduhuri!
Eu þie-atunci m-oi închina acasã
Ã, kaˆ ™f' †ppoin m£stin b£le: toˆ d m£l' ðka
Ca la un Dumnezeu.” La vorba asta
½xan ped…onde di¦ ptÒlioj memaîtej. El dete bici la cai, ºi ei de-acolo
oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej. Spre câmp luarã fuga prin cetate, 235
De râvn-aprinºi. ªi cât e ziua hamul
185 dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…:
ªi-l clãtinarã-n trapul lor nainte.
™j fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma, Iar când apuse soarele ºi-amurgul
uƒšoj 'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da. Umbrise toate cãile, sosirã
În Fera-acasã la Diocle, fiul 240
œnqa d nÚkt' ¥esan, Ð d to‹j p¦r xe…nia qÁken.
Lui Orsiloh, nãscutul din Alfeos.
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Acolo înnoptaserã ºi gazda
190 †ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, Le dete daruri scumpe de-ospeþie.
A doua zi când zorile-nzorirã
™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:
Trandafirii, ei înhãmarã caii 245
ªi carul împestriþat apoi suirã,
m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn. Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul
aya d' œpeiq' †konto PÚlou a„pÝ ptol…eqron: Rãsunãtor ºi caii ºfichiuirã,
Iar ei zburarã plini de voie bunã.
kaˆ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn: Curând sosirã la cetatea naltã, 250
195 „Nestor…dh, pîj kšn moi ØposcÒmenoj telšseiaj În Pilos. Zise-atunci aºa la fiul
màqon ™mÒn; xe‹noi d diamperj eÙcÒmeq' enai Lui Nestor, Telemah: „Nestoriene,
Tu vrei sã-mi juri c-ai sã-mi faci pe voie?
™k patšrwn filÒthtoj, ¢t¦r kaˆ Ðm»likšj e„men: Ne lãudãm cã suntem buni prieteni
¼de d' ÐdÕj kaˆ m©llon ÐmofrosÚnVsin ™n»sei. De la pãrinþi ºi-n vârstã deopotrivã, 255
m» me parx ¥ge nÁa, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà, Iar calea ce-o fãcurãm împreunã
Ne va-mprieteni mai mult. Opreºte
200 m» m' Ð gšrwn ¢škonta kat£scV ú ™nˆ o‡kJ Pe-aici ºi nu mã duce mai departe
ƒšmenoj filšein: ™m d creë q©sson ƒkšsqai.” De vasul meu, ca nu cumva bãtrânul
ìj f£to, Nestor…dhj d' ¥r' ˜ù sumfr£ssato qumù, Acasã peste voie-mi sã mã þie 260
Poftindu-mã sã stau la el ca oaspe.
Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran ØposcÒmenoj telšseien. Eu trebuie curând s-ajung în þarã.”
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai: Grãi. ªi Pisistrat gândi în sine
205 stršy' †ppouj ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj, Ce fel sã-l poatã mulþumi mai bine.
ªi-n mintea lui gãsi el mai cu cale 265
nh d' ™nˆ prumnÍ ™xa…nuto k£llima dîra,
Spre malul mãrii sã-ºi abatã caii
™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Menšlaoj œdwke: Pe unde-i fu corabia ºi-ntr-însa
ka… min ™potrÚnwn œpea pterÒenta proshÚda: El puse-n partea cârmei frumuseþe
De daruri, de veºminte ºi de aur
„spoudÍ nàn ¢n£baine kšleuš te p£ntaj ˜ta…rouj,
Ce-i dase Menelaos, ºi cu vorba 270
210 prˆn ™m o‡kad' ƒkšsqai ¢pagge‹la… te gšronti. Aºa-l iuþi: „Te suie-n vas acuma
eâ g¦r ™gë tÒde oda kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: Nezãbovind, zoreºte pe tovarãºi
Sã pleci pânã ce n-ajung eu acasã
oŒoj ke…nou qumÕj Øpšrbioj, oÜ se meq»sei,
Ca sã vestesc pe tata. Doar ºtiu bine
¢ll' aÙtÕj kalšwn deàr' e‡setai, oÙdš › fhmi Cã inima ºi mintea zice-n mine: 275
ÿ „šnai keneÒn: m£la g¦r kecolèsetai œmphj.” Poruncitor ºi aprig cum e dânsul,
Aici veni-va singur sã te cheme
215 ìj ¥ra fwn»saj œlasen kall…tricaj †ppouj
ªi nu te lasã. Cred cã fãrã tine
ÿ Pul…wn e„j ¥stu, qoîj d' ¥ra dèmaq' †kane. Nu pleacã el ºi-a ta împotrivire
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen: Prea mult l-ar supãra.” Zicându-i asta, 280
Asmute caii cei cu dalbe coame
Spre Pilos înapoi ºi-ajunge-acasã
Numaidecât. Iar Telemah, silindu-ºi
„™gkosme‹te t¦ teÚce', ˜ta‹roi, nh mela…nV, Tovarãºii, aºa le dã poruncã:

aÙto… t' ¢mba…nwmen, †na pr»sswmen Ðdo‹o.” „Tovarãºi, pregãtiþi cu tot dichisul 285
Corabia, sã ne suim într-însa
220 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, ªi s-o întindem iute”. Aºa le zise;
aya d' ¥r' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. Voios îl auzirã ei ºi-ndatã
Ã toi Ð mn t¦ pone‹to kaˆ eÜceto, qàe d' 'Aq»nV Se înluntrarã ºi pe bãnci ºezurã.
Aºa el se trudea. ªi-n dosul nãvii 290
nh p£ra prumnÍ: scedÒqen dš oƒ ½luqen ¢n¾r Jertfea de drum ºi se-nchina Minervei.
thledapÒj, feÚgwn ™x ”Argeoj ¥ndra katakt£j, Dar iat-atunci s-apropie de dânsul
225 m£ntij: ¢t¦r gene»n ge Mel£mpodoj œkgonoj Ãen, Un om fugar din Argos, de departe,
Un ghicitor, care-omorâse-acolo
Öj prˆn mšn pot' œnaie PÚlJ œni, mhtšri m»lwn, Pe un bãrbat. El se trãgea din casa 295
¢fneiÕj Pul…oisi mšg' œxoca dèmata na…wn: ªi neamul lui Melampus care-odatã
d¾ tÒte g' ¥llwn dÁmon ¢f…keto, patr…da feÚgwn Trãia în Pilos cel avut în turme
Ca om cuprins într-o mãreaþã curte.
Nhlša te meg£qumon, ¢gauÒtaton zwÒntwn, Dar el apoi la alt popor se duse
230 Ój oƒ cr»mata poll¦ telesfÒron e„j ™niautÕn Fugind de þara lui ºi de Neleus 300
ece b…V. Ð d te‹oj ™nˆ meg£roij Ful£koio Bãrbatul, domn slãvit ca nimeni altul,
Ce-avere multã pe un an i-oprise
desmù ™n ¢rgalšJ dšdeto, kratšr' ¥lgea p£scwn
Cu sila; iar el, pus în bente grele,
e†neka NhlÁoj koÚrhj ¥thj te bare…hj, Stãtu legat în casa lui Filacos
t»n oƒ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ dasplÁtij 'ErinÚj. ªi pãtimea nespus pentru copila 305
Lui crai Neleu ºi-n marea lui orbire
235 ¢ll' Ð mn œkfuge kÁra kaˆ ½lase boàj ™rimÚkouj
La care-l împinsese-nfricoºata
™j PÚlon ™k Ful£khj kaˆ ™te…sato œrgon ¢eikj Zeiþ-a rãzbunãrii. Dar el scapã
¢nt…qeon NhlÁa, kasign»tJ d guna‹ka De pacoste ºi turma mugitoare
Spre Pilos o aduce din Filaca 310
ºg£geto prÕj dèmaq': Ð d' ¥llwn †keto dÁmon,
ªi astfel se rãstoarce de ruºinea
”Argoj ™j ƒppÒboton: tÒqi g£r nÚ oƒ a‡simon Ãen Fãcutã de Neleu ºi însoþeºte
240 naišmenai pollo‹sin ¢n£ssont' 'Arge…oisin. Pe frate-sãu acasã c-o femeie;
Iar dânsul pleacã-n altã þarã,-n Argos
œnqa d' œghme guna‹ka kaˆ Øyerefj qšto dîma,
Cel pãºunat de cai. Acolo-i fuse 315
ge…nato d' 'Antif£thn kaˆ M£ntion, uŒe krataiè. Sortit sã se aºeze, peste mulþii
'Antif£thj mn t…kten 'OklÁa meg£qumon, Argii sã fie domn. Luând femeie
El ºi-ntemeie casã naltã unde
Se nasc doi fii puternici: Antifates
ªi Mantiu. Antifates a fost tatãl 320
aÙt¦r 'Okle…hj laossÒon 'Amfi£rhon, Lui Oicleu cel inimos, de unde

245 Ön perˆ kÁri f…lei ZeÚj t' a„g…ocoj kaˆ 'ApÒllwn Se trage Amfiaràos, care bietul,
Deºi iubit de Joe ºi de-Apollon,
panto…hn filÒtht': oÙd' †keto g»raoj oÙdÒn, Dar tot n-atinse pragul bãtrâneþii,
¢ll' Ôlet' ™n Q»bVsi guna…wn e†neka dèrwn. Cãci a pierit la Teba dupã darul 325
toà uƒe‹j ™gšnont' 'Alkm£wn 'Amf…locÒj te. Primit de-a lui nevastã. El avut-a
Ca fii pe Amfilohos ºi pe-Alcmèon.
M£ntioj aâ tšketo Polufe…de£ te Kle‹tÒn te: Iar Mantiu a nãscut pe Polifides,
250 ¢ll' Ã toi Kle‹ton crusÒqronoj ¼rpasen 'Hëj Apoi pe Cleitos, cel frumos, pe care,
k£lleoj e†neka oŒo, †n' ¢qan£toisi mete…h: De frumuseþe, a zorilor zeiþã 330
Pe tron de aur îl rãpi sã-l facã
aÙt¦r Øpšrqumon Polufe…dea m£ntin 'ApÒllwn Nemuritor; viteazul Polifides
qÁke brotîn Ôc' ¥riston, ™peˆ q£nen 'Amfi£rhoj: Proroc a fost orânduit de-Apollon,
Ój ·' Ùperhs…hnd' ¢pen£ssato patrˆ colwqe…j, Neîntrecut de oameni când murise
Amfiarau. De ciudã pe-al sãu tatã 335
255 œnq' Ó ge naiet£wn manteÚeto p©si broto‹si. Fugi de-acasã la Hiperesia,
toà mn ¥r' uƒÕj ™pÁlqe, QeoklÚmenoj d' Ônom' Ãen, De unde-apoi ghicea la lumea toatã.
Öj tÒte Thlem£cou pšlaj †stato: tÕn d' ™k…cane Feciorul lui numit Teoclimènos
Veni acum la Telemah pe vremea
spšndont' eÙcÒmenÒn te qoÍ par¦ nh mela…nV,
Când el pe lângã vas cu închinare 340
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: ªi cu urãri de drum se pregãtise,
260 „ð f…l', ™pe… se qÚonta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ, ªi-aºa-i grãi cuvinte zburãtoare:
„Prietene, fiindcã te întâmpin
l…ssom' Øpr qušwn kaˆ da…monoj, aÙt¦r œpeita
Jertfind în acest loc, te rog pe jertfe,
sÁj t' aÙtoà kefalÁj kaˆ ˜ta…rwn, o† toi ›pontai, Pe zeul cãrui te închini, pe tine, 345
e„pš moi e„romšnJ nhmertša mhd' ™pikeÚsVj: Pe oamenii din jurul tãu, grãieºte-mi
Adevãrat ºi nu-mi ascunde, cine
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;”
Eºti tu? Din ce pãrinþi? Din care þarã?”
265 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. „Þi-oi spune drept aºa cum e, strãine, 350
Mi-e neamul din Itaca ºi Ulise
™x 'Iq£khj gšnoj e„m…, pat¾r dš mo… ™stin 'OdusseÚj,
E tatãl meu, de-a fost cumva vreodatã,
e‡ pot' œhn: nàn d' ½dh ¢pšfqito lugrù ÑlšqrJ. Cãci el acum muri de moarte tristã.
toÜneka nàn ˜t£rouj te labën kaˆ nÁa mšlainan De-aceea ºi luând un vas ºi oameni
Venii sã-ntreb de dusul tatã.” Zise 355
270 Ãlqon peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio.”
Teoclimenos cel chipos ca zeii:
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: „ªi eu din þarã-mi fug ºi vin la tine,
„oÛtw toi kaˆ ™gën ™k patr…doj, ¥ndra katakt¦j Cãci am rãpus un om de-ai noºtri, ºi-are
œmfulon: polloˆ d kas…gnhto… te œtai te ªi fraþi ºi neamuri multe el în Argos
Cel pãºunat de cai, ºi ei sunt foarte 360
”Argoj ¢n' ƒppÒboton, mšga d kratšousin 'Acaiîn: Puternici între-ahei. ªi fug de dânºii
275 tîn Øpaleu£menoj q£naton kaˆ kÁra mšlainan Ferindu-mã de-osândã ºi de moarte,
feÚgw, ™pe… nÚ moi asa kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai. Cã mi-este scris sã pribegesc în lume.
Deci ia-mã-n vas, ca pe-un fugar ce-þi cade
¢ll£ me nhÕj œfessai, ™pe… se fugën ƒkšteusa, Milcuitor. Mã tem cã m-or ucide, 365
m» me katakte…nwsi: diwkšmenai g¦r Ñw.” Cã-mi pare cã sunt urmãrit.” Rãspunse
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Chititul Telemah: „Þi-oi face voia
ªi de la vas eu nu te voi respinge.
280 „oÙ mn d» s' ™qšlont£ g' ¢pèsw nhÕj ™shj, Urmeazã-mã, te-om ospãta pe-acolo
¢ll' ›peu: aÙt¦r ke‹qi fil»seai, oŒ£ k' œcwmen.” Cu ce avem.” Aºa-i vorbi ºi lancea 370
ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj: Cu vârf de-aramã i-o luã ºi-o-ntinse
Pe podul ºovãielnicei corãbii.
kaˆ tÒ g' ™p' „kriÒfin t£nusen neÕj ¢mfiel…sshj, Pe urmã se sui ºi el pe vasul
¨n d kaˆ aÙtÕj nhÕj ™b»seto pontopÒroio. Drumeþ pe mare. S-aºezã spre cârmã
285 ™n prÚmnV d' ¥r' œpeita kaqšzeto, p¦r d oŒ aÙtù Feciorul lui Ulise ºi pe-aproape 375
Teoclimen. Vâslaºii dezlegarã
eŒse QeoklÚmenon: toˆ d prumn»si' œlusan.
Otgoanele ºi Telemah, zorindu-i
Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen Pe toþi, le porunci sã puie nãvii
Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ™ssumšnwj ™p…qonto. Dichisul tot. Ei s-au supus în pripã
ªi ridicând catargu-l împlântarã 380
ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj
Prin scobitura grinzii de la mijloc
290 stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan, ªi-l cetluirã cu frânghii, lãþirã
›lkon d' ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsi. Vintrele albe prinse de curele
Vârtos sucite. Zâna cu ochi lucii,
to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh,
Minerva, vânt prielnic le trimise 385
l£bron ™paig…zonta di' a„qšroj, Ôfra t£cista ªi-l repezi nãvalnic ea din slavã,
nhàj ¢nÚseie qšousa qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr. Ca vasul sã alerge cât mai iute
Sã taie unda cea sãrat-a mãrii.
295 [b¦n d par¦ KrounoÝj kaˆ Calk…da kalliršeqron.]
Plutirã aºa de-a lungul pe la Crunos
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ªi Halchis cea cu apele frumoase. 390
¹ d Fe¦j ™pšballen ™peigomšnh DiÕj oÜrJ, Când soarele-asfinþi ºi orice drumuri
Se-ntunecarã, vasu-mpins de vântul
ºd par' ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio….
Ajutãtor s-apropie de Fea
Spre coastele Elidei, þara sfântã
œnqen d' aâ n»soisin ™piprošhke qoÍsin, Unde domnesc epeii. ªi de-acolo 395
300 Ðrma…nwn, ½ ken q£naton fÚgoi Ã ken ¡lo…h. Trecu pe la ostroave cât mai iute
Feciorul lui Ulise dat pe gânduri,
të d' aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj Cã nu ºtia de scapã el sau moare.
dorpe…thn: par¦ dš sfin ™dÒrpeon ¢nšrej ¥lloi. Cina pe-atunci Ulise cu porcarul
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, În þara lui ºi-alãturea de dânºii 400
Cinau ceilalþi pãstori. Dar mai pe urmã,
to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn, Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
305 ½ min œt' ™ndukšwj filšoi me‹na… te keleÚoi Vorbind Ulise, ºi-ncercând sã vadã
aÙtoà ™nˆ staqmù Ã ÑtrÚneie pÒlinde: De vrea porcarul sã-l mai þie-n gazdã
ªi stãruie-n sãlaº sã mai rãmâie 405
„kškluqi nàn, EÜmaie, kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi: Sau are sã-l îndrume spre cetate,
ºîqen protˆ ¥stu lila…omai ¢ponšesqai Le zise astfel: „Ascultaþi, Eumee
ptwceÚswn, †na m» se katatrÚcw kaˆ ˜ta…rouj. ªi voi ceilalþi tovarãºi! Vreau ca mâne
S-o iau la drum, sã mânec spre cetate,
310 ¢ll£ moi eâ q' ØpÒqeu kaˆ ¤m' ¹gemÒn' ™sqlÕn Ôpasson, Ca sã cerºesc, sã nu vã stau povarã 410
Ój kš me ke‹s' ¢g£gV: kat¦ d ptÒlin aÙtÕj ¢n£gkV Pe capul tuturor. Dar dã-mi povaþã
pl£gxomai, a‡ kšn tij kotÚlhn kaˆ pÚrnon ÑršxV. ªi cãlãuzã bunã-n drumeþie,
ªi sã mã car. Eu singur de nevoie
ka… k' ™lqën prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio
Voi colinda cetatea sã vãd poate
¢ggel…hn e‡poimi per…froni Phnelope…V, Mi-a-ntinde cineva vrun drob de pâne 415
315 ka… ke mnhst»ressin Øperfi£loisi mige…hn, ªi vrun pahar. ªi cum ajung la casa
Mãritului Ulise, sã duc veste
e‡ moi de‹pnon do‹en Ñne…ata mur…' œcontej.
Domniþei înþelepte ºi sã intru
ay£ ken eâ drèoimi met¦ sf…sin, Ótti qšloien. În cercul peþitorilor cei mândri.
™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: Mi-or da ei poate vro îmbucãturã 420
Din multele bucate ce-au la masã.
Èrme…ao ›khti diaktÒrou, Ój ·£ te p£ntwn
Frumos ºi harnic voi sluji la toatã
320 ¢nqrèpwn œrgoisi c£rin kaˆ kàdoj Ñp£zei, Porunca lor. Cã eu þi-oi spune una,
drhstosÚnV oÙk ¥n moi ™r…sseie brotÕj ¥lloj, Ia seama tu ºi-ascultã: cu-ajutorul
Lui Hermes, zeul sol care podoabã 425
pàr t' eâ nhÁsai di£ te xÚla dan¦ ke£ssai,
ªi cinste pune-n tot ce face omul,
daitreàsa… te kaˆ ÑptÁsai kaˆ o„nocoÁsai, Nu-i nimeni sã mã biruie de harnic
oŒ£ te to‹j ¢gaqo‹si paradrèwsi cšrhej.” Când este vorba foc s-aprind ºi lemne
Uscate sã despic, sã-mpart la masã
ªi carnea sã o frig ºi vin din canã 430
Sã torn cum fac cei mici slujind în casã
325 tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfhj, EÜmaie subîta: Pe cei mai mari.” Dar supãrat Eumeos
„ê moi, xe‹ne, t…h toi ™nˆ fresˆ toàto nÒhma Aºa-i grãi: „Vai, ce-þi veni, strãine?
Pesemne-acolo vrei sã-þi laºi tu pielea
œpleto; Ã sÚ ge p£gcu lila…eai aÙtÒq' Ñlšsqai, De umbli sã te-amesteci în mulþimea 435
e„ d¾ mnhst»rwn ™qšleij katadànai Ómilon, De peþitori, a cãror semeþie
tîn Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei. ªi ne-nfrânare pân’la cer ajunse.
Nici robii lor nu sunt aºa ca tine;
330 oÜ toi toio…d' e„sˆn ØpodrhstÁrej ™ke…nwn, Sunt tineri ºi-mbrãcaþi cu haine bune,
¢ll¦ nšoi, cla…naj eâ eƒmšnoi ºd citînaj, Au pãrul dres ºi faþa lor frumoasã 440
a„eˆ d liparoˆ kefal¦j kaˆ kal¦ prÒswpa, ªi mesele lor lucii împãnate
De pâne ºi de carne ºi de vinuri.
o† sfin Øpodrèwsin: ™äxestoi d tr£pezai Rãmâi dar. Nu se supãrã nici unul
s…tou kaˆ kreiîn ºd' o‡nou bebr…qasin. Pe-aici de stai; nici eu, nici alt tovarãº.
335 ¢ll¦ mšn': oÙ g£r t…j toi ¢ni©tai pareÒnti, Iar când veni-va fiul lui Ulise, 445
Te va-mbrãca în hainã ºi-n cãmaºã
oÜt' ™gë oÜte tij ¥lloj ˜ta…rwn, o† moi œasin. ªi te va duce-oriunde þi-ar fi voia.”
aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, Ulise mult-pãþitul îi rãspunse:
ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei, „Fii drag Celui-de-sus cum mi-eºti tu mie
De drag, Eumeos! Doar tu-mi puseºi capãt 450
pšmyei d' ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.”
Nemernicirii ºi rãstriºtii grele.
340 tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: Nimic mai rãu decât sã fii un lainic
„a‡q' oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio ªi fãrã cãpãtâi. Afurisitul
De pântec e de vinã cã necazuri
æj ™mo…, Ótti m' œpausaj ¥lhj kaˆ ÑzÚoj a„nÁj.
Îndurã bietul om ce-ajunge-n lume 455
plagktosÚnhj d' oÙk œsti kakèteron ¥llo broto‹sin: Hoinar, lovit de soartã ºi durere.
¢ll' ›nek' oÙlomšnhj gastrÕj kak¦ k»de' œcousin Dar dacã mã opreºti pe-aici ºi stãrui
S-aºtept pe domniºorul meu, vorbeºte-mi
345 [¢nšrej, Ón tin' †khtai ¥lh kaˆ pÁma kaˆ ¥lgoj.]
De mama ºi de tata lui Ulise,
nàn d' ™peˆ „scan£vj me‹na… tš me ke‹non ¥nwgaj, Pe care la plecare-l pãrãsise 460
e‡p' ¥ge moi perˆ mhtrÕj 'OdussÁoj qe…oio Pe pragul bãtrâneþii. Spune-mi dacã
Trãiesc ºi vãd lumina cea de soare,
patrÒj q', Ön katšleipen „ën ™pˆ g»raoj oÙdù,
Ori au murit ºi sunt pe ceea lume.”
½ pou œti zèousin Øp' aÙg¦j ºel…oio, Mai-marele peste porcari îi zise:
350 Ã ½dh teqn©si kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.” „Þi-oi spune drept, aºa cum e, strãine. 465
Mai vieþuie Laert ºi se tot roagã
tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.
Lašrthj mn œti zèei, Diˆ d' eÜcetai a„eˆ De Cel-de-sus sã-i ia din trup viaþa,
qumÕn ¢pÕ melšwn fq…sqai oŒs' ™n meg£roisin: Sã moarã-n casa lui. Grozav mai geme
Jãlindu-ºi fiul dus, nevasta-i bunã,
355 ™kp£glwj g¦r paidÕj ÑdÚretai o„comšnoio A cãrei moarte-i cãºunã otravã 470
kourid…hj t' ¢lÒcoio dafronoj, ¼ ˜ m£lista De-alean ºi bãtrâneþe timpurie.
½kac' ¢pofqimšnh kaˆ ™n çmù g»ra qÁken. Iar dânsa s-a topit de moarte tristã
Tânjind dupã slãvitu-i fiu. Dã, Doamne,
¹ d' ¥ce oá paidÕj ¢pšfqito kudal…moio, Sfârºit aºa de crud sã n-aibã nimeni
leugalšJ qan£tJ, æj m¾ q£noi Ój tij ™mo… ge Din cei care mi-s dragi în casa asta 475
360 ™nq£de naiet£wn f…loj e‡h kaˆ f…la ›rdoi. ªi-mi fac un bine! Cât a fost în viaþã,
Cu toatã-a ei mâhnire, mi-era mie
Ôfra mn oân d¾ ke…nh œhn, ¢cšous£ per œmphj, Plãcut s-o-ntreb ºi sã vorbesc cu dânsa,
tÒfra t… moi f…lon œske metallÁsai kaˆ ™ršsqai, Cã mã crescu-mpreunã cu Ctimena,
oÛnek£ m' aÙt¾ qršyen ¤ma KtimšnV tanupšplJ, Copila ei cea trupeºã, mezinã, 480
Cu care am crescut eu împreunã,
qugatšr' „fq…mV, t¾n Ðplot£thn tške pa…dwn: Ci n-am fost mai puþin iubit ca dânsa.
365 tÍ Ðmoà ™trefÒmhn, Ñl…gon dš t… m' Âsson ™t…ma. Iar când ne-ajunse draga tinereþe,
aÙt¦r ™pe… ·' ¼bhn polu»raton ƒkÒmeq' ¥mfw, Pe ea o mãritarã-atunci la Same
Luând comori de zestre, iar pe mine 485
t¾n mn œpeita S£mhnd' œdosan kaˆ mur…' ›lonto,
Bãtrâna mã-nþoli frumos în hainã
aÙt¦r ™m cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ke…nh ªi în cãmaºã,-mi dete-ncãlþãminte
kal¦ m£l' ¢mfišsasa pos…n q' Øpod»mata doàsa ªi mã trimise-apoi la þarã. Totuºi
Mai tare mã iubea pe mine. Acuma
370 ¢grÒnde proalle: f…lei dš me khrÒqi m©llon.
De toate aceste sunt lipsit; dar zeii 490
nàn d' ½dh toÚtwn ™pideÚomai: ¢ll£ moi aÙtù Cei fericiþi dau spor trudirii mele,
œrgon ¢šxousin m£karej qeo…, ú ™pim…mnw: În care stãrui ºi de unde-mi vine
ªi hrana, bãutura ºi prisosul
tîn œfagÒn t' œpiÒn te kaˆ a„do…oisin œdwka.
Ce-l dau la oaspeþi vrednici de cinstire.
™k d' ¥ra despo…nhj oÙ me…licÒn ™stin ¢koàsai Dar nu pot eu s-aud de la stãpâna 495
375 oÜt' œpoj oÜte ti œrgon, ™peˆ kakÕn œmpesen o‡kJ, O vorbã dulce, nici sã vãd vrun bine,
De când pe casa ei cãzu nãpasta,
¥ndrej Øperf…aloi: mšga d dmîej catšousin
Nemernicii de peþitori. Cã tare
¢nt…a despo…nhj f£sqai kaˆ ›kasta puqšsqai Mai au nevoie slugile sã steie
kaˆ fagšmen pišmen te, œpeita d ka… ti fšresqai De vorbã cu stãpâna ºi sã-ntrebe 500
De câte toate, sã mai ia mâncare
ªi bãuturã, ba ºi sã mai ducã
Ceva cu ei la þarã din mulþimea
¢grÒnd', oŒ£ te qumÕn ¢eˆ dmèessin „a…nei.” De lucruri care-i bucurã pe dânºii.”
380 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise iscusitul îi rãspunse: 505
„Vai cã de mic, porcarule Eumeos,
„í pÒpoi, æj ¥ra tutqÕj ™èn, EÜmaie subîta, Rãznitu-te-ai departe de-a ta þarã
pollÕn ¢pepl£gcqhj sÁj patr…doj ºd tok»wn. ªi de pãrinþi ! Dar spune-mi adevãrul:
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, Prãdat a fost oraºul larg în uliþi
Pe unde-aveau pãrinþii tãi locaºul? 510
º diepr£qeto ptÒlij ¢ndrîn eÙru£guia, Sau cã, rãmas tu singur pe la turma
385 Î œni naiet£aske pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr, De oi sau boi, luându-te-n corãbii
Ã sš ge mounwqšnta par' o‡esin À par¦ bousˆn Vrãjmaºii te vândurã la stãpânul
Acestei case pe un preþ de seamã?”
¥ndrej dusmenšej nhusˆn l£bon ºd' ™pšrassan Mai-marele peste porcari rãspunse: 515
toàd' ¢ndrÕj prÕj dèmaq', Ð d' ¥xion ðnon œdwke.” „Fiindcã-ntrebi ºi iscodeºti, strãine
tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: ªezi liniºtit ºi-ascultã pe tãcute
ªi bea voios din vin. Prea lungi acuma
390 „xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j, Sunt nopþile ºi þi-i destul rãgazul
sigÍ nàn xun…ei kaˆ tšrpeo p‹nš te onon, Sã dormi sau sã asculþi ºi sã te bucuri. 520
¼menoj. a†de d nÚktej ¢qšsfatoi: œsti mn eÛdein, Nu-i bine sã te culci devreme, stricã
ªi multul somn. De vor ceilalþi tovarãºi,
œsti d terpomšnoisin ¢koušmen: oÙdš t… se cr»,
ªi au plãcere, meargã sã se culce.
prˆn érh, katalšcqai: ¢n…h kaˆ polÝj Ûpnoj. Dar mâne dimineaþã, din merinde
395 tîn d' ¥llwn Ótina krad…h kaˆ qumÕj ¢nègei, Luând ceva, sã plece dupã turma 525
De porci domneºti. Iar noi, aci-n colibã
eØdštw ™xelqèn: ¤ma d' ºÒ fainomšnhfi
Gustând din bãuturi ºi din bucate,
deipn»saj ¤m' Ûessin ¢naktor…Vsin ˜pšsqw. Sã mai petrecem pomenind trecutul
nî d' ™nˆ klis…V p…nontš te dainumšnw te De suferinþi amare. ªi-n durere
Se bucurã cine-a rãbdat necazuri 530
k»desin ¢ll»lwn terpèmeqa leugalšoisi
Prea multe ºi-a tot pribegit pe lume.
400 mnwomšnw: met¦ g£r te kaˆ ¥lgesi tšrpetai ¢n»r, De-aceea ºi-þi rãspund la întrebare:
Ój tij d¾ m£la poll¦ p£qV kaˆ pÒll' ™palhqÍ. I-o insulã ce Siria se cheamã,
Poate-auziºi de ea; este deasupra
toàto dš toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j.
Ortigiei ºi soarele pe-acolo 535
nÁsÒj tij Sur…h kikl»sketai, e‡ pou ¢koÚeij, Se dã napoi. Nu-i tare locuitã,
'Ortug…hj kaqÚperqen, Óqi tropaˆ ºel…oio, Ci-i roditoare ºi-n pãºuni mãnoasã,
Bogatã-n oi ºi-n vin ºi-n grâu. Acolo
405 oÜ ti periplhq¾j l…hn tÒson, ¢ll' ¢gaq¾ mšn,
eÜbooj eÜmhloj, o„noplhq¾j polÚpuroj.
pe…nh d' oÜ pote dÁmon ™sšrcetai, oÙdš tij ¥llh Nici foamea nu pãtrunde, nici vreo boalã
noàsoj ™pˆ stuger¾ pšletai deilo‹si broto‹sin: Greþoasã nu mai chinuie vreodatã 540
Pe bieþii oameni. Dacã prin cetate
¢ll' Óte ghr£skwsi pÒlin k£ta fàl' ¢nqrèpwn, Îmbãtrâneºte-un neam din ei, Apollon
410 ™lqën ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn 'Artšmidi xÚn, Venind cu arc de-argint ºi cu Diana,
oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefnen. Blajin îi sãgeteazã ºi-i doboarã.
Acolo sunt douã cetãþi, ºi toate 545
œnqa dÚw pÒliej, d…ca dš sfisi p£nta dšdastai: Le-au împãrþit în douã între ele.
tÍsin d' ¢mfotšrVsi pat¾r ™mÕj ™mbas…leue, ªi-asupra lor domnea fãlos ca zeii
Kt»sioj 'Ormen…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisin. Pãrintele meu Ctesiu Ormenides.
Venirã-atunci corãbierii meºteri,
415 œnqa d Fo…nikej nausiklutoˆ ½luqon ¥ndrej, Fenicienii, hoþi mehenghi, c-o navã 550
trîktai, mur…' ¥gontej ¢qÚrmata nh mela…nV. De jucãrele ºi de fleacuri plinã.
œske d patrÕj ™mo‹o gun¾ Fo…niss' ™nˆ o‡kJ, Era în casa tatii o femeie,
Fenicianã mare ºi chipoasã
kal» te meg£lh te kaˆ ¢gla¦ œrga „du‹a: ªi harnicã la lucru de minune.
t¾n d' ¥ra Fo…nikej polupa…paloi ºperÒpeuon. Viclenii negustori o amãgirã. 555
420 plunoÚsV tij prîta m…gh ko…lV par¦ nh ªi unul dintre ei, când ea se duse
Sã spele, în corabie-o cuprinse
eÙnÍ kaˆ filÒthti, t£ te fršnaj ºperopeÚei
ªi-o drãgosti cu dragoste ce scoate
qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin. Din minþi pe o femeie, suflet moale,
e„rèta d¾ œpeita, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi: Oricât ar fi de treabã ºi cuminte. 560
ªi prinse-apoi s-o-ntrebe cine este
¹ d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî:
ªi dincotro-i venitã. Ea îndatã
425 '™k mn Sidînoj poluc£lkou eÜcomai enai, Conacul tatii i-arãtã ºi-i zise:
koÚrh d' e‡m' 'ArÚbantoj ™gë ·udÕn ¢fneio‹o: «Mã laud cã sunt din Sidòn, oraºul
Avut în bronz. Sunt fiica lui Aribas 565
¢ll£ m' ¢n»rpaxan T£fioi lhstorej ¥ndrej
Cel prea bogat. Când eu de pe la þarã
¢grÒqen ™rcomšnhn, pšrasan dš me deàr' ¢gagÒntej Veneam cândva, tâlharii cei din Tafos
toàd' ¢ndrÕj prÕj dèmaq': Ð d' ¥xion ðnon œdwke.' Rãpitu-m-au ºi m-au adus încoace
ªi m-au vândut acasã la bãrbatul
430 t¾n d' aâte prosšeipen ¢n»r, Öj m…sgeto l£qrV:
Ce ºade-aicea, ºi-a plãtit el bine.» 570
'Ã ·£ ke nàn p£lin aâtij ¤m' ¹m‹n o‡kad' ›poio, Iar cel care o-ndrãgi pe-ascuns îi zise:
Ôfra ‡dV patrÕj kaˆ mhtšroj Øyerefj dî «Întoarce-te cu noi la tine-acasã
Sã-þi vezi pãrinþii, curtea lor cea naltã,
aÙtoÚj t'; Ã g¦r œt' e„sˆ kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.'
Cã ei trãiesc ºi sunt avuþi acuma».
tÕn d' aâte prosšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ: Femeia zise atunci: «Aºa sã fie, 575
435 'e‡h ken kaˆ toàt', e‡ moi ™qšloitš ge, naàtai, De vreþi, corãbieri, sã-mi daþi cuvântul,
ÓrkJ pistwqÁnai ¢p»mon£ m' o‡kad' ¢p£xein.' Sã vã juraþi cã-ntreagã ºi neatinsã
Acasã mã veþi duce». Aºa le zise
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen. ªi cum ceru cu toþii se jurarã.
aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon, Iar dupã ce rostirã jurãmântul, 580
to‹j d' aâtij metšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ: Ea-i sfãtui aºa: «Tãceþi acuma,
Sã nu-mi vorbeascã dintre voi nici unul
440 'sigÍ nàn: m» t…j me prosaud£tw ™pšessin De m-ar gãsi pe drum sau la fântânã,
Ømetšrwn ˜t£rwn xumbl»menoj À ™n ¢guiÍ Ca nu cumva sã meargã oarecine
½ pou ™pˆ kr»nV: m» tij potˆ dîma gšronti Acasã sã mã spuie la bãtrânul 585
ªi bãnuind, el sã mã lege-n lanþuri
™lqën ™xe…pV, Ð d' Ñs£menoj katad»sV ªi vouã sã vã caute pierzarea.
desmù ™n ¢rgalšJ, Øm‹n d' ™pifr£sset' Ôleqron. Gândiþi la asta ºi zoriþi cu strânsul
445 ¢ll' œcet' ™n fresˆ màqon, ™pe…gete d' ðnon Ðda…wn. Merindelor de drum. Apoi când plinã
Corabia va fi cu de-ale gurii, 590
¢ll' Óte ken d¾ nhàj ple…h biÒtoio gšnhtai, Voi repede sã-mi daþi de ºtire-acasã.
¢ggel…h moi œpeita qoîj prÕj dèmaq' ƒkšsqw: V-aduc ºi aurul ce-i la-ndemânã,
o‡sw g¦r kaˆ crusÒn, Ótij c' Øpoce…rioj œlqV. Ba chiar v-aº da voios ºi altã platã,
Cãci eu la curte-acolo cresc pe fiul
kaˆ dš ken ¥ll' ™p…baqron ™gën ™qšlous£ ge do…hn:
Lui Ctesiu, prunc deºtept ce tot cu mine 595
450 pa‹da g¦r ¢ndrÕj ™Áoj ™nˆ meg£rois' ¢tit£llw, Pe-afarã umblã; eu l-aº duce-n navã,
kerdalšon d¾ to‹on, ¤ma trocÒwnta qÚraze: ªi mult folos avea-veþi de la dânsul,
Când o sã-l vindeþi în strãinãtate.»
tÒn ken ¥goim' ™pˆ nhÒj, Ð d' Ûmin mur…on ðnon
Aºa vorbi femeia ºi purcese
¥lfoi, ÓpV per£shte kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj.' Spre curtea cea frumoasã. Negustorii 600
¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj dèmata kal£: Au stat la noi un an întreg ºi marfã
Au neguþat ºi-au încãrcat cu dânºii
455 oƒ d' ™niautÕn ¤panta par' ¹m‹n aâqi mšnontej
Corabia. ªi-apoi când au fost gata
™n nh glafurÍ b…oton polÝn ™mpolÒwnto. De-a se porni, ei au trimis pe unul
¢ll' Óte d¾ ko…lh nhàj ½cqeto to‹si nšesqai, Sã-nºtiinþeze pe femeie. Vine dânsul, 605
Un hoþoman, la tatãl meu acasã
kaˆ tÒt' ¥r' ¥ggelon Âkan, Öj ¢gge…leie gunaik….
C-o salbã tot din aur ºi din boabe
½luq' ¢n¾r polÚdrij ™moà prÕj dèmata patrÕj De chihlimbar. ªi roabele ºi mama
460 crÚseon Órmon œcwn, met¦ d' ºlšktroisin œerto. Umblau cu ea ºi-o cercetau cu ochii
ªi-i dau un preþ. Iar pe tãcute dânsul 610
tÕn mn ¥r' ™n meg£rJ dmJaˆ kaˆ pÒtnia m»thr
cers…n t' ¢mfafÒwnto kaˆ Ñfqalmo‹sin Ðrînto,
ðnon ØpiscÒmenai: Ð d tÍ katšneuse siwpÍ. Îi face semn femeii ºi-apoi pleacã

Ã toi Ð kanneÚsaj ko…lhn ™pˆ nÁa beb»kei, Spre mare. Mã luã atunci de mânã
Femeia ºi pe loc mã duse-afarã.
465 ¹ d' ™m ceirÕj ˜loàsa dÒmwn ™xÁge qÚraze. Gãsi în salã mese ºi pahare,
eáre d' ™nˆ prodÒmJ ºmn dšpa ºd trapšzaj Acolo stau mesenii împreunã 615
¢ndrîn daitumÒnwn, o† meu patšr' ¢mfepšnonto. Cu tatãl, dar acum la adunarea

Poporului plecaserã cu toþii.
oƒ mn ¥r' ™j qîkon prÒmolon d»moiÒ te fÁmin, De-aici luând în pripã ea trei cupe
¹ d' aya tr…' ¥leisa katakrÚyas' ØpÕ kÒlpJ De aur ºi-ndosindu-le la sân, cu ele
470 œkferen: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢esifrosÚnVsi. Fugi, iar eu, copil fãrã de minte, 620
Mergeam în urma ei. În vremea asta
dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: Veni amurgul, soarele apuse
¹me‹j d' ™j limšna klutÕn ½lqomen ðka kiÒntej, ªi drumurile toate s-adumbrirã.
œnq' ¥ra Foin…kwn ¢ndrîn Ãn çkÚaloj nhàj. Pãºind noi iute, la liman sosirãm
Pe unde-a fost corabia. Strãinii 625
oƒ mn œpeit' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa, Atunci ne înluntrarã ºi bãturãm
475 në ¢nabhs£menoi: ™pˆ d ZeÝj oâron ‡allen. Noi drum de ape. Cerul ne trimise
˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar: Un vânt prielnic. ªase zile-ntr-una
Plutirãm zi ºi noapte. Într-a ºaptea
¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn,
Diana-arcaºa fulgerã cu arcul 630
t¾n mn œpeita guna‹ka b£l' ”Artemij „ocšaira, Pe-acea muiere, de cãzu în fundul
¥ntlJ d' ™ndoÚphse pesoàs' æj e„nal…h k»x. Corabiei cum cade o corlã-n mare.
Ei o zvârlirã ca sã fie hranã
480 kaˆ t¾n mn fèkVsi kaˆ „cqÚsi kÚrma genšsqai
La foce ºi la peºti. ªi singur bietul
œkbalon: aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor. Eu am rãmas îndurerat în mine. 635
toÝj d' 'Iq£kV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr, Purtat de apã ºi de vânt, ajunse vasul
Fenician la insula Itaca.
œnqa me Lašrthj pr…ato kte£tessin õ‹sin.
Aici Laert mã cumpãrã cu platã,
oÛtw t»nde te ga‹an ™gën ‡don Ñfqalmo‹si.” ªi-aºa m-am pomenit în þara asta.”
485 tÕn d' aâ diogen¾j 'OduseÝj ºme…beto mÚqJ: Întâmpinã din grai atunci Ulise: 640
„Ce mult m-a-nduioºat a ta poveste,
„EÜmai', Ã m£la d» moi ™nˆ fresˆ qumÕn Ôrinaj
Eumeu, de toate câte-ai spus ºi câte
taàta ›kasta lšgwn, Ósa d¾ p£qej ¥lgea qumù. Ai suferit! Ci Dumnezeu îþi dete
¢ll' Ã toi soˆ mn par¦ kaˆ kakù ™sqlÕn œqhke Pe lângã rãu ºi bine: dupã multe
Nevoi te-ai aciolat aici la casa 645
ZeÚj, ™peˆ ¢ndrÕj dèmat' ¢f…keo poll¦ mog»saj
Unui om blând ce cu bãut ºi hranã
490 ºp…ou, Öj d» toi paršcei brîs…n te pÒsin te
™ndukšwj, zèeij d' ¢gaqÕn b…on: aÙt¦r ™gè ge Te-mbie din belºug ºi bun þi-i traiul.
poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nw.” Iar eu dupã-ndelungã pribegire
Am poposit pe-aici.” Aºa vorbirã
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, ªi adormirã, dar puþinã vreme, 650
kaddraqšthn d' oÙ pollÕn ™pˆ crÒnon, ¢ll¦ m…nunqa: Cãci zorile curând pe cer mijirã.
495 aya g¦r 'Hëj Ãlqen ™äqronoj. oƒ d' ™pˆ cšrsou Tovarãºii lui Telemah într-asta,
Sosind la þãrm, în pripã dezlegarã
Thlem£cou ›taroi lÚon ƒst…a, k¦d d' ›lon ƒstÕn Vintrele, aplecarã-apoi catargul
karpal…mwj, t¾n d' e„j Órmon prošressan ™retmo‹j. ªi tot vâslind înlimãnirã vasul, 655
™k d' eÙn¦j œbalon, kat¦ d prumn»si' œdhsan: Îl otgonirã ºi-l încãtuºarã.

Ieºirã-apoi ºi ei pe malul mãrii,
™k d kaˆ aÙtoˆ ba‹non ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj Gãtirã masa, dreserã-apoi vinul.
500 de‹pnÒn t' ™ntÚnonto kerîntÒ te a‡qopa onon. ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Luã cuvântul Telemah ºi zise: 660
„Înaintaþi cu vasul spre cetate,
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn: Eu merg pe la pãstorii mei la þarã
„Øme‹j mn nàn ¥stud' ™laÚnete nÁa mšlainan, ªi, dupã ce îmi vãd de trebi, disearã
aÙt¦r ™gën ¢groÝj ™pie…somai ºd botÁraj: Cobor înspre oraº. ªi apoi mâne,
În faptul zilei, eu vã-ntind o masã 665
505 ˜spšrioj d' e„j ¥stu „dën ™m¦ œrga k£teimi.
De bun sosit, ospãþ frumos de carne
ºîqen dš ken Ümmin ÐdoipÒrion paraqe…mhn, ªi vin mieros.” Atunci Teoclimènos
da‹t' ¢gaq¾n kreiîn te kaˆ o‡nou ¹dupÒtoio.” Aºa-ntrebã pe fiul lui Ulise:
„Eu încotro s-apuc, copile dragã?
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
La care casã pot sã trag, la care 670
„pÍ g¦r ™gè, f…le tšknon, ‡w; teà dèmaq' †kwmai Bãrbat dintre mai-marii din Itaca?
510 ¢ndrîn, o‰ krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin; Pot merge eu la maicã-ta de-a dreptul,
În casa ta?” Iar Telemah rãspunse:
Ã „qÝj sÁj mhtrÕj ‡w kaˆ so‹o dÒmoio;”
„La casa mea te-aº fi poftit eu însumi
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Sã mergi, c-avem de toate pentru oaspeþi. 675
„¥llwj mšn s' ¨n ™gè ge kaˆ ¹mšterÒnde kelo…mhn Dar þie nu-þi poate prii pe-acolo
Cã nu sunt eu ºi nu te vede mama,
œrcesq': oÙ g£r ti xen…wn poq»: ¢ll¦ soˆ aÙtù
Cãci rareori se aratã ea prin casã
515 ce‹ron, ™pe… toi ™gë mn ¢pšssomai, oÙdš se m»thr La peþitori, ci stã departe-n rândul
Ôyetai: oÙ mn g£r ti qam¦ mnhstÁrs' ™nˆ o‡kJ De sus al casei, unde þese pânza. 680
Þi-oi spune eu un alt bãrbat la care
fa…netai, ¢ll' ¢pÕ tîn ØperwJ ƒstÕn Øfa…nei.
¢ll£ toi ¥llon fîta pifaÚskomai, Ón ken †koio,
EÙrÚmacon, PolÚboio dafronoj ¢glaÕn uƒÒn, Sã mergi, la Evrimah, feciorul mândru

520 tÕn nàn sa qeù 'Iqak»sioi e„sorÒwsi: Al bunului Polib, la care-acuma
Ca la un zeu privesc itacienii.
kaˆ g¦r pollÕn ¥ristoj ¢n¾r mšmonšn te m£lista Cãci el e mai de seamã ºi doreºte 685
mhtšr' ™m¾n gamšein kaˆ 'OdussÁoj gšraj ›xein. Mai mult sã ia pe mama, s-aibã sceptrul
¢ll¦ t£ ge ZeÝj oden 'OlÚmpioj, a„qšri na…wn, Pãrintelui meu dus. Dar ºtie domnul
Olimpian, care-n vãzduh troneazã,
e‡ kš sfin prÕ g£moio teleut»sei kakÕn Ãmar.” De n-or sfârºi-o jalnic ei nainte
525 ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij, De nunta lor.” Abia vorbi ºi-n clipã 690
k…rkoj, 'ApÒllwnoj tacÝj ¥ggeloj: ™n d pÒdessi La dreapta lui zburã atunci un uliu,
Sol iute zburãtor al lui Apollon.
t…lle pšleian œcwn, kat¦ d pter¦ ceàen œraze O porumbiþã-ncãtuºase-n gheare
messhgÝj nhÒj te kaˆ aÙtoà Thlem£coio. ªi-o tot smulgea ºi-mprãºtia din pene
tÕn d QeoklÚmenoj ˜t£rwn ¢ponÒsfi kalšssaj La mijloc între Telemah ºi navã. 695
Teoclimènos îl pofti pe-acesta
530 œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Departe de tovarãºi ºi-apucându-l
„Thlšmac', oÜ toi ¥neu qeoà ½luqe dexiÕj Ôrnij: De mânã,-i zise: „Tinere,-acest uliu
œgnwn g£r min ™s£nta „dën o„wnÕn ™Ònta. Cu voia unui zeu din dreapta zboarã.
Eu l-am vãzut din faþã ºi-nþeles-am 700
Ømetšrou d' oÙk œsti gšneuj basileÚteron ¥llo
Cã e un semn. O casã mai domneascã
™n d»mJ 'Iq£khj, ¢ll' Øme‹j karteroˆ a„e….” Nu-i alta cum i-a voastrã în Itaca.
535 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Vi-i vouã dat sã fiþi mereu puternici.”
Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h:
„Sã fie-aºa cum ai grãit, strãine! 705
tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra Sã vezi ca mâne ce prietenie,
™x ™meà, æj ¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.” Ce daruri ai din parte-mi, cã oricine,
Privindu-te, te-ar ferici pe tine.”
Ã, kaˆ Pe…raion prosefènee, pistÕn ˜ta‹ron:
Aºa vorbi ºi zise lui Pireos,
540 „Pe…raie Klut…dh, sÝ dš moi t£ per ¥lla m£lista Un credincer al lui : „Tu, al lui Clitos 710
pe…qV ™mîn ˜t£rwn, o† moi PÚlon e„j ¤m' ›ponto: Fecior Pireos, cel mai bun tovarãº
Din cei care la Pilos mã-nsoþirã:
kaˆ nàn moi tÕn xe‹non ¥gwn ™n dèmasi so‹sin
Pe-acest strãin sã-l duci la tine-acasã,
™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.” Cinsteºte-l, ospãteazã-l ºi ai grijã
tÕn d' aâ Pe…raioj douriklutÕj ¢nt…on hÜda: De el pân-oi veni”. La asta zise 715
Pireos, bun lãncer: „De-ar sta pe-aicea,
545 „Thlšmac', e„ g£r ken sÝ polÝn crÒnon ™nq£de m…mnoij,
O, Telemah, oricât de multã vreme,
Eu grijã am sã-i port ºi nu va duce
tÒnde t' ™gë komiî, xen…wn dš oƒ oÙ poq¾ œstai.” Vro lipsã el ca oaspe”. Dupã asta
ìj e„pën ™pˆ nhÕj œbh, ™kšleuse d' ˜ta…rouj În navã se sui ºi pe tovarãºi 720
Zori sã se înluntre, sã dezlege
aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. Otgoanele. Intrarã dânºii iute
oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. În navã ºi pe bãnci se aºezarã.
550 Thlšmacoj d' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila, Iar Telemah legã sandale dalbe
ªi þapãna lui lance ferecatã 725
e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon Ñxš calkù, Luã pe podul nãvii. Dezlegarã
nhÕj ¢p' „kriÒfin: toˆ d prumn»si' œlusan. Otgoanele vâslaºii; o pornirã
oƒ mn ¢nèsantej plšon ™j pÒlin, æj ™kšleuse Pe mare spre cetate, dupã vrerea
Lui Telemah, feciorul lui Ulise.
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio: În vremea asta repede pe-acesta 730
555 tÕn d' ðka probibînta pÒdej fšron, Ôfr' †ket' aÙl»n, Picioarele-l purtau pânã ce-ajunse
œnqa oƒ Ãsan Ûej m£la mur…ai, Îsi subèthj La cocina cu mii de porci, pe unde
Dormea-n sãlaº porcarul bun la suflet
™sqlÕj ™ën ™n…auen, ¢n£ktesin ½pia e„dèj. ªi credincios, care-ºi iubea stãpânii.
ODUSSEIAS P Cântul XVI
Ulise ºi porcarul prin colibã

Të d' aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj Fãcurã foc la vatrã dimineaþa,
™ntÚnont' ¥riston ¤m' ºÒ, khamšnw pàr, Gãtirã prânziºorul ºi pornirã
Cu turma pe pãstori. Cum îl vãzurã
œkpemy£n te nomÁaj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessi.
Pe Telemah, zãvozii nu-l lãtrarã, 5
Thlšmacon d per…ssainon kÚnej ØlakÒmwroi, Când el s-apropie; se gudurarã
5 oÙd' Ûlaon prosiÒnta: nÒhse d d‹oj 'OdusseÝj Pe lângã el. Ulise luã seama
sa…nont£j te kÚnaj, per… te ktÚpoj Ãlqe podo‹n. Cum se codeau dulãii ºi de-aproape
Un tropot auzi. De-aceea-ndatã
aya d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda: ªi zise lui Eumeu: „De bunã seamã, 10
„EÜmai', Ã m£la t…j toi ™leÚsetai ™nq£d' ˜ta‹roj Vrun cunoscut sau vrun tovarãº vine.
À kaˆ gnèrimoj ¥lloj, ™peˆ kÚnej oÙc Øl£ousin, Nu-l latrã cânii, dau numai din coadã,
ªi-aud un tropãit.” El nu rostise
10 ¢ll¦ perissa…nousi: podîn d' ØpÕ doàpon ¢koÚw.” Cuvântu-ntreg, ºi iatã cã fecioru-i
oÜ pw p©n e‡rhto œpoj, Óte oƒ f…loj uƒÕj Stãtu în tindã. Se sculã porcarul, 15
œsth ™nˆ proqÚroisi. tafën d' ¢nÒrouse subèthj, Uimit fiind, ºi olu-n care vinul
Amesteca-i picã din mâni ºi-n faþa
™k d' ¥ra oƒ ceirîn pšson ¥ggea, to‹s' ™pone‹to
Stãpânului pãºind, deodatã prinse
kirn¦j a‡qopa onon. Ð d' ¢nt…oj Ãlqen ¥naktoj, A-l sãruta pe cap, pe ochii mândri
15 kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal¦ ªi mânile-amândouã; calde lacrimi 20
Îi picurau. Cum un duios pãrinte
ce‹r£j t' ¢mfotšraj: qalerÕn dš oƒ œkpese d£kru.
Primeºte dupã zece ani de zbucium
æj d pat¾r Ön pa‹da f…la fronšwn ¢gap£zV Pe fiul sãu venit din þãri strãine,
™lqÒnt' ™x ¢p…hj ga…hj dek£tJ ™niautù, Pe fiul singur ºi nãscut târziu, tot astfel
Pe Telemah îmbrãþiºa porcarul 25
moànon thlÚgeton, tù ™p' ¥lgea poll¦ mog»sV,
ªi-l sãruta mereu parcã scãpase
20 ìj tÒte Thlšmacon qeoeidša d‹oj ØforbÕj Din mâna morþii ºi-i zicea cu plânset:
p£nta kÚsen perifÚj, æj ™k qan£toio fugÒnta: „Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce?
ka… ·' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: Eu nu credeam cã te mai vãd vrodatã
De când la Pilos ai plecat pe mare. 30
„Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè ge
Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde.
632 OD USSEAIS. P ODISEEA. CÂNTUL XVI 633
25 ¢ll' ¥ge nàn e‡selqe, f…lon tškoj, Ôfra se qumù Copile, vino-n casã cât mai iute,
tšryomai e„sorÒwn nšon ¥lloqen œndon ™Ònta. Privindu-te, de drag sã-mi satur ochii,
C-abia întors ai ºi venit la mine.
oÙ mn g£r ti q£m' ¢grÕn ™pšrceai oÙd nomÁaj, Tu nu vii des ca sã ne vezi la þarã
¢ll' ™pidhmeÚeij: ìj g£r nÚ toi eÜade qumù, Pe noi pãstorii, stai doar în cetate, 35
¢ndrîn mnhst»rwn ™sor©n ¢dhlon Ómilon.” C-aºa þi-i voia sã priveºti greþosul
Duium de peþitori.” Chititul tânãr
30 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Aºa-i rãspunse: „Iatã intru, taicã.
„œssetai oÛtwj, ¥tta: sšqen d' ›nek' ™nq£d' ƒk£nw, Venii în treacãt numai pentru tine,
Ôfra sš t' Ñfqalmo‹sin ‡dw kaˆ màqon ¢koÚsw, Ca sã te vãd cu ochii, sã-mi spui dacã 40
Mai stã acasã mama ori cu altul
½ moi œt' ™n meg£roij m»thr mšnei, Ãš tij ½dh
S-a mãritat ºi patul lui Ulise
¢ndrîn ¥lloj œghmen, 'OdussÁoj dš pou eÙn¾ Pãrãginit l-acopere pustiul
35 c»tei ™neuna…wn k£k' ¢r£cnia ke‹tai œcousa.” Pãinjeniº.” Grãi atunci porcarul:
„Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã, 45
tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn:
Dar plânge ºi se mistuie de jale
„kaˆ l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre”.
so‹sin ™nˆ meg£roisin: Ñzuraˆ dš oƒ a„eˆ Aºa vorbind, îi ia din mânã lancea,
El intrã, sare pragul cel de piatrã.
fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV.”
Îi dã Ulise scaunul sã ºadã, 50
40 ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj: Dar Telemah se pune împotrivã
aÙt¦r Ó g' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£non oÙdÒn. Aºa din grai oprindu-l: „ªezi, strãine.
tù d' ›drhj ™piÒnti pat¾r ØpÒeixen 'OdusseÚj: În tot sãlaºul nostru eu gãsi-voi
Un loc sã ºed. Aci e omul care
Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ™r»tue fènhsšn te: Mi-aºterne mie.” Astfel zise dânsul; 55
„Âso, xe‹n': ¹me‹j d kaˆ ¥lloqi d»omen ›drhn La locu-i merse de ºezu Ulise.
45 staqmù ™n ¹metšrJ: par¦ d' ¢n»r, Öj kataq»sei.” Porcarul aºternu pe jos grãmadã
De ramuri verzi ºi blãnuri pe deasupra
ìj f£q', Ð d' aâtij „ën kat' ¥r' ›zeto: tù d subèthj ªi-aici se puse fiul lui Ulise.
ceàen Ûpo clwr¦j ·îpaj kaˆ kîaj Ûperqen: I-alãturã în blid apoi porcarul 60
œnqa kaqšzet' œpeita 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. Friptura lor cea din ajun rãmasã
ªi-n grabã pâne mai ticsi-n panere
to‹sin d kreiîn p…nakaj paršqhke subèthj
50 Ñptalšwn, ¤ ·a tÍ protšrV Øpšleipon œdontej,
s‹ton d' ™ssumšnwj paren»een ™n kanšoisin,
™n d' ¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon:
aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio. ªi vin mieros amestecã în cupã;
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. ªezu pe urmã-n faþa lui Ulise.
Ei mânile-ntindeau la masa gata. 65
55 aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã
d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee d‹on ØforbÒn: Voinicul întrebã porcarul: „Taicã,
„¥tta, pÒqen toi xe‹noj Ód' †keto; pîj dš ˜ naàtai De unde vine-acest strãin la tine?
Cum l-au adus la noi corãbierii?
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; ªi cine-s ei? Cã nu putea în þarã 70
oÙ mn g£r t… ˜ pezÕn Ñomai ™nq£d' ƒkšsqai.” Sã vie el pe jos.” Eumeu îi zise:
60 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „Þi-oi spune drept aºa cum e, copile.
Se laudã cã e cretan ºi zice
„toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw.
Cã-n pribegie-a colindat prin multe
™k mn Krht£wn gšnoj eÜcetai eÙrei£wn, Oraºe-n lume cum îi fuse scrisa 75
fhsˆ d poll¦ brotîn ™pˆ ¥stea dinhqÁnai ªi-n urm-acum, fugind pe-ascuns din vasul
Unor tesproþi, veni la mine-n staul.
plazÒmenoj: ìj g£r oƒ ™pšklwsen t£ ge da…mwn.
Eu þi-l predau ºi fã ce vrei cu dânsul,
65 nàn aâ Qesprwtîn ¢ndrîn par¦ nhÕj ¢podr¦j Cã rugãtor spre tine se îndreaptã.”
½luq' ™mÕn prÕj staqmÒn, ™gë dš toi ™ggual…xw. Dar chibzuitul Telemah rãspunse: 80
„Eumeu, mã doare mult ce-mi spui tu mie.

›rxon Ópwj ™qšleij: ƒkšthj dš toi eÜcetai enai.”
Cum pot primi eu pe strãin în casã?
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Sunt tânãr doar ºi-n braþe nu mã bizui
„EÜmai', Ã m£la toàto œpoj qumalgj œeipej. Sã-nlãtur un duºman, dacã mã-nfruntã.
ªi mama îndoitã stã pe gânduri: 85
70 pîj g¦r d¾ tÕn xe‹non ™gën Øpodšxomai o‡kJ;
Sã stea la mine s-aibã grija casei
aÙtÕj mn nšoj e„mˆ kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa Cinstind crivatul tatei ºi de teamã
¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV: De gura lumii? Sau sã ia pe unul
mhtrˆ d' ™mÍ d…ca qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei, Dintre ahei care-o peþeºte acasã
ªi-i cel mai bun ºi dã mai multã zestre. 90
À aÙtoà par' ™mo… te mšnV kaˆ dîma kom…zV, Dar pe acest strãin, fiindcã-i oaspe
75 eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin, La casa ta, am sã-l îmbrac în hainã
Ã ½dh ¤m' ›phtai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj ªi-n mantie, dalbã îmbrãcãminte,
I-oi da ºi-o sabie ascuþitã-n douã,
mn©tai ™nˆ meg£roisin ¢n¾r kaˆ ple‹sta pÒrVsin.
¢ll' Ã toi tÕn xe‹non, ™peˆ teÕn †keto dîma,
›ssw min cla‹n£n te citîn£ te e†mata kal£,
80 dèsw d x…foj ¥mfhkej kaˆ possˆ pšdila,
pšmyw d', ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei. Sandale de-ncãlþat ºi l-oi trimite 95
e„ d' ™qšleij, sÝ kÒmisson ™nˆ staqmo‹sin ™rÚxaj: Oriunde va pofti. De vrei tu însã,
Poþi sã-l mai þii ºi sã-ngrijeºti de dânsul.
e†mata d' ™nq£d' ™gë pšmyw kaˆ s‹ton ¤panta Eu straiele-i þi le trimit încoace
œdmenai, æj ¨n m» se katatrÚcV kaˆ ˜ta…rouj. ªi hranã de tot felul ca sã nu te
85 ke‹se d' ¨n oÜ min ™gè ge met¦ mnhstÁraj ™ùmi Îngreuie pe tine, pe tovarãºi. 100
Eu n-aº lãsa cu noi sã vie-acolo
œrcesqai, l…hn g¦r ¢t£sqalon Ûbrin œcousi: La curte printre peþitori, cã prea e
m» min kertomšwsin: ™moˆ d' ¥coj œssetai a„nÒn. Nebun-a lor trufie ºi de dânsul
prÁxai d' ¢rgalšon ti met¦ pleÒnessin ™Ònta Ei pot sã-ºi batã joc ºi-atunci pe mine
Prea mult mã va durea, cã-i anevoie 105
¥ndra kaˆ ‡fqimon, ™peˆ Ã polÝ fšrtero… e„si.”
Ca unul singur, cât ai fi de tare,
90 tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: Sã birui pe mai mulþi; te bat prin numãr.”
„ð f…l', ™pe… q»n moi kaˆ ¢me…yasqai qšmij ™st…n, Dar mijloci Ulise mult-pãþitul:
„Prietene, sã ierþi cã iau cuvântul,
Ã m£la meu katad£ptet' ¢koÚontoj f…lon Ãtor, 110
Dar inima grozav mi se sfâºie,
oŒ£ fate mnhstÁraj ¢t£sqala mhcan£asqai Când eu v-aud vorbind cã peþitorii
™n meg£rois', ¢škhti sšqen toioÚtou ™Òntoj. Tot uneltesc blãstemãþii la curte
În ciuda ta, deºi eºti aºa mare.
95 e„pš moi, º ˜kën Øpod£mnasai, Ã sš ge laoˆ
Dar spune-mi: Suferi tu de bunã voie?
™cqa…rous' ¢n¦ dÁmon ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ: Sau nu te vrea poporul ºi ascultã 115
Ã ti kasign»tois' ™pimšmfeai, oŒs… per ¢n¾r De glasul unui zeu? Sau tu învinui
marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai; Pe fraþii-n care poþi sã te mai bizui
Când luptã grea se-ncinge cu duºmanii?
aŠ g¦r ™gën oÛtw nšoj e‡hn tùd' ™pˆ qumù, Hei, de-aº fi fost aºa voinic ca tine,
100 À pa‹j ™x 'OdusÁoj ¢mÚmonoj º kaˆ aÙtÕj Cu-acelaºi suflet! Sã fi fost acuma 120
œlqoi ¢lhteÚwn: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa: Feciorul lui Ulise ori el însuºi
Venit din pribegie – cã mai este
aÙt…k' œpeit' ¢p' ™me‹o k£rh t£moi ¢llÒtrioj fîj, Nãdejde de-a veni – pe loc atuncea
e„ m¾ ™gë ke…noisi kakÕn p£ntessi geno…mhn Rãteze-mi capul un bãrbat, oricine,
De nu intram în casa lui Ulise 125
[™lqën ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.]
ªi nu-i zvântam aci pe toþi miºeii!
105 e„ d' aâ me plhqu‹ damasa…ato moànon ™Ònta,
Iar de mai pridideau cu-a lor mulþime,
boulo…mhn k' ™n ™mo‹si katakt£menoj meg£roisi Fiind eu singur, aº fi vrut mai bine
teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai, Sã mor în casa mea ucis de dânºii
130
Decât mereu sã vãd nemernicia,
xe…nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj
Pe oaspeþi bruftuiþi ºi îmbrâncite
·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£, În chip obraznic roabele prin casã
110 kaˆ onon diafussÒmenon, kaˆ s‹ton œdontaj ªi vinul tot secãtuit ºi hrana
Zadarnic irositã, ºi-asta-ntr-una
m¦y aÜtwj ¢tšleston, ¢nhnÚstJ ™pˆ œrgJ.” ªi fãrã capãt.” Telemah rãspunse: 135
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Strãine, eu vorbi-voi adevãrul
„toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. Adevãrat. Nu-i supãrat pe mine
ªi nu mã duºmãneºte tot poporul
oÜte t… moi p©j dÁmoj ¢pecqÒmenoj calepa…nei, ªi n-am sã-nvinui fraþi care n-ajutã
115 oÜte kasign»tois' ™pimšmfomai, oŒs… per ¢n¾r La-ncãierare-n lupta cu duºmanii. 140
marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai. Cãci Dumnezeu a dat la neamul nostru
Câte un singur fiu: strãbunu-Arcèsiu
ïde g¦r ¹metšrhn gene¾n moÚnwse Kron…wn:
Avu numai pe unul, pe Laerte;
moànon Lašrthn 'Arke…sioj uƒÕn œtikte, Laerte avu pe tatãl meu Ulise
moànon d' aât' 'OdusÁa pat¾r tšken: aÙt¦r 'OdusseÝj ªi el pe mine numai unul singur 145
ªi-acasã mã lãsã ºi n-avu parte
120 moànon œm' ™n meg£roisi tekën l…pen, oÙd' ¢pÒnhto.
De fiul sãu. De-aceea ºi vrãjmaºii
tî nàn dusmenšej m£la mur…oi e‡s' ™nˆ o‡kJ. Nenumãraþi îmi miºunã prin casã.
Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave,
Din Same, din Dulichiu, din Zachintos 150
Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ,
Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii
ºd' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousi, Din þarã, din Itaca cea pietroasã,
125 tÒssoi mhtšr' ™m¾n mnîntai, trÚcousi d okon. Pe maica mi-o peþesc ºi-mi storc averea.
¹ d' oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n De teamã ea nu poate sã-i respingã
ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie, 155
poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej ªi ei îmi risipesc avutul casei,
okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn. Ba-ndatã mã vor pierde ºi pe mine.
¢ll' Ã toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai: Dar asta de la Cei-de-sus se þine.
Tu du-te, taicã, mai curând ºi spune
130 ¥tta, sÝ d' œrceo q©sson, ™cšfroni Phnelope…V La maicã-mea-nþeleapta Penelopa, 160
e‡f', Óti oƒ sîj e„mi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqa. Cã-s sãnãtos ºi m-am întors din Pilos.
aÙt¦r ™gën aÙtoà menšw, sÝ d deàro nšesqai Eu stau aici, iar tu, dupã ce da-vei
De ºtire numai ei, sã vii încoace,
o‡h ¢pagge…laj: tîn d' ¥llwn m» tij 'Acaiîn
Cã mulþi mã pasc ºi vor a mea pierzare”.
peuqšsqw: polloˆ g¦r ™moˆ kak¦ mhcanÒwntai.” Eumeu porcarul i-a rãspuns la asta: 165
135 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ªtiu ºi-nþeleg. Povãþuieºti pe unul
Ce cugetã la fel. Dar spune-mi mie
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, Deschis ºi drept: pot eu cu drumul ãsta
e„ kaˆ LašrtV aÙt¾n ÐdÕn ¥ggeloj œlqw ªi bietului Laert sã-i dau de ºtire?
Cã el nainte, cât era de mare 170
dusmÒrJ, Öj te‹oj mn 'OdussÁoj mšg' ¢ceÚwn Mâhnirea lui de dragul lui Ulise,
140 œrga t' ™popteÚeske met¦ dmèwn t' ™nˆ o‡kJ Vedea de munca de la câmp ºi-n casã
p‹ne kaˆ Ãsq', Óte qumÕj ™nˆ st»qessin ¢nègoi: Mânca ºi bea cu slugile-mpreunã
Oricât poftea. Acum însã, din ziua
aÙt¦r nàn, ™x oá sÚ ge õceo nh PÚlonde, De când spre Pilos ai plecat pe mare, 175
oÜ pè m…n fasin fagšmen kaˆ pišmen aÜtwj, Aud cã nu mai bea, nimic nu-mbucã
oÙd' ™pˆ œrga „de‹n, ¢ll¦ stonacÍ te gÒJ te ªi nu mai umblã pe la câmp, ci ºade,
Se vaietã ºi plânge ºi suspinã
145 Âstai ÑdurÒmenoj, fqinÚqei d' ¢mf' ÑsteÒfi crèj.”
ªi i se topeºte carnea de pe oase”.
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar chibzuitul Telemah rãspunde: 180
„¥lgion, ¢ll' œmphj min ™£somen, ¢cnÚmeno… per. „E dureros, dar sã-l lãsãm pe dânsul
Cu toatã jalea. Dacã omul singur
e„ g£r pwj e‡h aÙt£greta p£nta broto‹si,
Ar fi s-aleagã tot ce-ar vrea pe lume,
prîtÒn ken toà patrÕj ˜lo…meqa nÒstimon Ãmar. Eu mi-aº alege-ntâi venirea tatii.
150 ¢ll¦ sÚ g' ¢gge…laj Ñp…sw k…e, mhd kat' ¢groÝj Tu dã-le lor de veste, apoi te-ntoarce 185
ªi nu te mai abate pe la þarã

pl£zesqai met' ™ke‹non: ¢t¦r prÕj mhtšra e„pe‹n
Dupã Laert, ci spune maicii mele
¢mf…polon tam…hn Ñtrunšmen Ótti t£cista La el sã mâne repede ºi-n tainã
krÚbdhn: ke…nh g£r ken ¢pagge…leie gšronti.” Pe chelãriþã ca sã-nºtiinþeze
Pe-al meu bunic.” El zise ºi pãstorul 190
Ã ·a, kaˆ ðrse suforbÒn: Ð d' e†leto cersˆ pšdila,
Zori la drum. Eumeu luã în mânã
155 dhs£menoj d' ØpÕ possˆ pÒlind' ‡en. oÙd' ¥r' 'Aq»nhn Opincile, le încãlþã ºi-n urmã
lÁqen ¢pÕ staqmo‹o kiën EÜmaioj ØforbÒj, Purcese spre cetate. Iar Minerva
¢ll' ¼ ge scedÕn Ãlqe: dšmaj d' ½kto gunaikˆ Luã îndatã seama cã plecase
Porcarul din sãlaº ºi merse-acolo. 195
kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V. S-asemãna la chip cu o femeie
stÁ d kat' ¢nt…quron klis…hj 'OdusÁ fane‹sa: Frumoasã, trupeºã ºi priceputã
160 oÙd' ¥ra Thlšmacoj ‡den ¢nt…on oÙd' ™nÒhsen, – La lucru de minune. Dânsa stete
În dreptul uºii, se ivi doar numai
oÙ g£r pwj p£ntessi qeoˆ fa…nontai ™narge‹j, – 200
Viteazului, dar nu putu s-o vadã
¢ll' 'OduseÚj te kÚnej te ‡don, ka… ·' oÙc Øl£onto, ªi nici s-o simtã Telemah, cã zeii
knuzhqmù d' ˜tšrwse di¦ staqmo‹o fÒbhqen. Nu tuturora aidoma s-aratã.
Ulise doar ºi cânii o vãzurã,
Ci n-o lãtrarã. Mârâind, de fricã
¹ d' ¥r' ™p' ÑfrÚsi neàse: nÒhse d d‹oj 'OdusseÚj, Se traserã deoparte. Din sprâncene 205
165 ™k d' Ãlqen meg£roio park mšga teic…on aÙlÁj, Fãcu zeiþa semn; ulmã Ulise,
Ieºi din casã ºi trecu sub zidul
stÁ d p£roiq' aÙtÁj. tÕn d prosšeipen 'Aq»nh: Înalt al curþii ºi-i stãtu nainte.
„diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, Minerva-l agrãi: „Laertiene,
½dh nàn sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe, Mult iscusite meºtere Ulise, 210
Destainã-te ºi nu te mai ascunde
æj ¨n mnhstÁrsin q£naton kaˆ kÁr' ¢rarÒnte De fiul tãu, ca pregãtind sfârºitul
170 œrchsqon protˆ ¥stu periklutÒn: oÙd' ™gë aÙt¾ ªi moartea peþitorilor sã mergeþi
dhrÕn ¢pÕ sfîn œsomai memau‹a m£cesqai.” În falnica cetate. Alãturi fi-voi
Curând ºi eu, sunt gata de bãtaie.” 215
Ã, kaˆ cruse…V ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh.
Aºa grãind, cu varga ei de aur
f©roj mšn oƒ prîton ™ãplunj ºd citîna L-atinse pe viteaz. Pe trup îi puse
qÁk' ¢mfˆ st»qesfi, dšmaj d' êfelle kaˆ ¼bhn. Veºmânt frumos ºi mantie curatã
ªi statul îi mãri ºi tinereþea.
175 ÿ d melagcroi¾j gšneto, gnaqmoˆ d' ™t£nusqen, 220
ªi faþa-i iar i se smezi ºi-obrajii
ku£neai d' ™gšnonto ™qeir£dej ¢mfˆ gšneion. I se-mplinirã, pãrul pe bãrbie
¹ mn ¥r' ìj ›rxasa p£lin k…en: aÙt¦r 'OdusseÝj I se-nnegri. Zeiþa dupã asta
Se-napoie. Ulise merse-n casã,
½en ™j klis…hn. q£mbhse dš min f…loj uƒÒj,
Iar fiul sãu se buimãci vãzându-l
tarb»saj d' ˜tšrwse b£l' Ômmata, m¾ qeÕj e‡h, ªi de cutremur se uita în lãturi, 225
180 ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: De teamã sã nu fie un zeu, ºi zise:
„¢llo‹Òj moi, xe‹ne, f£nhj nšon º p£roiqen, „Cu totul altu-mi pari acum, strãine,
Ai altã hainã ºi-altã-nfãþiºare.
¥lla d e†mat' œceij ka… toi crëj oÙkšq' Ðmo‹oj. De bunã seamã eºti un zeu din slavã;
Ã m£la tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin: Îndurã-te ca sã-þi închin prinoase 230
¢ll' †lhq', †na toi kecarismšna dèomen ƒr¦ Plãcute, daruri scumpe, odoare de-aur;
Doar cruþã-mã.” Rãspunse-atunci Ulise:
185 ºd crÚsea dîra, tetugmšna: fe…deo d' ¹mšwn.” „Eu nu-s de loc un zeu. De ce m-asemeni
tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: Cu zeii? Eu sunt bietul tãu pãrinte,
Acela dupã care-oftezi ºi suferi 235
„oÜ t…j toi qeÒj e„mi: t… m' ¢qan£toisin ™skeij;
Aºa de mult nãpãstuit de oameni
¢ll¦ pat¾r teÒj e„mi, toà e†neka sÝ stenac…zwn
Necruþãtori.” Aºa vorbi, ºi fiul
p£sceij ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.” Îºi sãrutã;-i curgeau pe faþã lacrimi
190 ìj ¥ra fwn»saj uƒÕn kÚse, k¦d d pareiîn Ce pân-atunci le tot iezise-ntr-însul.
d£kruon Âke cam©ze: p£roj d' œce nwlemj a„e….

Thlšmacoj d', –oÙ g£r pw ™pe…qeto Ön patšr' enai, – Dar Telemah tot nu voia sã creadã 240
™xaàt…j min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: Cã-i tatãl sãu ºi cuvânta: „Tu nu eºti
Pãrintele-mi Ulise. Mã smomeºte
„oÙ sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi pat¾r ™mÒj, ¢ll£ me da…mwn Un zeu, ca sã suspin, sã plâng mai tare.
195 qšlgei, Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw. N-o poate fãptui schimbarea asta
oÙ g£r pwj ¨n qnhtÕj ¢n¾r t£de mhcanÒJto Un muritor în voie, dacã nu vrea 245
Un zeu sã-l facã ba moºneag, ba tânãr.
ú aÙtoà ge nÒJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën Erai un om bãtrân adinioarea
·hd…wj ™qšlwn qe…h nšon ºd gšronta. ªi-n zdrenþe învãscut, ºi iat-acuma
Ã g£r toi nšon Ãsqa gšrwn kaˆ ¢eikša ›sso: Eºti ca un zeu locuitor în cerul
Nemãrginit.” Ulise cumpãnitul 250
200 nàn d qeo‹sin œoikaj, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.”
Rãspunse-aºa: „O, Telemah, nu-þi ºade
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Sã stai uimit ºi sã te miri atâta,
„Thlšmac', oÜ se œoike f…lon patšr' œndon ™Ònta Cã-þi vezi pe tata-n casã. Nu mai vine
Un alt Ulise-aici. Chiar eu sunt bietul
oÜte ti qaum£zein perièsion oÜt' ¢g£asqai: 255
Ce dupã pribegiri ºi patimi multe
oÙ mn g£r toi œt' ¥lloj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, În anul douãzeci mã-ntorc în þarã.
205 ¢ll' Ód' ™gë toiÒsde, paqën kak£, poll¦ d' ¢lhqe…j, Iar ce-ai vãzut o datoresc zeiþei;
Ea m-a fãcut aºa cum vrea, cãci poate,
½luqon e„kostù œte ™j patr…da ga‹an.
Aci milog, aci voinic ºi tânãr
aÙt£r toi tÒde œrgon 'Aqhna…hj ¢gele…hj, ªi îmbrãcat în strai frumos, cã-i lesne 260
¼ tš me to‹on œqhken Ópwj ™qšlei, dÚnatai g£r, Ca zeii cei locuitori în cerul
¥llote mn ptwcù ™nal…gkion, ¥llote d' aâte Nemãrginit, pe oameni sã-i înalþe
Sau sã-i afunde-n iad.” Aceasta zise,
210 ¢ndrˆ nšJ kaˆ kal¦ perˆ cro e†mat' œconti. Apoi ºezu. Iar Telemah cu vaiet
·hdion d qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, Cuprinse pe-al sãu tatã bun ºi lacrimi 265
ºmn kudÁnai qnhtÕn brotÕn ºd kakîsai.” Vãrsa din ochi. Pe amândoi nevoia
Bocirii-i podidi, ºi începurã
ìj ¥ra fwn»saj kat' ¥r' ›zeto, Thlšmacoj d A plânge-n hohot, mai duios ºi jalnic
¢mficuqeˆj patšr' ™sqlÕn ÑdÚreto d£krua le…bwn. Ca pajura sau vulturul cu gheare
Încovoiate, când le furã puii 270
215 ¢mfotšroisi d to‹sin Øf' †meroj ðrto gÒoio:
Nezburãtori, din cuibul lor, þãranii.
kla‹on d ligšwj, ¡dinèteron ½ t' o„wno…,
Aºa de trist plângeau ºi de sub gene
fÁnai À a„gupioˆ gamyènucej, oŒs… te tškna ªiroaie le curgeau. ªi-amurgul serii
¢grÒtai ™xe…lonto p£roj petehn¦ genšsqai:
ìj ¥ra to… g' ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon ebon.
220 ka… nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio, I-ar fi gãsit jãlind aºa-mpreunã,
e„ m¾ Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya: De nu-ntreba pe taicã-sãu feciorul: 275
„Pe care vas te-aduserã în þarã
„po…V g¦r nàn deàro, p£ter f…le, nh se naàtai Vâslaºii, tatã? Cine-s ei? Cã doarã
½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; Tu nu puteai veni aci pedestru.”
[oÙ mn g£r t… se pezÕn Ñomai ™nq£d' ƒkšsqai.”] Ulise mult-pãþitul îi rãspunse:
„Þi-oi spune drept, aºa cum e, copile. 280
225 tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: M-aduserã feacii, vâslitorii
„toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw. Vestiþi de buni, care petrec pe mare
Fa…hkšj m' ¥gagon nausikluto…, o† te kaˆ ¥llouj Pe toþi strãinii pripãºiþi la dânºii.
Pe când dormeam, m-aduserã-ntr-o navã
¢nqrèpouj pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai:
ªi mã lãsar-aici. ªi mã cinstirã 285
ka… m' eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej Cu daruri scumpe, aur ºi aramã
230 k£tqesan e„n 'Iq£kV, œporon dš moi ¢gla¦ dîra, ªi straie din belºug. Pãstrate toate-s
În peºterã-ndosite dupã sfatul
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n.
Celor-de-sus. Mã sfãtui Minerva
kaˆ t¦ mn ™n sp»essi qeîn „Òthti kšontai: Sã vin încoa’ spre a urzi omorul 290
nàn aâ deàr' ƒkÒmhn ØpoqhmosÚnVsin 'Aq»nhj, Vrãjmaºilor. Dar numãrã-i sã aflu

Ce numãr sunt ºi cine-s peþitorii,
Ôfra ke dusmenšessi fÒnou pšri bouleÚswmen.
Ca socotind cu inimã viteazã
235 ¢ll' ¥ge moi mnhstÁraj ¢riqm»saj kat£lexon, Sã vãd dacã noi doi putea-vom singuri
Ôfr' e„dšw, Óssoi te kaˆ o† tinej ¢nšrej e„s…: Neajutaþi sã biruim sau poate 295
ka… ken ™mÕn kat¦ qumÕn ¢mÚmona mermhr…xaj Sã cerem ajutor ºi de la alþii.”
Iar Telemah mirat îi zise: „O, tatã,
fr£ssomai, ½ ken nî dunhsÒmeq' ¢ntifšresqai Tot auzeam de-a ta mãrire naltã,
moÚnw ¥neuq' ¥llwn, Ã kaˆ dizhsÒmeq' ¥llouj.” Cã eºti rãzboinic ºi-nþelept, dar mare
Cuvânt mi-ai spus ºi-uimirea mã cuprinde. 300
240 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
Nu pot doi inºi sã lupte doar cu oameni
„ð p£ter, Ã toi se‹o mšga klšoj a„n ¥kouon, Aºa de mulþi ºi de puternici. Nu sunt
ce‹r£j t' a„cmht¾n œmenai kaˆ ™p…frona boul»n: Nici zece ºi nici douãzeci duºmanii,
¢ll¦ l…hn mšga epej: ¥gh m' œcei: oÙdš ken e‡h Ci mult mai mulþi. Îndatã ºti-vei care
Li-e numãrul. Feciorii din Dulichiu 305
¥ndre dÚw pollo‹si kaˆ „fq…moisi m£cesqai.
245 mnhst»rwn d' oÜt' ¨r dek¦j ¢trekj oÜte dÚ' oai,
¢ll¦ polÝ plšonej: t£ca d' e‡seai ™nq£d' ¢riqmÒn.
™k mn Doulic…oio dÚw kaˆ pent»konta
koàroi kekrimšnoi, ›x d drhstÁrej ›pontai: Cincizeci ºi doi din neam ales cu toþii,
™k d S£mhj p…surej te kaˆ e‡kosi fîtej œasin, Urmaþi de ºase oameni. Iar din Same
Sunt douãzeci ºi patru. Din Zachintos
250 ™k d ZakÚnqou œasin ™e…kosi koàroi 'Acaiîn, Vro douãzeci de-ahei, ºi din Itaca
™k d' aÙtÁj 'Iq£khj duoka…deka p£ntej ¥ristoi, Sunt doisprezece, toþi bãrbaþi de frunte. 310
ka… sfin ¤m' ™stˆ Mšdwn kÁrux kaˆ qe‹oj ¢oidÕj Mai e ºi Mèdon crainicul ºi Femiu,
Dumnezeiescul cântãreþ, ºi încã
kaˆ doië qer£ponte, da»mone daitrosun£wn. Doi oameni meºteri la-mpãrþit friptura.
tîn e‡ ken p£ntwn ¢nt»somen œndon ™Òntwn, De i-om lovi pe toþi deodatã-n casã,
255 m¾ polÚpikra kaˆ a„n¦ b…aj ¢pote…seai ™lqèn. Mã tem sã nu plãteºti prea scump pedeapsa 315
Pãcatelor ºi-amar sã nu ne fie.
¢ll¦ sÚ g', e„ dÚnasa… tin' ¢mÚntora mermhr…xai,
Dar vezi tu, poate-þi vei aduce aminte
fr£zeu, Ó kšn tij nîn ¢mÚnoi prÒfroni qumù.” De-un ajutor, de vrunul care-alãturi
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: De noi ar sta cu drag spre apãrare”.
Îl desluºi Ulise încercatul: 320
„toig¦r ™gën ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson,
„Þi-oi spune eu, ia seama tu ºi-ascultã.
260 kaˆ fr£sai, ½ ken nîn 'Aq»nh sÝn Diˆ patrˆ Socoþi cã nu ne-ar fi de-ajuns Minerva
¢rkšsei, Ãš tin' ¥llon ¢mÚntora mermhr…xw.” Cu-Atotputernicul de sus ºi-i bine
Sã cerem ajutor de la vrun altul?”
Rãspunse Telemah: „Apãrãtorii 325
„™sqlè toi toÚtw g' ™pamÚntore, toÝj ¢goreÚeij, Ce-i aminteºti sunt buni. Deºi prin nouri
Ûyi per ™n nefšessi kaqhmšnw: é te kaˆ ¥lloij Stau sus de tot ascunºi, ei au domnia
265 ¢ndr£si te kratšousi kaˆ ¢qan£toisi qeo‹si.” ªi peste zei ºi peste lumea toatã.”
Adause la ast-apoi Ulise:
tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „Ei n-or sta mult departe de bãtaia 330
„oÙ mšn toi ke…nw ge polÝn crÒnon ¢mfˆj œsesqon Cea crâncenã, când la palatul nostru
fulÒpidoj kraterÁj, ÐpÒte mnhstÁrsi kaˆ ¹m‹n Va fi sã se aleagã biruinþa
Între duºmani ºi noi. Tu du-te-acasã
™n meg£roisin ™mo‹si mšnoj kr…nhtai ”Arhoj. De cum se va crãpa de zi ºi umblã
270 ¢ll¦ sÝ mn nàn œrceu ¤m' ºÒ fainomšnhfi Cu peþitorii. Mai târziu pe mine 335
o‡kade kaˆ mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðm…lei: Porcarul mã va duce la cetate

În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic.
aÙt¦r ™m protˆ ¥stu subèthj Ûsteron ¥xei
Iar dacã m-or batjocori prin casã,
ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti. Tu rabdã-n tine, orice-o fi sã sufãr;
e„ dš m' ¢tim»sousi dÒmon k£ta, sÕn d f…lon kÁr
275 tetl£tw ™n st»qessi kakîj p£scontoj ™me‹o,
½n per kaˆ di¦ dîma podîn ›lkwsi qÚraze Chiar dacã de picior m-ar da afarã 340
À bšlesin b£llwsi: sÝ d' e„sorÒwn ¢nšcesqai. ªi m-ar ochi cu arcul, tu, privindu-i,
Sã te-nfrânezi. Numai blajin cu graiul
¢ll' Ã toi paÚesqai ¢nwgšmen ¢frosun£wn, Tu roagã-i cu prostia sã-nceteze.
meilic…ois' ™pšessi paraudîn: oƒ dš toi oÜ ti Ei n-au s-asculte, cã sosit li-i ceasul.
280 pe…sontai: d¾ g£r sfi par…statai a‡simon Ãmar. Ia seama dar la ceea ce þi-oi spune: 345
Îndatã ce Minerva luminatã
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: M-ar învãþa, din cap un semn þi-oi face.
ÐppÒte ken polÚbouloj ™nˆ fresˆ qÍsin 'Aq»nh, Tu strânge toate armele din salã,
neÚsw mšn toi ™gë kefalÍ, sÝ d' œpeita no»saj, Le-ascunde-n fundu-unei cãmãri înalte.
De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii, 350
Óssa toi ™n meg£roisin ¢r»a teÚcea ke‹tai,
Adoarme-i tu aºa cu vorbã dulce:
285 ™j mucÕn Øyhloà qal£mou kataqe‹nai ¢e…raj «Le-am scos de-aicea, de la fumul sãlii,
p£nta m£l': aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi Cã nu mai sunt cum ele au fost odatã,
Când tata le-a lãsat plecând la Troia;
parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej: 355
S-au înnegrit de-a focului arsurã.
'™k kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei, Dar ce mai mult mã-ndeamnã este gândul
oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, Ce-mi dete Cel-de-sus: mã tem cã poate,
Buimaci de vin, v-aþi apuca de sfadã
290 ¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm».
Cu armele, v-aþi bate laolaltã
prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ qÁke Kron…wn, ªi-aþi ruºina ospãþul ºi peþitul, 360
m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n Øm‹n, Cãci armele pe om îl trag la sine.»

¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta Pãstreazã pentru noi vro douã sãbii
ªi douã suliþi ºi-ncã douã scuturi,
kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.' Ca sã le-avem când vom sãri la dânºii.
295 nîn d' o‡oisin dÚo f£sgana kaˆ dÚo doàre Pe ei orbi-i-va Joe ºi Minerva. 365
kallipšein kaˆ doi¦ bo£gria cersˆn ˜lšsqai, Dar ia aminte vorba ce þi-oi spune:
De eºti aieve-al meu ºi os din mine,
æj ¨n ™piqÚsantej ˜lo…meqa: toÝj dš k' œpeita Nici unul sã nu afle cã Ulise
Pall¦j 'Aqhna…h qšlxei kaˆ mht…eta ZeÚj. E-n þarã, nici Laerte, nici porcarul
ªi nici o slugã, nici chiar a ta mamã. 370
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
300 e„ ™teÒn g' ™mÒj ™ssi kaˆ a†matoj ¹metšroio,
m» tij œpeit' 'OdusÁoj ¢kous£tw œndon ™Òntoj:
m»t' oân Lašrthj ‡stw tÒ ge m»te subèthj
m»te tij o„k»wn m»t' aÙt¾ PhnelÒpeia,
¢ll' ooi sÚ t' ™gè te gunaikîn gnèomen „qÚn. Noi singuri, eu ºi tu, sã ºtim purtarea
305 ka… kš teo dmèwn ¢ndrîn œti peirhqe‹men, Femeilor, sã încercãm ºi care
Din robii noºtri ne cinstesc ºi-au teamã
ºmn Ó poÚ tij nî t…ei kaˆ de…die qumù, De noi, ºi care nu mai vor sã ºtie
ºd' Ótij oÙk ¢lšgei, s d' ¢tim´ to‹on ™Ònta.” ªi te înfruntã cât eºti tu de mare.” 375
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj: Feciorul mândru Telemah rãspunse:
„Mã vei cunoaºte, o, tatã, mai pe urmã
„ð p£ter, Ã toi ™mÕn qumÕn kaˆ œpeit£ g', Ñw, Ce fel sunt eu. Cã-n mine nu mai zburdã
310 gnèseai: oÙ mn g£r ti califrosÚnai gš m' œcousin: Copilãrii. Ce-mi spui, îmi pare mie
¢ll' oÜ toi tÒde kšrdoj ™gën œssesqai Ñw Cã de folos nu poate sã ne fie. 380
Te rog sã chibzui bine, cãci în vreme
¹m‹n ¢mfotšroisi: s d fr£zesqai ¥nwga.
Ce tu vei zãbovi umblând la þarã
dhq¦ g¦r aÜtwj e‡sV ˜k£stou peirht…zwn, Sã-ncerci pe-ai noºtri sã le vezi purtarea,
œrga metercÒmenoj: toˆ d' ™n meg£roisin ›khloi Miºeii cei de-acasã-n toatã voia
Ne vor prãda din gros fãrã cruþare. 385
315 kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi feidè.
Nu iscodi decât numai pe roabe
¢ll' Ã to… se guna‹kaj ™gë ded£asqai ¥nwga, ªi vezi tu care-ºi bate joc de tine
a† tš s' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„sin: ªi care-i fãrã vinã. Deocamdatã
Eu n-aº vrea sã-ncercãm pe slugi la þarã.
¢ndrîn d' oÙk ¨n ™gè ge kat¦ staqmoÝj ™qšloimi
S-o facem mai pe urmã dac-aieve 390
¹mšaj peir£zein, ¢ll' Ûstera taàta pšnesqai, Ai semn de sus.” Ei astfel îºi vorbirã.
320 e„ ™teÒn gš ti osqa DiÕj tšraj a„giÒcoio.” În vremea asta vasul ce-adusese
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, Pe Telemah cu soþii de la Pilos
Ajunse la Itaca. Cum vâslaºii
¹ d' ¥r' œpeit' 'Iq£khnde kat»geto nhàj ™ãerg»j, Intrarã în adânc liman, smolita 395
¿ fšre Thlšmacon PulÒqen kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj. Corabie de þãrm apropiarã,

oƒ d' Óte d¾ limšnoj polubenqšoj ™ntÕj †konto, Dãdurã jos dichisurile-i toate
ªi daruri minunate-apoi voinicii
325 nÁa mn o† ge mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan, I-aduserã lui Clitiu. Pe un crainic
teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej, Trimiserã la curtea lui Ulise 400
aÙt…ka d' ™j Klut…oio fšron perikallša dîra. Spre a vesti-nþeleptei Penelopa

Cã Telemah sosi ºi e la þarã.
aÙt¦r k»ruka prÒesan dÒmon e„j 'OdusÁoj,
Fãcu sã vie vasul la cetate,
¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V,
330 oÛneka Thlšmacoj mn ™p' ¢groà, nÁa d' ¢nègei
¥stud' ¢pople…ein, †na m¾ de…sas' ™nˆ qumù
„fq…mh bas…leia tšren kat¦ d£kruon e‡boi. Ca nu cumva de teamã încã doamna
të d sunant»thn kÁrux kaˆ d‹oj ØforbÕj Sã ducã grijã, lacrimi sã mai verse. 405
Cu crainicul se întâlni porcarul
tÁj aÙtÁj ›nek' ¢ggel…hj, ™ršonte gunaik…. Când el veni s-aduc-aceeaºi ºtire.
335 ¢ll' Óte d» ·' †konto dÒmon qe…ou basilÁoj, La curtea cea domneascã ei sosirã
kÁrux mšn ·a mšsVsi met¦ dmJÍsin œeipen: ªi crainicul, oprindu-se-ntre roabe,
„Crãiasã,-i zise, þi s-a-ntors feciorul”. 410
„½dh toi, bas…leia, f…loj p£j e„l»louqe.” S-apropie de dânsa ºi porcarul
Phnelope…V d' epe subèthj ¥gci parast¦j ªi-i spuse tot ce-orânduise fiul.
p£nq' Ósa oƒ f…loj uƒÕj ¢nègei muq»sasqai. ªi când solia-ºi isprãvi, se duse
La turmã pãrãsind în pripã curtea.
340 aÙt¦r ™peˆ d¾ p©san ™fhmosÚnhn ¢pšeipe,
Mâhniþi ºi plini de jale peþitorii 415
bÁ ·' ‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te. Ieºirã-atunci din salã prin ogradã
mnhstÁrej d' ¢k£conto kat»fhs£n t' ™nˆ qumù, ªi-acolo s-aºezarã-n dreptul porþii.
Luã cuvântul Evrimah ºi zise:
™k d' Ãlqon meg£roio park mšga teic…on aÙlÁj,
„Prieteni, lucrul îndrãzneþ ºi mare
aÙtoà d prop£roiqe qur£wn ˜driÒwnto. Acuma s-a-mplinit: cãlãtoria 420
345 to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, Ãrc' ¢goreÚein: Lui Telemah. Noi nu-l credeam în stare.
Dar hai s-alunecãm un vas pe apã,
„ð f…loi, Ã mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh
Pe cel mai bun; ºi lopãtari sã-i punem,
Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai. Ca ei sã ducã veste cât mai iute
¢ll' ¥ge nÁa mšlainan ™rÚssomen, ¼ tij ¢r…sth, Sã vie-acasã grabnic soþii noºtri.” 425
™j d' ™rštaj ¡liÁaj ¢ge…romen, o† ke t£cista Dar încã nu rostise-ntreg cuvântul

ªi Amfinom, întors spre mare, vede
350 ke…nois' ¢gge…lwsi qoîj okÒnde nšesqai.” Pe apa-adâncã din liman o navã
oÜ pw p©n e‡rhq', Ót' ¥r' 'Amf…nomoj ‡de nÁa, Cu oameni care strâng vintrele albe
ªi poartã vâsle. Râde el ºi zice: 430
strefqeˆj ™k cèrhj, limšnoj polubenqšoj ™ntÒj,
„Sã nu trimitem dupã ei pe nimeni,
ƒst…a te stšllontaj ™retm£ te cersˆn œcontaj. Cãci iatã-i, sunt aici. Vrun zeu pe dânºii
¹dÝ d' ¥r' ™kgel£saj metefèneen oŒs' ˜t£roisi: I-a înºtiinþat sau înºii ei vãzurã
355 „m» tin' œt' ¢ggel…hn ÑtrÚnomen: o†de g¦r œndon. Corabia trecându-le nainte
ªi n-o putur-ajunge.” Asta zise. 435
½ t…j sfin tÒd' œeipe qeîn À e‡sidon aÙtoˆ
Sculându-se, ei merserã cu toþii
nÁa parercomšnhn, t¾n d' oÙk ™dÚnanto kicÁnai.” Spre malul mãrii, pe uscat dãdurã
ìj œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban ™pˆ q‹na qal£sshj, Corabia, dichisurile-i luarã
aya d nÁa mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan,

360 teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej. Corãbierii harnici. Peþitorii

aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, oÙdš tin' ¥llon Purceserã-n duium spre adunare, 440
Nu pãsuirã între ei pe altul
e‡wn oÜte nšwn metazein oÜte gerÒntwn. Nici tânãr, nici bãtrân. Luã cuvântul
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: Atunci ºi zise Antinou: „O, Doamne,
„í pÒpoi, æj tÒnd' ¥ndra qeoˆ kakÒthtoj œlusan. Cum zeii l-au ferit de rãutate
Pe Telemah! ªedeau pe culmi vântoase 445
365 ½mata mn skopoˆ Œzon ™p' ¥kriaj ºnemošssaj ªi schimb fãceau mereu cât este ziua
a„n ™passÚteroi: ¤ma d' ºel…J katadÚnti Pândaºii noºtri. Cum venea amurgul
oÜ pot' ™p' ºpe…rou nÚkt' ¥samen, ¢ll' ™nˆ pÒntJ ªi peste noapte, nu ne odihnirãm
Vrodatã pe uscat, ci tot pe mare
nh qoÍ ple…ontej ™m…mnomen 'Hî d‹an,
Umblarãm în corabia cea iute 450
Thlšmacon locÒwntej, †na fqe…swmen ˜lÒntej ªi zorile-aºteptarãm tot pândindu-l
370 aÙtÒn: tÕn d' ¥ra te‹oj ¢p»gagen o‡kade da…mwn. Pe el sã punem mâna, sã-l rãpunem.
Un zeu doar l-a putut aduce-acasã.
¹me‹j d' ™nq£de oƒ frazèmeqa lugrÕn Ôleqron
Dar noi aici sã-i uneltim pieirea,
Thlem£cJ, mhd' Âmaj ØpekfÚgoi: oÙ g¦r Ñw Sã nu ne scape nicidecum din mânã, 455
toÚtou ge zèontoj ¢nÚssesqai t£de œrga. Cãci nu cred pânã când viazã dânsul
Sã izbândim, cã ager e la minte
aÙtÕj mn g¦r ™pist»mwn boulÍ te nÒJ te,
ªi priceput. ªi nu ne au la suflet
375 laoˆ d' oÙkšti p£mpan ™f' ¹m‹n Ãra fšrousin. Deloc pe noi nici oamenii din þarã.
¢ll' ¥gete, prˆn ke‹non Ðmhgur…sasqai 'AcaioÝj Deci hai la lucru. N-aºteptaþi ca dânsul 460
Sã cheme pe ahei la adunare;

e„j ¢gor»n: –oÙ g£r ti meqhsšmena… min Ñw,
Mã tem cã n-are sã se lase. Într-însul
¢ll' ¢pomhn…sei, ™ršei d' ™n p©sin ¢nast£j, Va fierbe el; sculându-se, va spune,
oÛnek£ oƒ fÒnon a„pÝn ™r£ptomen oÙd' ™k…chmen: Naintea tuturor, cã moarte crudã-i
Urzirãm noi, ci-n cale nu-l brodirãm. 465
380 oƒ d' oÙk a„n»sousin ¢koÚontej kak¦ œrga:
Ei auzind de fapta rea, cu ciudã
m» ti kakÕn ·šxwsi kaˆ ¼meaj ™xel£swsi Se vor scula-mpotrivã ºi mi-e tare
ga…hj ¹metšrhj, ¥llwn d' ¢fikèmeqa dÁmon. Sã nu ne facã rãu ºi sã ne-alunge
¢ll¦ fqšwmen ˜lÒntej ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj Din þarã, sã ne pomenim deodatã
Înstrãinaþi. De i-apucãm nainte 470
À ™n Ðdù: b…oton d' aÙtoˆ kaˆ kt»mat' œcwmen, Sã-l omorâm departe de cetate,
385 dass£menoi kat¦ mo‹ran ™f' ¹mšaj, o„k…a d' aâte La câmp sau ºi la drum, sã punem mâna
Pe tot avutul lui, ºi deopotrivã
Sã-l împãrþim. Doar casa s-o dãm mamei
Lui Telemah, s-o aibã ea-mpreunã 475
ke…nou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi. Cu cine-i va fi soþul. Dacã asta
e„ d' Ûmin Óde màqoj ¢fand£nei, ¢ll¦ bÒlesqe Nu vi-i pe plac ºi vreþi sã mai vieze
ªi sã-ºi pãstreze-averea moºtenitã,
aÙtÒn te zèein kaˆ œcein patrèa p£nta, Sã încetãm de-a ne-ntruni pe-aicea
m» oƒ cr»mat' œpeita ¤lij qumhdš' œdwmen ªi-a ne-ndopa din dulcea lui avere. 480
390 ™nq£d' ¢geirÒmenoi, ¢ll' ™k meg£roio ›kastoj Sã stãm la noi acasã fiecare
ªi sã peþim cu daruri pe femeie.
mn£sqw ™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita Ea va lua pe cel care-o s-o-mbie
g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.” Cu zestre mai bogatã ºi-o sã-i fie
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ. Sortit ca soþ.” Atunci luã cuvântul 485
ªi Amfinom, fiu mândru de-al lui Nisos
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe, Aretiade, domnul din Dulichiu,
395 N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj, Ostrov bogat în grâu ºi în pãºune.
Ój ·' ™k Doulic…ou polupÚrou poi»entoj În fruntea peþitorilor sta dânsul
ªi mai vârtos plãcea el Penelopei 490
¹ge‹to mnhstÁrsi, m£lista d Phnelope…V Cu vorba lui, c-a fost mai bun la fire.
¼ndane mÚqoisi: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin: El sãnãtos gândind, aºa le zise:
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „Eu n-aº vrea, o, prieteni, sã-l rãpunem
Pe Telemah. Grozav e sã dai morþii
400 „ð f…loi, oÙk ¨n ™gè ge katakte…nein ™qšloimi
Pe-un fiu de domn. Sã cerem mai nainte 495
Thlšmacon: deinÕn d gšnoj basil»Òn ™sti Povaþã de la zei. Iar dacã astfel
kte…nein: ¢ll¦ prîta qeîn e„rèmeqa boul£j. Va fi dreptatea zeului cel mare,
I-oi pune însumi capul ºi-nteþi-voi
e„ mšn k' a„n»swsi DiÕj meg£loio qšmistej,
Pe toþi ceilalþi. Dar dacã împotrivã
aÙtÒj te ktenšw toÚj t' ¥llouj p£ntaj ¢nèxw: Stau Cei-de-sus, v-aº sfãtui la asta 500
405 e„ dš k' ¢potrwpîsi qeo…, paÚsasqai ¥nwga.” Sã nu ne mai gândim.” Aºa le zise,
ªi vorba lui plãcu. Apoi îndatã
ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
Sculându-se, cu toþii-naintarã
aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj, Spre curtea lui Ulise. Cum intrarã,
™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si qrÒnoisin. ªezurã ei pe jeþuri ºlefuite. 505
Crãiasa Penelopa cea cuminte
¹ d' aât' ¥ll' ™nÒhse per…frwn PhnelÒpeia,
Gãsi atunci cu cale sã s-arate
410 mnhst»ressi fanÁnai Øpšrbion Ûbrin œcousi. La peþitorii cei semeþi ºi-obraznici.
peÚqeto g¦r oá paidÕj ™nˆ meg£roisin Ôleqron: Aflase doar cã se urzeºte-omorul
Lui Telemah la curte; i-o spusese 510
kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul£j.
Pristavul Mèdon, cã ºtiuse sfatul.
bÁ d' „šnai mšgarÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n. Se duse dar în salã, însoþitã
¢ll' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, De odãiaºe. Cum sosi acolo
415 stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, La peþitori, ea se opri pe pragul
Frumoasei sãli, acoperindu-ºi faþa 515
¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna, C-un luciu vãl. Ea începu sã certe
'Ant…noon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: Pe Antinou ºi se rãsti la dânsul:
„'Ant…no', Ûbrin œcwn, kakom»cane, kaˆ dš sš fasin „Tu, Antinou, sfruntate ºi haine,
Þi-a mers zadarnic buhul cã-n Itaca
™n d»mJ 'Iq£khj meq' Ðm»likaj œmmen ¥riston Tu baþi pe toþi vârstenii tãi cu mintea 520
420 boulÍ kaˆ mÚqoisi: sÝ d' oÙk ¥ra to‹oj œhsqa. ªi cu vorbitul. Ba eºti dimpotrivã.
m£rge, t…h d sÝ Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te De ce, zãrghite, unelteºti omorul
Lui Telemah ºi nesocoþi strãinii
·£pteij, oÙd' ƒkštaj ™mp£zeai, oŒsin ¥ra ZeÝj Adãpostiþi la noi sub ocrotirea
m£rturoj; oÙd' Ðs…h kak¦ ·£ptein ¢ll»loisin. Celui-de-sus? Nici nu-i iertat sã cauþi 525
Ã oÙk osq' Óte deàro pat¾r teÕj †keto feÚgwn, Tu rãu sã-i faci, nici el sã-þi facã þie.
Nu ºtii c-aici la noi al tãu pãrinte
425 dÁmon Øpodde…saj; d¾ g¦r kecolèato l…hn, S-a oploºit când a fugit de teama
oÛneka lhstÁrsin ™pispÒmenoj Taf…oisin Poporului? C-aveau grozavã ciudã
½kace QesprwtoÚj: oƒ d' ¼min ¥rqmioi Ãsan. Pe el, cã se-nhãitase cu tâlharii 530
De tafieni ºi pãgubise neamul
tÒn ·' œqelon fqe‹sai kaˆ ¢porra‹sai f…lon Ãtor
Tesproþilor care erau de-ai noºtri.
ºd kat¦ zw¾n fagšein menoeikša poll»n: Stau gata sã-l omoare ºi sã-l facã
430 ¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnouj per. Bucãþi pe el, sã-i prade-averea-i multã.
Dar furia le-o potoli Ulise 535
toà nàn okon ¥timon œdeij, mn£v d guna‹ka
ªi-n loc i-opri. Iar tu, drept mulþumire,
pa‹d£ t' ¢pokte…neij, ™m d meg£lwj ¢kac…zeij: Acum îi spulberi casa necinstind-o,
¢ll£ se paÚesqai kšlomai kaˆ ¢nwgšmen ¥llouj.” Îi ceri nevasta ºi-i omori copilul
ªi mie sufletu-mi zdrobeºti. Te rog dar
t¾n d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, ¢nt…on hÜda:
Sã încetezi ºi sã îndemni la bine 540
435 „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, ªi pe ceilalþi.” Iar Evrimah rãspunse:
q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn. „Tu, fiicã înþeleaptã-a lui Icariu,
Te-ncrede-n noi ºi nu mai duce grijã.
oÙk œsq' oátoj ¢n¾r oÙd' œssetai oÙd gšnhtai,
Cât eu trãiesc ºi-am ochi sã vãd pe lume,
Ój ken Thlem£cJ, sù uƒš, ce‹raj ™po…sei Nu-i nimenea ºi nu va fi vrodatã 545
zèontÒj g' ™mšqen kaˆ ™pˆ cqonˆ derkomšnoio. Un om care-ndrãzni-va sã s-atingã
De Telemah. Îþi dau aci cuvântul
440 ïde g¦r ™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai:
ªi fi-va cum zic eu. Pe loc þâºni-va
ay£ oƒ aŒma kelainÕn ™rw»sei perˆ dourˆ Cernitu-i sânge-n jurul lãncii mele.
¹metšrJ, ™peˆ Ã kaˆ ™m ptol…porqoj 'OdusseÝj Cãci ºi pe mine-adeseori Ulise 550
poll£ki goÚnasin oŒsin ™fess£menoj kršaj ÑptÕn În braþe m-a luat, mi-a pus în mânã
Fripturi ºi vin mi-a dat sã beau. De-aceea
™n ce…ressin œqhken ™pšsce te onon ™ruqrÒn. ªi Telemah mi-e drag ca nimeni altul;
445 tî moi Thlšmacoj p£ntwn polÝ f…ltatÒj ™stin Deci nu te teme c-ar putea sã-i vie
¢ndrîn, oÙdš t… min q£naton tromšesqai ¥nwga Omorul de la peþitori, cã moartea 555
Ce vine de la zei nu-i chip s-o-nlãturi.”
œk ge mnhst»rwn: qeÒqen d' oÙk œst' ¢lšasqai.” Aºa-i vorbi ca s-o mai îmbuneze,
ìj f£to qarsÚnwn, tù d' ½rtuen aÙtÕj Ôleqron. Dar el gândea pieirea lui. Iar dânsa
¹ mn ¥r' e„sanab©s' Øperèa sigalÒenta Suindu-se-n cãmãrile strãlucii
ªi-a plâns bãrbatul pânã ce pe pleoape 560
450 kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon Un somn plãcut îi picurã Minerva.
¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. Se-ntoarse pe-nserate ºi vãcarul
˜spšrioj d' 'OdusÁ kaˆ uƒš d‹oj ØforbÕj La Telemah ºi la Ulise. Dânºii
Junghiaserã un porc de-un an ºi-acuma
½luqen: oƒ d' ¥ra dÒrpon ™pistadÕn Ðpl…zonto, Se pregãteau de cinã. Iar Minerva 565
sàn ƒereÚsantej ™niaÚsion. aÙt¦r 'Aq»nh S-apropie de ei ºi cu o vargã
455 ¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa Pãlindu-l pe Ulise, -l face iarã
Bãtrân sã fie ºi-nþolit în zdrenþe,
·£bdJ peplhgu‹a p£lin po…hse gšronta,
Ca nu cumva pãstorul sã-l cunoascã
lugr¦ d e†mata ›sse perˆ cro, m» ˜ subèthj Cum l-ar vedea, sã meargã-apoi la doamna 570
gno…h ™s£nta „dën kaˆ ™cšfroni Phnelope…V Sã-i spuie ºi sã-i dea pe faþã taina.
ªi Telemah îi glãsui întâiul:
œlqoi ¢paggšllwn mhd fresˆn e„rÚssaito.
„Veniºi, Eumeu. Ce zvon mai e-n cetate?
460 tÕn kaˆ Thlšmacoj prÒteroj prÕj màqon œeipen: Se-ntoarserã de unde stau la pândã
„Ãlqej, d‹' EÜmaie: t… d¾ klšoj œst' ¢n¦ ¥stu; Nemernicii sau mai pândesc ºi-acuma 575
Pe drumul meu spre casã?” El rãspunse:
½ ·' ½dh mnhstÁrej ¢g»norej œndon œasin
„Eu nici nu m-am gândit sã-ntreb de asta,
™k lÒcou, Ã œti m' aâq' e„rÚatai o‡kad' „Ònta;” Sã cercetez cutreierând oraºul.
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Mi-era sã duc mai repede solia
ªi sã mã-ntorc napoi. Dãdui în cale 580
465 „oÙk œmelšn moi taàta metallÁsai kaˆ ™ršsqai
De-un vestitor trimis de-ai tãi tovarãºi,
¥stu katablèskonta: t£cist£ me qumÕj ¢nègei Un crainic iute de picior ce-ntâiul
¢ggel…hn e„pÒnta p£lin deàr' ¢ponšesqai. Pe maica ta vesti. ªtiu sigur una,
æm»rhse dš moi par' ˜ta…rwn ¥ggeloj çkÚj,
kÁrux, Öj d¾ prîtoj œpoj sÍ mhtrˆ œeipen.
470 ¥llo dš toi tÒde oda: tÕ g¦r ‡don Ñfqalmo‹sin: Cãci am vãzut cu ochii mei: sosisem
½dh Øpr pÒlioj, Óqi “Ermaioj lÒfoj ™st…n, Aproape de oraº, pe unde-i Dealul 585
Lui Hermes, când odatã vãd cã intrã
Ãa kièn, Óte nÁa qo¾n „dÒmhn katioàsan O navã repede-n limanul nostru.
™j limšn' ¹mšteron: polloˆ d' œsan ¥ndrej ™n aÙtÍ, Erau într-însa oameni mulþi; grãmadã
bebr…qei d s£kessi kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi: De paveze ºi lãnci în toatã nava.
Mi s-a pãrut cã-s ei, dar nu ºtiu bine.” 590
475 ka… sfeaj çsqhn toÝj œmmenai, oÙdš ti oda.” Aºa grãi, ci Telemah surâse
ìj f£to, me…dhsen d' ƒer¾ Šj Thlem£coio La tatãl sãu privind cu dinadinsul,
™j patšr' Ñfqalmo‹sin „dèn, ¢lšeine d' ØforbÒn. Dar se feri de slugã sã nu-l vadã.
Iar ei, dupã ce lucrul încetarã,
oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta, Fãcurã masa ºi se ospãtarã. 595
da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj. ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã,
480 aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Cãtarã de culcuº ºi parte-avurã
De darul somnului ºi de odihnã.
ko…tou te mn»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto.
ODUSSEIAS R Cântul XVII
A doua zi când se rãsfirã zorii

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, Trandafirii, ºi-ncalþã pe picioare
d¾ tÒt' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila Sandale dalbe fiul lui Ulise
ªi ia pe urmã lancea potrivitã
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio,
În pumnul lui ºi spre oraº pornind-o, 5
e†leto d' ¥lkimon œgcoj, Ó oƒ pal£mhfin ¢r»rei, Porcarului sãu zise: „Mã duc, taicã,
5 ¥stude ƒšmenoj, kaˆ ˜Õn prosšeipe subèthn: Pe la oraº ca sã mã vadã mama.
Mã tem cã nu-ºi va conteni ea plânsul
„¥tt', Ã toi mn ™gën em' ™j pÒlin, Ôfra me m»thr
Nesuferit ºi lãcrimosul vaiet
Ôyetai: oÙ g£r min prÒsqen paÚsesqai Ñw Pân’ nu mã va vedea. De-aceea þie 10
klauqmoà te stugero‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj, Aºa-þi demând: Ia tu ºi du-n cetate
Pe-acest sãrman strãin; cerºeasc-acolo
pr…n g' aÙtÒn me ‡dhtai: ¢t¦r so… g' ïd' ™pitšllw:
El hrana lui ºi, cine vrea sã-i deie
10 tÕn xe‹non dÚsthnon ¥g' ™j pÒlin, Ôfr' ¨n ™ke‹qi O pâne ºi-un pahar de vin. Eu nu pot
da‹ta ptwceÚV: dèsei dš oƒ Ój k' ™qšlVsi, Tot natul venetic sã-l port pe spate, 15
pÚrnon kaˆ kotÚlhn: ™m d' oÜ pwj œstin ¤pantaj Cã prea sunt necãjit. Dacã strãinul
S-ar supãra, mai rãu i-o fi lui însuºi,
¢nqrèpouj ¢nšcesqai, œcont£ per ¥lgea qumù. Cã mie-mi place s-o spun verde.” Zise
Ð xe‹noj d' e‡ per m£la mhn…ei, ¥lgion aÙtù Lui Telemah la ast-atunci Ulise:
15 œssetai: Ã g¦r ™moˆ f…l' ¢lhqša muq»sasqai.” „Prietene, nici eu nu vreau pe-aicea 20
Sã fiu oprit. Mai bine cerºetorul
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Cerºeascã prin oraº sau pe la sate;
„ð f…loj, oÙdš toi aÙtÕj ™rÚkesqai menea…nw. Mi-ar da fieºtecare dupã vrere.
ptwcù bšlterÒn ™sti kat¦ ptÒlin º kat' ¢groÝj Eu nu mai sunt acum de vârst-aceea
Ca sã rãmân aici pe lângã staul, 25
da‹ta ptwceÚein: dèsei dš moi Ój k' ™qšlVsin. Sã mã supun în toate la porunca
20 oÙ g¦r ™pˆ staqmo‹si mšnein œti thl…koj e„m…, Unui stãpân. Tu du-te, cã pe mine
éj t' ™piteilamšnJ shm£ntori p£nta piqšsqai. Curând mã va cãlãuzi pãstorul
Trimis de tine, -ndatã ce la vatrã
¢ll' œrceu: ™m d' ¥xei ¢n¾r Óde, tÕn sÝ keleÚeij, M-oi încãlzi ºi soarele-o sã vie, 30
aÙt…k' ™pe… ke purÕj qeršw ¢lšh te gšnhtai. Cã prea sunt proaste hainele pe mine
a„nîj g¦r t£de e†mat' œcw kak£: m» me dam£ssV ªi-o pat cumva-n rãcoarea dimineþii.
668 ODUSSEAIS. R ODISEEA. CÂNTUL XVII 669
25 st…bh Øpho…h: ›kaqen dš te ¥stu f£t' enai.” Apoi aud cã-i drum pân’ la cetate.”
ìj f£to, Thlšmacoj d dik staqmo‹o beb»kei, Aºa-i grãi. Iar Telemah din staul
Ieºind, porni, ºi-n mersul lui cel iute 35
kraipn¦ posˆ probib£j, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. Duºmanilor chitind urzea pieirea.
aÙt¦r ™pe… ·' †kane dÒmouj ™å naiet£ontaj, Iar când ajunse la mãreaþa-i curte,
œgcoj mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr»n, De-un stâlp înalt îºi rãzimã el lancea
ªi-ntrã în casã peste prag de piatrã.
30 aÙtÕj d' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£non oÙdÒn. Întâi îl vede doica Evriclèa 40
tÕn d polÝ prèth ede trofÕj EÙrÚkleia, Care-aºternea prin salã blãni pe jeþuri
kèea kastornàsa qrÒnois' œni daidalšoisi, Frumos lucrate. Ea cu ochii-n lacrimi
Se duse drept la el. Îl înconjoarã
dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en: ¢mfˆ d' ¥r' ¥llai ªi celelalte slugi a’ lui Ulise,
dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj ºgeršqonto Cu dragoste-l primesc ºi-l tot sãrutã 45
35 kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj. Pe cap, pe umeri. Iese atunci din casã
ªi Penelopa-ntocmai ca zeiþa
¹ d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia, Diana sau ca Venera de aur.
'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV, Plângând, de drag cuprinde-n braþe fiul,
¢mfˆ d paidˆ f…lJ b£le p»cee dakrÚsasa, Pe ochi frumoºi, pe cap îl tot sãrutã, 50
Apoi cu glas duios începe a-i zice:
kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£,
„Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce?
40 ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: Eu nu credeam sã te mai vãd vrodatã,
„Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè ge De când pe-ascuns ºi fãr-a mea-nvoire
Plecat-ai în corabie spre Pilos 55
Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde
Ca tu sã-ntrebi de dragul tãu pãrinte.
l£qrV, ™meà ¢škhti, f…lou met¦ patrÕj ¢kou»n. Dar spune-mi mie ce-ai vãzut pe-acolo.”
¢ll' ¥ge moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj.” Iar chibzuitul Telemah rãspunse:
„O, mamã, nu trezi mâhnirea-n mine
45 t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:
ªi nu mã-nduioºa, c-abia scãpat-am 60
„mÁter ™m», m» moi gÒon Ôrnuqi mhdš moi Ãtor De moarte crudã. Dar mi te-mbãiazã
™n st»qessin Ôrine fugÒnti per a„pÝn Ôleqron: ªi-mbracã-te curat ºi împreunã
Cu ºerbele la tine sus te suie
¢ll' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa,
ªi juruie cã boi întregi pe-altare
[e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn] Vei prinosi la zeii toþi din slavã, 65
50 eÜceo p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj Ca doar Fulgerãtorul sã ne-ajute
La rãzbunare. Eu mã duc mai iute
·šxein, a‡ kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV.
De-aici la piaþã sã poftesc strãinul
aÙt¦r ™gën ¢gor»nde ™leÚsomai, Ôfra kalšssw
xe‹non, Ót…j moi ke‹qen ¤m' ›speto deàro kiÒnti. Care-a venit cu mine împreunã
tÕn mn ™gë proÜpemya sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi, La-ntorsul meu de-acolo. Eu nainte 70
Îl trimesei cu bunii mei tovarãºi
55 Pe…raion dš min ºnègea protˆ okon ¥gonta ªi la Pireos stãruii sã-l ducã
™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.” La el acasã, s-aibã toatã grija
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj. Sã-l ospãteze ºi sã-i facã cinste
Pân’ la sositul meu.” El asta zise; 75
¹ d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, Ea nu rosti nici un cuvânt. Se duse
eÜceto p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj De se-mbãie ºi în curate haine
60 ·šxein, a‡ kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV. Se învãscu ºi jurui prinoase
De boi întregi la zeii toþi din slavã,
Thlšmacoj d' ¥r' œpeita dik meg£roio beb»kei Ca doar Fulgerãtorul sã-i ajute 80
œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto. La rãzbunare. Telemah din curte
qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh: Ieºi apoi cu suliþa-i în mânã
Urmat de-ogari cu sprintene picioare.
tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto. Minerva-asupra-i revãrsã un farmec
65 ¢mfˆ dš min mnhstÁrej ¢g»norej ºgeršqonto Dumnezeiesc, de se uitau la dânsul 85
œsql' ¢goreÚontej, kak¦ d fresˆ bussodÒmeuon. Uimiþi cu toþii când venea. ªi-ndatã
Se strânserã-mprejuru-i peþitorii
aÙt¦r Ð tîn mn œpeita ¢leÚato poulÝn Ómilon,
ªi-n faþã-i dulce cuvântau, ci-n sine
¢ll' †na Mšntwr Âsto kaˆ ”Antifoj ºd' Àliqšrshj, Voiau pierzarea lui. Dar el de gloatã
o† tš oƒ ™x ¢rcÁj patrèoi Ãsan ˜ta‹roi, Se depãrtã ºi merse-acolo unde 90
ªedea Antifos, Mèntor ºi Alitèrses,
70 œnqa kaqšzet' „èn: toˆ d' ™xeršeinon ›kasta.
Prietenii lui pãrinteºti din vremuri.
to‹si d Pe…raioj douriklutÕj ™ggÚqen Ãlqe Iar ei amãnunþit îl întrebarã
xe‹non ¥gwn ¢gor»nde di¦ ptÒlin: oÙd' ¥r' œti d¾n De drumul lui. S-apropie de dânºii
Pireos, luptãtor vestit din lance, 95
Thlšmacoj xe…noio ˜k¦j tr£pet', ¢ll¦ paršsth.
El pe strãin îl duse prin cetate
tÕn kaˆ Pe…raioj prÒteroj prÕj màqon œeipe: La adunare. Telemah în grabã
75 „Thlšmac', ay' Ôtrunon ™mÕn potˆ dîma guna‹kaj, Veni pe lângã oaspe, iar Pireos
Întâiul zise: „Telemah, porneºte
éj toi dîr' ¢popšmyw, ¤ toi Menšlaoj œdwke.”
Mai repede pe slugi la mine-acasã 100
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Ca sã-þi trimit odoarele ce-Atride
„Pe…rai', oÙ g£r t' ‡dmen, Ópwj œstai t£de œrga. Þi-a dãruit.” Iar Telemah rãspunse:
„Pireos, nu ºtiu care-o fi sfârºitul.
e‡ ken ™m mnhstÁrej ¢g»norej ™n meg£roisi
De m-or ucide-n tainã pe la curte
80 l£qrV kte…nantej patrèa p£nta d£swntai, ªi-or împãrþi averea-mi peþitorii, 105
aÙtÕn œconta s boÚlom' ™pauršmen ½ tina tînde: Vreau tu sã le pãstrezi acele daruri,
e„ dš k' ™gë toÚtoisi fÒnon kaˆ kÁra futeÚsw, S-ai parte tu mai bine decât unul
Din peþitori. Iar dacã lor eu însumi
d¾ tÒte moi ca…ronti fšrein prÕj dèmata ca…rwn.” Le vin de hac ºi capãt le voi pune,
ìj e„pën xe‹non talape…rion Ãgen ™j okon. Tu bucuros sã mi le-aduci la mine, 110
85 aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, Ca astfel sã mã bucur.” ªi cum zise,
Pe bietul de strãin îl duse-acasã.
cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, Iar când sosirã-n casele-i frumoase
™j d' ¢sam…nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto. De locuit, veºmintele-ºi lãsarã
toÝj d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J, Pe scaune ºi-n jeþuri, ºi intrarã 115
În netezite scãlzi sã-ºi facã baie
¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj, ªi dupã ce femeile-i spãlarã
90 œk ·' ¢sam…nqwn b£ntej ™pˆ klismo‹si kaq‹zon. ªi-i unserã cu miruri, îmbrãcarã
cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa Veºmânt pe ei ºi mantii moi, lânoase,
Apoi ieºind din cãzi ºezurã-n jeþuri. 120
kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, Aduse apã de spãlat pe mânã
n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. O fatã, în frumos ibric de aur,
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele
ªi le-ntinse-o masã ºlefuitã
95 e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn.
ªi dete pâne ºi bucate multe, 125
m»thr d' ¢nt…on Œze par¦ staqmÕn meg£roio Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate.
klismù keklimšnh, lšpt' ºl£kata strwfîsa. Iar Penelopa pe un jeþ se puse
Naintea lor pe la usciorul sãlii
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon.
ªi mai torcea din caier fir subþire.
aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Au prins atunci ei mânile sã-ntindã 130
100 to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia: Cu toþii la bucatele din faþã.
„Thlšmac', Ã toi ™gën Øperèon e„sanab©sa
Luã întâi cuvântul Penelopa:
lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai, „Eu, fãtul meu, mã sui acum la mine
a„eˆ d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj ªi-acolo iar mã culc în aºternutul 135
De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi,
õceq' ¤m' 'AtredVsin ™j ”Ilion: oÙdš moi œtlhj,
De când Ulise a plecat la Troia.
105 prˆn ™lqe‹n mnhstÁraj ¢g»noraj ™j tÒde dîma, Nainte de-a veni din nou la mine
nÒston soà patrÕj s£fa e„pšmen, e‡ pou ¥kousaj.” Trufaºii peþitori, tu n-ai vrut mie
Sã-mi spui curat de-ai auzit cã vine 140
Pãrintele-þi.” Iar Telemah rãspunse:
„toig¦r ™gè toi, mÁter, ¢lhqe…hn katalšxw. „Þi-oi spune, mamã, numai adevãrul.
òcÒmeq' œj te PÚlon kaˆ Nšstora, poimšna laîn: Ne duserãm la Pilos ºi la Nestor,

110 dex£menoj dš me ke‹noj ™n Øyhlo‹si dÒmoisin Bãtrânul domn. El mã primi la curte,
Mã ospãtã ºi mã-ngriji cu totul 145
™ndukšwj ™f…lei, æj e‡ te pat¾r ˜Õn uŒa Prietenos, întocmai ca un tatã
™lqÒnta crÒnion nšon ¥lloqen: ìj ™m ke‹noj Pe fiul sãu plecat de multã vreme
™ndukšwj ™kÒmize sÝn uƒ£si kudal…moisin. ªi de curând sosit din altã parte;
Aºa de bine îngriji de mine
aÙt¦r 'OdussÁoj talas…fronoj oÜ pot' œfaske Cu fiii lui mãriþi. Dar el îmi zise 150
115 zwoà oÙd qanÒntoj ™picqon…wn teu ¢koàsai, Cã n-auzi de la vrun om din lume
¢ll£ m' ™j 'Atredhn, dourikleitÕn Menšlaon, De vieþuie sau este mort Ulise.
De-aceea mã-ndreptã la Menelaos
†ppoisi proÜpemye kaˆ ¤rmasi kollhto‹sin. Cu telegari ºi cu teleagã bunã.
œnq' ‡don 'Arge…hn Èlšnhn, Âj e†neka poll¦ Acolo eu vãzui ºi pe Elena, 155
'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan. Femeia pentru care pãtimirã

Aºa de mult aheii ºi troienii
120 e‡reto d' aÙt…k' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, Cu voia zeilor cereºti. Îndatã
Ótteu crhzwn ƒkÒmhn Lakeda…mona d‹an: Mã întrebã rãzboinicul Atride
aÙt¦r ™gë tù p©san ¢lhqe…hn katšlexa. De ce-am venit la el în desfãtatul 160
Lacedemòn. I-am povestit eu toate
kaˆ tÒte d» m' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen:
Aºa cum sunt, ºi el atunci îmi zise:
'í pÒpoi, Ã m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ «Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni
125 ½qelon eÙnhqÁnai, ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej. Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise,
Bãrbat aºa de vajnic în putere! 165
æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj
Cum dacã cerbul, adormindu-ºi puii
nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj Sugari în cuibul unui leu puternic,
knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã
Pe vãi ºi când se-ntoarnã leul
boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n,
La cuibul sãu dã puilor o moarte 170
130 ¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken, Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã
ìj 'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei. Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe,
Tu, Palas ºi Apollon, ca Ulise
aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon,
Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos,
to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ Temeinica cetate, când la sfadã 175
™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j, Sãri din loc la Filomelianul,
De se luã la harþã el ºi zdravãn
135 k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…,
Îl zdupui, de furã veseli toþi aheii;
to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj: Aºa sã fie când va da odatã
p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. De peþitori! Ce moarte fulgeratã 180
taàta d' ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè ge ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii!
Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare,
¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw: Nimic n-oi ocoli spre înºelare
140 ¢ll¦ t¦ mšn moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, La povestit, ci toate câte-mi spuse
tîn oÙdšn toi ™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii, 185
Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde.
fÁ min Ó g' ™n n»sJ „dšein kratšr' ¥lge' œconta, El zise cã-l vãzu mâhnit de moarte
nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV Într-un ostrov în casele zeiþei
‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: Calipso, care-l þine cu de-a sila.
Nu poate-n þarã el napoi sã vie, 190
145 oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, Cãci n-are vase cu lopeþi ºi oameni
o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.' Sã-l ducã pe întinsul spate-al mãrii.»
ìj œfat' 'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj. Aºa-mi vorbi Atrid, vestitu-n arme.
Cu asta isprãvii cãlãtoria
taàta teleut»saj neÒmhn: œdosan dš moi oâron ªi mã-ntorsei. Îmi darã vânt prielnic 195
¢q£natoi, to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan.” Nemuritorii ºi-napoi pe mare
150 ìj f£to, tÍ d' ¥ra qumÕn ™nˆ st»qessin Ôrine. Mã petrecurã repede în þarã.”
Acestea-i povesti. Iar Penelopa
to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:
Îl auzi cu inima miºcatã.
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, Grãi Teoclimen atunci la dânsa: 200
Ã toi Ó g' oÙ s£fa oden, ™me‹o d sÚnqeo màqon: „Femeie preacinstit-a lui Ulise,
Nimica nu ne lãmuri Atride,
¢trekšwj g£r toi manteÚsomai oÙd' ™pikeÚsw.
Ascultã-mã, cã eu pe neminþite
155 ‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza Voi proroci ºi nu þi-o voi ascunde.
ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw, Eu pot sã jur acum ºi iau ca martor 205
Întâi pe Joe, zeul cel mai mare
æj Ã toi 'OduseÝj ½dh ™n patr…di ga…V,
ªi mai puternic. Martorã iau vatra
¼menoj À ›rpwn, t£de peuqÒmenoj kak¦ œrga, Cea sfânt-a marelui Ulise, unde
œstin, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei, M-adãpostesc, c-aici i-acum Ulise,
Aici în þarã, stã pe loc sau umblã 210
160 oŒon ™gën o„wnÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÕj
ªi aflã el ticãloºia asta
¼menoj ™fras£mhn kaˆ Thlem£cJ ™gegèneun.” ªi groapã peþitorilor le sapã,
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Cum judec dupã piaza ce-am vãzut-o
ªi am adus-o-ndatã la ºtiinþa
Lui Telemah, când mã gãseam pe mare.” 215
Urã atunci ºi zise Penelopa:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: „Strãine, fie-þi vorba împlinitã!
tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra Sã vezi îndatã ce prietenie,
Ce daruri ai din parte-mi! Cã oricine,
165 ™x ™meà, éj kšn t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.” Cum te-ar vedea, te-ar ferici pe tine.” 220
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Aºa ei laolaltã cuvântarã.
mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio Iar înaintea curþii lui Ulise
Steteau la joc ºi azvârleau cu discul
d…skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej ªi lancea peþitorii pe loc neted,
™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej. Pe unde-ºi lãfãiau neobrãzarea. 225
170 ¢ll' Óte d¾ de…pnhstoj œhn kaˆ ™p»luqe mÁla Iar când fu vremea de cinat, venirã
De pretutindeni de la þarã vite,
p£ntoqen ™x ¢grîn, oƒ d' ½gagon o‰ tÕ p£roj per, Cã le-aduceau pãstorii ca nainte.
kaˆ tÒte d» sfin œeipe Mšdwn: Öj g£r ·a m£lista Într-asta Mèdon, care-a fost un crainic
¼ndane khrÚkwn ka… sfin pareg…neto dait…: Ce le plãcea mai mult ºi sta de faþã 230
La masa lor, aºa-i pofti pe dânºii:
„koàroi, ™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhte fršn' ¢šqloij, „Bãieþi, destul cu toþii petrecurãþi
175 œrcesqe prÕj dèmaq', †n' ™ntunèmeqa da‹ta: La joc aici. Veniþi acum la curte
oÙ mn g£r ti cšreion ™n érV de‹pnon ˜lšsqai.” Sã pregãtim ospãþul. Bine-i ca la vreme
Sã stãm la masã.” Ei îl ascultarã; 235
ìj œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban pe…qontÒ te mÚqJ.
Sculându-se, curând se-napoiarã.
aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, Iar când au fost la curtea cea frumoas
cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, De locuit, veºmintele-aºezarã
Pe scaune ºi-n jeþuri ºi-ncepurã
180 oƒ d' ƒšreuon Ôj meg£louj kaˆ p…onaj agaj,
Sã-njunghe mari berbeci ºi capre grase, 240
†reuon d sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn, Vieri încãlaþi ºi-o vacã cirezarã,
da‹t' ™ntunÒmenoi. toˆ d' ™x ¢gro‹o pÒlinde Merindea lor de cinã. Iar vãtaful
Porcarilor ºi-Ulise atunci din staul
çtrÚnont' 'OduseÚj t' „šnai kaˆ d‹oj ØforbÒj.
Se îndemnau sã plece la cetate.
to‹si d mÚqwn Ãrce subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: Porcarul începu întâi: „Strãine, 245
185 „xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ œpeita pÒlind' ‡menai menea…neij Tu azi pofteºti sã mergem în cetate,
Cum porunci stãpânul meu. Dar totuºi
s»meron, æj ™pštellen ¥nax ™mÒj: – Ã s' ¨n ™gè ge
Eu aº fi vrut sã fi rãmas la staul
aÙtoà boulo…mhn staqmîn ·utÁra lipšsqai: Ca pãzitor, ci mie mi-e ruºine
¢ll¦ tÕn a„dšomai kaˆ de…dia, m» moi Ñp…ssw ªi teamã mi-e de el sã nu mã certe 250
Pe mine-apoi, ºi cade greu mustrarea
neike…V: calepaˆ dš t' ¢n£ktwn e„sˆn Ðmokla…: –
Stãpânilor. Deci hai acum sã mergem,
190 ¢ll' ¥ge nàn ‡omen: d¾ g¦r mšmblwke m£lista Cã-n bunã parte ziua-i-naintatã.
Ãmar, ¢t¦r t£ca toi potˆ ›spera ·…gion œstai.” Apoi spre searã o sã-þi fie rece.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise iscusitul îi rãspunse: 255
„O ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine,
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij. Ci hai la drum ºi fii tu cãlãuza-mi.
¢ll' ‡omen, sÝ d' œpeita diamperj ¹gemÒneue. Dar dã-mi ºi un toiag, dac-ai vreunul
195 dÕj dš moi, e‡ poq… toi ·Òpalon tetmhmšnon ™st…, Tãiat cumva pe-aici ca sã mã sprijin,
Cã ziceþi voi cã lunecoasã-i calea.” 260
skhr…ptesq', ™peˆ Ã fat' ¢risfalš' œmmenai oÙdÒn.” Aºa grãind, el ºi-aruncã pe umãr
Ã ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn, Desaga-i proastã, toatã bortelitã,
pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r: Cu baiere fãcute din frânghie.
Porcaru-i dete-un bãþ sã-i facã voia
EÜmaioj d' ¥ra oƒ skÁptron qumarj œdwke. ªi o pornirã. Iar de pazã-n urmã 265
200 të b»thn, staqmÕn d kÚnej kaˆ bètorej ¥ndrej Rãmaserã pãstorii ºi zãvozii.
·Úat' Ôpisqe mšnontej. Ð d' ™j pÒlin Ãgen ¥nakta Eumeos îºi ducea-n oraº stãpânul
În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic,
ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti, Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe.
skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto. Pãºirã ei pe-o cale gloduroasã 270
¢ll' Óte d¾ ste…contej ÐdÕn k£ta paipalÒessan ªi când s-apropiarã de cetate

Sosirã la fântâna cea frumoasã
205 ¥steoj ™ggÝj œsan kaˆ ™pˆ kr»nhn ¢f…konto
De unde s-adãpau locuitorii,
tukt¾n kall…roon, Óqen ØdreÚonto pol‹tai, Fântânã curgãtoare ce-o durase
t¾n po…hs' ”Iqakoj kaˆ N»ritoj ºd PolÚktwr: Itacos ºi Neritos ºi Polictor. 275
Era încercuitã de-o dumbravã
¢mfˆ d' ¥r' a„ge…rwn Ødatotrefšwn Ãn ¥lsoj,
De plopi setoºi de apã ºi unda-i rece
p£ntose kukloteršj, kat¦ d yucrÕn ·šen Ûdwr Curgea de sus din stâncã. Iar deasupra
210 ØyÒqen ™k pštrhj: bwmÕj d' ™fÚperqe tštukto Era clãdit frumos altar de nimfe,
La care se-nchinau jertfind drumeþii. 280
Numf£wn, Óqi p£ntej ™pirršzeskon Ðd‹tai:
Acolo-i întâlni pe ei feciorul
œnqa sfšaj ™k…canen uƒÕj Dol…oio MelanqeÝj Lui Doliu, Melanteu. Mâna el capre
agaj ¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi, Alese dintre cele de la turme,
Merinde pentru peþitori. Din urmã
de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej.
Veneau ºi doi pãstori. ªi cum cãprarul 285
215 toÝj d „dën ne…kessen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen Vãzu pe cãlãtori, la ei cu gura
œkpaglon kaˆ ¢eikšj: Ôrine d kÁr 'OdusÁoj: Se nãpusti ºi începu sã-i certe
Urât ºi-amarnic ocãrând pe-Ulise:
„nàn mn d¾ m£la p£gcu kakÕj kakÕn ¹ghl£zei,
„Ce potrivealã! Un netrebnic duce
æj a„eˆ tÕn Ðmo‹on ¥gei qeÕj æj tÕn Ðmo‹on. Pe alt netrebnic. Cum îi tot adunã 290
pÍ d¾ tÒnde molobrÕn ¥geij, ¢mšgarte subîta, Un zeu pe cei de-o teapã împreunã!
220 ptwcÕn ¢nihrÒn, daitîn ¢polumantÁra; Porcare, prãpãditule, pe unde
Mai duci cu tine spurcãciunea asta
Öj pollÍj fliÍsi parast¦j fl…yetai êmouj, ªi boala asta de calic, blãstemul
a„t…zwn ¢kÒlouj, oÙk ¥ora oÙd lšbhtaj. Ospeþelor, ce umãrul ºi-l freacã 295
tÒn g' e‡ moi do…hj staqmîn ·utÁra genšsqai De multe uºi, cerºind o bucãturã,
Nu sãbii, nici cãldãri. Ci dã-mi-l mie
shkokÒron t' œmenai qallÒn t' ™r…foisi forÁnai, Ca paznic ºi mãturãtor la staul,
225 ka… ken ÑrÕn p…nwn meg£lhn ™pigoun…da qe‹to. Sã-mi care frunzã pentru iezi ºi-acolo
¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqen, oÙk ™qel»sei Sã bea din zãr, sã vezi cum el se-ngraºã. 300
Dar nãrãvit cum e la trândãvie,
œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèsswn kat¦ dÁmon El n-o sã fie bun de nici o treabã,
boÚletai a„t…zwn bÒskein ¿n gastšr' ¥nalton. Cã-i place sã se tupile-ntre oameni,
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: Cerºind sã-ndoape burta-i nesãtulã.
Dar eu þi-o spun ºi-aºa are sã fie: 305
230 a‡ k' œlqV prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio, De merge la conacul lui Ulise,
poll£ oƒ ¢mfˆ k£rh sfšla ¢ndrîn ™k palam£wn E vai de el, cã multe scãunaºe
pleuraˆ ¢potr…yousi dÒmon k£ta ballomšnoio.” Vor repezi asupra-i peþitorii
ªi coastele i-or frânge.” Astfel gura
ìj f£to, kaˆ pariën l¦x œnqoren ¢frad…Vsin
ªi-mbãlura ºi-n treacãt lui Ulise 310
„sc…J: oÙdš min ™ktÕj ¢tarpitoà ™stufšlixen, I-a dat prosteºte-n ºale cu piciorul,
235 ¢ll' œmen' ¢sfalšwj. Ð d merm»rixen 'OdusseÚj, Dar nu-l putu înlãtura din cale,
Cã þapãn se propti Ulise. Dânsul
º metaxaj ·op£lJ ™k qumÕn ›loito
Stãtu la chibzuri, se gândi sã sarã
Ã prÕj gÁn ™l£seie k£rh ¢mfoudˆj ¢e…raj: La el cu bâta ºi sã-i curme viaþa 315
¢ll' ™petÒlmhse, fresˆ d' œsceto. tÕn d subèthj Sau chiar de jos sã-l umfle de picioare
ªi sã-l izbeascã de pãmânt cu capul.
ne…kes' ™s£nta „dèn, mšga d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn:
Dar se þinu ºi se-nfrânã Ulise.
240 „NÚmfai krhna‹ai, koàrai DiÒj, e‡ pot' 'OdusseÝj Ci pe cãprar în ochi privind, porcarul
Ümm' ™pˆ mhr…' œkhe, kalÚyaj p…oni dhmù, Îl sudui. Apoi cu mâni întinse 320
Urã fierbinte: „Zâne de izvoare,
¢rnîn ºd' ™r…fwn, tÒde moi krh»nat' ™šldwr,
Voi fiicele lui Joe, dacã vouã
æj œlqoi mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn. V-a ars pe-altar Ulise-odatã buturi
tî kš toi ¢glaaj ge diasked£seien ¡p£saj, De iezi ºi miei, învãluite-n prapuri,
Urarea-mi ascultaþi: sã vie dânsul, 325
Stãpânul nostru, sã-l aducã zeii,
Cã-þi scoate el din þeastã atunci tot fumul
245 t¦j nàn Øbr…zwn foršeij, ¢lal»menoj a„eˆ ªi fala asta care-o porþi ºi þanþoº
¥stu k£t': aÙt¦r mÁla kakoˆ fqe…rousi nomÁej.” Te arãþi mereu, când umbli prin cetate,
Pe când pãstorii rãi fac jaf în turme.” 330
tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: Iar Melanteu cãprarul îi rãspunse:
„í pÒpoi, oŒon œeipe kÚwn Ñlofèa e„dèj, „Vai, ce mai latrã cânele, vicleanul!
tÒn pot' ™gën ™pˆ nhÕj ™ãssšlmoio mela…nhj Hei las’ cã pe corabie l-oi duce
Odatã eu, departe de Itaca,
250 ¥xw tÁl' 'Iq£khj, †na moi b…oton polÝn ¥lfoi. ªi-acolo-l vând ºi iau preþ bun pe dânsul, 335
aŠ g¦r Thlšmacon b£loi ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn Trãsni-l-ar cu-a lui arc de-argint Apollon
s»meron ™n meg£rois', À ØpÕ mnhstÁrsi dame…h, Pe Telemah în casa lui chiar astãzi!
Ori peþitorii sã-l rãpuie-ntocmai
æj 'OdusÁ ge thloà ¢pèleto nÒstimon Ãmar.” Cum s-a rãpus departe ºi Ulise.”
ìj e„pën toÝj mn l…pen aÙtÒqi Ãka kiÒntaj, El asta zise ºi-i lãsã în urmã, 340
255 aÙt¦r Ð bÁ, m£la d' ðka dÒmouj †kanen ¥naktoj. Cãci ei pãºeau agale. Tot se duse
ªi fu-n curând la curtea lui Ulise.
aÙt…ka d' e‡sw ‡en, met¦ d mnhstÁrsi kaq‹zen, Intrã acolo-ntre bãrbaþi ºi-n faþa
¢nt…on EÙrum£cou: tÕn g¦r filšeske m£lista. Lui Evrimah se puse. El la dânsul
tù p£ra mn kreiîn mo‹ran qšsan o‰ ponšonto, Þinea mai mult ºi parte din fripturã-i 345
Fãcurã cei care slujeau la masã.
s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa
I-aduse atunci ºi chelãriþa pâne.
260 œdmenai. ¢gc…molon d' 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj Venind apoi Ulise ºi porcarul
st»thn ™rcomšnw, perˆ dš sfeaj ½luq' „w¾ Stãturã aproape. În auz le-ajunse
Rãsunetul unei cântãri, cã Femiu 350
fÒrmiggoj glafurÁj: ¢n¦ g£r sfisi b£llet' ¢e…dein
Din nou cânta din lirã. Iar Ulise,
F»mioj. aÙt¦r Ð ceirÕj ˜lën prosšeipe subèthn: Luând de mânã pe porcar îi zise:
„EÜmai', Ã m£la d¾ t£de dèmata k£l' 'OdusÁoj: „Ce lesne-i sã cunoºti mândreþa asta
De case-a lui Ulise ºi-ntre atâtea
265 ·e‹a d' ¢r…gnwt' ™stˆ kaˆ ™n pollo‹sin „dšsqai.
Sã le-osebeºti! Vin rânduri dupã rânduri; 355
™x ˜tšrwn ›ter' ™st…n, ™p»skhtai dš oƒ aÙl¾ ªi-ograda e cu ºart împrejmuitã
to…cJ kaˆ qrigko‹si, qÚrai d' eÙerkšej e„sˆ Cu zid ºi streºini, ºi-are porþi cu douã
Canaturi îmbinate de minune.
dikl…dej: oÜ kšn t…j min ¢n¾r Øperopl…ssaito.
Cu armele nu-i nimeni sã le calce.
ginèskw d', Óti polloˆ ™n aÙtù da‹ta t…qentai De bunã seamã oameni mulþi nãuntru 360
270 ¥ndrej, ™peˆ kn…sh mn ™n»noqen, ™n dš te fÒrmigx Cautã de-ospeþe, cã fum se-nalþã
De la fripturi ºi sunã viers de lirã,
ºpÚei, ¿n ¥ra daitˆ qeoˆ po…hsan ˜ta…rhn.”
Cu care zeii mesele-nsoþirã.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Eumeu porcarul i-a rãspuns: „Tu lesne
„·e‹' œgnwj, ™peˆ oÙd t£ t' ¥lla pšr ™ss' ¢no»mwn. Te-ai priceput, cã nu eºti slab de minte. 365
¢ll' ¥ge d¾ frazèmeq', Ópwj œstai t£de œrga. Dar sã vedem cum facem noi acuma.
Ori intri tu întâi în casa mare,
275 º sÝ prîtoj œselqe dÒmouj ™å naiet£ontaj, Te furiºi între peþitori ºi-afarã
dÚseo d mnhstÁraj, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà: Stau singur eu. Ori, dacã vrei mai bine
e„ d' ™qšleij, ™p…meinon, ™gë d' emi prop£roiqen. Aºteaptã tu ºi eu mã duc nainte. 370
Dar nu întârzia, sã nu te vadã
mhd sÝ dhqÚnein, m» t…j s' œktosqe no»saj Pe-afarã cineva ºi sã te batã
À b£lV À ™l£sV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.” Sau sã te-alunge. Chibzuieºte bine.”
280 tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: Rãspunse multpãþitul crai Ulise:
„Doar ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine; 375
„ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij. Ci mergi nainte. Eu rãmân pe-aicea,
¢ll' œrceu prop£roiqen, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà. Cã-s învãþat la brânci ºi la bãtaie,
oÙ g£r ti plhgšwn ¢da»mwn oÙd bol£wn: Eu pot sã rabd, cã pãtimit-am multe
Pe mare ºi-n rãzboi. ªi asta una
tolm»eij moi qumÒj, ™peˆ kak¦ poll¦ pšponqa Sã fie pe deasupra. Nu se poate 380
285 kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw. Sã înfrânez ºi sã ascund în mine
gastšra d' oÜ pwj œstin ¢pokrÚyai memau‹an, Cumplita foame blãstematã, care
Amar mai chinuieºte biata lume,
oÙlomšnhn, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsi:
Cã pentru ea corãbii se-narmeazã
tÁj ›neken kaˆ nÁej ™äzugoi Ðpl…zontai ªi mãri strãbat ºi-aduc nenorocire 385
pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ dusmenšessi fšrousai.” La neprieteni.” Astfel ei vorbirã.

Un câne tolãnit atunci ridicã
290 ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
Urechile ºi capul, bietul Argos
¨n d kÚwn kefal»n te kaˆ oÜata ke…menoj œscen, Al lui Ulise, -ogarul care-odatã
”Argoj, 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón ·£ pot' aÙtÕj El însuºi îl crescu, dar n-avu parte 390
De dânsul, cã plecase el la Troia.
qršye mšn, oÙd' ¢pÒnhto, p£roj d' e„j ”Ilion ƒr¾n
Nainte vreme-l înhãitau bãrbaþii
õceto. tÕn d p£roiqen ¢g…neskon nšoi ¥ndrej Cu ei ca sã vâneze cerbi ºi iepuri
295 agaj ™p' ¢grotšraj ºd prÒkaj ºd lagwoÚj: ªi cãprioare. Dar de când se duse
Stãpânul sãu, sta oropsit deoparte, 395
d¾ tÒte ke‹t' ¢pÒqestoj ¢poicomšnoio ¥naktoj
Culcat pe bãlegarul care fuse
™n pollÍ kÒprJ, ¼ oƒ prop£roiqe qur£wn Naintea porþii aruncat grãmadã
¹miÒnwn te boîn te ¤lij kšcut', Ôfr' ¨n ¥goien Din grajd de muli ºi boi, pânã ce robi
Sã-l care apoi spre-a gunoi câmpia.
dmîej 'OdussÁoj tšmenoj mšga kopr…ssontej:
Acolo sta bãtrânul câne Argos 400
300 œnqa kÚwn ke‹t' ”Argoj ™n…pleioj kunoraistšwn. Mâncat de jeg, de viermi ºi de gângãnii.
d¾ tÒte g', æj ™nÒhsen 'Odussša ™ggÝj ™Ònta, Dar cum simþi c-alãturea-i Ulise,
oÙrÍ mšn ·' Ó g' œshne kaˆ oÜata k£bbalen ¥mfw, Clãti din coadã ºi-ºi bleji deodatã
Urechile, dar nu putu sã vie
¥sson d' oÙkšt' œpeita dun»sato oŒo ¥naktoj Aproape de stãpânul sãu. Ulise, 405
™lqšmen: aÙt¦r Ð nÒsfin „dën ¢pomÒrxato d£kru, Deoparte stând, o lacrimã îºi ºterse
305 ·e‹a laqën EÜmaion, ¥far d' ™ree…neto mÚqJ: Dar nu-l vãzu deloc al lui tovarãº.
Apoi îndatã începu sã-ntrebe:
„EÜmai', Ã m£la qaàma kÚwn Óde ke‹t' ™nˆ kÒprJ. „Eumeu, aºa mã mir de bietul câne,
kalÕj mn dšmaj ™st…n, ¢t¦r tÒde g' oÙ s£fa oda, Cã zace pe gunoi, cãci tare-i chipeº. 410
À d¾ kaˆ tacÝj œske qšein ™pˆ e‡de tùde, Dar nu ºtiu dacã el pe lângã asta
Mai fu ºi iute de picior sau numai
Ã aÜtwj oŒo… te trapezÁej kÚnej ¢ndrîn Aºa un câne ca oricare altul,
310 g…nont', ¢glahj d' ›neken komšousin ¥naktej.” Ce stã pe lângã mese ºi pe care
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Stãpânii-l þin la ei de frumuseþe.” 415
Eumeu îl desluºi: „Este copoiul
„kaˆ l…hn ¢ndrÒj ge kÚwn Óde tÁle qanÒntoj Aceluia care-a murit departe.
e„ toiÒsd' e‡h ºmn dšmaj ºd kaˆ œrga, De-ar fi rãmas la trup ºi-n hãrnicie
oŒÒn min Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, Precum era când l-a lãsat Ulise,
Pe loc te-ai fi uimit de repejunea 420
315 ay£ ke qh»saio „dën tacutÁta kaˆ ¢lk»n.
ªi de vârtutea lui. Cã prin adâncul
oÙ mn g£r ti fÚgeske baqe…hj bšnqesin Ûlhj Pãdurii dese nu-i scãpa la goanã
knèdalon, Ótti d…oito: kaˆ ‡cnesi g¦r periÇdh. Nici-o jivinã, cã-n adulmec fuse
Neîntrecut. Acum însã nevoia
nàn d' œcetai kakÒthti, ¥nax dš oƒ ¥lloqi p£trhj
L-a copleºit cã i-a pierit stãpânul 425
êleto, tÕn d guna‹kej ¢khdšej oÙ komšousi. Pe loc strãin, iar slugile n-au grija
320 dmîej d', eât' ¨n mhkšt' ™pikratšwsin ¥naktej, ªi ºtirea lui. Cã robii, când stãpânii
Nu poruncesc, s-abat din calea bunã,
oÙkšt' œpeit' ™qšlousin ™na…sima ™rg£zesqai:
Cãci Dumnezeu pe oameni îi despoaie
¼misu g£r t' ¢retÁj ¢poa…nutai eÙrÚopa ZeÝj De vrednicia lor pe jumãtate, 430
¢nšroj, eât' ¥n min kat¦ doÚlion Ãmar ›lVsin.” Când ei ajung în stare de robie.”
Aºa vorbi. Apoi intrã în curte
ìj e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj,
ªi merse drept la peþitori în salã.
325 bÁ d' „qÝj meg£roio met¦ mnhstÁraj ¢gauoÚj. Atunci lui Argos i-a fost dat sã moarã,
”Argon d' aâ kat¦ mo‹r' œlaben mšlanoj qan£toio, Îndatã cum pe domnul sãu vãzuse 435
Întors la douãzeci de ani acasã.
aÙt…k' „dÒnt' 'OdusÁa ™eikostù ™niautù.
Iar Telemah naintea tuturora
tÕn d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid¾j Zãri prin salã cum venea porcarul
™rcÒmenon kat¦ dîma subèthn, ðka d' œpeita ªi repede-i fãcu un semn poftindu-l.
330 neàs' ™pˆ oŒ kalšsaj: Ð d papt»naj ›le d…fron Iar el în jur privind, luã un scaun 440
De pe la masã, unde fripturarul
ke…menon, œnqa te daitrÕj ™f…zeske krša poll¦ ªedea ºi împãrþea fripturãria
daiÒmenoj mnhstÁrsi dÒmon k£ta dainumšnoisi: La peþitori, când ei mâncau în salã,
tÕn katšqhke fšrwn prÕj Thlem£coio tr£pezan ªi scaunul îl puse-n faþa mesei
Lui Telemah ºi s-aºezã pe dânsul. 445
¢nt…on, œnqa d' ¥r' aÙtÕj ™fšzeto: tù d' ¥ra kÁrux Un crainic îi aduse o bucatã
335 mo‹ran ˜lën ™t…qei kanšou t' ™k s‹ton ¢e…raj. De carne ºi din coº i-aduse pâne.
¢gc…molon d met' aÙtÕn ™dÚseto dèmat' 'OdusseÚj, Curând apoi se strecurã ºi-Ulise
În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic,
ptwcù leugalšJ ™nal…gkioj ºd gšronti, Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe, 450
skhptÒmenoj: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto. ªezu la uºã pe un prag de frasin
Œze d' ™pˆ mel…nou oÙdoà œntosqe qur£wn ªi-aci se rãzimã el de usciorul
De chiparos, pe care-odinioarã
340 klin£menoj staqmù kupariss…nJ, Ón pote tšktwn Cu meºteºug îl ºlefui un meºter
xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune. ªi îl obli frumos pe ciripie. 455
Thlšmacoj d' ™pˆ oŒ kalšsaj prosšeipe subèthn, Iar Telemah, dintr-un paner de pâne
Luând un codru ºi fripturã multã
¥rton t' oâlon ˜lën perikallšoj ™k kanšoio
Cât mânile-amândouã-i încãpurã
kaˆ kršaj, éj oƒ ce‹rej ™c£ndanon ¢mfibalÒnti: ªi pe porcar poftind apoi la sine,
345 „dÕj tù xe…nJ taàta fšrwn aÙtÒn te kšleue I-orândui aºa: „Tu astea dã-le 460
Strãinului ce stã în prag ºi-nvaþã-l
a„t…zein m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj:
Sã umble el cerºind la fiecare
a„dëj d' oÙk ¢gaq¾ kecrhmšnJ ¢ndrˆ pare‹nai.” Din peþitori. Ruºinea-i nerozie
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen, La nevoiaºi.” Îl auzi porcarul
ªi merse-apoi pe lângã el ºi-i zise: 465
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒent' ¢gÒreue:
„Strãine, acestea þi le dã bãiatul
350 „ThlšmacÒj toi, xe‹ne, dido‹ t£de ka… se keleÚei Stãpânului ºi el te mai învaþã
a„t…zein m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj: Sã umbli ºi sã ceri la fiecare
Din peþitori, cã zice cã-i prostie
a„dî d' oÙk ¢gaq»n fhs' œmmenai ¢ndrˆ proktV.”
Ruºinea la un om lipsit”. Ulise 470
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Voios urã atunci: „Dã, Doamne Joe,
„Zeà ¥na, ThlšmacÒn moi ™n ¢ndr£sin Ôlbion enai, Ca Telemah sã-mi fie între oameni
De-a pururi fericit, sã-i fie toate
355 ka… oƒ p£nta gšnoito, Ósa fresˆn Îsi menoin´.”
Dorinþele-mplinite”. Asta zise
Ã ·a, kaˆ ¢mfotšrVsin ™dšxato kaˆ katšqhken ªi le primi cu mânile-amândouã, 475
aâqi podîn prop£roiqen, ¢eikel…hj ™pˆ p»rhj, ªi-n faþã-i jos le puse pe desagã,
½sqie d' eŒoj ¢oidÕj ™nˆ meg£roisin ¥eiden. ªi cât hori în salã cântãreþul,
El îmbuca mereu. Iar cum zângarul
eâq' Ð dedeipn»kein, Ð d' ™paÚeto qe‹oj ¢oidÒj: Dumnezeiesc ºi-a încetat cântarea,
360 mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgar'. aÙt¦r 'Aq»nh Cinase ºi Ulise ºi-ncepurã 480
¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa Sã lãrmuie prin salã peþitorii.

Ivindu-se Minerv-atunci pe lângã
êtrun', æj ¨n pÚrna kat¦ mnhstÁraj ¢ge…roi Ulise,-l învãþa bucãþi de pâne
gno…h q' o† tinšj e„sin ™na…simoi o† t' ¢qšmistoi: S-adune de la domni, sã vadã cine
¢ll' oÙd' ïj tin' œmell' ¢palex»sein kakÒthtoj. Sunt buni ºi drepþi ºi care sunt nemernici, 485
Deºi de moarte n-avea sã mai cruþe
365 bÁ d' ‡men a„t»swn ™ndšxia fîta ›kaston, Pe nici un peþitor. ªi el purcese
p£ntose ce‹r' Ñršgwn, æj e„ ptwcÕj p£lai e‡h. Din dreapta fiecãruia sã cearã
oƒ d' ™lea…rontej d…dosan kaˆ ™q£mbeon aÙtÕn ªi mâna ºi-o întinse la tot insul,
De parc-a fost milog de multã vreme. 490
¢ll»louj t' e‡ronto, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi. Iar ei îl miluiau ºi-i dau pomanã,
to‹si d kaˆ metšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: Dar se uitau nedumeriþi la dânsul,
370 „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, Se întrebau dar cine-o fi, de unde
Sã fi venit? Iar Melanteu le zise:
toàde perˆ xe…nou: Ã g¦r prÒsqen min Ôpwpa.
„Voi, peþitori crãiesei preacinstite, 495
Ã toi mšn oƒ deàro subèthj ¹gemÒneuen, Sã ascultaþi sã spun cine-i strãinul.
aÙtÕn d' oÙ s£fa oda, pÒqen gšnoj eÜcetai enai.” Pe dânsu-l colãci pe-aici porcarul,
Dar nu ºtiu bine din ce neam se trage.”
ìj œfat', 'Ant…nooj d' œpesin ne…kesse subèthn:
Iar Antinou îndatã pe-Eumeos
375 „ð ¢r…gnwte subîta, t…h d sÝ tÒnde pÒlinde Îl dojeni: „Cumetre, tu, porcare, 500
½gagej; Ã oÙc ¤lij Âmin ¢l»monšj e„si kaˆ ¥lloi, Ce l-ai cãrat pe-acesta în cetate?
Doar n-avem noi destui calici ºi scârbe
ptwcoˆ ¢nihro…, daitîn ¢polumantÁrej;
De cerºetori, a meselor nãpastã?
Ã Ônosai, Óti toi b…oton katšdousin ¥naktoj Ori nu socoþi destul c-atâþia oameni
™nq£d' ¢geirÒmenoi, sÝ d ka… poqi tÒnd' ™k£lessaj;” Mãnânc-aci de la stãpân averea 505
ªi mi-ai poftit încoace ºi pe-acesta?”
380 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:
Lui Antinou aºa-i plãti Eumeos:
„'Ant…no', oÙ mn kal¦ kaˆ ™sqlÕj ™ën ¢goreÚeij: „Tu, Antinou, cât eºti de domn ºi mare,
t…j g¦r d¾ xe‹non kale‹ ¥lloqen aÙtÕj ™pelqën Tot n-ai vorbit frumos. Dar cine merge
De capul lui sã cheme de pe-aiurea 510
¥llon g', e„ m¾ tîn, o‰ dhmioergoˆ œasi;
Un om, de nu-i în slujba obºtii
m£ntin À „htÁra kakîn À tšktona doÚrwn, Cum e un vraci, un ghicitor, un meºter
385 À kaˆ qšspin ¢oidÒn, Ó ken tšrpVsin ¢e…dwn. Zidar, un cântãreþ care desfatã
oátoi g¦r klhto… ge brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an: Pe toþi cu viersul lui? Numai aceia
Pe tot pãmântul sunt poftiþi de oameni, 515
ptwcÕn d' oÙk ¥n tij kalšoi trÚxonta › aÙtÒn. Ci nimenea pe un milog nu-l cheamã
¢ll' a„eˆ calepÕj perˆ p£ntwn e„j mnhst»rwn Sã stea pe capul lui. Dar tu de-a pururi
dmwsˆn 'OdussÁoj, perˆ d' aât' ™mo…: aÙt¦r ™gè ge Eºti cel mai aspru între domni aicea
Cu oamenii din casa lui Ulise
390 oÙk ¢lšgw, eŒÒj moi ™cšfrwn PhnelÒpeia ªi mai dihai cu mine. Însã mie 520
zèei ™nˆ meg£roij kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j.” De fel nu-mi pasã pânã ce viazã
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: La curte înþeleapta Penelopa
ªi Telemah cel arãtos ca zeii.”
„s…ga, m» moi toàton ¢me…beo pÒll' ™pšessin: Dar Telemah îi zise: „Taci din gurã
'Ant…nooj d' e‡wqe kakîj ™reqizšmen a„eˆ ªi nu-i rãspunde tu cu vorbã multã, 525
395 mÚqoisin calepo‹sin, ™potrÚnei d kaˆ ¥llouj.” Cã-i datina lui Antinou, amarnic
Sã ne jigneascã tot cu vorbe grele
Ã ·a, kaˆ 'Ant…noon œpea pterÒenta proshÚda: ªi asuprã-ne s-asmuþe ºi pe alþii”.
„'Ant…no', Ã meu kal¦ pat¾r ìj k»deai uŒoj, Apoi spre Antinou se-ntoarse dânsul:
Öj tÕn xe‹non ¥nwgaj ¢pÕ meg£roio d…esqai „O, Antinou, întocmai ca un tatã 530
De fiul sãu tu îngrijeºti de mine
mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseie.
Când stãrui ca acest strãin sã fie
400 dÒj oƒ ˜lèn: oÜ toi fqonšw: kšlomai g¦r ™gè ge. Gonit de-aici cu sila. Dar de asta
m»t' oân mhtšr' ™m¾n ¤zeu tÒ ge m»te tin' ¥llon Fereascã Domnul! Ia tu de la masã
ªi dã-i de toate lui. Eu n-am sã-þi bãnui, 535
[dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.]
Ba chiar te ºi îndemn. ªi despre asta
¢ll' oÜ toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma: Sã nu te temi de mama, nici de vruna
aÙtÕj g¦r fagšmen polÝ boÚleai À dÒmen ¥llJ.” Din roabele din casa lui Ulise.
Dar alta ai pe suflet: vrei mai bine
405 tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pameibÒmenoj prosšeipe:
Decât sã dai, sã te îmbuibi pe tine.” 540
„Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on œeipej. Dar Antinou lui Telemah rãspunse:
e‡ oƒ tÒsson p£ntej Ñršxeian mnhstÁrej, „Ce spui tu, Telemah, aºa cu ifos
ªi scos din fire. De i-ar da cu toþii
ka… kšn min tre‹j mÁnaj ¢pÒproqen okoj ™rÚkoi.”
Cât eu îi dau, el ar putea departe
ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën Øpšfhne trapšzhj De-aici trei luni întregi sã þie casã.” 545
410 ke…menon, ú ·' œpecen liparoÝj pÒdaj e„lapin£zwn. Aºa-i grãi. ªi apucând deodatã
Un scãunaº pe care el sub masã,
oƒ d' ¥lloi p£ntej d…dosan, plÁsan d' ¥ra p»rhn
Când ospãta, þinea picioare dalbe,
I-l arãta ameninþând. Dar domnii
s…tou kaˆ kreiîn. t£ca d¾ kaˆ mšllen 'OdusseÝj Ceilalþi cu toþii deterã pomanã, 550
aâtij ™p' oÙdÕn „ën proikÕj geÚsasqai 'Acaiîn: Cu pâne ºi cu cãrnuri ei umplurã
Desaga lui. ªi când venea Ulise,
stÁ d par' 'Ant…noon ka… min prÕj màqon œeipe: Napoi la prag, sã guste din pomana
415 „dÒj, f…loj: oÙ mšn moi dokšeij Ð k£kistoj 'Acaiîn Ce-avu, lâng-Antinou s-opri ºi astfel
œmmenai, ¢ll' êristoj, ™peˆ basilÁ œoikaj. Îi zise: „Dã-mi, prietene, cã-mi pare 555
Cã nu eºti cel din urmã, ci întâiul
tî se cr¾ dÒmenai kaˆ lèon ºš per ¥lloi Între ahei, cã ai înfãþiºare
s…tou: ™gë dš kš se kle…w kat' ¢pe…rona ga‹an. De împãrat. De-aceea se cuvine
kaˆ g¦r ™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion Sã-mi dai mai mare halcã decât alþii
ªi pretutindeni te-oi slãvi. Odatã 560
420 Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV Trãiam ºi eu mai norocit pe lume,
to…J, Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Cu tot belºugu-n casã, ºi adese
Ãsan d dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£, Mai dam ºi vrunui biet pribeag, oricare
Sã fi fost el ºi oriºice nevoie
oŒs…n t' eâ zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai. Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o turmã 565
¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: – ½qele g£r pou: – ªi alte multe bunãtãþi, cu care
425 Ój m' ¤ma lhstÁrsi polupl£gktoisin ¢nÁken Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã.
Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea.
A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÒn, Ôfr' ¢polo…mhn.
Mã-mpinse spre Egipet, cale lungã
stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj. Cu derbedei vânturãtori de mare, 570
œnq' Ã toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj Ca sã mã piardã. Acolo eu pe râul
Egipetul oprii ºi pe tovarãºi
aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai,
Povãþuii sã steie la corãbii
430 ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai. Spre paza lor ºi repezii iscoade
oƒ d' Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšne sfù, Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze. 575
Dar dânºii ascultarã de trufia
aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj
ªi de pornirea lor ºi începurã
pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna Deodatã sã despoaie frumuseþea
aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt». De þar-a egiptenilor, sã care
Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare 580
435 oƒ d boÁj ¢ontej ¤m' ºÒ fainomšnhfi
ªi larm-ajunse repede-n cetate.
Ãlqon: plÁto d p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn Cum auzirã zarva, egiptenii
calkoà te steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj Din zori de zi venirã ºi tot ºesul
Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri
fÚzan ™mo‹s' ˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh
ªi arme lucii. Joe tunãtorul 585
Sili atunci la fugã ruºinoasã
stÁnai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth. Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul
440 œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon Ñxš calkù, Sã þie piept, aºa-i împresurase
De pretutindeni rãul. O mulþime
toÝj d' ¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV. De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã, 590
aÙt¦r œm' ™j KÚpron xe…nJ dÒsan ¢nti£santi, Iar alþii furã duºi de vii la munca
Dm»tori 'Ias…dV, Öj KÚprou fi ¥nassen. Cea silnicã. Pe mine mã predarã
Unui strãin ce oaspe fuse-acolo
œnqen d¾ nàn deàro tÒd' †kw p»mata p£scwn.” Întâmplãtor, ca sã mã ia la Chipros,
445 tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: Anume Dmetor, fiul lui Iasos, 595
„t…j da…mwn tÒde pÁma pros»gage, daitÕj ¢n…hn; Stãpânitor în Chipros. Iar de-acolo
Venii încoace-acum ca vai de mine.”
stÁq' oÛtwj ™j mšsson, ™mÁj ¢p£neuqe trapšzhj, Dar Antinou aºa-l primi cu gura:
m¾ t£ca pikr¾n A‡gupton kaˆ KÚpron ‡dhai: „Ce zeu duºman mi-aduse astã ciumã
éj tij qarsalšoj kaˆ ¢naid»j ™ssi prokthj. ªi-aceastã boal-a mesei? Stai la mijloc 600
Aºa cum stai, departe de-a mea masã,
450 ˜xe…hj p£ntessi par…stasai: oƒ d didoàsi Sã nu te pomeneºti degrabã-n Chipros
mayid…wj, ™peˆ oÜ tij ™p…scesij oÙd' ™lehtÝj ªi în Egipetul amar, tu care
¢llotr…wn car…sasqai, ™peˆ p£ra poll¦ ˜k£stJ.” Cerºeºti cu îndrãznealã ºi sfruntare
ªi mi-i colinzi pe toþi cu calicitul, 605
tÕn d' ¢nacwr»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
Iar ei îþi dau cu ghiotura. N-au preget
„í pÒpoi, oÙk ¥ra so… g' ™pˆ e‡de kaˆ fršnej Ãsan. ªi milã nicidecum când este vorba
455 oÙ sÚ g' ¨n ™x o‡kou sù ™pist£tV oÙd' ¤la do…hj, Din bunurile altora sã deie,
Cãci ei cu toþii au destul.” Ulise
Öj nàn ¢llotr…oisi par»menoj oÜ t… moi œtlhj
Feri în lãturi de la el ºi zise: 610
s…tou ¢poproelën dÒmenai: t¦ d poll¦ p£restin.” „Vai, eºti frumos, dar n-ai un dram de minte;
ìj œfat', 'Ant…nooj d colèsato khrÒqi m©llon Tu n-ai da unui scãpãtat nici sare
Din casa ta, tu, care ºezi la masa
ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda:
Strãinului ºi nu te-nduri o pâne
460 „nàn d» s' oÙkšti kal¦ dik meg£roio Ñw Sã-mi dai mãcar, deºi ai mult-avere”. 615
ÿ ¢nacwr»sein, Óte d¾ kaˆ Ñne…dea b£zeij.” Aºa-l picni. ªi Antinou mai tare
Se îndârji ºi crunt privind la dânsul,
ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën b£le dexiÕn ðmon
Aºa-i rosti cuvinte zburãtoare:
prumnÒtaton kat¦ nîton. Ð d' ™st£qh ºäte pštrh „Tu n-ai sã te mai cari de-aici cu buna,
Obraznice, dacã mã-nfrunþi pe mine”. 620
Apoi luã un scãunel cu care-l
Izbi la dreapta-n spate pe la umãr,
Iar el rãmase þapãn ca o stanã,
œmpedon, oÙd' ¥ra min sfÁlen bšloj 'AntinÒoio, Cã nu-l putu clinti din loc izbirea,
465 ¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. ªi stând tãcut, clãti din cap ºi-n sine 625
Amar gândi. Se trase-apoi ºi stete
ÿ d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto, k¦d d' ¥ra p»rhn Din nou pe prag, lãsã desaga-i plinã
qÁken ™ãple…hn, met¦ d mnhstÁrsin œeipe: ªi zise peþitorilor, Ulise:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, „Voi, peþitori ai preamãritei doamne,
Cuvântul ascultaþi-mi. Vã voi spune 630
Ôfr' e‡pw t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. Ce mã învaþã inima din mine.
470 oÙ m¦n oÜt' ¥coj ™stˆ met¦ fresˆn oÜte ti pšnqoj, Doar nu-i atâta jalea ºi mâhnirea
ÐppÒt' ¢n¾r perˆ oŒsi maceiÒmenoj kte£tessi Când omul e lovit în bãtãlia
Ce-o duce pentru bunurile sale,
bl»etai À perˆ bousˆn À ¢rgennÍs' Ñessin: Cirezi de boi sau turme de oi albe. 635
aÙt¦r œm' 'Ant…nooj b£le gastšroj e†neka lugrÁj, Dar Antinoos mã lovi pe mine
oÙlomšnhj, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsin. Pentru un pântec pãcãtos ºi-amarnic
Ce-aºa de rãu mai chinuieºte lumea.
475 ¢ll' e‡ pou ptwcîn ge qeoˆ kaˆ ™rinÚej e„s…n, Dar dacã mai sunt zei ºi zâne Furii
'Ant…noon prÕ g£moio tšloj qan£toio kice…h.” ªi pentru cerºetori, ajungã-l moartea 640
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: Pe Antinou nainte de nuntire!”
Dar Antinou Eupitianu-i zise:
„œsqi' ›khloj, xe‹ne, kaq»menoj, À ¥piq' ¥llV,
„Stai ºi îmbucã-n pace ori pleac-aiurea
m» se nšoi di¦ dèmat' ™rÚssws', oŒ' ¢goreÚeij, Strãine tu, ca nu cumva-auzindu-þi
480 À podÕj À kaˆ ceirÒj, ¢podrÚywsi d p£nta.” Cuvintele, sã mi te ia de labã 645
Sau de un crac voinicii ºi prin casã
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan:
Târându-te sã-þi sfâºie tot trupul”.
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: Aºa rãcni ºi toþi peste mãsurã
„'Ant…no', oÙ mn k£l' œbalej dÚsthnon ¢l»thn. Se înciudarã ºi ziceau din gurã:
„Prietene Antinou, e o ruºine 650
oÙlÒmen', e„ d» poÚ tij ™pour£nioj qeÒj ™sti:
Sã dai aºa-ntr-un biet milog. El poate
485 ka… te qeoˆ xe…noisin ™oikÒtej ¢llodapo‹si, O fi vrun zeu ceresc. Adesea zeii
panto‹oi telšqontej, ™pistrwfîsi pÒlhaj, Ca oameni venetici ºi-n multe chipuri
Oraºele strãbat ºi cerceteazã
¢nqrèpwn Ûbrin te kaˆ eÙnom…hn ™forîntej.”
Ticãloºia ºi dreptatea lumii.” 655
ìj ¥r' œfan mnhstÁrej, Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn. Aºa-i ziceau cu ciudã peþitorii;
Thlšmacoj d' ™n mn krad…V mšga pšnqoj ¥exe El nu voia de vorba lor sã ºtie.
Iar Telemah simþi cum creºte-ntr-însul
490 blhmšnou, oÙd' ¥ra d£kru camaˆ b£len ™k blef£roin,
Nespusã-ndurerare, bãtut fiindu-i
Pãrintele. Dar el din ochi nu scoase 660
¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. O lacrimã. Mocnind rãmase-acolo,

toà d' æj oân ½kouse per…frwn PhnelÒpeia Clãti din cap ºi crunt gândi în sine.
Cum auzi-nþeleapta Penelopa
blhmšnou ™n meg£rJ, met' ¥ra dmJÍsin œeipen: Cã-n sala mesei fu lovit strãinul,
„a‡q' oÛtwj aÙtÒn se b£loi klutÒtoxoj 'ApÒllwn.” Femeilor le zise: „Aºa pe tine, 665
495 t¾n d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipen: O, Antinou, sã te loveasc-Apollon!”
Adause Evrinoma: „Dacã zeii
„e„ g¦r ™p' ¢rÍsin tšloj ¹metšrVsi gšnoito: Ne-ar împlini asupra lor blãstemul
oÙk ¥n tij toÚtwn ge ™äqronon 'Hî †koito.” Nici unul n-ar vedea ziua de mâne”.
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Iar Penelopa-atunci urmã: „Bunico, 670
Ei toþi îmi sunt greþoºi, cã pun la cale
„ma‹', ™cqroˆ mn p£ntej, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai: Ticãloºii. Dar mai ales hainul
500 'Ant…nooj d m£lista mela…nV khrˆ œoike. De Antinou, ca moartea mi-i de negru.
xe‹nÒj tij dÚsthnoj ¢lhteÚei kat¦ dîma Un biet strãin milog colindã sala
ªi cere doar pomanã de la dânºii 675
¢nšraj a„t…zwn: ¢crhmosÚnh g¦r ¢nègei: Împins de sãrãcie. Toþi umplurã
œnq' ¥lloi mn p£ntej ™nšplhs£n t' œdos£n te, Desaga lui ºi numai el c-un scaun
oátoj d qr»nui prumnÕn b£le dexiÕn ðmon.” La dreapta-n umãr îl izbi din spate.”
Aºa grãi femeilor crãiasa
505 ¹ mn ¥r' ìj ¢gÒreue met¦ dmJÍsi gunaixˆn
De unde sta-n iatacul ei. Ulise 680
¹mšnh ™n qal£mJ: Ð d' ™de…pnei d‹oj 'OdusseÚj. Cina în vremea asta. Penelopa
¹ d' ™pˆ oŒ kalšsasa proshÚda d‹on ØforbÒn: Chemã la dânsa pe porcar ºi-i zise:
„Eumee, fugi ºi cheamã pe strãinul
„œrceo, d‹' EÜmaie, kiën tÕn xe‹non ¥nwcqi
Sã vie-ncoace ca sã stau cu dânsul
™lqšmen, Ôfra t… min prosptÚxomai ºd' ™ršwmai, ªi sã-l întreb de nu-l vãzu cu ochii 685
510 e‡ pou 'OdussÁoj talas…fronoj º pšpustai Ori n-auzi ceva despre Ulise,
Cã-mi pare-a fi prea mult purtat în lume”.
À ‡den Ñfqalmo‹si: polupl£gktJ g¦r œoike.”
Pãstorul îi rãspunse Penelopei:
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „Stãpânã, de-ar tãcea în sal-aheii,
„e„ g£r toi, bas…leia, siwp»seian 'Acaio…: El te-ar putea vrãji cu povestirea. 690
Trei nopþi l-avui la mine în colibã,
oŒ' Ó ge muqe‹tai, qšlgoitÒ kš toi f…lon Ãtor.
Trei zile îl þinui. Cã-ntâi la mine
515 tre‹j g¦r d» min nÚktaj œcon, tr…a d' ½mat' œruxa Veni fugar de pe un vas pe mare,
™n klis…V: prîton g¦r œm' †keto nhÕj ¢podr£j: Dar încã nu-ºi putu gãta povestea
Nenorocirii lui. Cum oarecine 695
¢ll' oÜ pw kakÒthta di»nusen ¿n ¢goreÚwn.
Se uitã la un cântãreþ cum cântã,
æj d' Ót' ¢oidÕn ¢n¾r potidšrketai, Ój te qeîn Ÿx
¢e…dV dedaëj œpe' ƒmerÒenta broto‹si, Deprins de zei, poveºti fermecãtoare

520 toà d' ¥moton mem£asin ¢koušmen, ÐppÒt' ¢e…dV: ªi cu nesaþ doreºte el s-asculte
Cântarea lui, tot astfel ºi strãinul
ìj ™m ke‹noj œqelge par»menoj ™n meg£roisi. Mã fermeca pe mine stând la vatrã. 700
fhsˆ d' 'OdussÁoj xe‹noj patrèoj enai, El zice cã-i prieten cu Ulise
Kr»tV naiet£wn, Óqi M…nwoj gšnoj ™st…n. De la pãrinþi ºi locuieºte-n Creta,
Pe unde-i al lui Minos neam. De-acolo
œnqen d¾ nàn deàro tÒd' †keto p»mata p£scwn El, vânturat prin lume, dus de valuri
525 proprokulindÒmenoj: steàtai d' 'OdusÁoj ¢koàsai ªi suferinþi, sosi la noi acuma. 705
¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ, Cic-auzi cã viu este Ulise

ªi chiar pe-aici aproape s-aflã-n þara
zwoà: poll¦ d' ¥gei keim»lia Ónde dÒmonde.” Tesproþilor ºi-aduce mult-avere.”
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Luã din nou cuvântul Penelopa:
„œrceo, deàro k£lesson, †n' ¢nt…on aÙtÕj ™n…spV. „Te du ºi-l cheamã-ncoa’ sã-mi spuie singur 710
În faþa mea. Iar ei sã ºad-acolo
530 oátoi d' º qÚrVsi kaq»menoi ˜yia£sqwn ªi sã petreacã-n salã sau pe-afarã,
À aÙtoà kat¦ dèmat', ™pe… sfisi qumÕj ™äfrwn. Doar sunt cu voie bunã, cãci avutul
aÙtîn mn g¦r kt»mat' ¢k»rata ke‹t' ™nˆ o‡kJ, Întreg ºi neatins ºi-l au în casã,
Din pânea ºi din vinul lor se-nfruptã 715
s‹toj kaˆ mšqu ¹dÚ: t¦ mšn t' o„kÁej œdousin,
Doar robii lor, cã vin în toatã ziua
oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta, La noi ºi-njunghe boi ºi oi ºi capre,
535 boàj ƒereÚontej kaˆ Ôj kaˆ p…onaj agaj, ªi chefuiesc ºi beau fãrã mãsurã
ªi-n mare parte-averea ne-o bãurã.
e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon
Cãci nu-i un om aºa cum fu Ulise 720
mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai: oÙ g¦r œp' ¢n»r, Sã scape casa de urgie. O, Doamne,
oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai. De-ar fi sã vinã el, s-ajungã-n þarã,
Ce repede-mpreunã cu fecioru-i
e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an,
Plãtea nelegiuirea-acestor oameni!”
540 ay£ ke sÝn ú paidˆ b…aj ¢pote…setai ¢ndrîn.” Abia grãi ºi Telemah deodatã 725
ìj f£to, Thlšmacoj d mšg' œptaren, ¢mfˆ d dîma ªi strãnutã vârtos ºi casa toatã
Grozav mai rãsunã, iar Penelopa
smerdalšon kon£bhse: gšlasse d PhnelÒpeia,
Voioasã râse-atunci ºi pe Eumeos
aya d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda: Grãbi din nou cu vorbe zburãtoare:
„œrceÒ moi, tÕn xe‹non ™nant…on ïde k£lesson. „Dã fuga, cheamã-ncoace pe strãinul 730
Sã vie-aici sã stea în faþa-mi. Nu vezi
545 oÙc Ðr£vj, Ó moi uƒÕj ™pšptare p©sin œpessi;
Cum fiul îmi rãspunse cu strãnutul?
tî ke kaˆ oÙk ¢tel¾j q£natoj mnhstÁrsi gšnoito
p©si m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei. De bunã seamã are sã fie moarte
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: La peþitori, nici unul n-o sã scape.
Eu þi-oi mai spune una, þine minte: 735
a‡ k' aÙtÕn gnèw nhmertša p£nt' ™nšponta, De voi vedea cã oaspele-mi nu minte,
550 ›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£.” Am sã-l îmbrac frumos cu haine nouã.”
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen, Cum auzi, porcarul merse-aproape
De el ºi astfel îl vesti: „Strãine taicã,
¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: Te cheamã buna Penelopa, maica 740
„xe‹ne p£ter, kalšei se per…frwn PhnelÒpeia, Lui Telemah, doreºte sã te-ntrebe
m»thr Thlem£coio: metallÁsa… t… ˜ qumÕj De soþul ei, de patimile tale.
Când va vedea cã spus-ai adevãrul,
555 ¢mfˆ pÒsei kšletai, kaˆ k»de£ per pepaqu…V. Te va-mbrãca frumos în haine nouã
e„ dš kš se gnèV nhmertša p£nt' ™nšponta, De care eºti lipsit mai mult, cã hrana 745
›ssei se cla‹n£n te citîn£ te, tîn sÝ m£lista O poþi cerºi din om în om, ca foamea
Sã þi-o alini; þi-o poate da oricine.”
crhzeij: s‹ton d kaˆ a„t…zwn kat¦ dÁmon Ulise i-a rãspuns: „Eumeu, îndatã
gastšra bosk»seij: dèsei dš toi Ój k' ™qšlVsi.” Aº povesti pe neminþite toate
560 tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: La fiica lui Icariu. Doar ºtiu bine 750
Ce-a fost cu bietu-Ulise, cãci avurãm
„EÜmai', ay£ k' ™gë nhmertša p£nt' ™nšpoimi
Aceeaºi soartã tristã. Dar mi-e teamã
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V: De peþitori, cã-s mulþi ºi rãi la suflet,
oda g¦r eâ perˆ ke…nou, Ðm¾n d' ¢nedšgmeq' ÑzÚn. De-ajunse neobrãzarea lor ºi sila
Pânã la cerul cel de fier. Cã iatã, 755
¢ll¦ mnhst»rwn calepîn Øpode…di' Ómilon,
Chiar adineauri, când umblam prin salã
565 [tîn Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei.] ªi nu fãcusem nici un rãu, hainul
kaˆ g¦r nàn, Óte m' oátoj ¢n¾r kat¦ dîma kiÒnta De Antinou mã ºi pocni în spate
ªi mã duru. ªi nu vru sã m-ajute
oÜ ti kakÕn ·šxanta balën ÑdÚnVsin œdwken,
Nici Telemah pe mine, nici un altul. 760
oÜte ti Thlšmacoj tÒ g' ™p»rkesen oÜte tij ¥lloj. Deci roagã pe stãpâna ta s-aºtepte,
tî nàn PhnelÒpeian ™nˆ meg£roisin ¥nwcqi Cu toatã graba ei, pânã-n spre searã
ªi-atunci sã stãm la vatrã, sã mã-ntrebe
570 me‹nai, ™peigomšnhn per, ™j ºšlion katadÚnta:
De ziua când bãrbatu-i se va-ntoarce,
kaˆ tÒte m' e„ršsqw pÒsioj pšri nÒstimon Ãmar Cã port pe mine haine ruºinoase, 765
¢ssotšrw kaq…sasa paraˆ pur…: e†mata g£r toi Cum ºtii cã eu întâi venii la tine.”
Cum auzi, se-napoie porcarul,
lÚgr' œcw: osqa kaˆ aÙtÒj, ™pe… se prîq' ƒkšteusa.”
ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kouse.
575 tÕn d' Øpr oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia: ªi când sã treacã pragul, Penelopa
„oÙ sÚ g' ¥geij, EÜmaie; t… toàt' ™nÒhsen ¢l»thj; Îl întrebã: „Eumeu, nu vii cu dânsul?
Ce pregetã milogul de nu vine? 770
½ tin£ pou de…saj ™xa…sion Ãe kaˆ ¥llwj O fi având de cineva el teamã
a„de‹tai kat¦ dîma; kakÕj d' a„do‹oj ¢l»thj.” Din cale-afarã? Ori i-o fi ruºine
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: Prin casa mea sã vie? Cerºetorul,
De-i ruºinos, îºi dãuneazã singur.”
580 „muqe‹tai kat¦ mo‹ran, ¤ pšr k' o‡oito kaˆ ¥lloj, Întâmpinã din grai Eumeu porcarul: 775
Ûbrin ¢lusk£zwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn: „El zice drept cum ar gândi tot omul
¢ll£ se me‹nai ¥nwgen ™j ºšlion katadÚnta. Voind a se feri de înfruntarea
Unor trufaºi. Te roagã dar pe tine
kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion, ð bas…leia, S-aºtepþi pânã ce are sã-nsereze.
o‡hn prÕj xe‹non f£sqai œpoj ºd' ™pakoàsai.” ªi-ar fi ºi pentru tine doar, stãpânã, 780
585 tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Mai bine aºa, ca singurã de vorbã
Sã stai cu el.” Iar Penelopa zise:
„oÙk ¥frwn Ð xe‹noj Ñetai, éj per ¨n e‡h: „Înþelepþeºte cugetã strãinul,
oÙ g£r pè tinej ïde kataqnhtîn ¢nqrèpwn Oricine-ar fi. Cãci nicãieri pe lume
¢nšrej Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai.” Nu-s oameni cu purtare mai sfruntatã 785
ªi mai fãrãdelege ca la mine.”
¹ mn ¥r' ìj ¢gÒreuen, Ð d' õceto d‹oj ØforbÕj
Aºa vorbi crãiasa, iar porcarul,
590 mnhst»rwn ™j Ómilon, ™peˆ diepšfrade p£nta. Cum isprãvi, se duse prin duiumul
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda, De peþitori ºi-acolo-n ºoaptã zise
Lui Telemah, apropiindu-ºi capul 790
¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi:
De el, ca nimeni vorba sã n-audã:
„ð f…l', ™gë mn ¥peimi sÚaj kaˆ ke‹na ful£xwn, „Iubitul meu, eu plec sã-mi vãd la þarã
sÕn kaˆ ™mÕn b…oton: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn. De porcii mei, de trebile de-acolo,
De-a mea ºi-a ta avere. Iar tu vezi-þi
595 aÙtÕn mn s prîta s£w, kaˆ fr£zeo qumù,
De toate-aici, dar mai întâi de tine. 795
m» ti p£qVj: polloˆ d kak¦ fronšousin 'Acaiîn, Ia seama sã n-o paþi, cã-s o mulþime
toÝj ZeÝj ™xolšseie prˆn ¼min pÁma genšsqai.” Acei care te pasc. Dar batã-i Domnul
Nainte de-a fi noi rãpuºi de dânºii!”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
„œssetai oÛtwj, ¥tta: sÝ d' œrceo deieli»saj: „Aºa voi face, taicã. Tu cineazã 800
600 ºîqen d' „šnai kaˆ ¥gein ƒer»a kal£. ªi pleac-apoi. Dar vino mâni devreme
ªi adu vite de junghiat pe-alese
aÙt¦r ™moˆ t£de p£nta kaˆ ¢qan£toisi mel»sei.”
ªi las’ c-aici am grijã eu ºi zeii
ìj f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou. De toate cele.” Mai ºezu porcarul
plhs£menoj d' ¥ra qumÕn ™dhtÚoj ºd potÁtoj Pe jeþul bine rãzuit. ªi-n urmã, 805
bÁ ·' ‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te Sãtul de bãuturã ºi mâncare,
Plecã la turmã ºi lãsã el sala
605 ple‹on daitumÒnwn: oƒ d' Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ ªi-ograda plinã de mesenii care
tšrpont': ½dh g¦r kaˆ ™p»luqe de…elon Ãmar. Se veseleau la joc ºi la cântare,
Pe când se cobora amurgul serii. 810
ODUSSEIAS S Cântul XVIII
Atunci veni un cerºetor uºernic

’Hlqe d' ™pˆ ptwcÕj pand»mioj, Öj kat¦ ¥stu Spre a cerºi-n Itaca, un nemernic
ptwceÚesk' 'Iq£khj, met¦ d' œprepe gastšri m£rgV Neîntrecut în lãcomie, gata
De-a pururi pe mâncat ºi bãuturã,
¢zhcj fagšmen kaˆ pišmen: oÙdš oƒ Ãn Šj
Fricos ºi slab, dar mare la fãpturã. 5
oÙd b…h, edoj d m£la mšgaj Ãn Ðr£asqai. Arneos îi ziceau, cã astfel mama-i
5 'Arna‹oj d' Ônom' œske: tÕ g¦r qšto pÒtnia m»thr La naºtere-l numi, dar peþitorii
Îl poreclirã Iros-trepãduºul,
™k genetÁj: ’Iron d nšoi k…klhskon ¤pantej,
Cãci el mergea s-aducã ºtiri la oameni,
oÛnek' ¢paggšlleske kièn, Óte poÚ tij ¢nègoi. Oricând era trimis. ªi cum venise, 10
Ój ·' ™lqën 'OdusÁa dièketo oŒo dÒmoio, Din casã-i vru s-alunge pe Ulise,
ªi cicãlind aºa-i toca: „Ia-þi talpa,
ka… min neike…wn œpea pterÒenta proshÚda:
Tu, moºule, din tindã ºi te carã,
10 „eke, gšron, proqÚrou, m¾ d¾ t£ca kaˆ podÕj ›lkV. Cã de picior te-azvârl acum afarã.
oÙk ¢eij, Óti d» moi ™pill…zousin ¤pantej, Nu vezi cum toþi m-asmuþã ºi-mi fac semne 15
˜lkšmenai d kšlontai; ™gë d' a„scÚnomai œmphj. Sã te înºfac? Dar mie mi-e ruºine.
Hai scoalã-te, ca nu cumva s-ajungem
¢ll' ¥na, m¾ t£ca nîn œrij kaˆ cersˆ gšnhtai.” Sã ne-apucãm cu braþele la sfadã.”
tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: S-a încruntat la el ºi-a zis Ulise:
15 „daimÒni', oÜte t… se ·šzw kakÕn oÜt' ¢goreÚw, „Eu nu-þi fac rãu, sãrmane, nici pe tine 20
Nu te grãiesc de rãu ºi nici te pizmui
oÜte tin¦ fqonšw dÒmenai kaˆ pÒll' ¢nelÒnta. De tot ce capeþi, cât or fi de multe,
oÙdÕj d' ¢mfotšrouj Óde ce…setai, oÙdš t… se cr¾ Iar pragul ãsta pe-amândoi ne-ncape.
¢llotr…wn fqonšein: dokšeij dš moi enai ¢l»thj Nu trebuie sã pizmuieºti pe alþii.
Tu pari a fi un biet milog ca mine, 25
éj per ™gèn, Ôlbon d qeoˆ mšllousin Ñp£zein. Iar tot norocul de la zei ne vine
20 cersˆ d m» ti l…hn prokal…zeo, m» me colèsVj, Dar nu mã înteþi la-ncãierare.
m» se gšrwn per ™ën stÁqoj kaˆ ce…lea fÚrsw ªi nu mã îndârji. Deºi sunt astfel,
Moºneag cum vezi, te pot umplea de sânge
a†matoj: ¹suc…h d' ¨n ™moˆ kaˆ m©llon œt' e‡h Pe buze ºi pe piept. ªi-aºa de mâne 30
aÜrion: oÙ mn g£r t… s' Øpostršyesqai Ñw M-oi liniºti, cã nu te-i mai întoarce
deÚteron ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.” Napoi aici la curtea lui Ulise.”
714 ODUSSEAIS. S ODISEEA. CÂNTUL XVIII 715
25 tÕn d colws£menoj prosefèneen ’Iroj ¢l»thj: Dar cerºetorul se rãsti la dânsul:

„í pÒpoi, æj Ð molobrÕj ™pitroc£dhn ¢goreÚei, „Vai, ce uºor mai troncãne-acest folte,
De parcã-i o cenuºãreasã cloanþã. 35
grh kamino‹ soj: Ön ¨n kak¦ mhtisa…mhn Îmi vine sã-l zdrobesc, sã-i dau cu pumnii,
kÒptwn ¢mfotšrVsi, camaˆ dš ke p£ntaj ÑdÒntaj Sã fac din falcã jos sã-i cadã colþii
gnaqmîn ™xel£saimi suÕj ìj lhbote…rhj. Ca la un vier bântuitor de holde.
Hai, te sumete-acum, ca toatã lumea
30 zîsai nàn, †na p£ntej ™pignèwsi kaˆ o†de De-aici pe noi la harþã sã ne vadã. 40
marnamšnouj: pîj d' ¨n sÝ newtšrJ ¢ndrˆ m£coio;” Dar cum te-i pune tu c-un om mai june?”
ìj oƒ mn prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn Aºa naintea naltelor canaturi
Pe repezitul prag în toatã voia
oÙdoà œpi xestoà panqumadÕn ÑkriÒwnto. Se tot sfãdeau milogii. Luând seama
to‹n d xunšhc' ƒerÕn mšnoj 'AntinÒoio, La asta, Antinou cu poftã râse 45
35 ¹dÝ d' ¥r' ™kgel£saj metefènei mnhst»ressin: ªi zise peþitorilor: „Prieteni,

Aºa ceva-i nepomenit pe lume:
„ð f…loi, oÙ mšn pè ti p£roj toioàton ™tÚcqh, Ce haz ºi ce petrecere ne-aduse
o†hn terpwl¾n qeÕj ½gagen ™j tÒde dîma: Un zeu în casã! Acest strãin ºi Iros
Ð xe‹nÒj te kaˆ ’Iroj ™r…zeton ¢ll»loin Se ceartã ºi sunt gata sã se-nhaþe. 50
Hai repede sã-i punem la bãtaie.”
cersˆ macšssasqai: ¢ll¦ xunel£ssomen ðka.”
La vorba lui ceilalþi atunci sãrirã
40 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢n»xan gelÒwntej, Cu hohote de râs ºi ocolirã
¢mfˆ d' ¥ra ptwcoÝj kakoe…monaj ºgeršqonto. Pe jerpeliþii cerºetori. ªi astfel
Le zise Antinou: „Luaþi aminte 55
to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
Ce-oi spune, falnici peþitori. Pe focul
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw. Din vatr-aici sunt puse burþi de capre
gastšrej a†d' a„gîn kšat' ™n pur…, t¦j ™pˆ dÒrpJ Ce le-am umplut cu sânge ºi grãsime
ªi le pãstrãm de cinã. Care-acuma
45 katqšmeqa kn…shj te kaˆ a†matoj ™mpl»santej.
Din doi va dovedi ºi-o fi mai tare, 60
ÐppÒteroj dš ke nik»sV kre…sswn te gšnhtai, Sã vie sã-ºi aleagã din bucate
t£wn ¼n k' ™qšlVsin ¢nast¦j aÙtÕj ˜lšsqw: Oricare parte-ar vrea, ºi numai dânsul
Va rãmânea mereu cu noi la masã
a„eˆ d' aâq' ¼min metada…setai, oÙdš tin' ¥llon
ªi n-om lãsa pe alt orbeþ sã vie
ptwcÕn œsw m…sgesqai ™£somen a„t»sonta.” Pe-aicea la cerºit.” Aºa le zise 65
50 ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. ªi vorba lui plãcu. Atunci Ulise
Cel iscusit, ºurubãrind cu mintea,
to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
Luã cuvântul: „Dragii mei, nu poate
„ð f…loi, oÜ pwj œsti newtšrJ ¢ndrˆ m£cesqai Un om bãtrân topit de suferinþe,
¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon: ¢ll£ me gast¾r C-un tânãr sã dea piept. Însã mã-mpinge 70
ÑtrÚnei kakoergÒj, †na plhgÍsi dame…w. Haina foame sã-mi gãsesc sfârºitul
În pumni aci. Dar faceþi-mi nainte
55 ¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn Órkon, Cu toþii mare jurãmânt cã nimeni,
m» tij ™p' ”IrJ Ãra fšrwn ™m ceirˆ bare…V Pe Iros pãrtinind pe nedreptate,
pl»xV ¢tasq£llwn, toÚtJ dš me fi dam£ssV.” Nu-ntinde mâna spre-a lovi în mine, 75
Ca astfel un potrivnic sã mã-nvingã.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen. ªi toþi jurarã cum ceru Ulise.
[aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon,] ªi dupã ce rostirã jurãmântul,
60 to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: Grãi din parte-i Telemah: „Strãine,
De te îndeamnã inima ºi firea 80
„xe‹n', e‡ s' ÑtrÚnei krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr Viteaz-a ta pe-acest calic sã-nlãturi,
toàton ¢lšxasqai, tîn d' ¥llwn m» tin' 'Acaiîn Sã nu te temi de nimeni dintre-aheii
de…diq', ™peˆ pleÒnessi mac»setai Ój kš se qe…nV. Ce sunt de faþã. Cine te-ar atinge
S-ar bate cu mai mulþi, cã eu sunt gazda
xeinodÒkoj mn ™gèn, ™pˆ d' a„ne‹ton basilÁej, ªi-apãrãtorul tãu. ªi sunt cu mine 85
65 EÙrÚmacÒj te kaˆ 'Ant…nooj, pepnumšnw ¥mfw.” Fruntaºii Antinou ºi Evrimahos,
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon. aÙt¦r 'OdusseÝj Doi oameni cumsecade.” Aºa el zise
ªi se-nvoirã toþi. Atunci Ulise
zèsato mn ·£kesin perˆ m»dea, fa‹ne d mhroÝj
Cu zdrenþele se-ncinse pe la mijloc
kaloÚj te meg£louj te, f£nen dš oƒ eÙršej ðmoi ªi dezgoli el coapse mari ºi mândre 90
st»qe£ te stibaro… te brac…onej: aÙt¦r 'Aq»nh ªi pieptul, umeri laþi, vânjoase braþe.
Minerva sta pe-aproape ºi-l fãcuse
70 ¥gci paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn.
Mai împlinit. ªi foarte se mirarã
mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj ¢g£santo: De dânsul peþitorii toþi. ªi unul
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: Zicea privind pe altul mai de-aproape: 95
„Biet Iros ºi-a fãcut de cap el singur.
„Ã t£ca ’Iroj ”Aroj ™p…spaston kakÕn ›xei,
Ia vezi acest moºneag ce pulpi aratã
o†hn ™k ·akšwn Ð gšrwn ™pigoun…da fa…nei.” De sub bulendre!” Astfel cuvântarã,
75 ìj ¥r' œfan, ”IrJ d kakîj çr…neto qumÒj. ªi inima lui Iros peste seamã
Se tulburã. Dar slugile cu sila-l 100
¢ll¦ kaˆ ïj drhstÁrej ¥gon zèsantej ¢n£gkV
Încinserã ºi-l duserã la harþã
deidiÒta: s£rkej d peritromšonto mšlessin. Aºa cum fu cuprins de-nfiorare,
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: De-i tremura chiar carnea de pe dânsul.
Dar Antinou se ºi grãbi sã-l certe:
„nàn mn m»t' e‡hj, boug£e, m»te gšnoio,
„Gãmanule, de n-ai fi fost mai bine 105
80 e„ d¾ toàtÒn ge tromšeij kaˆ de…diaj a„nîj, Sau nu te-ai fi nãscut, dacã te sperii
¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon, ¼ min ƒk£nei. ªi prea de tot te temi de-un om ca dânsul,
¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: Moºneag cum e, topit de suferinþe.
Dar una-þi spun ºi iute-are sã fie
a‡ kšn s' oátoj nik»sV kre…sswn te gšnhtai, Aºa cum zic. Dacã te bate acesta 110
pšmyw s' ½peirÒnde, balën ™n nh mela…nV, ªi-o fi mai tare, te-oi zvârli pe-o navã
85 e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn, ªi te-oi trimite-ndatã peste mare
În þara lui Ehetos, domnul care
Ój k' ¢pÕ ·‹na t£mVsi kaˆ oÜata nhlš calkù E pacostea oricãrui om din lume,
m»de£ t' ™xerÚsaj dèV kusˆn çm¦ d£sasqai.” Urechile ºi nasul o sã-þi taie 115
ìj f£to, tù d' œti m©llon ØpÕ trÒmoj ½luqe gu‹a. Cu-arama nemiloasã ºi ruºinea
Þi-o va stârpi ºi o va da de crudã
™j mšsson d' ¥nagon: të d' ¥mfw ce‹raj ¢nšscon. S-o-nhape cânii.” Asta el îi zise
90 d¾ tÒte merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ªi-un tremur ºi mai straºnic îl cuprinse
À ™l£sei' éj min yuc¾ l…poi aâqi pesÒnta, Pe cerºetor. Îl duserã la mijloc 120
ªi braþele-amândoi îºi ridicarã.
Ãš min Ãk' ™l£seie tanÚsseišn t' ™pˆ ga…V. Atunci Ulise cugetã în sine,
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, Sau sã-l izbeascã greu ca el sã cadã
Ãk' ™l£sai, †na m» min ™pifrassa…at' 'Acaio…. Nensufleþit, sau blând numai lovindu-l
Sã-l lase jos lãþit. ªi mai cu cale-i 125
95 d¾ tÒt' ¢nascomšnw Ð mn ½lase dexiÕn ðmon
Pãru sã-i dea o blândã loviturã,
’Iroj, Ð d' aÙcšn' œlassen Øp' oÜatoj, Ñstša d' e‡sw Ca nu cumva sã-l bãnuiasc-aheii.
œqlasen: aÙt…ka d' Ãlqen ¢n¦ stÒma fo…nion aŒma, Când braþele amândoi nãlþarã, Iros
Lovi în umãru-i cel drept, Ulise
k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, sÝn d' ½las' ÑdÒntaj
Ghionti în ceafã-i, sub ureche, osul 130
lakt…zwn posˆ ga‹an: ¢t¦r mnhstÁrej ¢gauoˆ Îi zdrumecã, de-l podidi pe gurã
100 ce‹raj ¢nascÒmenoi gšlJ œkqanon. aÙt¦r 'OdusseÝj Un sânge roºu ºi bufni deodatã
Lungit în praf, de-i clãnþãnirã dinþii
›lke dik proqÚroio labën podÒj, Ôfr' †ket' aÙl¾n
ªi din picioare bocãnea pãmântul.
a„qoÚshj te qÚraj: ka… min potˆ ˜rk…on aÙlÁj Cu braþe-ntinse peþitorii mândri 135
eŒsen ¢nakl…naj, skÁptron dš oƒ œmbale ceir…, Râdeau sã moarã. ªi luând Ulise

Pe Iros de picior prin tindã-l duse
Vintriº în curte la pridvorul porþii.
105 „™ntauqo‹ nàn Âso kÚnaj te sÚaj t' ¢perÚkwn, ªi-acolo-l rãzimã de zidul curþii,
mhd sÚ ge xe…nwn kaˆ ptwcîn ko…ranoj enai Îi puse-n mânã un toiag ºi-i zise: 140
„Aici sã ºezi ºi sã pãzeºti ograda
De câni ºi porci. Nu face pe stãpânul
Cu cerºetorii ºi strãinii, scârbo,
lugrÕj ™èn, m» poÚ ti kakÕn kaˆ me‹zon ™paÚrV.” Ca sã n-o paþi mai rãu.” Aºa el zise
Ã ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn, ªi-ºi aruncã pe umere desaga-i, 145
Ruptura lui cu bãieri rãsucite.
pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r. Se-ntoarse ºi din nou pe prag se puse.
110 ÿ d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto: toˆ d' ‡san e‡sw Iar peþitorii toþi intrarã-n salã,
¹dÝ gelèontej kaˆ deikanÒwnt' ™pšessi: Râdeau cu poftã ºi-l primeau zicându-i:
„Sã-þi dea, strãine, Joe ºi toþi zeii 150
„ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, Ce tu doreºti mai mult ºi-þi place þie,
Ótti m£list' ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù, Cã-l înþercaºi de la cerºit în lume
Öj toàton tÕn ¥nalton ¢lhteÚein ¢pšpausaj Pe-acest nesãþios. Noi peste mare
Curând l-om mãtrãºi pe la Ehetos,
115 ™n d»mJ: t£ca g£r min ¢n£xomen ½peirÒnde Cumplitul crai schiloditor de oameni.” 155
e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn.” Aºa vorbirã dânºii, iar Ulise
ìj ¥r' œfan, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÚj. Se bucurã de vorba ce-auzise
ªi Antinou îi puse-o burtã mare
'Ant…nooj d' ¥ra oƒ meg£lhn par¦ gastšra qÁken, Cu sânge ºi grãsime împãnatã.
™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj: 'Amf…nomoj d Iar Amfinom luând de prin panere 160
120 ¥rtouj ™k kanšoio dÚw paršqhken ¢e…raj Vro douã pâni, le dete lui ºi-i zise
Urând aºa cu un pahar de aur:
kaˆ dšpa crusšJ deid…sketo fènhsšn te:
„Noroc, strãine taicã! Sã dea Domnul
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw Sã fii ca mâne fericit, cã multe
Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi.” Sunt relele ce astãzi te apasã.” 165
La asta i-a rãspuns aºa Ulise:
„O, Amfinom, tu prea îmi pari cuminte.
125 „'Amf…nom', Ã m£la moi dokšeij pepnumšnoj enai: Aºa þi-a fost ºi tata, c-auzit-am
to…ou g¦r kaˆ patrÒj, ™peˆ klšoj ™sqlÕn ¥kouon De numele-i frumos, cã fost-a Nisos
Dulichianul bun ºi-avut. Dintr-însul 170
N‹son DouliciÁa ™än t' œmen ¢fneiÒn te:
Tu eºti nãscut ºi pari un om temeinic.
toà s' œk fasi genšsqai, ™phtÍ d' ¢ndrˆ œoikaj. De-aceea-þi spun, ia seama ºi ascultã:
toÜnek£ toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: Din tot ce-n lume miºcã ºi rãsuflã,
Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul.
130 oÙdn ¢kidnÒteron ga‹a tršfei ¢nqrèpoio
Nu crede el c-are sã dea vrodatã 175
[p£ntwn, Óssa te ga‹an œpi pne…ei te kaˆ ›rpei.] De rãu pânã ce zeii-i dau norocul
oÙ mn g£r potš fhsi kakÕn pe…sesqai Ñp…ssw, Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii.
Iar când trimit rãstriºti asupra-i zeii,
Ôfr' ¢ret¾n paršcwsi qeoˆ kaˆ goÚnat' ÑrèrV:
Le rabdã el pe vrute, pe nevrute,
¢ll' Óte d¾ kaˆ lugr¦ qeoˆ m£karej telšwsi,
135 kaˆ t¦ fšrei ¢ekazÒmenoj tetlhÒti qumù. Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua 180
to‹oj g¦r nÒoj ™stˆn ™picqon…wn ¢nqrèpwn, Ce-o lumineazã Cel-de-sus. Pe vremuri,
ªi eu aveam noroc de toate-n lume,
oŒon ™p' Ãmar ¥gVsi pat¾r ¢ndrîn te qeîn te. Dar prea mult am nãpãstuit pe alþii,
kaˆ g¦r ™gè pot' œmellon ™n ¢ndr£sin Ôlbioj enai, Cãci ascultam orbeºte de putere
poll¦ d' ¢t£sqal' œrexa b…V kaˆ k£rte e‡kwn, ªi-n taicã-meu ºi-n fraþi mã bizuisem. 185
Sã nu fie dar omul niciodatã
140 patr… t' ™mù p…sunoj kaˆ ™mo‹si kasign»toisi. Nedrept ºi rãu, ci-n sine sã se-mpace
tî m» t…j pote p£mpan ¢n¾r ¢qem…stioj e‡h, Cu darurile ce-i fãcurã zeii.
¢ll' Ó ge sigÍ dîra qeîn œcoi, Ótti dido‹en. Vãd rãul care-l fac ºi peþitorii,
Cum prad-averea ºi aduc necinste 190
oŒ' ÐrÒw mnhstÁraj ¢t£sqala mhcanÒwntaj, Soþiei unui om care departe
kt»mata ke…rontaj kaˆ ¢tim£zontaj ¥koitin De þarã ºi de-ai lui nu cred sã steie
145 ¢ndrÒj, Ön oÙkšti fhmˆ f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj Prea mult; el e pe-aci, e foarte-aproape.
Dar Dumnezeu pe-ascuns sã-þi ducã paºii
dhrÕn ¢pšssesqai: m£la d scedÒn. ¢ll£ se da…mwn Spre casa ta, sã nu dai ochi cu dânsul 195
o‡kad' Øpexag£goi, mhd' ¢nti£seiaj ™ke…nJ, La-ntorsul lui încoace-n scumpa-i þarã,
ÐppÒte nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an: Cã sfada dintre peþitori ºi dânsul
Nu poate sã se-ncheie fãrã sânge,
oÙ g¦r ¢naimwt… ge diakrinšesqai Ñw
Când el s-ar furiºa în casa asta.”
150 mnhstÁraj kaˆ ke‹non, ™pe… ke mšlaqron ØpšlqV.” Aºa vorbi, stropi din vin ºi cupa 200
ìj f£to, kaˆ spe…saj œpien melihdša onon, Golind o-napoie lui Amfinomos,
Fruntaº de oameni, care-apoi se duse
ÿ d' ™n cersˆn œqhke dšpaj kosm»tori laîn.
În salã trist. Tot da din cap, simþise
aÙt¦r Ð bÁ kat¦ dîma f…lon tetihmšnoj Ãtor, Cã nu-i a bine. Totuºi el de moarte
neust£zwn kefalÍ: d¾ g¦r kakÕn Ôsseto qumù. Nu fu scutit, cã-l ferecã Minerva, 205
De-a fost rãpus de suliþa ºi braþul
155 ¢ll' oÙd' ïj fÚge kÁra: pšdhse d kaˆ tÕn 'Aq»nh
Lui Telemah. ªezu el iar pe scaun
Thlem£cou ØpÕ cersˆ kaˆ œgce fi damÁnai. De unde se sculase din mulþime.
ÿ d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou œnqen ¢nšsth. Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri
În minte puse fetei lui Icariu, 210
tÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh,
Mintoasei Penelopa, sã s-arate
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V, La peþitori sã-i bucure mai tare,
160 mnhst»ressi fanÁnai, Ópwj pet£seie m£lista De soþ ºi fiu sã fie preþuitã
Mai mult ca înainte. ªi-ntr-o doarã
qumÕn mnhst»rwn „d tim»essa gšnoito
m©llon prÕj pÒsiÒj te kaˆ uƒšoj À p£roj Ãen.
¢cre‹on d' ™gšlassen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: Ea râse ºi grãi: „Tu, Evrinomo, 215
„EÙrunÒmh, qumÒj moi ™šldetai, oÜ ti p£roj ge, Ca niciodatã inima îmi cere
Sã mã înfãþiºez la ei, cu toate
165 mnhst»ressi fanÁnai, ¢pecqomšnois… per œmphj: Cã-mi sunt nesuferiþi. Aº vrea eu totuºi
paidˆ dš ken e‡poimi œpoj, tÒ ke kšrdion e‡h, La fiul meu sã spun o vorbã bunã,
m¾ p£nta mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðmile‹n, Sã nu se bage-ntr-una prin duiumul 220
De peþitori care grãiesc în faþã-i
o† t' eâ mn b£zousi, kakîj d' Ôpiqen fronšousi.” Frumos ºi-n dos îi cugetã pieirea,”
t¾n d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipe: Iar chelãriþa Evrinoma-i zise:
170 „naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, tškoj, kat¦ mo‹ran œeipej. „Copila mea, e drept ce-mi spui tu mie.
Te du ºi spune ºi nimic n-ascunde 225
¢ll' ‡qi kaˆ sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe, La fiul tãu. Ci-ntâi coboarã-n baie
crît' ¢poniyamšnh kaˆ ™picr…sasa parei£j, ªi unge-þi tu obrajii cu miresme,
mhd' oÛtw dakrÚoisi pefurmšnh ¢mfˆ prÒswpa Sã nu te duci cu faþa-aºa zoitã
De plâns. Urâtã-i veºnica bocire.
œrceu, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e…. Cãci iatã mare þi-a crescut copilul, 230
175 ½dh mn g£r toi pa‹j thl…koj, Ön sÝ m£lista Aºa cum te-ai rugat de zei fierbinte
ºrî ¢qan£toisi genei»santa „dšsqai.” Sã-l vezi voinic pe el, mijindu-i barba.”
Rãspunse înþeleapta Penelopa:
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
„Cu toatã grija ta de mine, Evrinomo,
„EÙrunÒmh, m¾ taàta paraÚda, khdomšnh per, Sã nu mã sfãtuieºti sã merg la baie 235
crît' ¢pon…ptesqai kaˆ ™picr…esqai ¢loifÍ: ªi cu miresme sã mã ung, cã zeii

Din slavã frumuseþea-mi veºtejirã,
180 ¢glahn g¦r ™mo… ge qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin,
De când bãrbatul mi-a plecat pe mare.
êlesan, ™x oá ke‹noj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n. Dar spune Ipodamiei sã vie
¢ll£ moi AÙtonÒhn te kaˆ Ìppod£meian ¥nwcqi Cu Autonoe ca sã-mi steie-alãturi 240
Când voi intra la peþitori în salã,
™lqšmen, Ôfra kš moi parst»eton ™n meg£roisin:
Cã singurã între bãrbaþi sã intru
o‡h d' oÙ ke‹s' emi met' ¢nšraj: a„dšomai g£r.” Ruºine mi-i.” Aºa vorbi, ºi baba
185 ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei Prin curte merse ca sã dea de ºtire
ªi zor la slugi sã vie la crãiasa. 245
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
Minerva-atunci a pus la cale alta:
œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Somn dulce-asupra fetei lui Icariu
koÚrV 'Ikar…oio kat¦ glukÝn Ûpnon œceuen, Ea revãrsã, de adormi culcatã
ªi toate-ncheieturile-i slãbirã
eáde d' ¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta
Pe loc deodatã-n patu-i. Zâna-ntr-asta 250
190 aÙtoà ™nˆ klintÁri: tšwj d' ¥ra d‹a qe£wn
¥mbrota dîra d…dou, †na qhhsa…at' 'Acaio…. O-mpodobi cu daruri fãrã moarte,
k£lle mšn oƒ prîta prosèpata kal¦ k£qhren Ca astfel ea pe-ahei sã-nminuneze.
Lãu întâi obrazu-i dalb cu mirul
¢mbros…J, o†J per ™ãstšfanoj Kuqšreia Dumnezeieºtei frumuseþi, cu care
cr…etai, eât' ¨n ‡V Car…twn corÕn ƒmerÒenta: Se unge înstemata Citereia, 255
195 ka… min makrotšrhn kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai, Când merge ea la hora fermecatã
A graþiilor. ªi-i fãcu fãptura
leukotšrhn d' ¥ra min qÁke pristoà ™lšfantoj. Mai mare ºi mai plinã ºi mai albã
¹ mn ¥r' ìj ›rxas' ¢peb»seto d‹a qe£wn: Ca fildeºul. Apoi plecã Minerva.
Ãlqon d' ¢mf…poloi leukèlenoi ™k meg£roio Venirã odãiaºele din curte; 260
Tot vorovind, din somn o deºteptarã.
fqÒggJ ™percÒmenai: t¾n d glukÝj Ûpnoj ¢nÁke, Ea ºterse-atunci cu mâna ei obrajii
200 ka… ·' ¢pomÒrxato cersˆ parei¦j fènhsšn te: ªi zise-aºa: „O aþipire blândã
„Ã me m£l' a„nopaqÁ malakÕn perˆ kîm' ™k£luyen. Mã-nvãlui pe mine greu cercata.
Ah, de mi-ar da Diana preacuratã 265
a‡qe moi ìj malakÕn q£naton pÒroi ”Artemij ¡gn¾ Acum pe loc o moarte-aºa de linã
aÙt…ka nàn, †na mhkšt' Ñduromšnh kat¦ qumÕn Sã nu mai plâng, sã nu-mi mai mistui veacul
a„îna fqinÚqw, pÒsioj poqšousa f…loio De dorul unui soþ cu-atâtea daruri,
Cã nu e altul într-ahei ca dânsul.”
205 panto…hn ¢ret»n, ™peˆ œxocoj Ãen 'Acaiîn.”
Rostind acestea, doamna se coboarã 270
ìj famšnh katšbain' Øperèa sigalÒenta, Din casele-i de sus strãlucitoare.
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto. Nu-i singurã, urmatã e de douã
Femei însoþitoare. Cum ajunge
¹ d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn,
La peþitori podoaba de femeie,
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o Stãtu pe pragul sãlii mãestrite, 275
210 ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna: C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa;
Alãturi stau femeile-i cinstite.
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth.
Pe loc slãbirã în genunchi bãrbaþii,
tîn d' aÙtoà lÚto goÚnat', œrJ d' ¥ra qumÕn œqelcqen, Cuprinºi fiind de farmecul iubirii
p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai. ªi toþi doreau s-o aibã de soþie. 280
Dar ea lui Telemah rosti cuvântul:
¹ d' aâ Thlšmacon prosefèneen, Ön f…lon uƒÒn:
„N-ai minte ºi pricepere deplinã,
215 „Thlšmac', oÙkšti toi fršnej œmpedoi oÙd nÒhma. O, Telemah. Erai copil tu încã
pa‹j œt' ™ën kaˆ m©llon ™nˆ fresˆ kšrde' ™nèmaj: ªi tot mai bine judecai cu mintea.
Acum eºti mare-n floarea tinereþii, 285
nàn d', Óte d¾ mšgaj ™ssˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£neij,
ka… kšn tij fa…h gÒnon œmmenai Ñlb…ou ¢ndrÕj
™j mšgeqoj kaˆ k£lloj Ðrèmenoj, ¢llÒtrioj fèj, ªi un strãin de þi-ar vedea statura
220 oÙkšti toi fršnej e„sˆn ™na…simoi oÙd nÒhma. ªi frumuseþea, te-ar þinea de fiul
Unui bãrbat ferice, ºi n-ai totuºi
oŒon d¾ tÒde œrgon ™nˆ meg£roisin ™tÚcqh, Priceperea ºi mintea cuvenitã.
Öj tÕn xe‹non œasaj ¢eikisq»menai oÛtw. Ce-i asta care s-a-ntâmplat la curte? 290
pîj nàn, e‡ ti xe‹noj ™n ¹metšroisi dÒmoisin Sã laºi pe-acel strãin sã fie astfel
Batjocorit? Ce hulã ºi ruºine
¼menoj ïde p£qoi ·ustaktÚoj ™x ¢legeinÁj; Te-aºteaptã-n lume, dacã tot strãinul
225 so… k' ascoj lèbh te met' ¢nqrèpoisi pšloito.” Venit în casa noastrã o sã patã
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: O înfruntare-aºa de dureroasã.” 295
Dar socotitul Telemah rãspunse:
„mÁter ™m», tÕ mn oÜ se nemessîmai kecolîsqai: „De-a ta, mânie, o , mamã, nu mã supãr.
aÙt¦r ™gë qumù nošw kaˆ oda ›kasta, Dar eu pricep ºi vãd în toate cele
™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa. Ce-i bun ºi rãu. Eram copil nainte,
Dar nu pot toate sã le vãd temeinic. 300
230 ¢ll£ toi oÙ dÚnamai pepnumšna p£nta noÁsai: Mã tot izbesc la dreapta ºi la stânga
™k g£r me pl»ssousi par»menoi ¥lloqen ¥lloj De-aceºti miºei ºi nimeni nu mi-ajutã,
o†de kak¦ fronšontej, ™moˆ d' oÙk e„sˆn ¢rwgo…. Dar sfada dintre Iros ºi strãinul
Nu s-a iscat din vrerea lor. Strãinul
oÙ mšn toi xe…nou ge kaˆ ”Irou mîloj ™tÚcqh
A fost mai tare. Jupiter, Minerva 305
mnhst»rwn „Òthti, b…V d' Ó ge fšrteroj Ãen. ªi tu, Apollon, faceþi voi acuma
235 aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, Bãtuþi sã-ºi plece capul peþitorii
Afarã-n curte unii, alþii-n salã,
oÛtw nàn mnhstÁrej ™n ¹metšroisi dÒmoisi
Sã stea acolo cu puteri zdrobite
neÚoien kefal¦j dedmhmšnoi, oƒ mn ™n aÙlÍ, Aºa cum stã la poart-acum ºi Iros 310
oƒ d' œntosqe dÒmoio, lelàto d gu‹a ˜k£stou, Clãtind din cap ca omul în beþie,
De nu-l mai þin picioarele sã steie
æj nàn ’Iroj ™ke‹noj ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin
ªi nici sã plece înapoi acasã,
240 Âstai neust£zwn kefalÍ, meqÚonti ™oikèj, Cã-i toropitã vlaga lui întreagã.”
oÙd' ÑrqÕj stÁnai dÚnatai posˆn oÙd nšesqai Iar Evrimah îi zise Penelopei: 315
„Tu, fiic-a lui Icariu, preacuminte
o‡kad', ÓpV oƒ nÒstoj, ™peˆ f…la gu‹a lšluntai.”
Femeie Penelopa, dac-aheii
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Din Argos, din cetatea lui Iason,
EÙrÚmacoj d' ™pšessi proshÚda PhnelÒpeian:
245 „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia,
e„ p£ntej se ‡doien ¢n' ”Iason ”Argoj 'Acaio…,
plšonšj ke mnhstÁrej ™n Ømetšroisi dÒmoisin Pe tine te-ar vedea în casa voastrã,

ºîqen dainÚat', ™peˆ per…essi gunaikîn Ar ospãta din zori de zi o droaie 320
De peþitori mai mulþi, cã-ntreci pe toate
edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj.” Femeile, de mare, de frumoasã
250 tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia: ªi de cuminte”. Zise Penelopa:
„EÙrÚmac', Ã toi ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te „Tot binele-mi, mândreþea ºi fãptura-mi,
O, Evrimah, mi le topirã zeii, 325
êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon De când s-au dus spre Ilion aheii
'Arge‹oi, met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj. Cu care a fost ºi soþul meu Ulise.
e„ ke‹nÒj g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi, O, de-ar veni el paznic vieþii mele,
Mai mare, mai frumoasã mi-ar fi slava.
255 me‹zÒn ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw. Dar astãzi sufãr greu, c-atât de multe 330
nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…mwn. Nevoi ursit-asupra mea trimise.
Ã mn d¾ Óte t' Ïe lipën k£ta patr…da ga‹an, Ulise la plecarea lui din þarã,
Luându-mã de mâna dreaptã-mi zise:
dexiter¾n ™pˆ karpù ˜lën ™m ce‹ra proshÚda: «Femeie, nu cred eu cã toþi aheii
'ð gÚnai, oÙ g¦r Ñw ™ãkn»midaj 'AcaioÝj Se vor întoarce teferi de la Troia. 335
260 ™k Tro…hj eâ p£ntaj ¢p»monaj ¢ponšesqai: Se zice cã troienii sunt rãzboinici

Cu suliþa, cu arcul, cu mânatul
kaˆ g¦r Trî£j fasi macht¦j œmmenai ¥ndraj,
De cai sirepi, mijloace care soarta
ºmn ¢kontist¦j ºd ·utÁraj Ñstîn Rãzboiului o hotãrãsc mai iute,
†ppwn t' çkupÒdwn ™pib»toraj, o† te t£cista Deci nu ºtiu dacã pãsui-vor zeii 340
Sã vin napoi ori voi pieri la Troia.
œkrinan mšga ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio.
În lipsa mea, sã te gândeºti acasã
265 tî oÙk od', ½ kšn m' ¢nšsei qeÒj, Ã ken ¡lèw La scumpii mei pãrinþi, cum faci acuma,
aÙtoà ™nˆ Tro…V: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn: Ba ºi mai mult. Când vei vedea c-ajunge
Copilul nost’ la vârsta tinereþii, 345
memnÁsqai patrÕj kaˆ mhtšroj ™n meg£roisin
Mãritã-te cu cine vrei ºi lasã
æj nàn, À œti m©llon, ™meà ¢ponÒsfin ™Òntoj: Cãminul tãu.» Aºa rosti Ulise
aÙt¦r ™p¾n d¾ pa‹da genei»santa ‡dhai, ªi zisa lui se împlini în toate.
Veni-va noaptea când avea-voi parte
270 g»masq' ú k' ™qšlVsqa, teÕn kat¦ dîma lipoàsa.'
De nuntã tristã eu sãrman-al cãrei 350
ke‹noj tëj ¢gÒreue: t¦ d¾ nàn p£nta tele‹tai. Noroc mi-a fost luat de Joe. Tare
nÝx d' œstai, Óte d¾ stugerÕj g£moj ¢ntibol»sei Mã doare însã inima de una:
oÙlomšnhj ™mšqen, tÁj te ZeÝj Ôlbon ¢phÚra.
¢ll¦ tÒd' a„nÕn ¥coj krad…hn kaˆ qumÕn ƒk£nei:
275 mnhst»rwn oÙc ¼de d…kh tÕ p£roiqe tštukto, Purtarea peþitorilor nainte
o† t' ¢gaq»n te guna‹ka kaˆ ¢fneio‹o qÚgatra Era în lume alta. Aceia care
Peþesc femeie de neam bun ºi fatã 355
mnhsteÚein ™qšlwsi kaˆ ¢ll»lois' ™r…swsin: De om bogat ºi se întrec s-o aibã,
aÙtoˆ to… g' ¢p£gousi bÒaj kaˆ ‡fia mÁla Aduc ei înºiºi oi ºi boi anume
koÚrhj da‹ta f…loisi, kaˆ ¢gla¦ dîra didoàsin: De ospãtat prietenii miresei.
Ba dau ºi mândre daruri; nu se-ndoapã
280 ¢ll' oÙk ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin.” Cu sila din avutul altor oameni.” 360
ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Aºa vorbi. Se bucurã Ulise
oÛneka tîn mn dîra paršlketo, qšlge d qumÕn Cã ea-i smomea spre dânsa pentru daruri
ªi-i prilostea cu vorbe unse-n miere,
meilic…ois' ™pšessi, nÒoj dš oƒ ¥lla meno…na. Dar ce gândea era cu totul alta.
t¾n d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: Iar Antinou Eupitianul zise: 365
285 „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, „Tu, fiic-a lui Icariu, Penelopã
Cuminte, numai sã primeºti tu daruri
dîra mn Ój k' ™qšlVsin 'Acaiîn ™nq£d' ™ne‹kai, Cu care vor sã te cinsteasc-aheii.
dšxasq': oÙ g¦r kalÕn ¢n»nasqai dÒsin ™st…n: Nu-i bine sã-i respingi. Noi nu vom merge
¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV, Napoi pe la moºie, nici aiurea, 370
Nainte de-a te mãrita cu unul
pr…n gš se tù g»masqai 'Acaiîn, Ój tij ¥ristoj.”
Dintre ahei, mai osebit în toate.”
290 ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. Acestea zise Antinou. ªi spusa-i
dîra d' ¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj. Plãcu la toþi. Trimise fiecare
Pe câte-un om ca sã-i aducã daruri. 375
'AntinÒJ mn œneike mšgan perikallša pšplon,
Aduse Antinou o rochie mare
poik…lon: ™n d' ¥r' œsan perÒnai duoka…deka p©sai Cu-alesãturi de-o frumuseþe rarã.
crÚseiai, klh‹sin ™ãgn£mptois' ¢raru‹ai: Douãsprezece sponci avea de aur
ªi toate potrivite. Aduse-ndatã
295 Órmon d' EÙrum£cJ poluda…dalon aÙt…k' œneike,
ªi Evrimah o salbã mãestritã 380
crÚseon, ºlšktroisin ™ermšnon, ºšlion éj: De aur care avea-mbinate boabe
›rmata d' EÙrud£manti dÚw qer£pontej œneikan De chihlimbar ca razele de soare,
Aduse sluga lui Evridamante
tr…glhna morÒenta, c£rij d' ¢pel£mpeto poll»:
Cercei cu câte trei bogate pietre,
™k d' ¥ra Peis£ndroio Poluktor…dao ¥naktoj Din care strãlucea o frumuseþe, 385
300 ‡sqmion ½neiken qer£pwn, perikallj ¥galma: De la Pisandru, fiul lui Polictor,
I-aduse sluga un gherdan, podoabã
¥llo d' ¥r' ¥lloj dîron 'Acaiîn kalÕn œneiken.
Nespus de mândrã. Astfel fiecare
I-aduserã câte un dar aheii.
¹ mn œpeit' ¢nšbain' Øperèa d‹a gunaikîn, Apoi la dânsa se sui ea, zâna 390
tÍ d' ¥r' ¤m' ¢mf…poloi œferon perikallša dîra: Între femei, ºi fetele-mpreunã
Pãºind purtau comoara dãruitã.
oƒ d' e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n Atunci s-au pus sã joace peþitorii,
305 trey£menoi tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. Sã cânte viers fermecãtor, ºi astfel
to‹si d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqen: Se desfãtau. Ei aºteptarã pânã 395
Pe înserat. ªi când erau în toiul
aÙt…ka lamptÁraj tre‹j †stasan ™n meg£roisin, Petrecerii, veni amurgul serii.
Ôfra fae…noien: perˆ d xÚla k£gkana qÁkan, ªi-ndatã trei luminãtori în salã
aâa p£lai, per…khla, nšon kekeasmšna calkù, Au aºezat spre-a lumina-ncãperea
ªi-n jurul lor au pus grãmezi de lemne 400
310 kaˆ dadaj metšmisgon: ¢moibhdˆj d' ¢nšfainon De mult uscate, despicate proaspãt,
dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj. aÙt¦r Ð tÍsin ªi facle între ele. ªi luminã
aÙtÕj diogen¾j metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Fãceau pe rând la fãcliere-n salã
Femeile în casa lui Ulise.
„dmJaˆ 'OdussÁoj, d¾n o„comšnoio ¥naktoj, Dar el le zise lor atunci: „Voi, roabe 405
œrcesqe prÕj dèmaq', †n' a„do…h bas…leia: A domnului cel dus de mult Ulise,
315 tÍ d par' ºl£kata strofal…zete, tšrpete d' aÙt¾n Duceþi-vã-n odãi unde-i mãrita
Crãiasã, toarceþi lângã ea cu furca
¼menai ™n meg£rJ, À e‡ria pe…kete cers…n:
ªi-o-nveseliþi cu scãrmãnatul lânii
aÙt¦r ™gë toÚtoisi f£oj p£ntessi paršxw. ªezând în casã. Aici în locul vostru 410
e‡ per g£r k' ™qšlwsin ™äqronon 'Hî m…mnein, Voi face eu luminã tuturora.
De vor s-aºtepte ei chiar pânã-n ziuã,
oÜ t… me nik»sousi: polutl»mwn d m£l' e„m….”
Eu n-oi slãbi, cã multã mi-i rãbdarea.”
320 ìj œfaq', aƒ d' ™gšlassan, ™j ¢ll»laj d ‡donto. Aºa Ulise cuvânta, iar ele
tÕn d' a„scrîj ™nšnipe Melanqë kallip£rVoj, Râdeau ºi se uitau una la alta. 415
Dar rãu îl cicãlea îmbujorata
t¾n Dol…oj mn œtikte, kÒmisse d PhnelÒpeia,
Melanto, a lui Doliu fatã, care
pa‹da d ìj ¢t…talle, d…dou d' ¥r' ¢qÚrmata qumù: Fusese îngrijitã ºi crescutã
¢ll' oÙd' ïj œce pšnqoj ™nˆ fresˆ Phnelope…hj, Ca un copil al sãu de Penelopa,
Ba-i da de toate ºi-i fãcu pe placu-i, 420
325 ¢ll' ¼ g' EÙrum£cJ misgšsketo kaˆ filšesken.
ªi totuºi ea mâhnirea Penelopei
¼ ·' 'OdusÁ' ™nšnipen Ñneide…ois' ™pšessi: Nesocotea ºi se þinea într-una
„xe‹ne t£lan, sÚ gš tij fršnaj ™kpepatagmšnoj ™ss…, Cu Evrimah ºi se iubea cu dânsul.
Aºa-l certa Melanto pe Ulise
ªi-l ocãra: „Sãrace, tu, strãine, 425
De bunã seamã eºti smintit, de nu vrei
oÙd' ™qšleij eÛdein calk»on ™j dÒmon ™lqën Sã mergi la han sau poate la vrun faur
ºš pou ™j lšschn, ¢ll' ™nq£de pÒll' ¢goreÚeij Ca sã te culci ºi-mi stai aici ºi-mi dondãi
Aºa cutezãtor între mulþime
330 qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù ªi de nimic nu-þi pasã ºi de nimeni. 430
tarbe‹j: Ã ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ La cap þi se sui pesemne vinul
toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij. Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea
În bohote. Ori þi-ai ieºit din sine,
Ã ¢lÚeij Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn; Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros?
m» t…j toi t£ca ”Irou ¢me…nwn ¥lloj ¢nastÍ, Dar mi-i sã nu se scoale vreun altul 435
335 Ój t…j s' ¢mfˆ k£rh kekopëj cersˆ stibarÍsi Asupra ta mai mare decât Iros
Sã-þi dea în cap mai zdravãn, sã te-alunge
dèmatoj ™kpšmyVsi forÚxaj a†mati pollù.” Din sala asta potopit de sânge.”
t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Pieziº privind la ea, grãi Ulise:
„Ã t£ca Thlem£cJ ™ršw, kÚon, oŒ' ¢goreÚeij, „Neruºinato, merg sã-i spun îndatã 440
Lui Telemah de-obrãznicia asta;
ke‹s' ™lqèn, †na s' aâqi di¦ melestˆ t£mVsin.” Aici pe loc bucãþi o sã te taie.”
340 ìj e„pën ™pšessi diepto…hse guna‹kaj. De-ameninþarea lui se speriarã
b¦n d' ‡menai di¦ dîma, lÚqen d' ØpÕ gu‹a ˜k£sthj Femeile ºi prin odãi fugirã.
Slãbiserã-n genunchi de fricã toate 445
tarbosÚnV: f¦n g£r min ¢lhqša muq»sasqai.
Gândind cã el vorbise cu-nadinsul.
aÙt¦r Ð p¦r lamptÁrsi fae…nwn a„qomšnoisin Stãtu atunci în locul lor Ulise
˜st»kein ™j p£ntaj Ðrèmenoj: ¥lla dš oƒ kÁr Pe lângã fãclierele arzãtoare
ªi lumina privind la toþi bãrbaþii.
345 érmaine fresˆn Îsin, ¤ ·' oÙk ¢tšlesta gšnonto.
Dar altele i se-nvârteau în minte, 450
mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh Gândiri ce-aveau sã fie împlinite.
lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon Iar pe trufaºii peþitori Minerva
De loc nu-i mai lãsa sã înceteze
dÚh ¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj.
Cu-amarnicele lor jigniri, ca astfel
to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, Ãrc' ¢goreÚein Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise. 455
350 kertomšwn 'OdusÁa: gšlw d' ˜t£roisin œteuce: Deci Evrimah, feciorul lui Polibos,
Ia cel dintâi cuvântul între dânºii
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj,
Sã-ntarte pe viteaz ºi face hazul
Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. Tovarãºilor lui: „Luaþi aminte,
oÙk ¢qeeˆ Ód' ¢n¾r 'Odus»on ™j dÒmon †kei: Voi, peþitori ai preamãritei doamne, 460
Sã spun ce-n minte mi-a venit. Sosirea
œmphj moi dokšei dadwn sšlaj œmmenai aÙtoà
Acestui om la curtea lui Ulise
Nu-i peste voia zeilor. Lumina
355 k¦k kefalÁj, ™peˆ oÜ oƒ œni tr…cej oÙd' ºbaia….” De torþe vine parcã de la dânsul
Ã ·', ¤ma te prosšeipen 'OdussÁa ptol…porqon: ªi de la capul lui, cã n-are bietul 465
Un pãr în cap.” Apoi cãtre Ulise
„xe‹n', Ã ¥r k' ™qšloij qhteušmen, e‡ s' ¢nelo…mhn, El cuvânta: „Strãine, vrei la mine
¢groà ™p' ™scatiÁj, –misqÕj dš toi ¥rkioj œstai, – Argat sã fii, de te-aº lua în fundul
aƒmasi£j te lšgwn kaˆ dšndrea makr¦ futeÚwn; Moºiei mele, cã-þi va fi simbria
De-ajuns, sã-mi faci acolo niºte garduri 470
360 œnqa k' ™gë s‹ton mn ™phetanÕn paršcoimi, ªi sã-mi sãdeºti copaci? Þi-aº da de hranã
e†mata d' ¢mfišsaimi pos…n q' Øpod»mata do…hn. Pe-un an întreg, þi-oi da ºi-mbrãcãminte,
¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqej, oÙk ™qel»seij Sandale sã te-ncalþi. Dar tu la rele
Te-ai nãrãvit ºi n-o sã ai plãcere
œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèssein kat¦ dÁmon La lucru sã te pui, cã vrei prin lume 475
boÚleai, Ôfr' ¨n œcVj bÒskein s¾n gastšr' ¥nalton.” Sã umbli ca un cerºetor, sã-þi ghiftui
365 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Nesãþiosul pântece.” Ulise
Cel iscusit aºa i-a-ntors cuvântul:
„EÙrÚmac', e„ g¦r nîn œrij œrgoio gšnoito „Hei, Evrimah, cã nu e sfada noastrã
érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai, Pe la cositul ierbii primãvara, 480
™n po…V, dršpanon mn ™gën eÙkampj œcoimi, Când ziua-i lungã, eu sã am o coasã
Cu ºart încovoiatã ºi tu alta
kaˆ d sÝ to‹on œcoij, †na peirhsa…meqa œrgou
La fel ºi-atunci sã ne fi pus la lucru
370 n»stiej ¥cri m£la knšfaoj, po…h d pare…h: Pe nemâncate pânã la-nnoptare,
e„ d' aâ kaˆ bÒej een ™launšmen, o† per ¥ristoi, C-am fi avut destulã cositurã. 485
Ori boi sã fi mânat, jugari de frunte,
a‡qwnej meg£loi, ¥mfw kekorhÒte po…hj,
Tot mari ºi aprigi ºi sãtui de hranã,
¼likej „sofÒroi, tîn te sqšnoj oÙk ¢lapadnÒn, De-o vârstã ºi-o putere, tari ca piatra,
tetr£guon d' e‡h, e‡koi d' ØpÕ bîloj ¢rÒtrJ: Pe un pãmânt de patru fãlci, cu glie
Uºor de-arat, sã fi vãzut atuncea 490
375 tî kš m' ‡doij, e„ ðlka dihnekša protamo…mhn.
De pot sã trag eu brazde necurmate.
e„ d' aâ kaˆ pÒlemÒn poqen Ðrm»seie Kron…wn Ba chiar ºi astãzi, dacã cel din slavã
s»meron, aÙt¦r ™moˆ s£koj e‡h kaˆ dÚo doàre Rãzboi ar fi pornit cumva de-oriunde
ªi-un scut aº fi avut ºi douã suliþi
kaˆ kunšh p£gcalkoj ™pˆ krot£fois' ¢raru‹a,
ªi-un coif de-aramã potrivit la tâmple, 495
tî kš m' ‡doij prètoisin ™nˆ prom£coisi migšnta, M-ai fi vãzut la lupt-atunci în frunte
380 oÙd' ¥n moi t¾n gastšr' Ñneid…zwn ¢goreÚoij. ªi nu m-ai fi jignit aºa rostindu-mi
Ponoase pentru lãcomie. Tare
¢ll¦ m£l' Øbr…zeij ka… toi nÒoj ™stˆn ¢phn»j:
Mã-nfrunþi cu asta ºi n-ai pic de suflet.
De pari aici om mare ºi puternic, 500
ka… poÚ tij dokšeij mšgaj œmmenai ºd krataiÒj, E pentru cã te afli între oameni
oÛneka p¦r paÚroisi kaˆ oÙk ¢gaqo‹sin Ðmile‹j. Puþini ºi nebãrbaþi. De-ar fi sã vie
Ulise-ncoace,-n þara-i de moºie,
e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an, Oricât de larg-ar fi aceastã poartã,
385 ay£ kš toi t¦ qÚretra, kaˆ eÙrša per m£l' ™Ònta, Pe loc s-ar îngusta, când ai zbughi-o 505
feÚgonti ste…noito dik proqÚroio qÚraze.” Pe-aici prin tindã s-o tuleºti afarã.”
Aºa-i vorbi, iar Evrimah mai tare
ìj œfat', EÙrÚmacoj d colèsato khrÒqi m©llon Se îndârji ºi-i zise crunt privindu-l:
ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda: „Nemernice, þi-oi arãta îndatã,
„« de…l', Ã t£ca toi telšw kakÒn, oŒ' ¢goreÚeij Sã-þi iei tu nas în faþ-atâtor oameni 510
ªi-obraznic sã vorbeºti fãrã sã-þi pese.
390 qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù La cap þi se sui pesemne vinul
tarbe‹j: Ã ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea
toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij. În bobote, ori þi-ai ieºit din sine,
Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros?” 515
[Ã ¢lÚeij, Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn;”] El zise asta ºi-apucã deodatã
ìj ¥ra fwn»saj sfšlaj œllaben: aÙt¦r 'OdusseÝj Un scãunel. Ulise-atunci, de frica
395 'AmfinÒmou prÕj goàna kaqšzeto DouliciÁoj, Lui Evrimah, se puse pe genunchii
Lui Amfinom Dulichianul, astfel
EÙrÚmacon de…saj. Ð d' ¥r' o„nocÒon b£le ce‹ra
Cã Evrimah lovi în mâna dreaptã 520
dexiter»n: prÒcooj d camaˆ bÒmbhse pesoàsa, Pe un paharnic, de-i cãzu ulciorul
aÙt¦r Ó g' o„mèxaj pšsen Ûptioj ™n kon…Vsi. Sunând pe jos, iar el, gemând, pe spate
Bufni în praf. ªi zarv-atunci fãcurã
mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta,
În sala cea umbroasã peþitorii.
400 ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: Zicea cutare celui mai de-aproape: 525
„a‡q' êfell' Ð xe‹noj ¢lèmenoj ¥lloq' Ñlšsqai „Pierea mai bine acest hoinar nainte
De-a fi venit! Cã n-aducea atâta
prˆn ™lqe‹n: tî k' oÜ ti tÒson kšladon metšqhke.
Necaz ºi tulburare. Iat-acuma
nàn d perˆ ptwcîn ™rida…nomen, oÙdš ti daitÕj Cã ne sfãdim pentru calici ºi pierdem
™sqlÁj œssetai Ãdoj, ™peˆ t¦ cere…ona nik´.” Plãcerea unei mese-aºa bogate, 530
Cãci biruie rãul.” Se rãsti la dânºii
405 to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
ªi zise Telemah: „Înnebunirãþi,
„daimÒnioi, ma…nesqe kaˆ oÙkšti keÚqete qumù Abraºilor, de nu puteþi ascunde
brwtÝn oÙd potÁta: qeîn nÚ tij Ümm' ÑroqÚnei. În sine-vã-mbuibarea ºi bãutul?
Un zeu vã scurmã. Dar mâncaþi voi bine 535
¢ll' eâ dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej,
ªi-apoi vã duceþi sã dormiþi acasã,
ÐppÒte qumÕj ¥nwge: dièkw d' oÜ tin' ™gè ge.” Când veþi pofti. Eu n-am s-alung pe nimeni.”
410 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej El asta le rosti. ªi auzindu-l,
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. Ei toþi cu dinþii buzele-ºi muºcarã,
Mirându-se de îndrãzneala vorbei 540
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe Lui Telemah. Dar mijloci feciorul
[N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj.] Lui Nisos, vederosul Amfinomos:
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J „Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi
Potrivnic celor zise cu dreptate.
415 ¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi: Nu bruftuiþi pe-acest strãin, pe nimeni 545
m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon Din robii de la curtea lui Ulise.
dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio. Purceadã dar paharnicul sã toarne
În cupe vin, la zei sã facem paos,
¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin, Apoi sã mergem sã dormim acasã,
Ôfra spe…santej katake…omen o‡kad' „Òntej: ªi sã lãsãm pe-acest strãin în seama 550
420 tÕn xe‹non d ™îmen ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj Lui Telemah la curtea lui Ulise,
Cãci el la dânsul a venit ca oaspe.”
Thlem£cJ melšmen: toà g¦r f…lon †keto dîma.” Aºa vorbi ºi toþi se învoirã.
ìj f£to, to‹si d p©sin ãdÒta màqon œeipe. Amestecã în canã vin cu apã
to‹sin d krhtÁra ker£ssato MoÚlioj ¼rwj, Voinicul Mùliu, crainic din Dulihiu, 555
Care slujea lui Amfinom. El stete
kÁrux DoulicieÚj: qer£pwn d' Ãn 'AmfinÒmoio:
La fiecare, vin turnã în cupe.
425 nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹si Ei zeilor întâi stropirã paos
le…yantej mak£ressi p…on melihdša onon. ªi dupã ce bãurã cât voirã,
La casa lor plecarã sã se culce. 560
b£n ·' ‡menai ke…ontej ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj.
ODUSSEIAS T Cântul XIX
Rãmase-n salã izvodind Ulise

AÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj, Omorul peþitorilor sub scutul
mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn. Minervei, ºi lui Telemah îi zise:
„O, Telemah, aceste arme toate
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda:
Tu cat-a le-ndosi-nãuntru-n casã. 5
„Thlšmace, cr¾ teÚce' ¢r»a katqšmen e‡sw De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii,
5 p£nta m£l', aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi Tu sã-i adormi aºa cu vorbã dulce:
Le-am scos de-aicea de la fumul sãlii,
parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej:
Cã nu mai sunt cum ele-au fost odatã,
'™k kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei, Când tata le-a lãsat plecând la Troia; 10
oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, S-au înnegrit de-a focului arsurã.
ªi mai ales cãlãuzit de sfatul
¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm».
Ce-mi dete Cel-de-sus, mã tem cã poate,
10 prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆn œmbale da…mwn: Buimaci de vin, voi v-aþi lua la sfadã
m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n Øm‹n, Cu armele, v-aþi bate laolaltã 15
¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta ªi-aþi ruºina ospãþul ºi peþitul,

Cãci armele pe om îl trag la sine.”
kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.'” Aºa-l învaþã. Telemah ascultã
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…, ªi cheam-atunci pe doica Evriclea:
15 ™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: „Bunico,-nchide-n casã muieretul, 20
Ca armele frumoase ale tatei
„ma‹', ¥ge d» moi œruxon ™nˆ meg£roisi guna‹kaj, Sã mi le adãpostesc într-o cãmarã,
Ôfra ken ™j q£lamon kataqe…omai œntea patrÒj, C-aºa cum stau pãrãginite-n salã,
kal£, t£ moi kat¦ okon ¢khdša kapnÕj ¢mšrdei De când e tata dus, le stricã fumul.
Eu pân-aci eram copil. Dar astãzi 25
patrÕj ¢poicomšnoio: ™gë d' œti n»pioj Ãa: Vreau sã le pun deoparte unde fumul
20 nàn d' ™qšlw kataqšsqai, †n' oÙ purÕj †xet' ¢ãtm».” Sã nu le-atingã.” Evriclea-i zise:
tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „Hei, maicã, dac-ai prinde-odatã minte
S-ai grija casei, sã-þi pãzeºti avutul
„aŠ g¦r d» pote, tšknon, ™pifrosÚnaj ¢nšloio Întreg ce-l ai! Dar cine-atunci sã vie 30
o‡kou k»desqai kaˆ kt»mata p£nta ful£ssein. Pe drum sã-þi lumineze, dacã nu vrei
¢ll' ¥ge, t…j toi œpeita metoicomšnh f£oj o‡sei;
746 ODUSSEAIS. T ODISEEA. CÂNTUL XIX 747
25 dmJ¦j d' oÙk e‡aj problwskšmen, a† ken œfainon.” Sã laºi sã-þi iasã-n cale vreo femeie?”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar socotitul Telemah rãspunse:
„O sã-mi ajute-acest strãin, cã nu pot
„xe‹noj Ód': oÙ g¦r ¢ergÕn ¢nšxomai, Ój ken ™mÁj ge Sã-l þin pe nemuncite, de pomanã, 35
co…nikoj ¤pthtai, kaˆ thlÒqen e„lhlouqèj.” Din pânea mea sã-mbuce, chiar de vine
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj: De hãt departe”. Aºa-i vorbi, iar doica
Nici un cuvânt nu mai rosti. Închise
30 kl»sen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn. Ea uºile de la femei. Ulise
të d' ¥r' ¢naxant' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÕj ªi fiul sãu grãbindu-se din salã 40
™sfÒreon kÒruq£j te kaˆ ¢sp…daj Ñmfalošssaj Cãrarã coifuri, paveze boltite

ªi þuguiate lãnci. Pãºind nainte
œgce£ t' ÑxuÒenta: p£roiqe d Pall¦j 'Aq»nh C-un luminar de aur, orbitoare
crÚseon lÚcnon œcousa f£oj perikallj ™po…ei. Luminã le þinea pe drum Minerva.
35 d¾ tÒte Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya: Deci zise-ndatã Telemah: „O, tatã, 45
Minune mare vãd aici cu ochii.
„ð p£ter, Ã mšga qaàma tÒd' Ñfqalmo‹sin Ðrîmai: Pereþii casei ºi tavanul mândru
œmphj moi to‹coi meg£rwn kala… te mesÒdmai ªi grinzile de brad ºi stâlpii care
e„l£tina… te dokoˆ kaˆ k…onej ØyÒs' œcontej Se-nalþã-n sus în ochii mei s-aratã
Ca focul arzãtor. De bunã seamã 50
fa…nont' Ñfqalmo‹s' æj e„ purÕj a„qomšnoio.
În sal-aci i-un zeu venit din slavã.”
40 Ã m£la tij qeÕj œndon, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.” Ulise-atunci grãi la el: „Tãcere
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: ªi þine-þi gura, nu-ntreba, c-aºa e
Cu zeii care locuiesc Olimpul.
„s…ga kaˆ kat¦ sÕn nÒon ‡scane mhd' ™ršeine:
Dar du-te tu sã dormi, eu stau de veghe 55
aÛth toi d…kh ™stˆ qeîn, o‰ ”Olumpon œcousin. Aici pe loc sã iscodesc pe robii
¢ll¦ sÝ mn kat£lexai, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà, ªi pe mãicuþa ta care, silitã
De jalea ei, mã va-ntreba de toate.”
45 Ôfra k' œti dmJ¦j kaˆ mhtšra s¾n ™req…zw:
Aºa-i zicea. Iar Telemah, din salã
¹ dš m' Ñduromšnh e„r»setai ¢mfˆj ›kasta.” Ieºind sub zare de fãclii, se duse 60
ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei Sã doarmã în iatacul unde dânsul

Se-mpãtuia dacã-i venea somn dulce.
ke…wn ™j q£lamon dadwn Ûpo lampomen£wn,
Se puse-acolo ºi-aºteptã sã vie
œnqa p£roj koim©q', Óte min glukÝj Ûpnoj ƒk£noi: Lumina dimineþii. Iar Ulise
50 œnq' ¥ra kaˆ tÒt' œlekto kaˆ 'Hî d‹an œmimnen. Rãmase-n salã tot gândind la moartea 65
Vrãjmaºilor cu sprijinul Minervei.
aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÝj
mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn.
¹ d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia, Ieºi atunci din casã Penelopa
'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV. De-o seamã la fãpturã cu zeiþa
Diana sau cu Venera de aur.
55 tÍ par¦ mn klis…hn purˆ k£tqesan, œnq' ¥r' ™f‹ze, Pe lângã vatrã-i puserã un scaun 70
dinwt¾n ™lšfanti kaˆ ¢rgÚrJ, ¼n pote tšktwn Lucrat în fildeº ºi-n argint de-un meºter
po…hs' 'Ikm£lioj kaˆ ØpÕ qrÁnun posˆn Âke Icmaliu, care adause sub talpã
Un scãunaº lipit de jeþ, pe care
prosfuš' ™x aÙtÁj, Óq' ™pˆ mšga b£lleto kîaj. O blanã mare fuse aºternutã.
œnqa kaqšzet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia. Aci ºezu-nþeleapta Penelopa 75
60 Ãlqon d dmJaˆ leukèlenoi ™k meg£roio. ªi din iatac femei cu braþe albe

Venirã-n jurul ei. Se ridicarã
aƒ d' ¢pÕ mn s‹ton polÝn Èreon ºd trapšzaj Grãmezi de pâne, mese ºi potire
kaˆ dšpa, œnqen ¥r' ¥ndrej Øpermenšontej œpinon: Din care beau bãrbaþi trufaºi. ªi focul
pàr d' ¢pÕ lampt»rwn cam£dij b£lon, ¥lla d' ™p' aÙtîn Din fãcliere jos îl aruncarã. 80
Ticsirã-acolo altã zadã multã
n»hsan xÚla poll£, fÒwj œmen ºd qšresqai. Ca sã le dea luminã ºi cãldurã.
65 ¹ d' 'OdusÁ' ™nšnipe Melanqë deÚteron aâtij: Din nou Melanto începu din gurã
„xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij di¦ nÚkta Sã-mpungã pe Ulise: „Mãi strãine,
ªi-acum ni-i scoate sufletul ºi-ntr-una 85
dineÚwn kat¦ okon, ÑpipeÚseij d guna‹kaj;
Vei forfoti prin casã toatã noaptea
¢ll' œxelqe qÚraze, t£lan, kaˆ daitÕj Ônhso: Tot iscodind femeile? Afarã,
À t£ca kaˆ dalù beblhmšnoj esqa qÚraze.” Pârlitule, fii mulþumit cu hrana
Sau te pocnesc îndatã c-un tãciune,
70 t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:
Sã vezi cum ieºi afarã.” Dar Ulise 90
„daimon…h, t… moi ïd' ™pšceij kekothÒti qumù; Se încruntã la ea ºi-astfel îi zise:
Ã Óti d¾ ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai, „Tu, îndrãcito, ce mã bruftui astfel
Înverºunatã? Ori cã port bulendre,
ptwceÚw d' ¢n¦ dÁmon; ¢nagka…h g¦r ™pe…gei.
Cã sunt soios ºi mai cerºesc la oameni?
toioàtoi ptwcoˆ kaˆ ¢l»monej ¥ndrej œasi. Nevoia mã sileºte. Aºa sunt bieþii 95
75 kaˆ g¦r ™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion Pribegi ºi cerºetori. Odinioarã
Trãiam ºi eu mai fericit în lume,
Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV
Cu tot belºugu-n casã ºi adese
to…J, Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Mai dam ºi la vreun biet hoinar, oricare
Ãsan d dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£, Sã fi fost el ºi-oriºice nevoie 100
Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o droaie
oŒs…n t' eâ zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.
ªi alte multe bunãtãþi, cu care
Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã.
80 ¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: ½qele g£r pou. Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea.
tî nàn m» pote kaˆ sÚ, gÚnai, ¢pÕ p©san ÑlšssVj De-aceea sã te temi ºi tu, muiere, 105
Sã nu te pomeneºti cã pierzi o datã
¢glahn, tÍ nàn ge met¦ dmJÍsi kškassai, Mãrirea-n care-ntreci acum pe roabe
½n pèj toi dšspoina kotessamšnh calep»nV ªi nu cumva stãpâna-þi de mânie
À 'OduseÝj œlqV: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa. Sã-þi poarte-alean ori soþul ei sã vie,
Cã doar mai e nãdejde. Dacã dânsul 110
85 e„ d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kaˆ oÙkšti nÒstimÒj ™stin, Va fi pierit ºi nu se mai întoarce,
¢ll' ½dh pa‹j to‹oj 'ApÒllwnÒj ge ›khti, Dar iatã, slavã Domnului, bãiatu-i
Thlšmacoj: tÕn d' oÜ tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn Crescu ºi vede tot ºi nu-l înºalã
Isprãvile nici uneia din roabe,
l»qei ¢tasq£llous', ™peˆ oÙkšti thl…koj ™st…n.” Cã nu mai e copil.” Acestea-i zise. 115
ìj f£to, toà d' ½kouse per…frwn PhnelÒpeia, Dar l-auzi-nþeleapta Penelopa
90 ¢mf…polon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: ªi se rãsti la dânsa dojenind-o:
„Obraznico, sfruntato, vãd eu bine
„p£ntwj, qarsalšh, kÚon ¢ddešj, oÜ t… me l»qeij Ce miºelie faci, dar vei plãti-o
›rdousa mšga œrgon, Ö sÍ kefalÍ ¢nam£xeij. Cu capul tãu. ªtiai doar tu, desigur, 120
p£nta g¦r eâ Édhsq', ™peˆ ™x ™meà œkluej aÙtÁj, Cãci auziseºi singurã din gurã-mi
C-aveam de gând sã-ntreb aci în salã
æj tÕn xe‹non œmellon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin
Pe-acest strãin de soþul meu, cãci tare
95 ¢mfˆ pÒsei e‡resqai, ™peˆ pukinîj ¢k£chmai.” Mai sufãr dupã el.” Rostind aceste,
Ã ·a, kaˆ EÙrunÒmhn tam…hn prÕj màqon œeipen: Ea zise chelãriþei Evrinoma: 125
„Tu, Evrinomo, adu-un jeþ ºi-aruncã
„EÙrunÒmh, fšre d¾ d…fron kaˆ kîaj ™p' aÙtoà,
O blanã peste el, sã stea de vorbã
Ôfra kaqezÒmenoj e‡pV œpoj ºd' ™pakoÚsV Cu mine-aici strãinul, sã m-asculte,
Ð xe‹noj ™mšqen: ™qšlw dš min ™xeršesqai.” Cã vreau sã-l mai descos.” Aceasta-i zise
ªi slug-aduse repede un scaun 130
100 ìj œfaq', ¹ d m£l' Ñtralšwj katšqhke fšrousa
Cu ºart strunjit ºi-asupra-i puse-o blanã,
d…fron ™äxeston kaˆ ™p' aÙtù kîaj œballen: Pe care-apoi se aºezã Ulise
œnqa kaqšzet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. ªi începu a-l iscodi crãiasa:
„Strãine,-ntâi am sã te-ntreb de unde
to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia:
ªi cine eºti? ªi unde þi-i oraºul 135
„xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»: ªi-ai tãi pãrinþi?” Rãspunse-aºa Ulise:
105 t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;” „Femeie, nici un om din largul lumii
Nu poate sã te-nvinuie pe tine:
„ð gÚnai, oÙk ¥n t…j se brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an
neikšoi: Ã g£r seu klšoj oÙranÕn eÙrÝn ƒk£nei, Slãvitu-þi nume pân’ la cer ajunse
éj tš teu Ã basilÁoj ¢mÚmonoj, Ój te qeoud¾j Ca slava celui mai ales ºi vrednic 140
Stãpânitor care, în veci cu teamã
110 [¢ndr£sin ™n pollo‹si kaˆ „fq…moisin ¢n£sswn] De cei-de-sus, domnind peste mulþime
eÙdik…aj ¢nšcVsi, fšrVsi d ga‹a mšlaina De oameni tari, s-aratã-n cârmuire
puroÝj kaˆ kriq£j, br…qVsi d dšndrea karpù, Dibaci ºi drept. Sub el pãmântul negru
Dã grâu ºi orz ºi pomii gem de roadã, 145
t…ktV d' œmpeda mÁla, q£lassa d paršcV „cqàj ªi vitele se înmulþesc, ºi marea
™x eÙhges…hj, ¢retîsi d laoˆ Øp' aÙtoà. Dã peºte mult ºi-i fericit poporul.
115 tî ™m nàn t¦ mn ¥lla met£lla sù ™nˆ o‡kJ, Mã-ntreabã deci în casa ta de toate,
Dar nu de neamul meu ºi de-a mea þarã,
mhdš moi ™xeršeine gšnoj kaˆ patr…da ga‹an, Ca nu cumva, de ele pomenindu-mi, 150
m» moi m©llon qumÕn ™nipl»sVj Ñdun£wn Sã fiu cuprins mai tare de mâhnire.
mnhsamšnJ: m£la d' e„mˆ polÚstonoj: oÙdš t… me cr¾ Cã prea sunt greu lovit ºi nici se cade
Sã stau bocind ºi tânguind în casa
o‡kJ ™n ¢llotr…J goÒwnt£ te murÒmenÒn te Unui strãin. Urât e sã te vaieþi
120 Âsqai, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e…: Necontenit. ªi mi-e cã poate astfel 155
m» t…j moi dmJîn nemes»setai º sÚ g' aÙt», Voi supãra pe-o slugã sau pe tine
ªi socoti-vei c-am bãut; de-aceea
fÍ d d£kru plèein bebarhÒta me fršnaj o‡nJ.”
Mã-neacã plânsul.” Zise Penelopa:
tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia: „Tot darul meu, mândreþea ºi fãptura,
„xe‹n', Ã toi mn ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te Strãinule, mi le topirã zeii, 160
De când s-au dus spre Ilion aheii
125 êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon
Cu care-a fost ºi soþul meu Ulise.
'Arge‹oi, met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj. O, de-ar veni el, paznic vieþii mele,
e„ ke‹nÒj g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi, Mi-ar fi mai mare, mai frumoasã slava!
Dar azí tânjesc amar, c-atât de multe 165
me‹zÒn ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw.
Nevoi ursit-asupra mea trimise.
nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…mwn. Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave,
130 Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Din Same, din Dulichiu, din Zachintos
Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii
Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ,
Din þara noastrã limpede Itaca, 170
o† t' aÙt¾n 'Iq£khn eÙde…elon ¢mfinšmontai, În butul meu mã cer ºi-mi storc averea
o† m' ¢ekazomšnhn mnîntai, trÚcousi d okon. De-aceea nu mai pot cãta de oaspeþi,
De rugãtorii de-adãpost, de crainici,
tî oÜte xe…nwn ™mp£zomai oÜq' ƒket£wn
Ai obºtii slujitori. ªi-n veci mã mistui
135 oÜte ti khrÚkwn, o‰ dhmioergoˆ œasin:
¢ll' 'OdusÁ poqšousa f…lon katat»komai Ãtor. De dorul lui Ulise. Peþitorii 175
oƒ d g£mon speÚdousin: ™gë d dÒlouj tolupeÚw. Zoresc nuntirea, eu i-amân ºi-nchipui

Înºelãciuni. Întâi un zeu îmi dete
f©roj mšn moi prîton ™nšpneuse fresˆ da…mwn În minte sã încep o þesãturã.
sthsamšnV mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Øfa…nein, ªi-ndatã eu la stative-n cãmarã
140 leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' aÙto‹j metšeipon: M-am pus sã þes o pânzã foarte lungã 180
ªi gingaºã, iar lor le-am zis în urmã:
'koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, Voi, tineri peþitori ai mei, acuma,
m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj Când rãposat e soþul meu Ulise,
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta,
Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã, 185
LašrtV ¼rw taf»on, e„j Óte kšn min Sã nu se mai destrame urzitura,
145 mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio: Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte,
m» t…j moi kat¦ dÁmon 'Acai£dwn nemes»sV, Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
Ca nu cumva femeile-aheene
a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.' Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi 190
ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. Fu socrul meu nepânzuit la moarte,
œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…neskon mšgan ƒstÒn, Când el agonisi atâta-avere.
Aºa le-am zis ºi dânºii mã crezurã.
150 nÚktaj d' ¢llÚeskon, ™p¾n dadaj paraqe…mhn.
Eu ziua tot lucram la pânzãturã,
ìj tr…etej mn œlhqon ™gë kaˆ œpeiqon 'AcaioÚj: Dar peste noapte, la lumina torþei, 195
¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, Eu deºiram tot ce lucrasem ziua.
Aºa-i tot amãgii trei ani de-a rândul.
[mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,]
Dar când trecurã patru ani ºi vremuri
kaˆ tÒte d» me di¦ dmJ£j, kÚnaj oÙk ¢legoÚsaj, ªi luni ºi zile multe se-ncheiarã,
155 eŒlon ™pelqÒntej kaˆ ÐmÒklhsan ™pšessin. Slugi mârºave,-mpietrite, mã trãdarã; 200
Venirã peste mine peþitorii,
ìj tÕ mn ™xetšlessa kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj:
Mã prinserã ºi rãu m-ameninþarã.
nàn d' oÜt' ™kfugšein dÚnamai g£mon oÜte tin' ¥llhn De sil-atunci mi-am isprãvit þesutul.
mÁtin œq' eØr…skw: m£la d' ÑtrÚnousi tokÁej Dar azi eu nu mai pot scãpa de nuntã
ªi nici gãsesc un chip. Apoi pãrinþii 205
g»masq', ¢scal£v d p£j b…oton katedÒntwn,
Grozav dau zor sã mã mãrit. Pe urmã
160 ginèskwn: ½dh g¦r ¢n¾r oŒÒj te m£lista Copilu-mi s-a trezit ºi nu mai poate,
o‡kou k»desqai, tù te ZeÝj Ôlbon Ñp£zei. Când vede cã-i se spulber-avuþia.
De-acu-i bãrbat ºi-n cea mai bunã stare
Sã-ºi poarte grija casei ºi sã-i deie 210
Mãrire Cel-de-sus. Te rog eu totuºi
¢ll¦ kaˆ ïj moi e„p teÕn gšnoj, ÐppÒqen ™ss…: Sã-mi spui tu mie care þi-este neamul,
oÙ g¦r ¢pÕ druÒj ™ssi palaif£tou oÙd' ¢pÕ pštrhj.” De unde eºti. Doar nu te tragi, cum spune
Povestea, din stejar ºi nici din piatrã.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise iscusitul îi rãspunse: 215
165 „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, „Femeie preacinstit-a lui Ulise,
oÙkšt' ¢poll»xeij tÕn ™mÕn gÒnon ™xeršousa; Tu nu-ncetezi sã-ntrebi care mi-e neamul?
Am sã þi-o spun, deºi o sã-mi pricinui
¢ll' œk toi ™ršw. Ã mšn m' ¢cšess… ge dèseij Mai multã jale decât am. C-aºa e,
ple…osin À œcomai: ¹ g¦r d…kh, ÐppÒte p£trhj Când omu-i dus, pierdut de mult ca mine 220
Âj ¢pšVsin ¢n¾r tÒsson crÒnon Ósson ™gë nàn, Din þara lui, pribeag prin multe-oraºe,
Zdrobit de suferinþi. Rãspund eu totuºi
170 poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj, ¥lgea p£scwn. La tot ce-ntrebi ºi iscodeºti. I-o þarã
¢ll¦ kaˆ ïj ™ršw Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. Ce-i zice Creta, mândrã, roditoare,
Kr»th tij ga‹' œsti mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ, Cu ape-n jur, cã e-n mijlocul mãrii, 225
ªi oamenii foiesc în ea puzderii.
kal¾ kaˆ p…eira, per…rrutoj: ™n d' ¥nqrwpoi Pe-ntinsul ei sunt nouãzeci de-oraºe,
polloˆ ¢peiršsioi, kaˆ ™nn»konta pÒlhej: – Cu fel de fel de limbi: ahei ºi mândri
175 ¥llh d' ¥llwn glîssa memigmšnh: ™n mn 'Acaio…, Eteocreþi, cidonieni alãturi
De dorieni rãzboinici ºi de oameni 230
™n d' 'EteÒkrhtej megal»torej, ™n d KÚdwnej
Dumnezeieºti, pelasgi. Între oraºe
Dwrišej te tric£kej d‹o… te Pelasgo…: – E unul mare, Cnossos, unde Minos
tÍsi d' ™nˆ KnwsÒj, meg£lh pÒlij, œnqa te M…nwj Fu rege tot la nouã ani ºi cel mai
Apropiat de Joe, Minos, tatãl
™nnšwroj bas…leue DiÕj meg£lou Ñarist»j,
Pãrintelui meu nobil Deucalion. 235
180 patrÕj ™mo‹o pat»r, megaqÚmou Deukal…wnoj. Cã Deucalion mã nãscu pe mine
Deukal…wn d' ™m t…kte kaˆ 'IdomenÁa ¥nakta: ªi pe Idomeneu, care-n corãbii
Plecã-ntovãrãºind pe Atrid la Troia.
¢ll' Ð mn ™n n»essi korwn…sin ”Ilion e‡sw
Eton mi-i numele vestit ºi eu sunt
õceq' ¤m' 'AtredVsin: ™moˆ d' Ônoma klutÕn A‡qwn, Mai mic de ani, iar dânsul e mai mare 240
ÐplÒteroj geneÍ: Ð d' ¤ma prÒteroj kaˆ ¢re…wn. ªi mai viteaz. Acolo pe Ulise
Eu l-am vãzut ºi datu-i-am ºi daruri
185 œnq' 'OdusÁa ™gën „dÒmhn kaˆ xe…nia dîka.
De ospeþit, cã-n mersul lui spre Troia
kaˆ g¦r tÕn Kr»thnde kat»gagen Šj ¢nšmoio De la Malèa-l abãtuse vântul
ƒšmenon Tro…hnde, parapl£gxasa Maleiîn: ªi-l adusese-n Creta. Poposise 245
Pe-Amnisos râul, unde-i vãgãuna
stÁse d' ™n 'Amnisù, Óqi te spšoj E„leiqu…hj,
Ilitei ºi-i anevoios limanul;
™n limšsin calepo‹si, mÒgij d' Øp£luxen ¢šllaj. D-abia aci s-adãposti de vifor.
190 aÙt…ka d' 'IdomenÁa met£lla ¥stud' ¢nelqèn: Suindu-se-n cetate, a prins îndatã
xe‹non g£r oƒ œfaske f…lon t' œmen a„do‹Òn te. Sã-ntrebe de Idomeneu, de care 250
Zicea cã-i este drag, cinstit prieten.
tù d' ½dh dek£th À ñdek£th pšlen ºëj Dar el era plecat în nãvi la Troia
o„comšnJ sÝn nhusˆ korwn…sin ”Ilion e‡sw. De zece sau de unsprezece zile.
tÕn mn ™gë prÕj dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa, Eu l-am luat, l-am ospãtat la mine
Cu tot ce-avui mai bun, cu toatã grija, 255
195 ™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn: C-aveam de toate ºi de-ajuns în casã.
ka… oƒ to‹j ¥llois' ˜t£rois', o‰ ¤m' aÙtù ›ponto, ªi celor care-l întovãrãºirã
dhmÒqen ¥lfita dîka kaˆ a‡qopa onon ¢ge…raj Le-am dat de toate din avutul obºtii,
Fãinã, vin ºi boi ca sã-i înjunghie,
kaˆ boàj ƒreÚsasqai, †na plhsa…ato qumÒn. Sã-i sature pe toþi. Acolo douã- 260
œnqa duèdeka mn mšnon ½mata d‹oi 'Acaio…: Sprezece zile zãbovir-aheii;
200 e‡lei g¦r boršhj ¥nemoj mšgaj oÙd' ™pˆ ga…V I-oprea sãlbatic vânt de miazãnoapte,
De nu puteau sã steie pe picioare.
e‡a †stasqai, calepÕj dš tij êrore da…mwn: Vrun zeu duºman l-o fi stârnit ºi numai
tÍ treiskaidek£tV d' ¥nemoj pšse, toˆ d' ¢n£gonto.” În ziua cea de-a treisprezecea vântul 265
‡ske yeÚdea poll¦ lšgwn ™tÚmoisin Ðmo‹a: Se potoli ºi ei atunci plecarã.”

Aºa scornea el basme câte toate
tÁj d' ¥r' ¢kouoÚshj ·še d£krua, t»keto d crèj.
Asemeni cu-adevãrul. ªi crãiasa
205 æj d ciën katat»ket' ™n ¢kropÒloisin Ôressin, Îl asculta ºi tot plângea cu lacrimi
¼n t' eâroj katšthxen, ™p¾n zšfuroj kataceÚV, ªi se topea la faþã. Cum adese 270
Pe culmile de munþi se moaie neaua
thkomšnhj d' ¥ra tÁj potamoˆ pl»qousi ·šontej:
Ce vântul de apus o troienise
ìj tÁj t»keto kal¦ par»a d£kru ceoÚshj, ªi o dezgheaþã-acuma Bãltãreþul
klaioÚshj ˜Õn ¥ndra, par»menon. aÙt¦r 'OdusseÝj ªi la topirea ei se umplu râuri
Zãpor la vale, aºa obrajii mândri 275
210 qumù mn goÒwsan ˜¾n ™lšaire guna‹ka,
Ai Penelopei se muiau la plânsul
Ñfqalmoˆ d' æj e„ kšra ›stasan º s…dhroj Bãrbatului care-i stãtea aproape.
¢tršmaj ™n blef£roisi: dÒlJ d' Ó ge d£krua keàqen. Se-nduioºã de mil-atunci Ulise,
Când o vãzu jãlind, dar lui sub pleoape-i
¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio,
Stãturã ochii nemlãdii întocmai 280
™xaàt…j min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe: Ca coarnele sau fierul. El în sine
215 „nàn mn d» seu xe‹nš g' Ñw peir»sesqai, Viclean ºi-ascunse lacrima. Crãiasa,
De mult jãlit ºi tânguit sãtulã,
Mai rãspicã din nou: „Acum, strãine,
Eu voi sã-ncerc sã vãd dacã-ntr-aieve 285
e„ ™teÕn d¾ ke‹qi sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi Primitu-l-ai pe soþul meu acolo

xe…nisaj ™n meg£roisin ™mÕn pÒsin, æj ¢goreÚeij. La casa ta-mpreunã cu voinicii
Care-l urmau, cum tu îmi povestiseºi.
e„pš moi, Ðppo‹' ¥ssa perˆ cro e†mata ›sto, Sã-mi spui dar cum era-mbrãcat Ulise
aÙtÒj q' oŒoj œhn, kaˆ ˜ta…rouj, o† oƒ ›ponto.” ªi ce fel era el ºi ce tovarãºi 290
220 t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Avea cu dânsul?” El la asta-i zise:
„Sunt ani la mijloc ºi e greu, femeie,
„ð gÚnai, ¢rgalšon tÒsson crÒnon ¢mfˆj ™Ònta Ca sã-þi rãspund. Sunt douãzeci de vremuri,
e„pe‹n: ½dh g¦r tÒd' ™eikostÕn œtoj ™st…n, De când trecu pe-acolo ºi se duse
™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj: Din þara mea. Dar totuºi eu voi spune 295
Aºa cum mi se pare. Avea Ulise
aÙt£r toi ™ršw, éj moi „nd£lletai Ãtor. O mantie pe dânsul, porfirie,
225 cla‹nan porfuršhn oÜlhn œce d‹oj 'OdusseÚj, Þesutã-n douã cu fir des. Cheotoarea-i
diplÁn: ™n d' ¥ra oƒ perÒnh cruso‹o tštukto Cu-ngemãnate sponci era de aur
ªi-nflorituri avea în faþã-i haina. 300
aÙlo‹sin didÚmoisi: p£roiqe d da…dalon Ãen: Cu labele-i þinea-nhãþat un câne
™n protšroisi pÒdessi kÚwn œce poik…lon ™llÒn, Un ied bãlþat de ciutã, ce privindu-l
¢spa…ronta l£wn: tÕ d qaum£zeskon ¤pantej, Se tot zbãtea. Se minunau cu toþii
De-aceste chipuri mãestrite-n aur,
230 æj oƒ crÚseoi ™Òntej Ð mn l£e nebrÕn ¢p£gcwn,
Cum sta ogarul sã sugrume puiul, 305
aÙt¦r Ð ™kfugšein memaëj ½spaire pÒdessi. ªi-acesta se tot zvârcolea în gheare,
tÕn d citîn' ™nÒhsa perˆ cro sigalÒenta, Voind sã scape. Am vãzut pe dânsul
Cãmaºa-i moale, lucie, subþire
oŒÒn te kromÚoio lopÕn k£ta „scalšoio:
Ca foaia unei cepi uscate. Tocmai
tëj mn œhn malakÒj, lamprÕj d' Ãn ºšlioj éj. Ca soarele lucea. Desigur multe 310
235 Ã mn polla… g' aÙtÕn ™qh»santo guna‹kej. Femei la dânsul galeº se uitarã.
Dar nu uita un lucru ce þi-oi spune:
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
Eu nu ºtiu dacã el le-avea de-acasã
oÙk od', À t£de ›sto perˆ cro o‡koq' 'OdusseÚj, Cumva aceste haine sau cã poate
Ã tij ˜ta…rwn dîke qoÁj ™pˆ nhÕj „Ònti I le-o fi dat pe mare vrun tovarãº 315
Ori un prieten, cãci avea Ulise
½ t…j pou kaˆ xe‹noj, ™peˆ pollo‹sin 'OdusseÝj
Prieteni mulþi, fiind puþini ca dânsul
240 œske f…loj: paàroi g¦r 'Acaiîn Ãsan Ðmo‹oi. Între ahei. ªi eu i-am dat din parte-mi
ka… oƒ ™gë c£lkeion ¥or kaˆ d…plaka dîka O sabie de-aramã ºi-o frumoasã
Manta þesutã-n douã, porfirie, 320
kal¾n porfuršhn kaˆ termiÒenta citîna,
ªi-un strai pân’ la pãmânt. Apoi spre cinste
a„do…wj d' ¢pšpempon ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj. L-am petrecut pe el pân’ la corãbii
kaˆ mšn oƒ kÁrux Ñl…gon progenšsteroj aÙtoà ªi-un crainic mai trecut avea cu dânsul.
245 e†peto: kaˆ tÒn toi muq»somai, oŒoj œhn per: Pot spune cum era ºi el: cu umeri
Rotunzi, cu pãrul creþ, cu faþa smeadã 325
gurÕj ™n êmoisin, melanÒcrooj, oÙlok£rhnoj, ªi Evribate se numea. Ulise
EÙrub£thj d' Ônom' œske: t…en dš min œxocon ¥llwn Þinea la el mai mult ca la oricare
ïn ˜t£rwn 'OduseÚj, Óti oƒ fresˆn ¥rtia Édh.” De-ai lui, fiind el om întreg la minte.”
Aºa el zise, ºi-o stârni mai tare
ìj f£to, tÍ d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio La tânguit, când ea vãzu cã-s bune 330
250 s»mat' ¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj. Dovezile-arãtate de Ulise.
¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio, Iar dupã ce de-ajuns gemu ºi plânse,
Se uºurã ºi mai luã cuvântul:
kaˆ tÒte min mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipe: „Strãine,-ntâi mi-a fost de tine milã,
„nàn mn d» moi, xe‹ne, p£roj per ™ën ™leeinÒj, De-acum vei fi cinstit ºi oaspe-n casã. 335
™n meg£roisin ™mo‹si f…loj t' œsV a„do‹Òj te: Veºmintele de tine pomenite,
Eu însãmi i le-am dat împãturite
255 aÙt¾ g¦r t£de e†mat' ™gë pÒron, oŒ' ¢goreÚeij, ªi scoase din odaie. Adãugasem
ptÚxas' ™k qal£mou, perÒnhn t' ™pšqhka faein¾n Lucioasa cheotoare ca sã-i fie
ke…nJ ¥galm' œmenai. tÕn d' oÙc Øpodšxomai aâtij Podoabã lui. Eu nu-l mai vãd pe dânsul 340
Întors napoi acasã-n scumpa-i þarã.
o‡kade nost»santa f…lhn ™j patr…da ga‹an.
Plecã în ceas nenorocit Ulise
tî ·a kakÍ a‡sV ko…lhj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj Sã vadã neagra, urgisita Troia.”
260 õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n.” El i-a rãspuns: „Femeie preacinstitã
A lui Ulise, nu-þi strica frumoºii 345
Obraji, nu-þi frânge inima jãlindu-þi
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, Bãrbatul dus. De asta nu te-nvinui,
mhkšti nàn crÒa kalÕn ™na…reo mhdš ti qumÕn Cãci oriºice femeie-ºi plânge astfel
Pe soþul dus al tinereþii sale,
tÁke pÒsin goÒwsa. nemessîma… ge mn oÙdšn:
Cu care-avu copii, dar care nu e 350
265 kaˆ g£r t…j t' ¢llo‹on ÑdÚretai ¥ndr' Ñlšsasa De seama lui Ulise cel asemeni
kour…dion, tù tškna tškV filÒthti mige‹sa, Cu zeii, cum se zice. Alinã-þi jalea
ªi-ascultã-mã, cãci adevãr voi spune,
À 'OdusÁ', Ón fasi qeo‹s' ™nal…gkion enai.
Deschis ºi drept, aºa cum eu în treacãt
¢ll¦ gÒou mn paàsai, ™me‹o d sÚnqeo màqon: Am auzit de-ntorsul lui Ulise. 355
nhmertšwj g£r toi muq»somai oÙd' ™pikeÚsw, Trãieºte el pe-aici, aproape,-n þara
Cea rodnic-a tesproþilor ºi-aduce
270 æj ½dh 'OdusÁoj ™gë perˆ nÒstou ¥kousa
¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ,
zwoà: aÙt¦r ¥gei keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£, Cu sine-avere, multe-odoare scumpe
a„t…zwn ¢n¦ dÁmon. ¢t¦r ™r…hraj ˜ta…rouj Ce strânse din popor, dar pe tovarãºi
El îi pierdu-n corabie prin valuri 360
êlese kaˆ nÁa glafur¾n ™nˆ o‡nopi pÒntJ, Venind de la Trinacria, cãci Joe
275 Qrinak…hj ¥po n»sou „èn: ÑdÚsanto g¦r aÙtù S-a mâniat ºi Soarele pe dânsul,
ZeÚj te kaˆ 'Hšlioj: toà g¦r bÒaj œktan ˜ta‹roi. Cã soþii lui îi vãtãmarã boii.
I-a înghiþit pe toþi talazul mãrii
oƒ mn p£ntej Ôlonto poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ: ªi doar pe el, suit pe talpa nãvii, 365
tÕn d' ¥r' ™pˆ trÒpioj nhÕj b£le kàm' ™pˆ cšrsou, Îl scoase unda pe uscat în þara
Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin: Feacilor cei înrudiþi cu zeii.
Iar ei din toatã inima-l cinstirã
280 o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo Ca pe un zeu ºi multe-i dãruirã
ka… oƒ poll¦ dÒsan pšmpein tš min ½qelon aÙtoˆ ªi sãnãtos în þarã-l petrecurã. 370
o‡kad' ¢p»manton. ka… ken p£lai ™nq£d' 'OdusseÝj De mult era sosit pe-aici Ulise,
Dar lui i se pãru c-ar fi mai bine
½hn: ¢ll' ¥ra oƒ tÒ ge kšrdion e‡sato qumù, Sã umble þarã multã dup-avere,
cr»mat' ¢gurt£zein poll¾n ™pˆ ga‹an „Ònti: Cã-ntrece el pe toþi în dibãcie
285 ìj perˆ kšrdea poll¦ kataqnhtîn ¢nqrèpwn ªi nimeni nu s-ar mãsura cu dânsul. 375
Aºa îmi povesti Fidon, stãpânul
od' 'OduseÚj, oÙd' ¥n tij ™r…sseie brotÕj ¥lloj.
Tesproþilor, ºi când la zei în casã
éj moi Qesprwtîn basileÝj muq»sato Fe…dwn: Se închina, el se jurã la mine
êmnue d prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ, C-atunci pe mare-o navã fuse trasã
ªi cã pe mal stau gata vâslitorii 380
nÁa kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj,
Ca sã-l petreacã-ncoace pe Ulise.
290 o‰ d» min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an. Dar craiu-ntâi pe mine mã trimise,
¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh nhàj Cã se brodi un vas atunci sã plece
De la tesproþi încoace spre Dulichiu
¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron.
Mãnosu-n grâu. El însuºi mi-arãtase 385
ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj: Averile-adunate de Ulise.
ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi: Cu ele s-ar putea hrãni o casã
Pânã-ntr-a zecea spiþã, aºa de multe
295 tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj.
Erau la curte strânsele odoare.
tÕn d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o El mai spunea cã dus era viteazul 390
™k druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai, Pe la Dodona ca s-audã sfatul
Lui Joe din stejarul nalt, de felul
Óppwj nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an,
Cum el, cel dus de mult, sã vie-n þarã,
½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn. Pe faþã ori pe-ascuns. Aºa Ulise
300 ìj Ð mn oÛtwj ™stˆ sÒoj kaˆ ™leÚsetai ½dh E teafãr ºi curând va fi acasã. 395
¥gci m£l', oÙd' œti tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj De-acuma mult el nu mai stã departe
De þarã ºi de-ai lui. ªi pentru asta
dhrÕn ¢pesse‹tai: œmphj dš toi Órkia dèsw. Eu pot sã jur. Iau chiar acum ca martor
‡stw nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, Pe Joe, Dumnezeul cel mai mare
ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw: ªi mai puternic, martorã iau vatra 400
Cea sfântã-a lui Ulise, unde astãzi
305 Ã mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw. M-adãpostesc, c-aºa va fi întocmai
toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, Cum eu îþi cuvântez. Chiar estimp vine
toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio.” Ulise-aici, pe la-ncheierea lunii
Sau la-nceputul lunii viitoare.” 405
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Cuminte Penelopa îi rãspunse:
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: „Strãine, fie vorba-þi împlinitã!
310 tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra Sã vezi îndatã ce prietenie
Precum ºi daruri vei avea din parte-mi !
™x ™meà, æj ¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi. Te-ar ferici-ntâlnindu-te oricine. 410
¢ll£ moi ïd' ¢n¦ qumÕn Ñetai, æj œseta… per: Dar eu mã tem c-almintreli o sã fie,
oÜt' 'OduseÝj œti okon ™leÚsetai, oÜte sÝ pompÁj Cã nici Ulise nu mai vine-acasã
ªi nici tu n-ai sã fii trimis la tine,
teÚxV, ™peˆ oÙ to‹oi shm£ntoršj e„s' ™nˆ o‡kJ,
Cã nu-s aici stãpâni cum a fost dânsul
315 oŒoj 'OdusseÝj œske met' ¢ndr£sin, e‡ pot' œhn ge, – De-a fost vreodatã – gata de primire 415
xe…nouj a„do…ouj ¢popempšmen ºd dšcesqai. ªi de trimis strãinii cumsecade.

Voi, fetelor, spãlaþi-l pe picioare
¢ll£ min, ¢mf…poloi, ¢pon…yate, k£tqete d' eÙn»n,
ªi puneþi-i un pat cu aºternuturi,
dšmnia kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta, Cu cergã ºi cu-nvelitori curate
éj k' eâ qalpiÒwn crusÒqronon 'Hî †khtai. ªi cu velinþi ºi perne sclipitoare, 420
De cald sã-i fie pânã dimineaþa.
320 ºîqen d m£l' Ãri lošssai te cr‹sa… te,
Apoi pe mânecate daþi-i baie,
éj k' œndon par¦ Thlem£cJ de…pnoio mšdhtai Miresme ºi unsori de curãþire,
¼menoj ™n meg£rJ. tù d' ¥lgion, Ój ken ™ke…nwn Ca astfel cu ceilalþi sã ºadã-n salã
Alãturea de fiul meu la masã. 425
toàton ¢ni£zV qumofqÒroj: oÙdš ti œrgon
ªi vai de cine va-ndrãzni pe dânsul
™nq£d' œti pr»xei, m£la per kecolwmšnoj a„nîj. Sã-l supere, sã-i amãrascã viaþa!
325 pîj g¦r ™meà sÚ, xe‹ne, da»seai, e‡ ti gunaikîn Oricât de-nfricoºatã i-ar fi ciuda,
Nimic nu izbândeºte-aici. De unde,
¢ll£wn per…eimi nÒon kaˆ ™p…frona mÁtin,
Strãine-,ai ºti cã eu întrec pe toate 430
e‡ ken ¢ãstalšoj, kak¦ eƒmšnoj ™n meg£roisi Femeile de bunã ºi cuminte,
dainÚV; ¥nqrwpoi d minunq£dioi telšqousin. De te-aº lãsa sã ospãtezi în salã

Öj mn ¢phn¾j aÙtÕj œV kaˆ ¢phnša e„dÍ, Aºa slinos ºi învãscut în zdrenþe?
Cã bietul om aºa puþin trãieºte!
330 tù d katarîntai p£ntej brotoˆ ¥lge' Ñp…ssw ªi dacã-i rãu ºi n-are-un pic de milã, 435
zwù, ¢t¦r teqneît… g' ™feyiÒwntai ¤pantej: Cât e-n viaþã-l blestemã cu toþii,
Öj d' ¨n ¢mÚmwn aÙtÕj œV kaˆ ¢mÚmona e„dÍ, Iar dupã moarte-i defãimat în lume.
Dar dacã-i bun ºi fãcãtor de bine,
toà mšn te klšoj eÙrÝ di¦ xe‹noi foršousi Strãinii-i poartã numele departe
p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, pollo… tš min ™sqlÕn œeipon.” ªi-l laudã mulþimea pretutindeni.” 440
335 t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise-a zis: „Femeie preacinstitã
A lui Ulise, fiu al lui Laerte,
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, Veºmintele, velinþele curate
Ã toi ™moˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta Le-am oropsit din ziua când pe plaiul
½cqeq', Óte prîton Kr»thj Ôrea nifÒenta Cel troienit al Cretei mã rãznisem 445
Pe vas mânat de vâsle lungi. De-aceea
nosfis£mhn ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio: Culca-mã-voi cum mã culcam nainte
340 ke…w d' æj tÕ p£roj per ¢äpnouj nÚktaj ‡auon. În nopþi de veghe. Câte nopþi dormit-am
poll¦j g¦r d¾ nÚktaj ¢eikel…J ™nˆ ko…tV Pe un culcuº sãrac ºi prost de paie
ªi-am aºteptat sã vie zorii zilei! 450
¥esa ka… t' ¢nšmeina ™äqronon 'Hî d‹an.
Nu-mi place sã mã spele pe picioare
oÙdš t… moi pod£niptra podîn ™pi»rana qumù Vreo slujnicã; nu vreau sã dea de mine
g…netai: oÙd gun¾ podÕj ¤yetai ¹metšroio Nici o femeie-n slujba casei tale,
Afarã dacã nu e vreo bãtrânã
345 t£wn, a† toi dîma k£ta dr»steirai œasin,
De treabã ºi ca mine de pãþitã; 455
e„ m» tij grhàj ™sti palai», kedn¦ „du‹a, Doar numai ei încrede-m-aº sã-mi spele
¼ tij d¾ tštlhke tÒsa fresˆn Óssa t' ™gè per: Picioarele.” Rãspunse Penelopa:
„Din toþi strãinii care de departe
tÍ d' oÙk ¨n fqonšoimi podîn ¤yasqai ™me‹o.”
Ca oaspeþi îmi venirã-aici, strãine,
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Nici unul n-a vorbit aºa ca tine, 460
350 „xe‹ne f…l': oÙ g£r pè tij ¢n¾r pepnumšnoj ïde Cuminte ºi cu rost. Eu am pe-o moaºã,
Femeie priceputã ºi deºteaptã,
xe…nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma,
E doica ce primind ca prunc pe bietu-mi
æj sÝ m£l' eÙfradšwj pepnumšna p£nt' ¢goreÚeij: Bãrbat cu grijã l-a crescut pe vremuri.
œsti dš moi grhåj pukin¦ fresˆ m»de' œcousa, Mãcar cã-i slabã, ea o sã te spele. 465
¿ ke‹non dÚsthnon ™å tršfen ºd' ¢t…talle

355 dexamšnh ce…ress', Óte min prîton tške m»thr:
¼ se pÒdaj n…yei, Ñlighpelšous£ per œmphj. Hai, scoalã, tu, cuminte Evriclea,
¢ll' ¥ge nàn ¢nst©sa, per…frwn EÙrÚkleia, ªi-mi spalã pe acest strãin de-o seamã
Cu domnul tãu. C-aºa va fi Ulise,
n…yon so‹o ¥naktoj Ðm»lika: ka… pou 'OdusseÝj Biet om slãbit de mâni ºi de picioare;
½dh toiÒsd' ™stˆ pÒdaj toiÒsde te ce‹raj: Nevoia te îmbãtrâneºte iute.” 470
360 aya g¦r ™n kakÒthti brotoˆ kataghr£skousin.” Abia vorbi crãiasa, iar bãtrâna
Cu palmele pe loc ºi-ascunse faþa
ìj ¥r' œfh, grhåj d katšsceto cersˆ prÒswpa, ªi începu sã verse lacrimi calde
d£krua d' œkbale qerm£, œpoj d' ÑlofudnÕn œeipen: ªi se boci: „Tu, fãtul meu, vai mie
„ê moi ™gë sšo, tšknon, ¢m»canoj: Ã se perˆ ZeÝj Cã nu pot sã te-ajut. Doar nimeni altul 475
Atâtea buturi grase, jertfe-alese
¢nqrèpwn ½cqhre qeoudša qumÕn œconta. N-a ars Celui-de-sus pe-altar la tine
365 oÙ g£r pè tij tÒssa brotîn Diˆ terpikeraÚnJ Cum tu i-ai dat când te rugai de dânsul
p…ona mhr…' œkh' oÙd' ™xa…touj ˜katÒmbaj, Voios s-ajungi la dalbe bãtrâneþe
ªi mândrul fiu sã-þi creºti. Dar vãd cã astãzi 480
Óssa sÝ tù ™d…douj ¢rèmenoj, eŒoj †koio El numai þie þi-a luat nãdejdea
gÁr£j te liparÕn qršyaiÒ te fa…dimon uƒÒn: De-ntoarcere napoi. Aºa pesemne
nàn dš toi o‡J p£mpan ¢fe…leto nÒstimon Ãmar. Vor fi batjocorit ºi pe Ulise
Femeile departe-n þãri strãine,
370 oÛtw pou kaˆ ke…nJ ™feyiÒwnto guna‹kej
Când el sosea la curþile slãvite, 485
xe…nwn thledapîn, Óte teu klut¦ dèmaq' †koito, Cum toate-aceste-obraznice te-nfruntã,
æj sšqen aƒ kÚnej a†de kaqeyiÒwntai ¤pasai, Strãine, - acum pe tine. Obrãznicia
ªi multa lor batjocurã te face
t£wn nàn lèbhn te kaˆ a‡scea pÒll' ¢lee…nwn
Sã nu te laºi spãlat. Cu bunãvoie
oÙk ™£vj n…zein: ™m d' oÙk ¢škousan ¥nwge Ascult porunca doamnei. Pe picioare 490
375 koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia. Te voi spãla de dragul Penelopei

ªi-al tãu, strãine. Cã-n adânc durerea
tî se pÒdaj n…yw ¤ma t' aÙtÁj Phnelope…hj
Mã scurmã-n faþa ta ºi ia aminte
kaˆ sšqen e†nek', ™pe… moi Ñrèretai œndoqi qumÕj Ce am sã spun. La noi aici ca oaspeþi
k»desin. ¢ll' ¥ge nàn xun…ei œpoj, Ótti ken e‡pw: Venirã mulþi strãini bãtuþi de soartã, 495
Dar pot sã zic cã n-am vãzut nici unul
polloˆ d¾ xe‹noi talape…rioi ™nq£d' †konto,
Sã semene ca tine cu Ulise
380 ¢ll' oÜ pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai La vorbã ºi la stat ºi la picioare.”
æj sÝ dšmaj fwn»n te pÒdaj t' 'OdusÁ œoikaj.” Ulise-ndemânatecu-i rãspunse:
„Acei care cu ochii ne vãzurã 500
Pe amândoi, toþi astfel zic, mãtuºã,
„ð grhà, oÛtw fasˆn Ósoi ‡don Ñfqalmo‹sin
¹mšaj ¢mfotšrouj, m£la e„kšlw ¢ll»loin Cã semãnãm aidoma-n fãpturã

385 œmmenai, æj sÚ per aÙt¾ ™pifronšous' ¢goreÚeij.” Cum singurã tu ai luat aminte”.
Aºa vorbi Ulise, iar bãtrâna
ìj ¥r' œfh, grhåj d lšbhq' ›le pamfanÒwnta, Luã un lucitor lighean ºi prinse 505
tù pÒdaj ™xapšnizen, Ûdwr d' ™neceÚato pollÒn, Sã-l spele pe picioare; apã rece
yucrÒn, œpeita d qermÕn ™p»fusen. aÙt¦r 'OdusseÝj Turnã într-însul multã, apoi fierbinte
ªi cum ºedea Ulise lângã vatrã,
Œzen ¢p' ™scarÒfin, potˆ d skÒton ™tr£pet' aya: El repede se-ntoarse spre-ntuneric,
390 aÙt…ka g¦r kat¦ qumÕn Ñsato, m» ˜ laboàsa Cãci se temu ca nu cumva, spãlându-i 510
oÙl¾n ¢mfr£ssaito kaˆ ¢mfad¦ œrga gšnoito. Picioarele, sã-i vadã rana veche
ªi ea sã-l dea de gol. Dar dânsa merse
n…ze d' ¥r' ¥sson „oàsa ¥nacq' ˜Òn: aÙt…ka d' œgnw Mai lângã el ºi se grãbi sã-l spele.
oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti Ci-ndatã cunoscu ea urma ranei
ParnhsÒnd' ™lqÒnta met' AÙtÒlukÒn te kaˆ uŒaj, Ce i-o fãcuse un mistreþ odatã 515
Cu colþul alb când merse la Parnesos
395 mhtrÕj ˜Áj patšr' ™sqlÒn, Öj ¢nqrèpouj ™kškasto Sã-ºi vadã pe bunicul Autolicos
kleptosÚnV q' ÓrkJ te: qeÕj dš oƒ aÙtÕj œdwken Cu fiii lui, bãrbat care-ntre oameni
Èrme…aj: tù g¦r kecarismšna mhr…a ka‹en Era neîntrecut de mare lotru
ªi strâmb la jurãminte. Zeul Hermes 520
¢rnîn ºd' ™r…fwn: Ð dš oƒ prÒfrwn ¤m' Ñp»dei.
Apucãtura asta-i dãruise,
AÙtÒlukoj d' ™lqën 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon Cãci el îi prinosea plãcute buturi
400 pa‹da nšon gegaîta kic»sato qugatšroj Âj: De miel ºi iezi. ªi zeul tot prielnic
Îl însoþea pe el. Când Autolicos
tÒn ·£ oƒ EÙrÚkleia f…lois' ™pˆ goÚnasi qÁke
Cãlãtori-n Itaca cea mãnoasã, 525
pauomšnJ dÒrpoio, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: Gãsi aici abia nãscut nepotul,
„AÙtÒluk', aÙtÕj nàn Ônom' eÛreo, Ótti ke qe‹o ªi Evriclea, - ndatã dupã masã,
I-l puse pe genunchi ºi-i zise astfel:
paidÕj paidˆ f…lJ: polu£rhtoj dš to… ™sti.”
„Tu singur, Autolicos, dã-i un nume,
405 t¾n d' aât' AÙtÒlukoj ¢pame…beto fènhsšn te: Oricare-ar fi, odraslei fiicei tale 530
„gambrÕj ™mÕj qÚgatšr te, t…qesq' Ônom', Ótti ken e‡pw: Cãci tare þi-este drag”. Rãspunse dânsul:
„Tu, ginere ºi draga mea copilã,
pollo‹sin g¦r ™gè ge Ñduss£menoj tÒd' ƒk£nw,
Sã-i daþi un nume-aºa cum vã voi spune.
¢ndr£sin ºd gunaixˆn ¢n¦ cqÒna bwti£neiran: Fiindcã vin aci plin de-nciudarea
tù d' 'OduseÝj Ônom' œstw ™pènumon. aÙt¦r ™gè ge, Ce-n sufletu-mi fãcu mulþime dintre 535
Bãrbaþi, femei de pe pãmântul rodnic,
410 ÐppÒt' ¨n ¹b»saj mhtrèon ™j mšga dîma
Sã-i fie darã numele Ulise.
Iar când va creºte mare ºi-o sã vie
œlqV ParnhsÒnd', Óqi poÚ moi kt»mat' œasi, La curtea mamei sale, la Parnesos,
tîn oƒ ™gë dèsw ka… min ca…ront' ¢popšmyw.” Unde-i avutul meu, i-oi da dintr-însul 540
ªi vesel va pleca el de la mine.”
tîn ›nek' Ãlq' 'OduseÚj, †na oƒ pÒroi ¢gla¦ dîra. De-aceea ºi-o porni la el Ulise
tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio Ca bunul sãu sã-i dea bogate daruri.
415 cers…n t' ºsp£zonto œpess… te meilic…oisi: Cum l-au vãzut bãtrânul ºi copiii,
Primitu-l-au cu braþele deschise, 545
m»thr d' 'Amfiqšh mhtrÕj perifàs' 'OdusÁ Cu vorbe dulci. Bunicã-sa Amfitea,
kÚss' ¥ra min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£. Cu drag îl strânse-n braþe pe Ulise
AÙtÒlukoj d' uƒo‹sin ™kškleto kudal…moisi ªi-l sãrutã pe cap, pe ochii mândri.
Iar Autolicos porunci la fiii
de‹pnon ™fopl…ssai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan. Cei lãudaþi ai lui sã-ntindã masa. 550
420 aÙt…ka d' e„s£gagon boàn ¥rsena pentašthron: Ei bucuros porunca i-auzirã
tÕn dšron ¢mf… q' ›pon ka… min dišceuan ¤panta ªi-un bou cincar luând, mânarã-n curte.
Îl jupoiarã-apoi ºi-l dichisirã,
m…stullÒn t' ¥r' ™pistamšnwj pe‹r£n t' Ñbelo‹sin Cu-ndemânare carnea-nfeliarã
êpths£n te perifradšwj d£ssantÒ te mo…raj. ªi în frigãri feliile trecurã, 555
ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta Le fripserã, le rumenirã bine

ªi-n urmã între ei le merticirã.
425 da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj:
ªi peste zi pân’ la apus de soare
Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, Se ospãtau, ºi parte deopotrivã
d¾ tÒte koim»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto. Avea la masa asta fiecare. 560
Când soarele-asfinþi ºi fu-ntuneric,
Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj,
Ei adormirã ºi gustarã somnul.
b£n ·' ‡men ™j q»rhn, ºmn kÚnej ºd kaˆ aÙtoˆ A doua zi când zorile-nzorirã
430 uƒšej AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj Cu degete trandafirii, feciorii
Lui Autolicos cu ogari plecarã 565
½en: a„pÝ d' Ôroj prosšban kataeimšnon ÛlV
ªi merserã spre a vâna la þarã.
Parnhsoà, t£ca d' †kanon ptÚcaj ºnemošssaj. Era cu ei ºi falnicul Ulise.
'Hšlioj mn œpeita nšon prosšballen ¢roÚraj Suirã plaiul nalt ºi pãduratic
Parnesos, pe vântoase vãi sosirã.
™x ¢kalarre…tao baqurrÒou 'Wkeano‹o,
Când soarele abia ieºind din râul 570
435 oƒ d' ™j bÁssan †kanon ™paktÁrej: prÕ d' ¥r' aÙtîn Cu ape-adânci ºi line, Oceanul,
‡cni' ™reunîntej kÚnej ½san, aÙt¦r Ôpisqen Îºi rãsfirã peste câmpii lumina,
Ajunse-alaiul într-o vãgãunã.
uƒšej AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj
Acolo-ntr-un desiº cuiba mistreþul,
Pe unde niciodatã nu rãzbise 575
½en ¥gci kunîn, krad£wn dolicÒskion œgcoj. Nici razã de la luminosul soare,
œnqa d' ¥r' ™n lÒcmV pukinÍ katškeito mšgaj sàj: Nici ploaie nicãieri, aºa pe-acolo
Era stufos bungetul, ºi sub dânsul
440 t¾n mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn, Zãcea frunziºul scuturat grãmadã.
oÜte min ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen, Dar cum i-ajunse la urechi un tropot 580
oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra pukn¾ De oameni ºi de haitã la nãvala

Ce-a dat spre el, din cuibul lui mistreþul
Ãen, ¢t¦r fÚllwn ™nšhn cÚsij ½liqa poll». Zburlit þuºti nainte, ºi pe-aproape
tÕn d' ¢ndrîn te kunîn te perˆ ktÚpoj Ãlqe podo‹n, De ei stãtu cu ochii ca vãpaia.
445 æj ™p£gontej ™pÍsan: Ð d' ¢nt…oj ™k xulÒcoio, Întâi la el se repezi Ulise 585
ªi-asupra-i ridicând prelunga-i lance,
fr…xaj eâ lofi»n, pàr d' Ñfqalmo‹si dedorkèj, Cu mâna-i grea sta gata sã-l strãpungã.
stÁ ·' aÙtîn scedÒqen. Ð d' ¥ra prètistoj 'OdusseÝj Dar i-apucã nainte-atunci gliganul
œssut' ¢nascÒmenoj dolicÕn dÒru ceirˆ pace…V, ªi-l încolþi pe la genunchi ºi-n fugã
Pieziº din carne-i rupse o fâºie 590
oÙt£menai memaèj: Ð dš min fq£menoj œlasen sàj Cu colþul lui, dar nu-i pãtrunse osul.
450 gounÕj Ûper, pollÕn d di»fuse sarkÕj ÑdÒnti Ulise-l nimeri la dreapta-n spate
likrifˆj ¢xaj, oÙd' Ñstšon †keto fwtÒj. ªi-l strãbãtu cu lancea-i sclipitoare.
Prin colb se prãvãli icnind mistreþul
tÕn d' 'OduseÝj oÜthse tucën kat¦ dexiÕn ðmon,
ªi-nþepeni pe loc. Iar de Ulise 595
¢ntikrÝ d diÁlqe faeinoà dourÕj ¢kwk»: Avurã grijã repede feciorii
k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj. Lui Autolicos, rana i-o legarã
Cu meºteºug ºi sângele-i curmarã
455 tÕn mn ¥r' AÙtolÚkou pa‹dej f…loi ¢mfepšnonto,
Cu descântãri. Apoi se înturnarã
çteil¾n d' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj ¢ntiqšoio Pripiþi la casa lor. Iar Autolicos 600
dÁsan ™pistamšnwj, ™paoidÍ d' aŒma kelainÕn ªi fiii lui deplin îl vindecarã.
ªi dupã ce-i fãcurã scumpe daruri,
œsceqon, aya d' †konto f…lou prÕj dèmata patrÒj.
Ei fericit pe dânsu-l petrecurã
tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio În þara-i de moºie. Iar pãrinþii
460 eâ „hs£menoi ºd' ¢gla¦ dîra porÒntej La-ntorsul lui vârtos se bucurarã 605
ªi-l întrebarã toate cu-amãnuntul
karpal…mwj ca…ronta f…lwj ca…rontej œpempon
De rana lui, de tot ce pãtimise.
e„j 'Iq£khn. tù mšn ·a pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr Iar el cu ºart le povesti cum firea
ca‹ron nost»santi kaˆ ™xeršeinon ›kasta, L-a încolþit pe el la vânãtoare
Pe muntele Parnesos, unde merse 610
oÙl¾n Ótti p£qoi: Ð d' ¥ra sf…sin eâ katšlexen,
465 éj min qhreÚont' œlasen sàj leukù ÑdÒnti
ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio. Cu verii lui mistreþul sã-l vâneze.
t¾n grhåj ce…ressi kataprhnšssi laboàsa De rana-i veche dete-acum bãtrâna
ªi pipãind o cunoscu îndatã,
gnî ·' ™pimassamšnh, pÒda d prošhke fšresqai: Lãsã sã-i cadã în lighean piciorul,
™n d lšbhti pšse kn»mh, kan£chse d calkÒj, Se rãsturnã ºi zurui ligheanul. 615
470 ÿ d' ˜tšrws' ™kl…qh: tÕ d' ™pˆ cqonÕj ™xšcuq' Ûdwr. ªi apa fu vãrsatã jos. Iar doica
Simþi ºi bucurie ºi mâhnire
t¾n d' ¤ma c£rma kaˆ ¥lgoj ›le fršna, të dš oƒ Ôsse ªi lacrimi îi dãdurã-n ochi ºi glasul
dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn». Îi amuþi. Dar iute duse mâna
¡yamšnh d gene…ou 'OdussÁa prosšeipen: La barba lui Ulise-atunci ºi zise: 620
„Tu, fãtul meu, eºti negreºit Ulise,
„Ã m£l' 'OdusseÚj ™ssi, f…lon tškoj: oÙdš s' ™gè ge Dar nu putui sã te cunosc nainte
475 prˆn œgnwn, prˆn p£nta ¥nakt' ™mÕn ¢mfaf£asqai.” De-a-mi pipãi cu mâna mea stãpânul”.
Ã, kaˆ PhnelÒpeian ™sšdraken Ñfqalmo‹si, Aºa grãi. Apoi spre Penelopa
Ea ochii ºi-aþinti voind sã spuie 625
pefradšein ™qšlousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta. Cã soþul ei e chiar acolo-n casã.
¹ d' oÜt' ¢qrÁsai dÚnat' ¢nt…h oÜte noÁsai: Dar Penelopa nu putu s-o vadã,
tÍ g¦r 'Aqhna…h nÒon œtrapen. aÙt¦r 'OdusseÝj C-aiurea Palas i-abãtuse mintea.
Ci dibuind ºi apucând cu dreapta
480 ce…r' ™pimass£menoj f£rugoj l£be dexiterÁfi,
Pe doica de grumaz, cu stânga dânsul 630
tÍ d' ˜tšrV ›qen ¥sson ™rÚssato fènhsšn te: O trase-aproape ºi rãstit îi zise:
„ma‹a, t…h m' ™qšleij Ñlšsai; sÝ dš m' œtrefej aÙt¾ „Vrei, doicã, sã mã pierzi? Tu care-odatã
La sânu-þi m-ai crescut, ºi dup-atâtea
tù sù ™pˆ mazù: nàn d' ¥lgea poll¦ mog»saj
Necazuri ce-am avut pânã ce astãzi
½luqon e„kostù œte ™j patr…da ga‹an. În douãzeci de ani s-ajung în þarã? 635
485 ¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù, Dar dacã m-ai ghicit ºi-un zeu la asta
Te-a luminat, sã taci, ca nimeni altul
s…ga, m» t…j t' ¥lloj ™nˆ meg£roisi pÚqhtai.
Sã nu ºtie cã sunt aici. Cã altfel
ïde g¦r ™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai: O vorbã-þi spun ºi ea va fi-mplinitã.
e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj, Când eu cu ajutor de sus voi pune capãt 640
Miºeilor odatã, nici pe tine,
oÙd trofoà oÜshj seà ¢fšxomai, ÐppÒt' ¨n ¥llaj
Deºi-mi eºti doicã, nu te cruþ în oara
490 dmJ¦j ™n meg£roisin ™mo‹j kte…nwmi guna‹kaj.” Când voi ucide ºi pe celelalte
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia: Femei care slujesc la mine-n casã.”
Dar i-a rãspuns bãtrâna cea cuminte: 645
„tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn.
„Ce vorbã, maicã, þi-a scãpat din gurã!
osqa mšn, oŒon ™mÕn mšnoj œmpedon oÙd' ™pieiktÒn: Tu ºtii ce tare ºi nenduplecatã
›xw d' æj Óte tij stere¾ l…qoj º s…dhroj. E firea mea. Eu pot sã stau tãcutã
495 ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: Ca piatra sau ca fierul. Ba pot spune
ªi altceva, s-o þii tu minte asta 650
e‡ c' ØpÕ so… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj, De-o fi vrun zeu cu mâna-þi sã doboare
d¾ tÒte toi katalšxw ™nˆ meg£roisi guna‹kaj, Pe peþitori, am sã-þi arãt eu care
a† tš s' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.” Femei din casã þi-au fãcut ruºine
ªi care-au fost de treabã.” Dar Ulise
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Din grai întâmpinã: „De ce tu, doicã, 655
500 „ma‹a, t…h d sÝ t¦j muq»seai; oÙdš t… se cr»: Sã mi le spui pe ele? Nu-i nevoie.
eâ nu kaˆ aÙtÕj ™gë fr£somai kaˆ e‡som' ˜k£sthn. Iau seama doar ºi eu la fiecare
ªi-oi ºti cum sunt. Tu taci, pãzeºte-þi gura
¢ll' œce sigÍ màqon, ™p…treyon d qeo‹sin.” ªi-ncrede-te în zei.” Acestea-i zise,
ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei Iar doica o zbughi prin toatã sala 660
o„somšnh pod£niptra: t¦ g¦r prÒter' œkcuto p£nta. S-aducã apã de lãut picioare,
Cãci ap-adusã toatã-i se vãrsase.
505 aÙt¦r ™peˆ n…yen te kaˆ ½leiyen l…p' ™la…J, Iar dupã ce-l luã pe el ºi-l unse
aâtij ¥r' ¢ssotšrw purÕj ›lketo d…fron 'OdusseÝj Cu-mbãlsãmat ulei, atunci de vatrã
qersÒmenoj, oÙl¾n d kat¦ ·akšessi k£luye. S-apropie cu scaunul Ulise 665
La încãlzit ºi zganca el sub trenþe
to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia:
ªi-acoperi. Iar Penelopa-i zise:
„xe‹ne, tÕ mšn s' œti tutqÕn ™gën e„r»somai aÙt»: „Voi sã te mai întreb puþin, strãine,
510 kaˆ g¦r d¾ ko…toio t£c' œssetai ¹dšoj érh, Cãci iatã-i vreme de odihnã dulce,
De-i chip s-adormi când eºti cuprins de jale. 670
Ón tin£ g' Ûpnoj ›lV glukerÕj kaˆ khdÒmenÒn per.
Dar mie mi-a fost dat nemãsurate
aÙt¦r ™moˆ kaˆ pšnqoj ¢mštrhton pÒre da…mwn: Dureri sã sufãr. Zilele-mi de-a pururi
½mata mn g¦r tšrpom' Ñduromšnh goÒwsa, Mi le petrec cu plâns ºi cu suspinuri
ªi-mi vãd de lucrul meu ºi-al celor care-mi
œj t' ™m¦ œrg' ÐrÒwsa kaˆ ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ:
Lucreazã-n casã. Dar când vine noaptea 675
515 aÙt¦r ™p¾n nÝx œlqV, ›lVs… te ko‹toj ¤pantaj, ªi-adorm cu toþii, eu veghez în patu-mi
ke‹mai ™nˆ lšktrJ, pukinaˆ dš moi ¢mf' ¡dinÕn kÁr ªi tânguioasã inima-mi se bate
Sub ascuþite griji nenumãrate.
Ñxe‹ai meledînai Ñduromšnhn ™ršqousin.
Întocmai cum Privighetoarea, fiica
æj d' Óte Pandaršou koÚrh, clwrhj ¢hdèn, Lui Pandareus, în dumbrava verde 680
kalÕn ¢e…dVsin œaroj nšon ƒstamšnoio, La începutul primãverii cântã
Frumos de tot sub des frunziº de arbori,
520 dendršwn ™n pet£loisi kaqezomšnh pukino‹sin,
Tot schimbã viersul rãspândind o ploaie
¼ te qam¦ trwpîsa cšei poludeukša fwn»n,
pa‹d' Ñlofuromšnh ”Itulon f…lon, Ón pote calkù De sunete ºi-ºi plânge pe Itilos,
kte‹ne di' ¢frad…aj, koàron Z»qoio ¥naktoj: Nãscutul ei cu Zetos împãratul, 685
Odoru-i drag pe care din prostie
ìj kaˆ ™moˆ d…ca qumÕj Ñrèretai œnqa kaˆ œnqa, Ea singurã-l rãpuse-odinioarã,
525 º mšnw par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssw, Aºa ºi-n mine sufletul se zbate
ktÁsin ™m»n, dmJ£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma, Învãluit ºi îndoit de-a pururi.
Ori sã rãmân cu fiul meu ºi toate 690
eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin, Întregi sã le pãzesc, slujitorimea
Ã ½dh ¤m' ›pwmai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj ªi-averea-mi ºi locaºul sfânt ºi mare,
mn©tai ™nˆ meg£roisi, porën ¢pere…sia ›dna. Sau sã-mi aleg din peþitori pe care
Socot fruntaº ºi darnic la-nzestrare.
530 pa‹j d' ™mÕj eŒoj œhn œti n»pioj ºd cal…frwn, Bãiatul meu, cât fu copil ºi tânãr 695
g»masq' oÜ m' e‡a pÒsioj kat¦ dîma lipoàsan: Necopt la minte, nu vru sã mã lase
nàn d' Óte d¾ mšgaj ™stˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£nei, Sã pãrãsesc a soþului meu casã,
Sã mã mãrit. Dar azi când el e mare
kaˆ d» m' ¢r©tai p£lin ™lqšmen ™k meg£roio, ªi-n anii tinereþii, mã tot roagã
kt»sioj ¢scalÒwn, t»n oƒ katšdousin 'Acaio…. Sã plec din casã. Dânsul nu mai poate 700
535 ¢ll' ¥ge moi tÕn Ôneiron ØpÒkrinai kaˆ ¥kouson. Când vede cum averea-i storc aheii.
Dar tâlcuieºte visul meu ºi-ascultã:
cÁnšj moi kat¦ okon ™e…kosi purÕn œdousin
Se-ndoapã-n casã-mi douãzeci de gâºte
™x Ûdatoj, ka… tš sfin „a…nomai e„sorÒwsa: Din grâul presãrat în apã. Eu mã bucur
™lqën d' ™x Ôreoj mšgaj a„etÕj ¢gkuloc»lhj Privind la ele. Dar un vultur mare, 705
Cu ciocul coroiat, venind din munte
p©si kat' aÙcšnaj Ãxe kaˆ œktanen: oƒ d' ™kšcunto
Pe toate le sugrumã ºi le-omoarã
540 ¡qrÒoi ™n meg£rois', Ð d' ™j a„qšra d‹an ¢šrqh. ªi ele cad grãmadã-aici în curte,
aÙt¦r ™gë kla‹on kaˆ ™kèkuon œn per Ñne…rJ, Iar vulturul în slãvi se-nalþã iarã;
Eu tot plângeam ºi mã boceam în visu-mi 710
¢mfˆ dš m' ºgeršqonto ™ãplokam‹dej 'Acaia…,
Cã-mi potopise gâºtele din curte.
o‡ktr' Ñlofuromšnhn, Ó moi a„etÕj œktane cÁnaj. Dar vulturul, venind napoi, se puse
ÿ d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ proÜconti mel£qrJ, Pe-acoperiº ºi glãsuind ca omul
Mã liniºti ºi-mi zise: «Fii pe pace,
545 fwnÍ d brotšV kater»tue fènhsšn te:
Tu fiicã lãudatã-a lui Icariu, 715
'q£rsei, 'Ikar…ou koÚrh thlekleito‹o: Nu-i vis, ci-i lucru-aieve, ºi-o sã fie
oÙk Ônar, ¢ll' Ûpar ™sqlÒn, Ó toi tetelesmšnon œstai. Cum ai visat. Gâscanii tãi din curte
Sunt peþitorii. Eu am fost nainte
cÁnej mn mnhstÁrej, ™gë dš toi a„etÕj Ôrnij
Ãa p£roj, nàn aâte teÕj pÒsij e„l»louqa,
550 Öj p©si mnhstÁrsin ¢eikša pÒtmon ™f»sw.' Un vultur, dar acum îþi sunt bãrbatul
ìj œfat', aÙt¦r ™m melihd¾j Ûpnoj ¢nÁke: Sosit aici sã dau o moarte crudã 720
La peþitorii toþi.» Aºa el zise
papt»nasa d cÁnaj ™nˆ meg£rois' ™nÒhsa ªi mã trezii din somn. Cãtai prin curte
purÕn ™reptomšnouj par¦ pÚelon, Âci p£roj per.” ªi iar vãzui acolo cum gâscanii
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Din albie-nghiþeau mereu grãunþe.”
La asta dânsul i-a rãspuns: „Femeie, 725
555 „ð gÚnai, oÜ pwj œstin Øpokr…nasqai Ôneiron Doar nu-i de tâlcuit almintreli visul;
¥llV ¢pokl…nant', ™peˆ Ã ·£ toi aÙtÕj 'OdusseÝj Te desluºi-n visare chiar Ulise
pšfrad', Ópwj telšei: mnhstÁrsi d fa…net' Ôleqroj Cum are sã se-ntâmple. Peþitorii
Pieri-vor toþi: e limpede. Nici unul
p©si m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei.” Din ei nu va scãpa din mâna morþii.” 730
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Dar Penelopa-i zise: „Îngãimate
560 „xe‹n', Ã toi mn Ôneiroi ¢m»canoi ¢kritÒmuqoi ªi fãrã rost sunt visele, strãine,
ªi-arareori se izbândesc la oameni.
g…nont', oÙdš ti p£nta tele…etai ¢nqrèpoisi. Pe douã porþi trec visele deºerte:
doiaˆ g£r te pÚlai ¢menhnîn e„sˆn Ñne…rwn: Una-i de corn, cealaltã e de fildeº. 735
aƒ mn g¦r ker£essi teteÚcatai, aƒ d' ™lšfanti. ªi care vin pe poarta cea de fildeº
Te-nºalã, c-aduc vorbe nemplinite.
tîn o‰ mšn k' œlqwsi di¦ pristoà ™lšfantoj,
Iar care vin pe poarta cea duratã
565 o† ·' ™lefa…rontai, œpe' ¢kr£anta fšrontej: Din cornul ºlefuit, se-ntâmpl-aieve
o‰ d di¦ xestîn ker£wn œlqwsi qÚraze, Acelui care-n somnu-i le viseazã. 740
Dar visul meu spãimântãtor eu nu cred
o† ·' œtuma kra…nousi, brotîn Óte kšn tij ‡dhtai.
Sã fi trecut pe-aici. Cã pentru mine
¢ll' ™moˆ oÙk ™nteàqen Ñomai a„nÕn Ôneiron ªi fiul meu ar fi nespus de bine.
™lqšmen: Ã k' ¢spastÕn ™moˆ kaˆ paidˆ gšnoito. Dar ia aminte ce voi spune acuma:
Veni-va ziua urgisitã-n care 745
570 ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin:
M-oi depãrta de casa lui Ulise,
¼de d¾ ºëj esi dusènumoj, ¼ m' 'OdusÁoj Cãci iatã, eu voi pune-aci la luptã
o‡kou ¢posc»sei: nàn g¦r kataq»sw ¥eqlon, Securile pe care bietu-Ulise
Le-nºiruia în salã câte douã-
toÝj pelškeaj, toÝj ke‹noj ™nˆ meg£roisin õ‹sin
Sprezece cum se pun în ºir proptele 750
†stasc' ˜xe…hj, druÒcouj éj, dèdeka p£ntaj: Când se lucreazã talpa de corãbii.
575 st¦j d' Ó ge pollÕn ¥neuqe diarr…ptasken ÑstÒn. El stând departe, ºi-arunca sãgeata,
ªi ea trecea prin gãurile toate
nàn d mnhst»ressin ¥eqlon toàton ™f»sw:
De la securi. Acum, la lupta asta,
Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi
kaˆ diosteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, Voi face sã se-ntreacã peþitorii. 755
tù ken ¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma ªi cine mai uºor va-ntinde arcul
ªi va rãzbate cu sãgeata toate
580 kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, Securile, bãrbat al meu sã fie;
toà pote memn»sesqai Ñomai œn per Ñne…rJ.” Îl voi urma ºi pãrãsi-voi casa
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Cea plinã de-amintiri de tinereþe, 760
De bogãþie ºi de frumuseþe,
„ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, De care cred cã chiar în vis o datã
mhkšti nàn ¢n£balle dÒmois' œni toàton ¥eqlon: Îmi voi aduce-aminte.” El îi zise:
585 prˆn g£r toi polÚmhtij ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, „Femeie prea-nchinat-a lui Ulise,
De loc nu amâna tu lupta asta, 765
prˆn toÚtouj tÒde tÒxon ™äxoon ¢mfafÒwntaj Cã-þi va sosi bãrbatul înainte
neur»n t' ™ntanÚsai diosteàsa… te sid»rou.” Ca peþitorii tãi sã puie mâna
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Pe arc, sã-ntindã coarda ºi sã treacã
Prin fier sãgeata lor”. Iar Penelopa
„e‡ k' ™qšloij moi, xe‹ne, par»menoj ™n meg£roisi Rãspunse-atunci: „De-ai vrea sã ºezi, strãine, 770
590 tšrpein, oÜ kš moi Ûpnoj ™pˆ blef£roisi cuqe…h. ªi de urât aºa sã-mi þii în salã,
¢ll' oÙ g£r pwj œstin ¢äpnouj œmmenai a„n De loc nu s-ar lipi de mine somnul.
Dar oamenii nu pot sã stea de-a pururi
¢nqrèpouj: ™pˆ g£r toi ˜k£stJ mo‹ran œqhkan
Neadormiþi, cã asta le-a fost datã
¢q£natoi qnhto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran. De cei-de-sus. De-aceea eu la mine 775
¢ll' Ã toi mn ™gën Øperèon e„sanab©sa Mã sui ºi iar mã culc în aºternutul
De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi
595 lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai,
De când Ulise a plecat pe mare
a„eˆ d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj Sã vadã neagra, blestemata Troia.
õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n. Acolo eu mã culc, tu dormi în casã. 780
Þi-aºterni pe jos sau las’ sã-þi puie patul.”
œnqa ke lexa…mhn: sÝ d lšxeo tùd' ™nˆ o‡kJ,
Aºa vorbind, ea se sui în catul
À cam£dij storšsaj, ½ toi kat¦ dšmnia qšntwn.” Strãlucitor de sus ºi o-nsoþirã
600 ìj e„poàs' ¢nšbain' Øperèa sigalÒenta, Femeile. Iar cum ajunse-acolo,
Ea se porni pe plâns dupã Ulise, 785
oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai.
Bãrbatul ei, pânã ce blând Minerva
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ Pe pleoape-i picurã odihnã dulce.
kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon
¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.
ODUSSEIAS U Cântul XX
În tindã sta culcat Ulise. O blanã

AÙt¦r Ð ™n prodÒmJ eÙn£zeto d‹oj 'OdusseÚj: De bou neargãsitã-ºi tãvãlise
k¦m mn ¢dšyhton bošhn stÒres', aÙt¦r Ûperqen ªi-asupra-i multe piei de oi junghiate
De-ahei ºi cu un þol l-acoperise
kèea pÒll' Ñwn, toÝj ƒreÚeskon 'Acaio…:
Pe dânsul Evrinoma. Sta în patu-i 5
EÙrunÒmh d' ¥r' ™pˆ cla‹nan b£le koimhqšnti. Neadormit viteazul, tot cu mintea
5 œnq' 'OduseÝj mnhstÁrsi kak¦ fronšwn ™nˆ qumù La moartea peþitorilor. Ieºise
Din cas-atunci un rând de roabe care
ke‹t' ™grhgorÒwn: taˆ d' ™k meg£roio guna‹kej
S-aveau cu peþitorii ºi-ncepurã
½san, a‰ mnhstÁrsin ™misgšskonto p£roj per, A râde ºi-a se veseli-mpreunã 10
¢ll»lVsi gšlw te kaˆ eÙfrosÚnhn paršcousai. ªi sufletu-i se-nviforã. Prin minte-i
Trecurã multe gânduri: sã dea buzna
toà d' çr…neto qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi:
Pe toate sã le-omoare? Ori sã lase
10 poll¦ d merm»rize kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, Pe data cea din urmã sã se-nhaite
º metaxaj q£naton teÚxeien ˜k£stV, Cu tinerii? ªi inima într-însul 15
Ã œt' ™ù mnhstÁrsin Øperfi£loisi migÁnai Urla. Cum o cãþea dã roatã-n jurul

Cãþeilor plãpânzi ºi latrã la un
Ûstata kaˆ pÚmata: krad…h dš oƒ œndon Øl£ktei. Necunoscut ºi-i gata sã se-nhaþe,
æj d kÚwn ¢malÍsi perˆ skul£kessi bebîsa Aºa lãtra ºi inima într-însul,
15 ¥ndr' ¢gnoi»sas' Øl£ei mšmonšn te m£cesqai, Cã-i sângera de ciudã-n faþ-atâtor 20
Blãstemãþii. În piept îºi da cu pumnul
éj ·a toà œndon Øl£ktei ¢gaiomšnou kak¦ œrga. ªi inima-ºi certa: „Mai rabdã încã,
stÁqoj d pl»xaj krad…hn ºn…pape mÚqJ: O, inimã. Tu ai rãbdat odatã
„tštlaqi d», krad…h: kaˆ kÚnteron ¥llo pot' œtlhj, Ceva mai fioros, pe când ciclopul
Nesãþios înfuleca pe soþii 25
½mati tù, Óte moi mšnoj ¥scetoj ½sqie KÚklwy Voinici ai mei. Te-ai stãpânit acolo
20 „fq…mouj ˜t£rouj: sÝ d' ™tÒlmaj, Ôfra se mÁtij ªi tare-ai stat pânã ce sfatul minþii
™x£gag' ™x ¥ntroio ÑÒmenon qanšesqai.” Din peºterã te-a scos, unde crezuseºi
Cã vei muri.” Aºa el se mustrase
ìj œfat', ™n st»qessi kaqaptÒmenoj f…lon Ãtor: ªi domolitã sinea lui rãmase 30
tù d m£l' ™n pe…sV krad…h mšne tetlhu‹a Ca luntrea otgonitã, dar în patu-i
nwlemšwj: ¢t¦r aÙtÕj ˜l…sseto œnqa kaˆ œnqa.
790 OD USSEAIS. U ODISEEA. CÂNTUL XX 791
25 æj d' Óte gastšr' ¢n¾r polšoj purÕj a„qomšnoio, Se rãsucea Ulise în tot chipul.
™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj, œnqa kaˆ œnqa Întocmai cum pe un jãratic mare
Un om roteºte pântecul de caprã
a„ÒllV, m£la d' ðka lila…etai ÑpthqÁnai, Ce-i împãnat cu sânge ºi grãsime, 35
ìj ¥r' Ó g' œnqa kaˆ œnqa ˜l…sseto mermhr…zwn, Voind mai iute carnea-i sã se frigã,
Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei, Aºa în pat se tot sucea Ulise
ªi chibzuia cum el sã punã mâna
30 moànoj ™ën polšsi. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh Pe ºleaht-aceea de sfruntaþi, el singur
oÙranÒqen katab©sa, dšmaj d' ½kto gunaik…: Fiind, vrãjmaºii mulþi. Veni la dânsul 40
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipe: Din cer atunci Minerva ca femeie,
La creºtet îi stãtu ºi-i zise astfel:
„t…pt' aât' ™gr»sseij, p£ntwn perˆ k£mmore fwtîn; „Ce stai veghind, tu, cel mai neferice
okoj mšn toi Ód' ™st…, gun¾ dš toi ¼d' ™nˆ o‡kJ Din muritori? Aici þi-i doarã casa
35 kaˆ p£j, oŒÒn poÚ tij ™šldetai œmmenai uŒa.” ªi-n casã þi-i femeia ºi copilul 45
Cum orice tatã l-ar dori sã fie.”
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise i-a rãspuns aºa Minervei:
„naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej: „Ce-mi spui, zeiþã,-i prea frumos ºi bine,
¢ll£ t… moi tÒde qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei, Dar inima-mi se tot frãmântã-n sine
ªi chibzuie cum pot sã pun eu mâna 50
Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sw,
Pe ºleahta de sfruntaþi, eu singur
40 moànoj ™èn: oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œasi. Fiind, iar ei mereu o droaie-n casã.
prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ mermhr…zw: Dar ºi mai crunt o grijã tot m-apasã:
Cu voia ta ºi-a tatãlui din ceruri
e‡ per g¦r kte…naimi DiÒj te sšqen te ›khti,
Dacã-i dobor, oare-ncotro fugi-voi 55
pÍ ken ØpekprofÚgoimi; t£ se fr£zesqai ¥nwga.” Ca sã m-ascund. Te rog sã-mi spui tu mie.”
tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri:
„Abraºule, sunt oameni care-ascultã
45 „scštlie, kaˆ mšn t…j te cere…oni pe…qeq' ˜ta…rJ,
De un tovarãº mai de rând, de unul
Ój per qnhtÒj t' ™stˆ kaˆ oÙ tÒsa m»dea oden: Ce-i muritor ºi nu dã sfat ca mine. 60
aÙt¦r ™gë qeÒj e„mi, diamperj ¼ se ful£ssw Eu sunt zeiþa care-n veci te apãr
În tot ce faci ºi þi-oi vorbi pe faþã:
™n p£ntessi pÒnois'. ™ršw dš toi ™xanafandÒn:
De ne-ar încercui cincizeci de cete
e‡ per pent»konta lÒcoi merÒpwn ¢nqrèpwn De oameni ahtiaþi sã te omoare,
50 nî perista‹en, kte‹nai memaîtej ”Arh, Tu poþi sã-i birui ºi sã capeþi turma 65
De oi ºi boi. Dar las’ sã-þi vie somnul.
ka… ken tîn ™l£saio bÒaj kaˆ ‡fia mÁla.
¢ll' ˜lštw se kaˆ Ûpnoj: ¢n…h kaˆ tÕ ful£ssein
p£nnucon ™gr»ssonta, kakîn d' ØpodÚseai ½dh.” Cã þi-ar fi rãu sã stai de veghe o noapte.”
ìj f£to, ka… ·£ oƒ Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuen, ªi zâna somn îi picurã pe gene,
Apoi se-ntoarse la Olimp. Iar somnul
55 aÙt¾ d' ÿ ™j ”Olumpon ¢pšstice d‹a qe£wn. Moleºitor îl copleºi pe dânsul 70
eâte tÕn Ûpnoj œmarpte, lÚwn meled»mata qumoà, ªi inima i-o dezrobi de grijã.
lusimel»j, ¥locoj d' ¥r' ™pšgreto kedn¦ „du‹a, În vremea asta se trezi soþia-i
Cea vrednicã ºi-n aºternutu-i moale
kla‹en d' ™n lšktroisi kaqezomšnh malako‹sin. Se puse iar pe plâns. ªi când de lacrimi
aÙt¦r ™peˆ kla…ousa koršssato Ön kat¦ qumÒn, Se sãturã, întâi zeiþei sfinte, 75
60 'Artšmidi prètiston ™peÚxato d‹a gunaikîn: Diana, ruga îºi rosti: „Diano,
Zeiþã naltã, fiicã de-a lui Joe,
„”Artemi, pÒtna qe£, qÚgater DiÒj, a‡qe moi ½dh Sãgeatã-mã în piept ºi-acum în clipã
„Õn ™nˆ st»qessi baloàs' ™k qumÕn ›loio Ia-mi sufletul sau sã mã ia un vifor
aÙt…ka nàn, À œpeit£ m' ¢narp£xasa qÚella Pe cãi de nori ºi sã m-arunce-n valul 80
Vârtelnicului Ocean întocmai
o‡coito profšrousa kat' ºerÒenta kšleuqa, Cum a luat vârtej de vânt odatã
65 ™n procoÍj d b£loi ¢yorrÒou 'Wkeano‹o. Pe fetele lui Pandareus! Ele,
æj d' Óte Pandaršou koÚraj ¢nšlonto qÚellai: Când zeii le pierduserã pãrinþii,
La curte au rãmas copile-orfane, 85
tÍsi tokÁaj mn fqe‹san qeo…, aƒ d' ™l…ponto
Dar le hrãni zeiþa Afrodita
Ñrfanaˆ ™n meg£roisi, kÒmisse d d‹' 'Afrod…th Cu caº, cu vin plãcut, cu miere dulce,
turù kaˆ mšliti glukerù kaˆ ¹dš o‡nJ: Le dãrui Junona frumuseþe
ªi minte mai presus decât la toate
70 “Hrh d' aÙtÍsin perˆ pasšwn dîke gunaikîn
Femeile, boi nalt apoi le dete 90
edoj kaˆ pinut»n, mÁkoj d' œpor' ”Artemij ¡gn», Diana preacurata, ºi Minerva
œrga d' 'Aqhna…h dšdae klut¦ ™rg£zesqai. Cu mãestria mânii le deprinse.
Când Afrodita spre Olimp se duse
eât' 'Afrod…th d‹a prosšstice makrÕn ”Olumpon,
Sã cearã pentru fete-n floarea vârstei
koÚrVs' a„t»sousa tšloj qalero‹o g£moio, Nuntirea de la domnul fulgerãrii – 95
75 ™j D…a terpikšraunon, –Ð g£r t' ™å oden ¤panta, Cãci el le ºtie toate, ºi norocul
ªi nenorocul tuturor în lume –
mo‹r£n t' ¢mmor…hn te kataqnhtîn ¢nqrèpwn, –
Vântoasele pe fete le rãpirã
tÒfra d t¦j koÚraj “Arpuiai ¢nhršyanto ªi le robirã groaznicelor Furii;
ka… ·' œdosan stugerÍsin 'ErinÚsin ¢mfipoleÚein: Aºa sã mã doboare ºi pe mine 100
Cei din Olimp, trãsneascã-mã Diana,
ìj œm' ¢stèseian 'OlÚmpia dèmat' œcontej,
S-ajung sub þãrnã-alãturi de Ulise,
80 ºš m' ™ãplÒkamoj b£loi ”Artemij, Ôfr' 'OdusÁa
Ñssomšnh kaˆ ga‹an Ûpo stuger¾n ¢fiko…mhn, Decât sã bucur pe un om ce nu e

mhdš ti ce…ronoj ¢ndrÕj ™ãfra…noimi nÒhma. De seama lui. Ba tot mai rabzi nevoia
Când noaptea poþi dormi, dupã ce ziua 105
¢ll¦ tÕ mn kaˆ ¢nektÕn œcei kakÒn, ÐppÒte kšn tij Ai plâns zdrobit, cã somnul, dupã-nchisul
½mata mn kla…V, pukinîj ¢kac»menoj Ãtor, Pleoapelor, e balsamul uitãrii
85 nÚktaj d' Ûpnoj œcVsin, –Ð g£r t' ™pšlhsen ¡p£ntwn, A toate, rãu ºi bun. Dar mie, biata,
Îmi mai trimite-un zeu ºi vise rele.
™sqlîn ºd kakîn, ™peˆ ¨r blšfar' ¢mfikalÚyV: – Chiar noaptea asta mi-a dormit alãturi 110
aÙt¦r ™moˆ kaˆ Ñne…rat' ™pšsseuen kak¦ da…mwn. Un om ca el. Era leit cum fuse
tÍde g¦r aâ moi nuktˆ paršdraqen e‡keloj aÙtù, Când a purces cu armia la Troia,
Mã-nveselii în suflet cã-mi pãruse
to‹oj ™ën, oŒoj Ïen ¤ma stratù: aÙt¦r ™mÕn kÁr Cã nu e vis, ci dânsul chiar aieve.”
90 ca‹r', ™peˆ oÙk ™f£mhn Ônar œmmenai, ¢ll' Ûpar ½dh.” Aºa grãi. ªi zâna dimineþii 115
ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. Curând sosi pe tronul ei de aur.

Ulise i-auzi din pat jãlitul,
tÁj d' ¥ra klaioÚshj Ôpa sÚnqeto d‹oj 'OdusseÚj: Stãtu pe gânduri ºi-i pãru în sine
merm»rixe d' œpeita, dÒkhse dš oƒ kat¦ qumÕn Cã-l cunoscu nevastã-sa ºi stete
½dh ginèskousa parest£menai kefalÁfi. La capul lui. Împãturindu-ºi þolul 120
ªi pieile pe care se culcase,
95 cla‹nan mn sunelën kaˆ kèea, to‹sin ™neàden,
Le aºezã în salã pe un scaun
™j mšgaron katšqhken ™pˆ qrÒnou, ™k d boe…hn ªi blana cea de bou luând afarã,
qÁke qÚraze fšrwn, Diˆ d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn: O puse jos ºi cu întinse braþe
El ruga-ºi-ncepu: „Pãrinte Joe, 125
„Zeà p£ter, e‡ m' ™qšlontej ™pˆ trafer»n te kaˆ Øgr¾n
De m-aþi adus în þara mea pe apã
½get' ™m¾n ™j ga‹an, ™pe… m' ™kakèsate l…hn, ªi pe uscat cu voia voastrã, dupã
100 f»mhn t…j moi f£sqw ™geiromšnwn ¢nqrèpwn Ce-aºa de crâncen m-aþi bãtut, ajutã
S-aud menind a bine doar pe unul
œndoqen, œktosqen d DiÕj tšraj ¥llo fan»tw.”
Din oamenii ce se deºteaptã-n casã 130
ìj œfat' eÙcÒmenoj: toà d' œklue mht…eta ZeÚj, ªi Joe sã-mi arate-un semn pe-afarã”.
aÙt…ka d' ™brÒnthsen ¢p' a„gl»entoj 'OlÚmpou, Aºa zicea. Luã aminte domnul.
ªi bubui din cer, de sus din nouri,
ØyÒqen ™k nefšwn: g»qhse d d‹oj 'OdusseÚj.
ªi-n sinea lui se bucurã Ulise.
105 f»mhn d' ™x o‡koio gun¾ prošhken ¢letrˆj Din casã i-a menit a bine-o ºerbã 135
plhs…on, œnq' ¥ra oƒ mÚlai e†ato poimšni laîn. Din cele care mãcinau pe unde
Palatul lui Ulise-avea merinde.
Lucrau acolo zi ºi noapte douã-
Sprezece roabe ºi tocau fãinã
tÍsin dèdeka p©sai ™perrèonto guna‹kej De orz ºi grâu, care-i a lumii hranã 140
¥lfita teÚcousai kaˆ ¢le…ata, muelÕn ¢ndrîn: ªi mãduvã. Dormeau acolo toate
Femeile când mãcinase grâul
aƒ mn ¥r' ¥llai eádon, ™peˆ kat¦ purÕn ¥lessan, ªi numai una nu-ºi gãtase lucrul,
110 ¹ d m…' oÜ pw paÚet', ¢faurot£th d tštukto: Fiind cea mai nevolnicã din toate.
¼ ·a mÚlhn st»sasa œpoj f£to, sÁma ¥nakti: ªi-opri moriºca ºi meni a bine 145
Pentru stãpâna ei: „Pãrinte Joe,
„Zeà p£ter, Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢n£sseij, Tu, împãrate peste zei ºi oameni,
Ã meg£l' ™brÒnthsaj ¢p' oÙranoà ¢sterÒentoj, Puternic ai tunat din cer ºi totuºi
oÙdš poqi nšfoj ™st…: tšraj nÚ teJ tÒde fa…neij. Nu-i pic de nor. E semn cã piazã bunã
Trimiþi cuiva. Mi-ascultã demândarea 150
115 krÁnon nàn kaˆ ™moˆ deilÍ œpoj, Ótti ken e‡pw: ªi mie bietei. Fã ca peþitorii
mnhstÁrej pÚmatÒn te kaˆ Ûstaton ½mati tùde În ziua asta cea din urmã datã
™n meg£rois' 'OdusÁoj ˜lo…ato da‹t' ™ratein»n, Sã ospãteze-n casa lui Ulise,
Miºeii care-aici în trud-amarã
o‰ d» moi kam£tJ qumalgš goÚnat' œlusan La mãcinat puterile-mi secarã, 155
¥lfita teucoÚsV: nàn Ûstata deipn»seian.” Sã fie masa lor cea de pe urmã!”
120 ìj ¥r' œfh, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÝj Aºa urã femeia, iar Ulise
Se bucurã când i-auzi menirea
ZhnÒj te brontÍ: f£to g¦r te…sasqai ¢le…taj.
ªi tunetul lui Joe; avea nãdejde
aƒ d' ¥llai dmJaˆ kat¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj Cã poate sã-ºi rãzbune pe nemernici. 160
™grÒmenai ¢nškaion ™p' ™sc£rV ¢k£maton pàr. În vremea asta celelalte roabe
Se strânserã prin casã ºi-ncepurã
Thlšmacoj d' eÙnÁqen ¢n…stato, „sÒqeoj fèj,
S-aprindã foc neobosit în vatrã.
125 e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, Din pat se scoalã Telemah, viteazul
possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, Cu zeii deopotrivã, ºi se-mbracã, 165
Pe umãr pune sabie ascuþitã
e†leto d' ¥lkimon œgcoj ¢kacmšnon Ñxš calkù.
ªi în picioare dalbele sandale,
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, prÕj d' EÙrÚkleian œeipe: Ia lancea tare cu þugui de-aramã,
„ma‹a f…lh, pîj xe‹non ™tim»sasq' ™nˆ o‡kJ S-opreºte-n prag ºi Evricleii zice:
„Cinstit-aþi pe strãin cu pat ºi hranã? 170
130 eÙnÍ kaˆ s…tJ, Ã aÜtwj ke‹tai ¢khd»j;
Ori n-aþi grijit de el? Aºa e mama,
toiaÚth g¦r ™m¾ m»thr, pinut» per ™oàsa: Cu toatã-nþelepciunea-i. Nu-ºi dã seama,
™mpl»gdhn ›terÒn ge t…ei merÒpwn ¢nqrèpwn Primeºte ea pe ticãloºi cu cinste,
Iar pe cei buni nesocotind i-alungã.”
ce…rona, tÕn dš t' ¢re…on' ¢tim»sas' ¢popšmpei.”
„Copilul meu, rãspunse Evriclea, 175
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia:
135 „oÙk ¥n min nàn, tšknon, ¢na…tion a„tiÒJo. Nu-nvinui pe cine nu-i de vinã.
onon mn g¦r p‹ne kaq»menoj, Ôfr' œqel' aÙtÒj, Stãtu doar ºi bãu cât vru el singur,
Zicea însã cã nu-i flãmând, în vreme
s…tou d' oÙkšt' œfh pein»menai: e‡reto g£r min. Ce doamna-l întreba. Dar când îi fuse
¢ll' Óte d¾ ko…toio kaˆ Ûpnou mimnÇskonto, De somn, ºi de culcat, zori stãpâna 180
¹ mn dšmni' ¥nwgen Øpostoršsai dmJÍsin, Pe roabe sã-i aºtearnã de culcare.

Dar el ca omul cufundat în jale
140 aÙt¦r Ó g', éj tij p£mpan ÑzurÕj kaˆ ¥potmoj, ªi în rãstriºte, nu vru sã se culce
oÙk œqel' ™n lšktroisi kaˆ ™n ·»gessi kaqeÚdein, În pat pe perne moi: dormi în tindã
¢ll' ™n ¢dey»tJ bošV kaˆ kèesin o„în Pe piei de oi, pe-o blanã nedubitã 185
De bou ºi noi c-un þol l-acoperirãm.”
œdraq' ™nˆ prodÒmJ: cla‹nan d' ™pišssamen ¹me‹j.” Aºa ea zise. El ieºi din salã
ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei Cu lancea-n mânã. Îl urmau ogarii
145 œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto. Cei sprinteni de picioare. El la sfatul
Aheilor se duse. Evriclea, 190
bÁ d' ‡men e„j ¢gor¾n met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj. Fiica lui Op, nepoata lui Pisenor,
¹ d' aâte dmJÍsin ™kškleto d‹a gunaikîn, Mai-marea-ntre femei, silea pe roabe:
EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao: „Hai mãturaþi de zor stropind în salã
ªi aruncaþi pe jeþurile mândre
„¥greiq', aƒ mn dîma kor»sate poipnÚsasai
Covoare porfirii. ªi cu bureþii 195
150 ·£ssatš t' œn te qrÒnois' eÙpoi»toisi t£phtaj Voi ºtergeþi toate mesele din salã,
b£llete porfuršouj: aƒ d spÒggoisi trapšzaj Curate faceþi oluri ºi pahare
Cu douã toarte ºi cu ºart lucrate,
p£saj ¢mfim£sasqe, kaq»rate d krhtÁraj
Iar altele sã mergeþi dupã apã
kaˆ dšpa ¢mfikÚpella tetugmšna: taˆ d meq' Ûdwr De la fântânã ºi-o cãraþi mai iute. 200
œrcesqe kr»nhnde kaˆ o‡sete q©sson „oàsai. Cã n-or sta mult departe peþitorii,
Sosesc pe mânecate aici la curte,
155 oÙ g¦r d¾n mnhstÁrej ¢pšssontai meg£roio,
Cãci astãzi pentru toþi e sãrbãtoare.”
¢ll¦ m£l' Ãri nšontai, ™peˆ kaˆ p©sin õrt».” Aºa zorea; ele ascultau supuse.
ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto. ªi douãzeci pornirã la fântânã 205
Sã care apã. Celelalte harnic
aƒ mn ™e…kosi bÁsan ™pˆ kr»nhn mel£nudron,
Lucrau prin casã, toate pricepute.
aƒ d' aÙtoà kat¦ dèmat' ™pistamšnwj ponšonto. Rândaºii peþitorilor intrarã,
160 ™j d' Ãlqon drhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita Frumos ºi bine lemne despicarã.
Femeile-au venit de la fântânã 210
eâ kaˆ ™pistamšnwj kšasan xÚla, taˆ d guna‹kej
Ãlqon ¢pÕ kr»nhj. ™pˆ dš sfisin Ãlqe subèthj
tre‹j si£louj kat£gwn, o‰ œsan met¦ p©sin ¥ristoi. ªi mai veni porcarul ºi le-aduse
kaˆ toÝj mšn ·' e‡ase kaq' ›rkea kal¦ nšmesqai, Trei vieri, pe cei mai buni din toatã turma.
Lãsã în curtea-mprejmuitã porcii
165 aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda meilic…oisi: Sã pascã ºi-ntrebã el pe Ulise
„xe‹n', Ã ¥r t… se m©llon 'Acaioˆ e„sorÒwsin, Prietenos: „Strãine, oare-aheii 215
Ãš s' ¢tim£zousi kat¦ mšgar' æj tÕ p£roj per;” Se uitã mai frumos acum la tine?
Sau te batjocoresc ca mai înainte
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: În casa asta?” I-a rãspuns Ulise:
„aŠ g¦r d», EÜmaie, qeoˆ teisa…ato lèbhn, „Sã le plãteascã cei-de-sus ocara,
170 ¿n o†d' Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai Necuviinþa ºi nelegiuirea 220
Ce-o fac miºeii-n casa cea strãinã,
o‡kJ ™n ¢llotr…J, oÙd' a„doàj mo‹ran œcousin.” Cã n-au un pic de-obraz ºi de ruºine !”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Aºa vorbeau. S-apropie Melantiu
¢gc…molon dš sf' Ãlqe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, Cãprarul. El mâna mai multe capre
Din cele mai alese, demâncare 225
agaj ¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi, La peþitori. Urmat era cãprarul
175 de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej. De doi pãstori. El caprele-n pridvorul
kaˆ t¦j mn katšdhsan Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ, Rãsunãtor legã ºi lui Ulise
Aºa-i fãcu: „Strãine, tu ºi-acuma
aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda kertom…oisi:
Vei necãji pe domni cerºind prin casã. 230
„xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij kat¦ dîma ªi n-ai sã te mai cari de-aici? Pesemne
¢nšraj a„t…zwn, ¢t¦r oÙk œxeisqa qÚraze; Noi nu ne-om despãrþi, de nu vei face
Saftea din pumnii mei. Cã þi-i cerºitul
180 p£ntwj oÙkšti nî diakrinšesqai Ñw
Nesocotit. Mai sunt ºi alte mese
prˆn ceirîn geÚsasqai, ™peˆ sÚ per oÙ kat¦ kÒsmon Pe la ahei.”Aºa-l certa, ºi-Ulise 235
a„t…zeij: e„sˆn d kaˆ ¥lloqi da‹tej 'Acaiîn.” Nimic n-a zis. Tãcu ca piatra molcom,
Tot da din cap ºi tãinuia în sine
ìj f£to, tÕn d' oÜ ti prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj,
Cumplite gânduri. Mai veni pe urmã
¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. Al treilea, Filetios, scutarul
185 to‹si d' ™pˆ tr…toj Ãlqe Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn, Pãstorilor. Mâna o vacã stearpã 240
ªi capre grase pentru ospãtare.
boàn ste‹ran mnhstÁrsin ¥gwn kaˆ p…onaj agaj.
De pe uscat veniserã pe mare
porqmÁej d' ¥ra toÚj ge di»gagon, o† te kaˆ ¥llouj De dincolo, cã i-au trecut plutaºii
¢nqrèpouj pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai. Ce trec pe toþi care sosesc la dânºii.
Le priponi el bine sub pridvorul 245
kaˆ t¦ mn eâ katšdhsen Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,
Rãsunãtor ºi întrebã porcarul
190 aÙtÕj d' aât' ™ršeine subèthn ¥gci parast£j: Mergând la el aproape: „Cine-i oare
„t…j d¾ Óde xe‹noj nšon e„l»louqe, subîta, Acest strãin sosit acuma proaspãt
¹mšteron prÕj dîma; tšwn d' Ÿx eÜcetai enai La casa noastrã? Care-i seminþia,
Pãrinþii lui ºi neamul ºi moºia? 250
¢ndrîn; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura; Sãrac de el! Dupã fãpturã pare
dÚsmoroj: Ã te œoike dšmaj basilÁ ¥nakti: Cã-i domn stãpânitor. N-au milã zeii
195 ¢ll¦ qeoˆ duÒwsi polupl£gktouj ¢nqrèpouj, De oamenii pribegi; i-afundã-n jale.
Chiar domnilor le sorocesc rãstriºte!”
ÐppÒte kaˆ basileàsin ™piklèswntai ÑzÚn.” ªi cum vorbi, se duse la Ulise 255
Ã, kaˆ dexiterÍ deid…sketo ceirˆ parast¦j ªi îmbiindu-i mâna dreaptã-i zise:
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „Noroc, strãine taicã! Fie barem
De-acum sã-þi meargã bine, c-azi te-apasã
„ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw Necazuri multe. Doamne, tatã Joe,
200 Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi. Nu-i altul între zei mai crud ca tine. 260
Zeà p£ter, oÜ tij se‹o qeîn Ñloèteroj ¥lloj: Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi
Pãrinte-al lor. Tu-i laºi de-a pururi pradã
oÙk ™lea…reij ¥ndraj, ™p¾n d¾ ge…neai aÙtÒj, Nevoii ºi durerilor sã cadã.
misgšmenai kakÒthti kaˆ ¥lgesi leugalšoisin. Cum te-am vãzut, am nãduºit ºi lacrimi
‡dion, æj ™nÒhsa, ded£kruntai dš moi Ôsse Mi-au dat în ochi gândind la bietu-Ulise, 265
Cã mi-l închipui ºi pe el tot astfel
205 mnhsamšnJ 'OdusÁoj, ™peˆ kaˆ ke‹non Ñw
Umblând rufos ºi lainic între oameni,
toi£de la…fe' œconta kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai, De mai trãieºte ºi mai vede soare.
e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio. Iar dacã-i mort ºi-i dus pe ceea-lume,
Vai cum îl plâng pe bunul meu Ulise ! 270
e„ d' ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin,
Eram un copilandru când mã puse
ê moi œpeit' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ój m' ™pˆ bousˆn Sã fiu peste vãcarii lui mai mare
210 eŒs' œti tutqÕn ™Ònta Kefall»nwn ™nˆ d»mJ. În þara chefalenilor. Acuma
Cu miile i se-nmulþirã boii
nàn d' aƒ mn g…nontai ¢qšsfatoi, oÙdš ken ¥llwj
ªi n-are nici un om aºa prãsilã 275
¢ndr… g' ØpostacÚoito boîn gšnoj eÙrumetèpwn: De boi fruntoºi. Dar alþii dau poruncã
t¦j d' ¥lloi me kšlontai ¢ginšmenai sf…sin aÙto‹j Sã-i mân la dânºii pentru ospãtare.
De fiul sãu din casã nu þin seamã,
œdmenai: oÙdš ti paidÕj ™nˆ meg£rois' ¢lšgousin,
Nu tremurã de-a zeilor mânie.
215 oÙd' Ôpida tromšousi qeîn: mem£asi g¦r ½dh Sunt gata între ei sã-mpart-averea 280
kt»mata d£ssasqai d¾n o„comšnoio ¥naktoj. Stãpânului cel dus demult. ªi-n mine
Mã tot vânzol cu mintea, stau pe gânduri.
aÙt¦r ™moˆ tÒde qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi
Mi-e foarte rãu, pe când e-n viaþã fiul
pÒll' ™pidine‹tai: m£la mn kakÕn uŒoj ™Òntoj
¥llwn dÁmon ƒkšsqai „Ònt' aÙtÍsi bÒessin Stãpânului, sã plec în altã þarã
220 ¥ndraj ™j ¢llodapoÚj: tÕ d ·…gion aâqi mšnonta ªi sã mã car cu boi cu tot la alþii. 285
Dar e ºi mai grozav sã stau pe-aicea
bousˆn ™p' ¢llotr…Vsi kaq»menon ¥lgea p£scein. ªi boii altora pãzind, sã sufãr
ka… ken d¾ p£lai ¥llon Øpermenšwn basil»wn Aºa de greu. De mult plecam în lume
™xikÒmhn feÚgwn, ™peˆ oÙkšt' ¢nekt¦ pšlontai: ªi m-aciolam la alt stãpân puternic,
Cã nu mai pot. Mai am însã nãdejde 290
¢ll' œti tÕn dÚsthnon Ñomai, e‡ poqen ™lqën Cã vine bietul domn al meu sãracul
225 ¢ndrîn mnhst»rwn skšdasin kat¦ dèmata qe…h.” ªi spulberã din casã pe nemernici.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ulise iscusitul îi rãspunse:
„Vãcarule, tu pari un om de treabã
„boukÒl', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ œoikaj, ªi chibzuit. Vãd c-ai vorbit cuminte, 295
ginèskw d kaˆ aÙtÒj, Ó toi pinut¾ fršnaj †kei, De-aceea eu din partea mea þi-oi spune
toÜnek£ toi ™ršw kaˆ ™pˆ mšgan Órkon Ñmoàmai: ªi-oi face-un mare jurãmânt. Ca martor
Sã-mi fie Joe între zei întâiul
230 ‡stw nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, ªi masa primitoare ca ºi vatra
ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw: Cea sfânt-a lui Ulise, unde astãzi 300
Ã sšqen ™nq£d' ™Òntoj ™leÚsetai o‡kad' 'OdusseÚj: M-adãpostesc, cã tu vei fi de faþã

Când va sosi al tãu stãpân acasã
so‹sin d' Ñfqalmo‹sin ™pÒyeai, a‡ k' ™qšlVsqa,
ªi, dacã vrei, vedea-vei tu cu ochii
kteinomšnouj mnhstÁraj, o‰ ™nq£de koiranšousi.” Cum cad uciºi miºeii care astãzi
235 tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r: Domnesc aici.” Adause vãcarul: 305
„Strãine taicã, sã te-asculte zeii!
„aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj telšseie Kron…wn:
Sã vezi atunci ce poate-a mea virtute
gno…hj c', o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.” ªi braþul meu.” Aºijderea Eumeos
ìj d' aÜtwj EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si Rugã pe zeii toþi ca înþeleptul
Ulise la palatul lui sã vie. 310
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde.
Aºa ei laolaltã cuvântarã.
240 ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Iar peþitorii unelteau omorul
mnhstÁrej d' ¥ra Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te Lui Telemah. Dar le zburã din stânga
Un vultur nalt în zbor ce-avea în gheare
½rtuon: aÙt¦r Ð to‹sin ¢risterÕj ½luqen Ôrnij,
Un porumbel sfios. Cum vede asta 315
a„etÕj Øyipšthj, œce d tr»rwna pšleian. ªi zice Amfinom atunci: „Prieteni,
to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipen: Nu izbuteºte gândul nostru moartea
Lui Telemah. Sã ne vedem de masã.”
245 „ð f…loi, oÙc ¼min sunqeÚsetai ¼de ge boul»,
Thlem£coio fÒnoj: ¢ll¦ mnhsèmeqa daitÒj.”
ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. Aºa le spuse Amfinom ºi spusa-i
™lqÒntej d' ™j dèmat' 'OdussÁoj qe…oio Plãcu la toþi. Venirã ei la curtea 320
Mãritului Ulise, ºi pe jeþuri
cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, ªi-n scaune veºmintele-ºi lãsarã.
250 oƒ d' ƒšreuon Ôj meg£louj kaˆ p…onaj agaj, ªi prinserã sã-njunghie capre grase
†reuon d sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn: ªi mari berbeci, grãsuni ºi-un bou din turmã
ªi fripserã-n frigare mãruntaie 325
spl£gcna d' ¥r' Ñpt»santej ™nèmwn, ™n dš te onon ªi le-mpãrþirã între ei. Cu apã
krhtÁrsin kerÒwnto: kÚpella d ne‹me subèthj. Amestecarã-n oluri vin, ºi cupe
s‹ton dš sf' ™pšneime Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn, Vãcarul împãrþi la toþi; ºi pâne
Le mertici Filetios, vãtaful
255 kalo‹s' ™n kanšoisin, ™oinocÒei d MelanqeÚj. Pãstorilor, în dalbele panere, 330
oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Turnã în cupe Melanteu ºi-n urmã
Thlšmacoj d' 'OdusÁa kaq…drue, kšrdea nwmîn, Ei mânile-ntindeau înspre bucate
Ce-n faþa lor stau gata. Între acestea
™ntÕj ™ãstaqšoj meg£rou, par¦ l£non oÙdÒn, Pofti-nadins feciorul lui Ulise
d…fron ¢eikšlion kataqeˆj Ñl…ghn te tr£pezan: Pe tatãl sãu sã ºadã lângã pragul 335
260 p¦r d' ™t…qei spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceuen De piatrã-n sala bine-ntemeiatã.
ªi-un scaun prost îi puse ºi-o mãsuþã,
™n dšpa crusšJ, ka… min prÕj màqon œeipen:
ªi peste ea ceva din mãruntaie
„™ntauqo‹ nàn Âso met' ¢ndr£sin o„nopot£zwn: ªi vin turnându-i în pahar de aur,
kertom…aj dš toi aÙtÕj ™gë kaˆ ce‹raj ¢fšxw Aºa-i grãi: „Aci sã ºezi la masã 340
Sã bei între bãrbaþi, ºi las’ pe mine
p£ntwn mnhst»rwn, ™peˆ oÜ toi d»miÒj ™stin
Cã te pãzesc de blendele ºi-ocara
265 okoj Ód', ¢ll' 'OdusÁoj, ™moˆ d' ™kt»sato ke‹noj. Oricãrui peþitor. Nu-i casa obºtii,
Øme‹j dš, mnhstÁrej, ™p…scete qumÕn ™nipÁj Ci-i casa mea lãsatã de la tata.
Voi, peþitori, nu faceþi gurã, nu daþi 345
kaˆ ceirîn, †na m» tij œrij kaˆ ne‹koj Ôrhtai.”
Cu mânile, sã nu se iºte sfadã
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej ªi-ncaier între noi.” Aºa voinicul
Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. I-ameninþã. Ei buzele-ºi muºcarã,
Mirându-se cã Telemah vorbise
270 to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj:
Cutezãtor. Dar Antinou le zise: 350
„kaˆ calepÒn per ™Ònta decèmeqa màqon, 'Acaio…, „Aheilor, sã-ngãduim cuvântul
Thlem£cou: m£la d' Âmin ¢peil»saj ¢goreÚei. Lui Telemah, deºi e greu, cã tare
Ne-ameninþã pe noi. Pãcat cã Joe
oÙ g¦r ZeÝj e‡ase Kron…wn: tî kš min ½dh
Se-mpotrivi, cã-i astupam noi gura
paÚsamen ™n meg£roisi, ligÚn per ™Ònt' ¢gorht»n.” Acestui meºter vorbitor.” El astfel 355
275 ìj œfat' 'Ant…nooj: Ð d' ¥r' oÙk ™mp£zeto mÚqwn. Le cuvânta, dar nu-i pãsa de vorbe
k»rukej d' ¢n¦ ¥stu qeîn ƒer¾n ˜katÒmbhn Lui Telemah. Atunci mânarã crainici
Prin mijlocul cetãþii hecatomba
Ãgon: toˆ d' ¢gšronto k£rh komÒwntej 'Acaioˆ Cea sfântã pentru zei. Sobor þinurã
¥lsoj Ûpo skierÕn ˜kathbÒlou 'ApÒllwnoj. Aheii prin dumbrava cea umbroasã 360
oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ˜rÚsanto, A marelui sãgetãtor Apollon.
Ei cãrnurile fripserã-n frigare,
280 mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta. Le traserã din foc, le împãrþirã
p¦r d' ¥r' 'OdussÁ mo‹ran qšsan, o‰ ponšonto, ªi la bogatul praznic s-aºezarã.
‡shn, æj aÙto… per ™l£gcanon: ìj g¦r ¢nègei Iar oamenii care slujeau la masã 365
Fãcurã parte lui Ulise-ntocmai
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio. Ca la ceilalþi, c-aºa i-a fost porunca
mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh Lui Telemah, feciorul lui Ulise.
285 lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon Iar pe fruntaºii peþitori Minerva
Tot nu-i lãsa de loc sã înceteze 370
dÚh ¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj. Cu dureroasele-nfruntãri, ca astfel
Ãn dš tij ™n mnhstÁrsin ¢n¾r ¢qem…stia e„dèj, Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise.
Kt»sippoj d' Ônom' œske, S£mV d' ™nˆ o„k…a na‹en: Era-ntre peþitori un om pornit spre
Necuviinþi, unul numit Ctesipos,
Öj d» toi kte£tessi pepoiqëj patrÕj õ‹o
Din Same. Bizuindu-se pe-averea 375
290 mn£sket' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta. Cea mult-a lui, peþea ºi el pe mândra
Ój ·a tÒte mnhstÁrsin Øperfi£loisi methÚda: Soþie-a celui dus. Ctesip acesta
Ocarnicilor peþitori le zise:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw:
„Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã.
mo‹ran mn d¾ xe‹noj œcei p£lai, æj ™pšoiken, Strãinul are parte cumsecade 380
‡shn: oÙ g¦r kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion La fel cu noi. Nu-i bine nici cu cale
Neospãtaþi sã fie musafirii
295 xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai.
Lui Telemah, când vin la casa asta.
¢ll' ¥ge oƒ kaˆ ™gë dî xe…nion, Ôfra kaˆ aÙtÕj Sã-i dau ºi eu un dar de ospeþie,
º loetrocÒJ dèV gšraj ºš tJ ¥llJ Ca doar ºi el la rându-i sã-l îmbie 385
La vrun bãiaº, sau la vro altã slugã
dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.”
Din casa lui Ulise.” Astfel zise
ìj e„pën œrriye boÕj pÒda ceirˆ pace…V, ªi din paner luând cu mâna-i grasã
300 ke…menon ™k kanšoio labèn: Ð d' ¢leÚat' 'OdusseÝj Un arm de bou asupra-i îl rãpede.
Dar se feri de el atunci Ulise 390
Ãka parakl…naj kefal»n, me…dhse d qumù
Puþin plecându-ºi capul ºi c-un zâmbet
sard£nion m£la to‹on: Ð d' eÜdmhton b£le to‹con. Amar rânji. Atins fu numai zidul
Kt»sippon d' ¥ra Thlšmacoj ºn…pape mÚqJ: Cel mãestrit. Dar lui Ctesip îi zise
„Kt»sipp', Ã m£la toi tÒde kšrdion œpleto qumù: Mustrându-l Telemah: „Noroc de tine
Ca fost aºa, cã n-ai zdrelit pe oaspe, 395
305 oÙk œbalej tÕn xe‹non: ¢leÚato g¦r bšloj aÙtÒj. C-almintrelea te strãpungeam cu lancea
Ã g£r kšn se mšson b£lon œgce ÑxuÒenti, ªi tatãl tãu aici, în loc de nuntã,
ka… kš toi ¢ntˆ g£moio pat¾r t£fon ¢mfepone‹to Þi-ar fi gãtit mormântul. Sã ia seama,
Sã nu-ºi dea nimenea pe faþ-arama.
™nq£de. tî m» t…j moi ¢eike…aj ™nˆ o‡kJ Cãci ºtiu acum ºi seamã-mi dau de toate, 400
fainštw: ½dh g¦r nošw kaˆ oda ›kasta, ªi bun ºi rãu. Eu nu mai sunt copilul
310 ™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa. De pân-aci. Destul cã rabd în mine
Privind la jaful vostru: oi junghiate
¢ll' œmphj t£de mn kaˆ tštlamen e„sorÒwntej, ªi vin bãut ºi pâne risipitã,
m»lwn sfazomšnwn o‡noiÒ te pinomšnoio Cã-i greu sã vã opresc eu unul singur 405
kaˆ s…tou: calepÕn g¦r ™rukakšein ›na polloÚj. Pe voi cei mulþi. Nu-mi fiþi duºmani de moarte,
Nu-mi faceþi rãu. De vreþi sã-mi puneþi capul,
¢ll' ¥ge mhkšti moi kak¦ ·šzete dusmenšontej: O vreau ºi eu. Mi-ar fi cu mult mai bine
315 e„ d' ½dh m' aÙtÕn kte‹nai menea…nete calkù, Sã mor decât mereu sã-mi vadã ochii
ka… ke tÕ boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h Aceste mârºãvii, stâlciþi pe oaspeþi, 410
Femeile urât batjocorite
teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai,
Prin casa mea frumoasã.” Asta zise
xe…nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj ªi toþi tãcurã molcom. Agelaos,
·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£.” Al lui Damastor fiu, vorbi în urmã:
„Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi 415
320 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ.
Potrivnic celor zise cu dreptate.
Ñy d d¾ metšeipe Damastor…dhj 'Agšlaoj: Nu-l mai jigniþi pe-acest strãin, pe nimeni
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J Din robii de la curtea lui Ulise.
Aº vrea sã spun lui Telemah ºi mamei
¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi:
Acestuia o vorbã bunã; poate 420
m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon Va fi plãcut-amânduror. Cât fuse
325 dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio. Nãdejde-n noi cã se va-ntoarce-acasã
Cumintele Ulise, n-avea nimeni
Thlem£cJ dš ke màqon ™gë kaˆ mhtšri fa…hn
De ce cârti, dacã-i fãceaþi s-adaste
½pion, e‡ sfwn krad…V ¤doi ¢mfotšroin. ªi sã mai stea prin casã peþitorii. 425
Ôfra mn Ûmin qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde,
330 tÒfr' oÜ tij nšmesij menšmen t' Ãn „scšmena… te
mnhstÁraj kat¦ dèmat', ™peˆ tÒde kšrdion Ãen, Mai bine ar fi fost dacã el însuºi
e„ nÒsths' 'OduseÝj kaˆ ØpÒtropoj †keto dîma: S-ar fi întors ºi-ar fi venit în þarã.
Dar astãzi e vãdit cã nu mai vine.
nàn d' ½dh tÒde dÁlon, Ó t' oÙkšti nÒstimÒj ™stin. Deci du-te tu la maicã-ta ºi spune-i
¢ll' ¥ge sÍ t£de mhtrˆ parezÒmenoj kat£lexon, Sã ia de soþ pe cine-i mai de frunte 430
335 g»masq' Ój tij ¥ristoj ¢n¾r kaˆ ple‹sta pÒrVsin, ªi-o înzestreazã mai bogat, ca astfel
De-avutul pãrintesc tu sã te bucuri,
Ôfra sÝ mn ca…rwn patrèa p£nta nšmhai, Sã bei, sã ospãtezi, iar ea sã cate
œsqwn kaˆ p…nwn, ¹ d' ¥llou dîma kom…zV.” De casa altuia.” Lui Agelaos
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Rãspunse Telemah: „Îþi jur pe Joe, 435
Pe suferinþa tatei, care bietul
„oÙ m¦ ZÁn', 'Agšlae, kaˆ ¥lgea patrÕj ™mo‹o, De bunã seamã-i dus ori bate drumuri
340 Ój pou tÁl' 'Iq£khj À œfqitai À ¢l£lhtai, Departe de Itaca, nunta mamei
oÜ ti diatr…bw mhtrÕj g£mon, ¢ll¦ keleÚw Eu n-o amân. Ba zic sã se mãrite
Cu cine-o vrea; i-oi da chiar multe daruri. 440
g»masq' ú k' ™qšlV, potˆ d' ¥speta dîra d…dwmi: Dar peste voia dânsei, mi-e ruºine
a„dšomai d' ¢škousan ¢pÕ meg£roio d…esqai S-o scot cu sila ºi cu zor din casã.
mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseien.” Fereascã Dumnezeu de-una ca asta!”
Aºa le zise el. Atunci Minerva
345 ìj f£to Thlšmacoj: mnhstÁrsi d Pall¦j 'Aq»nh
Trezi un râs la peþitori, un hohot 445
¥sbeston gšlw ðrse, paršplagxen d nÒhma. Nepotolit; ea le scrântise mintea,
oƒ d' ½dh gnaqmo‹si gelèwn ¢llotr…oisin, De tot râdeau parcã din fãlci strãine.
Mâncau din cãrnuri crude ºi cu sânge,
aƒmofÒrukta d d¾ krša ½sqion: Ôsse d' ¥ra sfšwn
ªi ochii lor erau muiaþi de lacrimi
dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj. ªi toþi erau porniþi pe tânguire. 450
350 to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: Atunci luã cuvântul ºi le zise
Teoclimen: „Ce crunt blãstem vã paºte,
„« deilo…, t… kakÕn tÒde p£scete; nuktˆ mn Ømšwn
Sãrmanilor? Vã-mpresurã-ntuneric
e„lÚatai kefala… te prÒswp£ te nšrqe te goàna, ªi capul ºi obrazul ºi genunchii.
o„mwg¾ d dšdhe, ded£kruntai d pareia…, Rãsunã vaiet, lacrimi curg pe faþã, 455
Stropit cu sânge-i zidul ºi tavanul.
a†mati d' ™rr£datai to‹coi kala… te mesÒdmai:
ªi geme ºi pridvorul ºi ograda
355 e„dèlwn d plšon prÒquron, ple…h d kaˆ aÙl», De umbrele ce nãzuie spre bezna
ƒemšnwn ”ErebÒsde ØpÕ zÒfon: ºšlioj d De întuneric. Soarele din slavã
Se-ntunecã,-nfiorãtoare noapte 460
oÙranoà ™xapÒlwle, kak¾ d' ™pidšdromen ¢clÚj.”
Se-ntinde peste tot.” Aºa el zise,
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ gšlassan. ªi toþi râdeau voios de cele spuse.
to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, Ãrc' ¢goreÚein: Dar Evrimah, odrasla lui Polibos,
360 „¢fra…nei xe‹noj nšon ¥lloqen e„lhlouqèj. Aºa-i rãspunse: „E nebun strãinul
Ce-abia veni din alte pãrþi. Hai iute 465
¢ll£ min aya, nšoi, dÒmou ™kpšmyasqe qÚraze Sã-l scoatem noi, bãieþi, afarã-n piaþã,
e„j ¢gor¾n œrcesqai, ™peˆ t£de nuktˆ ™skei.” C-aici îi pare lui cã e-ntuneric.”
tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: Teoclimen în chip de zeu rãspunse:
„O, Evrimah, eu nu cer cãlãuzã
„EÙrÚmac', oÜ t… s' ¥nwga ™moˆ pompÁaj Ñp£zein. Cãci am urechi ºi ochi, picioare bune 470
365 e„s… moi Ñfqalmo… te kaˆ oÜata kaˆ pÒdej ¥mfw ªi minte-ntreagã, nicidecum scrântitã.
kaˆ nÒoj ™n st»qessi tetugmšnoj, oÙdn ¢eik»j: Cu ele voi ieºi de-aici afarã,
Fiindcã vãd c-asupra voastrã vine
to‹s' œxeimi qÚraze, ™peˆ nošw kakÕn Ümmin Un rãu de care nu mai scapã nimeni,
™rcÒmenon, tÒ ken oÜ tij ØpekfÚgoi oÙd' ¢lšaito O, peþitori, din voi care-n cãminul 475
mnhst»rwn, o‰ dîma kat' ¢ntiqšou 'OdusÁoj Viteazului batjocoriþi pe oameni

ªi izvodiþi nelegiuiri.” El zise,
370 ¢nšraj Øbr…zontej ¢t£sqala mhcan£asqe.” Apoi ieºi din luminoasa curte,
ìj e„pën ™xÁlqe dÒmwn ™å naietaÒntwn, ªi merse la Pireos, care vesel
†keto d' ™j Pe…raion, Ó min prÒfrwn Øpšdekto. La dânsul îl primi. Iar peþitorii 480
Priveau unii la alþii ºi cu toþii
mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ™j ¢ll»louj ÐrÒwntej
Râdeau de oaspeþi ºi-ntãrtau cu asta
Thlšmacon ™ršqizon, ™pˆ xe…noij gelÒwntej. Pe Telemah. Iar unul din duiumul
375 ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: Obraznicilor tineri astfel zise:
„O, Telemah, nu-i nimeni alt ca tine 485
„Thlšmac', oÜ tij se‹o kakoxeinèteroj ¥lloj,
Aºa fãrã noroc de oaspeþi: unul
oŒon mšn tina toàton œceij ™p…maston ¢l»thn, Aici i-un biet calic hoinar, cu poftã
s…tou kaˆ o‡nou kecrhmšnon, oÙdš ti œrgwn Nesãþioasã dupã vin ºi pâne,
Un leneº ºi un pãcãtos, povara
œmpaion oÙd b…hj, ¢ll' aÜtwj ¥cqoj ¢roÚrhj:
Pãmântului. Cellalt se apucase 490
380 ¥lloj d' aâtš tij oátoj ¢nšsth manteÚesqai. De prorocit. Dar de m-asculþi pe mine
¢ll' e‡ mo… ti p…qoio, tÒ ken polÝ kšrdion e‡h: ªi faci cum zic, þi-ar fi cu mult mai bine:
Pe-aceºti strãini sã-i îmbarcãm îndatã
toÝj xe…nouj ™n nh polukl»di balÒntej
ªi sã-i trimitem la siculi, pe unde
™j SikeloÝj pšmywmen, Óqen kš toi ¥xion ¥lfoi.” Sã-i vinzi pe preþ.” Aºa vorbeau cei tineri, 495
ìj œfasan mnhstÁrej: Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn, Dar nu-i pãsa lui Telemah de vorbe;
Tãcut privea la tatãl sãu cum gata
385 ¢ll' ¢kšwn patšra prosedšrketo, dšgmenoj a„e…,
Tot sta sã-nalþe braþul lui puternic
ÐppÒte d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei.
¹ d kat' ¥nthstin qemšnh perikallša d…fron Asupra peþitorilor nemernici.

koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, Iar Penelopa-n faþa lor se puse 500
Pe-un jeþ frumos ºi asculta cuvântul
¢ndrîn ™n meg£roisin ˜k£stou màqon ¥koue. Rostit de fiecare om din salã.
390 de‹pnon mn g¦r to… ge gelèontej tetÚkonto Ei tot râdeau ºi-ºi pregãteau ospãþul
¹dÚ te kaˆ menoeikšj, ™peˆ m£la pÒll' ƒšreusan: Pe pofta lor, c-aºa de multe vite
Junghiaserã. Dar nici n-avea sã fie 505
dÒrpou d' oÙk ¥n pwj ¢car…steron ¥llo gšnoito, O masã mai lehamite ca asta
oŒon d¾ t£c' œmelle qe¦ kaˆ karterÕj ¢n¾r Ce o puneau la cale-acum Minerva
qhsšmenai: prÒteroi g¦r ¢eikša mhcanÒwnto. ªi marele viteaz, cã peþitorii
Fãcuserã-nceputul fãrdelegii.
ODUSSEIAS F Cântul XXI
Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri

TÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, Povãþuia pe fiica lui Icariu,
koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V, Mintoasa Penelopa, sã ia arcul
ªi fierul brumãriu de la topoare
tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron
La peþitori în faþã sã le puie 5
™n meg£rois' 'OdusÁoj, ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n. De întrecut la curtea lui Ulise,
5 kl…maka d' Øyhl¾n proseb»seto oŒo dÒmoio, ªi-a fost aceasta jocul ºi prilejul
Pieirii lor. Sui dar scara naltã
e†leto d klh‹d' eÙkampša ceirˆ pace…V,
La casa ei, luã cu mâna-i plinã
kal¾n calke…hn: kèph d' ™lšfantoj ™pÁen. O cheie bine-ncovoiatã, mare, 10
bÁ d' ‡menai q£lamÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn Frumoasã ºi lucratã din aramã
ªi cu mâner de fildeº. Dup-aceea
œscaton: œnqa dš oƒ keim»lia ke‹to ¥naktoj,
Se duse ea cu roabele-mpreunã
10 calkÒj te crusÒj te polÚkmhtÒj te s…dhroj. La cea din urm-a ei cãmarã, unde
œnqa d tÒxon ke‹to pal…ntonon ºd farštrh Erau odoarele domneºti, aramã 15
„odÒkoj, polloˆ d' œnesan stonÒentej Ñsto…, ªi fier din greu lucrat ºi-aurãrie,
Precum ºi arcul încordat ºi tolba
dîra t£ oƒ xe‹noj Lakeda…moni dîke tuc»saj Cea plinã de sãgeþi amare, darul
”Ifitoj EÙrut…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisi. Ce-i dase lui Ulise un prieten
15 të d' ™n Mess»nV xumbl»thn ¢ll»loin Odatã în Lacedemòn, Ifitos 20
Evritianul, un bãrbat ca zeii.
o‡kJ ™n 'OrtilÒcoio dafronoj. Ã toi 'OdusseÝj Ei în Messenia se-ntâlnirã-acasã
Ãlqe met¦ cre‹oj, tÒ ·£ oƒ p©j dÁmoj Ôfelle: La ortomanul Orsiloh. Ulise
mÁla g¦r ™x 'Iq£khj Mess»nioi ¥ndrej ¥eiran Mersese-atunci pe-acolo ca sã cearã
Despãgubire de la-ntreg poporul, 25
nhusˆ polukl»si trihkÒsi' ºd nomÁaj. Cãci oameni din Mesena în corãbii
20 tîn ›nek' ™xes…hn poll¾n ÐdÕn Ãlqen 'OdusseÚj, Rãpiserã oi multe din Itaca,
paidnÕj ™èn: prÕ g¦r Âke pat¾r ¥lloi te gšrontej: Trei sute, împreunã cu pãstorii
De-aceea ºi Ulise, un copilandru,
”Ifitoj aâq' †ppouj diz»menoj, a† oƒ Ôlonto Ca sol fãcuse calea asta lungã 30
Fiind trimis de tata-i ºi de sfetnici.
Ifitos cãuta în vremea-aceea
820 OD USSEAIS. F ODISEEA. CÂNTUL XXI 821
dèdeka q»leiai, ØpÕ d' ¹m…onoi talaergo…: Douãsprezece iepe-a lui pierdute
a‰ d» oƒ kaˆ œpeita fÒnoj kaˆ mo‹ra gšnonto, ªi supte de-a lor muli robaci, ºi asta-i
Pricinui la urmã ºi sfârºitul, 35
25 ™peˆ d¾ DiÕj uƒÕn ¢f…keto karterÒqumon, Când el ajunse-acasã la feciorul
fîq' `HraklÁa, meg£lwn ™pi…stora œrgwn, Lui Jupiter, la Hercule-oþelitul,
Ój min xe‹non ™Ònta katšktanen ú ™nˆ o‡kJ, Viteazul marilor isprãvi. Acesta
Ca oaspe chiar acasã îl rãpuse,
scštlioj, oÙd qeîn Ôpin a„dšsat' oÙd tr£pezan, Nãstruºnicul, cãci n-avusese teamã 40
t¾n ¼n oƒ paršqhken: œpeita d pšfne kaˆ aÙtÒn, De-a zeilor mânie, nu cinstise
30 †ppouj d' aÙtÕj œce kraterènucaj ™n meg£roisi. Nici masa însãºi unde îl poftise;
Ba dupã ce-l ucise pe Ifitos,
t¦j ™ršwn 'OdusÁ sun»nteto, dîke d tÒxon, ªi iepele i-opri la el în grajduri.
tÕ prˆn mn ™fÒrei mšgaj EÜrutoj, aÙt¦r Ð paidˆ Aºa se întâlni el cu Ulise 45
k£llip' ¢poqnÇskwn ™n dèmasin Øyhlo‹si. ªi-n dar îi dete arcul ce-l avuse
Pãrintele-i vestit arcaº Evritos
tù d' 'OduseÝj x…foj ÑxÝ kaˆ ¥lkimon œgcoj œdwken, ªi care-apoi, când el muri la curte,
35 ¢rc¾n xeinosÚnhj proskhdšoj: oÙd trapšzV Fiului sãu lãsase moºtenire.
gnèthn ¢ll»lw: prˆn g¦r DiÕj uƒÕj œpefnen Ulise-n schimb îi dete-o lance tare 50
ªi-o sabie,-nceputul unei calde
”Ifiton EÙrut…dhn, ™pie…kelon ¢qan£toisin,
Prietenii, mãcar cã niciodatã
Ój oƒ tÒxon œdwke. tÕ d' oÜ pote d‹oj 'OdusseÝj Ei nu se ospãtaserã-ntre dânºii,
™rcÒmenoj pÒlemÒnde melain£wn ™pˆ nhîn Cãci Hercule nainte l-omorâse
Pe fiul lui Evritos, de la care 55
40 Åre‹t', ¢ll' aÙtoà mnÁma xe…noio f…loio
Avea Ulise arcul. Arma asta
kšsket' ™nˆ meg£roisi, fÒrei dš min Âj ™pˆ ga…hj. El n-o lua cu dânsul niciodatã
¹ d' Óte d¾ q£lamon tÕn ¢f…keto d‹a gunaikîn La mersul lui în bãtãlii pe mare,
Ci-n casã o pãstra ca amintire
oÙdÒn te drÚnon proseb»seto, tÒn pote tšktwn
De la un bun prieten; doar în þarã 60
xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen, La el de-o mai purta. Cum ea, zeiþa
45 ™n d staqmoÝj ¥rse, qÚraj d' ™pšqhke faein£j, Între femei, ajunse la cãmara
Cu pragul de stejar, pe care-un meºter
aÙt…k' ¥r' ¼ g' ƒm£nta qoîj ¢pšluse korènhj,
Îl netezi,-l obli pe ciripie,
™n d klh‹d' Âke, quršwn d' ¢nškopten ÑcÁaj ªi potrivind usciorii puse asupra-i 65
¥nta tituskomšnh. t¦ d' ¢nšbracen ºäte taàroj Lucioasele canaturi, ea în grabã
De la belciug desprinse-atunci cureaua
boskÒmenoj leimîni: tÒs' œbrace kal¦ qÚretra
ªi dibuind în faþã-i puse cheia
50 plhgšnta klh‹di, pet£sqhsan dš oƒ ðka.
¹ d' ¥r' ™f' ØyhlÁj san…doj bÁ: œnqa d chloˆ ªi dete-n lãturi drugii de la uºã;
›stasan, ™n d' ¥ra tÍsi quèdea e†mat' œkeito. Trosni atunci, când se deschise, uºa 70
Ca mugetul de taur la pãºune.
œnqen Ñrexamšnh ¢pÕ pass£lou a‡nuto tÒxon Sui crãiasa podu-nalt de scânduri
aÙtù gwrutù, Ój oƒ per…keito faeinÒj. Pe care sta un ºir de lãzi cu straie
55 ˜zomšnh d kat' aâqi, f…lois' ™pˆ goÚnasi qe‹sa, Frumos-mirositoare. Se întinse
ªi din cuier luã ea însãºi arcul 75
kla‹e m£la ligšwj, ™k d' Èree tÒxon ¥naktoj. Cu tocul lucitor, unde el fuse
¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio, Adãpostit; ºezu-ntr-un colþ pe urmã,
bÁ ·' ‡menai mšgarÒnde met¦ mnhstÁraj ¢gauoÝj ªi pe genunchi proptindu-l, plânse-n hohot
Pe vechiul arc dupã ce-l scoase-afarã.
tÒxon œcous' ™n ceirˆ pal…ntonon ºd farštrhn La urmã, când destul gemu ºi plânse, 80
60 „odÒkon: polloˆ d' œnesan stonÒentej Ñsto…. Se duse ea la peþitori în salã
tÍ d' ¥r' ¤m' ¢mf…poloi fšron Ôgkion, œnqa s…dhroj Cu arcul ce rãsaltã ºi cu tolba
Cea plinã de sãgeþi otrãvitoare.
ke‹to polÝj kaˆ calkÒj, ¢šqlia to‹o ¥naktoj. Iar slugile-au cãrat o ladã plinã
¹ d' Ôte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, De fierãrie ºi de-aramã, scule 85
stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, De lupt-a lui Ulise. Cum ajunse
La peþitori, ca o zeiþã dânsa
65 ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna:
Stãtu pe pragul sãlii mãestrite
¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth. C-un vãl strãlucitor lãsat pe faþã.
aÙt…ka d mnhstÁrsi methÚda kaˆ f£to màqon: ªi-având alãturi douã-nsoþitoare, 90
Ea astfel peþitorilor le zise:
„kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, o‰ tÒde dîma
„Voi, mândri peþitori, aþi dat nãvalã
™cr£et' ™sqišmen kaˆ pinšmen ™mmenj a„eˆ La casa mea, ca necurmat ºi pururi
70 ¢ndrÕj ¢poicomšnoio polÝn crÒnon, oÙdš tin' ¥llhn Sã beþi ºi sã mâncaþi, cã mi-e bãrbatul
Plecat de mult. ªi pentru ast-avurãþi 95
mÚqou poi»sasqai ™pisces…hn ™dÚnasqe,
ªi-aveþi doar un cuvânt: dorinþa
¢ll' ™m ƒšmenoi gÁmai qšsqai te guna‹ka. De-a vã-nsura ºi-a mã lua pe mine.
¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon: Dar iat-acum vã dau prilej de luptã
ªi-ntrecere: vã pun nainte arcul
q»sw g¦r mšga tÒxon 'OdussÁoj qe…oio:
Cel mare-al lui Ulise. ªi oricine 100
75 Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi Îl va destinde mai cu-ndemânare
kaˆ diosteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, ªi va rãzbate cu sãgeata toate
Securile, bãrbatul meu sã fie.
tù ken ¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma
Îl voi urma, ºi pãrãsi-voi casa
Cea plinã de-amintiri din tinereþe, 105
kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, De bogãþie ºi de frumuseþe,

toà pote memn»sesqai Ñomai œn per Ñne…rJ.” De care cred cã eu cândva ºi-n vise
Îmi voi aduce-aminte.” Asta zise
80 ìj f£to, ka… ·' EÜmaion ¢nègei, d‹on ØforbÒn, ªi porunci porcarului Eumeos
tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron. Naintea peþitorilor s-aºeze 110
dakrÚsaj d' EÜmaioj ™dšxato kaˆ katšqhke: Topoarele ºi arcul. El cu lacrimi

În ochi primi odoarele-amintirii
kla‹e d boukÒloj ¥lloq', ™peˆ ‡de tÒxon ¥naktoj. De la stãpân ºi-n faþa lor le-aduse.
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: ªi la vederea arcului vãcarul
85 „n»pioi ¢groiîtai, ™fhmšria fronšontej, Plângea ºi el. Iar Antinou, vãzându-i 115
Aºa-i certa ºi-i ocãra: „Voi, tuieºi
« deilè, t… nu d£kru kate…beton ºd gunaikˆ Þãrani care gândiþi numai la ziua
qumÕn ™nˆ st»qessin Ñr…neton; Î te kaˆ ¥llwj De astãzi, voi, fiinþe pãcãtoase,
ke‹tai ™n ¥lgesi qumÒj, ™peˆ f…lon êles' ¢ko…thn. De ce vã miorcãiþi aºa ºi faceþi
Sã i se frângã inima femeii? 120
¢ll' ¢kšwn da…nusqe kaq»menoi, º qÚraze ªi-aºa e biata-n sufletu-i rãnitã,
90 kla…eton ™xelqÒnte kat' aÙtÒqi tÒxa lipÒnte, Cã soþul ºi-a pierdut. Ci staþi mai bine
mnhst»ressin ¥eqlon ¢£aton: oÙ g¦r Ñw Tãcuþi la masã ori ieºiþi afarã
ªi plângeþi. Pãrãsiþi mai iute arcul
·hd…wj tÒde tÒxon ™äxoon ™ntanÚesqai.
Sã-nceapã jocul vajnic peþitorii, 125
oÙ g£r tij mšta to‹oj ¢n¾r ™n to…sdesi p©sin, Cã-mi pare cã nu-i lesne-a trage arcul
oŒoj 'OdusseÝj œsken: ™gë dš min aÙtÕj Ôpwpa, Acesta lustruit; doar nu-i nici unul
Din cei de faþã tare ca Ulise.
95 kaˆ g¦r mn»mwn e„m…, p£j d' œti n»pioj Ãa.”
Eu însumi îl vãzui; eram pe-atuncea
ìj f£to, tù d' ¥ra qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei Doar un copil ºi tot mi-aduc aminte.” 130
neur¾n ™ntanÚein diosteÚsein te sid»rou. Aºa zicea ºi-avea nãdejde-n sine

Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul,
Ã toi Ñstoà ge prîtoj geÚsasqai œmellen
Dar el avea întâiul sã se-nfrupte
™k ceirîn 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ön tÒt' ¢t…ma De-amarnica sãgeat-a lui Ulise,
100 ¼menoj ™n meg£rois', ™pˆ d' êrnue p£ntaj ˜ta…rouj. Pe care-l necinstea ºezând în casã-i 135
ªi asmuþind asupra-i pe tovarãºi.
to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio:
Dumnezeiescul Telemah le zise:
„í pÒpoi, Ã m£la me ZeÝj ¥frona qÁke Kron…wn: „Vai mie, Joe mã sminti cu totul!
m»thr mšn mo… fhsi f…lh, pinut» per ™oàsa, Iubita-mi mamã, cât e de cuminte,
Tot zice cã se va-nsoþi cu altul 140
¥llJ ¤m' ›yesqai nosfissamšnh tÒde dîma:
ªi se va-ndepãrta din casa asta.
105 aÙt¦r ™gë gelÒw kaˆ tšrpomai ¥froni qumù. ªi eu prosteºte râd ºi tot mã bucur.
¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon, Dar haide, peþitori, acum la luptã,
o†h nàn oÙk œsti gun¾ kat' 'Acaida ga‹an, Rãsplata-i o femeie ca nici una
În toatã-Ahaia ºi-n cetatea Pilos, 145
oÜte PÚlou ƒerÁj oÜt' ”Argeoj oÜte Muk»nhj, ªi-n Argos, ºi-n Micena, ºi-n Itaca,
[oÜt' aÙtÁj 'Iq£khj oÜt' ºpe…roio mela…nhj:] ªi pe uscatul negru. O ºtiþi bine
110 kaˆ d' aÙtoˆ tÒde ‡ste: t… me cr¾ mhtšroj a‡nou; – Voi înºivã, de ce sã-mi laud mama?
Deci hai odatã, n-o lungiþi cu mofturi
¢ll' ¥ge m¾ mÚnVsi paršlkete mhd' œti tÒxou ªi nu mai pregetaþi sã-ntindeþi arcul, 150
dhrÕn ¢potrwp©sqe tanustÚoj, Ôfra ‡dwmen. Ca sã vedem pe cel care va bate.
kaˆ dš ken aÙtÕj ™gë toà tÒxou peirhsa…mhn: ªi eu m-aº încerca sã trag dintr-însul.
De l-aº putea întinde ºi sãgeata-i
e„ dš ken ™ntanÚsw diosteÚsw te sid»rou, S-o trec prin fier, eu n-aº avea durerea
115 oÜ kš moi ¢cnumšnJ t£de dèmata pÒtnia m»thr Sã vãd cã maica-mi pãrãseºte casa, 155
le…poi ¤m' ¥llJ „oàs', Ót' ™gë katÒpisqe lipo…mhn Cu altul pleacã ºi mã lasã singur,
ªi pot ºi eu s-am biruinþi frumoase
oŒÒj t' ½dh patrÕj ¢šqlia k£l' ¢nelšsqai.” Ca tatãl meu.” El zice ºi-n picioare
Ã, kaˆ ¢p' êmoin cla‹nan qšto foinikÒessan Rãsare drept, aruncã de pe umãr
ÑrqÕj ¢naxaj, ¢pÕ d x…foj ÑxÝ qšt' êmwn. Veºmântu-i porfiriu, descinge spada 160
ªi sapã-ntâi un singur ºanþ de-a lungul
120 prîton mn pelškeaj stÁsen, di¦ t£fron ÑrÚxaj
ªi-mplântã-n el topoarele, le-nºirã
p©si m…an makr»n, kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen, Pe ciripie toate, apoi adunã
¢mfˆ d ga‹an œnaxe. t£foj d' ›le p£ntaj „dÒntaj, ªi calcã þãrna-n jurul lor, de-i prinse
Pe toþi mirarea de frumos ce puse 165
æj eÙkÒsmwj stÁse: p£roj d' oÜ pè pot' Ñpèpei.
Topoarele la rând, cã niciodatã
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tize. El jocul nu vãzuse. Apoi el merse,
125 trˆj mšn min pelšmixen ™rÚssesqai menea…nwn, Stãtu la uºã-n prag sã-ncerce arcul.
De trei ori îl clinti ºi vru sã tragã,
trˆj d meqÁke b…hj, ™pielpÒmenoj tÒ ge qumù,
De trei ori braþu-i se muie ºi totuºi 170
neur¾n ™ntanÚein diosteÚsein te sid»rou. Se bizuia c-ar fi putut la urmã
ka… nÚ ke d¾ ™t£nusse b…V tÕ tštarton ¢nšlkwn, Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul.
L-ar fi întins ºi tras a patra oarã
¢ll' 'OduseÝj ¢nšneue kaˆ œsceqen ƒšmenÒn per.
Din rãsputeri, dar îl opri Ulise
130 to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: C-un semn din ochi. ªi Telemah mai zise: 175
„í pÒpoi, Ã kaˆ œpeita kakÒj t' œsomai kaˆ ¥kikuj, „Vai, fi-voi un molâu ºi un nevolnic
Ori sunt prea tânãr ºi-ncã nu mã-ncumet
º neèterÒj e„mi kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa
În braþul meu sã-nlãtur pe oricine
¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV. M-ar încolþi întâi. Dar hai încoace
¢ll' ¥geq', o† per ™me‹o b…V proferšstero… ™ste, Voi toþi care sunteþi mai tari ca mine, 180
135 tÒxou peir»sasqe, kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” Cercaþi din arc, sã isprãvim mai iute
Cu-ntrecerea.” Aºa vorbi ºi arcul
ìj e„pën tÒxon mn ¢pÕ ›o qÁke cam©ze, Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii
kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin, Frumos-strujite ºi-ncheiate scânduri,
aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV, ªi sprijini sãgeata de belciugul 185
Scânteietor al arcului. Se duse
ÿ d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth. ªi iar ºezu pe jeþu-i de-nainte.
140 to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: Luã cuvântul Antinou ºi zise:
„Ôrnusq' ˜xe…hj ™pidšxia p£ntej ˜ta‹roi, „Sculaþi pe rând, tovarãºi, câte unul
Din dreapta, de la locul unde-ncepe 190
¢rx£menoi toà cèrou, Óqen tš per o„nocoeÚei.” Paharnicul sã toarne vin în cupe”.
ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. Întâiul se sculã din jeþ Leodes,
Leièdhj d prîtoj ¢n…stato, ”Hnopoj uƒÒj, Feciorul lui Enop ºi ghicitorul
Din jertfe care-aproape de ulciorul
145 Ó sfi quoskÒoj œske, par¦ krhtÁra d kalÕn Frumos de vin stãtea în fundul sãlii, 195
Œze muco…tatoj a„e…: ¢tasqal…ai dš oƒ o‡J Cãci numai el ura nelegiuirea
™cqraˆ œsan, p©sin d nemšssa mnhst»ressin: ªi-avea pe toþi tovarãºii mânie.
El cel dintâi ia arcul ºi sãgeata,
Ój ·a tÒte prîtoj tÒxon l£be kaˆ bšloj çkÚ.
Se pune-apoi pe prag ºi-ncearcã arcul,
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tizen, Nu-l poate trage însã, cã nainte-i 200
150 oÙdš min ™nt£nuse: prˆn g¦r k£me ce‹raj ¢nšlkwn Cad mânile lui moi ºi nedeprinse,
De ostenite, ºi-astfel cuvânteazã:
¢tr…ptouj ¡pal£j. met¦ d mnhstÁrsin œeipen:
„Prieteni, nu-l pot trage, sã-l ia altul.
„ð f…loi, oÙ mn ™gë tanÚw, labštw d kaˆ ¥lloj. Cã arcul ãsta va scurta viaþa
polloÝj g¦r tÒde tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei La mulþi fruntaºi ºi-ar fi mai bine moarte 205
Decât aºa trãind sã n-avem parte
qumoà kaˆ yucÁj, ™peˆ Ã polÝ fšrterÒn ™sti
De-aceea pentru care noi ne strângem
155 teqn£men À zèontaj ¡marte‹n, oá q' ›nek' a„eˆ Pe-aici ºi aºteptãm în toatã ziua.
™nq£d' Ðmilšomen, potidšgmenoi ½mata p£nta. Doreºte-acum ºi crede fiecare
Nevasta lui sã fie Penelopa, 210
nàn mšn tij kaˆ œlpet' ™nˆ fresˆn ºd menoin´
Dar dupã ce cu arcul o sã-ncerce
gÁmai PhnelÒpeian, 'OdussÁoj par£koitin: ªi va vedea cã e-n deºert, sã plece
aÙt¦r ™p¾n tÒxou peir»setai ºd ‡dhtai, – Cu daruri în peþit dupã vreo altã
Femeie-mpodobitã din Ahaia,
160 ¥llhn d» tin' œpeita 'Acai£dwn eÙpšplwn
Iar Penelopa de bãrbat sã-ºi ieie 215
mn£sqw ™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita
g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.” Pe-acela care-i dã mai multã avere
ìj ¥r' ™fènhsen kaˆ ¢pÕ ›o tÒxon œqhke, ªi-i fu sortit.” Aºa vorbi, ºi arcul
Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii
kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin, Frumos strujite ºi-ncheiate scânduri.
165 aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV, ªi sprijini sãgeata de belciugul 220
ÿ d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth. Scânteietor al arcului. Se duse
ªi iar ºezu pe jeþu-i de nainte.
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: Dar Antinou aºa-ncepu sã-l certe:
„Leiîdej, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn, „Leodes, tu, ce grea ºi-nfricoºatã
deinÒn t' ¢rgalšon te, nemessîmai dš t' ¢koÚwn, Þi-e vorba care þi-a scãpat din gurã! 225
Mi-e greaþã sã te-aud, dacã þi-nchipui
170 e„ d¾ toàtÒ ge tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei Cã arcul ãsta va curma viaþa
qumoà kaˆ yucÁj, ™peˆ oÙ dÚnasai sÝ tanÚssai. ªi sufletul la mulþi fruntaºi, fiindcã
oÙ g£r toi sš ge to‹on ™ge…nato pÒtnia m»thr, Tu nu poþi sã-l întinzi. Dar vezi cã mama
Pe tine nu mi te fãcu destoinic 230
oŒÒn te ·utÁra bioà t' œmenai kaˆ Ñstîn: Sã tragi din arc, la þel s-arunci sãgeata.
¢ll' ¥lloi tanÚousi t£ca mnhstÁrej ¢gauo….” Sunt alþii care-l vor putea destinde.”
175 ìj f£to, ka… ·' ™kšleuse Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn: Apoi el lui Melantiu da poruncã:
„Melantiu, hai ºi-aprinde foc în vatrã,
„¥grei d», pàr kÁon ™nˆ meg£roisi, Melanqeà,
Aºazã lângã el un scaun mare 235
p¦r d t…qei d…fron te mšgan kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, C-o blan-asupra-i ºi-adu-o roatã bunã
™k d stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj, De sãu, ca arcul sã-ncãlzim, sã-l ungem
ªi sã-ncercãm apoi cu el ºi jocul
Ôfra nšoi q£lpontej, ™picr…ontej ¢loifÍ,
Sã-l isprãvim”. Iar el îndatã focul
180 tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” L-aprinse-n vatrã, puse-un scaun mare 240
ìj f£q', Ð d' ay' ¢nškaie Mel£nqioj ¢k£maton pàr, C-o blan-asupra-i ºi aduse o turtã
De sãu pãstrat în casã, ºi cu sãul
p¦r d fšrwn d…fron qÁken kaˆ kîaj ™p' aÙtoà,
Ei arma o-ncãlzirã ºi-o-ncercarã,
™k d stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj. Dar n-o puturã-ntinde, cãci n-avurã
tù ·a nšoi q£lpontej ™peirînt', oÙd' ™dÚnanto De-ajuns putere ºi-ncã stau deoparte 245
Cei doi care erau cei mai puternici
185 ™ntanÚsai, pollÕn d b…hj ™pideušej Ãsan.
Acolo, Antinou ºi Evrimahos.
'Ant…nooj d' œt' ™pe‹ce kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, Ieºir-atunci din casã laolaltã
¢rcoˆ mnhst»rwn: ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi. Vãcarul ºi porcarul lui Ulise
ªi-n urma lor se furiºã viteazul. 250
të d' ™x o‡kou bÁsan Ðmart»santej ¤m' ¥mfw
boukÒloj ºd suforbÕj 'OdussÁoj qe…oio:
190 ™k d' aÙtÕj met¦ toÝj dÒmou ½luqe d‹oj 'OdusseÚj. Iar când erau tustrei ieºiþi afarã
¢ll' Óte d» ·' ™ktÕj quršwn œsan ºd kaˆ aÙlÁj, De curte ºi de porþi, blajin cu graiul
Aºa-i luã pe amândoi Ulise:
fqegx£menÒj sf' ™pšessi proshÚda meilic…oisi: „Vãcarul meu ºi tu, porcare scumpe,
„boukÒle kaˆ sÚ, suforbš, œpoj t… ke muqhsa…mhn, Sã tac ori sã vã spun ceva? Nevoia 255
Ã aÙtÕj keÚqw; f£sqai dš me qumÕj ¢nègei. Mã biruie sã fac destãinuire.

Ce-aþi face voi de dragul lui Ulise,
195 po‹o… k' et' 'OdusÁ ¢munšmen, e‡ poqen œlqoi De-ar fi sã vie aºa pe nevestite
ïde m£l' ™xap…nhj ka… tij qeÕj aÙtÕn ™ne…kai; ªi sã-l aducã zeii? Oare fi-veþi
½ ke mnhst»ressin ¢mÚnoit' Ã 'OdusÁ; Cu el alãturi sau cu peþitorii? 260
Sã-mi spuneþi drept, cum vã învaþã mintea
e‡paq' Ópwj Ømšaj krad…h qumÒj te keleÚei.” ªi inima.” Vãcarul îi rãspunse:
tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r: „O, doamne Joe, împlineºte-mi voia
200 „Zeà p£ter, aŠ g¦r toàto teleut»seiaj ™šldwr, Sã vinã el, un zeu sã mi-l aducã,
Sã vezi ce pot ºi mâna mea ce poate”. 265
æj œlqoi mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn: Aºijderea se tot ruga Eumeos
gno…hj c', o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.” De zeii toþi sã-i vie-acasã domnul.
ìj d' aÜtwj EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si Cum îi vãzu pe amândoi statornici
ªi cu credinþã, aºa le zise dânsul:
nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde.
„Sunt eu Ulise-aici la mine acasã, 270
205 aÙt¦r ™peˆ d¾ tîn ge nÒon nhmertš' ¢nšgnw, Eu bietul care dupã cazne multe
™xaàt…j sf' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: La douãzeci de ani venii în þarã.
Voi singuri între robi îmi vreþi sosirea.
„œndon mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, kak¦ poll¦ mog»saj,
Eu n-auzii pe altul între dânºii
½luqon e„kostù œte ™j patr…da ga‹an. Dorind sã mã întorc la mine-acasã. 275
ginèskw d' æj sfîn ™eldomšnoisin ƒk£nw De-aceea vã spun drept cum o sã fie:
De-ajutã Dumnezeu sã pot rãpune
210 o‡oisi dmèwn: tîn d' ¥llwn oÜ teu ¥kousa
Pe mândrii peþitori, amândurora
eÙxamšnou ™m aâtij ØpÒtropon o‡kad' ƒkšsqai. Vã dau câte-o femeie ºi avere,
sfîn d', æj œseta… per, ¢lhqe…hn katalšxw: ªi casã vã voi face lângã mine 280
ªi o sã fiþi tovarãºii ºi fraþii
e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj,
Lui Telemah. ªi eu cã sunt Ulise,
¥xomai ¢mfotšrois' ¢lÒcouj kaˆ kt»mat' Ñp£ssw V-arãt un semn învederat cu care
215 o„k…a t' ™ggÝj ™me‹o tetugmšna: ka… moi œpeita Sã mã cunoaºteþi ºi sã-mi daþi crezare:
Thlem£cou ˜t£rw te kasign»tw te œsesqon.
e„ d' ¥ge d¾ kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti de…xw,
Ôfra m' ™å gnîton pistwqÁtÒn t' ™nˆ qumù, E rana ce-mi fãcu de mult mistreþul 285
[oÙl»n, t»n potš me sàj ½lase leukù ÑdÒnti Cu colþu-i alb când eu fusei cu fiii
Lui Autolic pe muntele Parnesos.”
220 ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio.”] Zicând aºa, dã zdrenþele deoparte
ìj e„pën ·£kea meg£lhj ¢pošrgaqen oÙlÁj. ªi-aratã urma unei sgance-ntinse.
të d' ™peˆ e„sidšthn eâ t' ™fr£ssanto ›kasta, Ei cum o vãd ºi se încredinþeazã, 290
Încep a plânge, braþele ºi-aruncã
kla‹on ¥r' ¢mf' 'OdusÁ dafroni ce‹re balÒnte Asupra lui Ulise ºi-l sãrutã
kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenoi kefal»n te kaˆ êmouj: Cu dragoste pe cap ºi pe la umeri.
225 ìj d' aÜtwj 'OduseÝj kefal¦j kaˆ ce‹raj œkusse. Asemenea-i cuprinde ºi Ulise
ªi le sãrutã mânile ºi capul. 295
ka… nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio, ªi-ar fi tot stat bocind ei pânã-n searã,
e„ m¾ 'OdusseÝj aÙtÕj ™rÚkake fènhsšn te: De nu-i oprea ºi nu zicea Ulise:
„paÚesqon klauqmo‹o gÒoiÒ te, m» tij ‡dhtai „Destul acum cu vaietul ºi plânsul,
Sã nu ne vadã cineva din casã,
™xelqën meg£roio, ¢t¦r e‡pVsi kaˆ e‡sw. Ieºind aici, ºi sã ne spuie celor 300
230 ¢ll¦ promnhst‹noi ™sšlqete, mhd' ¤ma p£ntej, Ce stau nãuntru. Sã intrãm în salã,
prîtoj ™gè, met¦ d' Ümmej. ¢t¦r tÒde sÁma tetÚcqw: Nu toþi deodatã, ci pe rând. Nainte
Voi merge eu, voi dupã. ªi sã fie
¥lloi mn g¦r p£ntej, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…,
Acesta semnul: peþitorii mândri
oÙk ™£sousin ™moˆ dÒmenai biÕn ºd farštrhn: Cu greu s-or învoi sã-mi lase arcul 305
¢ll¦ sÚ, d‹' EÜmaie, fšrwn ¢n¦ dèmata tÒxon ªi cucura, dar tu, Eumeu, ridicã-l
ªi adu-mi-l ºi pune-mi-l în mânã
235 ™n ce…ressin ™moˆ qšmenai, e„pe‹n d gunaixˆ
ªi spune apoi femeilor sã-ncuie
klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Canaturile de la uºa sãlii.
Àn dš tij À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV De-ar auzi cumva din ele vruna 310
Un gemet ori un vaiet din ogradã
¢ndrîn ¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze
De la bãrbaþi, sã n-o zbugheascã-afarã
problèskein, ¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ. Pe uliþã, ci-n loc sã stea tãcutã
240 soˆ dš, Filo…tie d‹e, qÚraj ™pitšllomai aÙlÁj La lucrul ei. Pe tine-apoi, Filetiu,
Te-nsãrcinez sã-nchizi cu cheia poarta 315
klh‹sai klh‹di, qoîj d' ™pˆ desmÕn „Álai.”
Din curte ºi s-o-ncui vârtos cu nodul.”
ìj e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj: Aºa vorbi ºi în palat se-ntoarse
›zet' œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth. ªi iar stãtu pe unde mai stãtuse;
Intrar-apoi ºi robii lui Ulise.
™j d' ¥ra kaˆ të dmîe ‡thn qe…ou 'OdusÁoj.
Într-asta Evrimah umbla cu arcul, 320
245 EÙrÚmacoj d' ½dh tÒxon met¦ cersˆn ™nèma,
q£lpwn œnqa kaˆ œnqa sšlv purÒj: ¢ll£ min oÙd' ïj Îl mânuia ºi-l tot cãlca la vatrã,
™ntanÚsai dÚnato, mšga d' œstene kud£limon kÁr: Ci nu putea el totuºi sã-l întindã
ªi-ofta din greu în sinea lui cea dârzã
Ñcq»saj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: ªi cuvânta cu ciudã: „Vai, mã doare
„í pÒpoi, Ã moi ¥coj per… t' aÙtoà kaˆ perˆ p£ntwn. De mine ºi de toþi ceilalþi tovarãºi. 325
250 oÜ ti g£mou tossoàton ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per: – ªi nu mi-i doar aºa de mult de nuntã,
Mãcar cã-mi pare rãu – mai sunt destule
e„sˆ kaˆ ¥llai pollaˆ 'Acaidej, aƒ mn ™n aÙtÍ Femei ºi-n þar-aici ºi-n altã parte –
¢mfi£lJ 'Iq£kV, aƒ d' ¥llVsin pol…essin: – Mã doare cã ne biruie-n putere
¢ll' e„ d¾ tossÒnde b…hj ™pideušej e„mn Ulise ºi cã nu putem sã batem 330
Cu arcul noi. Ce râs ºi ce ocarã,
¢ntiqšou 'OdusÁoj, Ó t' oÙ dun£mesqa tanÚssai De-or auzi cândva urmaºii noºtri!”
255 tÒxon: ™legce…h d kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai.” Iar Antinou Eupitianu-i zise:
tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „Dar nu va fi aºa, o ºtii tu bine,
O, Evrimah. Cãci azi e sãrbãtoare, 335
„EÙrÚmac', oÙc oÛtwj œstai: nošeij d kaˆ aÙtÒj. E ziua ce poporul o serbeazã
nàn mn g¦r kat¦ dÁmon õrt¾ to‹o qeo‹o În cinstea zeului arcaº Apollon,
¡gn»: t…j dš ke tÒxa tita…noit'; ¢ll¦ ›khloi ªi cine azi cuteaz-a-ntinde arcul?
Ci staþi pe loc ºi n-aveþi nici o grijã,
260 k£tqet'. ¢t¦r pelške£j ge kaˆ e‡ k' e„îmen ¤pantaj
Lãsãm sã stea topoarele-nºirate. 340
˜st£men: oÙ mn g£r tin' ¢nair»sesqai Ñw, Mi-nchipui doar cã nimenea nu vine
™lqÒnt' ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj. Ca sã le ia din casa lui Ulise.
Sã toarne-acum paharnicul în cupe,
¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin,
Sã punem arcul jos dupã-nchinare
Ôfra spe…santej kataqe…omen ¢gkÚla tÒxa: ªi porunciþi cãprarului Melantiu 345
265 ºîqen d kšlesqe Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn, S-aducã mâne aici pe mânecate
Tot ce-i mai bun din turmele-i de capre.
agaj ¥gein, a‰ p©si mšg' œxocoi a„pol…oisin,
Sã ardem buturi jertfe lui Apollon,
Ôfr' ™pˆ mhr…a qšntej 'ApÒllwni klutotÒxJ Slãvit arcaº, sã mai-ncercãm cu arcul
tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” ªi lupta sã-ncheiem.” De vorba asta 350
Ei toþi se mulþumirã ºi-ncepurã
ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj.
Sã toarne apã crainicii pe mânã,
270 to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, Cu vin umplurã vasele feciorii
koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o, ªi împãrþirã tuturor pahare
ªi începutul ei întâi fãcurã 355
nèmhsan d' ¥ra p©sin ™parx£menoi dep£essin.
Din el ºi dupã ce stropirã paos
oƒ d' ™peˆ oân spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj, La zei ºi dupã vrere toþi bãurã,
to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Cu mintea iscusind grãi Ulise:

275 „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, „Voi, peþitori ai preamãritei doamne,
Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã 360
[Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei:] Cum mã învaþã inima din mine.
EÙrÚmacon d m£lista kaˆ 'Ant…noon qeoeidša Dar mai ales mã rog de Evrimahos
l…ssom', ™peˆ kaˆ toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipe, ªi Antinou care frumos acuma
V-a sfãtuit sã încetaþi cu arcul
nàn mn paàsai tÒxon, ™pitršyai d qeo‹sin: ªi sã cinstiþi pe zei cu sãrbãtoarea, 365
280 ºîqen d qeÕj dèsei kr£toj, ú k' ™qšlVsin. Iar mâne sã dea zeii biruinþã
¢ll' ¥g' ™moˆ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra meq' Øm‹n Oricui va vrea. Sã-mi daþi ºi mie arcul
Ca între voi sã-ncerc ºi eu puterea
ceirîn kaˆ sqšneoj peir»somai, ½ moi œt' ™stˆn Cu braþele-mi, sã vãd mai am eu oare
‡j, o†h p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si mšlessin, Virtutea ce-am avut cândva, ori poate 370
Ã ½dh moi Ôlessen ¥lh t' ¢komist…h te.” Nevoile ºi drumul mi-o sleirã.”
Ei auzind, grozav se mai zburlirã
285 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan, Temându-se sã nu destindã arcul.
de…santej m¾ tÒxon ™äxoon ™ntanÚseien. ªi Antinou sãri la el cu gura:
'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „Nemernic, venetic, n-ai pic de minte. 375
Tu nu te mulþumeºti c-aici te lãfãi
„« deil xe…nwn, œni toi fršnej oÙd' ºbaia….
Cu noi la masã ºi te-ndopi din toate
oÙk ¢gap´j, Ö ›khloj Øperfi£loisi meq' ¹m‹n ªi ne asculþi vorbirile ºi sfatul
290 da…nusai oÙdš ti daitÕj ¢mšrdeai, aÙt¦r ¢koÚeij Ca nici un alt strãin milog ca tine.
Te stricã bãutura care scoate 380
mÚqwn ¹metšrwn kaˆ ·»sioj; oÙdš tij ¥lloj
Din minþi pe-oricine, dacã soarbe lacom
¹metšrwn mÚqwn xe‹noj kaˆ ptwcÕj ¢koÚei. ªi nu bea cu mãsurã. Bãutura
onÒj se trèei melihd»j, Ój te kaˆ ¥llouj Sminti ºi pe centaurul, vestitul
Evrition, când merse în þinutul
bl£ptei, Öj ¥n min candÕn ›lV mhd' a‡sima p…nV.
Lapiþilor ºi petrecu la curtea 385
295 onoj kaˆ Kšntauron, ¢gaklutÕn EÙrut…wna, Lui Piritou. Îl ameþise vinul
¥as' ™nˆ meg£rJ megaqÚmou PeiriqÒoio, ªi, cãpiat, el sãvârºi tot felul
De nebunii la Piritou în casã,
™j Lap…qaj ™lqÒnq': Ð d' ™peˆ fršnaj ¥asen o‡nJ,
De-i prinse ciuda pe voinici; sãrirã
mainÒmenoj k£k' œrexe dÒmon k£ta PeiriqÒoio. Asupra lui, pe jos îl târnuirã 390
¼rwaj d' ¥coj eŒle, dik proqÚrou d qÚraze ªi-l scoaserã-ameþit prin tind-afarã
ªi-urechile ºi nasu-i retezarã,
300 ›lkon ¢naxantej, ¢p' oÜata nhlš calkù
ªi nãucit aºa plecând beþivul
·‹n£j t' ¢m»santej: Ð d fresˆn Îsin ¢asqeˆj
½en ¿n ¥thn Ñcšwn ¢es…froni qumù. Besmetic îºi purta nenorocirea;

™x oá KentaÚroisi kaˆ ¢ndr£si ne‹koj ™tÚcqh, De-aicea se iscã apoi bãtaie 395
Între centauri ºi lapiþi, ºi dânsul
oŒ d' aÙtù prètJ kakÕn eÛreto o„nobare…wn. Acolo-ntâiul îºi plãti cu viaþa
305 ìj kaˆ soˆ mšga pÁma pifaÚskomai, a‡ ke tÕ tÒxon Beþia lui. Urgie aºa de mare
™ntanÚsVj: oÙ g£r teu ™phtÚoj ¢ntibol»seij Din partea mea te-aºteaptã ºi pe tine,
De-i trage arcul. Nici o îndurare 400
¹metšrJ ™nˆ d»mJ, ¥far dš se nh mela…nV Nu vei gãsi pe-aici în adunare.
e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn, Pe loc pe mare te-oi porni la craiul
pšmyomen: œnqen d' oÜ ti saèseai. ¢ll¦ ›khloj Ehetos, crud schiloditor de oameni
ªi-acolo nu scapi teafãr ºi cu zile.
310 p‹nš te mhd' ™r…daine met' ¢ndr£si kourotšroisi.” De-aceea stãi ºi bea-þi paharu-n pace 405
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: ªi nu te pune cu bãrbaþi mai tineri.”
„'Ant…no', oÙ mn kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion Dar mijloci cumintea Penelopã:
„Nu-i drept, nici bine, Antinou, sã superi
xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai. Pe oaspeþii lui Telemah, pe-aceia
œlpeai, a‡ c' Ð xe‹noj 'OdussÁoj mšga tÒxon Ce vin în casa asta. Crezi cã dacã 410
315 ™ntanÚsV cers…n te b…hf… te Âfi piq»saj, Acest strãin, încrezãtor în vlaga
ªi-n mâna lui, ar fi în stare-a trage
o‡kadš m' ¥xesqai kaˆ ˜¾n q»sesqai ¥koitin;
Din arcu-acesta mare-al lui Ulise,
oÙd' aÙtÒj pou toàtÒ g' ™nˆ st»qessin œolpe: Mã va lua pe mine de soþie?
mhdš tij Øme…wn toà g' e†neka qumÕn ¢ceÚwn Doar nici el însuºi nu gândeºte asta; 415
De-aceea pentru el sã nu-ºi mai strice
™nq£de dainÚsqw, ™peˆ oÙd mn oÙd œoike.”
Nici unul poft-aici, cã nu se cade.”
320 t¾n d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£j, ¢nt…on hÜda: Rãspunse Evrimah: „O, înþeleaptã
„koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, Copil-a lui Icariu, Penelopa,
Noi n-avem grijã cã te ia strãinul, 420
oÜ t… se tÒnd' ¥xesqai ÑÒmeq', oÙd œoiken,
Cã nici nu se cuvine, dar ne temem
¢ll' a„scunÒmenoi f£tin ¢ndrîn ºd gunaikîn, De gura lumii. Poate-odatã vrunul
m» potš tij e‡pVsi kakèteroj ¥lloj 'Acaiîn: ªi cel din urmã dintre ahei sã zicã:
Nevrednici oameni mai peþeau femeia
325 'Ã polÝ ce…ronej ¥ndrej ¢mÚmonoj ¢ndrÕj ¥koitin
Unui fruntaº viteaz ºi nu puturã 425
mnîntai, oÙdš ti tÒxon ™äxoon ™ntanÚousin: Sã-ndoaie arcul, dar veni o liftã
¢ll' ¥lloj tij ptwcÕj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën De cerºetor pribeag ºi lesne-l trase
ªi rãzbãtu prin fier. Aºa vor zice,
·hd…wj ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou.'
ªi pentru noi va fi pe veci ruºine.”
ìj ™ršous', ¹m‹n d' ¨n ™lšgcea taàta gšnoito.”
330 tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Adaose-mpotrivã Penelopa: 430
„EÙrÚmac', oÜ pwj œstin ™ãkle‹aj kat¦ dÁmon „Doar n-au sã fie lãudaþi de oameni,
O, Evrimah, acei care-njosindu-l,
œmmenai, o‰ d¾ okon ¢tim£zontej œdousin Despoaie casa unui om de frunte.
¢ndrÕj ¢ristÁoj: t… d' ™lšgcea taàta t…qesqe; De ce dar voi gãsiþi cã i-o ruºine
oátoj d xe‹noj m£la mn mšgaj ºd' eÙphg»j, Dacã-ntre voi acum ºi-un altul vine? 435
Acest strãin e mare ºi puternic
335 patrÕj d' ™x ¢gaqoà gšnoj eÜcetai œmmenai uƒÒj. ªi se fãleºte cã-i nãscut din tatã
¢ll' ¥ge oƒ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra ‡dwmen. De neam înalt. De-aceea daþi-i arma
ïde g¦r ™xeršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: Ca sã-l vedem. Cã iatã-mi dau cuvântul
ªi-l voi îndeplini, dacã va trage 440
e‡ kš min ™ntanÚsV, dèV dš oƒ eâcoj 'ApÒllwn, La þintã el ºi-o sã-l ajute-Apollon,
›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£, L-oi îmbrãca frumos în haine mândre,
340 dèsw d' ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn, I-oi da, spre-a se pãzi de câini ºi oameni
O suliþã ºi-o sabie cu douã
kaˆ x…foj ¥mfhkej: dèsw d' ØpÕ possˆ pšdila, Tãiºuri; i-oi mai da ºi-ncãlþãminte 445
pšmyw d' ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei.” ªi l-oi trimite-oriunde i-ar fi voia.”
t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar chibzuitul Telemah îi zise:
„O, mamã, nimeni n-are drept ca mine,
„mÁter ™m», tÒxon mn 'Acaiîn oÜ tij ™me‹o
Sã dea cui vrea ori sã respingã arcul.
345 kre…sswn, ú k' ™qšlw, dÒmena… te kaˆ ¢rn»sasqai, Nici unul dintre domnii din Itaca 450
oÜq' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin, ªi nici de prin ostroave de pe lângã
Elida nu m-or stingheri cu silã,
oÜq' Óssoi n»soisi prÕj ”Hlidoj ƒppobÒtoio:
De-oi vrea sã dau acestui oaspe arcul
tîn oÜ t…j m' ¢škonta bi»setai, a‡ k' ™qšlwmi ªi chiar sã-l dãruiesc pe totdeauna.
kaˆ kaq£pax xe…nJ dÒmenai t£de tÒxa fšresqai. Dar du-te tu la tine sus ºi vezi-þi 455
De stative ºi furcã ºi zoreºte-þi
350 ¢ll' e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize,
Femeile sã-ºi caute de treburi.
ƒstÒn t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue Aici vor îngriji de arc bãrbaþii
œrgon ™po…cesqai: tÒxon d' ¥ndressi mel»sei ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.”
Uimitã ea se-napoie la dânsa, 460
p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ o‡kJ.”
Luase-aminte cu ce rost vorbise
¹ mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei: Bãiatul ei. Suindu-se-mpreunã
355 paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù. Cu roabele însoþitoare-n catul
De sus al curþii, ea-ºi plângea bãrbatul
™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ
Plecat de mult, pânã ce somn prielnic 465
kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon
¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. Pe pleoape lin îi picurã Minerva.
aÙt¦r Ð tÒxa labën fšre kampÚla d‹oj ØforbÒj: Luând porcaru-n vremea asta arcul,
Porni sã-l ducã. Peþitorii-n salã
360 mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ÐmÒkleon ™n meg£roisin: Strigau vârtos, l-ameninþau cu toþii
ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: ªi unul se rãsti la dânsul: „Unde 470
„pÍ d¾ kampÚla tÒxa fšreij, ¢mšgarte subîta, Duci arcul tu, nemernice, trãsnite?
Curând la turma ta de porci, departe
plagktš; t£c' aâ s' ™f' Ûessi kÚnej tacšej katšdontai De oameni, leºul þi-or mânca dulãii
oon ¢p' ¢nqrèpwn, oÞj œtrefej, e‡ ken 'ApÒllwn Ce însuþi i-ai hrãnit, dacã Apollon
365 ¹m‹n ƒl»kVsi kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi.” ªi ceilalþi zei o sã ne-ajute nouã.” 475
Aºa-i ziceau. De team-atunci porcarul,
ìj f£san, aÙt¦r Ð qÁke fšrwn aÙtÍ ™nˆ cèrV, Cã mulþi ameninþau rãcnind în salã,
de…saj, oÛneka polloˆ ÐmÒkleon ™n meg£roisi. La locul lui napoi aduse arcul.
Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ¢peil»saj ™gegènei: Striga ºi Telemah înfricoºându-l:
„Du arcul, taicã. Vei pãþi-o-ndatã, 480
„¥tta, prÒsw fšre tÒxa: t£c' oÙk ™å p©si piq»seij: De-asculþi de ei. C-am sã te iau la goanã
370 m» se kaˆ ÐplÒteroj per ™ën ¢grÒnde d…wmai Cu pietrele pe câmp. Deºi-s mai tânãr,
b£llwn cermad…oisi: b…hfi d fšrterÒj e„mi. Sunt mai vânjos ca tine. De-ar fi, Doamne,
Sã-ntrec pe-atâta în puteri mulþimea
aŠ g¦r p£ntwn tÒsson, Ósoi kat¦ dèmat' œasi,
De peþitori care se aflã-n salã, 485
mnhst»rwn cers…n te b…hf… te fšrteroj e‡hn: Ce straºnic eu le-aº face vânt de-aicea,
tî ke t£ca stugerîj tin' ™gë pšmyaimi nšesqai Din casa mea, cã numai rãu fãcurã.”
Aºa þipa la el, ºi peþitorii
375 ¹metšrou ™x o‡kou, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai.”
Cu haz de dânsul râserã cu toþii
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ gšlassan ªi-o mai lãsarã moale la mânia 490
mnhstÁrej kaˆ d¾ mšqien calepo‹o cÒloio Lui Telemah. Porcarul duse arcul
ªi-l încrezu în mâna lui Ulise.
Thlem£cJ: t¦ d tÒxa fšrwn ¢n¦ dîma subèthj
Apoi ieºind chemã pe Evriclea
™n ce…ress' 'OdusÁ dafroni qÁke parast£j. ªi-i zise: „Doicã bunã ºi cuminte,
380 ™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: Poruncã-i de la Telemah: închide 495
Canaturile de la uºa sãlii.
„Thlšmacoj kšleta… se, per…frwn EÙrÚkleia,
Iar dac-aude o slugã din ogradã
klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Vrun gemet sau vrun vuiet dinãuntru
Àn dš tij À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV De la bãrbaþi, sã nu iasã din curte,
Sã stea pe loc la lucrul ei tãcutã.” 500
¢ndrîn ¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze
385 problèskein, ¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ.”
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj, Aºa-i vorbi. Ea nu rosti nimica
kl»sen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn. ªi-nchise uºa sãlii strãlucite.
Tãcut din casã o zbughi pe-afarã
sigÍ d' ™x o‡koio Filo…tioj «lto qÚraze, Filetiu ºi închise poarta curþii.
kl»sen d' ¥r' œpeita qÚraj eÙerkšoj aÙlÁj. Era-n pridvor lãsatã o fâºie 505
390 ke‹to d' Øp' a„qoÚsV Óplon neÕj ¢mfiel…sshj De funie de la un vas pe mare.
Cu ea legã ºi-nþepeni vãcarul
bÚblinon, ú ·' ™pšdhse qÚraj, ™j d' ½en aÙtÒj: Canaturile porþii ºi se-ntoarse,
›zet' œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth, ªezu pe jeþul unde sta nainte,
e„sorÒwn 'OdusÁa. Ð d' ½dh tÒxon ™nèma ªi urmãrea cu ochii pe Ulise. 510
În vremea asta el umbla cu arcul,
p£ntV ¢nastrwfîn, peirèmenoj œnqa kaˆ œnqa, Îl pipãia ºi-l învârtea-n tot felul,
395 m¾ kšra pej œdoien ¢poicomšnoio ¥naktoj. Ca nu cumva în lipsa-i îndelungã
ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: Sã-i fi fost coarnele de cari mâncate.
Iar peþitorii se mirau, ºi unul 515
„Ã tij qhht¾r kaˆ ™p…klopoj œpleto tÒxwn: Zicea privind la altul mai de-aproape:
½ ·£ nÚ pou toiaàta kaˆ aÙtù o‡koqi ke‹tai, „O fi om meºter, priceput la arcuri;
À Ó g' ™form©tai poihsšmen, æj ™nˆ cersˆ Va fi având ºi el de-aceste-acasã;
Ori vrea la fel sã-ºi facã poate vrunul,
400 nwm´ œnqa kaˆ œnqa kakîn œmpaioj ¢l»thj.”
De-aceea ºi-l tot dibuie milogul 520
¥lloj d' aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: Deprins la rãu.” Se mângâia un altul:
„aŠ g¦r d¾ tossoàton Ñn»sioj ¢nti£seien, „Atâta bine ºi folos sã aibã
Cât va putea el sã destindã arcul”.
æj oátÒj pote toàto dun»setai ™ntanÚsasqai.”
Aºa ziceau cu toþii. Iar Ulise
ìj ¥r' œfan mnhstÁrej: ¢t¦r polÚmhtij 'OdusseÚj, Cel iscusit, îndatã ce-a pus mâna 525
405 aÙt…k' ™peˆ mšga tÒxon ™b£stase kaˆ ‡de p£ntV, Pe arcul mare, peste tot cu ochii
Îl cercetã. ªi cum un maistru vrednic
æj Ót' ¢n¾r fÒrmiggoj ™pist£menoj kaˆ ¢oidÁj
Pricepãtor de cântec ºi lãutã
·hd…wj ™t£nusse nšJ perˆ kÒllopi cord»n, Pe-un nou cãluº întinde lesne coarda
¤yaj ¢mfotšrwqen ™ãstrefj œnteron o„Òj, Din maþul rãsucit de oaie, -ntocmai 530
Aºa struni ºi el netrudnic arcul,
ìj ¥r' ¥ter spoudÁj t£nusen mšga tÒxon 'OdusseÚj.
Cu dreapta-i prinse ºi-ncercã el coarda,
410 dexiterÍ d' ¥ra ceirˆ labën peir»sato neurÁj: Iar ea sunã frumos ca ciripitul
¹ d' ØpÕ kalÕn ¥eise, celidÒni e„kšlh aÙd»n. De rândunicã. Peþitorii furã
Cuprinºi de-obidã ºi schimbarã feþe. 535
mnhstÁrsin d' ¥r' ¥coj gšneto mšga, p©si d' ¥ra crëj
Iar cerul bubui atunci prin nouri
™tr£peto. ZeÝj d meg£l' œktupe s»mata fa…nwn:
g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Vãdind semn bun: se bucurã Ulise
415 Ótti ·£ oƒ tšraj Âke KrÒnou p£j ¢gkulom»tew. De piaza care Domnul îi trimise.
Luã sãgeata ce stãtea stingherã
e†leto d' çkÝn ÑstÒn, Ó oƒ parškeito trapšzV Pe masã lângã el, cã celelalte 540
gumnÒj: toˆ d' ¥lloi ko…lhj œntosqe farštrhj Ce-aveau sã le cunoascã peþitorii
ke…ato, tîn t£c' œmellon 'Acaioˆ peir»sesqai. S-aflau grãmadã-n scobitura tolbei,
ªi-o trase el, de unde sta pe scaun,
tÒn ·' ™pˆ p»cei ˜lën ›lken neur¾n gluf…daj te, De crestãturi ºi coardã pân’ la cotul
420 aÙtÒqen ™k d…froio kaq»menoj, Âke d' ÑstÕn De corn al arcului ºi-ochind în faþã-i 545
¥nta tituskÒmenoj, pelškewn d' oÙk ½mbrote p£ntwn Zvârli sãgeata, nimeri la þintã:
Prin capetele de securi deodatã
prèthj steileiÁj, di¦ d' ¢mperj Ãlqe qÚraze Trecu pe rând þuguiul ei de-aramã
„Õj calkobar»j. Ð d Thlšmacon prosšeipe: ªi dincolo rãzbi. ªi-a zis Ulise:
„Thlšmac', oÜ s' Ð xe‹noj ™nˆ meg£roisin ™lšgcei „Vezi, Telemah, cã chiar ºezând pe scaun 550
Tot nu se ruºineazã musafirul,
425 ¼menoj, oÙdš ti toà skopoà ½mbroton oÙdš ti tÒxon Doar nu greºii ºi nu trudii cu arcul
d¾n œkamon tanÚwn: œti moi mšnoj œmpedÒn ™stin, Prea mult ca sã-l întind. Puterea-mi încã
oÙc éj me mnhstÁrej ¢tim£zontej Ônontai. E neslãbitã, nu cum mã defaimã
ªi zic nesocotind-o peþitorii. 555
nàn d' érh kaˆ dÒrpon 'Acaio‹sin tetukšsqai
Dar iatã ceasul, pânã ce-i luminã,
™n f£ei, aÙt¦r œpeita kaˆ ¥llwj ˜yi£asqai De pregãtit aheilor de cinã,
430 molpÍ kaˆ fÒrmiggi: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj.” Apoi sã mai petrecem noi cu lira
ªi cântecul, podoaba mesei.” Zise
Ã, kaˆ ™p' ÑfrÚsi neàsen: Ð d' ¢mfšqeto x…foj ÑxÝ
ªi semn fãcu viteazul din sprâncene, 560
Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio, Iar Telemah o sabie ºi-ncinse
¢mfˆ d ce‹ra f…lhn b£len œgce, ¥gci d' ¥r' aÙtoà ªi-o suliþ-apucând se duse-alãturi
De jeþul lui ºi-aci stãtu-n picioare
p¦r qrÒnon ˜st»kei kekoruqmšnoj a‡qopi calkù.
Sub armãtura lucie de-aramã.
ODUSSEIAS C Cântul XXII
Ulise-atunci se dezgoli de zdrenþe,

AÙt¦r Ð gumnèqh ·akšwn polÚmhtij 'OdusseÚj, Sãri pe pragu-nalt cu arc ºi tolbã,
«lto d' ™pˆ mšgan oÙdÕn œcwn biÕn ºd farštrhn Turnã din tolbã-n faþã-i la picioare
Sãgeþile-i ºi tinerilor zise:
„în ™mple…hn, tacšaj d' ™kceÚat' ÑstoÝj
„Acest necrâncen joc al nostru-i gata. 5
aÙtoà prÒsqe podîn, met¦ d mnhstÁrsin œeipen: Acum cãta-voi eu o altã þintã,
5 „oátoj mn d¾ ¥eqloj ¢£atoj ™ktetšlestai: La care nimeni n-a bãtut, cã poate
Voi izbuti, dacã mi-ajut-Apollon.”
nàn aâte skopÕn ¥llon, Ön oÜ pè tij b£len ¢n»r,
Aºa grãi ºi aþinti sãgeata
e‡somai, a‡ ke tÚcwmi, pÒrV dš moi eâcoj 'ApÒllwn.” Spre Antinou. Acesta de pe masã 10
Ã, kaˆ ™p' 'AntinÒJ „qÚneto pikrÕn ÑstÒn. Lua mândreþe de pocal de aur
Cu douã toarte, dibuind cu mâna
Ã toi Ð kalÕn ¥leison ¢nair»sesqai œmelle,
Voind sã bea. Nici nu-i trecu prin minte
10 crÚseon ¥mfwton, kaˆ d¾ met¦ cersˆn ™nèma, Uciderea-i. Cã cine putea oare
Ôfra p…oi o‡noio: fÒnoj dš oƒ oÙk ™nˆ qumù Sã cugete cã vrunul, cât de tare, 15
mšmbleto. t…j k' o‡oito met' ¢ndr£si daitumÒnessi În mijlocul mulþimii pe el singur
L-ar fi ajuns cu moarte-aºa de crudã?
moànon ™nˆ pleÒnessi, kaˆ e„ m£la karterÕj e‡h, Îl nimeri-n grumaz; sãgeata-n carne-i
oŒ teÚxein q£natÒn te kakÕn kaˆ kÁra mšlainan; Trecu prin ceafa-i gingaºã, iar dânsul
15 tÕn d' 'OduseÝj kat¦ laimÕn ™piscÒmenoj b£len „ù, Se rãsturnã în lãturi ºi pocalul 20
Din pumn i-alunecã, ºiroi de sânge
¢ntikrÝ d' ¡palo‹o di' aÙcšnoj ½luq' ¢kwk». Pe nãri îl podidi, împinse masa
™kl…nqh d' ˜tšrwse, dšpaj dš oƒ œkpese ceirÕj Departe cu picioarele izbind-o,
blhmšnou, aÙt…ka d' aÙlÕj ¢n¦ ·‹naj pacÝj Ãlqen Bucatele pe jos se rãvãºirã
ªi pânea ºi friptura se mânjirã. 25
a†matoj ¢ndromšoio: qoîj d' ¢pÕ eŒo tr£pezan Iar tinerii fãcurã zarvã-n salã,
20 ðse podˆ pl»xaj, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze: Când au vãzut cã soþul lor cãzuse.
s‹tÒj te krša t' Ñpt¦ forÚneto. toˆ d' Ðm£dhsan Sculându-se, prin salã se-mbulzirã,
mnhstÁrej kat¦ dèmaq', Ópwj ‡don ¥ndra pesÒnta,

™k d qrÒnwn ¢nÒrousan Ñrinqšntej kat¦ dîma,
p£ntose papta…nontej ™ãdm»touj potˆ to…couj:
852 OD USSEAIS. C ODISEEA. CÂNTUL XXII 853
25 oÙdš pou ¢spˆj œhn oÙd' ¥lkimon œgcoj ˜lšsqai. Nici pavãzã, nici lance nu gãsirã
ne…keion d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessi: ªi mânioºi certarã pe Ulise: 30
„Strãinule, faci rãu cã tragi în oameni.
„xe‹ne, kakîj ¢ndrîn tox£zeai: oÙkšt' ¢šqlwn De alte jocuri n-o sã ai tu parte,
¥llwn ¢nti£seij: nàn toi sîj a„pÝj Ôleqroj. Cã nu mai scapi de sângeroasa moarte,
kaˆ g¦r d¾ nàn fîta katšktanej, Öj mšg' ¥ristoj C-ai omorât un om fruntaº în þarã;
Pe-aici au sã te sfâºie vultanii.” 35
30 koÚrwn e„n 'Iq£kV: tî s' ™nq£de gàpej œdontai.” ªi-nchipuiau cu toþii cã Ulise
‡sken ›kastoj ¢n»r, ™peˆ Ã f£san oÙk ™qšlonta Omorul pe nevrute-l fãptuise
¥ndra katakte‹nai: tÕ d n»pioi oÙk ™nÒhsan, ªi nu se dumiriserã nebunii,
Cã le sosise ceasul tuturora.
æj d» sfin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁpto. Privindu-i crunt, aºa-i trezi Ulise: 40
toÝj d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Voi, câinilor! Credeaþi cã niciodatã
35 „ð kÚnej, oÜ m' œt' ™f£skeq' ØpÒtropon o‡kade ne‹sqai Eu n-aveam sã mai vin de pe pãmântul
Troienilor, de-mi spulberaþi avutul
d»mou ¥po Trèwn, Óti moi kateke…rete okon ªi vã culcaþi cu roabele-mi de-a sila
dmJÍs…n te gunaixˆ pareun£zesqe bia…wj ªi-umblaþi dupã nevastã-mea, în vreme 45
aÙtoà te zèontoj Øpemn£asqe guna‹ka, Ce eu trãiam, ºi n-aveaþi nici o teamã

De zei ºi de ocara lumii. Iatã
oÜte qeoÝj de…santej, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin,
Sosit vi-i ceasul, lângã voi e moartea.”
40 oÜte tin' ¢nqrèpwn nšmesin katÒpisqen œsesqai. La vorba asta toþi îngãlbenirã,
nàn Ûmin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁptai.” Cãtau cu ochii încotro sã fugã 50
De pacoste, de groaznica nãpastã.
ìj f£to, toÝj d' ¤ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj eŒle:
Doar Evrimah se-ncumetã a zice:
[p£pthnen d ›kastoj, ÓpV fÚgoi a„pÝn Ôleqron.] „De eºti chiar tu Ulise din Itaca,
EÙrÚmacoj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipen: Ai drept când spui cã þi-au fãcut aheii
Atâta rãu pe-aici ºi pe la þarã. 55
45 „e„ mn d¾ 'OduseÝj 'Iqak»sioj e„l»louqaj,
Dar mort e Antinou, acela care-i
taàta mn a‡sima epej, Ósa ·šzeskon 'Acaio…, Pricina tuturor acestor rele,
poll¦ mn ™n meg£roisin ¢t£sqala, poll¦ d' ™p' ¢groà. Cãci el împinse lucrul pân-aicea,
ªi nu atât de dragul ºi nevoia
¢ll' Ð mn ½dh ke‹tai, Öj a‡tioj œpleto p£ntwn,
Nuntirii lui, ci pentru cã el alta 60
'Ant…nooj: oátoj g¦r ™p…hlen t£de œrga, Clocea în gând, dar nu i-o-mplini Joe:
50 oÜ ti g£mou tÒsson kecrhmšnoj oÙd cat…zwn, Voia sã fie domn peste Itaca,
¢ll' ¥lla fronšwn, t£ oƒ oÙk ™tšlesse Kron…wn,
Ôfr' 'Iq£khj kat¦ dÁmon ™ãktimšnhj basileÚoi
aÙtÒj, ¢t¦r sÕn pa‹da katakte…neie loc»saj. Hoþiº pândea el sã-þi omoare fiul.
nàn d' Ð mn ™n mo…rV pšfatai, sÝ d fe…deo laîn Deci el pieri acuma pe dreptate.
Te-ndurã dar ºi miluie-þi supuºii. 65
55 sîn: ¢t¦r ¥mmej Ôpisqen ¢ress£menoi kat¦ dÁmon, Te-om împãca pe urmã noi cu daruri
Óssa toi ™kpšpotai kaˆ ™d»dotai ™n meg£roisi, Culese de la toþi ºi-n schimb cu-averea
tim¾n ¢mfˆj ¥gontej ™eikos£boion ›kastoj, Ce s-a bãut ºi s-a mâncat pe-aicea
Noi þi-om plãti fieºtecare preþul
calkÒn te crusÒn t' ¢podèsomen, e„j Ó ke sÕn kÁr De douãzeci de boi în bronz ºi aur 70
„anqÍ: prˆn d' oÜ ti nemesshtÕn kecolîsqai.” Ca sã te mulþumim. Dar pân-atuncea
60 tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Gãsim cã-i drept sã þii pe noi mânie.”
„O, Evrimah, rãspunse crunt Ulise,
„EÙrÚmac', oÙd' e‡ moi patrèa p£nt' ¢podo‹te, Sã-mi daþi ºi toat-averea moºtenitã
Óssa te nàn Ümm' ™stˆ kaˆ e‡ poqen ¥ll' ™piqe‹te, Ce-aveþi acum ºi-o veþi spori cu alta 75
oÙdš ken ïj œti ce‹raj ™m¦j l»xaimi fÒnoio, De oriunde, tot nu înceta-va mâna-mi
Sã secere pânã ce nu plãti-veþi
prˆn p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai. Cu vârf ºi îndesat nelegiuirea.
65 nàn Ûmin par£keitai ™nant…on º m£cesqai Aveþi s-alegeþi lupt-aci sau fuga,
À feÚgein, Ój ken q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxV: De-i chip sã fugã cineva de moarte. 80
Dar nu cred sã mai scape-acum nici unul
¢ll£ tin' oÙ feÚxesqai Ñomai a„pÝn Ôleqron.”
De grozãvia morþii.” Astfel zise
ìj f£to, tîn d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor. ªi toþi în suflet ºi-n genunchi slãbirã.
to‹sin d' EÙrÚmacoj metefènee deÚteron aâtij: Dar Evrimah îi sprijinea cu graiul:
„El n-are sã s-astâmpere, prieteni, 85
70 „ð f…loi, oÙ g¦r sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj,
Odatã ce pe armã puse mâna
¢ll' ™peˆ œllabe tÒxon ™äxoon ºd farštrhn, Cumplit-a lui, va fulgera de-acolo
oÙdoà ¥po xestoà tox£ssetai, e„j Ó ke p£ntaj Din prag pânã ce are sã ne culce
Pe toþi. Dar hai la luptã, trageþi
¥mme katakte…nV. ¢ll¦ mnhsèmeqa c£rmhj:
Jungherele ºi v-apãraþi sub mese 90
f£sgan£ te sp£ssasqe kaˆ ¢nt…scesqe trapšzaj De lovituri ºi-asupra lui cu toþii
75 „în çkumÒrwn: ™pˆ d' aÙtù p£ntej œcwmen Sã nãvãlim grãmadã, sã-l respingem
Din prag ºi de la uºã ºi sã mergem
¡qrÒoi, e‡ kš min oÙdoà ¢pèsomen ºd qur£wn,
Sã facem iute larmã prin cetate,
œlqwmen d' ¢n¦ ¥stu, bo¾ d' êkista gšnhtai: ªi-ar fi aceasta data cea din urmã 95
tî ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.” Când el mai sãgeteazã.” Asta zise,
Din teacã smulse un jungher cu douã
ìj ¥ra fwn»saj e„rÚssato f£sganon ÑxÚ,
Tãiºuri ascuþite din aramã
80 c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon, «lto d' ™p' aÙtù ªi asupra-i nãvãli rãcnind sãlbatic.
smerdalša „£cwn: Ð d' ¡mart¾ d‹oj 'OdusseÝj Pe loc Ulise-l aþinti. L-ajunse 100
„Õn ¢poproei, b£le d stÁqoj par¦ mazÒn, La piept sãgeata-i lângã sân ºi-acolo
Rãzbi ficatul, de-i picã din pumnu-i
™n dš oƒ ¼pati pÁxe qoÕn bšloj. ™k d' ¥ra ceirÕj Cuþitul jos. El, ºovãind, pe masã
f£sganon Âke cam©ze, perirrhd¾j d trapšzV Cãzu lungit, de rãsturnã mâncarea
85 k£ppesen „dnwqe…j, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze ªi cupa cea cu douã toarte, fruntea-i 105
Izbindu-ºi de podea cu-amar în suflet
kaˆ dšpaj ¢mfikÚpellon: Ð d cqÒna tÚpte metèpJ ªi scaunul trânti el, din picioare
qumù ¢ni£zwn, posˆ d qrÒnon ¢mfotšroisi Zbãtându-se pânã ce noaptea morþii
lakt…zwn ™t…nasse: kat' Ñfqalmîn d' œcut' ¢clÚj. Vederea i-o-mpãinjeni. Deodatã
ªi Amfinom asupra lui Ulise 110
'Amf…nomoj d' 'OdusÁoj ™e…sato kudal…moio Sãri cu sabia sã-l deie-n lãturi,
90 ¢nt…oj ¢xaj, e‡ruto d f£sganon ÑxÚ, Dar Telemah îi apucã nainte,
e‡ pèj oƒ e‡xeie qur£wn. ¢ll' ¥ra min fqÁ Cu suliþa l-ajunse pe la spate
ªi între umeri pieptul îi strãpunse,
Thlšmacoj katÒpisqe balën calk»re dourˆ Iar el bufni pe jos, cu latul frunþii 115
êmwn messhgÚj, di¦ d st»qesfin œlasse: Pocnindu-se. Dar Telemah din faþã-i
doÚphsen d pesèn, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ. Napoi se dete pãrãsindu-ºi lancea
În leºul lui, cãci se temu cã poate,
95 Thlšmacoj d' ¢pÒrouse, lipën dolicÒskion œgcoj
Sãrind vreunul, sã-l însãbieze
aÙtoà ™n 'AmfinÒmJ: perˆ g¦r d…e, m» tij 'Acaiîn Din faþã sau din spate. Dete fuga 120
œgcoj ¢nelkÒmenon dolicÒskion À ™l£seie Spre tatãl sãu, s-apropie ºi-i zise:
„O, tatã, sã-þi aduc vreo douã suliþi,
fasg£nJ ¢xaj º proprhnša tÚyaj.
Un scut ºi-o bunã chivãrã de-aramã
bÁ d qšein, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen, ªi eu sã mã-narmez, sã dau ºi arme
100 ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: Vãcarului ºi lui Eumeu porcarul. 125
Mai bine-i sã ne înarmãm.” Ulise-i
„ð p£ter, ½dh toi s£koj o‡sw kaˆ dÚo doàre
Rãspunse lui: „Fugi iute ºi le adu
kaˆ kunšhn p£gcalkon, ™pˆ krot£fois' ¢raru‹an, Cât eu mai am sãgeþi ca sã mã apãr,
aÙtÒj t' ¢mfibaleàmai „èn, dèsw d subètV Sã nu mã dea deoparte de la uºã,
Fiind în luptã singur”. Asta-i spuse 130
kaˆ tù boukÒlJ ¥lla: teteucÁsqai g¦r ¥meinon.”
ªi Telemah poruncii se supuse.
105 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Da fuga cãtre cãmara cea cu arme,
„ose qšwn, eŒÒj moi ¢mÚnesqai p£r' Ñsto…,
m» m' ¢pokin»swsi qur£wn moànon ™Ònta.”
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…,
bÁ d' ‡menai q£lamÒnd', Óqi oƒ klut¦ teÚcea ke‹to. Luã opt suliþi, câte patru scuturi
110 œnqen tšssara mn s£ke' e†leto, doÚrata d' Ñktë ªi coifuri de aramã cu podoabe
De cozi de cal ºi repede le-aduse. 135
kaˆ p…suraj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj: Întâi el însuºi îmbrãcã-armãtura.
bÁ d fšrwn, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen. Frumos se înarmarã ºi pãstorii
aÙtÕj d prètista perˆ cro dÚseto calkÒn: ªi se-mplântarã-alãturi de Ulise.
Iar dânsul, cât avea sãgeþi s-aþinte,
ìj d' aÜtwj të dmîe dušsqhn teÚcea kal£, Chitind mereu, culca pe câte unul 140
115 œstan d' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn. Din peþitori, ºi mulþi din ei cãzurã.
aÙt¦r Ó g', Ôfra mn aÙtù ¢mÚnesqai œsan „o…, Dar când apoi sãgeþile-i lipsirã,
Îºi rãzimã el arcul de usciorul
tÒfra mnhst»rwn ›na g' a„eˆ ú ™nˆ o‡kJ Mãreþei sãli spre luciul perete,
b£lle tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton. Îºi puse-un scut de patru piei pe umãr, 145
aÙt¦r ™peˆ l…pon „oˆ ÑsteÚonta ¥nakta, Tufli pe cap un zdravãn coif de-aramã,
Din care fâlfâia cumplitã coamã
120 tÒxon mn prÕj staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio ªi împumnã puternicele suliþi.
œklin' ˜st£menai, prÕj ™nèpia pamfanÒwnta, Era în zid pe lângã pragul sãlii
aÙtÕj d' ¢mf' êmoisi s£koj qšto tetraqšlumnon, O dosnicã portiþã treptuitã 150
Ce da pe-acolo pe-o strâmtoare-afarã
kratˆ d' ™p' „fq…mJ kunšhn eÜtukton œqhken,
ªi-avea canaturi îmbucate bine.
†ppourin, deinÕn d lÒfoj kaqÚperqen œneuen: Porcarului i-orândui Ulise
125 e†leto d' ¥lkima doàre dÚw kekoruqmšna calkù. Sã stea de pazã la portiþa asta,
Cãci ea rãmase singura ieºire. 155
ÑrsoqÚrh dš tij œsken ™ãdm»tJ ™nˆ to…cJ,
Striga ºi Agelaos la tovarãºi:
¢krÒtaton d par' oÙdÕn ™ãstaqšoj meg£roio „Nu poate vrunul sã se urce oare
Ãn ÐdÕj ™j laÚrhn, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai: La uºa-aceea ca sã dea de veste
Poporului ºi sã se facã vuiet
t¾n 'OduseÝj fr£zesqai ¢nègei d‹on ØforbÕn
Mai repede, ca sãgetarea asta 160
130 ˜staÒt' ¥gc' aÙtÁj: m…a d' o‡h g…net' ™form». Sã fie cea din urm-a lui Ulise?”
to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn: Melantios cãprarul îi rãspunse:
„Nu-i chip de fel, mãrite Agelaos,
„ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ¢n' ÑrsoqÚrhn ¢naba…h
kaˆ e‡poi lao‹si, bo¾ d' êkista gšnoito;
tî ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.”
135 tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn:
„oÜ pwj œst', 'Agšlae diotrefšj: ¥gci g¦r a„nîj
aÙlÁj kal¦ qÚretra, kaˆ ¢rgalšon stÒma laÚrhj: Cã prea-i de tot aproape uºa-n curte
ka… c' eŒj p£ntaj ™rÚkoi ¢n»r, Ój t' ¥lkimoj e‡h. ªi grea ieºirea. Lesne doar pe-acolo 165
Pe toþi ne poate-opri în loc un singur
¢ll' ¥geq', Øm‹n teÚce' ™ne…kw qwrhcqÁnai Bãrbat, dacã-i voinic. Dar hai mai bine
140 ™k qal£mou: œndon g£r, Ñomai, oÙdš pV ¥llV Eu arme sã v-aduc din armãrie
teÚcea katqšsqhn 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÒj.” Sã vã-narmaþi, cã-mi pare cã Ulise
ªi Telemah nãuntru le dosirã 170
ìj e„pën ¢nšbaine Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, ªi nu-s în altã parte.” Asta zise
™j qal£mouj 'OdusÁoj ¢n¦ ·îgaj meg£roio. Melantios ºi se sui-n cãmarã
œnqen dèdeka mn s£ke' œxele, tÒssa d doàra Pe gangurile-nguste-n dosul sãlii.
Luã de-acolo scuturi douãsprezece
145 kaˆ tÒssaj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj: ªi-atâtea lãnci ºi chivere de-aramã 175
bÁ d' ‡menai, m£la d' ðka fšrwn mnhstÁrsin œdwke. Cu pãr stufos de cal. ªi-apoi o-ntinse
kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, ªi repede la peþitori le-aduse.
Ulise se muie-n genunchi ºi-n suflet
æj periballomšnouj ‡de teÚcea cers… te doàra Vãzând cum ei se înarmau, cum suliþi
makr¦ tin£ssontaj: mšga d' aÙtù fa…neto œrgon. Prelungi clãteau cu pumnii, ºi cumplitã, 180
150 aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda: Nãprasnicã-i pãru de-acum bãtaia.
ªi-a zis lui Telemah: „De bunã seamã,
„Thlšmac', Ã m£la d» tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn
Vreo femeie-n casã sau Melantiu
nîn ™potrÚnei pÒlemon kakÕn º MelanqeÚj.” Asuprã-ne-nteþi mai crunt încaier”.
tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Iar socotitul Telemah rãspunse: 185
„O, tatã, eu sunt vinovat de asta
„ð p£ter, aÙtÕj ™gë tÒde g' ½mbroton, –oÙdš tij ¥lloj
ªi nimeni altul, c-am lãsat la arme
155 a‡tioj, –Öj qal£moio qÚrhn pukinîj ¢raru‹an Deschisã uºa ce se-nchide bine,
k£llipon ¢gkl…naj: tîn d skopÕj Ãen ¢me…nwn. ªi cineva m-o fi pândit pe mine.
Porcare, du-te tu de-ncuie uºa 190
¢ll' ‡qi, d‹' EÜmaie, qÚrhn ™p…qej qal£moio,
ªi vezi dac-a fãcut-o vro femeie
kaˆ fr£sai, ½ tij ¥r' ™stˆ gunaikîn, ¿ t£de ·šzei, Ticãloºia asta ori Melantiu,
Ã uƒÕj Dol…oio MelanqeÚj, tÒn per Ñw.” Pe care-l bãnui.” Astfel ei vorbirã,
Pe când pãstorul caprelor, Melantiu
160 ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon.
Se furiºã din nou s-aducã arme. 195
bÁ d' aâtij q£lamÒnde Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, Porcarul îl zãri ºi-ndatã zise
o‡swn teÚcea kal£: nÒhse d d‹oj ØforbÒj, Viteazului, fiind de el aproape:
„Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise,
aya d' 'OdussÁa prosefèneen ™ggÝj ™Ònta:
165 ke‹noj d¾ aât' ¢dhloj ¢n»r, Ön ÑÒmeq' aÙto…, Miºelul care noi îl bãnuisem
œrcetai ™j q£lamon: sÝ dš moi nhmertj ™n…spej, Se duce dupã arme. Spune-mi verde 200
Sã-i fac eu felul, dacã pot sã-l birui,
½ min ¢pokte…nw, a‡ ke kre…sswn ge gšnwmai, Ori sã-l aduc aici ca sã-i dai plata
Ãš soi ™nq£d' ¥gw, †n' Øperbas…aj ¢pote…sV Pãcatelor de dânsul fãptuite
poll£j, Óssaj oátoj ™m»sato sù ™nˆ o‡kJ.” În casa ta.” Ulise-aºa-i rãspunse:
„În salã eu cu Telemah þine-vom 205
170 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: În frâu pe tineri, cât or fi de aprigi.
„Ã toi ™gë kaˆ Thlšmacoj mnhstÁraj ¢gauoÝj Voi doi legaþi-l cobzã pe Melantiu
sc»somen œntosqen meg£rwn m£la per memaîtaj: De mâni ºi de picioare ºi-aruncaþi-l
În dosnica odaie, -nchideþi uºa
sfî d' ¢postršyante pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen ªi ferecaþi-l bine c-o frânghie, 210
[™j q£lamon balšein, san…daj d' ™kdÁsai Ôpisqe,] ªi trageþi-l pe stâlpu-nalt s-ajungã
175 seir¾n d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante Pân’ la tavan ºi atârnat acolo
Amar sã-i fie-n viaþã multã vreme.”
k…on' ¢n' Øyhl¾n ™rÚsai pel£sai te doko‹sin, Ei amândoi voios îl ascultarã,
éj ken dhq¦ zwÕj ™ën calšp' ¥lgea p£scV.” Dau fuga spre cãmarã, dar cãprarul 215
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, De loc nu-i bãnui, fiind nãuntru
Pe unde el cotrobãia la arme.
b¦n d' ‡men ™j q£lamon, laqšthn dš min œndon ™Ònta.
Ei doi stãturã-n lãturi de la uºã,
180 Ã toi Ð mn qal£moio mucÕn k£ta teÚce' ™reÚna, Pe-aproape de usciori. ªi când Melantiu
të d' œstan ˜k£terqe par¦ staqmo‹si mšnonte. Trecu pe prag c-un mândru coif în mânã 220
ªi-ntr-alta cu un scut rotund ºi mare,
eâq' Øpr oÙdÕn œbaine Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn,
Strãvechi, mucegãit de-al lui Laerte,
tÍ ˜tšrV mn ceirˆ fšrwn kal¾n truf£leian, Pe care el, viteazul, îl purtase
tÍ d' ˜tšrV s£koj eÙrÝ gšron, pepalagmšnon ¥zV, În tinereþea lui, dar care-acuma
Era trântit acolo între arme 225
185 Lašrtew ¼rwoj, Ö kour…zwn foršeske:
ªi descusut pe la curele, dânºii
d¾ tÒte g' ½dh ke‹to, ·afaˆ d' ™lšlunto ƒm£ntwn: Sãrir-asupra-i ºi de pãr luându-l,
të d' ¥r' ™paxanq' ˜lšthn œrus£n tš min e‡sw Îl traserã-n odaie ºi-l trântirã
Pe jos, de stete otrãvit la suflet.
kour…x, ™n dapšdJ d camaˆ b£lon ¢cnÚmenon kÁr,
ªi mânile, picioarele sucindu-i 230
sÝn d pÒdaj ce‹r£j te dšon qumalgš desmù Din rãsputeri, amarnic îl legarã
190 eâ m£l' ¢postršyante diamperšj, æj ™kšleusen Întocmai cum le porunci Ulise
ªi-l prinserã pe urmã de-o frânghie,
[uƒÕj Lašrtao, polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:]
seir¾n d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante
k…on' ¢n' Øyhl¾n œrusan pšlas£n te doko‹si. Îl traserã pe stâlpu-nalt, de-ajunse

tÕn d' ™pikertomšwn prosšfhj, EÜmaie subîta: Pân’ la tavan. ªi-aºa Eumeu porcarul 235
Râdea de el: „De-acuma toatã noaptea
195 „nàn mn d¾ m£la p£gcu, Mel£nqie, nÚkta ful£xeij, Vegheaz-aici culcat pe patul moale
eÙnÍ œni malakÍ katalšgmenoj, éj se œoiken: Aºa cum þi se cade. Aici te-apucã
oÙd sš g' ºrigšneia par' 'Wkeano‹o ·o£wn Pe tine ziua alb-a dimineþii
Când ea se va ivi pe tron de aur 240
l»sei ¢nercomšnh crusÒqronoj, ¹n…k' ¢gine‹j Din Ocean, ca-n vremea când spre curte
agaj mnhst»ressi dÒmon k£ta da‹ta pšnesqai.” La peþitori mânai alese capre
200 ìj Ð mn aâqi lšleipto, taqeˆj Ñloù ™nˆ desmù: Pentru ospãþ.” Aºa rãmase-acolo
Cãpraru-ntins ºi ferecat amarnic,
të d' ™j teÚcea dÚnte, qÚrhn ™piqšnte faein»n, Iar amândoi ceilalþi se înarmarã 245
b»thn e„j 'OdusÁa dafrona poikilom»thn. ªi dupã ce-ncuiarã uºa bine,
œnqa mšnoj pne…ontej ™fšstasan, oƒ mn ™p' oÙdoà Din nou se-napoiarã la Ulise.
Acolo toþi luptau cu-nverºunare,
tšssarej, oƒ d' œntosqe dÒmwn polšej te kaˆ ™sqlo…. La prag cei patru ºi-n cuprinsul sãlii
205 to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen 'Aq»nh Voinicii mulþi. Atunci venind Minerva 250
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n. S-apropie de ei; dupã fãptura
ªi glasul ei era leitã Mentor.
t¾n d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ màqon œeipe:
Se-nviorã cum o vãzu Ulise
„Mšntor, ¥munon ¢r»n, mnÁsai d' ™t£roio f…loio, ªi-i glãsui: „Ajutã, Mentor, scapã-l
Ój s' ¢gaq¦ ·šzeskon: Ðmhlik…h dš mo… ™ssi.” De rãu ºi nu-l uita pe-un prieten care 255
Doar bine þi-a fãcut, tu mi-eºti de-o seamã.”
210 ìj f£t', ÑÒmenoj laossÒon œmmen' 'Aq»nhn.
Aºa-i zicea simþind cã e Minerva.
mnhstÁrej d' ˜tšrwqen ÐmÒkleon ™n meg£roisi: Strigau la ea ceilalþi cu-ameninþarea
prîtoj t»n g' ™nšnipe Damastor…dhj 'Agšlaoj: ªi între ei o-nfricoºa întâiul
Feciorul lui Damastor, Agelaos: 260
„Mšntor, m» s' ™pšessi paraipep…qVsin 'OdusseÝj
„Ia seama, Mentor, nu cumva Ulise
mnhst»ressi m£cesqai, ¢munšmenai d oŒ aÙtù. Cu vorba sã te-nºele, ca tu astfel
215 ïde g¦r ¹mšterÒn ge nÒon telšesqai Ñw: Sã lupþi cu noi ºi sã-l ajuþi pe dânsul,
C-aºa socot cã fi-va dup-aceea
ÐppÒte ken toÚtouj ktšwmen, patšr' ºd kaˆ uƒÒn,
Cum noi gândim: cã-ndatã ce-om rãpune 265
™n d sÝ to‹sin œpeita pef»seai, oŒa menoin´j Pe-aceºtia doi, pe tatãl ºi pe fiul,
›rdein ™n meg£roij: sù d' aÙtoà kr£ati te…seij. ªi tu vei fi ucis cu ei alãturi;
De faci prostia asta, vei plãti-o
aÙt¦r ™p¾n Ømšwn ge b…aj ¢felèmeqa calkù,
Cu capul tãu; ºi dupã ce cu arma
220 kt»maq' ÐpÒssa to… ™sti, t£ t' œndoqi kaˆ t¦ qÚrhfi, Vã vom zdrobi pe voi, averea-þi toatã 270
to‹sin 'OdussÁoj metame…xomen: oÙdš toi uŒaj Din casã ºi de-afarã vom prãda-o
zèein ™n meg£roisin ™£somen, oÙd qÚgatraj Deodatã cu avutul lui Ulise,
ªi n-om lãsa pe fiii tãi acasã
oÙd' ¥locon kedn¾n 'Iq£khj kat¦ ¥stu poleÚein.” ªi nici pe fete, nici pe-a ta soþie
ìj f£t', 'Aqhna…h d colèsato khrÒqi m©llon, Sã mai petreacã în cetatea asta.” 275
225 ne…kessen d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessin: Dar mai dihai se înciudã Minerva
ªi se rãsti aºa cãtre Ulise:
„oÙkšti so… g', 'Oduseà, mšnoj œmpedon oÙdš tij ¢lk», „Tu nu mai eºti viteaz ºi bun de arme
o†h Ót' ¢mf' ÈlšnV leukwlšnJ eÙpatere…V Ca altãdatã când pentru Elena,
e„n£etej Trèessin ™m£rnao nwlemj a„e…, Frumoasa preamãritã dupã tatã, 280
Te-ai rãzboit vro nouã ani la Troia
polloÝj d' ¥ndraj œpefnej ™n a„nÍ dhotÁti, ªi când cu sfatu-þi s-a luat cetatea.
230 sÍ d' ¼lw boulÍ Pri£mou pÒlij eÙru£guia. Cum poþi acum, când eºti la tine-acasã
pîj d¾ nàn, Óte sÒn ge dÒmon kaˆ kt»maq' ƒk£neij, ªi-aproape de-ale tale, sã te vaieþi
Naintea lor cã nu te mai poþi bate? 285
¥nta mnhst»rwn ÑlofÚreai ¥lkimoj enai; Dar haide-ncoa’, iubitul meu, alãturi
¢ll' ¥ge deàro, pšpon, par' œm' †staso kaˆ ‡de œrgon, Sã-mi stai aci, sã vezi ce poate Mentor
Ôfr' e„dÍj, oŒÒj toi ™n ¢ndr£si dusmenšessi ªi cum plãteºte facerea de bine.”
Aºa grãi ºi cumpãna izbândei
235 Mšntwr 'Alkim…dhj eÙerges…aj ¢pot…nein.”
Ea încã o þinu neºovãitã 290
Ã ·a, kaˆ oÜ pw p£gcu d…dou ˜teralkša n…khn, ªi vru sã mai încerce bãrbãþia
¢ll' œt' ¥ra sqšneÒj te kaˆ ¢lkÁj peir»tizen ªi vrednicia-n arme-a lui Ulise
ªi Telemah. Deci ea zburând deodatã,
ºmn 'OdussÁoj ºd' uƒoà kudal…moio.
Ca rândunica stete pe grindiºul
aÙt¾ d' a„qalÒentoj ¢n¦ meg£roio mšlaqron Tavanului funingit al sãlii. 295
240 ›zet' ¢naxasa, celidÒni e„kšlh ¥nthn. Atunci a prins sã-nflacãre pe tineri
Feciorul lui Damastor ºi-Amfimèdon,
mnhstÁraj d' êtrune Damastor…dhj 'Agšlaoj
Demoptolèm ºi Evrinom ºi fiul
EÙrÚnomÒj te kaˆ 'Amfimšdwn DhmoptÒlemÒj te Lui Polictòr Pisandru ºi Polibos,
Pe…sandrÒj te Poluktor…dhj PÒlubÒj te dafrwn: Fiind cei mai aleºi ºi vrednici tineri 300
Ce mai trãiau ºi se luptau pe viaþã;
oƒ g¦r mnhst»rwn ¢retÍ œsan œxoc' ¥ristoi,
Pe ceialalþi îi toropise arcul
245 Óssoi œt' œzwon per… te yucšwn ™m£conto: ªi desele sãgeþi. Striga la dânºii
toÝj d' ½dh ™d£masse biÕj kaˆ tarfšej „o…. Zicându-le Agelaos: „O, prieteni,
S-astâmpãrã de-acum aceastã fiarã, 305
to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn:
„ð f…loi, ½dh sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj:
kaˆ d» oƒ Mšntwr mn œbh ken¦ eÜgmata e„pèn, Cãci iatã, dupã laudele goale,
250 oƒ d' ooi le…pontai ™pˆ prètVsi qÚrVsi. S-a dus ºi Mentor ºi-au rãmas ei singuri
Naintea uºii. Nu daþi voi deodatã
tî nàn m¾ ¤ma p£ntej ™f…ete doÚrata makr£, Cu lancea toþi, sã tragã-ntâi cei ºase
¢ll' ¥geq' oƒ ›x prîton ¢kont…sat', a‡ kš poqi ZeÝj Ca sã vedem de nu ne-ajutã Joe 310
dèV 'OdussÁa blÁsqai kaˆ kàdoj ¢ršsqai. Sã-nfrângem ºi sã batem pe Ulise.

De cade el, de ceilalþi nu ne pasã”.
tîn d' ¥llwn oÙ kÁdoj, ™p¾n oátÒj ge pšsVsin.” Aºa vorbi. ªi dup-a lui povaþã
255 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan, æj ™kšleuen, Ei ahtiaþi asupra-i suliþarã,
ƒšmenoi: t¦ d p£nta ™tèsia qÁken 'Aq»nh. Dar zâna le fãcu deºert ochitul, 315
Cãci unul nimeri în uºã, altul
tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio Într-un uscior, al treilea în perete.
bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an: Dar când ai lui de arme se ferirã,
¥llou d' ™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia. Le-a zis Ulise: „Dragii mei, acuma
Sã dãm ºi noi cu suliþe-n miºeii 320
260 aÙt¦r ™peˆ d¾ doÚrat' ¢leÚanto mnhst»rwn, Ce vor sã ne omoare dupã groaza
to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: De rele ce-au fãcut”. Chitind tuspatru
„ð f…loi, ½dh mšn ken ™gën e‡poimi kaˆ ¥mmi Asupra lor, pe loc ºi suliþarã.
Ulise pe Demoptolem strãpunse,
mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kont…sai, o‰ mem£asin
Iar Telemah pe Evriad, porcarul 325
¹mšaj ™xenar…xai ™pˆ protšroisi kako‹sin.” Pe Elatos, vãcarul pe Pisandru.
265 ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan Ñxša doàra Ei toþi odat-au ºi muºcat pãmântul,
Ceilalþi s-au dat napoi spre fundul sãlii.
¥nta tituskÒmenoi: DhmoptÒlemon mn 'OdusseÚj,
Ulise-atunci ºi-ai lui se repezirã
EÙru£dhn d' ¥ra Thlšmacoj, ”Elaton d subèthj, ªi boldurile scoaserã din trupuri. 330
Pe…sandron d' ¥r' œpefne boîn ™piboukÒloj ¢n»r. Din nou duºmanii suliþi azvârlirã,
Din nou deºerte le fãcu Minerva,
oƒ mn œpeiq' ¤ma p£ntej Ñd¦x ›lon ¥speton oâdaj,
Cãci unul nimeri în uºã, altul
270 mnhstÁrej d' ¢necèrhsan meg£roio mucÒnde: Într-un uscior, al treilea în perete.
toˆ d' ¥r' ™p»xan, nekÚwn d' ™x œgce' ›lonto.
aâtij d mnhstÁrej ¢kÒntisan Ñxša doàra
ƒšmenoi: t¦ d poll¦ ™tèsia qÁken 'Aq»nh.
tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio
275 bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an:
¥llou d' ™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia.
'Amfimšdwn d' ¥ra Thlšmacon b£le ce‹r' ™pˆ karpù Doar Amfimèdon îl pãli la mânã 335
l…gdhn, ¥krhn d ·inÕn dhl»sato calkÒj. Pe Telemah, julindu-l pe deasupra,

ªi pe Eumeos peste scut Ctesipos
Kt»sippoj d' EÜmaion Øpr s£koj œgce makrù La umãr îl zdreli ºi pe deasupra-i
280 ðmon ™pšgrayen: tÕ d' Øpšrptato, p‹pte d' œraze. Zburându-i lancea se lãsã pe þãrnã.
toˆ d' aât' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn Ulise ºi ai lui din nou mulþimea 340
De peþitori cu armele aþintirã.
mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kÒntisan Ñxša doàra. Tot dânsul mai rãzbi pe Evridamas,
œnq' aât' EÙrud£manta b£le ptol…porqoj 'OdusseÚj, Iar fiul sãu la fel pe Amfimèdon,
'Amfimšdonta d Thlšmacoj, PÒlubon d subèthj: Porcarul pe Polib, pe când vãcarul
În piept împunse pe Ctesip ºi-i zise 345
285 Kt»sippon d' ¥r' œpeita boîn ™piboukÒloj ¢n¾r Fãlindu-se din gurã: „Tu, feciorul
bebl»kei prÕj stÁqoj, ™peucÒmenoj d proshÚda: Lui Politers, tu, batjocoritorul,
„ð Poluqersedh filokšrtome, m» pote p£mpan Sã nu mai fii nerod ºi sã te lauzi
Cu vorbe mari, ci zeilor te-ncrede,
e‡kwn ¢frad…Vj mšga e„pe‹n, ¢ll¦ qeo‹si Cãci ei doar sunt cu mult mai tari ca tine. 350
màqon ™pitršyai, ™peˆ Ã polÝ fšrtero… e„si. Aceasta fie-þi darul de-ospeþie
290 toàtÒ toi ¢ntˆ podÕj xein»on, Ón pot' œdwkaj De rãsplãtit piciorul care-l deteºi
Odatã lui Ulise, când prin salã
¢ntiqšJ 'OdusÁ dÒmon k£t' ¢lhteÚonti.”
Umbla cerºind.” Aºa grãi pãstorul
Ã ·a boîn ˜l…kwn ™piboukÒloj: aÙt¦r 'OdusseÝj Cornacilor juncani. Atunci Ulise 355
oâta Damastor…dhn aÙtoscedÕn œgce makrù: Brãþiº lovi pe fiul lui Damastor,
Iar Telemah pe Leocrit, feciorul
Thlšmacoj d' EÙhnor…dhn Leièkriton oâta
Lui Evenòr, cu suliþa-n deºerturi,
295 dourˆ mšson keneîna, diaprÕ d calkÕn œlassen: Iar el strãpuns cãzu pe brânci, cu fruntea
½ripe d prhn»j, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ. Pocnitã de pãmânt. În clipa asta, 360
Din culmea casei ridicã Minerva
d¾ tÒt' 'Aqhna…h fqis…mbroton a„g…d' ¢nšscen
Urgelnicul ei scut ºi peþitorii
ØyÒqen ™x ÑrofÁj: tîn d fršnej ™pto…hqen. Cuprinºi de spaimã toþi fugirã-n salã
oƒ d' ™fšbonto kat¦ mšgaron bÒej ìj ¢gela‹ai: Împrãºtiaþi întocmai ca cireada
De boi când strechea, iute nãpãdind-o, 365
300 t¦j mšn t' a„Òloj ostroj ™formhqeˆj ™dÒnhsen
O-mprãºtie în zile lungi de varã.
érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai: Cum vulturii cu cioc ºi gheare strâmbe,
oƒ d' éj t' a„gupioˆ gamyènucej ¢gkulocÁlai Venind din plaiuri, tabãrã nãvalnici
™x Ñršwn ™lqÒntej ™p' Ñrn…qessi qÒrwsi.
taˆ mšn t' ™n ped…J nšfea ptèssousai †entai,
305 oƒ dš te t¦j Ñlškousin ™p£lmenoi, oÙdš tij ¢lk¾ În stol de pãsãri care-nfricoºate,
g…netai oÙd fug»: ca…rousi dš t' ¢nšrej ¥grV: De sus din nori se lasã pe câmpie, 370
Ei sar asupra lor ºi le sfâºie,
ìj ¥ra toˆ mnhstÁraj ™pessÚmenoi kat¦ dîma Cã nu pot ele sã le stea-mpotrivã
tÚpton ™pistrof£dhn: tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j ªi nici sã fugã, de fac haz þãranii,
kr£twn tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. Vânatul urmãrind, aºa Ulise
ªi-ai lui atunci se nãpustirã-n salã 375
310 Leièdhj d' 'OdusÁoj ™pessÚmenoj l£be goÚnwn Rotiº lovind, ºi peþitorii groaznic
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: Gemeau pe jos izbindu-se cu capul.
„gounoàma… s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson: ªi pardoseala fu scãldatã-n sânge.
Leodes, repezindu-se din ceatã,
oÙ g£r pè tin£ fhmi gunaikîn ™n meg£roisin S-aruncã la genunchii lui Ulise 380
e„pe‹n oÙdš ti ·šxai ¢t£sqalon: ¢ll¦ kaˆ ¥llouj ªi-l roag-aºa: „Îngenunchez, viteze,
315 paÚeskon mnhstÁraj, Ótij toiaàt£ ge ·šzoi. ªi, rogu-te, ai milã ºi-ndurare.
Mã pot jura cã n-am atins vrodatã
¢ll£ moi oÙ pe…qonto kakîn ¥po ce‹raj œcesqai: Cu vorba sau c-o faptã rea pe vruna
tî kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon. Din slugile-þi din casã, ba de-a pururi 385
aÙt¦r ™gë met¦ to‹si quoskÒoj oÙdn ™orgëj Opream ºi pe ceilalþi de-a face asta,
Dar nu-i puteam abate de la rele,
ke…somai, æj oÙk œsti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.”
De-aceea ºi din vina lor pierirã.
320 tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Dar eu, ca ghicitor al lor, muri-voi
„e„ mn d¾ met¦ to‹si quoskÒoj eÜceai enai, Nevinovat, cã nu-i vro mulþumire 390
La binele ce l-ai fãcut.” Ulise
poll£ki pou mšlleij ¢r»menai ™n meg£roisi
Se uitã crunt ºi-i zice: „De te lauzi
thloà ™moˆ nÒstoio tšloj glukero‹o genšsqai, C-ai fost prorocul lor, de bunã seamã
soˆ d' ¥locÒn te f…lhn spšsqai kaˆ tškna tekšsqai: C-adeseori te-i fi rugat în casã
Sã n-aibã loc întorsul meu mai iute 395
325 tî oÙk ¨n q£natÒn ge dushlegša profÚgoisqa.”
ªi-a mea soþie sã te ia pe tine
ìj ¥ra fwn»saj x…foj e†leto ceirˆ pace…V ªi s-ai copii cu dânsa. Nu scapi darã
ke…menon, Ó ·' 'Agšlaoj ¢poprošhke cam©ze De fioroasa moarte.” Astfel zise
ªi, înpumnând o sabie ce-acolo
kteinÒmenoj: tù tÒn ge kat' aÙcšna mšsson œlasse:
Pe jos era zvârlitã de-Agelaos, 400
fqeggomšnou d' ¥ra toà ge k£rh kon…Vsin ™m…cqh. Cu ea-l pãli din rãsputeri în ceafã
330 Terpi£dhj d' œt' ¢oidÕj ¢lÚskane kÁra mšlainan, ªi capu-i retezat cãzu în þãrnã
Bolborosind. Iar Femiu cântãreþul,
F»mioj, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV.
Feciorul lui Terpias, care numai
œsth d' ™n ce…ressin œcwn fÒrmigga l…geian De silã peþitorilor cântase, 405
¥gci par' ÑrsoqÚrhn: d…ca d fresˆ merm»rizen, El singur fu scutit de neagra moarte.
À ™kdÝj meg£roio DiÕj meg£lou potˆ bwmÕn Stãtu cu lira-n mânã lângã treapta
Portiþei din perete, dus cu mintea.
335 ˜rke…ou ›zoito tetugmšnon, œnq' ¥ra poll¦ De-i bine sã se furiºe-n ogradã,
Lašrthj 'OduseÚj te boîn ™pˆ mhr…' œkhan, Sã-ºi caute-adãpost pe lângã altarul 410
Ã goÚnwn l…ssoito prosaxaj 'OdusÁa. Frumos zidit puternicului Joe,

Pe care-atâtea jertfe închinarã
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, Laerte ºi Ulise, ori sã sarã
goÚnwn ¤yasqai Laerti£dew 'OdusÁoj. Sã-i cadã la picioare lui Ulise.
340 Ã toi Ð fÒrmigga glafur¾n katšqhke cam©ze ªi tot gândind aºa-i pãru mai bine 415
Sã-i cadã la genunchi. El puse lira
messhgÝj krhtÁroj „d qrÒnou ¢rguro»lou, Pe jos acolo-ntre ol ºi scaun;
aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa prosaxaj l£be goÚnwn Apoi dând buzna ºi-apucând genunchii
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: Viteazului, se milcui de dânsul:
„Te rog, Ulise, ai milã ºi cruþare. 420
„gounoàma… s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson. Chiar tu te vei cãi de vei ucide
345 aÙtù toi metÒpisq' ¥coj œssetai, e‡ ken ¢oidÕn Pe cântãreþ, pe-acela care cântã
pšfnVj, Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢e…dw. La oameni ºi la zei, cã eu cântarea
De sine-am învãþat. Un zeu tot felul
aÙtod…daktoj d' e„m…, qeÕj dš moi ™n fresˆn o‡maj
De cântece mi-a insuflat în minte 425
panto…aj ™nšfusen: œoika dš toi parae…dein Sã-þi pot cânta ºi þie ca în faþa
éj te qeù: tî m» me lila…eo deirotomÁsai. Celui-de-sus. Deci nu cãta, Ulise,
Sã mã înjunghi. Sã-þi spuie însuþi fiul,
350 ka… ken Thlšmacoj t£de g' e‡poi, sÕj f…loj uƒÒj,
Cã nu cu drag ºi nici cu voie bunã
æj ™gë oÜ ti ˜kën ™j sÕn dÒmon oÙd cat…zwn Veneam la peþitori sã cânt la mese, 430
pwleÚmhn mnhstÁrsin ¢eisÒmenoj met¦ da‹taj, Ci oameni mulþi ºi mult mai tari ca mine
Mã tot purtau pe-aici sã cânt cu sila.”
¢ll¦ polÝ plšonej kaˆ kre…ssonej Ãgon ¢n£gkV.”
Dar Telemah îl auzi ºi-ndatã
ìj f£to, toà d' ½kous' ƒer¾ Šj Thlem£coio, De-aproape a zis iubitului sãu tatã:
355 aya d' ˜Õn patšra prosefèneen ™ggÝj ™Ònta: „Opreºte, taicã, nu-l lovi pe dânsul, 435
Cã n-are vinã. Sã cruþãm asemeni
„‡sceo, mhdš ti toàton ¢na…tion oÜtae calkù.
Pe bunul crainic Mèdon, care pururi,
kaˆ k»ruka Mšdonta saèsomen, Ój tš meu a„eˆ Când eu eram copil, cãta de mine
o‡kJ ™n ¹metšrJ khdšsketo paidÕj ™Òntoj, La curtea noastrã, dacã nu-l rãpuse
Pe-aici cumva Filetiu sau porcarul 440
e„ d¾ m» min œpefne Filo…tioj º subèthj,
Sau n-o fi dat de tine când prin salã
360 º soˆ ¢ntebÒlhsen ÑrinomšnJ kat¦ dîma.”
ìj f£to, toà d' ½kouse Mšdwn pepnumšna e„dèj: Ai nãvãlit.” Aºa-i grãi, ºi Médon
pepthëj g¦r œkeito ØpÕ qrÒnon, ¢mfˆ d dšrma Cel chibzuit îl auzi de unde
Sub jeþ se tupilase ºi în blanã
›sto boÕj neÒdarton, ¢lÚskwn kÁra mšlainan. De bou abia jupit se îmbrãcase 445
aya d' ØpÕ qrÒnou ðrto, boÕj d' ¢pšdune boe…hn, Ferindu-se de neagra zân-a morþii.
365 Thlšmacon d' ¥r' œpeita prosaxaj l£be goÚnwn Þâºni de-acolo, iute smulse blana,
Se repezi ºi cuprinzând genunchii
ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: Lui Telemah începe sã se roage:
„ð f…l', ™gë mn Ód' e„m…, sÝ d' ‡sceo: e„p d patr…, „Prietene, eu sunt aici. Sã nu dai, 450
m» me perisqenšwn dhl»setai Ñxš calkù, ªi lui Ulise zi-i sã nu mã-mpungã

Cu lancea-i cotropindu-mã, de ciudã
¢ndrîn mnhst»rwn kecolwmšnoj, o† oƒ œkeiron Pe-acei nebuni care-i mâncau averea
370 kt»mat' ™nˆ meg£roij, s d n»pioi oÙdn œtion.” ªi te-njoseau pe tine.” Iar Ulise
tÕn d' ™pimeid»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Zâmbindu-i i-a rãspuns: „Sã fii pe pace, 455
Cã te-a scãpat ºi te-a luat în pazã
„q£rsei, ™peˆ d» s' oátoj ™rÚsato kaˆ ™s£wsen, Feciorul meu, ca sã cunoºti un lucru
Ôfra gnùj kat¦ qumÒn, ¢t¦r e‡pVsqa kaˆ ¥llJ, ªi altora sã spui cã-i mult mai bine
æj kakoerg…hj eÙerges…h mšg' ¢me…nwn. Sã nu fii rãu, ci bun faþã de oameni.
Dar voi ieºiþi în curte, tu ºi Femiu 460
375 ¢ll' ™xelqÒntej meg£rwn ›zesqe qÚraze
Vestitul cântãreþ, ºi staþi deoparte
™k fÒnou e„j aÙl»n, sÚ te kaˆ polÚfhmoj ¢oidÒj, De-acest mãcel pânã ce-aici în salã
Ôfr' ¨n ™gë kat¦ dîma pon»somai ÓtteÒ me cr».” Eu pun la cale tot ce se cuvine.”
Aºa vorbi, iar ei ieºind, ºezurã
ìj f£to, të d' œxw b»thn meg£roio kiÒnte:
Pe lâng-altar ºi-n jur priveau cu groazã 465
˜zšsqhn d' ¥ra tè ge DiÕj meg£lou potˆ bwmÒn, ªi aºteptau mereu a lor pieire.
380 p£ntose papta…nonte, fÒnon potidegmšnw a„e…. Ulise-ntr-asta cerceta prin salã
De nu-i ascuns cumva-ntre morþi, sub mese,
p£pthnen d' 'OduseÝj kaq' ˜Õn dÒmon, e‡ tij œt' ¢ndrîn
Vreunul încã viu, ferit de moarte.
zwÕj Øpoklopšoito, ¢lÚskwn kÁra mšlainan. El i-a vãzut pe toþi în praf ºi-n sânge 470
toÝj d ‡den m£la p£ntaj ™n a†mati kaˆ kon…Vsi Cãzuþi grãmadã-ntocmai ca ºi peºtii
Ce-i scot pescarii în nãvod din mare
pepteîtaj polloÚj, éj t' „cqÚaj, oÛj q' ¡liÁej
Pe-un mal scobit, pe unde ei cu toþii
385 ko‹lon ™j a„gialÕn poliÁj œktosqe qal£sshj Se-ntind pe prund lipsiþi de apa mãrii
diktÚJ ™xšrusan poluwpù: oƒ dš te p£ntej ªi mor rãpuºi de luminosul soare. 475
Aºa pe jos lungiþi ºi peþitorii
kÚmaq' ¡lÕj poqšontej ™pˆ yam£qoisi kšcuntai:
tîn mšn t' ºšlioj fašqwn ™xe…leto qumÒn:
ìj tÒt' ¥ra mnhstÁrej ™p' ¢ll»loisi kšcunto. Stãteau în valmã unul peste altul.
390 d¾ tÒte Thlšmacon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Lui Telemah îi zise-atunci Ulise:
„Pofteºte-ncoa’ pe doica Evriclèa
„Thlšmac', e„ d' ¥ge moi k£leson trofÕn EÙrÚkleian, Sã-i spun o vorbã care-mi stã pe suflet.” 480
Ôfra œpoj e‡pwmi, tÒ moi kataqÚmiÒn ™stin.” ªi Telemah poruncii se supuse,
ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…, Bãtu la uºã ºi chemã pe doicã:
„Hai scoal’, bunico, vino cât mai iute,
kin»saj d qÚrhn prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: Tu care-ai paza slugilor la curte.
395 „deàro d¾ Ôrso, grhå palaigenšj, ¼ te gunaikîn Te cheamã tata, vrea ceva sã-þi spuie.” 485
dmJ£wn skopÒj ™ssi kat¦ mšgar' ¹meter£wn, Aºa grãi ºi ea porni tãcutã,
Deschise uºa sãlii mari ºi merse
œrceo: kikl»skei se pat¾r ™mÒj, Ôfra ti e‡pV.” Nainte Telemah ºi-n urmã dânsa.
ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj, Gãsi ea pe Ulise între leºuri
êxen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn, Pãtat de sânge ºi de praf ca leul 490
Ce sfâºie un bou pe la pãºune
400 bÁ d' ‡men: aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneuen. ªi are înroºit de sânge pieptul
eáren œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin ªi fãlcile, ºi-i groaznic la vedere;
a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta, Aºa era la mâni ºi la picioare
Mânjit Ulise. Când vãzu bãtrâna 495
Ój ·£ te bebrwkëj boÕj œrcetai ¢graÚloio:
Mormanele de morþi, un lac de sânge,
p©n d' ¥ra oƒ stÁqÒj te par»£ t' ¢mfotšrwqen Se puse-a chiui privind minune
405 aƒmatÒenta pšlei, deinÕj d' e„j ðpa „dšsqai: De fapta-i izbânditã. Dar Ulise
Oprind-o ºi strunindu-i gura-i zise:
ìj 'OduseÝj pep£lakto pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen.
„Taci, doicã, ºi te bucurã în tine, 500
¹ d' æj oân nšku£j te kaˆ ¥speton e‡siden aŒma, Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine
‡qusšn ·' ÑlolÚxai, ™peˆ mšga e‡siden œrgon: Sã te mândreºti cu moartea unor oameni.
Cã lor le puse capãt doar ursita
¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnhn per
Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire,
410 ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: Cã nu cinsteau pe nici un om din lume, 505
„™n qumù, grhà, ca‹re kaˆ ‡sceo mhd' ÑlÒluze: Nici bun, nici rãu, apropiat de dânºii,
ªi deci din miºelia lor murirã
oÙc Ðs…h ktamšnoisin ™p' ¢ndr£sin eÙcet£asqai.
Aºa de crud. Ci numãrã-mi tu mie
toÚsde d mo‹r' ™d£masse qeîn kaˆ scštlia œrga:
oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn,
415 oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito:
tî kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon.
¢ll' ¥ge moi sÝ guna‹kaj ™nˆ meg£roij kat£lexon, Femeile din casã; aratã care
a† tš m' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.” M-a ruºinat ºi care-a fost de treabã.” 510
Rãspunse Evriclèa: „Eu þi-oi spune,
tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: Copilul meu, aºa cum i-adevãrul.
420 „toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw. Cincizeci la numãr sunt aici la curte
pent»kont£ to… e„sin ™nˆ meg£roisi guna‹kej Femeile ce le-am deprins la lucru
De mânã ºi la pieptãnatul lânii 515
dmJa…, t¦j mšn t' œrga did£xamen ™rg£zesqai, ªi la rãbdarea vieþii de robie.
e‡ri£ te xa…nein kaˆ doulosÚnhn ¢nšcesqai: Din toate numai douãsprezece furã
t£wn dèdeka p©sai ¢naide…hj ™pšbhsan, Neruºinate ºi se destrãmarã,
De n-au mai vrut sã ºtie nici de mine
425 oÜt' ™m t…ousai oÜt' aÙt¾n PhnelÒpeian. ªi nici mãcar de însãºi Penelopa. 520
Thlšmacoj d nšon mn ¢šxeto, oÙdš ˜ m»thr Cã Telemah abia crescu, ºi mama-i
shma…nein e‡asken ™pˆ dmJÍsi gunaix…n. La ºerbi sã dea poruncã nu-i da voie.
Dar sã mã sui acum, sã dau de veste
¢ll' ¥g' ™gën ¢nab©s' Øperèa sigalÒenta Soþiei tale care-i adormitã
e‡pw sÍ ¢lÒcJ, tÍ tij qeÕj Ûpnon ™pîrse.” În patu-i de vrun zeu.” Însã Ulise 525
430 t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Se-mpotrivi: „Sã n-o trezeºti tu încã,
Ci cheamã-ncoace pe femei sã vie,
„m» pw t»n g' ™pšgeire: sÝ d' ™nq£de e„p gunaixˆn
Pe toate câte-au fost neruºinate”.
™lqšmen, a† per prÒsqen ¢eikša mhcanÒwnto.” Aºa-i rosti. Ieºi din salã doica
ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei Sã înºtiinþeze pe femei sã vie. 530
Chemând pe Telemah atunci Ulise
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai.
ªi pe porcar ºi pe vãcar, le zise:
435 aÙt¦r Ð Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn „Acum începeþi sã cãraþi afarã
e„j › kaless£menoj œpea pterÒenta proshÚda: Aceste trupuri ºi zoriþi pe roabe
Sã cureþe ºi cu bureþi sã frece 535
„¥rcete nàn nškuaj foršein kaˆ ¥nwcqe guna‹kaj:
ªi mesele ºi scaunele toate.
aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj ªi dupã ce voi casa veþi griji-o,
Ûdati kaˆ spÒggoisi polutr»toisi kaqa…rein. Luaþi ºi scoateþi pe femei afarã,
La mijloc între chioºc ºi între zidul
440 aÙt¦r ™p¾n d¾ p£nta dÒmon diakosm»shsqe,
Frumos al curþii ºi loviþi în ele 540
dmJ¦j ™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio, Cu sãbiile lungi pânã ce viaþa
messhgÚj te qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj, Le-o veþi curma ºi-uita-vor desfãtarea
qeinšmenai x…fesin tanu»kesin, e„j Ó ke pasšwn
yuc¦j ™xafšlhsqe kaˆ ™klel£qwnt' 'Afrod…thj,
445 t¾n ¥r' ØpÕ mnhstÁrsin œcon m…sgontÒ te l£qrV.” Ce-n drãgostirea lor pe-ascuns avurã
ìj œfaq', aƒ d guna‹kej ¢ollšej Ãlqon ¤pasai, Cu peþitorii.” Asta-i fu porunca
ªi roabele buluc venirã toate. 545
a‡n' ÑlofurÒmenai, qalerÕn kat¦ d£kru cšousai. Morþiº se vãietau, vãrsau ºiroaie
prîta mn oân nškuaj fÒreon katateqnhîtaj, De lacrimi. Ele morþii-ntâi cãrarã
k¦d d' ¥r' Øp' a„qoÚsV t…qesan eÙerkšoj aÙlÁj, ªi sub pridvorul curþii i-aºezarã
Proptindu-se-ntre dânsele. Ulise
450 ¢ll»loisin ™re…dousai: s»maine d' 'OdusseÝj Le poruncea ºi zor le da el singur, 550
aÙtÕj ™pispšrcwn: taˆ d' ™kfÒreon kaˆ ¢n£gkV. ªi ele duceau morþii cu de-a sila.
aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj Apoi cu apã ºi bureþi frecarã
ªi curãþirã mesele de-a rândul
Ûdati kaˆ spÒggoisi polutr»toisi k£qairon. ªi scaunele toate. În oara asta
aÙt¦r Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj Vãcarul ºi porcarul împreunã 555
455 l…stroisin d£pedon pÚka poihto‹o dÒmoio Cu Telemah, luând lopeþi, podeaua
De lut învârtoºat o rãzuirã
xàon: taˆ d' ™fÒreon dmJa…, t…qesan d qÚraze. ªi roabele cãrar-apoi gunoiul
aÙt¦r ™peˆ d¾ p©n mšgaron diekosm»santo, ªi-l lepãdarã dincolo de poartã.
dmJ¦j ™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio, ªi-n urmã când ei casa o grijirã, 560
Luând pe slugi, le scoaserã din salã
messhgÚj te qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj,
La mijloc între chioºc ºi-mprejmuirea
460 e‡leon ™n ste…nei, Óqen oÜ pwj Ãen ¢lÚxai. Frumoas-a curþii, le-au închis acolo
to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj Ãrc' ¢goreÚein: În loc îngust, de n-aveau cum sã scape,
Iar Telemah a început a zice: 565
„m¾ mn d¾ kaqarù qan£tJ ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn
„Eu n-aº vrea sã le dau o moarte bunã
t£wn, a‰ d¾ ™mÍ kefalÍ kat' Ñne…dea ceàan Acestor pãcãtoase care mie
mhtšri q' ¹metšrV, par£ te mnhstÁrsin ‡auon.” ªi mamei mele ne-au adus atâta
Batjocurã ºi foc pe capul nostru
465 ìj ¥r' œfh, kaˆ pe‹sma neÕj kuanopróroio
ªi care se culcau cu peþitorii”. 570
k…onoj ™x£yaj meg£lhj per…balle qÒloio, Legã atunci de stâlpul mare-al bolþii
ØyÒs' ™pentanÚsaj, m» tij posˆn oâdaj †koito. O funie de vas albastru-n prorã
ªi-o prinse de grumazul tuturora
æj d' Ót' ¨n À k…clai tanus…pteroi º pšleiai
ªi-o trase-n sus, ca nu cumva s-ajungã
›rkei ™nipl»xwsi, tÒ q' ˜st»kV ™nˆ q£mnJ, Pân’ la pãmânt picioarele-atârnate. 575
470 aâlin ™sišmenai, stugerÕj d' Øpedšxato ko‹toj, Cum sturzii laþi în aripi sau porumbii
Se prind în cursa ce-n tufiº s-ascunde,
Voind sã intre-n cuibul lor, ºi-acolo
Gãsesc odihna morþii, astfel ele
ìj a† g' ˜xe…hj kefal¦j œcon, ¢mfˆ d p£saij Cu capete-atârnate-n ºir stau toate 580
deirÍsi brÒcoi Ãsan, Ópwj o‡ktista q£noien. Cu laþul de grumaz, ca s-aibã moartea
Cea mai de plâns; oleacã din picioare
½spairon d pÒdessi m…nunq£ per, oÜ ti m£la d»n. Se mai zbãteau ºi-n clipã erau gata.
™k d Mel£nqion Ãgon ¢n¦ prÒqurÒn te kaˆ aÙl»n: L-au scos atunci din casã pe Melantiu
475 toà d' ¢pÕ mn ·‹n£j te kaˆ oÜata nhlš calkù Prin tindã ºi prin curte ºi-i tãiarã 585
Urechile ºi nasul ºi-i stârpirã
t£mnon m»de£ t' ™xšrusan, kusˆn çm¦ d£sasqai, Ruºinea ºi la câini o lepãdarã;
ce‹r£j t' ºd pÒdaj kÒpton kekothÒti qumù. Ba, în mânia lor, îl mai trunchiarã
oƒ mn œpeit' ¢poniy£menoi ce‹r£j te pÒdaj te De braþe ºi de craci. ªi dup-aceea
Spãlându-se pe mâni ºi pe picioare, 590
e„j 'OdusÁa dÒmonde k…on, tetšlesto d œrgon. Se-napoiarã-n salã la Ulise.
480 aÙt¦r Ó ge prosšeipe f…lhn trofÕn EÙrÚkleian: ªi truda lor se isprãvi. Ulise
„ose qšeion, grhä, kakîn ¥koj, ose dš moi pàr, Grãi atunci bãtrânei Evriclèa:
„Mãicuþo, adu-ncoace acum pucioasã,
Ôfra qeeièsw mšgaron: sÝ d PhnelÒpeian Leac bun de molimi, adu foc sã curãþ 595
™lqe‹n ™nq£d' ¥nwcqi sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…: Cu fumul sala. Tu pe urmã du-te
p£saj d' Ôtrunon dmJ¦j kat¦ dîma nšesqai.” La Penelopa, fã-o-ncoa’ sã vie
Cu roabele-i ºi pe femei sileºte
485 tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
Mai repede sã vie-n salã toate.”
„naˆ d¾ taàt£ ge, tšknon ™mÒn, kat¦ mo‹ran œeipej. Iar doica i-a rãspuns: „Tu ai dreptate, 600
¢ll' ¥ge toi cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ne…kw, Copilul meu, dar sã-þi aduc o hainã
ªi o cãmaºã sã le-mbraci pe tine,
mhd' oÛtw ·£kesin pepukasmšnoj eÙršaj êmouj
Sã nu mai stai aºa zdrenþos în salã
›staq' ™nˆ meg£roisi: nemesshtÕn dš ken e‡h.” Naintea lor, cã nu-þi mai ºade bine”.
490 t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Dar stãrui ºi-orândui Ulise: 605
„S-aprindeþi focul mai întâi în vatrã”.
„pàr nàn moi prètiston ™nˆ meg£roisi genšsqw.”
ªi doica l-ascultã pe el ºi-aduse
ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse f…lh trofÕj EÙrÚkleia, Pucioasã ºi aprinse foc. Ulise
½neiken d' ¥ra pàr kaˆ q»on: aÙt¦r 'OdusseÝj Dezmolipsi cu fumul toatã sala
ªi curtea lui ºi-ograda pretutindeni. 610
eâ dieqe…wsen mšgaron kaˆ dîma kaˆ aÙl»n.
Iar doica prin palat apoi se duse
495 grhåj d' aât' ¢pšbh di¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj Spre a vesti ºi a pofti pe ºerbe.
¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai: Ieºirã ele din cãmãri ºi toate
Se repezirã-n jurul lui Ulise.
aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai.
Cu drag primindu-l, îl strângeau de mânã 615
aƒ mn ¥r' ¢mfecšonto kaˆ ºsp£zont' 'OdusÁa
kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj ªi-l sãrutau pe cap ºi peste umeri 616
500 ce‹r£j t' a„nÚmenai: tÕn d glukÝj †meroj Èrei Urându-i bun sosit, iar el îndatã
Le cunoscu pe toate ºi-l cuprinse
klauqmoà kaˆ stonacÁj, g…nwske d' ¥ra fresˆ p£saj. Un dulce dor de plâns ºi de suspinuri.
ODUSSEIAS Y Cântul XXIII
Bãtrâna chiuind de bucurie

Grhåj d' e„j Øperù' ¢neb»seto kagcalÒwsa, Sui în casã sus sã dea de veste
despo…nV ™ršousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta: Stãpâni-sei cã-n salã e Ulise.
Întineri-n genunchi, se sprintenirã
goÚnata d' ™rrèsanto, pÒdej d' Øperikta…nonto.
Picioarele-i ºi cum ajunse-acolo, 5
stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen: Ea peste capu-i s-aplecã ºi zise:
5 „œgreo, PhnelÒpeia, f…lon tškoj, Ôfra ‡dhai „Scoal’, Penelopo, draga mea copilã,
Sã vezi aieve ce-ai dorit de-a pururi,
Ñfqalmo‹si teo‹si t£ t' œldeai ½mata p£nta.
Veni Ulise, aici sosi în casã,
Ãlq' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, Ñyš per ™lqèn: Deºi târziu . El chiar acum ucise 10
mnhstÁraj d' œkteinen ¢g»noraj, o† q' ˜Õn okon Pe mândrii peþitori care palatul
Îi nãruiau ºi-i tot mâncau averea
k»deskon kaˆ kt»mat' œdon biÒwntÒ te pa‹da.”
ªi-i asupreau copilul.” Dar crãiasa
10 t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: O dojeni: „Mãicuþo, te smintirã
„ma‹a f…lh, m£rghn se qeoˆ qšsan, o† te dÚnantai Doar zeii care pot prosti pe unul 15
¥frona poiÁsai kaˆ ™p…fron£ per m£l' ™Ònta, Întreg la minte, ºi pe un zãnatic
Îl cuminþesc. Mi te scrântirã zeii.
ka… te califronšonta saofrosÚnhj ™pšbhsan: Nainte ai fost cu totul cumpãnitã,
o† sš per œblayan: prˆn d fršnaj a„s…mh Ãsqa. De ce tu râzi de mine-ndurerata
15 t…pte me lwbeÚeij polupenqša qumÕn œcousan ªi-mi buigui de-astea ºi-mi alungi odihna 20
Ce-aºa de dulce pleoapele-mi închise?
taàta parx ™ršousa, kaˆ ™x Ûpnou m' ¢nege…reij Aºa frumos eu n-am dormit vrodatã
¹dšoj, Ój m' ™pšdhse f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj; De când Ulise a plecat la Troia,
oÙ g£r pw toiÒnde katšdraqon, ™x oá 'OdusseÝj La ciuma de cetate blestematã.
Coboarã-te mai bine, du-te-n salã. 25
õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n. De-ar fi venit în locul tãu vreo
20 ¢ll' ¥ge nàn kat£bhqi kaˆ ÿ œrceu mšgarÒnde. Femeie de-ale mele sã-mi dea mie
e„ g£r t…j m' ¥llh ge gunaikîn, a† moi œasi, O veste aºa, din somn sã mã deºtepte,
Urât o mai fãceam napoi sã plece.
taàt' ™lqoàs' ½ggeile kaˆ ™x Ûpnou ¢nšgeire, Dar ai noroc de bãtrâneþe.” Doica 30
tî ke t£ca stugerîj min ™gën ¢pšpemya nšesqai
aâtij œsw mšgaron: s d toàtÒ ge gÁraj Ñn»sei.”
890 OD USSEAIS. Y ODISEEA. CÂNTUL XXIII 891
25 t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: I-a zis: „Eu nu râd, fata mea, de tine,
„oÜ t… se lwbeÚw, tšknon f…lon, ¢ll' œtumÒn toi Ci-i drept aºa cum zic, veni Ulise,
I-aici în casã. Este chiar strãinul
Ãlq' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚw, Ce-a fost batjocorit de toþi în salã.
Ð xe‹noj, tÕn p£ntej ¢t…mwn ™n meg£roisi. De mult ºtia doar Telemah de asta, 35
Thlšmacoj d' ¥ra min p£lai Édeen œndon ™Ònta, Dar el, bãiat cuminte, ascunse gândul
ªi socoteala bunului sãu tatã
30 ¢ll¦ saofrosÚnVsi no»mata patrÕj œkeuqen, Ca sã-ºi rãzbune pe duºmanii noºtri.”
Ôfr' ¢ndrîn te…saito b…hn ØperhnoreÒntwn.” La vorba asta ea, sãrind din patu-i,
ìj œfaq', ¹ d' ™c£rh kaˆ ¢pÕ lšktroio qoroàsa Cuprinse pe bãtrâna ºi din pleoape 40
Un strop îi curse ºi-ncepu s-o roage:
grh periplšcqh, blef£rwn d' ¢pÕ d£kruon Âke, „Mãicuþo, spune-mi drept, dacã Ulise
ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: Veni, cum zici, cu-adevãrat acasã.
35 „e„ d' ¥ge d» moi, ma‹a f…lh, nhmertj ™n…spej, Cum oare el putu sã puie mâna
Pe aceºti nemernici? El doar fuse singur, 45
e„ ™teÕn d¾ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚeij, Iar ei o droaie-ntotdeauna-n casã.”
Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fÁke Rãspunse doica: „Nu vãzui ºi nu ºtiu
moànoj ™èn, oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œmimnon.” Ci auzii doar gemetul acelor
Rãpuºi de el. Noi stam de spaimã-n fundul
t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia:
Palatului ºi uºile-au fost bine 50
40 „oÙk ‡don, oÙ puqÒmhn, ¢ll¦ stÒnon oon ¥kousa Închise toate pânã ce în salã
kteinomšnwn: ¹me‹j d mucù qal£mwn eÙp»ktwn Veni fecioru-þi singur sã mã cheme,
Trimis fiind de tatãl sãu anume.
¼meq' ¢tuzÒmenai, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai,
Eu l-am gãsit în urmã pe Ulise
pr…n g' Óte d» me sÕj uƒÕj ¢pÕ meg£roio k£lesse Stând oblu între morþi care-mprejuru-i 55
Thlšmacoj: tÕn g£r ·a pat¾r prošhke kalšssai. Zãceau pe jos grãmadã lâng-olaltã.
Te-ai fi înveselit în tine, dacã
45 eáron œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin
L-ai fi vãzut mânjit de praf ºi sânge
˜staÒq': oƒ dš min ¢mf…, krata…pedon oâdaj œcontej, Ca leul. Acum morþii stau cu toþii
ke…at' ™p' ¢ll»loisin: „doàs£ ke qumÕn „£nqhj Lungiþi la poarta curþii, iar Ulise 60
Cu focul mare-aprins ºi cu pucioasã
[a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta.]
Dezmolipseºte sala cea frumoasã.
nàn d' oƒ mn d¾ p£ntej ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin Dar vino sã vã bucuraþi acuma
50 ¡qrÒoi, aÙt¦r Ð dîma qeeioàtai perikallšj,
pàr mšga kh£menoj: s dš me prošhke kalšssai.
¢ll' ›peu, Ôfra sfîn ™ãfrosÚnhj ™pibÁton
¢mfotšrw f…lon Ãtor, ™peˆ kak¦ poll¦ pšpasqe. Voi amândoi, cã prea mult pãtimirãþi.
nàn d' ½dh tÒde makrÕn ™šldwr ™ktetšlestai: Cãci iatã cã vi se-mplini dorinþa 65
Îndelungatã. El veni la vatrã-i.
55 Ãlqe mn aÙtÕj zwÕj ™fšstioj, eáre d kaˆ s ªi-i sãnãtos, ºi te gãsi pe tine
kaˆ pa‹d' ™n meg£roisi: kakîj d' o† pšr min œrezon ªi pe bãiat acasã, iar pe câinii
mnhstÁrej, toÝj p£ntaj ™te…sato ú ™nˆ o‡kJ.” De peþitori îi pedepsi cu moartea
La curtea lui pe toþi.” Dar Penelopa 70
t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Se tot temea ºi cuvânta bãtrânei:
„ma‹a f…lh, m» pw mšg' ™peÚceo kagcalÒwsa. „Mãicuþo, nu te prea mândri tu încã
60 osqa g¦r éj k' ¢spastÕj ™nˆ meg£roisi fane…h ªi nu mai râde-aºa de bunãvoie.
Tu ºtii ce bine-ar fi primit Ulise
p©si, m£lista d' ™mo… te kaˆ uƒš, tÕn tekÒmesqa: De toþi ai lui ºi mai ales de mine 75
¢ll' oÙk œsq' Óde màqoj ™t»tumoj, æj ¢goreÚeij, ªi fiul nostru, dac-ar fi sã vie;
¢ll£ tij ¢qan£twn kte‹ne mnhstÁraj ¢gauoÚj, Dar nu-i adevãrat ce-mi spui tu mie.
Pe peþitori i-o fi ucis vreunul
Ûbrin ¢gass£menoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga. Din zei pe care i-o fi-ndârjit urgia
65 oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn, Trufiei lor ºi faptele miºele, 80
oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito: Cã nu cinsteau pe nici un om din lume,
Nici rãu, nici bun, oricine-a fost la dânºii.
tî di' ¢tasqal…aj œpaqon kakÒn. aÙt¦r 'OdusseÝj
De-aceea ºi-o pãþirã. Iar Ulise
êlese thloà nÒston 'Acaidoj, êleto d' aÙtÒj.” Pierdu nãdejdea-ntoarcerii în þarã,
t¾n d' ºme…bet' œpeita f…lh trofÕj EÙrÚkleia: Pieri ºi biet el însuºi.” Doica-i zise: 85
„Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii,
70 „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn,
Copila mea? Bãrbatu-þi este-n casã,
¿ pÒsin œndon ™Ònta par' ™sc£rV oÜ pote fÍsqa La vatrã, ºi tu zici cã nu mai vine
o‡kad' ™leÚsesqai: qumÕj dš toi a„n ¥pistoj. De-acum pe veci? Eºti tot necrezãtoare.
Dar am sã-þi dau dovadã-nvederatã: 90
¢ll' ¥ge toi kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti e‡pw,
E rana care i-a fãcut odatã
oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti: Mistreþul. Am vãzut-o doar cu ochii
75 t¾n ¢pon…zousa fras£mhn, œqelon d soˆ aÙtÍ Când l-am spãlat. Am vrut s-o spun ºi þie,
Dar el, chitit, îmi puse pumnu-n gurã
e„pšmen: ¢ll£ me ke‹noj ˜lën ™pˆ m£staka cersˆn
ªi mã opri sã-þi spun. Dar hai cu mine, 95
oÙk e‡a e„pe‹n polukerde…Vsi nÒoio. ªi dacã te-amãgesc cumva, stau bunã
¢ll' ›peu: aÙt¦r ™gën ™mšqen peridèsomai aÙtÁj, ªi-omoarã-mã cu moartea cea mai crudã.”
Iar Penelopa i-a rãspuns: „Mãicuþã,
a‡ kšn s' ™xap£fw, kte‹na… m' o„kt…stJ ÑlšqrJ.”
80 t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia:
„ma‹a f…lh, calepÒn se qeîn a„eigenet£wn Oricât de mult te-ajutã mintea-n toate,
d»nea e‡rusqai, m£la per polÚdrin ™oàsan: Tu anevoie vei pãtrunde gândul 100
Celor-de-sus. Ci hai sã mergem totuºi
¢ll' œmphj ‡omen met¦ pa‹d' ™mÒn, Ôfra ‡dwmai La fiul meu, sã vãd pe peþitorii
¥ndraj mnhstÁraj teqnhÒtaj, ºd' Öj œpefnen.” Cei morþi ºi pe bãrbatul ce-i rãpuse.”
85 ìj famšnh katšbain' Øperèa: poll¦ dš oƒ kÁr Ea zice ºi din casã-i se coboarã
În cumpãnã: sã-ntrebe de departe 105
érmain', À ¢p£neuqe f…lon pÒsin ™xeree…noi, Pe soþul ei sau drept la el sã meargã
Ã parst©sa kÚseie k£rh kaˆ ce‹re laboàsa. ªi sã-i cuprindã mânile ºi capul
¹ d' ™peˆ e„sÁlqen kaˆ Øpšrbh l£non oÙdÒn, Sã le sãrute? ªi cum trece pragul
De piatrã, intrã-n salã ºi s-aºazã
›zet' œpeit' 'OdusÁoj ™nant…on, ™n purÕj aÙgÍ, La celãlalt perete. El într-asta, 110
90 to…cou toà ˜tšrou: Ð d' ¥ra prÕj k…ona makr¾n Proptit de stâlpu-nalt, stãtea la vatrã
Âsto k£tw ÐrÒwn, potidšgmenoj e‡ t… min e‡poi Cu ochii-n jos ºi aºtepta cuvântul
Femeii lui, când ea-l vãzu cu ochii.
„fq…mh par£koitij, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹sin. Dar dânsa de uimire sta tãcutã.
¹ d' ¥new d¾n Âsto, t£foj dš oƒ Ãtor †kanen: Aci-l vedea pe el aievea-n faþã, 115
Ôyei d' ¥llote mšn min ™nwpad…wj ™s…desken, Aci se îndoia c-ar fi chiar dânsul,
C-aºa de slut era-mbrãcat în zdrenþe.
95 ¥llote d' ¢gnèsaske kak¦ cro e†mat' œconta.
Iar Telemah o dojeni ºi-i zise:
Thlšmacoj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „Tu, maicã rea ºi maicã fãrã suflet,
„mÁter ™m», dÚsmhter, ¢phnša qumÕn œcousa, De ce te depãrtezi aºa de tata 120
ªi nu te-apropii sã-i rosteºti o vorbã?
t…fq' oÛtw patrÕj nosf…zeai, oÙd par' aÙtÕn
Nici o femeie alt-aºa ca tine,
˜zomšnh mÚqoisin ¢ne…reai oÙd metall´j; Þinându-ºi firea, n-ar fi stat departe
100 oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù De soþu-i, care suferind atâtea
Nevoi ºi patimi i-a sosit în þarã 125
¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj
La douãzeci de ani. La tine pururi
œlqoi ™eikostù œte ™j patr…da ga‹an: E sufletul mai tare decât piatra.”
soˆ d' a„eˆ krad…h sterewtšrh ™stˆ l…qoio.” Lui Telemah îi zise Penelopa:
„Copilul meu, sunt toatã buimãcitã.
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:
Nu pot sã spun ºi nici sã-ntreb nimica 130
105 „tšknon ™mÒn, qumÒj moi ™nˆ st»qessi tšqhpen, ªi nici sã stau ºi sã mã uit în faþã
oÙdš ti prosf£sqai dÚnamai œpoj oÙd' ™ršesqai De-i chiar Ulise-aci venit în casã,
oÙd' e„j ðpa „dšsqai ™nant…on. e„ d' ™teÕn d¾
œst' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, Ã m£la nî
gnwsÒmeq' ¢ll»lw kaˆ lèon: œsti g¦r ¼min Noi negreºit pe urmã ne-om cunoaºte
110 s»maq', § d¾ kaˆ nî kekrummšna ‡dmen ¢p' ¥llwn.” Mai bine între noi, c-avem noi semne
Ce numai noi le ºtim ºi nimeni altul.” 135
ìj f£to, me…dhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Aºa vorbi crãiasa, iar Ulise
aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda: Zâmbi ºi-ndatã fiului sãu zise:
„Thlšmac', Ã toi mhtšr' ™nˆ meg£roisin œason „Tu lasã pe-a ta mamã sã mã-ncerce
Pe mine-n casã, Telemah, cã-ndatã
peir£zein ™mšqen: t£ca d fr£setai kaˆ ¥reion. Se va încredinþa ºi mai temeinic, 140
115 nàn d' Ótti ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai, Imos cum sunt ºi jerpelit acuma,
toÜnek' ¢tim£zei me kaˆ oÜ pè fhsi tÕn enai. Ea nu mã preþuieºte ºi nu crede
Cã eu sunt soþul ei. Dar noi cu mintea
¹me‹j d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai. Sã chibzuim cum poate fi mai bine.
kaˆ g£r t…j q' ›na fîta katakte…naj ™nˆ d»mJ, Când cineva din obºte-omoarã numai 145
ú m¾ polloˆ œwsin ¢osshtÁrej Ñp…ssw, Un singur om, el pãrãseºte þara,

ªi rudele-i, ºi fuge-n altã parte
120 feÚgei phoÚj te prolipën kaˆ patr…da ga‹an: Mãcar cã sunt puþini rãzbunãtori
¹me‹j d' ›rma pÒlhoj ¢pšktamen, o‰ mšg' ¥ristoi Ce-l urmãresc. Dar noi surparãm turnul
koÚrwn e„n 'Iq£kV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.” Cetãþii, secerarãm floarea þãrii. 150
Deci cugetã cum facem noi acuma.”
Iar socotitul Telemah rãspunse:
„aÙtÕj taàt£ ge leàsse, p£ter f…le: s¾n g¦r ¢r…sthn „Tu singur vezi de asta, scumpe tatã,
125 mÁtin ™p' ¢nqrèpouj f£s' œmmenai, oÙdš kš t…j toi Cãci lumea toatã zice cã-ntre oameni
Eºti cel mai înþelept ºi cã nu-i nimeni 155
¥lloj ¢n¾r ™r…seie kataqnhtîn ¢nqrèpwn.
La sfaturi sã te biruie pe tine.
[¹me‹j d memaîtej ¤m' ˜yÒmeq', oÙdš t… fhmi Noi suntem gata, te urmãm ºi nu vom
¢lkÁj deu»sesqai, Ósh dÚnam…j ge p£resti.”] Slãbi de loc, din rãsputeri ne-om bate.”
Adause Ulise iscusitul:
„Þi-oi spune eu cum cred c-ar fi mai bine. 160
130 „toig¦r ™gën ™ršw, éj moi doke‹ enai ¥rista. Spãlaþi-vã întâi, schimbaþi veºminte
prîta mn ¨r loÚsasqe kaˆ ¢mfišsasqe citînaj, ªi roabelor sã spuneþi sã se-îmbrace
În haine-alese, ºi frumos din lirã
dmJ¦j d' ™n meg£roisin ¢nègete e†maq' ˜lšsqai:
Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte
aÙt¦r qe‹oj ¢oidÕj œcwn fÒrmigga l…geian În capul unui joc de veselie, 165
Øm‹n ¹ge…sqw polupa…gmonoj Ñrchqmo‹o, Ca oriºicine, auzind de-afarã,
De-o fi drumeþ, de-o fi vecin, sã creadã
135 éj kšn tij fa…h g£mon œmmenai ™ktÕj ¢koÚwn,
À ¢n' ÐdÕn ste…cwn À o‰ perinaiet£ousi:
m¾ prÒsqe klšoj eÙrÝ fÒnou kat¦ ¥stu gšnhtai Cã-i nunt-aici, pân’ nu se-ntinde zvonul
¢ndrîn mnhst»rwn, pr…n g' ¹mšaj ™lqšmen œxw De-omorul tinerimii prin cetate
ªi vom putea, ieºind de-aici, s-ajungem 170
¢grÕn ™j ¹mšteron poludšndreon. œnqa d' œpeita La noi la þarã prin pãduri ºi-acolo
140 frassÒmeq', Ótt… ke kšrdoj 'OlÚmpioj ™ggual…xV.” Vedea-vom ce povaþã ne dã cerul.”
ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto. Aºa vorbi. ªi ei îl ascultarã.
Se îmbãiarã-ntâi, se primenirã,
prîta mn ¨r loÚsanto kaˆ ¢mfišsanto citînaj, Femeile se dichisirã toate 175
Óplisqen d guna‹kej: Ð d' e†leto qe‹oj ¢oidÕj ªi cântãreþul începu sã zicã
fÒrmigga glafur»n, ™n dš sfisin †meron ðrse Din lira-i cea scobitã ºi mãeastrã,
De i-a stârnit sã cânte cu viers dulce
145 molpÁj te glukerÁj kaˆ ¢mÚmonoj Ñrchqmo‹o. ªi sã încingã horã minunatã.
to‹sin d mšga dîma peristenac…zeto possˆn De tropot casa rãsuna la jocul 180
¢ndrîn paizÒntwn kallizènwn te gunaikîn. Bãrbaþilor, femeilor gãtite.

Ziceau, din uliþi auzind drumeþii:
ïde dš tij e‡peske dÒmwn œktosqen ¢koÚwn: „De bunã seamã astãzi se mãritã
„Ã m£la d» tij œghme polumn»sthn bas…leian: Cu cineva crãiasa mult-peþitã.
150 scetl…h, oÙd' œtlh pÒsioj oá kourid…oio Ea n-a putut sã rabde, ticãloasa! 185
Sã fi pãzit pânã la urmã casa
e‡rusqai mšga dîma diamperšj, eŒoj †koito.”
Bãrbatului din tinereþe, pânã
ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto. Sã vie dânsul.” Ei bârfeau aceste,
aÙt¦r 'OdussÁa megal»tora ú ™nˆ o‡kJ Cã nu ºtiau ce se-ntâmplase-acolo.
Îl spal-atunci ºi-l unge pe Ulise 190
EÙrunÒmh tam…h loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J,
La scaldã Evrinoma chelãriþa
155 ¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna: ªi-l înþoleºte c-o manta frumoasã
aÙt¦r k¦k kefalÁj ceàen polÝ k£lloj 'Aq»nh ªi c-un veºmânt. ªi-asupra lui Minerva
Revarsã de la ea mândreþe multã,
[me…zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona: k¦d d k£rhtoj
De-aratã el mai mare ºi mai trupeº. 195
oÜlaj Âke kÒmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj. Din creºtet lasã plete mari sã-i curgã,
æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r Stufoase ca o floare de zambilã.
Din scaldã iese-atunci Ulise-ntocmai
160 ‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh
Ca un nemuritor. Din nou s-aºazã
tšcnhn panto…hn, car…enta d œrga tele…ei, Pe scaunul de unde se sculase, 200
ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij.]
™k d' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj:
ÿ d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth,
165 ¢nt…on Âj ¢lÒcou, ka… min prÕj màqon œeipe: În dreptul doamnei, ºi-astfel îi cuvântã:
„daimon…h, perˆ so… ge gunaikîn qhluter£wn „Nefericito, mai presus de toate
Femeile te împietrirã zeii
kÁr ¢tšramnon œqhkan 'OlÚmpia dèmat' œcontej: Cu sufletul. Nici un-acum ca tine
oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù De rece n-ar fi stat aºa departe 205
¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj De soþul ei venit acasã dupã

Nespuse suferinþi îndelungate
170 œlqoi ™eikostù œte ™j patr…da ga‹an. ªi dupã douãzeci de ani. Tu, doicã,
¢ll' ¥ge moi, ma‹a, stÒreson lšcoj, Ôfra kaˆ aÙtÕj Aºterne-mi patul sã mã culc eu singur;
lšxomai: Ã g¦r tÍ ge sid»reon ™n fresˆn Ãtor.” Nevastã-mea-i cu inima ca fierul.” 210
Crãiasa-l încerca pe el: „Sãrmane,
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Nu e mândrie, nici nesocotire.
„daimÒni', oÙ g£r ti megal…zomai oÙd' ¢qer…zw Nici uluirea multã ce mã face
175 oÙd l…hn ¥gamai, m£la d' eâ od' oŒoj œhsqa Sã stau aºa. Prea bine ºtiu cum fuseºi
Când ai plecat cu vasele pe mare, 215
™x 'Iq£khj ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio. Dar hai, tu, doicã, pregãteºte-i patul
¢ll' ¥ge oƒ stÒreson pukinÕn lšcoj, EÙrÚkleia, Afarã de iatacul care singur
™ktÕj ™ãstaqšoj qal£mou, tÒn ·' aÙtÕj ™po…ei: L-a-ntemeiat frumos. Crivatul trainic
Pe-afarã scoate-l ºi aºterne asupra-i
œnqa oƒ ™kqe‹sai pukinÕn lšcoj ™mb£let' eÙn»n,
Velinþe, cergi ºi blãnuri.” Asta zise 220
180 kèea kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta.” Ea încercându-ºi soþul, dar Ulise
ìj ¥r' œfh pÒsioj peirwmšnh: aÙt¦r 'OdusseÝj Rãspunse înciudat mãritei doamne:
„Mã doare-n suflet ce mi-ai spus, femeie.
Ñcq»saj ¥locon prosefènee kedn¦ „du‹an:
Dar cine patul meu sã-l mute-aiurea?
„ð gÚnai, Ã m£la toàto œpoj qumalgj œeipej. Cãci anevoie ar fi putut s-o facã 225
t…j dš moi ¥llose qÁke lšcoj; calepÕn dš ken e‡h ªi cel mai priceput, de n-a fost doarã
Vrun zeu care venind cu dinadinsul
185 kaˆ m£l' ™pistamšnJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën
L-o fi mutat acolo, cã nici unul
·hd…wj ™qšlwn qe…h ¥llV ™nˆ cèrV. Din muritorii vii, oricât de tare
¢ndrîn d' oÜ kšn tij zwÕj brotÒj, oÙd m£l' ¹bîn, ªi june sã fi fost, uºor sã-l miºte 230
De loc n-ar fi putut. Cã i-o minune
·e‹a metocl…sseien, ™peˆ mšga sÁma tštuktai
Cu patul meu lucrat cu mãestrie
™n lšcei ¢skhtù: tÕ d' ™gë k£mon oÙdš tij ¥lloj. De mine, nu de altul. În ogradã
190 q£mnoj œfu tanÚfulloj ™la…hj ›rkeoj ™ntÒj, Crescuse un mãslin cu frunze late,
Vânjos ºi verde, gros la trunchi ca stâlpul. 235
¢kmhnÕj qalšqwn: p£cetoj d' Ãn ºäte k…wn.
tù d' ™gë ¢mfibalën q£lamon dšmon, Ôfr' ™tšlessa,
puknÍsin liq£dessi, kaˆ eâ kaqÚperqen œreya, În jurui lui eu mi-am zidit iatacul
kollht¦j d' ™pšqhka qÚraj, pukinîj ¢raru…aj. Cu pietre dese ºi-am fãcut deasupra-i
Acoperiº ºi-am pus canaturi strânse
195 kaˆ tÒt' œpeit' ¢pškoya kÒmhn tanufÚllou ™la…hj, ªi îmbucate bine la intrare.
kormÕn d' ™k ·…zhj protamën ¢mfšxesa calkù Am retezat din ramuri tot mãslinul 240
eâ kaˆ ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡quna, ªi l-am tãiat apoi din rãdãcinã,
I-am netezit tulpina cu arama
˜rm‹n' ¢sk»saj, tštrhna d p£nta terštrJ. Frumos, cu ºart ºi drept pe ciripie.
™k d toà ¢rcÒmenoj lšcoj œxeon, Ôfr' ™tšlessa, Din trunchi fãcui picior de pat, cu sfredel
200 daid£llwn crusù te kaˆ ¢rgÚrJ ºd' ™lšfanti: Îl sfredelii ºi începui de-aicea 245
ªi meºterii deasupra lui crivatul
™n d' ™t£nuss' ƒm£nta boÕj fo…niki faeinÒn. Cu flori de-argint, de aur ºi de fildeº.
oÛtw toi tÒde sÁma pifaÚskomai: oÙdš ti oda, ªi peste dânsul mai lãþii curele
½ moi œt' œmpedÒn ™sti, gÚnai, lšcoj, Ãš tij ½dh Strãlucii de porfirã. Iatã semnul
De care eu spuneam cã i-o minune. 250
¢ndrîn ¥llose qÁke, tamën Ûpo puqmšn' ™la…hj.” Acum eu nu ºtiu, stã la locu-i patul?
205 ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, Sau cineva, tãind întreg mãslinul,
s»mat' ¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj: L-o fi mutat cumva în altã parte?”
Aºa vorbi. ªi ea-naintea-acestor
dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en, ¢mfˆ d ce‹raj
Dovezi întemeiate-a lui Ulise, 255
deirÍ b£ll' 'OdusÁ, k£rh d' œkus' ºd proshÚda: Slãbind la suflet ºi-n genunchi, deodatã
„m» moi, 'Odusseà, skÚzeu, ™peˆ t£ per ¥lla m£lista Zbucni în plâns, se repezi de-a dreptul
ªi de grumaz cu braþele-l cuprinse,
210 ¢nqrèpwn pšpnuso: qeoˆ d' êpazon ÑzÚn,
Pe cap îl sãrutã ºi prinse a-i zice:
o‰ nîn ¢g£santo par' ¢ll»loisi mšnonte „Ulise, nu te supãra pe mine, 260
¼bhj tarpÁnai kaˆ g»raoj oÙdÕn ƒkšsqai. Tu care eºti întâiul între oameni
De luminat în toate, cã doar zeii
aÙt¦r m¾ nàn moi tÒde cèeo mhd nemšssa,
Ne-au dat rãstriºtea ºi pe noi sãrmanii
oÛnek£ s' oÙ tÕ prîton, ™peˆ ‡don, ïd' ¢g£phsa. Ne-au pizmuit, de n-am fost laolaltã
215 a„eˆ g£r moi qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisin Ca sã ne bucurãm de tinereþe 265
S-ajungem pân-la pragul bãtrâneþii.
™rr…gei, m» t…j me brotîn ¢p£foit' ™pšessin
Nu fi ciudos, nu mã mustra cã nu te-am
™lqèn: polloˆ g¦r kak¦ kšrdea bouleÚousin. Primit cu drag cum te vãzui pe tine.
oÙdš ken 'Arge…h Èlšnh, DiÕj ™kgegau‹a, Cãci pururea eu tremuram în mine
Sã nu mã-nºele cineva cu vorba 270
Venind pe-aici, cã mulþi mai umblã-n lume
Cu vicleºug. Doar nici Elena, fiica
¢ndrˆ par' ¢llodapù ™m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ, Lui Jupiter, nu s-ar fi dat vrodatã
220 e„ Édh, Ó min aâtij ¢r»oi uŒej 'Acaiîn În dragoste c-un om din altã þarã,
De-ar fi ºtiut cã-aheii cei rãzboinici 275
¢xšmenai okÒnde f…lhn ™j patr…d' œmellon. Aveau napoi s-o întoarne acasã.
t¾n d' Ã toi ·šxai qeÕj êroren œrgon ¢eikšj: Un zeu o-mpinse la ruºinea asta,
t¾n d' ¥thn oÙ prÒsqen ˜ù ™gk£tqeto qumù Cã de la sine nu-i trãzni sã facã
Pãcatul greu, de unde apoi se trase
lugr»n, ™x Âj prîta kaˆ ¹mšaj †keto pšnqoj. ªi jalea noastrã. Acum mi-ai dat tu însã 280
225 nàn d', ™peˆ ½dh s»mat' ¢rifradša katšlexaj Vãdite semne despre patul nostru
eÙnÁj ¹metšrhj, t¾n oÙ brotÕj ¥lloj Ñpèpei, Ce nimenea nu-l mai vãzu, ci numai
Noi singuri, tu ºi eu, îl ºtim ºi una
¢ll' ooi sÚ t' ™gè te kaˆ ¢mf…poloj m…a moÚnh, Din roabe, Actorida, care-odatã,
'Aktor…j, ¼n moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV, Când am venit mireasã, mi-a fost datã 285
¿ nîn e‡ruto qÚraj pukinoà qal£moio, De tatãl meu ca paznicã la uºa

Iatacului. De-aceea ºi pe tine
230 pe…qeij d» meu qumÒn, ¢phnša per m£l' ™Ònta.” Te cred, oricât de tare sunt la suflet.”
ìj f£to, tù d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio: Aºa grãi. ªi tot mai mult Ulise
kla‹e d' œcwn ¥locon qumarša, kedn¦ „du‹an. Se-nduioºã ºi se porni a plânge 290
ªi tot plângea mereu þiind în braþe
æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj gÁ nhcomšnoisi fan»V,
Pe scumpa ºi cinstita lui soþie.
ïn te Poseid£wn eÙergša nÁ' ™nˆ pÒntJ Pe cât s-aratã de dorit pãmântul
235 ·a…sV, ™peigomšnhn ¢nšmJ kaˆ kÚmati phgù: Sãrmanilor înotãtori a cãror
Corabie Neptun pe mare-o sparse, 295
paàroi d' ™xšfugon poliÁj ¡lÕj ½peirÒnde
Fiind de vânt ºi valuri mari bãtutã,
nhcÒmenoi, poll¾ d perˆ cro tštrofen ¤lmh, Puþini mai scapã de talaz ºi-noatã
¢sp£sioi d' ™pšban ga…hj, kakÒthta fugÒntej: Spre mal împresuraþi de spuma mãrii,
ªi bucuroºi ei pe uscat se suie
ìj ¥ra tÍ ¢spastÕj œhn pÒsij e„soroèsV,
Fugind de-acel potop, aºa crãiasa 300
240 deirÁj d' oÜ pw p£mpan ¢f…eto p»cee leukè. Cãta cu drag ºi veselã la soþu-i
ka… nÚ k' Ñduromšnoisi f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, ªi-l tot þinea de gât cu braþe albe.
I-ar fi gãsit aºa lumina zilei
e„ m¾ ¥r' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh.
Pe amândoi jãlind, dacã Minervei
nÚkta mn ™n per£tV dolic¾n scšqen, 'Hî d' aâte Nu-i fulgerã un gând; ea lunga noapte 305
·Úsat' ™p' 'Wkeanù crusÒqronon oÙd' œa †ppouj Opri la capãt ºi þinu sub apã
În Ocean pe zâna dimineþii
245 zeÚgnusq' çkÚpodaj f£oj ¢nqrèpoisi fšrontaj,
În aur întronatã: nu-i da voie
La revãrsarea zorilor pe lume
L£mpon kaˆ Fašqonq', o† t' 'Hî pîloi ¥gousi. Sã-nhame telegarii sãi, pe Lampos 310
kaˆ tÒt' ¥r' ¿n ¥locon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: ªi Faeton ce-o poartã-n car pe dânsa.
ªi-a zis nevestei sale-atunci viteazul:
„ð gÚnai, oÙ g£r pw p£ntwn ™pˆ pe…rat' ¢šqlwn „Femeie, noi cu trudele ºi greul
½lqomen, ¢ll' œt' Ôpisqen ¢mštrhtoj pÒnoj œstai, La capãt încã n-am ajuns. Mai este
250 pollÕj kaˆ calepÒj, tÕn ™m cr¾ p£nta telšssai. Chiar mult nainte înc-atâta zbucium 315
ªi lung ºi-anevoios peste mãsurã
ìj g£r moi yuc¾ manteÚsato Teires…ao ªi totul de fãcut numai de mine.
½mati tù, Óte d¾ katšbhn dÒmon ”Adoj e‡sw, Cãci astfel îmi ghici odatã umbra
nÒston ˜ta…roisin diz»menoj ºd' ™moˆ aÙtù. Lui Tiresias când mã coborâsem
În iad ca sã-l întreb de înturnare 320
¢ll' œrceu, lšktrond' ‡omen, gÚnai, Ôfra kaˆ ½dh În þara mea ºi între ai mei. Dar vino
255 ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” Sã ne culcãm ºi sã dormim, femeie,
tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Dulceaþa tihnei sã gustãm.” Crãiasa
Cuminte i-a rãspuns: „Tu poþi acuma,
„eÙn¾ mn d¾ so… ge tÒt' œssetai, ÐppÒte qumù Oricând ai vrea, sã guºti în pat odihnã, 325
sù ™qšlVj, ™peˆ ¥r se qeoˆ po…hsan ƒkšsqai Cã zeii te-ajutarã pe pãmântul
okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an: ªi-n casa ta s-ajungi. Fiindcã însã
Tu te-ai gândit ºi-un zeu þi-a pomenit-o,
260 ¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù,
Hai spune-mi care luptã-þi mai rãmâne,
e‡p' ¥ge moi tÕn ¥eqlon, ™peˆ kaˆ Ôpisqen, Ñw, Cã tot socot cã mai târziu voi ºti-o, 330
peÚsomai, aÙt…ka d' ™stˆ da»menai oÜ ti cšreion.” ªi nu-i mai rãu de pot s-o aflu-ndatã.”
Ulise-ndemânaticu-i rãspunse:
„De ce tot stãrui sã þi-o spun, sãrmano?
„daimon…h, t… t' ¥r' aâ me m£l' ÑtrÚnousa keleÚeij Eu totuºi o voi povesti ºi iatã,
265 e„pšmen; aÙt¦r ™gë muq»somai oÙd' ™pikeÚsw. Nimic n-ascund, dar nici o bucurie 335
Nu vei avea cum nici eu nu mã bucur,
oÙ mšn toi qumÕj kecar»setai: oÙd g¦r aÙtÕj
Cã mi-i ursit oraºe sã cutreier
ca…rw, ™peˆ m£la poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¥nwgen Având cu mine o vâslã-ndemânatã,
™lqe‹n, ™n ce…ressin œcont' eÙÁrej ™retmÒn, Sã merg pân-oi sosi la oameni care
Nu sunt deprinºi cu marea ºi nu gustã 340
e„j Ó ke toÝj ¢f…kwmai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan
Bucatele din sare potrivite,
270 ¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin: Nici ºtiu de rumenitele corãbii
oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj ªi nici de vâsle, aripele nãvii.
Îmi spuse Tiresias care-i semnul
oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai.
Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale. 345
sÁma dš moi tÒd' œeipen ¢rifradšj, oÙdš se keÚsw:
ÐppÒte ken d» moi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj Când alt drumeþ mã va-ntâlni pe mine
275 f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ, ªi zice-va cã am pe dalbul umãr
Lopatã-n loc de vâslã, acolo-n glie
kaˆ tÒte m' ™n ga…V p»xant' ™kšleusen ™retmÒn, Sã-nfig eu vâsla, lui Neptun prinoase
›rxanq' ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti, Pe-altar sã-nchin, un taur, un berbece 350
¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron, ªi un grãsun. Apoi venind acasã
Mãreþe jertfe sfinte de o sutã
o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj De boi sã-nalþ la zeii cei din slavã,
280 ¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi, La toþi pe rând. Iar moartea mea-n afarã
p©si m£l' ˜xe…hj: q£natoj dš moi ™x ¡lÕj aÙtù De mare o sã-mi fie prea uºoarã. 355
Muri-voi doar îngreuiat de-o lungã
¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš me pšfnV ªi verde bãtrâneþe. ªi sub mine
g»rv Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ De toate-ndestulat va fi poporul.
Ôlbioi œssontai. t¦ dš moi f£to p£nta tele‹sqai.” Acestea-mi spuse mie Tiresias
Cã-ntocmai o sã mi se-ntâmple toate.” 360
285 tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: Iar Penelopa zise: „Dacã zeii
„e„ mn d¾ gÁr£j ge qeoˆ telšousin ¥reion, Ursitu-þi-au frumoase bãtrâneþe,
™lpwr» toi œpeita kakîn Øp£luxin œsesqai.” Tu ai nãdejde-a fi scutit de rele”.
Într-asta doica ºi cu Evrinoma
éj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon:
Gãtirã-ndatã, sub lumini de facle, 365
tÒfra d' ¥r' EÙrunÒmh te „d trofÕj œntuon eÙn¾n Culcuº de þoale moi. ªi cum în pripã
290 ™sqÁtoj malakÁj dadwn Ûpo lampomen£wn. Crivatul trainic ele l-aºternurã,
Bãtrâna în iatacul ei se-ntoarse
aÙt¦r ™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai,
Ca sã se culce, iar cu facla-n mânã
grhåj mn ke…ousa p£lin okÒnde beb»kei, Purcese odãiasa Evrinoma 370
to‹sin d' EÙrunÒmh qalamhpÒloj ¹gemÒneuen Naintea lui Ulise ºi-a crãiesei
La mersul lor spre pat. Dupã ce-i duse
™rcomšnoisi lšcosde d£oj met¦ cersˆn œcousa:
În dormitor, porni napoi, ºi soþii
295 ™j q£lamon d' ¢gagoàsa p£lin k…en. oƒ mn œpeita În vechiul pat cu drag s-adãpostirã.
¢sp£sioi lšktroio palaioà qesmÕn †konto: Iar Telemah, porcarul ºi vãcarul 375
Curmarã jocul din picioare, hora
aÙt¦r Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj
Femeilor. ªi dânºii se culcarã
paàsan ¥r' Ñrchqmo‹o pÒdaj, paàsan d guna‹kaj, La urmã în umbroasa locuinþã.
aÙtoˆ d' eÙn£zonto kat¦ mšgara skiÒenta. Iar când de-ajuns se desfãtarã soþii
În dragoste plãcutã, stau de vorbã 380
300 të d' ™peˆ oân filÒthtoj ™tarp»thn ™rateinÁj,
terpšsqhn mÚqoisi, prÕj ¢ll»louj ™nšpontej,
¹ mn Ós' ™n meg£roisin ¢nšsceto d‹a gunaikîn ªi petreceau istorisind trecutul.

¢ndrîn mnhst»rwn ™sorîs' ¢dhlon Ómilon, Ea-i povesti tot rãul ce-ndurase
De la femei ºi de la urgisitul
o‰ ›qen e†neka poll£, bÒaj kaˆ ‡fia mÁla, Duium de peþitori care, de dragu-i,
305 œsfazon, pollÕj d p…qwn ºfÚsseto onoj: Junghiau la boi ºi-oi grase-n toatã ziua 385
aÙt¦r diogen¾j 'OduseÚj, Ósa k»de' œqhken ªi-i tot secau vinaþul din butoaie.
Iar el viteazu-i povestea tot rãul
¢nqrèpois' Ósa t' aÙtÕj ÑzÚsaj ™mÒghse, Ce altora-l pricinui ºi câte
p£nt' œleg': ¹ d' ¥ra tšrpet' ¢koÚous', oÙdš oƒ Ûpnoj Mai suferi el singur la nevoie.
p‹pten ™pˆ blef£roisi p£roj katalšxai ¤panta. Ea cu nesaþ îl asculta ºi somnul 390
Pe gene nu-i veni pânã ce dânsul
310 ½rxato d', æj prîton K…konaj d£mas', aÙt¦r œpeita Nu încetã de-a povesti. Îi spuse
Ãlqen Lwtof£gwn ¢ndrîn p…eiran ¥rouran: La început cum pe ciconi rãpuse
ºd' Ósa KÚklwy ›rxe, kaˆ æj ¢pete…sato poin¾n ªi cum sosi în þara cea mãnoasã
La lotofagi, ce rãu fãcu ciclopul 395
„fq…mwn ˜t£rwn, oÞj ½sqien oÙd' ™lšairen: ªi cum îl pedepsi pe el Ulise
ºd' æj A‡olon †keq', Ó min prÒfrwn Øpšdekto ªi-ºi rãzbunã pe vrednicii tovarãºi
315 kaˆ pšmp', oÙdš pw asa f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai Pe care-i tot mânca fãrã de milã.
ªi cum ajunse la Eol ºi-acesta
½hn, ¢ll£ min aâtij ¢narp£xasa qÚella
Cu dragoste-l primi ºi de la dânsul 400
pÒnton ™p' „cquÒenta fšren barša sten£conta: Cu bine-l petrecu napoi, dar n-a fost
ºd' æj Thlšpulon Laistrugon…hn ¢f…kanen, Menit s-ajungã el în scumpa-i þarã,
Cãci viforu-l rãpi ºi pe noianul
o‰ nÁ£j t' Ôlesan kaˆ ™ãkn»midaj ˜ta…rouj
Bogat în peºti îl duse pe Ulise,
320 [p£ntaj: 'OdusseÝj d' ooj Øpškfuge nh mela…nV.] De tot ofta din greu. ªi cum pe urmã 405
kaˆ K…rkhj katšlexe dÒlon polumhcan…hn te, La lestrigoni sosi, în Telepilos,

Pe unde ei ºi oameni ºi corãbii
ºd' æj e„j 'Adew dÒmon ½luqen eÙrèenta
I-au potopit ºi într-un vas el singur
yucÍ crhsÒmenoj Qhba…ou Teires…ao Se strecurã de-acolo. ªi de Circe
nh polukl»di, kaˆ e‡side p£ntaj ˜ta…rouj Vorbi apoi, de toatã mãestria 410
ªi viclenia ei; ºi cum în navã
325 mhtšra q', ¼ min œtikte kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta:
Cãlãtori pe lumea ceealaltã
ºd' æj Seir»nwn ¡din£wn fqÒggon ¥kousen, Sã-ntrebe pe prorocul Tiresias
ªi soþii ºi-i vãzu ºi pe-a sa mamã
Care-l crescu ºi-l alãptã din faºã. 415
Cum auzi el cântec de sirene
ªi-ajunse pe la Stâncile Izbite,
éj q' †keto Plagkt¦j pštraj dein»n te C£rubdin La groaznica Haribda ºi la Scila,

SkÚllhn q', ¿n oÜ pè pot' ¢k»rioi ¥ndrej ¥luxan: De unde teafãr nu mai scapã nimeni.
ªi cum ai lui vânaserã cireada 420
ºd' æj 'Hel…oio bÒaj katšpefnon ˜ta‹roi: De boi a Soarelui; cum Joe, Domnul
330 ºd' æj nÁa qo¾n œbale yolÒenti keraunù Detunãtor din slãvi, rãzbi c-un fulger
ZeÝj Øyibremšthj, ¢pÕ d' œfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi Înflãcãrat corabia-i pe mare,
De se-necarã toþi ai lui tovarãºi
p£ntej Ðmîj, aÙtÕj d kak¦j ØpÕ kÁraj ¥luxen: ªi numai el se smulse morþii crude 425
éj q' †ket' 'Wgug…hn nÁson nÚmfhn te Kaluyè, ªi s-aciolã în insula zeiþei
¿ d» min katšruke, lilaiomšnh pÒsin enai, Calipso, Ogigia. ªi cum dânsa
La ea-l þinu, dorind bãrbat sã-i fie,
335 ™n spšesi glafuro‹si kaˆ œtrefen ºd œfasken În peºtera-i boltitã, ºi-i da hranã
q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: ªi-i juruia sã-l facã fãrã moarte 430
¢ll¦ toà oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen: ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul.
Dar vrerea lui ea n-o putu învinge
ºd' æj ™j Fa…hkaj ¢f…keto poll¦ mog»saj, ªi cum, dupã nespus de multe cazne,
o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo Se-nlimãni pe la feaci ºi-acolo
340 kaˆ pšmyan sÝn nh f…lhn ™j patr…da ga‹an, Ca pe un zeu toþi oamenii-l cinstirã 435
ªi-n vas îl petrecurã pânã-n þarã
calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej.
Cu daruri de la ei de-ajuns, odoare
toàt' ¥ra deÚtaton epen œpoj, Óte oƒ glukÝj Ûpnoj De-aramã ºi de aur ºi veºminte.
lusimel¾j ™pÒrouse, lÚwn meled»mata qumoà. Aºa-ncheie povestea lui, cã somnul
Îl toropi moleºitor ºi dulce 440
¹ d' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh:
ªi grijile-i topi. Dar Minerva alta
345 ÐppÒte d» ·' 'OdusÁa ™šlpeto Ön kat¦ qumÕn Mai iscodi atunci. Pe când Ulise
eÙnÁj Âj ¢lÒcou tarp»menai ºd kaˆ Ûpnou, Credea sã aibã parte de crivatul
Soþiei sale, ºi de somn, Minerva
aÙt…k' ¢p' 'Wkeanoà crusÒqronon ºrigšneian
Sculã pe zâna zorilor din valul 445
ðrsen, †n' ¢nqrèpoisi fÒwj fšroi. ðrto d' 'OdusseÝj Oceanului, ca ea din tron de aur
eÙnÁj ™k malakÁj, ¢lÒcJ d' ™pˆ màqon œtellen: Luminã prin vãzduh s-aducã lumii.
Din patu-i moale se trezi Ulise
350 „ð gÚnai, ½dh mn polšwn kekor»meq' ¢šqlwn
ªi zise la nevastã-sa: „Femeie,
¢mfotšrw, sÝ mn ™nq£d' ™mÕn polukhdša nÒston Acum suntem sãtui de-atâtea cazne 450
kla…ous': aÙt¦r ™m ZeÝj ¥lgesi kaˆ qeoˆ ¥lloi Ce-am suferit, tu pe aici jãlindu-mi
Întoarcerea mea plinã de amaruri
Decât eu fui învãlurat departe
De-ai mei, oprit de Joe ºi de zeii
ƒšmenon ped£askon ™mÁj ¢pÕ patr…doj a‡hj. Ceilalþi. Dar azi când suntem împreunã 455
nàn d' ™peˆ ¢mfotšrw polu»raton ƒkÒmeq' eÙn»n, În patul nostru jinduit, ai grijã
De-avutul meu ce-l ai la tine-n casã,
355 kt»mata mšn, t£ mo… ™sti, komizšmen ™n meg£roisi, Cã turmele-mi de peþitori mâncate
mÁla d', ¤ moi mnhstÁrej Øperf…aloi katškeiron, Cu pradã de la alþii-n mare parte
poll¦ mn aÙtÕj ™gë lhssomai, ¥lla d' 'Acaioˆ Le voi spori ºi altele supuºii 460
Mi-or da din nou, pânã ce fi-vor pline
dèsous', e„j Ó ke p£ntaj ™nipl»swsin ™paÚlouj. ªi stânele ºi staulele toate.
¢ll' Ã toi mn ™gë poludšndreon ¢grÕn ¥peimi Cã eu acuma plec, mã duc la þarã,
360 ÑyÒmenoj patšr' ™sqlÒn, Ó moi pukinîj ¢k£chtai: Pe la pãdurea mea ºi la moºie,
Sã-mi vãd pe bunul tatã, care bietul 465
soˆ dš, gÚnai, tÒd' ™pistšllw pinutÍ per ™oÚsV: Ofteazã ºi tot plânge dupã mine.
aÙt…ka g¦r f£tij esin ¤m' ºel…J ¢niÒnti De-aceea, cât eºti tu de chibzuitã,
¢ndrîn mnhst»rwn, oÞj œktanon ™n meg£roisin: Îþi dau un sfat, cã iute-acum, o datã
Cu rãsãritul soarelui, va merge
e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn ªi vestea despre peþitori pe care 470
365 Âsqai, mhdš tina protiÒsseo mhd' ™ršeine.” În salã i-am ucis. Tu stai pe-aicea
Ã ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ™dÚseto teÚcea kal£, ªi suie-te cu roabele la tine
ªi-acolo ºezi ascunsã ºi tãcutã
ðrse d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn,
ªi nu cãta ºi nu-ntreba pe nimeni.”
p£ntaj d' œnte' ¥nwgen ¢r»a cersˆn ˜lšsqai. Aºa vorbind, încinse arme lucii. 475
oƒ dš oƒ oÙk ¢p…qhsan, ™qwr»ssonto d calkù, Sculã pe Telemah ºi pe pãstorii

Cei doi ai lui , vãcarul ºi porcarul,
370 êxan d qÚraj, ™k d' ½on: Ãrce d' 'OdusseÚj.
ªi porunci vârtos sã se-narmeze,
½dh mn f£oj Ãen ™pˆ cqÒna, toÝj d' ¥r' 'Aq»nh Iar ei supuºi arama ºi-mbrãcarã.
nuktˆ katakrÚyasa qoîj ™xÁge pÒlhoj. ªi porþile deschiserã, plecarã. 480
Mergea Ulise-n frunte. Acum lumina
Se revãrsase peste tot pãmântul.
Minerv-atunci, pe ei învãluindu-i
În noapte,-i scoase grabnic din cetate.
ODUSSEIAS W Cântul XXIV
În vremea asta Hermes din Cilene

ÈrmÁj d yuc¦j Kull»nioj ™xekale‹to Chemã la sine sufletele celor
¢ndrîn mnhst»rwn: œce d ·£bdon met¦ cersˆ Care-au peþit. Purta cu el frumoasa
Nuia de aur, mijlocul cu care
kal¾n cruse…hn, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei,
Adoarme dupã voie ori deºteaptã 5
ïn ™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei: Pe oamenii cei adormiþi. Cu joarda-i
5 tÍ ·' ¥ge kin»saj, taˆ d tr…zousai ›ponto. El le urni, ºi ele dupã dânsul
Mergeau piþigãind. Cum liliecii
æj d' Óte nukter…dej mucù ¥ntrou qespes…oio
În fundul unei peºteri uriaºe
tr…zousai potšontai, ™pe… kš tij ¢popšsVsin Tot zboarã þiuind când picã vrunul 10
Ðrmaqoà ™k pštrhj, ¢n£ t' ¢ll»lVsin œcontai, Din stolul lor cel atârnat sub stâncã
ªi stau acolo strânºi pe lâng-olaltã,
ìj aƒ tetrigu‹ai ¤m' ½san: Ãrce d' ¥ra sfin
Aºa plecarã chiþãind deodatã
10 Èrme…aj ¢k£khta kat' eÙrèenta kšleuqa. ªi sufletele ce urmau pe Hermes,
p¦r d' ‡san 'Wkeanoà te ·o¦j kaˆ Leuk£da pštrhn, Blajinul zeu, pe mucedele drumuri. 15
Trecur-aºa Oceanul, Stânca Albã
ºd par' 'Hel…oio pÚlaj kaˆ dÁmon 'One…rwn
ªi poarta Soarelui ºi tot norodul
½san: aya d' †konto kat' ¢sfodelÕn leimîna, De vise, ºi curând erau pe lunca
œnqa te na…ousi yuca…, e‡dwla kamÒntwn. De asfodel, pe unde e locaºul
15 eáron d yuc¾n Phlh£dew 'AcilÁoj De suflete, -ale morþilor nãluce. 20
Aci gãsirã umbra lui Ahile
kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio ªi umbra lui Patroclu ºi-Antilohos,
A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te Viteaz ales, ºi a lui Aias care,
tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. De mare ºi arãtos, fusese-n fruntea
Danailor dupã Ahile. Dânºii 25
ìj oƒ mn perˆ ke‹non Ðm…leon: ¢gc…molon d Pe lâng-acest din urmã s-adunarã,
20 ½luq' œpi yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao Când sufletul lui Agamèmnon, jalnic,
¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù S-apropie de ei urmat de-o mânã
De suflete de-a celor ce-mpreunã
o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon. Cu el în casa lui Egist murirã 30
tÕn protšrh yuc¾ prosefènee Phlewnoj: ªi scrisa ºi-mplinirã. Zise-ntâia
Lui Agamèmnon umbra lui Ahile:
918 OD USSEAIS. W ODISEEA. CÂNTUL XXIV 919
„'Atredh, perˆ mšn se f£men Diˆ terpikeraÚnJ „Crezusem noi cã-ntre viteji, Atride,
25 ¢ndrîn ¹rèwn f…lon œmmenai ½mata p£nta, Erai mai drag lui Joe, azvârlitorul
De fulgere, c-aveai sub tine multã 35
oÛneka pollo‹s…n te kaˆ „fq…moisin ¥nassej ªi vajnicã oºtire pe pãmântul
d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio…. Troienilor ºi-al pãtimirii noastre.
Ã t' ¥ra kaˆ soˆ prw parast»sesqai œmelle Dar iatã cã te-ajunse-ntâi pe tine
Ursit-amarã, al cãrei braþ nu cruþã
mo‹r' Ñlo», t¾n oÜ tij ¢leÚetai, Ój ke gšnhtai. Pe nimenea. Mai bine-n toatã slava 40
30 æj Ôfelej timÁj ¢pon»menoj, Âj per ¥nassej, Ce-aveai ca domn, mureai pe câmp la Troia!
d»mJ œni Trèwn q£naton kaˆ pÒtmon ™pispe‹n: Aºa þi-ar fi durat mormânt aheii
ªi-un falnic nume-ai fi lãsat în urmã
tî kšn toi tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…, La fiul tãu. Dar þi-a fost scris pe lume
ºdš ke kaˆ sù paidˆ mšga klšoj ½ra' Ñp…ssw: Sã mori de moartea cea mai dureroasã.” 45
nàn d' ¥ra s' o„kt…stJ qan£tJ e†marto ¡lînai.” Iar umbra lui Atrid aºa-i rãspunse:
„Tu, norocite fiu al lui Peleus,
35 tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao: Ahile cel asemenea cu zeii,
„Ôlbie Phlšoj uƒš, qeo‹s' ™pie…kel' 'Acilleà, Tu ai murit la Troia, aºa departe
Öj q£nej ™n Tro…V ˜k¦j ”Argeoj: ¢mfˆ dš s' ¥lloi De Argos, ºi în lupta pentru tine 50
Se omorau în preajma ta fruntaºii
kte…nonto Trèwn kaˆ 'Acaiîn uŒej ¥ristoi,
Troieni ºi-ahei, când tu, pe jos ca bradul
marn£menoi perˆ se‹o: sÝ d' ™n strof£liggi kon…hj Întins în volbura de praf, uitaseºi
40 ke‹so mšgaj megalwst…, lelasmšnoj ƒpposun£wn. De-al cailor mânat în bãtãlie.
Noi cât e ziua ne-am bãtut ºi nu stam 55
¹me‹j d prÒpan Ãmar ™marn£meq': oÙdš ke p£mpan
De loc atunci din harþã, dacã cerul
paus£meqa ptolšmou, e„ m¾ ZeÝj la…lapi paàsen. Cu-o vijelie nu curma-ncleºtarea.
aÙt¦r ™pe… s' ™pˆ nÁaj ™ne…kamen ™k polšmoio, Te-aduserã pe urmã la corãbii
De la rãzboi ºi-þi curãþirãm trupul
k£tqemen ™n lecšessi, kaq»rantej crÒa kalÕn
Cel arãtos cu apã încropitã 60
45 Ûdat… te liarù kaˆ ¢le…fati: poll¦ dš s' ¢mfˆ ªi-ulei mirositor. Plângeau danaii
d£krua qerm¦ cšon Danaoˆ ke…rontÒ te ca…taj. În jurul tãu cu lacrimi calde, pãrul
ªi-l depãrau, ºi mumã-ta-mpreunã
m»thr d' ™x ¡lÕj Ãlqe sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin
Cu zânele surori din fundul mãrii
¢ggel…hj ¢ousa: bo¾ d' ™pˆ pÒnton Ñrèrei Veni ºi ea, când auzi de asta, 65
qespes…h, ØpÕ d trÒmoj ½luqe p£ntaj 'AcaioÚj. ªi chiu nãprasnic rãsunã pe ape,
De se-ngrozirã-ndatã toþi aheii
50 ka… nÚ k' ¢naxantej œban ko…laj ™pˆ nÁaj,
ªi-ar fi luat-o fuga spre corãbii,
e„ m¾ ¢n¾r katšruke palai£ te poll£ te e„dèj, De nu-i oprea moº Nestor, ºtiutorul
Nšstwr, oá kaˆ prÒsqen ¢r…sth fa…neto boul»: De multe ºi din vechi, a cãrui minte 70
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: Pãruse a fi de-a pururi cea mai bunã,
ªi-i sfãtui aºa el cu-nadinsul:
'‡scesq', 'Arge‹oi, m¾ feÚgete, koàroi 'Acaiîn. «Argiilor, mai staþi ºi nu daþi fuga,
55 m»thr ™x ¡lÕj ¼de sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin Ostaºi ahei. E mama lui Ahile;
œrcetai, oá paidÕj teqnhÒtoj ¢ntiÒwsa.' Ea vine-aci cu zânele-mpreunã 75
Sã-ºi vadã fiul mort.» Stãturã-aheii,
ìj œfaq', oƒ d' œsconto fÒbou meg£qumoi 'Acaio…. Bãrbaþii toþi. ªi te împresurarã
¢mfˆ dš s' œsthsan koàrai ¡l…oio gšrontoj Copilele lui moº Nereu din mare
o‡ktr' ÑlofurÒmenai, perˆ d' ¥mbrota e†mata ›ssan. Bocind duios ºi te-mbrãcarã-n haine
Dumnezeieºti. Iar cele douã muze 80
60 Moàsai d' ™nnša p©sai ¢meibÒmenai Ñpˆ kalÍ Cu viers frumos jãleau de-a rândul toate,
qr»neon: œnqa ken oÜ tin' ¢d£krutÒn g' ™nÒhsaj De nu rãmase nici un om cu ochii
'Arge…wn: to‹on g¦r Øpèrore Moàsa l…geia. Nelãcrimaþi: aºa-i miºcase Muza
Cu glasu-i plin de farmec. Nopþi ºi zile
˜pt¦ d kaˆ dška mšn se Ðmîj nÚktaj te kaˆ Ãmar Nemuritorii zei ºi muritorii 85
kla…omen ¢q£nato… te qeoˆ qnhto… t' ¥nqrwpoi: Te-au plâns mereu, ºi-n ziua-a optsprezecea
65 Ñktwkaidek£tV d' œdomen pur…: poll¦ d' ™p' aÙtù Te-au pus pe rug, ºi-am ars alãturi multe
Nãmaie grase, boi cornaci, ºi-n urmã
mÁla katekt£nomen m£la p…ona kaˆ ›likaj boàj.
Ai ars ºi tu în strai de zei, în râuri
ka…eo d' œn t' ™sqÁti qeîn kaˆ ¢le…fati pollù De mir ºi miere dulce. Oaste multã, 90
kaˆ mšliti glukerù: polloˆ d' ¼rwej 'Acaioˆ Pedeºtri ºi cãlãri, se perindarã
În jurul tãu ºi durdui pãmântul
teÚcesin ™rrèsanto pur¾n pšri kaiomšnoio,
De tropot mult. Iar când pe rug vãpaia
70 pezo… q' ƒppÁšj te: polÝj d' ÑrumagdÕj Ñrèrei. Te mistui, noi albele-osãminte
aÙt¦r ™peˆ d» se flÕx ½nusen `Hfa…stoio, În vin ºi-n balsam le-am cules, Ahile, 95
ªi-þi dete maica un ulcior de aur,
ºîqen d» toi lšgomen leÚk' Ñstš', 'Acilleà,
Un dar care zicea cã-i de la Bacchus,
o‡nJ ™n ¢kr»tJ kaˆ ¢le…fati. dîke d m»thr Mãestritur-a lui Vulcan slãvitul.
crÚseon ¢mfiforÁa: DiwnÚsoio d dîron ªi oasele-n ulcior þi-adãpostirã
O, strãlucite-Ahile, laolaltã 100
75 f£sk' œmenai, œrgon d periklutoà `Hfa…stoio.
Cu oasele fârtatului Patroclu.
™n tù toi ke‹tai leÚk' Ñstša, fa…dim' 'Acilleà, Deosebit mai puserã cenuºa
m…gda d PatrÒkloio Menoiti£dao qanÒntoj, Lui Antiloh, cel care þi-a fost þie
Nespus mai drag decât oricare dintre
cwrˆj d' 'AntilÒcoio, tÕn œxoca t‹ej ¡p£ntwn
Prieteni, dupã moartea lui Patroclu. 105
tîn ¥llwn ˜t£rwn met¦ P£troklÒn ge qanÒnta.
80 ¢mf' aÙto‹si d' œpeita mšgan kaˆ ¢mÚmona tÚmbon Deasupra lor noi, oastea cea aleasã
ceÚamen 'Arge…wn ƒerÕj stratÕj a„cmht£wn De-ahei rãzboinici, am durat un mare
ªi minunat mormânt pe-o ieºiturã
¢ktÍ œpi proÙcoÚsV, ™pˆ plate‹ ÈllhspÒntJ, De þãrm din largul Helespont, ca astfel
éj ken thlefan¾j ™k pontÒfin ¢ndr£sin e‡h Din mare, de departe, el sã fie 110
to‹s', o‰ nàn geg£asi kaˆ o‰ metÒpisqen œsontai. Vãzut de cãlãtorii toþi ºi-acuma
ªi-n zilele de-apoi. Iubita-þi mamã
85 m»thr d' a„t»sasa qeoÝj perikallš' ¥eqla Ceru-nvoirea zeilor ºi puse
qÁke mšsJ ™n ¢gîni ¢rist»essin 'Acaiîn. În mijlocul bãteliºtei mândreþe
½dh mn polšwn t£fJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj De-odoare de rãsplatã pentru lupta 115
De-ntrecere dintre vitejii noºtri.
¹rèwn, Óte kšn pot' ¢pofqimšnou basilÁoj Am fost de faþã la-ngroparea multor
zènnunta… te nšoi kaˆ ™pentÚnwntai ¥eqla: Viteji ºi am vãzut la moartea unui
90 ¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën qh»sao qumù, Stãpânitor cum se încing voinicii
Cu arma ºi se-ntrec dupã rãsplatã; 120
oŒ' ™pˆ soˆ katšqhke qe¦ perikallš' ¥eqla, Dar nicãieri n-am stat uimit mai tare
¢rgurÒpeza Qštij: m£la g¦r f…loj Ãsqa qeo‹sin. Ca la vederea mândrelor odoare
ìj sÝ mn oÙd qanën Ônom' êlesaj, ¢ll£ toi a„eˆ Ce zâna Tetis, a ta mamã, þi le puse
La jocurile prohodirii tale.
p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj klšoj œssetai ™sqlÒn, 'Acilleà:
Cã prea erai iubit de zei; de-aceea, 125
95 aÙt¦r ™moˆ t… tÒd' Ãdoj, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusa; Deºi eºti mort, dar numele-þi nu moare;
™n nÒstJ g£r moi ZeÝj m»sato lugrÕn Ôleqron Ci-n toatã lumea faima lui va merge
ªi-n veci de veci va fi slãvit, Ahile.
A„g…sqou ØpÕ cersˆ kaˆ oÙlomšnhj ¢lÒcoio.”
Dar eu ce bine-avui dupã-ncetarea
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: Rãzboiului? La-ntorsul meu acasã 130
¢gc…molon dš sf' Ãlqe di£ktoroj 'ArgefÒnthj Menit mi-a fost de Joe sã am moartea
Cea mai de plâns, sã mã omoare vãru-mi
100 yuc¦j mnhst»rwn kat£gwn 'OdusÁ damšntwn.
Egist ºi blestemata mea soþie.”
të d' ¥ra qamb»sant' „qÝj k…on, æj ™sidšsqhn. Aºa vorbirã dânºii întreolaltã.
œgnw d yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao Venir-atunci la ei, aduºi de Hermes, 135
Uciºii lui Ulise, peþitorii.
pa‹da f…lon MelanÁoj, ¢gaklutÕn 'Amfimšdonta:
ªi sufletele,-ndatã ce-i vãzurã,
xe‹noj g£r oƒ œhn 'Iq£kV œni o„k…a na…wn. Naintea lor uimite se-ndreptarã.
ªi umbra lui Atride Agamèmnon
A cunoscut pe Amfimèdon, fiul 140
Lui Menelau, cãci el îi fuse oaspe,
Deºi flãcãul locuia-n Itaca,
105 tÕn protšrh yuc¾ prosefèneen 'Atredao: ªi începu pe dânsul sã-l întrebe:
„'Amf…medon, t… paqÒntej ™remn¾n ga‹an œdute „Ce-a fost de v-a-nghiþit pãmântul negru
Pe voi, o, Amfimèdon, oameni tineri, 145
p£ntej kekrimšnoi kaˆ Ðm»likej; oÙdš ken ¥llwj Aleºi, de-o seamã toþi? C-aºa pe-alese
krin£menoj lšxaito kat¦ ptÒlin ¥ndraj ¢r…stouj. Oºteni de frunte, nimenea-n cetate
À Ümm' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen N-ar fi putut s-adune laolaltã.
Neptun pe voi v-a potopit pe mare
110 Ôrsaj ¢rgalšouj ¢nšmouj kaˆ kÚmata makr£, Stârnind furtunã ºi talazuri multe? 150
Ã pou ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou Sau pe uscat v-au cotropit duºmanii
boàj peritamnomšnouj ºd' o„în pèea kal£, La harþele pentru rãpiri de turme
Sau când luptaþi pentru soþii ºi þarã?
Ãe perˆ ptÒlioj maceoÚmenoi ºd gunaikîn; Rãspunde-mi la-ntrebare, cã mã laud
e„pš moi e„romšnJ: xe‹noj dš toi eÜcomai enai. C-am fost cu voi legat prin ospeþie. 155
115 Ã oÙ mšmnV, Óte ke‹se kat»luqon Ømšteron dî Tu nu þii minte c-am venit acolo
La voi cu Menelau dupã Ulise
Ñtrunšwn 'OdusÁa sÝn ¢ntiqšJ Menel£J Ca sã-l luãm la Troia în corãbii?
”Ilion e„j ¤m' ›pesqai ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn; Bãturãm marea în rãstimp de-o lunã
mhnˆ d' ™n oÜlJ p£nta per»samen eÙrša pÒnton, ªi-abia-l înduplecarãm ca sã vie.” 160
Iar sufletul lui Amfimèdon zise:
spoudÍ parpepiqÒntej 'OdussÁa ptol…porqon.”
„Slãvite fiu al lui Atreu, tu, craiul
120 tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Amfimšdontoj: Vitejilor, ba eu mi-aduc aminte
[„'Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon,] De tot ce-mi spui, mãrite, ºi sunt gata
Sã-þi povestesc deschis cu de-amãnuntul 165
mšmnhmai t£de p£nta, diotrefšj, æj ¢goreÚeij:
ªi-ntocmai cum a fost sfârºitul nostru.
soˆ d' ™gë eâ m£la p£nta kaˆ ¢trekšwj katalšxw, Peþirãm pe soþia lui Ulise
¹metšrou qan£toio kakÕn tšloj, oŒon ™tÚcqh. Cel dus de mult. Ea nici nu ne respinse
ªi nici se învoi sã facem nunta
125 mnèmeq' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta:
Nesuferitã ei, ºi-urzea cu mintea-i 170
¹ d' oÜt' ºrne‹to stugerÕn g£mon oÜte teleÚta, Pieirea noastrã. Iatã dar vicleana
¹m‹n frazomšnh q£naton kaˆ kÁra mšlainan, Ce nãscoci. La stativele curþii
Ea puse la þesut o pânzeturã
¢ll¦ dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe:
Subþire ºi prelungã ºi ne zise:
sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine, «Voi, tineri peþitori ai mei, acuma, 175
130 leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: Când rãposat e soþul meu Ulise,
Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta,
'koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj,
m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj
™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã

LašrtV ¼rw taf»on, e„j Óte kšn min Sã nu mi se destrame urzitura,
Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte 180
135 mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, Când nemiloasa moarte o sã-l culce,
m» t…j moi kat¦ dÁmon 'Acai£dwn nemes»sV, Ca nu cumva femeile-aheene
a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.' Sã aibã-alean pe mine, cã din parte-mi
Fu socrul meu nepânzuit la moarte,
ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. Când el agonisise-atât-avere.» 185
œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn, Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii,
140 nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. Ea ziua tot lucra la pânza mare,
Dar peste noapte, la lumini de torþe,
ìj tr…etej mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj: Ea deºira tot ce lucrase ziua.
¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul. 190
[mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,] Dar când veni al patrulea ºi vremuri,
ªi luni, ºi zile multe se-ncheiarã,
kaˆ tÒte d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh, Atunci ea fu trãdatã de-o femeie
145 kaˆ t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn. Care-i ºtiuse bine-nºelãciunea
ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj. ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o 195
Cum deºira mândreþea ei de pânzã.
eâq' ¹ f©roj œdeixen, Øf»nasa mšgan ƒstÒn,
De sil-atunci ea isprãvi þesutul.
plÚnas', ºel…J ™nal…gkion º sel»nV, ªi-n timp ce dânsa pânzetura-i mare
kaˆ tÒte d» ·' 'OdusÁa kakÒj poqen ½gage da…mwn Ne-o arãta spãlatã ºi frumoasã,
De semãna cu Soarele ºi Luna, 200
150 ¢groà ™p' ™scati»n, Óqi dèmata na‹e subèthj.
Un zeu duºman aduse pe Ulise
œnq' Ãlqen f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio, La capãtul moºiei lui, pe unde
™k PÚlou ºmaqÒentoj „ën sÝn nh mela…nV: ªedea pãstorul porcilor în staul.
Aci veni ºi fiul lui Ulise
të d mnhstÁrsin q£naton kakÕn ¢rtÚnante
La-ntoarcerea-i pe mare de la Pilos. 205
†konto protˆ ¥stu periklutÒn, Ã toi 'OdusseÝj ªi-acolo peþitorilor croirã
155 Ûsteroj, aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneue. O moarte cruntã ºi-amândoi pe urmã
Venirã în cetate; înainte
tÕn d subèthj Ãge kak¦ cro e†mat' œconta,
Ajunse Telemah, apoi Ulise.
ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti, Porcarul ni-l aduse-n haine slute; 210
skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto: Pãrea un cerºetor, bãtrân cu totul,
Proptit de un toiag, purta bulendre
oÙdš tij ¹me…wn dÚnato gnînai tÕn ™Ònta,
ªi cum era de jerpelit ºi jalnic
160 ™xap…nhj profanšnt', oÙd' o‰ progenšsteroi Ãsan, Nici unul dintre noi, mai vechi sau tânãr,
¢ll' œpes…n te kako‹sin ™n…ssomen ºd bolÍsin. Nu-l bãnui când el picã la curte. 215
aÙt¦r Ð te‹oj ™tÒlma ™nˆ meg£roisin õ‹si ªi-l necãjeam cu vorba ºi bãtaia.
El înghiþi o vreme cu rãbdare
ballÒmenoj kaˆ ™nissÒmenoj tetlhÒti qumù: Ocãrile ºi blendele, ci-n urmã,
¢ll' Óte d» min œgeire DiÕj nÒoj a„giÒcoio, În cugetu-i fiind trezit de Joe,
165 sÝn mn Thlem£cJ perikallša teÚce' ¢e…raj El, ajutat de Telemah, îºi strânse 220
În armãrie mândra-i armãturã
™j q£lamon katšqhke kaˆ ™kl»sen ÑcÁaj, ªi-o încuie. Apoi pe-a lui soþie
aÙt¦r Ð ¿n ¥locon polukerde…Vsin ¥nwge O sfãtui cu multã viclenie
tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron, La luptã între peþitori sã puie
Securile ºi arcul lui Ulise, 225
¹m‹n a„nomÒroisin ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n. ªi-aceasta ne-a fost jocul ºi-nceputul
170 oÙdš tij ¹me…wn dÚnato kratero‹o bio‹o Topeniei, sãraci de noi. Nici unul
neur¾n ™ntanÚsai, pollÕn d' ™pideušej Ãmen. Nu am putut sã-ntindem coarda de la
Cãlitul arc, cã ne lipsea puterea.
¢ll' Óte ce‹raj †kanen 'OdussÁoj mšga tÒxon, Dar când ajunse-n mâna lui Ulise 230
œnq' ¹me‹j mn p£ntej Ðmoklšomen ™pšessi Cumplita armã, noi strigam cu toþii
tÒxon m¾ dÒmenai, mhd' e„ m£la pÒll' ¢goreÚoi, ªi-ameninþam sã nu i-o dea, sã zicã
Ce-o zice el. Doar Telemah el singur
175 Thlšmacoj dš min ooj ™potrÚnwn ™kšleusen.
Tot stãruia ºi-l îndemna-mpotrivã.
aÙt¦r Ð dšxato ceirˆ polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ªi cum pe arc Ulise puse mâna, 235
·hd…wj d' ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou: Uºor destinse coarda-i ºi sãgeata
Trecu prin fier. Pe urmã el cu arcul
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, tacšaj d' ™kceÚat' ÑstoÝj
Stãtu pe prag ºi ochii crunt rotindu-ºi,
deinÕn papta…nwn, b£le d' 'Ant…noon basilÁa. Turnã o ploaie de sãgeþi în faþã-i.
180 aÙt¦r œpeit' ¥llois' ™f…ei stonÒenta bšlemna Întâi strãpunse pe-Antinou fruntaºul. 240
Apoi, ochind, svârli sãgeþi amare
¥nta tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton.
ªi-n toþi ceilalþi, ºi noi cãdeam grãmadã.
gnwtÕn d' Ãn, Ó ·£ t…j sfi qeîn ™pit£rroqoj Ãen: Vedeai uºor cã le-ajuta în luptã
aÙt…ka g¦r kat¦ dèmat' ™pispÒmenoi mšne sfù Un zeu de sus, cãci repede prin salã,
Cuprinºi de-avânt nebun, rotiº dau moarte. 245
kte‹non ™pistrof£dhn, tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j
Un groaznic gemet s-auzea ºi pocnet
185 kr£twn tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. De capete, ºi toatã pardoseala
ìj ¹me‹j, 'Ag£memnon, ¢pwlÒmeq', ïn œti kaˆ nàn Era un lac de sânge. Aºa pierirãm
Sãrmanii noi ºi trupurile noastre
sèmat' ¢khdša ke‹tai ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj:
ªi-acuma zac la curtea lui Ulise, 250
Cã n-au vro ºtire-ai noºtri cei de-acasã;
oÙ g£r pw ‡sasi f…loi kat¦ dèmaq' ˜k£stou, Ei sângele cel negru de la rane
o† k' ¢pon…yantej mšlana brÒton ™x çteilšwn Ne-ar fi spãlat ºi la înmormântare
Ne-ar fi bocit, cã asta-i cinstea datã
190 katqšmenoi go£oien: Ö g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn.” La rãposaþi.” Iar Agamèmnon zise: 255
tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao: „O, fericite fiu al lui Laerte,
„Ôlbie Lašrtao p£, polum»can' 'Odusseà, Preaiscusite vrednice Ulise,
Cu-a ta neîntrecutã vrednicie
Ã ¥ra sÝn meg£lV ¢retÍ ™kt»sw ¥koitin: Din nou ai dobândit pe-a ta soþie.
æj ¢gaqaˆ fršnej Ãsan ¢mÚmoni Phnelope…V, Prea cuminte a fost neprihãnita 260
195 koÚrV 'Ikar…ou, æj eâ mšmnht' 'OdusÁoj, Copil-a lui Icariu, Penelopa!

Cum ea de soþul tinereþii sale
¢ndrÕj kourid…ou. tî oƒ klšoj oÜ pot' Ñle‹tai Mereu ºi-aduse-aminte! Niciodatã
Âj ¢retÁj, teÚxousi d' ™picqon…oisin ¢oid¾n Nu-i piere slava de femeie bunã.
¢q£natoi car…essan ™cšfroni Phnelope…V, În cinstea ei cânta-vor muritorii, 265
Înduhuiþi de zei, cântare mândrã.
oÙc æj Tundaršou koÚrh kak¦ m»sato œrga, Ea nu fãcu nelegiuiri în viaþã
200 kour…dion kte…nasa pÒsin, stuger¾ dš t' ¢oid¾ Ca fiica lui Tindar, care-ºi ucise
œsset' ™p' ¢nqrèpouj, calep¾n dš te fÁmin Ñp£ssei Pe soþul ei; de-aceea ºi-o sã fie
Hulitã ea în cântecele lumii, 270
qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.”
Cãci nume ruºinos lãsã în urmã
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, Femeilor ºi chiar celei mai bune.”
˜staÒt' e„n 'Adao dÒmois', ØpÕ keÚqesi ga…hj: Aºa ei întreolaltã cuvântarã
În tainiþi sub pãmânt, pe ceea-lume.
205 oƒ d' ™peˆ ™k pÒlioj katšban, t£ca d' ¢grÕn †konto
S-au coborât într-asta din cetate 275
kalÕn Lašrtao tetugmšnon, Ón ·£ pot' aÙtÕj Ulise cu ai lui ºi-au fost îndatã
Lašrthj kte£tissen, ™peˆ m£la poll¦ mÒghsen. La falnica moºie-a lui Laerte,
Pe care el dupã trudire multã
œnqa oƒ okoj œhn, perˆ d kl…sion qše p£ntV,
Prin vitejie-n dar o dobândise
™n tù sitšskonto kaˆ †zanon ºd ‡auon De la popor. ªi-aci ºi-avea lãcaºul 280
210 dmîej ¢nagka‹oi, to… oƒ f…la ™rg£zonto. ªi-n jurul lui bordeie unde robii
ªi-aveau ºederea, hrana ºi culcuºul
™n d gun¾ Sikel¾ grhåj pšlen, ¼ ·a gšronta
ªi-i tot munceau pe placul lui de silã.
™ndukšwj komšesken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj. Pe lângã el era ºi o bãtrânã
œnq' 'OduseÝj dmèessi kaˆ uƒš màqon œeipen: Sicilianã ce-avea toatã grija 285
Moºneagului departe de cetate.
„Øme‹j mn nàn œlqet' ™ãkt…menon dÒmon e‡sw,
ªi la ai lui grãi atunci Ulise:
„Intraþi acuma voi aci în casa
215 de‹pnon d' aya suîn ƒereÚsate Ój tij ¥ristoj: Frumos ziditã, puneþi iute masa,
aÙt¦r ™gë patrÕj peir»somai ¹metšroio, Tãiaþi un porc, pe cel mai bun din turmã, 290
Cã eu mã duc sã-ncerc puþin pe tata,
a‡ kš m' ™pignèV kaˆ fr£ssetai Ñfqalmo‹sin, Sã vãd oare mã mai cunoaºte dânsul
Ãš ken ¢gnoiÍsi polÝn crÒnon ¢mfˆj ™Ònta.” Ori m-a uitat, cã prea e multã vreme
ìj e„pën dmèessin ¢r»a teÚce' œdwken. De când plecai”. Aºa vorbi Ulise
ªi le dãdu rãzboinicele arme, 295
220 oƒ mn œpeita dÒmonde qoîj k…on, aÙt¦r 'OdusseÝj Când ei spre curte iute-naintarã.
¥sson ‡en poluk£rpou ¢lJÁj peirht…zwn. Ulise merse-aproape de pometul
oÙd' eáren Dol…on, mšgan Ôrcaton ™skataba…nwn, Cel încãrcat de poame ca sã-ncerce
Pe tatãl sãu, se coborî-n grãdinã,
oÙdš tina dmèwn oÙd' uƒîn: ¢ll' ¥ra to… ge Dar nu gãsi pe Doliu grãdinarul 300
aƒmasi¦j lšxontej ¢lJÁj œmmenai ›rkoj ªi nici pe fiii lui sau pe vro slugã;
225 õcont', aÙt¦r Ð to‹si gšrwn ÐdÕn ¹gemÒneue. Ei duºi erau cu toþii ca s-adune
Mãrãciniº de îngrãdit livada;
tÕn d' oon patšr' eáren ™ãktimšnV ™n ¢lJÍ, Moº Doliu era-n fruntea lor. De-aceea
listreÚonta futÒn: ·upÒwnta d ›sto citîna, Gãsi pe tata-i singur în grãdina 305
·aptÕn ¢eikšlion, perˆ d kn»mVsi boe…aj Cea bine-orânduitã, unde dânsul

Moºoroia sub un rãsad cu sapa.
knhm‹daj ·apt¦j dšdeto, graptàj ¢lee…nwn,
Purta pe el o hainã peticitã,
230 ceir‹d£j t' ™pˆ cersˆ b£twn ›nek': aÙt¦r Ûperqen Soioasã, slutã. ªi carâmbi de piele
a„ge…hn kunšhn kefalÍ œce, pšnqoj ¢šxwn. De bou cârpiþi avea el în picioare 310
Spre a-l feri de zgârieturi, ºi-n mânã
tÕn d' æj oân ™nÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj
Purta mãnuºi sã nu-l înghimpe spinii,
g»ra teirÒmenon, mšga d fresˆ pšnqoj œconta, ªi-n cap avea cãciulã el de caprã,
st¦j ¥r' ØpÕ blwqr¾n Ôgcnhn kat¦ d£kruon ebe. Sporindu-ºi astfel jalea de pãrinte.
Dar cum Ulise îl vãzu pe dânsul 315
235 merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn
Îngheboºat de greul bãtrâneþii
kÚssai kaˆ perifànai ˜Õn patšr' ºd ›kasta ªi cufundat în jale, stete-acolo
e„pe‹n, æj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an, Pe sub un pãr înalt, din pleoape lacrimi
Îi picurau. Se puse-apoi pe gânduri
Ã prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito.
ªi cugeta cum poate fi mai bine: 320
ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, S-alerge, sã-l cuprindã, sã-l sãrute
Pe tatãl sãu, sã-i spuie de-amãnuntul
Cum el veni ºi se întoarse-n þarã?
Ori sã-l întrebe-ntâi pe-ncercate?
La urmã-i se pãru c-ar fi mai bine 325
240 prîton kertom…ois' œpesin diapeirhqÁnai. Cu vorba iscodindu-l sã-l încerce

t¦ fronšwn „qÝj k…en aÙtoà d‹oj 'OdusseÚj. Întâi pe el. ªi-aºa gândind, Ulise
Pãºi spre tata-i drept. ªi când moºneagul
Ã toi Ð mn katšcwn kefal¾n futÕn ¢mfel£caine: Plecat pe la rãsad scurma þãrâna,
tÕn d parist£menoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj: Feciorul lui s-apropie ºi zise: 330
„ð gšron, oÙk ¢dahmon…h s' œcei ¢mfipoleÚein „Bunicule, grãdinãritul nu þi-i

Necunoscut; ba eºti tu meºter mare,
245 Ôrcaton, ¢ll' eâ toi komid¾ œcei, oÙdš ti p£mpan, Cã nici un pom aici, smochin sau viþã,
oÙ futÒn, oÙ sukÁ, oÙk ¥mpeloj, oÙ mn ™la…h, Mãslin sau pãr nu-i nengrijit de tine,
oÙk Ôgcnh, oÙ prasi» toi ¥neu komidÁj kat¦ kÁpon. Ba nici verdeaþa asta prin grãdinã. 335
Dar nu te supãra de-þi spun o vorbã:
¥llo dš toi ™ršw, sÝ d m¾ cÒlon œnqeo qumù: Tu nu te îngrijeºti de tine însuþi
aÙtÒn s' oÙk ¢gaq¾ komid¾ œcei, ¢ll' ¤ma gÁraj ªi bãtrâneþea ta-i de plâns, cã tare
250 lugrÕn œceij aÙcme‹j te kakîj kaˆ ¢eikša ›ssai. Mai eºti slinos ºi-mbraci rupturi pe tine,
Nu pentru cã eºti leneº ºi stãpânul 340
oÙ mn ¢erg…hj ge ¥nax ›nek' oÜ se kom…zei, Nu-þi poartã grijã, cã nimic la tine,
oÙdš t… toi doÚleion ™pipršpei e„sor£asqai Nici faþa, nici fãptura nu te-aratã
edoj kaˆ mšgeqoj: basilÁi g¦r ¢ndrˆ œoikaj. Cã eºti un rob; se vede-n toate domnul.
Tu pari ca unul care dupã baie
toioÚtJ d œoiken, ™peˆ loÚsaito f£goi te,
ªi ospãtat, molatic, cum e felul 345
255 eØdšmenai malakîj: ¹ g¦r d…kh ™stˆ gerÒntwn. Bãtrânului, stã gata sã se culce.
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: Dar spune-mi mie apriat: la care
Bãrbat slujeºti? De-a cui grãdinã cauþi?
teà dmèj e„j ¢ndrîn; teà d' Ôrcaton ¢mfipoleÚeij;
ªi-adevereºte-mi una sã ºtiu bine,
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, De am sosit aieve aci-n Itaca, 350
e„ ™teÒn g' 'Iq£khn t»nd' ƒkÒmeq', éj moi œeipen Cum de curând îmi zise unul care,
Când eu veneam, m-a întâlnit pe cale,
260 oátoj ¢n¾r nàn d¾ xumbl»menoj ™nq£d' „Ònti,
Un om ce nu-mi pãrea întreg la minte,
oÜ ti m£l' ¢rt…frwn, ™peˆ oÙ tÒlmhsen ›kasta Cã nu vru sã-mi dea lãmuriri în toate
e„pe‹n ºd' ™pakoàsai ™mÕn œpoj, æj ™ršeinon ªi nici sã mã asculte la-ntrebarea 355
Ce i-am fãcut despre un vechi prieten,
¢mfˆ xe…nJ ™mù, ½ pou zèei te kaˆ œstin,
De mai trãieºte ori e dus din lume,
Ã ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin. Cã vreau sã-þi spun, ia seama ºi m-ascultã:
265 ™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: De mult am gãzduit la noi în þarã
Pe unul care mi-a venit acasã, 360
¥ndra pot' ™xe…nissa f…lV ™n patr…di ga…V
Mai drag decât oricare din strãinii
¹mšterÒnd' ™lqÒnta, kaˆ oÜ pè tij brotÕj ¥lloj
xe…nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma: Cei perindaþi la casa mea ca oaspeþi.
eÜceto d' ™x 'Iq£khj gšnoj œmmenai, aÙt¦r œfaske Zicea cã el se trage din Itaca
ªi tatã i-e Laert Arcesianul.
270 Lašrthn 'Arkeisi£dhn patšr' œmmenai aÙtù. L-am dus la mine, l-am þinut în gazdã 365
tÕn mn ™gë prÕj dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa, Frumos, cu toatã dragostea ºi grija,
™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn, C-aveam de toate eu la mine-acasã.
Ba datu-i-am ºi daruri cuvenite
ka… oƒ dîra pÒron xein»a, oŒa ™ókei. Ca unui oaspe-al meu: talanturi ºapte
crusoà mšn oƒ dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta, De aur mãestrit ºi o pãrnaie 370
275 dîka dš oƒ krhtÁra pan£rguron ¢nqemÒenta, De-argint curat ºi toatã înfloratã,

ªi douãsprezece mantii, tot atâtea
dèdeka d' ¡plodaj cla…naj, tÒssouj d t£phtaj, Covoare ºi cãmãºi, dulãmi frumoase.
tÒssa d f£rea kal£, tÒsouj d' ™pˆ to‹si citînaj, I-am dat pe lângã ast-apoi ºi patru
cwrˆj d' aâte guna‹kaj ¢mÚmona œrga „du…aj Femei deprinse meºter sã lucreze, 375
Chipoase toate, alese de el însuºi.”
tšssaraj e„dal…maj, §j ½qelen aÙtÕj ˜lšsqai.” Laerte, podidit de lacrimi, zise:
280 tÕn d' ºme…bet' œpeita pat¾r kat¦ d£kruon e‡bwn: „Aici, strãine, este þar-aceea
„xe‹n', Ã toi mn ga‹an ƒk£neij, ¿n ™ree…neij, De care-ntrebi. Dar ea e stãpânitã
De oameni ticãloºi ºi fãrdelege. 380
Øbristaˆ d' aÙt¾n kaˆ ¢t£sqaloi ¥ndrej œcousi.
Poman-a fost din parte-þi scumpãtatea
dîra d' ™tèsia taàta car…zeo, mur…' Ñp£zwn: De daruri dãruite. Dacã-n viaþã
e„ g£r min zwÒn ge k…ceij 'Iq£khj ™nˆ d»mJ, L-ai fi gãsit pe dânsul în Itaca,
S-ar fi plãtit frumos de-a ta primire
285 tî kšn s' eâ dèroisin ¢meiy£menoj ¢pšpemye
ªi te-ar fi dãruit de-ajuns în ziua 385
kaˆ xen…V ¢gaqÍ: ¹ g¦r qšmij, Ój tij Øp£rxV. Plecãrii tale, aºa cum se cuvine
¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: Acelui care-ncepe ospeþia.
Dar spune-mi tu cinstit ºi lãmureºte-mi:
pÒston d¾ œtoj ™st…n, Óte xe…nissaj ™ke‹non,
E mult de când l-ai gãzduit pe dânsul,
sÕn xe‹non dÚsthnon, ™mÕn pa‹d', e‡ pot' œhn ge; Pe bietul oaspe-al tãu, nenorocitul? 390
290 dÚsmoron: Ón pou tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj Cã el mi-e fiul, dac-a fost vrodatã.
Departe de ai lui ºi de-a lui þarã,
ºš pou ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, À ™pˆ cšrsou
L-or fi-nghiþit în mare poate peºtii
qhrsˆ kaˆ o„wno‹sin ›lwr gšnet': oÙdš ˜ m»thr Sau pe uscat a fost mâncat de fiare
klaàse periste…lasa pat»r q', o† min tekÒmesqa: ªi de zãgani. Nu-l plânserã pãrinþii, 395
Nici taicã-sãu, nici mama la-ngropare
oÙd' ¥locoj polÚdwroj, ™cšfrwn PhnelÒpeia,
ªi-n patul morþii nu-i închise ochii
ªi nu-l boci-nþeleapta Penelopa,
295 kèkus' ™n lecšessin ˜Õn pÒsin, æj ™peókei, Soþia lui, cum se cuvine, c-asta
ÑfqalmoÝj kaqeloàsa: tÕ g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn. E data pentru morþi. Dar mai grãieºte-mi 400
Adevãrat, cã vreau sã ºtiu: de unde
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî: ªi cine eºti? ªi unde þi-s pãrinþii
t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; ªi þara ta? ªi-unde þi-e otgonitã
poà daˆ nhàj ›sthke qo», ¼ s' ½gage deàro Corabia care la noi te-aduse
Pe tine cu voinicii tãi tovarãºi? 405
300 ¢ntiqšouj q' ˜t£rouj; Ã œmporoj e„l»louqaj Ori cãlãtor venit-ai în strãinã
nhÕj ™p' ¢llotr…hj, oƒ d' ™kb»santej œbhsan;” Corabie care pe-aici te scoase
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: ªi-apoi s-a dus?” ªi i-a rãspuns Ulise:
„Eu drept la toate þi-oi rãspunde þie.
„toig¦r ™gè toi p£nta m£l' ¢trekšwj katalšxw. Sunt din Alibas, unde-am case mândre 410
e„mˆ mn ™x 'AlÚbantoj, Óqi klut¦ dèmata na…w, ªi tatã mi-i Afidas, care-i fiul
305 uƒÕj 'Afe…dantoj Poluphmon…dao ¥naktoj: Lui Polipèmon craiul ºi mã cheamã
Epèritos. Mã-mpinse un zeu din þara
aÙt¦r ™mo… g' Ônom' ™stˆn 'Ep»ritoj: ¢ll£ me da…mwn Sicaniei, rãtãcitor încoace
pl£gx' ¢pÕ Sikan…hj deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta: Sã vin silit. Corabia mi-i trasã 415
nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj. La mal, departe de cetate. Iatã
Sunt azi cinci ani de când trecu Ulise
aÙt¦r 'OdussÁ tÒde d¾ pšmpton œtoj ™st…n,
Nenorocitul pe la noi în þarã,
310 ™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj, De unde-apoi plecã. ªi la pornire
dÚsmoroj: Ã tš oƒ ™sqloˆ œsan Ôrniqej „Ònti, I s-arãtarã semne bune, pasãri 420
Zburau din dreapta. De-asta ºi eu vesel
dexio…, oŒj ca…rwn mn ™gën ¢pšpempon ™ke‹non,
Îl petrecui ºi el voios se duse,
ca‹re d ke‹noj „èn: qumÕj d' œti nîn ™èlpei C-aveam nãdejde cã noi iar ca oaspeþi
me…xesqai xen…V ºd' ¢gla¦ dîra didèsein.” Ne-om întâlni, ne-om face daruri mândre.”
Aºa-i vorbi. ªi-un negru nor de jale 425
315 ìj f£to, tÕn d' ¥ceoj nefšlh ™k£luye mšlaina:
L-acoperi ºi-i cotropi fiinþa
¢mfotšrVsi d cersˆn ˜lën kÒnin a„qalÒessan Moºneagului, de ridicã cenuºa
ceÚato k¦k kefalÁj poliÁj, ¡din¦ stenac…zwn. ªi-o-mprãºtie cu mânile-amândouã
Pe capu-i alb ºi suspina din suflet.
toà d' çr…neto qumÒj, ¢n¦ ·‹naj dš oƒ ½dh
Privind la el, se-nduioºã viteazul 430
drimÝ mšnoj proÜtuye f…lon patšr' e„sorÒwnti. ªi-un fum parcã-i trecu pe nãri. Deodatã
320 kÚsse dš min perifÝj ™pi£lmenoj ºd proshÚda: Se repezi la el ºi-mbrãþiºându-l
Cu drag îl sãrutã ºi-i zise: „Eu sunt
„ke‹noj mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, p£ter, Ön sÝ metall´j,
Acela, tatã, eu pe care-l cauþi,
½luqon e„kostù œte ™j patr…da ga‹an. Întors la douãzeci de ani în þarã, 435
¢ll' ‡sceu klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj. Dar nu mai plânge, nu boci cu lacrimi,
™k g£r toi ™ršw: –m£la d cr¾ speudšmen œmphj: – Þi-aduc o ºtire ºi e grabã mare,
C-am secerat acasã pe miºeii
325 mnhstÁraj katšpefnon ™n ¹metšroisi dÒmoisi De peþitori plãtindu-le tot rãul
lèbhn teinÚmenoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga.” ªi-ocara sângeroasã ce-mi fãcurã”. 440
tÕn d' aâ Lašrthj ¢pame…beto fènhsšn te: La asta însã cuvântã Laerte:
„De eºti tu fiul meu Ulise, aratã-mi
„e„ mn d¾ 'OduseÚj ge, ™mÕj p£j, e„l»louqaj, Un semn vãdit, ca eu sã te pot crede”.
sÁm£ t… moi nàn e„p ¢rifradšj, Ôfra pepo…qw.” Rãspunse-ndemânaticul Ulise:
330 tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Întâi cu ochii cerceteazã-mi semnul 445
Rãmas din rana ce-mi fãcu mistreþul
„oÙl¾n mn prîton t»nde fr£sai Ñfqalmo‹si, Când mã dusei pe muntele Parnesos.
t¾n ™n Parnhsù m' œlasen sàj leukù ÑdÒnti Tu singur m-ai trimis ºi maica-mi scumpã
o„cÒmenon: sÝ dš me proeij kaˆ pÒtnia m»thr La tatãl ei, la moºul Autolicos,
Sã capãt niºte daruri juruite 450
™j patšr' AÙtÒlukon mhtrÕj f…lon, Ôfr' ¨n ˜lo…mhn De dânsul la întorsul meu de-acolo.
335 dîra, t¦ deàro molèn moi Øpšsceto kaˆ katšneusen. Pe lângã asta pot sã-þi numãr pomii
e„ d' ¥ge toi kaˆ dšndre' ™ãktimšnhn kat' ¢lJ¾n Livezii tale, care odinioarã,
Copil fiind, cu tine în grãdinã,
e‡pw, ¤ mo… pot' œdwkaj, ™gë d' Éteun se ›kasta
Þi i-am cerut ºi tu mi-i deteºi mie. 455
paidnÕj ™èn, kat¦ kÁpon ™pispÒmenoj: di¦ d' aÙtîn Umblarãm prin pomet ºi tu de-a rândul
ƒkneÚmesqa, sÝ d' çnÒmasaj kaˆ œeipej ›kasta. Mi i-ai numit ºi numãrat. În totul
Vro patruzeci smochini. ªi-mi juruiseºi
340 Ôgcnaj moi dîkaj treiska…deka kaˆ dška mhlšaj,
Cincizeci de rânduri de butuci de vie
sukšaj tessar£kont': Ôrcouj dš moi ïd' ÑnÒmhnaj Cu brazdele de grâu la fiecare. 460
dèsein pent»konta, diatrÚgioj d ›kastoj ªi cresc în vie struguri de tot felul

Când vine vremea lor ºi-ajutã cerul.”
½hn; œnqa d' ¢n¦ stafulaˆ panto‹ai œasin,
Aºa-i grãi. Slãbi-n genunchi Laerte
ÐppÒte d¾ DiÕj ïrai ™pibr…seian Ûperqen.” ªi-n sine se muie ºtiind cã bune-s
345 ìj f£to, toà d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, Dovezile-arãtate de Ulise. 465
Pe fiul sãu cu braþele-l cuprinse.
s»mat' ¢nagnÒntoj, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj:
Ulise-l sprijini, cã leºinase
¢mfˆ d paidˆ f…lJ b£le p»cee: tÕn d potˆ oŒ Bãtrânul de miºcat ce-a fost. La urmã,
eŒlen ¢poyÚconta polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. Când se trezi ºi prinse sã rãsufle,
El începu din nou sã cuvânteze: 470
aÙt¦r ™pe… ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh,
350 ™xaàtij mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipe:
„Zeà p£ter, Ã ·' œti ™st qeoˆ kat¦ makrÕn ”Olumpon, „O, Doamne, tot mai sunt în slavã zeii,
e„ ™teÕn mnhstÁrej ¢t£sqalon Ûbrin œteisan. Dac-au plãtit aievea peþitorii
Nelegiuirea lor ºi mârºãvia.
nàn d' a„nîj de…doika kat¦ fršna, m¾ t£ca p£ntej Dar prea mã tem ca nu cumva deodatã
™nq£d' ™pšlqwsin 'Iqak»sioi, ¢ggel…aj d Sã vie peste noi itacienii, 475
355 p£ntV ™potrÚnwsi Kefall»nwn pol…essi.” Sã nu dea glas chemând de pretutindeni

ªi celelalte-oraºe chefalene.”
tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: Ci-l întãri aºa din grai Ulise:
„q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn. „Încrede-te ºi n-avea nici o grijã.
¢ll' ‡omen protˆ okon, Öj Ñrc£tou ™ggÚqi ke‹tai: Dar hai curând sã mergem noi acasã, 480
La capãtul livezii unde-acuma
œnqa d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn E Telemah, vãcarul ºi porcarul,
360 proÜpemy', æj ¨n de‹pnon ™fopl…sswsi t£cista.” Trimiºi de mine spre-a gãti mai iute
ìj ¥ra fwn»sante b£thn prÕj dèmata kal£. Ospãþul nostru.” Aºa-ntre ei vorbirã
ªi spre conacul mândru o pornirã. 485
oƒ d' Óte d» ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, Sosind aci, aflarã ei la curte
eáron Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn Pe Telemah, vãcarul ºi porcarul
tamnomšnouj krša poll¦ kerînt£j t' a‡qopa onon. Tãind la cãrnuri, pregãtind la vinuri.
În vremea asta îngriji bãtrâna
365 tÒfra d Lašrthn megal»tora ú ™nˆ o‡kJ
Sicilianã de Laerte, -l duse, 490
¢mf…poloj Sikel¾ loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J, Îl îmbãie ºi-l unse cu miresme
¢mfˆ d' ¥ra cla‹nan kal¾n b£len: aÙt¦r 'Aq»nh ªi-o frumuseþe de veºmânt îi puse.
S-apropie de el atunci Minerva,
¥gci paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn,
Spori puterea-i ºi-l fãcu mai mare,
me…zona d' º p£roj kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai. Mai plin, mai arãtos la-nfãþiºare. 495
370 ™k d' ¢sam…nqou bÁ: qaÚmaze dš min f…loj uƒÒj, Ieºi apoi din baie. Iar Ulise
Stãtu pe loc uimit privind la dânsul
æj ‡den ¢qan£toisi qeo‹s' ™nal…gkion ¥nthn,
Cum semãna cu cei fãrã-de-moarte,
ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: ªi-i glãsui: „De bunã seamã, tatã,
„ð p£ter, Ã m£la t…j se qeîn a„eigenet£wn Un zeu fãcu s-arãþi ca nimeni altul 500
De minunat la stat ºi la fãpturã”.
edÒj te mšgeqÒj te ¢me…nona qÁken „dšsqai.”
Laerte înþeleptul îi rãspunse:
375 tÕn d' aâ Lašrthj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „O, Joe tu, Apollon ºi Minerva,
„aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, De-ar fi sã fiu cum eu am fost odatã,
Când peste chefaleni domnind, luat-am 505
oŒoj N»rikon eŒlon, ™ãkt…menon ptol…eqron,
Temeinica cetate de pe malul
¢kt¾n ºpe…roio, Kefall»nessin ¢n£sswn, Uscatului de dincolo, Nericos,
to‹oj ™èn toi cqizÕj ™n ¹metšroisi dÒmoisi ªi iar sã fi putut ca-n vremea-aceea
380 teÚce' œcwn êmoisin ™fest£menai kaˆ ¢mÚnein Sã mã-narmez ºi-alãturea de tine
În casã-ne sã lupt cu peþitorii! 510
¥ndraj mnhstÁraj: tî kš sfewn goÚnat' œlusa Pe mulþi din ei i-aº fi lungit în salã
pollîn ™n meg£roisi, sÝ d fršnaj œndon ™g»qeij.” ªi tare te-ai fi bucurat în tine.”
ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon. Ei astfel între dânºii cuvântarã.
Iar când apoi fu pregãtitã masa,
oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta, Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri 515
385 ˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. ªi s-aºternurã la prânzit, când iatã
œnq' oƒ mn de…pnJ ™pece…reon: ¢gc…molon d Veni la ei moº Doliu cu feciorii
Trudiþi de munca de la câmp, pe unde
Ãlq' Ð gšrwn Dol…oj, sÝn d' uƒe‹j to‹o gšrontoj, Mersese de-i poftise-atunci bãtrâna
™x œrgwn mogšontej, ™peˆ promoloàsa k£lesse Sicilianã, care le da hranã 520
m»thr, grhàj Sikel», ¼ sfeaj tršfe ka… ·a gšronta ªi cãuta cu râvnã de Laerte,
De când pe el l-ajunse bãtrâneþea.
390 ™ndukšwj komšesken, ™peˆ kat¦ gÁraj œmaryen. Ei cum vãzurã-n faþã pe Ulise,
oƒ d' æj oân 'OdusÁa ‡don fr£ssantÒ te qumù, Cu toþii uluiþi stãturã-n salã.
œstan ™nˆ meg£roisi teqhpÒtej: aÙt¦r 'OdusseÝj Dar blând a zis Ulise: „ªezi la masã, 525
Moº Doliu. Nu vã mai miraþi, cã mult e
meilic…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj prosšeipen:
De când tot stãm ºi v-aºteptãm în salã
„ð gšron, †z' ™pˆ de‹pnon, ¢peklel£qesqe d q£mbeuj: Nerãbdãtori sã-ncepem ospãtarea.”
395 dhrÕn g¦r s…tJ ™piceir»sein memaîtej Aºa grãi Ulise. Iar moº Doliu
Sãri la el cu braþele deschise, 530
m…mnomen ™n meg£rois', Ømšaj potidšgmenoi a„e….”
Îl apucã de mânile amândouã,
ìj ¥r' œfh, Dol…oj d' „qÝj k…e ce‹re pet£ssaj Le sãrutã ºi începu a zice:
¢mfotšraj, 'Oduseàj d labën kÚse ce‹r' ™pˆ karpù „Drãguþul meu, ce dor mi-a fost de tine!
Credeam cã nu te mai întorci, dar zeii
Te-aduserã napoi. Noroc, Ulise, 535
400 „ð f…l', ™peˆ nÒsthsaj ™eldomšnoisi m£l' ¹m‹n Fii sãnãtos, ºi-n plin sã-þi meargã toate!
oÙd' œt' Ñomšnoisi, qeoˆ dš se ½gagon aÙto…, Dar spune-mi drept, cã vreau sã ºtiu: cunoaºte
Sosirea ta-nþeleapta Penelopa?
oâlš te kaˆ mšga ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en.
Ori sã pornim pe cineva sã-i spuie?”
ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, Ulise i-a rãspuns: „Ea ºtie tocmai 540
À ½dh s£fa ode per…frwn PhnelÒpeia ªi în zadar te-ai osteni, moº Doliu.”
Aºa vorbi ºi el se puse-n jeþul
405 nost»sant£ se deàr', Ã ¥ggelon ÑtrÚnwmen.”
„ð gšron, ½dh ode: t… se cr¾ taàta pšnesqai;” Frumos strujit. Asemenea ºi fiii
ìj f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou. Bãtrânului urau sosire bunã
ªi-l apucau de mânã pe Ulise. 545
ìj d' aÜtwj pa‹dej Dol…ou klutÕn ¢mf' 'OdusÁa Pe urmã lângã tatãl lor ºezurã
410 deikanÒwnt' ™pšessi kaˆ ™n ce…ressi fÚonto, Pe rând la masã. ªi pe când cu toþii
˜xe…hj d' ›zonto paraˆ Dol…on, patšra sfÒn. Stãteau la prânz ºi ospãtau în salã,
Ca vântul merse vestea pretutindeni
ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto: Vestind a peþitorilor cãdere. 550
Ôssa d' ¥r' ¥ggeloj ðka kat¦ ptÒlin õceto p£ntV ªi mulþi veneau cu vaiet ºi suspine
mnhst»rwn stugerÕn q£naton kaˆ kÁr' ™nšpousa. ªi miºunau la curtea lui Ulise.
Cãra pe mortul sãu fieºtecare
415 oƒ d' ¥r' Ðmîj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj ªi-l îngropa. Iar pe ceilalþi din alte
mucmù te stonacÍ te dÒmwn prop£roiq' 'OdusÁoj, Oraºe-i ridicau ºi cu pescarii 555
™k d nškuj o‡kwn fÒreon kaˆ q£pton ›kastoi, Îi trimiteau sã-i ducã în corãbii.
Apoi, mâhniþi cu toþii, spre-adunare
toÝj d' ™x ¢ll£wn pol…wn okÒnde ›kaston Mergeau glotiº. ªi când se adunarã
pšmpon ¥gein ¡lieàsi qoÍs' ™pˆ nhusˆ tiqšntej: ªi fu sobor, sculându-se Eupites
420 aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, ¢cnÚmenoi kÁr. Luã cuvântul, neputând sã uite 560
Durerea dupã Antinou, fecioru-i,
Pe care-ntâiul l-a ucis Ulise,
to‹sin d' EÙpe…qhj ¢n£ q' †stato kaˆ metšeipe: ªi el cu ochi scãldaþi în lacrimi zise:
paidÕj g£r oƒ ¥laston ™nˆ fresˆ pšnqoj œkeito, „Prieteni, ce avan a fost miºelul
Cu noi, aheii! El luã-n corãbii 565
'AntinÒou, tÕn prîton ™n»rato d‹oj 'OdusseÚj:
Pe mulþi voinici aleºi, dar el ºi oastea
425 toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: ªi nãvile-ºi pierdu ºi-acum la-ntorsu-i
„ð f…loi, Ã mšga œrgon ¢n¾r Óde m»sat' 'AcaioÚj: Pe cei mai nobili chefaleni rãpuse.
Sã mergem dar asupra lui, nainte
toÝj mn sÝn n»essin ¥gwn polšaj te kaˆ ™sqloÝj
Ca el sã se strecoare pân’ la Pilos 570
êlese mn nÁaj glafur£j, ¢pÕ d' êlese laoÚj, Ori poate ºi-n Elida, þara unde
toÝj d' ™lqën œkteine Kefall»nwn Ôc' ¢r…stouj. Domnesc epeii. Altfel pe vecie
Ne-om face noi de-ocarã, cã-i ruºine
430 ¢ll' ¥gete, prˆn toàton À ™j PÚlon ðka ƒkšsqai
S-audã dupã moarte toþi cã fiii
À kaˆ ™j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio…, ªi fraþii noºtri nu ni-i rãzbunarãm 575
‡omen: À kaˆ œpeita kathfšej ™ssÒmeq' a„e…. De ucigaºi. Mi-ar fi viaþ-amarã
lèbh g¦r t£de g' ™stˆ kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai,
e„ d¾ m¾ pa…dwn te kasign»twn te fonÁaj
435 teisÒmeq': oÙk ¨n ™mo… ge met¦ fresˆn ¹dÝ gšnoito ªi-aº vrea pe datã mort sã cad mai bine.
zwšmen, ¢ll¦ t£cista qanën fqimšnoisi mete…hn. Deci sã pornim, ca nu cumva pe mare
Nainte el sã afle-a lui scãpare.”
¢ll' ‡omen, m¾ fqšwsi peraiwqšntej ™ke‹noi.” Aºa zicea plângând. ªi toþi aheii 580
ìj f£to d£kru cšwn, oktoj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj. Cuprinºi au fost de milã. Însã iatã,
¢gc…molon dš sf' Ãlqe Mšdwn kaˆ qe‹oj ¢oidÕj Treziþi din somn, de la palat venirã
Dumnezeiescul cântãreþ ºi Mèdon
440 ™k meg£rwn 'OdusÁoj, ™pe… sfeaj Ûpnoj ¢nÁken, ªi steterã în mijlocul mulþimii
œstan d' ™n mšssoisi: t£foj d' ›len ¥ndra ›kaston. ªi uluit rãmase fiecare, 585
to‹si d kaˆ metšeipe Mšdwn pepnumšna e„dèj: Iar Mèdon cuvântã aºa-adunãrii:
„Itacieni, voi daþi-mi ascultare.
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi: oÙ g¦r 'OdusseÝj Sã ºtiþi cã tot ce-a izbândit Ulise
¢qan£twn ¢škhti qeîn t£de m»sato œrga: Nu-i peste voia zeilor. Eu însumi
445 aÙtÕj ™gën edon qeÕn ¥mbroton, Ój ·' 'OdusÁ Cu ochii mei vãzui cum sta pe-alãturi 590
De el un zeu asemenea lui Mèntor.
™ggÚqen ˜st»kei kaˆ Mšntori p£nta ™ókei. Aci ieºea naintea lui ºi-ntr-una-l
¢q£natoj d qeÕj tot mn prop£roiq' 'OdusÁoj Îmbãrbãta, aci da buzna-n salã
fa…neto qarsÚnwn, tot d mnhstÁraj Ñr…nwn La peþitori ºi-i îmbulzea, iar dânºii
Cãdeau polog.” Acestea zise Mèdon 595
qàne kat¦ mšgaron: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton.”
ªi ei de teamã toþi îngãlbenirã.
450 ìj f£to, toÝj d' ¥ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj Èrei. Luã cuvântul Aliters, viteazul
to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj Àliqšrshj Lui Mastor fiu, moºneagul care singur
Vedea nainte ºi napoi, ºi astfel
Mastor…dhj: Ð g¦r ooj Óra prÒssw kaˆ Ñp…ssw:
Îi povãþui cu bunã judecatã: 600
Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „Iubiþi itacieni, luaþi aminte
„kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw. De ce-am sã spun. Nenorocirea asta
Din slãbiciunea noastrã ni se trage.
455 ØmetšrV kakÒthti, f…loi, t£de œrga gšnonto:
Voi n-aþi vrut sã mã ascultaþi pe mine
oÙ g¦r ™moˆ pe…qesq', oÙ Mšntori poimšni laîn, ªi nici pe Mèntor, un pãstor de oameni, 605
Ømetšrouj pa‹daj katapaušmen ¢frosun£wn, Sã fi strunit pe fiii voºtri-n oarba

Trufie-a lor, c-au fost a lor pãcate
o‰ mšga œrgon œrezon ¢tasqal…Vsi kakÍsi,
De neiertat, prea mare le-a fost vina
kt»mata ke…rontej kaˆ ¢tim£zontej ¥koitin C-au stors averea, au necinstit femeia
460 ¢ndrÕj ¢ristÁoj: tÕn d' oÙkšti f£nto nšesqai. Unui fruntaº viteaz închipuindu-ºi 610
Cã nu mai vine el. Acum sã faceþi
kaˆ nàn ïde gšnoito, p…qesqš moi, æj ¢goreÚw:
Cum eu vã zic, sã n-ascultaþi pe nimeni.
m¾ ‡omen, m» poÚ tij ™p…spaston kakÕn eÛrV.” Sã stãm pe loc, ca nu cumva noi singuri
ìj œfaq', oƒ d' ¥r' ¢n»xan meg£lJ ¢lalhtù De pacoste sã dãm.” Acestea spuse.
¹m…sewn ple…ouj: –toˆ d' ¡qrÒoi aÙtÒqi me‹nan: – Ei se scularã-atunci cu strigãt mare, 615
Mai mult de jumãtate, ºi-o pornirã;
465 oÙ g£r sfin ¤de màqoj ™nˆ fres…n, ¢ll' EÙpe…qei Ceilalþi au stat pe loc în adunare,
pe…qont': aya d' œpeit' ™pˆ teÚcea ™sseÚonto. Cã nu plãcu acelora îndemnul
aÙt¦r ™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn, Lui Aliters, ci sfatul lui Eupites.
ªi gloatã s-adunarã toþi-naintea 620
¡qrÒoi ºgeršqonto prÕ ¥steoj eÙrucÒroio. Cetãþii mari. În fruntea lor zãnatic
to‹sin d' EÙpe…qhj ¹g»sato nhpišVsi: Mergea Eupites socotind în sine
470 fÁ d' Ó ge te…sesqai paidÕj fÒnon, oÙd' ¥r' œmellen Cã va rãstoarce moartea lui Antènor,
Feciorul sãu. Dar n-avu sã se-ntoarne,
ÿ ¢ponost»sein, ¢ll' aÙtoà pÒtmon ™fšyein. C-a fost sortit sã moarã el acolo. 625
aÙt¦r 'Aqhna…h ZÁna Kron…wna proshÚda: Pe Joe-atunci îl întrebã Minerva:
„ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, „Pãrinte, tu, Saturniene, cel mai
Înalt stãpânitor, rãspunde-mi mie
e„pš moi e„romšnV: t… nÚ toi nÒoj œndoqi keÚqei; Care te-ntreb. Ce gând ascunzi în tine?
475 À protšrw pÒlemÒn te kakÕn kaˆ fÚlopin a„n¾n Vrei tu sã faci rãzboi amar ºi crâncen? 630
teÚxeij, Ã filÒthta met' ¢mfotšroisi t…qhsqa;” Ori pace ºi frãþie-ntre amândouã

Aceste taberi?” Joe viforosul
t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:
Rãspunse-aºa: „Tu, fiica mea iubitã,
„tšknon ™mÒn, t… me taàta die…reai ºd metall´j; De ce mã-ntrebi ºi mã descoºi pe mine?
oÙ g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt», N-ai pus la cale singurã-nturnarea 635
ªi rãzbunarea lui Ulise? Fã dar
480 æj Ã toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn;
Cum vrei. Þi-oi spune eu cum cred cã-i bine
›rxon Ópwj ™qšleij: ™ršw dš toi æj ™pšoiken. Acuma, când Ulise pedepsit-a
™peˆ d¾ mnhstÁraj ™te…sato d‹oj 'OdusseÚj, Pe vinovaþi: sã-ºi dea cu toþii mâna,
Jertfind sã jure între ei credinþã. 640
Órkia pist¦ tamÒntej Ð mn basileuštw a„e…,
ªi-Ulise sã domneascã mai departe,
¹me‹j d' aâ pa…dwn te kasign»twn te fÒnoio Iar noi sã facem ca ceilalþi sã uite
485 œklhsin qšwmen: toˆ d' ¢ll»louj fileÒntwn De-a fiilor ºi-a fraþilor pieire,
De-aci nainte dragoste sã fie
æj tÕ p£roj, ploàtoj d kaˆ e„r»nh ¤lij œstw.”
ªi pace în belºug ºi bogãþie.” 645
ìj e„pën êtrune p£roj memau‹an 'Aq»nhn, Aºa vorbi. ªi zâna, ºi mai gata
bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa. De ajutorare, se grãbi din piscul
Olimpului în zbor s-o ia la vale.
oƒ d' ™peˆ oân s…toio mel…fronoj ™x œron ›nto,
Când toþi de hranã dulce-avurã parte
490 to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: La masa de la curtea lui Laerte, 650
„™xelqèn tij ‡doi, m¾ d¾ scedÕn ðsi kiÒntej.” Ulise-orândui: „Sã iasã unul
ìj œfat': ™k d' uƒÕj Dol…ou k…en, æj ™kšleue, Sã vadã dacã nu cumva vrãjmaºii
S-apropie”. ªi la poruncã fiul
stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, toÝj d scedÕn e‡side p£ntaj. Lui Doliu alergã ºi c-o privire
aya d' 'OdussÁa œpea pterÒenta proshÚda: Din prag vãzu cum ei s-apropiarã, 655
495 „o†de d¾ ™ggÝj œas': ¢ll' Ðplizèmeqa q©sson.” ªi repede vesti el pe Ulise:
„Ei sunt aci. Sã-ncingem arma iute.”
ìj œfaq', oƒ d' êrnunto kaˆ ™n teÚcessin œdunon, La vorba asta toþi se repezirã
tšssarej ¢mf' 'OdusÁ', ›x d' uƒe‹j oƒ Dol…oio: ªi armele-apucarã. ªedeau gata
™n d' ¥ra Lašrthj Dol…oj t' ™j teÚce' œdunon, Cei patru cu Ulise ºi feciorii 660
Lui Doliu ºase. Se-narmã ºi Doliu
kaˆ polio… per ™Òntej, ¢nagka‹oi polemista…. ªi moº Laert. Deºi cu plete albe,
500 aÙt¦r ™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn, Dau zor ºi ei, rãzboinici de nevoie.
êx£n ·a qÚraj, ™k d' ½on, Ãrce d' 'OdusseÚj. ªi dupã ce-armãtura o-mbrãcarã,
Deschiserã ei poarta ºi ieºirã 665
to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen 'Aq»nh, În frunte cu Ulise. Atunci Minerva
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n. S-apropie de ei, leitã Mèntor
t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, La glas ºi la fãpturã. Iar Ulise
Se bucurã cum o zãri ºi zise
505 aya d Thlšmacon prosefèneen Ön f…lon uƒÒn:
La fiul sãu: „Tu, Telemah, ia seama. 670
„Thlšmac', ½dh mn tÒ ge e‡seai aÙtÕj ™pelqèn, Când oamenii s-or încleºta la luptã
¢ndrîn marnamšnwn †na te kr…nontai ¥ristoi, Pe unde-aleºii se cunosc, ia parte
ªi tu, sã nu-mi faci de ruºine neamul
m» ti kataiscÚnein patšrwn gšnoj, o‰ tÕ p£roj per
Pãrinþilor, ce peste tot pãmântul
¢lkÍ t' ºnoršV te kek£smeqa p©san ™p' aan.” În frunte-au fost cu sufletul ºi braþul 675
510 tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: Întotdeauna.” Telemah rãspunse:
„Tu ai sã vezi, de vrei, iubite tatã,
„Ôyeai, a‡ k' ™qšlVsqa, p£ter f…le, tùd' ™pˆ qumù
Cã nu-þi voi face de ruºine neamul
oÜ ti kataiscÚnonta teÕn gšnoj, æj ¢goreÚeij.” Cu ce pot eu”. Se bucurã Laerte
ìj f£to, Lašrthj d' ™c£rh kaˆ màqon œeipe: ªi glãsui: „Ce zi de fericire 680
Trãiesc eu, Doamne! Fiul ºi nepotu-mi
„t…j nÚ moi ¹mšrh ¼de, qeoˆ f…loi; Ã m£la ca…rw:
Se-ntrec în vitejie.” De Laerte
515 uƒÒj q' uƒwnÒj t' ¢retÁj pšri dÁrin œcousi.” S-apropie ºi-l îndemnã Minerva:
tÕn d paristamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: „Tu, fiu al lui Arcesiu, moº Laerte,
Tu, cel mai scump fârtat al meu, te roagã 685
„ð 'Arkeisi£dh, p£ntwn polÝ f…ltaq' ˜ta…rwn,
Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri
eÙx£menoj koÚrV glaukèpidi kaˆ Diˆ patr…,
aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj.” ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã
520 ìj f£to, ka… ·' œmpneuse mšnoj mšga Pall¦j 'Aq»nh. Roteºte-þi lancea lungã ºi dã-i drumul”.
Aºa din gurã-l îmboldi Minerva
eÙx£menoj d' ¥r' œpeita DiÕj koÚrV meg£loio, ªi-l întãri vârtos. Iar el se roagã 690
aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri
kaˆ b£len EÙpe…qea kÒruqoj di¦ calkoparÇou. ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã
Roteºte lancea lungã ºi-o rãpede.
¹ d' oÙk œgcoj œruto, diaprÕ d e‡sato calkÒj: ªi-n chivãra de-aramã pe Eupites
525 doÚphsen d pesèn, ¢r£bhse d teÚce' ™p' aÙtù. Îl nimeri ºi-l rãzbãtu cu lancea 695
™n d' œpeson prom£cois' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÒj, Prin chivãrã. Bufni pe jos Eupites
ªi zãngãnirã armele pe dânsul.
tÚpton d x…fes…n te kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi. ªi printre-naintaºi atunci Ulise
ka… nÚ ke d¾ p£ntaj Ôlesan kaˆ qÁkan ¢nÒstouj, ªi falnicul sãu fiu se nãpustirã
e„ m¾ 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio, ªi-i secerau din sãbii ºi din suliþi. 700
Ar fi pierit cu toþii ºi nici unul
530 ½ãsen fwnÍ, kat¦ d' œsceqe laÕn ¤panta: Nu s-ar fi-ntors, de nu striga Minerva
„‡scesqe ptolšmou, 'Iqak»sioi, ¢rgalšoio, ªi nu împiedica din grai oºtirea:
éj ken ¢naimwt… ge diakrinqÁte t£cista.” „Itacieni, lãsaþi rãzboiul crâncen,
Vã daþi în lãturi pe nesângerate 705
ìj f£t' 'Aqhna…h, toÝj d clwrÕn dšoj eŒle:
ªi cât mai iute”. Aºa striga Minerva
tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptato teÚcea, ªi ei de fricã toþi îngãlbenirã,
535 p£nta d' ™pˆ cqonˆ p‹pte, qe©j Ôpa fwnhs£shj: Când strigãtul zeiþei auzirã,
ªi de cutremur armele din mânã
prÕj d pÒlin trwpînto lilaiÒmenoi biÒtoio.
Le tot scãpau, cãdeau pe þãrnã toate 710
smerdalšon d' ™bÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ªi toþi fugeau napoi înspre cetate
o‡mhsen d ¢leˆj éj t' a„etÕj Øyipet»eij. De dragul vieþii. Dar Ulise groaznic
Rãcni atunci, luã avânt ºi dete
kaˆ tÒte d¾ Kron…dhj ¢f…ei yolÒenta keraunÒn,
Nãvalã ca o pajurã din nouri,
540 k¦d d' œpese prÒsqe glaukèpidoj Ñbrimop£trhj. ªi cerul azvârli-nfocatu-i fulger 715
d¾ tÒt' 'OdussÁa prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: Ce se lãsã pe jos naintea zânei.

Atunci a zis Minerva lui Ulise:
„Tu, fiu de viþã naltã-a lui Laerte,
‡sceo, paàe d ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio, Ulise, tu, stai locului, opreºte
m» pèj toi Kron…dhj kecolèsetai eÙrÚopa ZeÚj.” Rãzboiul care-i groaza tuturora, 720
Ca nu cumva sã mânii tu cu asta
545 ìj f£t' 'Aqhna…h, Ð d' ™pe…qeto, ca‹re d qumù.
Pe zeul care bubuie-n vãzduhuri.”
La-ndemnul ei se-nduplecã Ulise
546 Órkia d' aâ katÒpisqe met' ¢mfotšroisin œqhke ªi-n suflet se înveseli. Iar Palas,
Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio, Leitã Mèntor dupã glas ºi faþã, 725
Fãcu-ntre taberi sã se-ncheie pace
Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n. ªi-unire pe credinþa lor juratã.
Note 959
43 „Joe” – Zeus, divinitatea supremã a panteonului homeric.

44 Munte înalt în nordul Greciei; în Homer ºi în mitologia greacã înde-
obºte era socotit reºedinþa obiºnuitã a zeilor.
NOTE
52 Pãrerea dupã care zeii ar fi singurii care împart binele ºi rãul, în
Cântul I chipul cel mai arbitrar, e afirmatã cu tãrie în Iliada, XXIV, 527-533 ºi
în numeroase alte locuri ale poemelor homerice. Sub acest raport,
1 Nelipsitã din nici un poem al antichitãþii, invocarea muzei sau a pasajul pe care-l comentãm oglindeºte o concepþie mai nuanþatã, ceea
muzelor oglindeºte convingerea cântãreþului homeric despre natura ce a îndemnat pe unii cercetãtori sã vadã în el „cea dintâi afirmare a
tainicã a inspiraþiei poetice. Cf., mai departe, VIII, 657-658 ºi Hesiod, liberului arbitru din istoria eticii europene”. (Cf. Introducerea, pag.
Theogonia, 22-34. 14.)
2 În originalul grec, singurul epitet aplicat lui Odiseu: poly-tropos („cel 54 „În ciuda soartei”: adverbul hypermoron implicã nesocotirea rân-
cu multe aspecte”, „cel în stare sã se adapteze la felurite situaþii”) duielii dintotdeauna stabilite, exprimatã de poet prin termenul moira,
exprimã trãsãtura de cãpetenie a eroului care foloseºte nenumãrate din a cãrui accepþie nu lipseºte ideea unei ordini superioare voinþei
ºiretlicuri, prototip al inteligenþei mai curând decât al forþei. arbitrare a zeilor antropomorfi.
10 Cum s-a observat deseori, aceastã sumarã evocare a cuprinsului 56 Dupã legendã, Agamemnon, regele Micenei, a fost ucis, în ziua
Odiseii lasã la o parte lungi episoade ale poemului, aºa cum îl citim întoarcerii victorioase de la Troia, de Egist ºi de propria-i soþie Cli-
azi: cãlãtoria lui Telemah (cânturile I-IV) ºi întâmplãrile lui Odiseu temnestra; episodul formeazã subiectul primei drame din trilogia lui
în Itaca (cânturile XIII-XXIV). Eshyl, Orestia.
17 Aluzie, poate, la faptul cã înaintea lui Homer alþi poeþi populari sau 59 În mitologia greacã, Argus este paznicul cu o sutã de ochi al tinerei
culþi cântaserã suferinþele fiului lui Laerte. Io, transformatã în juncã de gelozia Herei, soþia lui Zeus.
21 Numele Ulise derivã din Ulixes: forma latinã a numelui Odiseu. 61 Îndepãrtat din Argos de sora-i Electra în momentul uciderii lui
Pãþaniile învingãtorilor Troiei în drumul lor spre casã formau în Agamemnon, Oreste, unicul fiu al regelui asasinat, avea sã revinã
antichitate subiectul unei epopei cunoscute sub numele de Nostoi în patrie pentru a-ºi rãzbuna pãrintele, ucigând la rându-i pe Egist
(Întoarcerile), atribuitã lui Hagias din Trezene. ºi pe Clitemnestra. Episodul constituie cel de-al doilea moment al
27 În traducere exactã, expresia folositã de poet e „toarserã” (epehlo- trilogiei lui Eshyl: Choephoroi (Prinosul la mormânt).
santo), ceea ce presupune credinþa dupã care „firul” fiecãrei vieþi ar 67 Numele latin al zeiþei Pallas Athena. Interpreþii mai vechi redau
fi tors de zeiþele „torcãtoare” – Moirele, mai cunoscute sub numele adjectivul glaukopis prin „cea cu ochi de buhã” sau „de cucuveicã”
latin de Parce. (cum traducea Ion Caragiani), vãzându-se în acest epitet supra-
28 Identificarea insulei astãzi numitã Thiaki cu patria lui Odiseu, admi- vieþuirea unui stadiu primitiv al religiei greceºti, când Athena era
sã în virtutea unei tradiþii milenare ºi abia în veacul nostru pusã la adoratã sub înfãþiºarea unei bufniþe.
îndoialã de unii specialiºti ai problemelor homerice, poate fi acum 68 Dupã legendã, fiu al lui Saturn, strãveche divinitate italicã, identificat
socotitã sigurã, în urma sãpãturilor arheologice executate în insulã cu Cronos, numele grec al tatãlui lui Zeus.
începând din anul 1930. 79 Se credea cã Atlas, fiul lui Iapet ºi al Climenei, frate al lui Prometeu,
34 „Zeul” – e vorba de Poseidon, pomenit cu puþin înainte. Neptun e ar sprijini coloanele pe care se înalþã cerul, sau, dupã o altã tradiþie,
numele latin al divinitãþii. cerul ºi pãmântul.
36 „Poporul etiopean” – în original Aithi-opes („Feþe-arse”): populaþii 103 Episodul e povestit mai departe, IX, 238 ºi urm.
africane de localizare anevoioasã, numite astfel din pricina înfãþiºãrii 127 În lumea zugrãvitã de Iliada ºi de Odiseea aheii reprezintã seminþia
lor neobiºnuite pentru grecii coborâþi din nord. cea mai numeroasã din Grecia Centralã ºi Pelopones. În schimb,
960 D.M. Pippidi Note 961
numele Hellenes, sub care totalitatea triburilor greceºti aveau sã 261-262 Pomenite în acest unic text, nici Reitron, nici Neion nu pot fi
rãmânã cunoscute în istorie, la Homer serveºte sã indice pe locuitorii localizate cu exactitate.
unui restrâns teritoriu din Tessalia, Hellas. 278-279 Aluzie la cunoaºterea viitorului prin interpretarea zborului
134 Situat în regiunea de nord-vest a Peloponesului, între gurile râurilor pãsãrilor, practicatã de-a lungul întregii antichitãþi.
Alfeu ºi Neda, Pilos-ul lui Nestor prezenta particularitatea de a se 306 Menþionatã aci pentru întâia oarã, soaþa lui Odiseu, al cãrei nume
gãsi în singurul punct al peninsulei unde þãrmul stâncos face loc era sortit sã rãmânã simbolul credinþei conjugale, nu va avea un rol
unor dune de nisip: de unde epitetul locului. activ decât în ultimele cânturi ale poemului.
140-146 Versurile erau înlãturate în antichitate de criticul Aristarch, 328 Ca în Iliada, numele Panachaioi slujeºte sã indice totalitatea semin-
care sublinia puþina lor legãturã cu contextul unde se citesc. Fiecare þiilor greceºti asociate în expediþia împotriva Troiei.
în parte figureazã de altminteri în locuri felurite ale Iliadei sau ale 332 Personificãri monstruoase ale miºcãrilor din atmosferã; în greceºte:
Odiseii. Harpyiai.
152 Tafos, insulã lângã þãrmul vestic al Greciei Centrale, la vãrsarea în 338 Împreunã cu Itaca-Thiaki, ostroavele pomenite în text (toate mai în-
Marea Ionicã a râului Acheloos. Corãbieri ºi negustori, ca toþi vecinii tinse ºi mai rodnice decât patria eroului) alcãtuiau probabil o uniune
lor din aceste pãrþi, tafienii ºi-au câºtigat în lumea veche faima de asupra cãreia domnise Odiseu înainte ca prelungita-i lipsã sã fi slãbit
piraþi cutezãtori. legãturile ce uneau cele patru insule. Zachintos e Zante de astãzi;
154 Textual: „cu pietre”, folosite ca jetoane într-un joc al cãrui caracter Same e Chefalonia; localizarea insulei Dulichion e mai puþin sigurã.
exact nu-l cunoaºtem. Zarurile ajunse pânã la noi din antichitate 354 Homer cunoaºte cel puþin douã aºezãri cu acest nume: una în þinutul
dateazã dintr-o vreme mai nouã. thesproþilor (Epirul de astãzi), alta în Argolida – Corintul de mai
178 Încãperea centralã a palatului homeric, aºa cum e descris de poet ºi târziu.
ni l-au pus sub ochi sãpãturile arheologice, e o salã mare lipsitã de 358 În ciuda faptului cã în Iliada ºi în Odiseea nu se folosesc sãgeþi otrãvi-
ferestre, având în mijloc vatra ºi slujind ca loc de petrecere pentru te, tradiþii pomenite întâmplãtor sau etimologia anumitor termeni
oaspeþii stãpânului. Femeile îºi aveau iatacul lor retras, de care va dovedesc cã într-o epocã mai veche otrãvirea vârfurilor de sãgeatã
fi vorba în alt loc al poemului. era practicatã în chip obiºnuit. Numele grec al otrãvii – toxikon – e
217 „Lirã”, în greceºte kitharis sau phorminx : instrument muzical cu un adjectiv format de la substantivul toxon, care înseamnã „arc”.
ºapte coarde de lungimi egale ºi cutie de rezonanþã, folosit de cele 364-365 Textual: „pe genunchii zeilor”, expresie a stilului formular, epic.
mai multe ori pentru a acompania cânturi monodice sau corale. 378 Riguros vorbind, eedna, cuvântul aci tradus prin „zestre”, înseamnã
218 Numele revine ºi în cântul XXII, 402 ºi urm. darul fãcut de ginere socrului în schimbul miresei, obicei curent în
248 Într-o vreme când drumurile în afara propriului teritoriu puneau lumea descrisã de Homer (mai departe XVIII, 354-360; cf. Iliada,
în primejdie libertatea ºi avutul cãlãtorului, asemenea legãturi de IX, 146; XI, 242-244). Instituþia zestrei propriu-zise (pherne, proix)
ospeþie ofereau unica posibilitate de întreþinere a unor relaþii paºnice e mai recentã în societatea greacã, ºi aceastã confuzie de termeni
de schimb. îndreptãþeºte presupunerea cã versurile 377-379 ar fi interpolate.
258-259 Localizarea Temesei a prilejuit discuþii încã din antichitate: 389 Domn în Pilos, cel mai bãtrân dintre capii de oºti porniþi împotriva
Tamassos în Cypru sau Tempsa în Italia de sud, e vorba oricum de Troiei, Nestor e o figurã neuitatã în galeria de eroi ai Iliadei. În Odi-
un loc bogat în aramã, deosebit de preþioasã într-o vreme când majo- seea rolul lui e redus, dar nu mai puþin simpatic, cum se va învedera
ritatea armelor ºi a uneltelor era încã de bronz. Pasajul presupune o în cântul al III-lea.
mai mare rãspândire în lumea greacã a fierului decât se putea crede 390 Al doilea fecior al lui Atreu, fratele lui Agamemnon ºi soþul Elenei, a
dupã celelalte date ale epopeii, ceea ce a fost interpretat ca un indiciu cãrei rãpire de cãtre Paris dãduse naºtere, dupã legendã, rãzboiului
de noutate a întregului cânt. troian.
396 Fireºte, un mormânt gol (kenotaphion), aºa cum obiºnuiau grecii Cântul II
sã ridice celor cãzuþi printre strãini, multã vreme dupã ce credinþa
care dãduse naºtere acestui rit încetase de a mai avea rãdãcini în 10 Cum s-a relevat în nota la I, 531, în regimul de democraþie militarã,
sufletele lor. care e forma de organizare politicã a lumii homerice, adunarea po-
399-410 Autenticitatea acestor versuri, care prelungesc în chip nefiresc porului are cãderea de a lua hotãrâri în toate problemele interesând
sfaturile Athenei, contrazicând îndemnul din versurile 369 ºi urm., obºtea.
a fost cu drept cuvânt pusã la îndoialã. 20 Capii grupelor sociale subordonate autoritãþii lui Odiseu, în unele
425 Vezi mai înainte nota la versul 67. cazuri ºi ei purtãtori ai titlului de basileus. Numele Aigyptios („Egip-
443 Episoadele rãzleþe ale acestor suferinþe, în antichitate cântate în teanul”) lasã sã se bãnuiascã legãturi între familia acestui fruntaº
lungul poem al Întoarcerilor, atribuit lui Hagias din Trezene, se citesc itacian ºi Valea Nilului, a cãrei legendarã bogãþie atrãgea – în a doua
în cânturile III ºi IV ale Odiseii. jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr. – nu numai pe negustorii, dar ºi pe
444 Iatacul femeilor (thalamos) face parte din planul obiºnuit al oricãrei piraþii din întreaga lume egeeanã. Cf., mai departe, XIV, 328 ºi urm.
locuinþe nobile din epoca homericã; el era situat deasupra sãlii bãr- 26 Cf. IX, 370 ºi urm.
baþilor (megaron), cu care comunica prin scara pomenitã în versul „Sfatul” – thokos, de cele mai multe ori boulé – format din „bãtrânii”
448. pomeniþi în versul 20; pentru „adunare” (agora), vezi nota la versul 10.
457 În credinþa poetului, plãcerea procuratã de poezie nu-i strãinã de 55 În alte împrejurãri simbol al autoritãþii de conducãtor, sceptrul
oarecare vrajã (thelxis). La fel se exprimã Hesiod în versurile 96-103 serveºte aci sã exprime caracterul solemn al inter venþiei în discuþie.
ale Theogoniei. La fel, în Atena secolelor V-IV î.Hr., vorbitorul chemat la tribunã îºi
473 E concepþia îndelung expusã de Ahile în Iliada, XXIV, 527 ºi urm. va pune pe cap o cununã de mirt.
525 Propriu vorbind, regalitatea homericã nu e ereditarã, ci electivã, 75 Frate al lui Tyndareus, personaj altminteri necunoscut. Cf. XV, 22.
deºi – în cele mai multe cazuri – între membrii aceleiaºi familii. Cf. 77 Originalul grec spune: „sã hotãrascã darurile” (pe care cel ales ca
mai departe versurile 534-536. ginere era þinut sã le ofere socrului). În legãturã cu aceastã deprin-
531 În regimul de democraþie militarã descris în Iliada ºi în Odiseea dere, vezi nota la I, 378.
„regele” (basileus) nu e un monarh: puterile ºi iniþiativa lui sunt 129 Motivul „pânzei destrãmate”, foarte popular de-a lungul întregii an-
mãrginite de autoritatea unei adunãri obºteºti ºi a unui sfat compus tichitãþi, revine în alte douã locuri în Odiseea: XIX, 177-203 ºi XXIV,
din capii unor grupe sociale în subordine. Cf. situaþia din Scheria, 171-200.
descrisã în cântul VIII, 536 ºi urm. 167 Soþia lui Amfitrion din Teba, mama eroului legendar Heracles.
540-541 Nu în înþelesul cã regalitatea ar fi de drept divin, ci în acela cã 168 Pentru Tiro, cf. XI, 304 ºi urm. Legenda spunea cã Micena e o zânã,
singuri zeii pot ºti cine va ocupa locul lui Odiseu. fiica râului Inachos, principalul curs de apã din „însetatul” Argos.
573 Aluzii izolate lasã sã se înþeleagã cã „palatul” lui Odiseu, înconjurat 185 Telemah se gândeºte, probabil, la restituirea bunurilor dãruite de
de o vastã incintã, cuprindea mai multe clãdiri de locuit ºi cel puþin Icarios Penelopei, cu prilejul cãsãtoriei ei cu Odiseu.
un „celar”, destinat pãstrãrii avuþiilor stãpânului (cf. II, 454-469). 190 În greceºte Erinnyi – erau în mitologia elinã divinitãþi rãzbunãto-
„Iatacul” lui Telemah e una din clãdirile risipite în curtea palatului, are ale vãrsãrilor de sânge ºi, îndeobºte, ale încãlcãrilor dreptului
în legãturã cu care sãpãturile arheologice efectuate în Itaca n-au familial.
adus nici o luminã. 220 Interpret al zborului pãsãrilor. Cf., mai departe, versurile 253-255 ºi
580 Valoare considerabilã, dacã ne gândim cã în Iliada o sclavã datã ca XV, 698.
premiu ºi lãudatã pentru iscusinþa ei în tot soiul de munci e preþuitã 244 Din aceºtia, zece reprezintã durata rãzboiului troian, alþi zece, rãtã-
patru boi (XXIII, 705). cirile pe drumul întoarcerii.
353 Cf. Hesiod, Munci ºi zile, 724-725: „Nicicând, în zorii zilei, sã nu oferi cf. XVI, 170).
lui Zeus prinos de vin înainte de a-þi fi spãlat mâinile; la fel ºi celorlalþi 24 Poemele homerice nu cunosc încã o cavalerie în înþelesul de mai
zei: altminteri nu te-ascultã ºi nu-þi împlinesc rugile”. târziu al termenului, ci numai care de luptã asemenea carelor folo-
444 Cf., mai sus, nota la I, 358. site de regii hittiþi ºi de faraonii egipteni (cf., mai departe, XIV, 373).
456 Sub formã de lingouri, de felul celor descoperite de arheologi cu „Cãlãreþul” Nestor e deci numai „strunitorul de cai” Nestor, deprins
prilejul sãpãturilor din Creta ºi din alte locuri ale bazinului egeean. sã lupte din car, ca toþi ceilalþi conducãtori ahei ºi troieni.
479 Mai exact: „trecutã prin râºniþã”, fãinã de o calitate superioarã celei 47 Fiul lui Nestor.
obþinute prin simpla zdrobire a grãunþelor în piuã. 81 Cu douã toarte, dupã interpretarea plauzibilã a celor vechi. Cf. Iliada,
567 Vântul de apus, austrul. Din Itaca spre Pilos direcþia exactã e VI, 220 ºi XI, 617 (cu nota la acest din urmã vers).
NNV-SSE. 93 „De demult – scria, în al V-lea secol î.Hr., Thucydide – elenii ºi bar-
barii care locuiau pe coaste ºi în insule, cum au început a cãlãtori pe
corãbii unii la alþii, s-au apucat de piraterie. Cãzând peste oraºele
Cântul III neîmprejmuite cu ziduri... le prãdau... Treaba aceasta nu era socotitã
pe atunci ca o ruºine, dimpotrivã, fãcea mai degrabã cinste. Dovadã
2 În concepþia despre univers a poetului homeric, cerul e un coviltir unele triburi continentale, care ºi acum socot ca o falã sã fii tâlhar
rigid, construit din aramã (cf. Iliada, V, 504 ºi XVII, 404). Izolatã apare vrednic” (I, 5; cf. Herodot, V, 6 ºi Xenofon, Anabasis VII, 2).
afirmaþia din Odiseea, XV, 437 (cf. XVII, 755), dupã care cerul ar fi de 116 Simplã personificare a mãrii la Homer. Amfitrita va deveni la poeþii
fier. mai noi tovarãºa ºi soþia lui Poseidon, stãpânul apelor.
6 Regiunea din Pelopones peste care domnea Nestor fiind în plinã 137 Dupã legendã, fiul lui Peleu ºi al zeiþei Tetis, principalul erou al
epocã clasicã un þinut rural, lipsit de centre orãºeneºti, aluzia la Iliadei.
„temeinica-i cetate” a fost îndeobºte socotitã ca o invenþie poeticã. 141 Fiul lui Telamon, craiul Salaminei, dupã legendã cel mai viteaz dintre
Abia în zilele noastre, cercetãri arheologice pe locul presupusei greci dupã Ahile.
reºedinþe a fiului lui Neleu au scos la ivealã ruinele unui vast palat 142 Prietenul nedespãrþit al lui Ahile, ucis de Hector pe când încerca sã
ºi, într-una din încãperile acestuia, un mare numãr de tablete scrise opreascã înaintarea troienilor. Cf. Iliada, XVI, 777.
într-o limbã abia acum în urmã descifratã, greaca vorbitã de strãmoºii 144 În Iliada, XV, 569-571. Antiloh e lãudat de Menelau pentru vitejia ºi
elenilor câteva veacuri dupã pãtrunderea în Peninsula Balcanicã. Cf. sprinteneala lui; în Odiseea, IV, 264 se dã amãnuntul cã ar fi fost ucis
introducerea la Iliada, ed. a II-a, pag. 8-10, ºi mai sus pag. 32, n. 10. de Memnon.
8 Epitetul kyanochaites înseamnã în greceºte „cel cu plete de kyanos” 181 Cei doi fii ai lui Atreu, Agamemnon ºi Menelau.
(sau asemãnãtoare acestui soi de pastã sticloasã, coloratã în albas- 221 Fiul lui Tideu, unul din eroii ciclului teban (cf. Iliada, IV, 365 ºi urm.).
tru). Despre kyanos ºi utilizarea lui în lumea homericã, vezi ºi nota În expediþia împotriva Troiei, rolul lui Diomede e de prim–plan; vitejia
la Iliada, XI, 24. lui e exaltatã îndeosebi în cântul al V-lea al Iliadei.
10 Dupã unii interpreþi, ar fi vorba de nouã rânduri de bãnci, fiecare 228 Mai târziu Psira, situatã la nord-vest de insula mai mare Chios.
cu câte 500 de locuri; dupã alþii, de nouã locuri de adunare distincte, 230 Mimant: promontoriu pe þãrmul vestic al Asiei Mici, în dreptul insulei
fiecare cu mai multe rânduri de bãnci. Mai important de reþinut e Chios.
corespondenþa dintre aceste nouã „ºezãtori” ºi cele nouã poleis 238 Promontoriu la extremitatea sud-esticã a insulei Eubea.
asupra cãrora – dupã Iliada, II, 591-602 – ar fi domnit Nestor. Tot 255 Mirmidonii: seminþie aheanã din þinutul Ftiei, în pãrþile Tessaliei (cf.
aºa, amãnuntul cã la expediþia troianã pilenii participaserã cu 90 de Iliada, II, 681-685).
corãbii, fiecare purtând un echipaj de 50 de bãrbaþi (Iliada, II, 602; 256 Neoptolemos, alteori numit ºi Pyrros. Cf., mai departe, IV, 7-15 ºi XI,
679-725. non are în Odiseea faima unui oraº bogat, pe deplin confirmatã de
258 Arcaº faimos, domnitor peste patru cetãþi din Tessalia (Iliada, II descoperirile arheologice fãcute acolo în a doua jumãtate a secolului
716-725). Legenda spune cã, muºcat de un scorpion ºi pãrãsit de ahei trecut.
pe insula Lemnos, Filoctet – fãrã de al cãrui arc era scris ca Troia sã 423 În miturile mai noi, Oreste nu va mai veni din Atena, ci din Crisa,
nu poatã fi luatã – avea sã fie în cele din urmã readus printre ai sãi oraº în Focida.
de feciorul lui Ahile. 450 Sparta, în Laconia, pe malul râului Eurotas.
259 Despre Idomeneu ºi cele optzeci de corãbii ale lui, cf. Iliada, II, 645-652 480 Textul grec nu vorbeºte de o punte („pod” în traducerea româneascã)
ºi, mai departe, XIV, 316-322. pentru motivul cã în epoca descrisã de poet corãbiile nu erau aco-
279 Dobândirea unui nume bun prin isprãvi rãsunãtoare sau prin înfrun- perite (cf. Thucydide, I, 10). Navigaþia fiind în cele mai multe cazuri
tarea unui destin excepþional apãrea grecilor ca o formã râvnitã de o simplã plutire de-a lungul coastelor, în chip obiºnuit echipajul îºi
nemurire. Cf. Iliada, VI, 357. petrecea nopþile pe uscat.
328 În concepþia poetului, soarta (Moira) reprezintã o forþã ineluctabilã 497 Populaþie localizatã de cei vechi pe þãrmul vestic al Peloponesului,
ºi irezistibilã, în faþa cãreia trebuie sã cedeze arbitrariul divinitãþilor între Elida (la nord) ºi Messenia (la sud).
antropomorfe. Zeus însuºi nu i se poate opune, cum se vede limpede 538 Cum s-a arãtat în alt loc, „palatul” homeric neavând încãperi des-
din episodul morþii lui Sarpedon în Iliada, XVI, 433-443. tinate oaspeþilor, aceºtia erau obiºnuit puºi sã doarmã în vestibulul
337 Dupã Iliada, I, 250-252, în lunga-i viaþã Nestor ar fi vãzut apunând (acoperit) al marii sãli de ospãþ (megaron).
douã generaþii de viteji. Pentru grecii din epoca clasicã, o generaþie 547 Astfel numit dupã un oraº din Messenia unde Nestor îºi petrecuse
echivala cu o treime de veac. tinereþea. Cf. Iliada, II, 328.
383 Suniu: promontoriul Atticei, închinat Athenei ºi lui Poseidon care-ºi 554 Aluzia la feciorii (mai departe, ºi la ginerii) lui Nestor, strânºi în ju-
aveau aci templele, vizibile pânã departe. rul pãrintelui ºi socrului cu prilejul sacrificiului matinal, lasã sã se
385 În graiul figurat al poetului, „blândele sãgeþi” ale zeului exprimã înþeleagã cã – la fel cu genos-ul lui Priam – genos-ul lui Nestor locuia
ideea unei morþi neaºteptate, lipsite de chinuri. într-o singurã, vastã locuinþã (cf. Iliada, VI, 250 ºi, mai sus, versurile
388 Riguros vorbind, corãbiile epocii homerice n-aveau cârmã; orienta- 523-524).
rea vasului se fãcea cu ajutorul unei vâsle de mai mari dimensiuni, 580 Textual: bronzarul, dupã metalul cel mai frecvent întrebuinþat: în
nefixatã de pupã ºi manevratã cu mâna. greaca epocii clasice acelaºi termen va indica pe „faur” în general,
397 Promontoriu la extremitatea sud-esticã a Peloponesului, faimos deci pe fierar.
pentru anevoinþa de a-l ocoli din pricina furtunilor violente. 591 Prin „agheasmã” nu se înþelege apã sfinþitã, ci apã lustralã, destinatã
403 Cidonii erau o populaþie din nord-vestul Cretei. O apã cu numele spãlatului mâinilor înainte ºi dupã sacrificiu. Cf. totuºi, mai departe,
Iardanos era necunoscutã grecilor din epoca clasicã; e vorba, poa- versurile 603-605.
te, de o reminiscenþã fenicianã, limbã în care cuvântul iardan are 658 Localitate necunoscutã, undeva în drumul dintre Pilos ºi Sparta,
semnificaþia comunã de râu. de-a lungul vãii râului Alfeu. Alt oraº, Ferai în Messenia, la poalele
405 Oraº din Creta, la poalele muntelui Ida. În zilele noastre s-a des- muntelui Taiget.
coperit aci o lungã inscripþie cu caracter juridic, unul din cele mai 659 Dupã Iliada, V, 542 ºi urm., doi feciori ai acestuia, participanþi la
importante „coduri” din epoca arhaicã a Greciei. expediþia troianã, ar fi fost uciºi de Eneas.
408 Una din capitalele Cretei preelenice, pe þãrmul de sud al insulei. 665 Împodobit cu incrustaþii, sau aplice de bronz, sau chiar de metale
Cercetãrile arheologice au scos aci la ivealã ruinele impresionante preþioase. Cf. Iliada, IV, 226 ºi XXIII, 503.
ale unui palat datând din mileniul al II-lea î.Hr.
421 La fel ca în Iliada (VII, 180; XI, 46), cetatea de scaun a lui Agamem-
Cântul IV 326 Cf. Iliada, V, 401, 899.

381 Fiu al lui Priam, cãpetenia troienilor dupã moartea lui Hector. O
7 Hermiona. Cf., mai jos, versurile 20-23. tradiþie pãstratã de Vergiliu, Eneida, VI, 511 ºi urm., ni-l înfãþiºeazã
8 Neoptolemos. Cf. III, 256 ºi, mai departe, XI, 679-725. ca soþ al Elenei, vãduvitã prin moartea lui Paris.
65 Rãspânditã de mulþimea obiectelor preþioase din palatul lui Menelau, 394 Numele nu mai apare în nici un alt loc din poemele homerice; per-
scânteierea ce reþine privirile celor doi tineri e explicatã în versurile sonajul trebuie sã fi avut totuºi rolul lui în ciclul epic.
100-104. 468 Fiul lui Filomelos – probabil regele insulei unde poposeau grecii.
88 Epitetul pompos, ºi care revine cu regularitate ori de câte ori e vor- 477 Divinitate marinã, dupã nume de origine egipteanã (la Herodot, II,
ba de basilei, nu trebuie sã ne înºele asupra faptului cã regalitatea 112, Proteu e un rege din Memfis), numitã uneori de greci Phorky.
homericã nu e o monarhie de drept divin, ci o demnitate electivã. Cf. Cf. mai departe XIII, 135 ºi 472.
mai sus notele la I, 525 ºi 531. 482 La origine, cuvântul hecatombe implicã ideea înjunghierii a o sutã
101 Interpreþii ºovãie în traducerea genitivului elektrou, care ar putea de boi; în texte mai recente numãrul victimelor e de multe ori mai
veni fie de la nominativul elektron (chihlimbar), fie de la electros mic, dar sacrificiul, oricum, solemn.
(„electru” – cunoscutul aliaj de aur ºi argint). În legãturã cu chihlim- 485 Insulã în faþa Alexandriei, devenitã celebrã prin clãdirea celui dintâi
barul, vezi nota la XV, 608. „far” ridicat de Sostratos din Cnidos la începutul epocii elenistice.
117 Legãturile lumii egeene cu centrele meºteºugãreºti ºi neguþãtoreºti 503 Pentru eroii homerici, mari mâncãtori de carne friptã, peºtele e încã
ale Feniciei se oglindesc într-o serie de episoade ale poemelor ho- un aliment dispreþuit (cf., mai departe, XII, 459-461). Într-o vreme
merice. În special Sidonul, cel mai prosper din aceste centre – cel mai nouã, transformarea condiþiilor economice îi va obliga pe greci
mai renumit pentru dibãcia meºterilor lui – e pomenit în Iliada (VI,
sã se întreþinã în bunã parte din pescuit.
289-291; XXIII, 740-745), ca ºi în Odiseea, IV, 821; XIII, 394 ºi XV, 564.
636 „Râul purces din cer”: Nilul, ale cãrui izvoare, cum se ºtie, au rãmas
118 Erembi, populaþie necunoscutã, dupã toate probabilitãþile din Asia
necunoscute pânã aproape de zilele noastre.
Anterioarã.
660 Epitet tradiþional, oglindind împrejurarea cã în echipamentul de
119 Versul era felurit înþeles încã din antichitate. Dupã Aristotel, Historia
luptã al timpului platoºa de bronz ocupa un loc esenþial.
animalium, VIII, 28, mieii în chestiune s-ar fi nãscut cu coarne; dupã
662 Aias, fiul lui Oileus, cãpetenie a locrilor despre care vezi Iliada, II,
Herodot (IV, 29), cãldura Libiei ar fi favorizat creºterea lor rapidã.
527-535.
175 În a doua jumãtate a mileniului II î.Hr., sub dinastiile a XVIII-a ºi a
664 Aºezarea exactã a stâncilor gireene nu era cunoscutã nici celor vechi:
XIX-a, Egiptul putea trece în ochii contemporanilor drept þara cea
unii le situau în vecinãtatea insulei Myconos, alþii lângã Eubea.
mai plinã de aur, prada lungilor campanii în Asia Anterioarã, în Africa
690 Fiu al lui Pelops ºi frate cu Atreu, tatãl lui Agamemnon. Duºmãnia
Orientalã ºi în Nubia.
177 Scãldãtori. Cf., mai sus, versul 68. dintre cei doi fraþi ºi crimele lor au lãsat ecouri puternice în întreaga
258 Fiind, dupã legendã, fiicã a Ledei ºi sorã celor doi semizei Castor ºi tragedie greacã.
Pollux, Elena e pentru Homer odrasla lui Zeus (Iliada, III, 199, 238, 699 Cum se ºtie, prima dramã din trilogia lui Eshyl, Orestia, începe cu
418, 426). Poeþii mai noi îi vor atribui o altã ascendenþã ºi o legendã monologul paznicului pus de Clitemnestra sã pândeascã întoarcerea
simþitor deosebitã. soþului trãdat, în chiar clipa când în zare licãreºte lumina vestitoare
324 Dupã opinia unanimã a celor vechi, Egiptul era patria prin excelenþã a biruinþei.
a medicilor. „Întreaga þarã e plinã de vraci”, scrie în aceastã privinþã 712 În epoca clasicã, tradiþia despre uciderea lui Agamemnon e cea
Herodot, care dã amãnunte interesante despre organizarea lor pe înfãþiºatã de Eshyl în drama cu acelaºi nume, dupã care regele Mi-
specialitãþi (II, 84). cenei ar fi fost asasinat în propriu-i palat, îndatã dupã întoarcere. În
legãturã cu versiunea poetului Odiseii, vezi mai departe XI, 521-525; 22 Localizarea insulei în care Odiseu avea sã zãboveascã ºapte ani a
543-583; 593-620. prilejuit ºi prilejuieºte discuþii din zilele criticilor alexandrini pânã
750 Situat undeva spre vest, aproape de þãrmurile Africii, în condiþiile în epoca noastrã, când un cercetãtor francez care ºi-a închinat viaþa
climatice excepþionale descrise în text, acest tãrâm binecuvântat, studiului Odiseii, Victor Bérard, crede a o fi descoperit, sub numele
reºedinþã a câtorva aleºi, reapare la poeþii mai noi sub numele de de Peregil, la extremitatea vesticã a Mediteranei, între Gibraltar ºi
„Insulele Fericiþilor”, identificate de unii comentatori cu insulele þãrmul african.
Canare. 48 Dupã arãtãrile poemului, „mãnoasa þarã” a feacienilor pare sã fi fost
751 Fiul lui Zeus ºi al Europei, în tradiþia mitologicã posterioarã unul situatã undeva la nord-vest de Itaca, destul de departe de aceasta
din urmã (cf. VI, 278). Încercãrile de a o localiza, începute din Anti-
dintre „judecãtorii” lumii infernale, împreunã cu Eac ºi Minos.
chitate, au culminat în zilele noastre cu silinþele unor comentatori
757 Cf., mai sus, nota la versul 258.
de a acredita nu numai identitatea Scheria-Corfu (cf. Thucydide, I,
777 Cf., mai sus, nota la I, 396.
25, 4; III, 70, 4), dar ºi de a regãsi în aceastã din urmã insulã cadrul
821 Pentru faima de cizelatori a meºterilor sidonezi, vezi mai sus nota
precis al diferitelor episoade ce alcãtuiese cântul al VI-lea.
la versul 117 ºi Iliada, XXIII, 743. 49 Despre firea ºi deprinderile feacienilor, dupã legendã coborâtori din
844 Þinut în nord-vestul Peloponesului. Mai târziu, dupã rãzboaiele Zeus (cf., mai departe, versul 503), se vorbeºte îndelung în cântul al
medice, avea sã se întemeieze aci ºi un oraº, Elis. VI-lea al poemului.
851 Eumeu, despre care va fi vorba îndelung în ultimele cânturi ale 65 Faimosul „caduceu”, în cele mai vechi reprezentãri o simplã vargã, pe
poemului. monumentele mai noi un baston înaripat, în jurul cãruia se împletesc
979 Despre sclavul cu acest nume va fi vorba, cu mai multe amãnunte, doi ºerpi.
în cântul XXIV, 517 ºi urm. 68 „Pieria”, forma oferitã de manuscrise, e astãzi înlocuitã în ediþiile
1010 Fiul lui Arcesiu e Laerte, tatãl lui Odiseu ºi bunicul lui Telemah. Cf. mai noi prin Peria (Pereia), transmisã de unii papyri vechi. Din punct
XVI, 140-143. de vedere geografic, deosebirea stã în aceea cã prima e o regiune a
1066 În mitologie Icariu era tatãl Penelopei. Iftima, sora ei, e pomenitã Macedoniei, câtã vreme cea de a doua e situatã în Tessalia, la poalele
în acest singur loc. muntelui Olymp.
1067 Eumelos, dupã legendã, e fiul lui Admet ºi al Alcestei – „Zâna între 125 Epitet tradiþional al lui Hermes, învingãtor al paznicului cu o sutã
femei”, cum o numeºte Iliada, II, 714; cf. ºi XXIII, 262-652. de ochi, Argus.
1068 Oraº în Tessalia; nu trebuie confundat cu Ferai sau Fera din Mes- 137 Hecatombe. Vezi mai sus nota la IV, 482.
senia. Cf., mai sus, nota la III, 663. 146 Prin necinstirea – în chiar templul divinitãþii – a Cassandrei, preotea-
sa Athenei, de cãtre Aias fiul lui Oileus.
1127 Adepþii teoriei dupã care Itaca lui Odiseu ar fi actuala Leucas (cf. mai
165 Dupã unii interpreþi, þinut fabulos, undeva în vestul mediteranean;
sus, nota la I, 28) identificã Asteria cu mica insulã Arcudi; pentru cei
dupã alþii, dublet grec al insulei Delos, al cãrei nume – de origine
ce continuã sã creadã cã Itaca e Thiaki, Asteria e insuliþa Dascalio.
semiticã – ar avea acelaºi înþeles cu Ortygia: „Insula Prepeliþelor”.
168 În Grecia epocii clasice, obiceiul era ca þarina sã fie rãsturnatã de
douã ori pe an. Izvoarele mai vechi – Homer ºi Hesiod – vorbesc
Cântul V
frecvent de trei arãturi anuale. În sfârºit, cel mai mare botanist al
antichitãþii, Teofrast, merge pânã la a recomanda patru arãturi pe an:
1 În mitologie, fiu al lui Laomedon ºi frate al lui Priam, soþ al zeiþei în preajma iernii, primãvara, în toiul verii ºi în ajunul semãnatului.
dimineþii, Eos. 169 Duh al fertilitãþii pãmântului. Dupã Hesiod (Theogonia, 969), din
11 Divinitate marinã în mitologia elinã, fiicã a titanului Atlas. unirea lor s-ar fi nãscut Ploutos („Bogãþia”).
245 Fluviu al lumii infernale, invocat de zei în jurãmintele lor solemne. 507 Din cele douã localitãþi cu acest nume mai bine cunoscute, una e
Dupã o credinþã rãspânditã în antichitate, izvorul lui era în Arcadia, situatã în partea de nord a Peloponesului, pe þãrmul golfului corintic,
unde ar fi curs un timp la suprafaþã, înainte de a dispãrea în adânci- cealaltã în insula Eubea.
mile pãmântului. 570 Cf. mai sus nota la III, 916.
268 În greceºte: diogenes, în Iliada ºi Odiseea epitet frecvent aplicat 599-600 În credinþele superstiþioase ale vechilor greci, fiece curs de apã
basileilor, mari ºi mici. Cf., mai sus, nota la IV, 88. ºi îndeosebi râurile mai importante erau considerate divinitãþi. Ruga
302 Îmbrãcãmintea obiºnuitã a bãrbaþilor din lumea homericã se com- lui Odiseu oglindeºte aceastã credinþã, în legãturã cu care vezi ºi
pune dintr-un soi de cãmaºã de in (chiton) ºi dintr-o manta de lânã nota la Iliada XXI, 132.
(chlaina); cu ele e înveºmântat în acest pasaj ºi Odiseu. 666 Meritã relevatã împrejurarea cã nici în Iliada, nici în Odissea nu e
304 Spre deosebire de veºmântul bãrbãtesc numit pharos, care e o amplã descrisã operaþia aprinderii focului, ceea ce ne împiedicã sã presu-
mantie de purpurã, „haina” albã a zânei Calipso, indicatã prin acelaºi punem care era metoda întrebuinþatã atunci când lipsea jarul ascuns
termen, e probabil o lungã fâºie de pânzã, fãrã cusãturi, înfãºuratã în cenuºã.
în jurul trupului.
331 „Largi”, în comparaþie cu cele destinate transportului oamenilor ºi,
în genere, explorãrilor marine, caracterizate prin forma lor alungitã Cântul VI
ºi prin extremitãþile ridicate, de unde epitetul care le însoþeºte în
poemele homerice: orthokrairai („care-ºi înalþã coarnele”). 6 Numele înseamnã „Þara de sus”. Despre aºezare nu se pot face
333 Cât se poate înþelege, o platformã ridicatã peste nivelui plutei, pentru presupuneri valabile, mãcar cã n-au lipsit homerizanþi care s-o iden-
a feri pe navigatori de valurile mai înalte. tifice cu regiunea din Italia unde mai târziu avea sã se ridice oraºul
337 Vezi mai înainte nota la III, 388. Cumae.
362–366 Indicaþiile referitoare la constelaþii lasã sã se înþeleagã cã, în 7 Cf. mai departe, IX, 155 ºi urm.
gândul poetului, plecarea lui Odiseu e presupusã a fi avut loc la 10 Vezi mai sus nota la V, 48.
începutul toamnei (septembrie-octombrie). 11-13 Activitatea atribuitã lui Nausitoos corespunde din toate punctele
367 Întreaga cãlãtorie e închipuitã ca desfãºurându-se dinspre vest de vedere aceleia desfãºurate în epocile arhaicã ºi clasicã a istoriei
spre est, din pãrþile Mediteranei Occidentale spre apele greceºti. grecilor de întemeietorii de colonii (oikistai), delegaþi sã organizeze
E cunoscut cã, dupã mãrturia unui geograf antic, Strabon, grecii ar pe þãrmuri depãrtate cetãþi de tipul metropolelor din patrie.
fi învãþat de la fenicieni deprinderea de a se cãlãuzi pe mare dupã 48 E vorba într-adevãr de o cãruþã de transportat poveri (amaxa, apine),
constelaþia Ursoaicei. cu patru roþi, spre deosebire de carul de luptã sau de curse care avea
377 Pe coasta de sud-vest a Asiei Mici, în regiunea cunoscutã în antichi- numai douã roþi.
tate sub numele de Lycia. 72 În originalul grec, aceºti fruntaºi sunt numiþi basilei, ca Alcinoos
391-393 Vânturile citate în text reprezintã aproximativ cele patru puncte însuºi. Dupã VIII, 540, numãrul lor era de 12.
cardinale, lucru relevat de altminteri în versul 404. 82 La fel cu Priam (Iliada, VI, 250) ºi cu Nestor (mai înainte, III, 554),
412 Episodul la care se gândeºte Odiseu e povestit de umbra lui Aga- Alcinoos adãposteºte în palat întregul sãu genos, fãrã a excepta pe
memnon în cântul XXIV, 47 ºi urm. feciorii însuraþi, cu nevestele ºi progenitura lor (cf. mai departe, X,
443 Divinitate marinã dupã ridicarea ei în rândul zeilor. Legenda spune 7 ºi urm.).
cã, într-o primã existenþã, Ino ar fi fost soþia lui Athamas, rege în 97 Caracteristica principalã a atelajului homeric e cã nu avea ºleauri:
Orchomenos. caii (respectiv catârii) erau legaþi de un jug fixat la extremitatea
503 Feacii, a cãror þarã ºi ale cãror instituþii sunt descrise îndelung în oiºtii. Dacã se rupea oiºtea (accident foarte frecvent în descrierile
cântul VI. de luptã din Iliada), caii rãmâneau mai departe uniþi prin jug; dacã
se rupea acesta din urmã, fiecare cal în parte îºi recãpãta libertatea. parte, X, 7-9); în plinã epocã istoricã, practica apãrea însã nefireascã,
O descriere circumstanþialã a modului de a înhãma animalele la o ºi aceasta explicã încercarea din versurile 75-80 (de cei mai mulþi
cãruþã ca aceea din text se citeºte în Iliada, XXIV, 266 ºi urm. socotite interpolate) de a prezenta legãtura dintre cei doi fraþi ca o
140 Munte în Arcadia, regiunea centralã a Peloponesului. cãsãtorie între rude mai depãrtate.
141 ªir de munþi în Laconia, în vecinãtatea Spartei. 98 Localitate în Attica, unde în anul 490 î.Hr. avea sã fie câºtigatã cea
214 Vezi mai sus nota la I, 378. dintâi mare biruinþã a grecilor asupra perºilor.
221 În tot cursul antichitãþii, insula Delos – locul de naºtere al lui Apollon 101 Erehteu, rege legendar al Atticei, despre care vezi Iliada, II, 547-549.
ºi al Dianei – a trecut drept reºedinþa preferatã a zeului, faimoasã 105-110 „Placaje” de metal preþios pe pereþii reºedinþelor „regale” n-au
pentru templul ridicat aci la o datã foarte veche, devenit repede un fost pânã acum scoase la ivealã în lumea egeeanã ; ele sunt însã
centru de pelerinaj panhelenic. Cf. imnul „homeric” Cãtre Apollon, cunoscute în Orient ºi în Egipt. Cât priveºte „chenarul albastru”,
versurile 1-181. e vorba de o frizã de kyanos, pastã sticloasã folositã nu numai la
234 Insula zânei Calipso. Vezi mai sus nota la V, 22 ºi, mai departe, VII, decorarea locuinþelor (ca la Tirinth, bunãoarã), ci ºi la împodobirea
325. armelor (cf. Iliada, XI, 24).
257 Aceeaºi concepþie, mai amãnunþit expusã, în Iliada, XXIV, 525-533. 113 Numele latin al zeului-meºter Hefaistos, faurul Olympului.
299 Sentimentul nu e comun în lumea descrisã de Homer. De cele mai 124 Statui de adolescenþi purtãtori de facle, aºezate pe postamente de-a
multe ori, sclave ºi slujitoare spalã ºi ung cu uleiuri pe oaspeþi, fãrã lungul sãlii. Acesta fiind unicul pasaj din poemele homerice unde se
pomeneºte un astfel de sistem de luminat, e probabil cã ne gãsim în
ca unii sau celelalte sã manifeste în aceastã privinþã vreo sfialã (IV,
faþa unei interpolãri.
67-69; VIII, 624; X, 97). Mai mult, în cel puþin o împrejurare, acest
128 Cu ajutorul râºniþelor (cf. XX, 138 ºi urm.); moara pusã în miºcare
serviciu e fãcut lui Telemah nu de roabe, ci de „dalba Policaste”, una
de apã n-avea sã fie descoperitã decât în epoca elenisticã.
din fiicele lui Nestor, cu prilejul vizitei feciorului lui Odiseu la Pilos
144-146 Cu excepþia mãslinului, nici unul din pomii fructiferi aci înºiraþi
(III, 633-635).
nu-i pomenit în Iliada.
408 Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, II, 407), în încãperea
160 Dintre legumele noastre, Homer pomeneºte prazul, bobul, mazãrea
principalã a palatului homeric, care e sala de reuniune ºi de ospeþe,
ºi ceapa.
mijlocul e ocupat de o vatrã fixã, încadratã de patru coloane. În rui-
171 Titlurile greceºti corespunzãtoare înseamnã, strict interpretate,
nele de la Tirinth aceastã vatrã centralã are un diametru de 3,30 m.
„conducãtorii” ºi „sfetnicii” – potrivit atribuþiilor din timp de rãzboi
438 Epitet obiºnuit al lui Poseidon, la Homer ºi la poeþii vechi îndeobºte. ºi de pace ale celor ce le poartã.
190-191 Între privilegiile de care se bucurã regii homerici e ºi folosinþa
unui domeniu (temenos), pus la dispoziþia lor din ogoarele obºteºti.
Cântul VII Cf. Iliada, VI, 194, cu nota respectivã.
251-252 Vezi nota la I, 27.
6-7 Ca numeroase alte locuri ale poemelor homerice, versurile oglindesc 276-283 Vulgaritatea acestor reflecþii, ca ºi împrejurarea cã în restul
o preþuire a muncii care va dispãrea din lumea greacã o datã cu în- cântului nu se mai vorbeºte de mâncare, discuþia continuând neîn-
mulþirea numãrului sclavilor ºi cu generalizarea relaþiilor sclavagiste. treruptã pe alte teme, trezeºte îndoieli legitime asupra autenticitãþii
11 Regiune necunoscutã altminteri. tiradei.
66 Riguros interpretate, cuvintele originalului lasã sã se înþeleagã cã 344 În original: „ºaptesprezece zile”. Numãrãtoarea hebdomadicã a
Areta era sora lui Alcinoos, nãscutã din aceiaºi pãrinþi. Cãsãtoria zilelor n-avea sã devinã familiarã grecilor decât în era noastrã.
între fraþi e frecventã în lumea mitului ºi în straturile cele mai vechi 415 Cum s-a remarcat cu dreptate, versul privitor la Eubea nu se explicã
ale legendei (fãrã a insista asupra perechii Zeus-Hera, cf., mai de- decât presupunând cã poetul care l-a scris trãia pe coasta Asiei Mici;
pentru un grec din Grecia ori din Arhipelag, Eubea e, dimpotrivã, necunoscuþi ai oricãror fãrãdelegi.
foarte apropiatã. 448 Vezi mai sus nota la I, 378.
417 Vezi mai sus nota la IV, 751. Despre aceastã cãlãtorie nu se pomeneºte 500 Fiu al lui Zeus care era frate cu Poseidon, Hefaistos este dar nepot
în vreun alt text. al acestuia din urmã.
418 Cf. mai departe, XI, 780-790. 543 Greutate împrumutatã sistemului ponderal babilonian – fenician,
430 Vezi mai înainte nota la III, 538. sensibil inferioarã talantului attic din epoca clasicã, echivalent cu
26 kg. În Iliada doi talanþi de aur reprezintã un premiu inferior ca
valoare unui cazan de aramã (XXIII, 264-266).
Cântul VIII 617 Vezi mai departe X, 287 ºi urm.
683-710 E episodul faimos al cãderii Troiei, cântat de Arctinos în poemul
56 Vezi mai sus notele la I, 531 ºi II, 10. intitulat Iliupersis (astãzi pierdut), apoi de Vergiliu în emoþionanta
105 Cântã acompaniat de lirã. Poemul la care se face aluzie ca ºi împre- carte a II-a a Eneidei.
jurarea care l-ar fi prilejuit nu ne sunt cunoscute. 702 Locuitorii din Argos, în Pelopones, þinut cârmuit în epopee de Aga-
115 Numele vechi al localitãþii Delfi, faimoasã pentru sanctuarul oracular memnon ºi de urmaºii lui.
al lui Apollon. 708 Vezi mai înainte nota la IV, 381.
153 Lira. Cf. nota la I, 217. 744 În lumea descrisã de Homer, cãlãtorii ºi strãinii în cãutare de adãpost
166 Fiul lui Tecton („Dulgherul”). se socoteau ocrotiþi de Zeus. Violenþa împotriva lor era judecatã ca
207-209 Preþuirea destoiniciei trupeºti, oglinditã în aceastã declaraþie, o mare nelegiuire. Cf. ºi nota la Iliada, XXIV, 152.
nu e proprie numai unei epoci aristocratice, cum e epoca homericã, 757 Vezi mai înainte nota la III, 388.
ci societãþii greceºti îndeobºte, în care învingãtorii la concursurile 786 Alt nume generic dat participanþilor la expediþia troianã, de cele mai
gimnice s-au bucurat statornic de cea mai râvnitã faimã. deseori numiþi de poeþi ahei (cf., mai înainte, nota la I, 127).
264 O piatrã de aceastã formã. Cf. mai departe, versurile 267 ºi 269. 789 Rãsplata destinelor excepþionale, dupã concepþia unanimã a celor
308 Cf., mai sus, nota la III, 258 ºi Iliada II, 714. vechi, în ochii cãrora gloria apãrea ca forma cea mai sigurã a ne-
314 Semizeul Heracles era socotit în legende nu numai ca un viteaz fãrã muririi (cf., mai departe, XIX, 433-439). Împletind aceastã idee cu
seamãn, ci ºi ca un arcaº temut (mai departe, XI, 825 ºi urm). Euritos aceea despre rolul eminent al artei, Horaþiu avea sã scrie: „Viteji
din Oichalia, în Messenia, fusese ºi el un þintaº renumit, al cãrui arc de seamã au mai fost mulþi, ºi înainte de Agamemnon: neplânºi ºi
a ajuns mai târziu în mâinile lui Odiseu (XXI, 45 ºi urm.). neºtiuþi zac însã în uitare, pentru cã le-a lipsit poetul inspirat...” (Ode,
370-514 Tot lungul episod al dragostelor Afroditei cu Ares era socotit IV, 9, 25-28.)
ca adãugat încã din antichitate. Dupã Iliada, XVIII, 372, soþia lui
Hefaistos n-ar fi fost de altminteri Afrodita, ci Charis („Graþia”).
399 Insulã din Marea Egee, care poartã ºi astãzi acest nume, nu departe Cântul IX
de Troia.
405 Afrodita, adoratã în Citera, insulã la extremitatea sudicã a Pelopo- 13 Afirmaþia e în totul conformã cu modul de viaþã al unei societãþi
nesului. aristocratice, pentru care nimic nu putea fi mai plãcut decât sã audã
415 Cei mai vechi locuitori ai insulei, originari din Tracia. proslãvindu-i-se isprãvile. Ea nu-i strãinã nici de o înclinare general
425 Pentru greci ºi romani, de-a lungul întregii antichitãþi, Soarele a greacã de a discuta în jurul cupelor pline, ceea ce explicã locul im-
trecut drept divinitatea „atotvãzãtoare” ºi „atotºtiutoare”. De-aci portant þinut de genul „convivial” în literatura Eladei antice.
frecventele invocaþii ce i se adresau, de a pedepsi pe fãptuitorii rãmaºi 14 Începutul povestirii lui Odiseu, deseori imitat în epica veacurilor mai
noi, n-a gãsit rãsunet mai credincios decât în sufletul lui Vergiliu, al a acestui popor fabulos.
cãrui erou, la începutul cântului al II-lea din Eneida, se adreseazã 151 În raport cu modul de a gândi al grecilor, trãsãturi esenþiale ale vieþii
Didonei cu cuvintele: „…Porunceºti reginã, /Sã-mi rãscolesc cumplita în societate. Pentru poet, aºadar, legendele despre ciclopi înfãþiºeazã
mea durere, /Sã spun cum grecii au surpat puterea. /ªi-mpãrãþia cea un mod de existenþã ce s-ar putea numi „presocial”.
de plâns a Troiei…” (Trad. Th. Naum.) 155 Silinþele de a localiza þara ciclopilor ºi împrejurimile ei, începute din
27 Vezi mai înainte nota la I, 28. antichitate, continuã în zilele noastre cu încercarea de a acredita
32 Din cele trei insule înºirate de Odiseu, Zakinthos îºi poartã ºi astãzi opinia dupã care întregul episod ar avea ca teatru golful napolitan
numele antic; Same a devenit Chefalonia; singurã Dulichion n-a putut – þãrmul presãrat cu „ochi rotunzi” ai vulcanilor stinºi având în
fi identificatã cu certitudine. preajmã-i, la micã distanþã, „insula caprelor” (Capri) ºi „insula cea
42 Vezi mai departe X, 186 ºi urm. micã” (Nisida).
51 În poemele homerice, Ilion e numele cetãþii de scaun a lui Priam; 166 Epitet inspirat de deprinderea de a vopsi în aceastã culoare pãrþile
Troia, în schimb, serveºte sã indice când þinutul peste care domnea laterale ale prorei (cf. XI, 168 ºi XXIII, 342). Restul corãbiei era smolit,
bãtrânul rege, când oraºul lui de reºedinþã. ºi deci negru.
52 Popor trac locuind pe þãrmul de nord al mãrii Egee, la poalele mun- 261 Vezi mai înainte nota la versul 52 din acest cânt.
telui Ismaros, între insulele Thasos ºi Samothrake. În rãzboiul cu 272 Deprinderea – generalã în Grecia veche – de a bea vinul numai
Troia ciconii luaserã parte ca aliaþi ai lui Priam. amestecat se explicã prin tãria ºi dulceaþa acestuia, de fiecare datã
53-56 Atacul împotriva ciconilor e un exemplu grãitor al chipului cum lãudate de poet. Proporþia pare sã fi fost de trei mãsuri de apã pentru
se desfãºurau ºi erau judecate în lumea descrisã de poet asemenea una de vin.
expediþii de pradã care constituiau principala îndeletnicire a rãzboi- 504-507 Operaþia de cãlire a fierului aci descrisã (poemele homerice
nicilor ahei din a doua jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr. nu cunosc un termen special pentru oþel) lasã sã se bãnuiascã un
89-90 Pentru ca sufletele morþilor neîngropaþi sã-ºi urmeze tovarãºii în progres în prelucrarea acestui metal despre care nu existã urme
patrie, unde urma sã li se ridice un mormânt fictiv (cf., mai înainte, în restul epopeii. S-a presupus deci, nu fãrã temei, cã ne-am gãsi
notele la I, 396 ºi IV, 777). înaintea unor versuri interpolate.
108-110 Ca sã treacã din Marea Egee în Marea Ionicã, Odiseu trebuia sã 520 În greceºte numele înseamnã: „Renumitul”, „Mult vestitul”. La poeþii
ocoleascã întregul Pelopones, ºi aceasta, într-o vreme când cãlãto- mai mici, figura ciclopului – simþitor umanizatã – apare câteodatã
riile pe mare se reduceau aproape exclusiv la navigarea de-a lungul ridiculã, alteori miºcãtoare, ca în idila a XI-a a lui Theocrit, în care-ºi
coastelor sau în vãzul insulelor, constituia o întreprindere plinã de cântã dragostea pentru frumoasa Galathea.
primejdii. Corãbierul ce nu izbutea sã se strecoare prin strâmtoarea 682 Vezi mai înainte nota la VI, 438.
dintre Capul Malea ºi Citera risca sã fie împins de vânturi spre þãr-
murile Cretei ºi ale Egiptului, cum se întâmplase cu Menelau (III,
395 ºi urm.), cum i se întâmplã ºi lui Odiseu. Cântul X
114 În descrierea þãrii „mâncãtorilor de lotus” stãruie amintirea anumitor
triburi de pe coasta de nord a Africii, a cãror principalã hranã era 9 O încercare de localizare a unui ostrov pe care în termeni categorici
constituitã din fructul numit de botaniºti Zizyphus lotus Desfon- textul îl declarã „plutitor” (versul 4) are de ce pãrea deºartã. Nu
taines. În secolul al V-lea î.Hr., o astfel de seminþie, numitã încã „a lipsesc totuºi interpreþi convinºi cã ar fi vorba de insula vulcanicã
lotofagilor”, trãia pe þãrmul Syrtei Mici, azi golful Gabes (Herodot, Stromboli. Vezi mai înainte nota la VII, 66.
IV, 177). 111 Dupã unii, numele cetãþii lui Lamos ar fi fost nu Lestrigonia, ci Te-
143 Textual: „ochi-rotunzi”, astfel numiþi dupã principala caracteristicã lepylos („Cea cu porþi depãrtate”). De o localizare, fireºte, nu poate
fi vorba, mãcar cã n-au lipsit comentatori care s-o situeze pe coasta pomenite în versurile precedente.
sardã a strâmtorii Bonifacio. 704 Înþelege: „o groapã ca de-un cot de fiecare parte”, deci o groapã pã-
186 O þarã Aia în pãrþile Caucazului e pomenitã de Herodot ºi de Apollo- tratã.
nios din Rhodos, în legãturã cu legenda Argonauþilor. Pornind de 712 Nici culoarea, nici sexul animalelor de jertfã nu sunt indiferente.
la o citire diferitã a numelui, cãruia i se atribuie o origine semiticã Zeilor subpãmânteni li se sacrificã de fiecare datã victime negre.
(Aiaié = nesos Kirkes, la rându-i identificatã cu Monte-Circeo pe 720 Erebos: aci obscuritatea lumii infernale, are în unele cosmogonii
coasta tirenianã a Italiei), unii cercetãtori din zilele noastre au înþelesul de „întuneric primordial”, cel dintâi element desprins din
susþinut ipoteza unui izvor fenician, din care poetul s-ar fi informat haos.
despre un sector al Mediteranei pe care grecii, se pretinde, n-aveau 755 Aluzia oarecum învãluitã se precizeazã în versurile 760-761, de unde
sã-l exploreze decât câteva secole mai târziu. rezultã cã Elpenor dormea la rãcoare pe acoperiºul în formã de
187 Ca substantiv comun, numele zeiþei înseamnã „pasãre de pradã”. terasã.
277 În Iliada, epitet obiºnuit al aheilor, prevãzuþi cu apãrãtori de bronz
ale pulpelor.
325 Pomenit aci ºi în Iliada, XI, 639, într-un context similar, vinul de Cântul XI
Pramnos pare sã fi fost un vin tare, roºu, folosit mai ales ca leac.
426 Lipsit de înþeles în limba greacã, cuvântul moly pare sã fie de origine 18 Vezi mai înainte nota la X, 693.
fenicianã: numele unei plante cunoscute de botaniºti ca halimus 19 Cimerienii aci pomeniþi sunt un neam fabulos. Între ei ºi cimerienii
triplex. pomeniþi de Herodot ºi de Strabon ca locuitori ai Peninsulei Taurice
670 În mitologia elinã mai cunoscut sub numele de Hades, stãpânul lumii (Crimeea de astãzi) nu-i, fireºte, nici o legãturã, mãcar cã n-au lipsit
infernale. comentatori înclinaþi sã localizeze „þara învãluitã în ceaþã” pe þãrmul
671 Alteori numitã în mitologie Coré, fiica Demetrei, îndrãgitã de Pluton de nord al Mãrii Negre.
ºi rãpitã de acesta pentru a ºi-o face soaþã. 33 Vezi mai înainte nota la X, 704.
673 Prorocul orb al cãrui rol e atât de mare în întreg ciclul legendelor 68 Dupã o concepþie dominantã în poemele homerice, lãmurit exprimatã
tebane (bunãoarã în dramele lui Sofocle Regele Oedip ºi Antigona) în Iliada, XXIII, 68 ºi urm., sufletele morþilor nu-ºi gãsesc odihna
murise înainte de începerea rãzboiului cu Troia. Cf., mai departe, XI, înainte ca trupul sã fi fost îngropat. Cum Elpenor n-a avut parte de
122 ºi urm. înmormântare, prezenþa lui în lumea subpãmânteanã ar putea pãrea
677 Soarta sufletelor în lumea de dincolo, lipsite de consistenþã ºi con- în contradicþie cu credinþa amintitã, dacã din context n-ar reieºi cã
ºtiinþã. Cf., mai departe, XI, 280 ºi urm. umbra tovarãºului lui Odiseu n-a fost primitã în Hades, ci rãtãceºte
693 Pentru Homer, Okeanos e un fluviu care înconjurã lumea locuitã în preajma lãcaºului infernal pânã la împlinirea ritului funerar.
(Iliada, XVIII, 607-608), izvorul tuturor apelor de pe pãmânt (Iliada, 115 Despre acest bunic al lui Odiseu, vezi mai departe XIX, 516 ºi urm.
XXI, 195-197). 145 Trinacria („Insula cu trei vârfuri”, „Insula triunghiularã”) e numele
698-900 În greceºte, Pyriphlegethon înseamnã „râul de foc”; Kokytos, Siciliei la istoricii ºi geografii mai noi. Autorul Odiseii o numeºte
„râul tânguirilor”. Numele corespund rostului ce li se atribuie în Trinahia („Insula în formã de trident”, „Insula tridentului”), ceea ce
lumea subpãmânteanã. nu corespunde aspectului ei adevãrat ºi îndreptãþeºte presupunerea
700 Râu din nord-vestul Greciei, în þinutul thesproþilor, transformat de cã nici poetul, nici auditorii lui n-aveau cunoºtinþe directe despre
imaginaþia popularã în fluviu al infernului. În aceastã ordine de idei, marea insulã din vest.
se poate face observaþia cã, în vreme ce Iliada nu cunoaºte decât 158 În alþi termeni: oferind daruri pentru a obþine mâna. Cf. mai înainte,
un singur fluviu subpãmântean, Styxul, Odiseea citeazã alte trei, nota la I, 378.
293-449 Lunga listã a femeilor celebre din mitologia ºi legenda greacã nase soþul sã participe la o expediþie împotriva Tebei, în care avea
– fãrã legãturi cu întâmplãrile lui Odiseu ºi destul de stângaci intro- sã-ºi gãseascã moartea.
dusã – e un adaos mai nou. 524 Vezi mai sus nota la IV, 712.
306 Fiu al lui Eol, strãmoºul legendar al eolienilor, Salmoneu înfruntase 610-613 Dupã elogiile acordate Penelopei în versurile 597-599, ultimul
pe Zeus, cu care îndrãznea sã se compare, pretinzând sã i se aducã sfat al lui Agamemnon – întrerupând ºirul declaraþiilor privitoare
jertfe. Ca pedeapsã, fusese trãsnit ºi zvârlit în infern. Cf. Vergiliu, la Oreste – apare cu totul nelogic. Ne gãsim cu siguranþã în faþa
Eneida, VI, 585 ºi urm. unui adaos recent, destinat sã „explice” purtarea lui Odiseu dupã
308 E vorba de râul cu acest nume din Tessalia; exista ºi un al doilea în debarcarea în Itaca.
Macedonia. 625-628 Despre Ahile, Patroclu ºi Antiloh, vezi notele la II, 137, 142 ºi III,
334 Dupã legendã Neleu e tatãl înþeleptului Nestor ºi întemeietorul 144. Epitetele laudative ce însoþesc numele lui Aias aratã cã e vorba
familiei Neleizilor. Pelias rege în oraºul Iolcos din Tessalia, unchi de fiul lui Telamon, în legãturã cu care vezi nota la III, 141 ºi, mai
al eroului Iason, avea sã-l trimitã pe acesta din urmã în cãutarea departe, versurile 731-762.
faimoasei „lâni de aur”. 632 Fiul lui Zeus, tatãl lui Peleu; dupã moarte, unul din judecãtorii lumii
338 Eson (Aison) e tatãl lui Iason, cãpetenia expediþiei Argonauþilor; infernale.
Amitaon, întemeietorul oraºului Pilos. Feres nu-i cunoscut. 663 Ftia, regiune în Tessalia, de unde era originar Ahile. Helada, tot un
340 Asopos e numele mai multor râuri din Grecia continentalã; aci e canton al Tessaliei, înainte de a deveni numele Greciei îndeobºte.
vorba de cel din Beoþia.
680 Legenda spune cã, înainte de venirea la Troia, Ahile trãise în Schiros,
355 În tradiþia mai nouã (la Sofocle, între alþii), mama lui Oedip poartã
la curtea regelui Licomedes. Cu una din fiicele acestuia – Deidamia –
numele de Iocasta.
avusese pe Neoptolem, care crescuse lângã maicã-sa pânã ce – dupã
386 Filaca (Phylake) e o localitate în Tessalia. În mitologia elinã turma
moartea Peleianului – fusese chemat sã participe la rãzboiul troian.
aci pomenitã fusese furatã de Ificlos de la Tiro, maica lui Neleu.
Cf. Iliada, IX, 661 ºi, mai înainte, nota la III, 256.
389 Fiul lui Amitaon, pomenit în versul 338.
698 Populaþie de neam misian, supuºii lui Euripilos.
401-408 În Odiseea, ºi tot aºa în imnul „homeric” care le e închinat
701 În mitologie, fiul Aurorei ºi al lui Tithon, regele etiopienilor, Memnon
(XXXIV), Castor ºi Pollux sunt socotiþi fii ai lui Tindar. Într-o versiu-
participase la rãzboiul troian ca aliat al lui Priam, fiind ucis de Ahile.
ne mai nouã a legendei, pãrintele lor e Zeus însuºi, iar cei doi fraþi
731-762 Legenda spune cã dupã moartea lui Ahile, armele-i divine
– Dioscurii – se învrednicesc de onoruri divine. Marea rãspândire a
cultului lor are loc în ultimele veacuri înaintea ºi în primele veacuri urmând sã aparþinã fruntaºului grec socotit a fi fãcut cel mai mare
ale erei noastre. rãu duºmanului, Odiseu fusese proclamat învingãtor de un „juriu”
430-431 Cele trei eroine mitologice au fost toate victime ale unei pasiuni de troiene robite; umilit, Aias Telamonianul îºi luase viaþa. Mândria
nenorocite. Fedra ºi Ariadna, mai cunoscute, sunt fiicele lui Minos rãnitã a eroului, neînduplecat în hotãrârea de la care nu-l putuserã
ºi ale Pasifaei; Procris, soþia lui Chefalos, e copila lui Pandion, rege abate nici rugile tovarãºei de viaþã, nici lacrimile unui copil iubit,
legendar al Atenei. Cf. Ovidiu, Metamorfoze, VI, 682; VII, 694, 840 trãieºte în una din cele mai miºcãtoare drame ale lui Sofocle.
ºi urm. 767 Rege legendar al Cretei, împreunã cu Eac ºi Radamante unul din
435 Lângã þãrmul de nord al Cretei, nu departe de cetatea lui Minos, judecãtorii lumii infernale. În zilele noastre, vocabulul e interpretat
Cnossos. ca un titlu regal mai curând decât ca un nume propriu. Notabil,
438 Prima, în mitologie soþie a lui Filacos, e maica lui Ificlos, pomenit în oricum, e cã în textul pe care-l comentãm Minos, Orion ºi Heracle
versul 386; a doua, mamã a eroului Lacros, ucisã de Artemis. continuã în lumea de dincolo îndeletnicirile lor de pe pãmânt, ceea
439 Legenda spunea cã, fiind câºtigatã de Polinice cu preþul unei salbe ce contravine concepþiei homerice despre soarta sufletelor. Pentru
lucrate de mâna lui Hefaistos, Erifile, soþia lui Amfiaraos, îºi îndem- acest motiv, versurile 768-855 au fost socotite interpolate încã din
antichitate. Cântul XII

774 Aceastã „luncã de-asfodel” recheamã în minte „câmpul elyseu”,
reºedinþa morþilor de seamã (IV, 747-757). Planta însãºi – un soi de crin 4 Nu se poate da o explicaþie valabilã afirmaþiei dupã care Eos ºi-ar fi
cu bulbul comestibil – trecea în epoca clasicã drept floare funerarã; avut locuinþa în aceeaºi insulã cu Circe.
nici etimologia însã (care nu e greacã), nici înþelesul cuvântului în 52 Femei-pãsãri, închipuite ca locuind într-o insulã din apropierea coas-
limba de unde a fost împrumutat nu sunt de ajuns de limpezi. tei amalfitane, acolo unde pânã astãzi un grup de mici insule poartã
775 Muritor îndrãgit de Eos, zâna dimineþii. Cf., mai sus, V, 160-166. numele de „Sirenuse”.
780 Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, XXII, 352), în con- 100-105 Pornit sã gãseascã „lâna de aur” pentru unchiul sãu Pelias, eroul
cepþia homericã despre viaþa de dincolo ideea unei rãsplãþi – în bine mitologic Iason avea sã cãlãtoreascã, însoþit de o mânã de tovarãºi
sau în rãu – a faptelor sãvârºite în viaþã nu ocupã nici un loc. Pasajul aleºi, pe corabia Argo, rãmasã memorabilã în analele legendarelor
referitor la Titios, Sisif ºi Tantal constituie din acest punct de vedere explorãri maritime ale grecilor.
o excepþie ºi e motivul pentru care în chip unanim e considerat ca o 102 Rege legendar în Colchida, pe þãrmul caucazian al Mãrii Negre, po-
adãogire recentã. sesor al „lânii de aur” ºi tatãl Medeii, a cãrei pasiune pentru Iason
790 Rege al Lydiei, pãrinte al lui Pelops ºi al Niobei, Tantal – ale cãrui avea s-o împingã sã-ºi trãdeze pãrintele, ca sã-ºi salveze iubitul.
bogãþii erau fãrã numãr ºi a cãrui trufie nemãsuratã – s-ar fi fãcut 120 Monstrul mitologic cu ºase capete poartã un nume care în greceºte
vinovat, dupã o legendã, de faptul de a fi furat de la un ospãþ al zeilor înseamnã „Cãþeaua”.
nectarul ºi ambrozia cu care aceºtia se hrãnesc; dupã alta, de a fi 144 „Vârtejul” sau „Sorbul”, altã înfricoºãtoare personificare mitologicã
oferit zeilor în chip de mâncare carnea propriului sãu fiu, sacrificat a primejdiilor mãrii.
pentru circumstanþã. 352 Ca s-o fereascã de muºcãturile peºtilor, cei vechi obiºnuiau sã treacã
803 Trãsãturã comunã a numeroaselor variante ale mitului lui Sisif e sfoara undiþei – imediat deasupra cârligului – printr-un corn scobit.
ºiretenia personajului, caracterizat printr-o inventivitate egalatã Cf. Iliada, XXIV, 78.
doar de lipsa lui de scrupule. 368 Textual: „Soarelui, fecior al lui Hiperion” (cf. Hesiod, Theogonia,
843 Numele latin al lui Cronos, fiul lui Ouranos ºi tatã al lui Zeus, rãstur- 371-374). Mai târziu, cele douã divinitãþi solare apar în mitologie
nat din domnia cerului de acesta din urmã. contopite într-una singurã, Helios-Hiperion.
849 Câinele cu trei capete, paznicul neadormit al lumii infernale. Cf. 459 Vezi mai înainte nota la IV, 503.
Hesiod, Theogonia, 311, 769 ºi urm. 481 Piona neon: „lãcaº bogat”, în înþelesul de „templu mare”. De notat
860 Primul, fiu al lui Ixion, rege legendar al lapiþilor; al doilea, fiul lui Egeu, cã în poemele homerice menþiunile de temple sunt rare ºi cã, cu o
regele Atticei, erou al unui ciclu de legende din numãrul cãrora mai singurã excepþie, aluziile privesc sanctuare de pe pãmântul Asiei
cunoscutã e aceea despre lupta lui cu Minotaurul, monstrul cretan Mici (Iliada, II, 540. Cf. IV, 498 ºi VI, 88).
cãruia Atena era þinutã sã-i închine anual un tribut de sânge. 496 Vezi mai înainte versurile III, 603 ºi urmãtoarele.
866 Monºtri feminini cu chipuri înspãimântãtoare (frecvent reprezen-
tate de artiºtii greci din epoca arhaicã), Gorgonele erau asociate în
credinþa popularã cu legenda lui Perseu, fiul lui Zeus ºi al Danaei. Cântul XIII
20 Dupã o deprindere generalã la aceºti „pãstori de noroade”; cf., mai

departe, XIX, 258.
83 Vezi mai înainte nota la III, 81.
96 În greceºte, chiton: un soi de cãmaºã sau tunicã din pânzã de in,
purtatã pe piele. Cf. ºi nota la V, 302. zvoltarea proprietãþii private ºi destrãmarea relaþiilor gentilice.
113 Informaþii spicuite în cele douã epopei, ºi cu deosebire în Iliada, unde 298-312 Pasajul e din cele ce oglindesc mai bine atitudinea grecilor din
descrierile de felul acesta sunt numeroase, lasã sã se înþeleagã cã în epoca arhaicã faþã de piraterie, socotitã ca o îndeletnicire permisã,
mod obiºnuit carele de luptã sau de cãlãtorie erau trase de doi cai dacã nu de-a dreptul lãudabilã. Cf. mai înainte nota la III, 93.
ºi numai excepþional de trei, socotind ºi calul de rezervã, menþionat 344 În textele greceºti Aigyptos e deopotrivã numele Egiptului ºi Nilului,
în unele rare cazuri (cf. Iliada, VI, 181). Acolo unde, ca în pasajul pe pe care, în cântul IV, 733, poetul îl socoate „râu purces din slavã”.
care-l comentãm, se menþioneazã atelaje de patru cai, e vorba fãrã 373 Ca regii hittiþi, ca ºefii troieni ºi ahei în faþa Troiei, faraonii egipteni
îndoialã de versuri adãugate. foloseau care de luptã, deseori înfãþiºate pe monumentele Vãii Nilului.
135 Vezi mai înainte nota la IV, 477. Cf. mai înainte nota la III, 24.
228 În antichitate insula Corfu – Scheria lui Alcinoos – purta numele de 389 În Odiseea reputaþia fenicienilor e detestabilã; lucru explicabil,
Kerkyra sau Korkyra, ininteligibil în limba greacã. Dupã o ipotezã þinând seamã de metodele lor „comerciale”, anevoie de deosebit de
recentã, insula ar fi fost astfel botezatã de fenicieni, în a cãror limbã piraterie. Cf. mai departe versurile 533-639.
kerkur înseamnã corabie. Kerkyra ar fi dar „insula în formã de cora- 427 În pãrþile Epirului de astãzi. Tesproþii treceau drept prieteni ai celor
bie” ºi e semnificativ cã marinarii greci din zilele noastre o numesc din Itaca. Cf. XVI, 530.
„corabia” (Karavi), din pricina unei înfãþiºãri care poate fi pusã în 440 Deºi, cum s-a relevat în nota la I, 258, menþiunile fierului ºi ale unelte-
legãturã cu legenda pietrificãrii vasului întors din Itaca. lor de fier sunt mai frecvente în Odiseea decât în Iliada, prelucrarea
359 Vezi mai înainte nota la III, 259. acestui metal era încã rudimentarã. Aºa se explicã folosirea unui
epitet care înseamnã „prelucrat anevoie” ºi care se întâlneºte ºi în
Iliada VI, 48.
Cântul XIV 445 Localitate în Epir, faimoasã pentru strãvechiul sanctuar al lui Zeus,
în preajma unui stejar oracular. Oracolul e pomenit ºi în Iliada, XVI,
80 Aci ºi mai departe în versul 87 e vorba nu de argaþi liberi, cum ar 228; legenda întemeierii lui se citeºte în Herodot, II, 52-57.
lãsa-o sã se înþeleagã traducerea, ci de sclavi, a cãror condiþie – într-o
vreme când sclavajul se gãsea la începuturile lui – e destul de blândã,
cum o lasã sã se înþeleagã legãturile lui Eumeu cu stãpânii lui. Cântul XV
132 Cum e ºi firesc, într-o vreme ce nu cunoºtea moneda ºi într-o insulã
dintotdeauna puþin prielnicã agriculturii, avuþia lui Odiseu consta 240 Vezi mai înainte nota la III, 663.
înainte de toate din vite: porci ºi capre, alãturi de boi ºi de oi. Porcii 296 Cf. mai înainte XI, 389.
ºi caprele se puteau înmulþi pe solul ingrat al Itacei; pentru oi ºi boi, 325-326 Vezi mai înainte nota la XI, 439.
pãºuni potrivite nu se aflau decât în Grecia continentalã – „pe uscat”, 336 Oraº în Ahaia, pomenit ºi în Iliada, II, 573.
cum se exprimã textul. 389-390 Amândouã aceste localitãþi nu ne sunt cunoscute din alte texte.
133 În Grecia continentalã, undeva pe þãrmul din faþa insulei Itaca. 393 Port pe coasta Elidei. Cf. Iliada, VII, 135.
140 „Simbriaºi” – argaþii liberi nu lipsesc nici ei în lumea descrisã de poet, 437 În original: sidereon ouranon („pânã la cerul de fier”). În privinþa
cum rezultã din versul pe care-l comentãm, unde termenul xeinoi acestei curioase concepþii, vezi mai înainte nota la III, 2.
(„strãini”) are acest înþeles. Cf. mai înainte IV, 855. 533 Dupã vecinãtatea-i cu Ortigia Delos (mai jos, nota la versul 535),
245 Tatãl lui Laerte, deci bunicul lui Odiseu. Cf. XVI, 140-141. patria lui Eumeu pare a fi fost insula din Arhipelag numitã astãzi
277 Alãturi de unele pasaje din Iliada (V, 157; XII, 409; XV, 185), versul Syra.
pe care-l comentãm oferã o mãrturie interesantã a transformãrilor 535 Vezi mai înainte nota la V, 165.
petrecute în societatea descrisã de Homer, caracterizatã prin de- 608 Mãrturiile textelor privitoare la utilizarea chihlimbarului în lumea
homericã au fost confirmate de descoperiri arheologice, la Micene Cântul XVII

ºi în alte pãrþi. Mai greu e de spus de unde-ºi procurau aheenii
aceastã substanþã rarã, pe care în epoca clasicã oamenii din jurul 91 Primul nu-i pomenit în nici un alt loc al poemului; despre Mentor
Mediteranei o aduceau din þãrile Nordului. Sigur e doar cã una din ºi Aliterses s-a vorbit în cântul II, versurile 218 ºi urm., 309 ºi urm.
cãile de pãtrundere trebuie sã fi fost Marea Adriaticã: marele drum 163-192 Pasajul repetã întocmai spusele lui Menelau din cântul IV,
al ambrei, care sub Imperiul Roman avea ca punct terminal Aquileia, 455-478.
în al II-lea mileniu î.Hr. se sfârºea, poate, la Pilos. 275 Itacos pare sã fie eponymul insulei. Neritos aminteºte muntele cu
acelaºi nume din Itaca. Un Polictor e amintit în cântul XVIII, 386 ca
tatã al lui Pisandru, unul din peþitorii Penelopei.
Cântul XVI 282 Desigur altul decât credinciosul Doliu, lãudat în cântul XXIV, 516 ºi
urm.
112 Vezi mai înainte nota la I, 525. 354 Vezi mai înainte nota la I, 573.
304-316 Aceste versuri, care dau o listã pueril de lungã a pretendenþilor 399 Probabil cel mai vechi text grec menþionând folosirea îngrãºã-
Penelopei (108 + 10 slujitori), au fost încã din antichitate socotite mântului animal la îmbunãtãþirea solului. Mai târziu Xenofon (Oe-
interpolate. conomica, XX, 4) ºi marele botanist Teofrast (Historia plantarum,
355 „Casa mare” a palatului homeric neavând ferestre, ci abia o deschi- II, 7, 1) vor recomanda insistent gunoitul ogoarelor pentru obþinerea
zãturã în acoperiº, fumul focului din vatrã nu întârzia sã producã unor recolte bogate.
înnegrirea pereþilor ºi a obiectelor pãstrate în salã. Cf. Iliada, II, 407, 429-431 Versuri rãmase proverbiale, pentru a exprima decãderea fizicã
cu nota respectivã. ºi moralã decurgând din starea de sclavie. Tristul lor adevãr avea
361 În textul grec: „cãci fierul singur îl atrage pe om la sine”, ceea ce sã fie tot mai dureros resimþit pe mãsura trecerii de la robia patri-
ar presupune o mai îndelungatã familiarizare cu armele din acest arhalã a epocii homerice la sclavajul evoluat al perioadelor clasicã
metal decât o lasã sã se bãnuiascã alte mãrturii ale poemului, dacã ºi elenisticã.
autenticitatea întregii tirade, care începe cu versul 345 ºi sfârºeºte 511 ºi urm. E de reþinut preþuirea arãtatã în aceste versuri ºi în alte pasaje
cu versul 365, n-ar fi fost cu drept cuvânt pusã la îndoialã. ale poemului muncii manuale, care n-a început a fi dispreþuitã decât
399 Clitiu e tatãl lui Pireos, cãruia la sfârºitul cântului XV Telemah îl mai târziu, pe urma înmulþirii sclavilor ºi a diferenþierii ocupaþiilor
încredinþase pe Teoclimenos (710-715). „Darurile minunate” sunt „servile” de cele „liberale”.
cele dãruite de Menelau ºi Elena la plecarea din Sparta. 726 Prevestire favorabilã, în credinþele superstiþioase din antichitate
486 La rându-i, Nisos era fiul lui Aretos. pânã în zilele noastre.
514 Nu pentru cã aºa ar fi fost deprinderea în lumea homericã (cf. com- 755 Cf. mai înainte nota la III, 2.
portarea Elenei la Sparta: IV, 167 ºi urm.), ci dintr-o sfialã proprie
Penelopei. Cf. mai departe XVII, 247-248; XVIII, 240-243 ºi 275-276.
531 Vezi mai înainte nota la I, 152. Cântul XVIII
532 Vezi mai înainte nota la XIV, 427.
8 Lungul episod al luptei cu Iros (1-208), ca ºi acel al apariþiei Pene-
lopei în sala ospãþului (209-392), au fost ºi sunt suspectate ca puþin
autentice de un mare numãr de critici. Acelaºi lucru se poate spune ºi
despre alte pasaje sau versuri izolate din acest cânt în care repetiþiile
ºi contradicþiile sunt numeroase, iar acþiunea stagneazã.
119 Numele acestui cãpcãun, „schiloditor de oameni”, nu apare decât priveºte atelierul faurului, ºi el un punct de întâlnire a celor fãrã
aci ºi în cântul XXI, 403. treabã, taclalele de aci sunt prezentate de Hesiod ca un mijloc de a
255 Vezi mai înainte nota la VIII, 405. pierde vremea, împotriva cãruia se simte dator sã-ºi previnã fratele,
313 Iason Argos din textul grec înseamnã „Argos, cetatea ionianã”, mai iubitor de asemenea distracþii (Munci ºi zile, 493 ºi urm.).
curând decât „cetatea lui Iason”, dat fiind cã acesta din urmã e un 468 Despre folosirea lucrãtorilor liberi în lumea homericã, mai ales la
erou tessalian ºi cã nici un episod al legendei lui nu se petrece în muncile câmpului, s-a vorbit în nota la XIV, 140. Aci e vorba de o
Argos. muncã ingratã, sãvârºitã „la capãtul þarinii”, expresie cu care se
322 Pentru poetul homeric, idealul de frumuseþe femininã e nedespãrþit indicã de obicei pãmânturile necultivate, rezervate pentru pãºunat.
de ideea unei oarecari mãrimi. Eroinele cele mai faimoase pentru 479 ºi urm. În legãturã cu preþuirea muncii manuale în lumea homericã,
farmecul exercitat asupra bãrbaþilor sunt, în epopee, femei de talie cf. mai înainte notele la VII, 6 ºi XVII, 511 ºi mai departe XXIII, 231
înaltã: Elena, Andromaha, Penelopa. Mai remarcabil e cã opinia e ºi urm.
împãrtãºitã ºi de Aristotel, dupã care mãrimea e una din condiþiile 489 Înþelesul termenului tetragyion era departe de a fi limpede chiar
frumosului (Poetica, VII, 1450 b 37) ºi în judecata cãruia „fiinþele pentru cei vechi. Dupã un scholiast, ar fi vorba de suprafaþa putând
mãrunte pot fi plãcute ºi bine proporþionate, dar nu frumoase” fi aratã într-o singurã zi de un muncitor priceput, cu o bunã pereche
(Ethica Nicomaheia, IV, 7, 1123 b 7). de boi (definiþia datã de Pliniu unui iugerum roman). În aceastã
376 În original: peplos, cuvânt cu care se indicã în epopee un veºmânt ipotezã, tetragyion ar echivala cu aproximativ 25 ari. Nu-i exclus ca
purtat direct pe piele, principala piesã a costumului feminin. Con- o gye sã fi fost egalã nu cu un sfert de iugerum, ci cu un iugerum
stând dintr-o lungã bucatã de stofã de cele mai multe ori coloratã, întreg; în care caz, tetragyion, reprezentând 4 iugera, ar fi totalizat
înfãºuratã în jurul trupului, peplos-ul nu era cusut, ci fixat prin circa 100 de ari.
„sponcile” pomenite în versul 378, în cazul nostru în numãr de 12.
378 Pe numele lor grec peronai, aceste „sponci” (în latineºte: fibulae)
erau niºte agrafe de tipul acelor noastre de siguranþã, adesea din Cântul XIX
metal preþios, constând dintr-un arc terminat la una din extremitãþi
printr-un ac flexibil, la cealaltã, cu un cârlig destinat sã fixeze acul 112 În original: „cu voia lui Apollon”, „cu ajutorul lui Apollon”.
dupã trecerea lui prin stofã. În textul ce ne reþine atenþia, „toartele” 144 Un tablou al belºugului adus popoarelor de cârmuitorii drepþi se
pomenite în versul 379 sunt cârligele celor 12 agrafe, în greceºte citeºte ºi în Hesiod, Munci ºi zile, 225 ºi urm.
cleides. 214 Aluzia e la unele vechi legende greceºti, potrivit cãrora la începutul
382 Vezi mai înainte nota la XV, 608. Firii oamenii s-ar fi nãscut din arbori sau din pietre. Un ecou al lor
398 Cum s-a relevat în legãturã cu palatul lui Alcinoos (mai înainte nota stãruie în mitul celor cinci „neamuri” povestit de Hesiod (Munci ºi
la VII, 124), cum rezultã din însuºi episodul recunoaºterii lui Odiseu zile, 143 ºi urm.), altul în povestea potopului la Ovidiu, Metamorfoze,
de Euriclea (mai departe, XIX, 503 ºi urm.), marea salã unde se I, 381 ºi urm.
desfãºoarã acþiunea descrisã în text nu era luminatã decât de focul 224 În poemele homerice Creta apare ca o insulã prin excelenþã bogatã
vetrei. Menþiunea celor trei „luminãtori” (lamptèras), în care lemne ºi populatã. Aceastã faimã s-a dovedit pe deplin întemeiatã în urma
amestecate cu torþe ard nu se ºtie în ce fel, apare deci neclarã ºi cercetãrilor arheologice întreprinse în ultima jumãtate de veac la
îndreptãþeºte presupunerea cã textul original a fost în aceste douã Cnossos, la Festos ºi în alte locuri, sãpãturi ale cãror rezultate, revo-
cânturi sensibil remaniat. luþionând cunoºtinþele noastre despre lumea egeeanã în mileniile
417 Sorã cu Melanteu, pomenit în XVII, 282 ºi urm. III-II î.Hr., au deschis un nou ºi important capitol în istoria universalã.
427 Originalul grec nu vorbeºte de „han”, ci de un loc de adunare ºi 229 Cu numele de eteocreþi aveau sã fie cunoscuþi pânã târziu, în epoca
de sfat (leschèy) a cãrui naturã nu apare lãmurit din context. Cât clasicã, urmaºii locuitorilor preelenici ai Cretei. Pentru cidonieni,
vezi mai înainte nota la III, 403. a Statului (1, 334 a-b), ea pare sã fi lipsit din textul pe care-l cita
230 Singurul loc din poemele homerice unde e pomenitã aceastã ultimã Aristotel, de vreme ce acesta îl laudã pe Homer pentru meritul de
venitã dintre seminþiile de greci coborâte în cursul mileniului al II-lea a nu fi fãcut loc în Odiseea tuturor întâmplãrilor eroului: „Faptul de
spre pãmântul viitoarei lor patrii. Dupã cronologia îndeobºte admisã, a fi fost rãnit pe muntele Parnas, bunãoarã” (Poetica, VIII, 1451 a,
pãtrunderea orienilor ar fi avut loc între 1200-1000 î.Hr. 25-26).
231 ªi aceasta e o populaþie preelenicã, vorbind o limbã necunoscutã, 537 Textul grec implicã un joc de cuvinte între numele propriu Odysseus
menþionatã de tradiþie în diferite puncte ale Greciei continentale ºi ºi verbul odyssomai („a fi mânios, a fi supãrat pe cineva”).
insulare. 679 În aceastã versiune a legendei, fiica lui Pandareu, soþia lui Zetos –
232 În partea de nord a insulei, nu departe de actualul port Candia. În- Aedon – îºi ucide din greºealã copilul, pe Itilos; urmãritã de mânia
cepând din 1900, s-au fãcut aci sãpãturi arheologice de o însemnãtate soþului, e transformatã de zei în privighetoare. Altã variantã se citeºte
excepþionalã, scoþându-se la ivealã un vast ansamblu monumental, în cântul XX, versurile 82 ºi urm.
mãrturie grãitoare a unei civilizaþii rafinate, înainte necunoscutã. 734 Precizãrile referitoare la cele douã porþi ale viselor se leagã de o
233 Altfel spus: „domnea pe câte nouã ani”. Dupã o legendã pãstratã în superstiþie rãspânditã în lumea veche ºi ale cãrei ecouri sunt nu-
dialogul pseudo-platonic Minos (p. 319 E), regele Cretei ar fi fost þinut meroase în literaturile greacã ºi latinã. Versurile 734-737 din textul
sã cerceteze din nouã în nouã ani peºtera sfântã de pe muntele Ida, pe care-l comentãm, de pildã, sunt traduse întocmai de Vergiliu în
pentru a sta de vorbã cu Zeus ºi a primi legi pentru poporul sãu. Cf. cartea a VI-a a Eneidei, 893-896.
Strabon, Geographia X, 4, 8, 19, XVI, 2, 38.
244 Vezi mai înainte nota la III, 397.
246 Portul cel mai apropiat de Cnossos: astãzi Amisos. Cântul XX
247 Dupã Iliada, XI, 269 ºi urm., Ilitiile (la plural) ar fi zâne ale naºterii,
personificãri ale durerilor facerii. La poeþii mai noi, o unicã zeiþã cu 1 Vezi mai înainte nota la III, 538.
aceste atribute e pomenitã ca fiicã a lui Zeus ºi a Herei. 49 În original: thymos, termen al cãrui conþinut e mai vast decât al
258 Vezi mai înainte nota la XIII, 20. cuvântului kradie (inima, ca organ anatomic), însemnând duhul
273 Boreas, vântul de nord. de viaþã din fiece om, izvorul acþiunilor ºi al sentimentelor. În acest
298 „Cheotoarea” e o fibulã de tipul descris în nota la XVIII, 378. înþeles, thymos e des întrebuinþat în poemele homerice pentru a
300 Pânã nu demult, întemeiaþi pe autoritatea unui scholiast antic, tra- indica sediul reflecþiunii care precede fapta.
ducãtorii înþelegeau versul 227 al textului grec în sensul cã iedul ºi 83 Variantã simþitor deosebitã a mitului povestit în cântul XIX, 679 ºi
câinele ar fi fost brodaþi pe mantia lui Odiseu. Descoperirile arheolo- urm.
gice recente, familiarizându-ne cu operele meºterilor giuvaergii din 87 Vinul, brânza ºi mierea intrã invariabil în compoziþia anumitor
Creta ºi Micene, au impus interpretarea dupã care scena în chestiune bãuturi, uneori magice, ca aºa-numitul kykeon, oferit de Circe tova-
ar fi fost înfãþiºatã pe placa de aur a fibulei. rãºilor lui Odiseu (mai înainte, X, 323 ºi urm.), alteori vindecãtoare,
361 Vezi mai înainte nota la XI, 145. ca amestecul pregãtit de Hecamede pentru Nestor ºi Mahaon (Iliada,
516 Muntele Parnas din Grecia Centralã, între Locrida ºi Focida. XI, 638 ºi urm.).
518-611 Lunga relatare a vânãtorii mistreþului – þesutã din versuri 98 Vezi mai înainte nota la I, 332.
odiseene sau iliace, legate fãrã mult discernãmânt – reprezintã o 99 Ceea ce textul laconic nu spune, dar rezultã dintr-o tradiþie pãstratã
interpolare, cum se poate deduce din faptul cã nici chiar în anti- de autori mai noi, e cã pedeapsa fiicelor lui Pandareus ispãºea o
chitate episodul nu figura în toate ediþiile poemului. Dacã, de pildã, crimã a pãrintelui lor, furtul câinelui de aur rãpit dintr-un templu al
„Vânãtoarea” îi era cunoscutã lui Platon, care o citeazã într-o paginã lui Zeus din Creta ºi dãruit lui Tantal, regele Frigiei.
136 Vezi mai înainte nota la II, 479. împrejurare trezeºte suspiciuni în privinþa autenticitãþii versurilor
273 „Chefalenii” nu apar nicãieri în pãrþile sigur autentice ale poemului, 9-12.
numele homeric al insulei astãzi numitã Chefalonia fiind Same (v. mai 21 Fiul al lui Euritos, în legãturã cu care vezi mai înainte nota la VIII,
înainte nota la IX, 32). Pentru apãrãtorii teoriei dupã care vechea Ita- 314.
ca trebuie cãutatã în Leucas, în schimb, actuala Chefalonie e vechiul 22 Oraºul Messene avea sã fie întemeiat abia în secolul al IV-lea î.Hr.
Dulichion, iar „chefalenii”, supuºii lui Odiseu îndeobºte, indiferent În aceste condiþii, textul nu se poate referi decât la þinutul cu acest
de locul lor de provenienþã. (Cf. Iliada, II, 631-635, probabil tot un nume din sud-vestul Peloponesului, a cãrui menþiune nu se întâlneºte
adaos.) însã în nici un alt pasaj din poemele homerice. Mai mult, dupã versul
357-361 Acolo unde se citesc astãzi, versurile referitoare la crainici nu 20, poetul considerã Messenia ca o împãrþire a Lacedemoniei, ceea
par la locul firesc. Rostul lor fiind sã explice pentru ce peþitorii sunt ce n-avea sã se întâmple decât în ultimii ani ai veacului al VIII-lea
nevoiþi sã-ºi pregãteascã singuri prânzul, întregul episod s-ar înfãþiºa î.Hr., la sfârºitul primului rãzboi „messenic”.
mai clar dacã amãnuntele în legãturã cu jertfa pentru Apollon ar 42 Pe potriva vetrei, masa este un element al cultului domestic, pus
figura îndatã dupã convorbirea dintre Odiseu ºi Filetios. sub ocrotirea lui Zeus, apãrãtorul oaspeþilor ºi al cãlãtorilor. Cf. mai
375 Cum s-a arãtat în nota la versul 273, Same e numele homeric al înainte, XIV, 214-216.
insulei astãzi numitã Chefalonia. În plinã epocã clasicã, când nu se 45 Data întâlnirii cu Ifitos trezeºte nedumeriri îndreptãþite, dacã ne
mai cunoºtea o insulã Same, acesta era numele unei cetãþi situate gândim cã, dupã unele texte din Iliada, hãlãduirea pe Pãmânt a lui
pe coasta rãsãriteanã a Chefaloniei. Heracle ar fi avut loc în timpul tinereþii lui Nestor (XI, 690-691; XV,
391-392 Zâmbetul „amar” (sardonion) e, potrivit celor mai multe ma-
640), de unde s-ar putea trage concluzia cã Odiseu era egalul în vârstã
nuscrise, un zâmbet „sardonic” (sardonion: de la Sardo, vechiul
al centenarului crai din Pilos.
nume al Sardiniei). De reþinut totuºi cã nici un pasaj al poemelor
53 Textual: „n-apucaserã sã-ºi cunoascã masa unul altuia”. Cu alte
homerice nu presupune cunoaºterea acestei insule.
cuvinte, sã se viziteze reciproc.
494 Cum s-a relevat în mai multe rânduri, problema legãturilor, dintre
83 Textual: „sãgeþi ce aveau sã pricinuiascã suferinþe”. În legãturã cu
Grecia homericã ºi Peninsula italicã (inclusiv insulele din imediata-i
otrãvirea sãgeþilor în lumea homericã, vezi nota la I, 358.
apropiere) e obscurã. Mãcar cã verosimilã, însãºi cunoaºterea de
193-194 Ca haruspicii etrusci ºi romani, Leodes citea viitorul în mãrun-
cãtre poet a Siciliei nu poate fi susþinutã, câtã vreme nu se ºtie dacã
taiele victimelor sau, poate, în fumul jertfelor.
Temesa din cântul I, 259 nu-i cumva un oraº din Cipru (vezi nota la
281 Despre caracterul relativ patriarhal al sclaviei homerice, vezi înainte
acest vers), câtã vreme, mai ales, nu se va fi dovedit în chip definitiv
autenticitatea pasajelor unde se menþioneazã sicilieni: versul pe nota la XIV, 80. Cf. ºi XV, 438 ºi urm.
care-l comentãm ºi 285 ºi 520 din cântul XXIV. 335 Festivitatea în cinstea lui Apollon amintitã mai sus în cântul XX,
355-359; în mãsura în care va fi revenit periodic, lasã sã se bãnuiascã
existenþa unui început de calendar sacru.
Cântul XXI 385 Popor mitic din pãrþile Tessaliei. Sub regele lor Piritoos (tovarãº de
vitejii legendare al lui Tezeu), lapiþii au purtat cu centaurii rãzboiul
4 Despre folosirea fierului în Odiseea, vezi mai înainte notele la I, 258; amintit în text, prilejuit de încercarea lui Eurytion de a rãpi pe mi-
IX, 504; XIV, 440. reasa lui Piritoos, Hippodamia.
10 Cuvântul grec kleis, care va rãmâne în lumea greacã termenul con- 395-396 Lupta dintre centauri ºi lapiþi se aflã sãpatã în marmurã pe
sacrat pentru „cheie”, la Homer nu înseamnã decât „barã de sigu- frontonul occidental al templului lui Zeus din Olympia.
ranþã”, „zãvor”. Singurul text din poeme unde înþelesul de „cheie” 403 Vezi mai înainte nota la XVIII, 113.
apare neîndoielnic e cel pe care-l comentãm, dar tocmai aceastã 514 Ca arcul lui Pandaros în Iliada, IV, 109 ºi urm., arcul lui Odiseu e
alcãtuit din douã coarne legate între ele printr-un inel de metal. pãrintele în pãrþile Itacei. Ajuns în insulã, fiul vrãjitoarei ucidea pe
Odiseu din greºealã, apoi se însura cu Penelopa (în timp ce Telemah
se cãsãtorea ºi el cu Circe), sfârºit grotesc, ieºit din imaginaþia unui
Cântul XXII autor în cãutare de senzaþional.
340 ºi urm. Sunt, cu unele schimbãri neînsemnate, propriile cuvinte ale
276 Textual: „mai amarnic se îndârji”. lui Tiresias în cântul XI, 163 ºi urm.
280 Cum s-a arãtat mai înainte, în nota la IV, 258, pentru autorul Odiseii 350-351 Sacrificiul solemn al celor trei victime, numit de greci trittya, e
Elena e fiica lui Zeus. cunoscut ºi în religia romanã sub numele de suovetaurilia.
362 Propriu vorbind, aºa-numita „egidã” (aigis), de care vorbeºte origi- 374 Cu retragerea „în vechiul iatac” a celor doi soþi – în sfârºit regãsiþi
nalul grec, nu-i un scut, ci o platoºã, ºi anume platoºa lui Zeus (Iliada, – se sfârºea versiunea autenticã a Odiseii, cum rezultã neîndoios
IV, 167, XV, 308), în unele împrejurãri folositã ºi de Athena pentru a-ºi din însemnãrile pãstrate de o întreagã serie de manuscrise, dupã
înspãimânta vrãjmaºii (II, 447; XXI, 400). mãrturia cãrora doi din cei mai de seamã homerizanþi ai antichitãþii,
404 Tatãl lui Femios, Terpias („Desfãtãtorul”: cf. verbul terpo, „desfãta”), Aristofanes din Byzanþ ºi Aristarch din Samothrake, considerau ver-
poartã un nume ce nu-i fãrã legãturã cu meseria fiului. sul 296 al originalului drept ultimul vers al poemului. Alþi comentatori,
în schimb, n-au întârziat sã ridice proteste împotriva unei judecãþi
care – sacrificând cântul al XXIV-lea, împreunã cu preciziunile pri-
Cântul XXIII vitoare la împãcare – pãrea a lipsi epopeea de sfârºitu-i firesc.
145 Aluzie la strãvechea lege a talionului, în vigoare de-a lungul celei mai
mari pãrþi a istoriei arhaice a Greciei, potrivit cãreia, cum se exprimã Cântul XXIV
o eroinã a lui Eshyl, „a ucide la rându-þi pe ucigaºi e legiuit” (Prinosul
la mormânt, 144). Cercul de sânge al represaliilor de la genos la 1 Cum s-a relevat în ultima notã la cântul precedent, critici alexandrini
genos, perpetuate pânã la stingerea ultimului supravieþuitor, n-avea de o incontestabilã autoritate tãgãduiau autenticitatea versurilor
sã fie întrerupt decât o datã cu constituirea unei justiþii obºteºti, 1-274 din cântul de faþã pentru motivul cã, potrivit concepþiei home-
în cadrul cãreia forþa represivã a statului s-a substituit rãzbunãrii rice despre lumea de dincolo, umbrele morþilor nu pãtrund în infern
exercitate de particulari, cãtre vremea când – pentru întâia oarã în decât în urma celebrãrii funeraliilor – ceea ce nu e cazul pretenden-
istoria dreptului european – o faimoasã „rhetra” a elenilor proclama þilor uciºi de Odiseu. Aceiaºi critici observã cu dreptate cã Homer
principiul dupã care singur vinovatul trebuie pedepsit, punând capãt nu-l cunoaºte pe Hermes în ipostaza de „conducãtor al sufletelor”,
rãspunderii colective în care pânã la aceastã datã fuseserã implicaþi nici nu-i atribuie vreodatã titlul de „zeu din Cyllene”, epitet legat de
tovarãºii de genos ai criminalului. legenda arcadianã a divinitãþii, posterioarã Imnului „homeric” cãtre
337 Ciclul pãþaniilor lui Odiseu nu se încheie, dupã toate probabilitãþile, Hermes (sfârºitul secolului al VI-lea î.Hr., dupã cele mai recente
o datã cu întoarcerea în Itaca. Dupã tradiþii ce aparþin celui mai studii).
vechi strat al legendei, revenirea la cãmin era urmatã de noi peri- 16 Nicãieri amintitã în vreun alt pasaj din Homer, Stânca Albã ar putea
peþii, anunþate în pasajul pe care-l comentãm ºi din numãrul cãrora fi promontoriul Leucas, pe insula cu acelaºi nume, devenit celebru
unele aveau sã fie cântate de poetul Eugammon din Cyrene, care în legenda dupã care – îndrãgostitã de Phaon – Sappho ºi-ar fi dat
a trãit spre sfârºitul secolului al VII-lea î.Hr. În poemul în douã moartea zvârlindu-se în mare. Fireºte, o asemenea tradiþie nu s-a
cânturi intitulat Telegonia, acesta înfãþiºa cititorilor întâmplãrile putut rãspândi decât în urma morþii poetei, care reprezintã deci data
lui Telegonos, feciorul lui Odiseu ºi al Circei, pornit sã-ºi gãseascã în urma cãreia va fi fost compusã aceastã primã parte din cântul
XXIV. Alybe, pomenitã în Iliada, II, 845. Venit din acest þinut fabulos, pre-
17-18 Nici despre înþelesul acestor expresii nu se pot face decât pre- tinsul Eperitos („Duºmãnitul”, „Combãtutul”) se dã drept fiul lui
supuneri. A susþine cã e vorba de „poarta” prin care în fiece zi Soarele Afeidas („Cel ce nu-ºi cruþã mijloacele”, „Cheltuitorul”), la rându-i
coboarã în lumea de sub pãmânt, sau de „poarta viselor” (despre care fiul lui Polypammon („Cel cu multe resurse”, „Bogatul”).
cf. XIX, 753), e posibil, dar nu convingãtor. Mai plauzibilã apare ipoteza 414 Sicilia. Cf. nota la XX, 492.
cã ne-am gãsi înaintea unor aluzii inspirate de o învãþãturã despre 477 Vezi mai înainte nota la XX, 271.
lumea de dincolo, de felul orfismului sau altei concepþii înrudite. 507 Textul lasã sã se înþeleagã cã Nericos ar fi fost situat în Grecia Conti-
18-19 Vezi mai înainte nota la XI, 539. nentalã, pe þãrmul Acarnaniei. Dupã Thucydide (III, 7) ºi Strabon (X,
78 Nereidele, divinitãþi marine, alcãtuind „suita” maicii lui Ahile. 2, 8) e vorba de un port în insula Leucas.
80 În poemele homerice, acest pasaj e unicul unde numãrul muzelor 517 Vezi mai înainte nota la XVII, 282.
apare fixat la nouã, ca în tradiþia posterioarã; în câteva alte locuri din 727 Sfârºitul brusc al naraþiunii, particularitate tot atât de izbitoare în
Odiseea e vorba de o singurã muzã (I, 1; VIII, 86, 681), iar în Iliada cazul Iliadei (încheiatã pe neaºteptate cu descrierea funeraliilor lui
de „muze” în numãr nedeterminat. Hector), se explicã, aºa cum s-a relevat nu o datã, prin împrejurarea
100-101 Potrivit dorinþei exprimate în chip repetat de cei doi prieteni; cf. cã poemele homerice fãceau parte dintr-un întreg „ciclu”, fiind legate
Iliada, XXIII, 91 ºi 243. nemijlocit de alte epopei: Iliada de Aithiopis, atribuitã lui Arctinos din
108 În epoca clasicã, un tumul situat la nord-est de capul Sigeion, pe Milet; Odiseea de Telegonia lui Eugammon din Cyrene, în legãturã
þãrmul Hellespontului, trecea drept mormântul comun al celor doi cu care vezi mai înainte nota la XXIII, 137.
inseparabili.
268 Clitemnestra.
275 ºi urm. Dupã lunga interpolare a celei de a doua „coborâri în lumea
morþilor” – episod fãrã legãturi logice ori artistice cu restul poemu-
lui – povestea întâmplãrilor lui Odiseu reîncepe cu versul 275, care
continuã nemijlocit expunerea întreruptã la sfârºitul cântului XXIII.
279-280 Textul, neclar, nu ne lãmureºte asupra condiþiilor dobândirii
acestui domeniu. Limpede e doar cã e vorba de un bun „agonisit” de
Laerte cu preþul „multor osteneli”. De ce naturã vor fi fost acestea,
nu ni se spune, iar interpretarea cã ogorul i-ar fi fost dãruit de popor
e o simplã presupunere. Cf. totuºi mai înainte, VII, 190 ºi Iliada, VI,
194, cu notele respective.
285 Vezi mai înainte nota la XX, 492.
301 Mãcar cã, din punctul de vedere al condiþiei juridice, fiii lui Dolios
erau sclavi, ca pãrintele lor, textul face aci o deosebire între aceºti
robi nãscuþi în casã ºi sclavii cumpãraþi (dmoes), în general trataþi
cu mai puþine menajamente.
364 Fiul lui Arcesios. Cf. nota la IV, 1010.
369 Vezi mai înainte nota la VIII, 543.
410 Nume plãsmuit, poate în legãturã cu verbele alaomai – alyo („a
rãtãci”, „a colinda”); mai probabil cu legendara þarã a argintului,
Glosar 1001
C
GLOSAR*
Capiºte: templu, sanctuar
caþã: bãþ, ciomag
cãluºer: dansator, mãscãrici, acrobat
A celar: cãmarã, tezaur
cerbice: ceafã, grumaz
Acioalã: adãpost
chelnã: lada carului
aciola (a se): a se adãposti, a-ºi cãuta refugiu
chibz (pl. chibzuri): gând, chibzuinþã
albiat, -ã, adj.: adâncit în chip de albie, scobit
chilos, -oasã, adj.: rezistent la muncã ºi obosealã
alean: duºmãnie, necaz
chitit, -ã, adj.: chibzuit, rânduit
alergaci, -e, adj.: alergãtor, iute de picior
ciopor: turmã
apriat, adv.: lãmurit, limpede, rãspicat
cirezar, -ã, adj.: de cireadã, adus din cireadã
arcãni (a): a prinde în arcane, a lega
ciripie: cumpãna dulgherului
arete: berbec
cislã: adunare obºteascã, sfat
arm: picior
ciudi (a se): a fi cuprins de ciudã, de uimire
armãlaie: zgomot, zarvã
clit: teanc, stivã, vraf
B colãci (a): a îndemna sã vie, a aduce, a aduna
corãbia (a): a pluti cu corabia
Bantã (pl. bente): lanþuri, legãturi
corlã: colibã
bãnui (a): a lua în nume de rãu
covãþit, -ã, adj.: curbat, scobit
bãrãi (a): a mâna, a îndemna
crãini (a): a crãinici, a chema
bãteliºte: bãtãlie, întrecere
cucurã: tolbã de sãgeþi
beldie: þeapã de lemn, suliþã, catarg
cumplitate: faptã cumplitã, nelegiuire
binevenita (a) a întâmpina cu urãri de bun venit
cuncav, -ã, adj.: scobit, adâncit
bleandã (pl. blende): loviturã
boatã: cracã, bâtã D
bolfi (a se): a se umfla
Dahie (pl. dãhii): prostie, vorbã nelalocul ei
boncãi (a): a se izbi, a face zgomot
data: datina
brãþat: braþ (ca mãsurã de lungime)
deavolna, adv.: dupã plac, din belºug
brâncã: aruncãturã, zvârliturã
demânda (a): a cere , a pretinde, a porunci
busta (a da): a da buzna, a se repezi
demândare: cerere, rugã
but (în butul): în ciuda, în pofida
depãra (a): a-ºi smulge, a-ºi tãia pãrul, pletele
*În acest glosar lãmurirea cuvintelor porneºte de la înþelesul atribuit direg (pl. diregi): butuc, par, bârnã
acestora de traducãtor. Nu s-au înregistrat termenii de folosinþã curentã, direge (a) : a îndrepta spre, a întinde
nici cei al cãror sens rezultã limpede din context. dodii (a vorbi în): a spune lucruri în doi peri, prosteºti, nesigure
1002 Glosar Glosar 1003
dubit, -ã, adj.: tãbãcit, -ã încolþi (a): a rãni, cu colþii

dugleº, -ã, adj.: care se miºcã încet, lenevos, molatec încropit, -ã, adj.: potrivit, temperat
îndemânat, -ã, adj.: bun, uºor de mânuit
E îndoldurat, -ã, adj.: plin, încãrcat
Estimp: în acest an înfelia (a): a tãia în felii
înfrigãri (a): a înfige în frigãri
F înlimãni (a se) : a trage la þãrm, a intra într-un golf sau port
Falcie: mãsurã de suprafaþã înluntra (a): a încãrca în corãbii, a îmbarca
fãclier: suport de fãclie înrotat, -ã, adj.: cu roate, pusã pe roate
finic: palmier înscruma (a): a transforma în scrum, a arde
firoscos, -oasã, adj.: priceput, ºtiutor înspãima (a): a înspãimânta, a speria
fliºcui (a): a atinge cu biciul, a ºfichiui înstemat, -ã, adj.: încununat
folte: om burtos, pântecos (ironic) înstruna (a): a cânta pe strune
întreolaltã, adv.: între dânºii
G întruloca (a): a întruni, a aduna
Gherdan: colan, podoabã a gâtului întruloca (a se) : a se aºeza, a lua loc
ghiolcurã, adv.: plin, înþesat învãsca (a): a înfãºura, a înveli
gligan: porc mare, mistreþ înzidura (a): a înconjura cu ziduri, a clãdi
globi (a): a supune la gloabã, a pedepsi cu amendã înzili (a): a se face ziuã
grepþina (a se): a se prinde, a se agãþa cu putere
grindei: piesã de lemn orizontalã (la plug sau la car) J
Jugar: animal înjugat, deprins cu jugul
H
Horþiº, adv.: iritat, duºmãnos L
Lainic, -ã, adj.: rãtãcitor, pribeag
I lãinici (a): a rãtãci, a pribegi
Iedec: edec, loc de abordat pentru corãbii ori bãrci lãutoare: apã de baie
iezi (a): a opri printr-un zãgaz, a stãvili lela (a umbla): a umbla haimana, hoinar
ilãu: nicovalã leotã: ceatã, mulþime
imos, -oasã, adj.: murdar, soios lespeduit, -ã, adj.: pavat cu lespezi
lâng-olaltã, adv.: unul lângã altul
Î
Împãtui (a se): a se vârî în pat, a se culca M
împestrit, -ã, adj.: împestriþat, colorat Mãtrãºi (a): a cãra, a duce, a trimite
încãlat, -ã, adj.: bine hrãnit, gras mehenghi, -e, adj.: priceput, abil
mertici (a): a împãrþi pândiº: pândã, loc de pândã, ascunzãtoare

mied: bãuturã preparatã din apã ºi miere pânzuit, -ã, adj.: înfãºurat în pânzã
milcui (a): a ruga, a îndupleca pescos, -oasã, adj.: bogat în peºte
milcuitor, -oare, adj.: rugãtor poarã: pricinã, ceartã, împotrivire
mânecate (pe), adv.: de dimineaþã ponciº, -e, adj.: încruciºat
mânzare (pl. mânzãri): oaie care are miel prepune (a): a bãnui
mrejui (a) : a prinde în mreje, a lua prizonier prilosti (a): a amãgi
mul (pl. muli): catâr
mulare (pl. mulãri): mulã, catârcã R
Rãbduriu, -e, adj.: rezistent, încercat
N rãstoarce (a): a întoarce, a rãzbuna
Nadã: momealã, atracþie, interes rãzgudui (a): a zgudui cu putere
nat: om, individ rãznit, -ã, adj.: depãrtat, despãrþit
nãmaie: oaie refenea: petrecere, sfat
nãmetenie: animal mare, namilã râtan: porc
nãmornic, -ã, adj.: uriaº, imens robaci, -e, adj.: rãbdãtor, rezistent, muncitor
nemernici (a): a rãtãci, a pãtimi
nemetenie: namilã, uriaº S
Sãbier: curea de care atârnã sabia
O scânteios, -oasã, adj.: lucitor, scânteietor
Obli (a): a gelui, a netezi scufundar: pescãruº
ocarnic, -ã: defãimãtor, ocãrâtor, vrednic de ocarã scutar: vechil, mai mare peste o târlã
ol (pl. oluri): oalã, canã, vas seamã: socotealã
olat: pãmânt, þarinã, patrie semnui (a): a da semne, a lãsa sã se înþeleagã
olãcar: sol, curier seninare (pl. seninãri): stâncã înaltã, vârf
orbecãi (a): a-ºi cãuta calea, a rãtãci sfeti (a se): a se arãta, a se destãinui
ortoman, -ã, adj.: voinic, puternic silhui, -e, adj.: împãdurit
smicura (a se): a se înfrânge (fig.)
P smomi (a): a momi, a ispiti
Palamar (pl. palamare): odgon, funie snovos, -oasã, adj.: iubitor, scornitor de snoave
paos: prinos, ofrandã sodom, adv.: mulþime mare, sumedenie
pardos: leopard soli (a): a trimite ca sol
paºte (a): a urmãri cu gând rãu sorin: loc însorit
pataramã: pãþanie spiniº: grãmadã de spini
pãrcan: oalã, vas mare staniºte: loc de odihnã a vitelor, popas, tabãrã
stavã: herghelie vederos, -oasã, adj.: arãtos, chipos

stânjeniu, -e, adj.: roº, de culoarea purpurei vintrea (pl. vintrele): pânzã de corabie
strãdalnic, -ã, adj.: sârguitor, harnic vipie: arºiþã, dogoare
strãluminos, -oasã, adj.: scânteietor, deosebit de luminos vântoaicã: vijelie, furtunã
stur: lespede, bolovan vântoasã: vârtej, vijelie
suleget, -ã, adj.: subþire, delicat vârstean, -ã, adj.: egal în vârstã, tovarãº de generaþie
ª Z
ªoiman: viteaz, voinic Zadã: pin, lemn de brad
ºugubinã: amendã, despãgubire, platã zãpsi (a): a prinde
zãrghit, -ã, adj.: nebun, smintit
T zdrumeca (a): a uza, a mãcina, a osteni
Tas: ceaºcã, talger, lighenaº zgancã: cicatrice, urma unei rãni
tehui, -e, adj.: prost, uºuratic zgripþor: vultur
torocalã: mâncare sau bãuturã amestecatã zingar: cântãreþ
troscot: zgomot, vuiet
tuieº, -e, adj.: zãnatic, fãrã minte
tuia: arbore exotic
Þ
Þanc (pl. þancuri): cap, promontoriu, colþ de stâncã
þãnduri (a): a preface în þãndãri, a zdrobi
þelinã: pãmânt necultivat
U
Udãturã: bãuturã
ulma (a): a simþi, a adulmeca
urgelnic, -ã, adj.: care împrãºtie urgie
utre: burduf
V
Vãsui (a): a pluti cu vasul, a naviga
vãtalã (pl. vãtale): piesã a rãzboiului de þesut în care se fixeazã spata
care bate firul
vedealã (pl. vedeli): recunoaºtere, cercetare

Odiseea

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Odiseea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CU P RI N S

D.M. Pippidi. Introducere ................................... 4

H OMER G. Murnu. Cuvântul traducãtorului ...............

ediþii ale poemelor lui Homer denumite dupã locul de provenienþã

La un sãrac cu prea puþinã stare Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul

cerea Murnu n-a cunoscut un rãsunet pe mãsura Iliadei, tradusã NOTE

mentalã a poemelor, se datoreºte unui genial creator ºi cã restul

O, muzã, cântã-mi mie pe bãrbatul

¢ntiqšJ 'OdusÁ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai. Grozav fu îndârjit pân’ la sositul

Tro…V ™n eÙre…V; t… nÚ oƒ tÒson çdÚsao, Zeà;” Cu jertfele-i Ulise-n larga Troie

™n spšesi glafuro‹si Poseid£wni mige‹sa. Trãise cu Neptun împreunatã.

¹rèwn, to‹s…n te kotšssetai Ñbrimop£trh, Cu care cete de voinici doboarã

s‹ton d dmJaˆ paren»eon ™n kanšoisi, Intrarã-apoi ºi peþitorii mândri,

º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. Prietenilor lui, dupã ce dânsul

p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. Ce moarte grabnicã ºi nuntã-amarã

¨y ‡tw ™j mšgaron patrÕj mšga dunamšnoio: La tatãl ei cel mare ºi puternic.

A doua zi, când se ivirã zorii

ZeÝj ¢gaqÕn telšseien, Ó ti fresˆn Îsi menoin´.” Va-nºtiinþa ºi va întinde vorba?

o‰ perinaiet£ousi: qeîn d' Øpode…sate mÁnin, Sã vã-nciudaþi ºi voi, s-aveþi ruºine,

Thlšmacon mÚqoisin ¢me…yasqai calepo‹sin: Tãcurã molcom toþi; cu graiuri aspre

™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã,

êleto tÁl', æj kaˆ sÝ katafq…sqai sÝn ™ke…nJ Ulise-acum o fi pierit departe

™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisin. Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie.

›rdein œrga b…aia kakorraf…Vsi nÒoio:

™n st»qessi kakÕn melštw œrgon te œpoj te, Ci bea ºi ospãteazã ca nainte.

431 st»santo krhtÁraj ™pistefšaj o‡noio, Corãbiei lor repezi ºi smolite,

Când soarele din strãlucinda mare

¹me‹j ™x 'Iq£khj `Uponhou e„l»louqmen: Venirãm din Itaca de sub Neion

të d kalessamšnw ¢gor¾n ™j p£ntaj 'AcaioÚj, La sfadã-atunci pe amândoi Atrizii.

À kaqÚperqe C…oio neo…meqa paipalošsshj, S-o apucãm în lunga noastrã cale:

À Ó ge moànoj ™ën À kaˆ sÚmpantej 'Acaio…; De nu se-ntoarce tatãl tãu vrodatã

kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ªi oameni desfrânaþi sã nu te prade 435

Ój oƒ œt' ºqeoj pa…dwn Ãn ™n meg£roisin. Voinicilor, fecioru-i care singur

Sosirã ei în Lacedèmon, þara

Din cale Telemah ºi al lui Nestor

œj ·a qrÒnouj ›zonto par' 'Atredhn Menšlaon. Ei s-aºezarã lângã domn pe jeþuri.

paÚomai: a„yhrÕj d kÒroj kruero‹o gÒoio: – De vaietul cel fioros te saturi.

¢mfotšrVsin cers…. nÒhse dš min Menšlaoj, De tatãl sãu. ªi apucându-ºi haina

Ôlbon ™piklèsV gamšont… te geinomšnJ te, L-a fericit ca soþ ºi ca pãrinte,

Thlem£cJ kaˆ ™moˆ diaeipšmen ¢ll»loisin.” ªi mâne între Telemah ºi mine.”

„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,

ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” Sã ne culcãm în pat, ca noi pe urmã,

bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn, ªi dupã ce pe dalbele-i picioare

À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse Odinioarã-n Troia, când amarul

½nusen, Î ligÝj oâroj ™pipne…Vsin Ôpisqen. Departe ca de-o zi cãlãtorie.

™k mšn toi ™ršw, ¼ tij sÚ pšr ™ssi qe£wn, Mãrturises cã nu de bunãvoie

taàta mn oÛtw d¾ telšw, gšron, æj sÝ keleÚeij.

ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: Prietenilor lui dupã-ncheierea

daitumÒnej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou basilÁoj. Intrarã la conac ºi oi mânarã

Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai. Ne-nchipuiam cã nu va fi în stare.

685 Ã e„pšmenai dmJÍsin 'OdussÁoj qe…oio Mãriþii peþitori? Sã spui la roabe

™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.” ªi în Lacedemona.” Asta-i zice

¿ nàn me prošhke ten t£de muq»sasqai.” Ea se-ndurã de plânsetele tale

ìj e„pÕn staqmo‹o par¦ klh‹da li£sqh Aºa grãind, pe la zãvorul uºii

messhgÝj 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj, ªi Same cea cu mal stâncos la mijloc

Din patul luminatului Titono

oÜte qeîn pompÍ oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn: Ulise-acum sã se întoarne-acasã

½mata d' ¨m pštrVsi kaˆ ºÒnessi kaq…zwn ªi peste voie-alãturea de dânsa,

kwrÚkJ, ™n dš oƒ Ôya t…qei menoeikša poll£: ªi miresmate primeneli îi dase,

pÒnton ™piple…wn. Ð d' ™cèsato khrÒqi m©llon, Etiopean, zãrindu-l de departe,

o†oisin nefšessi peristšfei oÙranÕn eÙrÝn Aidoma i se-mplineºte spusa.

aÙt¾ d' ¨y ™j pÒnton ™dÚseto kuma…nonta ªi s-afundã în marea tulburatã 470

a„qu…V e„ku‹a: mšlan dš ˜ kàm' ™k£luyen. Ca scufundarul ºi sub valul negru

æj d' Óte poulÚpodoj qal£mhj ™xelkomšnoio Rãsfrânt, departe-l azvârli-n vultoare.

¢ntiqšJ 'OdusÁ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai. Grozav fu îndârjit pân’ la sositul

s‹ton d dmJaˆ paren»eon ™n kanšoisi, Intrarã-apoi ºi peþitorii mândri,

º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. Prietenilor lui, dupã ce dânsul

¹me‹j ™x 'Iq£khj `Uponhou e„l»louqmen: Venirãm din Itaca de sub Neion

të d kalessamšnw ¢gor¾n ™j p£ntaj 'AcaioÚj, La sfadã-atunci pe amândoi Atrizii.

kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ªi oameni desfrânaþi sã nu te prade 435

Ój oƒ œt' ºqeoj pa…dwn Ãn ™n meg£roisin. Voinicilor, fecioru-i care singur

œj ·a qrÒnouj ›zonto par' 'Atredhn Menšlaon. Ei s-aºezarã lângã domn pe jeþuri.

paÚomai: a„yhrÕj d kÒroj kruero‹o gÒoio: – De vaietul cel fioros te saturi.

„'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni,

taàta mn oÛtw d¾ telšw, gšron, æj sÝ keleÚeij.

¿ nàn me prošhke ten t£de muq»sasqai.” Ea se-ndurã de plânsetele tale

½mata d' ¨m pštrVsi kaˆ ºÒnessi kaq…zwn ªi peste voie-alãturea de dânsa,

dîken d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion, Ulei de uns cu roabele la scaldã.

25 thlÒqen ™x ¢p…hj ga…hj: tî oÜ tina oda Din locuri depãrtate ºi pe nimeni 30

spšndontaj dep£essin ™ãskÒpJ 'ArgefÒntV, Dibaciul pânditor, ucigãtorul

oƒ d palaimosÚnhj ¢legeinÁj peir»santo: Atât a mers naintea lor ºi dânsul.

À pÝx º p£lV À kaˆ pos…n, oÜ ti mega…rw, La orice joc cu mine sã se puie,

ooj d» me Filokt»thj ¢peka…nuto tÒxJ Vrãjmaºilor, oricât de mulþi tovarãºi

të d' ™j dšmnia b£nte katšdraqon: ¢mfˆ d desmoˆ ªi ea gãsi plãcere sã se culce.

¼rJ DhmodÒkJ: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù. Se bucurã primind-o. ªi-ncepurã

'Arge…wn Danaîn ºd' 'Il…ou oton ¢koÚwn. La povestirea soartei care-avurã

la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye De luptã cu ciconii. Dar pe mare

Zhnˆ kelainefš Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei,

ìj toÝj ¢mfˆ lÚkoi kraterènucej ºd lšontej La un stãpân ce vine de la masã,

f£sken ™leÚsesqai crusÒrrapij 'ArgefÒnthj, Pesemne eºti Ulise iscusitul,

'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, De-a fost chiar ºi zeiþa-nduioºatã. 550

À sàj º lÚkouj poi»setai º lšontaj, De ce voiþi nenorocirea asta,

495 o‡J pepnàsqai: toˆ d skiaˆ ¢ssousin.' ªi Persefona, crâncena zeiþã,

'f£sqe nÚ pou okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an ªi apucând pe-acoperiºul casei,

35 ™llis£mhn, t¦ d mÁla labën ¢pedeirotÒmhsa Iar când urai ºi mã rugai acolo

Óssaj ¹rèwn ¢lÒcouj ‡don ºd qÚgatraj: Nepreþuit. Dar eu cu de-amãnuntul

405 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, Preaiscusite, meºtere Ulise,

oŒ te kat' ascoj œceue kaˆ ™ssomšnVsin Ñp…ssw Ci terfeli de-acum cu ea-mpreunã

'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, «Sãrmane nobil fiu al lui Laerte,