UNIVERSITATEA ”VALAHIA” TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

AN II, SEMESTRUL II

Strategii didactice specifice educației timpurii-

preșcolar nivelul II (5-6 ani)

Profesor: Sudente: Constantin (Sandu) Mădălina

Lect. Dr. Voicu Camelia Dumitrache Cristina

Moise (Cocioartă) Larisa

Trifu Mariana

EDUCAȚIE TIMPURIE

Târgoviște, 2020

1/8
 Educația timpurie se referă la educația copilului în primele stadii ale copilăriei și îi
oferă condiții specific pentru dezvoltarea deplină, respectând dezvoltarea individual și de
vârstă a acestuia.
Educația timpurie pornește de la idea că vârstele mici constituie baza personalității, iar
pentru reușita educațională a copilului e necesar să fie antrenați toți actorii cu care acesta
interacționează, începând cu membrii familiei, personalul din instituțiile de educație și
terminând cu comunitatea.
Achizițiile copilului în primii ani de viață sunt enorme și decisive. În acest context, prima
perioadă a copilăriei mici (1-3 ani) este o perioadă de luptă decisive în copil, în care el învață
sa meargă, să vorbească, să întrebe despre el și despre tot ce se întâmplă în jurul lui. Perioada
următoare (3-6 ani) este cea în care socializarea se îmbină cu pregătirea copilului pentru
școală.
Perioada preșcolară sau vârsta de aur a copilăriei este vârsta unor mari achiziții psiho-
comportamentale fundamentale a căror calitate va influența în mare măsură nivelul de
adaptare și de integrare a copilului în fazele următoare ale evoluției și dezvoltării lui. Vârsta
preșcolară este o perioadă a descoperirii, copilul învață că există o lume interesantă dincolo
de spațiul clasei și dorește să se implice în cunoașterea ei.
Preșcolarul mare devine mai sensibil la evenimentele din jurul său și este capabil să
facă aprecieri față de comportamentul altora. Prin structura unor caracteristici voliționale,
copilul se poate antrena în activități de mai lungă durată și se straduiește să-i fie de folos
adultului. Mișcările devin acum mai precise și mai rapide, iar mersul mai sigur. Prin mișcare,
prin manipularea obiectelor are loc o dilatare a câmpului perceptive, ceea ce duce la
dezvoltarea bazei intuitive a gândirii. La aceasta contribuie și evoluția calitativă a limbajului,
îndeosebi a formei sale interioare, care contribuie la organizarea întregii activitați psihice și
devine un puternic factor de autoreglaj. La această vârstă copilul își poate pune în valoare
propria personalitate, încercând o centrare a atenției celorlalți asupra propriei personae.
Copilul mare, din ultima grupă de grădiniță, Înainte de începerea școlii, este mult mai
dezvoltat din punct de vedere fizic. Și-a câștigat o mare capacitate de stăpânire corporală.
Limbajul este apropiat de cel al adultului. Activitatea esențială este tot jocul, dar cu ajutorul
lui își manifestă acum initiative, activitatea voită și gândită.
Elaborarea strategiei didactice este o condiție a acțiunii educaționale eficiente. În sens
pedagogic, conceptual ”strategie” se referă la ansamblul de decizii, tehnici de lucru, procedee
și operații care vizează modernizarea și perfecționarea diferitelor componente ale procesului
de învățământ, în acord cu obiectivele generale ale învățământului și ale educației.
Principalele elemente component ale strategiilor didactice sunt:
- Sistemul formelor de organizare și desfășurare a activității educaționale;
- Sistemul metodologic, respective sistemul metodelor și al procedeelor didactice;
- Sistemul mijloacelor de învățământ.

2/8
Definirea si caracterizarea strategiilor didactice:
- In sens comun, „strategia” se defineste ca modalitate de desfasurare si ameliorare a
actiunilor intreprinse in vederea atingerii unui anumit scop.
- In sens pedagogic, conceptul”strategie”se refera la ansamblul de tehnici de lucru,
procedee si operatii care vizeaza modernizarea si perfectionarea diferitelor
componente ale procesului de invatamant, in acord cu obiectivele generale ale
invatamantului si ale educatiei.

Strategia didactica reprezinta modul de imbinare a metodelor, procedeelor,

mijloacelor, tehnicilor, formelor de organizare a activitatii, ales de cadrul didactic in
functie de conditii si de nevoile celui educat.
In cadrul activitatii la grupa, strategia didactica constituie actul de creatie al educatoarei
si uneori al prescolarilor insisi, precum si conditia cresterii eficientei procesului didactic
concret.
Componentele strategiei didactice:

 sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale;

 sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice;
 sistemul mijloacelor de învatamânt, respectiv a resurselor utilizate;
 sistemul obiectivelor operationale.

Tipuri de strategii didactice:

 strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general;

 strategii deductive( invers faţă de cele inductive) : general -> particular,legi sau
principii-> concretizarea lor în exemple;
 strategii analogice - predarea şi învăţarea se desfăşoară cu ajutorul modelelor;
 strategii transductive cum sunt explicaţiile prin metafore;
 strategii mixte: inductiv-deductive şi deductiv-inductive;
 strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative,
programate şi algoritmice propriu-zise;
 strategii euristice - de elaborare a cunoştinţelor prin efort propriu de gândire,
folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul
euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, având ca efect stimularea
creativităţii.

Realizarea strategiilor didactice:

 Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare şi învăţare(

informative şi activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare).
Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Metoda vizeaza o
activitate de predare-învatare-evaluare.
3/8
  Strategia vizeaza procesul de instruire în ansamblu si nu o secventa de instruire.
 Combinarea “fericita”, pe principiul de complementaritate, a celor trei elemente:
“mijloace”, “metode” si “moduri” formeaza strategia didactica. Scopul strategiilor
didactice este sa favorizeze elevului cunoasterea, s-o medieze, sa-l introduca in ea, sa-
l ajute s-o descifreze.

Metode de învățământ

Metoda didactica este o cale, o modalitate concreta de realizare a procesului

instructiv – educativ, ca ansamblu de reguli, principii, norme, procedee si mijloace prin care
se asigura relatia predare – invatare in scopul atingerii unor obiective. Pentru obiective
complexe, metoda este inclusa intr-o strategie complexa, metoda este inclusa intr-o strategie
didactica, adica intr-un ansamblu de metode in care se completeaza, se compenseaza si devin
un demers coerent de educare si instruire. Strategiile didactice cultiva autonomia si spiritual
practic, aplicativ al celor educati.

Functiile metodelor didactice:

 functia cognitiva, de organizare si dirijare a invatarii, de elaborare a unor noi

cunostinte ;
 functia instrumentala (operationala), de intermediar intre copil si materia de studiat
intre obiectivele de indeplinit si rezultatele obtinute;
 functia normativa, de a arata cum anume sa se procedeze (cum sa se predea, cum sa se
invet), astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate ;
 functia motivationala, de stimulare a curiozitatii, a interesului si a dorintei de
cunoastere si actiune, de energizare a fortelor intelectuale a prescolarilor ;
 functia formativ – educationala, de exersare si dezvoltare a proceselor psihice si
motorii, concomitent cu insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor, de
influentare si modelare a atitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor si a
calitatii morale.
 metoda poate avea un caracter polifunctional.
De exemplu : conversatia poate servi simultan sau succesiv la realizarea mai multor
obiective: la descoperirea unor noi cunostinte (sub forma de concluzii, generalizari) obtinute
pe baza prelucrarii datelor existente deja in mintea copiilor (conversatia euristica), la fixarea
ori la sistematizarea si verificarea cunostintelor insusite, la dirijarea invatarii, etc..

4/8
Tipurile și caracteristicile metodelor didactice:

Copilul, participant activ al activitatilor educationale din gradinita, intalneste probleme,

situatii complexe, intrebari la care prin analize, dezbateri in grup descopera raspunsuri,
rezolva sarcini de invatare, se simte responsabil si multumit la finalul acestor activitatti.
Calea folosia de educatoare in a-i sprijini pe copii sa descopere viata, natura, lucrurile,
stiinta este o cale de invatare determinata de metodele utilizate. Aceste metode pot fi
traditionale sau interactive.
Utilizarea metodelor moderne interactive trebuie facuta prin combinarea si armonizarea
lor cu metodele traditionale, deoarece avantajele si dezavantajele lor sunt complementare.
Prin comparatie, caracteristicile celor doua tipuri de metode pot fi prezentate astfel:
 Metode traditionale:
- centrate pe educatoare (sursa de informatii) ;
- comunicarea undirectionala ;
- transmitere de cunostinte ;
- evaluare = reproducere ;
- pasivitatea copiilor ;
- autoritatea cadrului didactic ;
 Metode interactive:
- centrate pe copil si pe activitate ;
- comunciare multidirectionala ;
- accent pe dezvoltarea gandirii ;
- formare de aptitudini, deprinderi ;
- evaluare formativa;
- incurajeaza participarea, initiativa, creativitatea copiilor ;
- parteneriatul educatoare/copil ;
- permite evaluarea propriei activitati ;
- transforma copilul din obiect in subiect al invatarii ;
- pot fi abordate din punctul de vedere a diferitelor stiluri de invatare ;
-sunt atractive.

5/8
Procedee didactice:
Sunt practici insotite de tehnici si mijloace didactice, pentru reaalizarea metodelor
didactice. Metoda este considerata eficienta in cazul in care procedeele utilizate in cadrul ei
sunt eficiente.
Tehnici didactice:
Reprezinta solutia practica de realizare a activitatilor didactice, prin imbinarea mai
multor procedee si prin utilizarea mijolacelor didactice.

Relatia metoda didactica- procedeu didactic si tehnica didactica:

Intre cele trei elemente exista o interdependenta vizibila:

 metoda cuprinde una sau mai multe tehnici

 -tehnicile cuprind unul sau mai multe procedee
In acelasi timp, in functie de contextul de invatare, o metoda se poate transforma in procedeu
sau un procedeu poate deveni metoda.

Mijloace de invatamant:
Mijloace de invatamant = ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate,
echipamente si sisteme tehnice care sustin si faciliteaza transmiterea unor cunostinte,
formarea unor deprinderi, evaluarea unor achizitii si realizarea unor aplicatii in cadrul
procesului instructiv-educativ.
Mijloacele tehnice de instruire = ca ansamblu al mijloacelor de invatamant cu suport
tehnic si care pretind respectarea unor norme tehnice de utilizare speciale, respectiv
echipamentele tehnice-aparatele dispozitivele, masinile, utilajele, instalatiile utilizate in
procesul didactic.
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire (in functie de analizatorul solicitat precum si
de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate):
 mijloacele tehnice vizuale : retroproiectorul, harti, fise de lucru;
 mijloacele tehnice auditive : radioul, casetofonul, etc.;
 mijloacele tehnice audio-vizuale : video-player, tv, calculatorul;

Mijloacele de invatamant:

 se constituie din totalitatea resurselor materiale ale procesului de invatamant,

incluzand ansamblul de obiecte, dispozitive , aparate care contribuie la desfasurarea
eficienta a activitatii didactice.
 Auxiliarele didactice- materiale sau mijloc de instruire , utilizat ca suport
educational,care nu contine un mesaj educational intrinsec, ci are functia de a realiza

6/8
 difuzarea acestuia si de a facilita organizarea si realizarea proceselor
didactice/instructiv- educative.
 Auxiliare curriculare- sunt produse curruculare utilizate de cadrele didactice si
elevi, in desfasurarea activitatiilor instructiv-educative, in completarea manualului
scolar, cu scopul de a creste eficienta implementarii adecvate si eficiente a
curricumului.

Forme de organizare a procesului de învățământ:

Moduri de organizare a activitatii didactice (în functie de maniera de desfasurare):
• activitati frontale
• activitati de grup
• activitati individuale.

În concluzie, o strategie didactica prescrie modul in care copilul este pus in contact
cu continutul de invatare , adica traiectoria pe care urmeaza sa-i fie condus efortul de
invatare. Ea confera solutii de ordin procedural cu privire la proiectarea si combinarea
diferitelor metode , mijloace, forme si resurse de predare-invatare , incat copiii sa ajunga la
achizitiile dorite, iar obiectivele educationale sa fie atinse.

7/8
Bibliografie:

1. Curriculum pentru învățământul preșcolar. Prezentare și explicitări, București (2009),

Didactica Publishing House;
2. Ioan, R., Ionescu M. (2004), Didactica modernă, Cluj-Napoca, Editura Dacia;
3. Cerghit,I. Sisteme de instruire alternative si complementare.Structuri, stiluri si
strategii, Editura Aramis, Bucuresti , 2002.
4. Cerghit,I. Metode de învățământ, Iași, Ed. Polirom, 2006;
5. Dan Potolea, Profesorul și strategiile conducerii invățării, Bucuresti, Editura
Academiei, 1989, p. 144.
6. Sorin Cristea, Dicționar de termeni pedagogici, București, Editura didactică și
pedagogică, 1998, p. 422.
7. Ioan Nicola, Tratat de pedagogie școlară, București, Editura Aramis, 2003, p. 441
8. www.psihopedagogie.blogspot.com.
9. Romița Iucu, Instruirea Școlară. Perspective teoretice și aplicative, Iași, Editura
Polirom, 2008, p. 86..
10. Ion Albulescu, Horatiu Catalano, Sinteze de pedagogia invatamantului prescolar,
Bucuresti, Ed. DPH,2019

8/8