Sunteți pe pagina 1din 41

ROLUL NURSEI ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CIROZA HEPATICA

CUPRINS
CUPRINS ...................................................................................................................1
ARGUMENT .............................................................................................................2
CAPITOLUL I Noțiuni de anatomie a ficatului .....................................................3
1.1. Noțiuni
de anatomie a ficatului .............................................................................3
1.2. Structura ficatului: învelișuri, parenchim...............................................................4

CAPITOLUL II Ciroza hepatică ..............................................................................8


2.1. Definiție .................................................................................................................8
2.2. Patogenie ...............................................................................................................8
2.3. Simptomatologie ...................................................................................................9
2.4. Explorări diagnostic .............................................................................................11
2.5. Tratament .............................................................................................................13

CAPITOLUL III Rolul asitentei în îngrijirea pacientului cu ciroză hepatică ....15


3.1. Îngrijiri generale ...................................................................................................15
3.2. Participarea asistentei medicale la intervenţii proprii şi delegate ........................16
3.3. Îngrijiri speciale ....................................................................................................18

CAPITOLUL IV CAZURI CLINICE ....................................................................19


CAZUL CLINIC I ......................................................................................................19
CAZUL CLINIC II .....................................................................................................24
CAZUL CLINIC III ...................................................................................................29

CONCLUZII ..............................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE .......................................................................................................37
ANEXE

1
ARGUMENT

Alegerea acestei teme nu a fost întîmplătoare ci s-a datorat cazuisticii variate de ciroze


hepatice întîlnite în spitale și chiar în familie, surprinzându-mă frecvenţa din ce in ce mai
mare a uneia dintre afecţiunile grave cronice ale ficatului. Acest lucru se întîmplă datorită
neglijării stării de sănătate de către multe persoane, prin alimentați e greșita, administrarea
intempensivă a medicaţiei cu agresivitate hepatică, a netratării sau tratării incorecte a bolilor
intecţioase. Bineînțeles că nu îi putem învinui pe cei cu ciroze genetice, biliare sau
congestive. Odată instalată boala (pacientul află prin controale întîmplătoare sau
prin prezentarea la medic cu o anumită simptomatologie), bolnavii trec prin 3 stadii (după
teoria lui Eagle)
1. Negarea realităţii (pacientul stă nemâncat, umblă fără ţintă)
2. Disperare (teamă, vinovăție, frustrare, depresie)
3. Acceptare (recunoaște inevitabilitatea pierderii și își reorganizează viața). Sunt cazuri în
care pacienţii apelează la farmece și vrăjitorii sau tot felul de practici iluzorii in speranţa că
aceste acţiuni vor fi mai eficace decât tratamentele medicale. Cu toate eforturile depuse
de medici, aceștia nu pot obţine tratarea cirozelor, moartea survenind prin apariţia
complicațiilor. Dar, de câţiva ani, mai există o șansă, transplantul hepatic. Cei care au
avut norocul să beneficieze de acesta, îsi pot prelungi viața, cu anumite controale periodice,
însă pentru ceilalţi rămâne speranţa ameliorării simptomatologiei și întarzierea pe cât posibil a
complicațiilor, cu ajutorul colectivului medical. Le rămane speranţa unor noi descoperiri in
domeniul medicinei, prin care, acesta afecţiune a ficatului să poată fi vindecabilă in totalitate.
Asistenta medicală are datoria morală de a întreţine speranța, dar este neindicat in
a cultiva sperante deșarte. (‘’În   casa fiecarui om se află o cutie a Pandorei care păstrează
nealterată speranța, ca pe cel din urmă dar lăsat omului pe pământ. Ea are funcţie
instrumentală în căutarea binelui pierdut și oricât de absurde ar fi mijloacele folosite pentru
îndeplinirea speranței, omul nu va inceta nici o clipă să le întrebuințeze. Căci ceea ce pare
aberant celui sănătos și fericit, poate fi fundament al speranței pentru cel bolnav sau lovit de
soartă. Speranța este atat de importantă ca fără ea s-ar schimba chiar cadrul existenţial
uman’’).
Ciroza hepatică este o boală cunoscută încă din antichitate. in secolul al II lea i.e.n., Areteus
din Capadochi a descris multe din trăsăturile chimice ale cirozei hepatice pe care o numeşte

2
‘’skillos’’. Dar abia in 1685 este comunicat primul caz chimic de ciroză hepatică (Brown,
Anglia). 
CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE A FICATULUI
1.1. Noțiuni de anatomie a ficatului
Ficatul este cel mai voluminos organ, având un rol important în economia
organismului. El intervine în procesul metabolic al glucidelor, proteinelor și lipidelor, în
detoxifierea organismului prin neutralizarea substanțelor toxice și eliminarea lor ulterioară.
De asemenea, sintetizează proteine plasmatice, precum și unii factori ai coagulării.
El are un rol important și în cadrul aparatului circulator. Spre deosebire de alte organe
care primesc doar sânge arterial, ficatul primește și sângele adus de vena portă, acesta
conținând principii nutritive aduse de la organele digestive abdominale. Datorită proceselor
metabolice intense desfășurate în interiorul organului, la ieșirea din ficat, sângele atinge o
temperatură de 40 de grade.
Produsul de secreție externă al organului, bila, intervine în emulsionarea grăsimilor,
fiind depozitată în vezica biliară. Deși are funcții diverse, ficatul nu este împărțit în mai multe
structuri, fiecare având o anumită specializare. În cadrul său, atât secreția bilei, cât și diversele
activități metabolice se desfășoară la nivelul hepatocitului, celula constituentă.
Culoare. Consistență. Aspect. Lojă hepatică.
Culoarea ficatului este roșie-brună, iar intensitatea ei variază în funcție de cantitatea
de sânge conținut. Privit sub lupă, putem observa că ficatul pare a fi format din granule,
fiecare dintre ele reprezentând un lobul hepatic. În cazul unei steatoze hepatice (ficatul nu mai
face față excesului de lipide și își modifică structura), periferia lobulului devine palidă, iar
centrul își păstrează culoarea normală.
Consistența ficatului este cea mai dură, prin raportare la celelalte organe, astfel că la
percuția lui, obținem un sunet mat. Din cauza acestei friabilități și a elasticității scăzute,
ficatul se zdrobește ușor. În practica medicală, în urma unor traumatisme, se întâlnesc
frecvente rupturi de ficat.
Aspectul este unul lucios și neted, exceptând zona diafragmatică neacoperită de
peritoneu (area nuda), care este aspră, rugoasă.
Loja hepatică se găsește în etajul supramezocolic. Este  mărginită inferior de colonul și
mezocolonul transvers, anterior, lateral și posterior de pereții omonimi ai abdomenului,
superior de diafragmă, iar medial comunică cu loja gastrică.
Conformația exterioară

3
Ficatul are o față diafragmatică, una viscerală și o margine anterioară/inferioară.
Posterior fețele se continuă fără limită, motiv pentru care nu s-a concretizat și o margine
posterioară.
FAȚA DIAFRAGMATICĂ indică structurarea organului în 2 lobi, separați de ligamentul
falciform. Acesta este situat medio-sagital, fapt ce determină o împărțire inegală, lobul drept
fiind mai mare. Pe fața viscerală, cei doi lobi sunt separați de șanțul sagital stâng.
FAȚA VISCERALĂ prezintă 3 șanțuri, aranjate în forma literei H: 2 sagitale și unul
transversal.
Șanțul sagital drept conține anterior fosa vezicii biliare, iar posterior șanțul venei cave
inferioare.
Șanțul sagital stâng conține anterior ligamentul rotund al ficatului,  în fisura omonimă, iar
posterior ligamentul venos al lui Arantius.
Șanțul transversal se numește “hilul ficatului”, iar elementele ce îl străbat sunt dispuse
astfel: vena portă-posterior, artera hepatică-anterior și la stânga, ductul hepatic-anterior și la
dreapta.
Cele trei șanțuri împart fața viscerală a ficatului în trei zone:
-Zona marginală dreaptă- corespunde lobului drept și prezintă următoarele impresiuni:
a) impresiunea colică: anterior, determinată de flexura colică dreaptă;
b) impresiunea renală: posterior de cea colică, determinată de treimea superioară a rinichiului
drept;
c) impresiunea duodenală: la dreapta fosei vezicii biliare, determinată de flexura duodenală;
d) impresiunea suprarenală: în zona posterioară a feței diafragmatice, vine în raport cu fața
anterioară a glandei suprarenale;
-Zona marginală stângă- aparține lobului stâng, având următoarele impresiuni:
a) impresiunea gastrică- dată de fața anterioară a stomacului;
b) impresiunea esofagiană-  la stânga fisurii ligamentului venos;
-Zona mijlocie este împărțită de hilul hepatic în 2 lobi: lobul pătrat (anterior de hil) și lobul
caudat (posterior de hil). Lobul caudat se extinde prin două formațiuni și anume, procesul
papilar (stânga) și procesul caudat (dreapta).
MARGINEA INFERIOARĂ este subțire și se proiectează în epigastru. Prezintă incizura
ligamentului rotund (de la acest nivel se va continua cu ligamentul falciform)  și incizura
cistică, ocupată de fundul vezicii biliare.
1.2. Structura ficatului: învelișuri, parenchim.
Învelișurile ficatului

4
a)Peritoneul
Acesta învelește ficatul aproape în întregime, exceptând  zona posterioară, care vine în
raport direct cu diafragmul (area nuda) și se formează între ligamentele coronare. Respectând
regula din cursurile de anatomie, peritoneul, după ce învelește un organ, se continuă pe cele
vecine sau  pe pereții organismului, iar în această trecere, contribuie la formarea unor
ligamente peritoneale.
LIGAMENTUL FALCIFORM= fâșie peritoneală  triunghiulară situată pe fața
diafragmatică a ficatului unde delimitează cei doi lobi. Se întinde între diafragmă, față
diafragmatică a ficatului și peretele anterior al abdomenului.
Marginea superioară este cuprinsă între area nuda și ombilic, inserându-se pe peretele
abdominal anterior și fața inferioară a diafragmei. Marginea inferioară se găsește pe fața
diafragmatică a ficatului, iar în marginea liberă se află ligamentul rotund al ficatului.
LIGAMENTUL CORONAR e un mijloc eficient de fixare al organului.  El adăpostește,
între cele două foițe, tracturile conjunctive care solidarizează ficatul la diafragm. Ligamentul
este alcătuit din două foițe peritoneale, ce se vor continua cu peritoneul parietal. Astfel, foița
superioară se reflectă pe diafragm, iar cea inferioară devine peritoneu parietal, sfârșind  pe
peretele abdominal posterior. Vorbim despre un ligament scurt, ca întindere, continuat  lateral
cu ligamentele triunghiulare.
Ligamentul triunghiular
LIGAMENTUL TRIUNGHIULAR este alcătuit tot din două foițe, ce reprezintă
continuarea celor din coronare. Foițele componente (superioară, inferioară)  au o  față
posterioară, inserată pe diafragm, una anterioară terminată pe ficat, o bază liberă și un vârf ce
continuă ligamentul coronar.
OMENTUL MIC (epiploonul mic) se formează între ficat, diafragmă, esofag, curbura mică
a stomacului și porțiunea superioară a duodenului, fiind format din ligament hepato-duodenal
și hepato-gastric.
b) Tunica fibroasă este o membrană subțire ce învelește organul, dedesubtul peritoneului. La
nivelul hilului ea formează, prin îngroșare, o plică hilară, de la nivelul căreia pleacă teci ce
însoțesc ramificațiile arterei hepatice, ale venei porte, dar și canaliculele biliare în interiorul
parenchimului. Aceste teci perivasculare formează “ capsula fibroasă perivasculară” /”
Capsula Glisson”.  Ea se continuă până la nivelul spațiilor porte, constituind stroma
conjunctivă a ficatului. Septurile acestei strome ajung chiar și la nivelul lobulilor, dar fără a îi
îngrădi complet.
Parenchimul ficatului

5
Parenchimul este împărțit în lobuli.  Lobulul hepatic clasic are formă poligonală (hexagon,
pentagon), fiind alcătuit din cordoane de hepatocite Remak, tributare unei vene centrale (venă
centrolobulară).
Spațiul port Kiernan  (spațiu interlobular) se află la intersecția mai multor lobuli, având formă
triunghiulară.
Printre celulele  ficatului se găsesc hepatocitele și celule nehepatocitare, neparenchimatoase,
ele fiind: celule Kupffer, celule endoteliale, celule lipofage. Hepatocitele au  formă cuboidală,
fiind așezate sub formă de cordoane în rețeaua capilară. Fiecare hepatocit are doi poli, unul
vascular, unde vine în contact cu capilarele sinusoide și unul biliar, unde își varsă produsul de
secreție externă (bila).
Căi biliare intrahepatice
Căile biliare intrahepatice se succed astfel: canalicule biliare, intralobulare, perilobulare,
bilifere, care vor drena în cele două ducte hepatice (drept și stâng).
Canaliculele biliare sau capilarele biliare nu au perete propriu, ele se formează  prin alăturarea
celor două șanțuri ale fețelor hepatocitare vecine. Spre periferia lobulului, se anastomozează
și dobândesc perete propriu, devenind canalicule intralobulare Hering.  Ele converg spre
canaliculele perilobulare , ce se vor deschide în interlobularele din spațiul port. Canaliculele
bilifere continuă interlobularele și drenează în ductele hepatice drept sau stâng.
Căile biliare extrahepatice
DUCTUL HEPATIC COMUN rezultă din confluența ductelor hepatice stâng și drept,
aparținând ligamentului hepato-duodenal (intră în alcătuirea omentului mic). În partea
dreaptă, i se alătură ductul cistic, formând împreună ductul coledoc.
Un obstacol pe ductul hepatic va împiedica scurgerea secreției în colecist,  care se va atrofia,
notându-se și o retenție de bilă. În cazul unei retenții pe ductul coledoc, bila nu va mai ajunge
în duoden, stagnează pe căile biliare,  producându-se o distensie marcată a colecistului,
cunoscută drept „semnul lui Courvoisier-Terrier”.
DUCTUL COLEDOC / BILIAR continuă  hepaticul comun, limita dintre cele două fiind
deschiderea canalului cistic. Rolul coledocului este acela de a transporta bila până la nivelul
duodenului, având 3 segmente: retroduodenal, retropancreatic și intraparietal.
O compresie exercitată pe traiectul coledocului de organele vecine (adesea o tumoră a capului
pancreasului),  determină mărirea vezicii biliare, dar și apariția icterului.
La nivelul peretelui abdominal anterior se proiectează zona retropancreatică a coledocului și
capul pancreasului.  Aria este numită „zonă  pancreatico-coledociană” și se stabilește astfel:
desenăm un unghi drept, cu deschidere spre dreapta și cu vârful la nivelul ombilicului. Trasăm

6
bisectoarea, iar elementele anatomice vizate pot fi observate în jumătatea de unghi formată
între bisectoare și linia verticală.
DUCTUL CISTIC reprezintă legătura dintre colecist și hepaticul comun, prin intermediul lui
realizându-se depozitarea bilei în vezică, între mese, iar de acolo, prin coledoc va fi drenată
înapoi în timpul alimentației. De obicei, la nivelul lui se opresc calculi veniți din vezică.
La primate, conține în segmentul proximal o plică spirală, ce împiedică trecerea cateterului.
Vezicula biliară/Colecistul
VEZICA BILIARĂ / COLECISTUL este nimic altceva decât rezervorul atașat căilor de
eliminare a bilei, ce o depozitează  între mese. Ea se găsește pe fața viscerală a ficatului, în
fosa omonimă, fiind alcătuită din fund, corp și col.
Fundul determină incizura cistică de pe marginea anterioară a ficatului. El vine în contact cu
peretele abdominal anterior, în situația în care depășește marginea ficatului, atunci când
prezintă un grad  ridicat de umplere. Corpul este porțiunea aderentă de pe fața viscerală a
ficatului. Uneori este învelit în totalitate de peritoneu, ceea ce duce la formarea unei plici,
“mezocist”.
Noțiuni de anatomie aplicată
La o persoană sănătoasă, bila nu prezintă microbi, fiind aseptică.
Colecistita- inflamația vezicii biliare;
Angiocolita- inflamația căilor biliare;
Litiaza biliară- apariția calculilor în vezică sau în căile biliare, determinând procese
inflamatorii, din cauza micilor fisuri realizate de calculi pe pereții organului sau ai ductelor;
Colici hepatice- crize dureroase induse de migrarea calculilor din vezică pe traiectul căilor
biliare;

CAPITOLUL II CIROZA HEPATICĂ


2.1. DEFINIŢIE (GENERALITĂŢI)
Ciroza este definită de către Organizatia Mondială a Sănătaţii ca un process difuz caracterizat
prin fibroză şi transformarea arhitecturii hepatice normale în noduli de regenerare cu

7
disparitia organizării lobulare normale. Ciroza este urmarea necrozei hepatocelulare şi a
inflamaţiei, reprezentând stadiul final al tuturor afecţiunilor hepatice cronice.
Fibroza nu este sinonimă cu ciroza. Fibroza fără ciroză poate apărea in
insuficienţa cardiaca, în obstrucţiile căilor biliare, în afecţiunile hepatice granulomatoase sau
în fibroza hepatică congenitală. Nici formarea de noduli fără fibroză, aşa cum se produce in
hiperplazia nodulară regenerativă a ficatului, nu este ciroză. Modificarea structurală a
ficatului interferează cu fluxul sanguin hepatic şi funcţiile hepatocitare, determinând pe plan
clinic manifestări de hipertensiune portală şi insuficienţă hepatică.
Ciroza hepaticăeste răspandită în întreaga lume, cu o frecvenţă crescândă in ultimele decenii. 
În ţările dezvoltate cresterea frecventei se datorează îndeosebi consumului de alcool, in timp
ce în ţările în curs de dezvoltare, principala cauză o reprezintă hepatitele virale B şi
C. Asocierea consumului de alcool cu infecţiile virale reprezintă condiţii agravante.
2.2. ETIOPATOGENIE
În etiopatogenie, cirozele hepatice intervin în mai multe cauze:
1. Cauze infecţioase ocupă un loc important in țara noastră, cele mai multe dintre ele fiind de
natură virotică, prin virusul hepatitic, celelalte cazuri aparţin virusurilor nehepatice, sifi
lisului, tuberculozei și a altor infectii bacteriene.
2. Cauze nutriţionale prin carenţe de proteine, de factori lipotropi sau de vitamine.
3. Cauze toxice:
 alcoolul prin acţiunea sa steatogenă (ficatul unui om sănătos poate metaboliza mai mult de
160 - 180 g pe zi; riscul de ciroză apare la un consum zilnic de aproximativ 180 g alcool pe zi
timp de 10 - 15 ani).
toxinele industriale (compuși organofosforici, deratizante, insecticide).
 medicamentele cu agresivitate hepatică, cum sunt:
- antibioticele: cloramfenicol, oxacilină, penicilină, eritromicină,
- anestezicele: chloroform, haloten;
- antireumaticele şi relaxantele musculare: fenilbutazonă, săruri de aur.
- hormonii și vitaminele: corticosteroizi, estrogeni, contraceptive orale, vitamina A.
- analgezicele: paracetamol, papaverină.
4. Înmagazinarea în ficat a unor substanţe
- depozitarea fierului în ficat și in alte organe provoacă hemocromatoză iar depozitarea
cuprului este responsabilă de apariţia degenerescenţei hepatolenticulare.

8
5. Stagnarea bilei (in cirozele biliare) - se poate datora unor obstacole extrahepatice.
Staza biliară poate să fie primitivă, prin hepatita cronică colostatică, ca urmare a unei hepatite
virale și probabil, cu interventia unui mecanism imunologic.
6. Cauze dismetabolice: obezitate, diabet.
7. Cauze endocrine: hiperfoliculinemie, hipertiroidie.
8. Factori genetici:
 după unele studii, ciroza este mai frecvent asociată cu grupa de sange A(II).
 s-au descris mai multe cazuri de ciroză la aceeași familie.
Marea majoritate a alcoolicilor cronici nu dezvoltă ciroză hepatică şi aceasta
datorită, printre alţi factori şi rezistenţei genetice.
Se crede că unele grupe rasiale sau etnice sunt mai rezistente (negrii din S.U.A.) şi altele mai
susceptibile (evreii, indienii americani) la dezvoltarea cirozei.“Ciroza cardiacă” este
controversată. Nu sunt suficiente decompensările cardiace repetate pentru a ajunge la ciroză şi
probabil că în apariţia ei intervin factori cirogeni mai importanti. 
Factorii prezentaţi mai sus au importanţă inegală in etiologia cirozei hepatice dacă
pentru unii avem dovezi concludente, acestea lipsesc la alţii. În plus, În multe cazuri nu putem
stabili nici o cauză (ciroza “idiopatică” sau “criptogenetică”). Abuzul de alcool si hepatită
virală tip B reprezintă principalele cauze. În unele ţări, ca de exemplu Franţa, predomină
etiologia alcoolică. În ţara noastră predomină etiologia virotică.
Se vorbeste tot mai mult de plurietiologia cirozelor, intervenţia concomitentă sau adesea
succesivă a mai multor factori (alcoolism + malnutriţie + hepatită virală) la acelaşi bolnav.
2.3. SIMPTOMATOLOGIE
Ciroza hepatică poate există sub forma a două stadii:
1. Stadiul compensat (stabilizat sau inactiv).
2 . Stadiul decompensat (activ) cand simtomatologia este evidentă  zgomotoasă.
1. Ciroza compensată se caracterizează prin funcţionalitate anormală” (parenchim /
mezenchim), cu menţinerea fibrozei în aceeaşi proporţie şirăspandire fără elemente celulare sa
u vreun răspuns umoral / imunologic accentuat.
Manifestările nespecifice sunt: astenie, fatigabilitate, discomfortabdominal, scăderea potenţei 
sexuale, iar la femei apariţia inexplicabilă a amenoreei, a unor gingivoragii şi epistaxis. La
efectuarea examenului obiectiv de către medic, la pacient, se constată
hepatomegalia de consistenţă fermă, marginea inferioară a ficatului ascuţită, splenomegalie
moderată. Mai rar sunt prezente steluţele vasculare şi emfizemul pulmonar.

9
2. Ciroza decompensată poate fi vasculară sau parenchimatoasă.
Decompensarea vasculară se manifestă în general prin instalarea ascitei, accentuarea
splenomegaliei şi a circulaţiei portale (varice esofagiene si gastrice).
Creşterea brutală a tensiunii portale poate declanşa o hemoragie digestiva superioară
prin ruperea unei varice esofagiene sau gastrice, consecinţa a circulaţiei anastomotice.
Decompensarea parenchimatoasă evidenţiază deficitul celular hepatic iar  simptomele
principale care apar în această afecţiune hepatică sunt: icterul, edemele şi ascita, hemoragiile
difuze, encefalopatia portală şi coma hepatică.
În ciroza hepatică decompensată starea generală a bolnavului este alterată, cu agitaţie
episodică şi dezorientare temporo-spaţiala. 
Aspectul bolnavului în faza de decompensare vasculară este caracteristică: icter,
steluţe vasculare, eritempalmar, hepatomegalie, ascită, desen venos abdominal, ginecomastie, 
atrofie testiculară, contracturăDupuytren, febra noninfecţioasă, edeme ale membrelor inferioar
e, hernie ombilicală (in cazurile cu ascită). Ginecomastia uni sau bilaterală se dezvoltă în
special la bolnavii cu ciroză alcoolică şi la cei care fac tratament cu spironolactonă. 
După transplant hepatic, ginecomastia regresează. Circulaţia colaterală este mai frecventă în
flancuri, icterul apare când bilirubina depăseste 2,5 mg, survine episodic în unele ciroze
ca semn de prăbuşire prin necroză hepatocitară iar in altele, cum sunt cirozele biliare, are un
caracter permanent.
Hiperpigmentaţia apare în hemocromatoză datorită depozitelor de hemosiderină şi melanină.
Steluţele vasculare, arborizaţii in formă de stea in jurul unei arteriole dilatate, apar mai
frecvent la cei cu hipertensiune portală. La femei, acestea pot apărea în al doilea şi al treilea
trimestru de sarcină dar dispar după 2 luni de la naştere. Steluţele vasculare dispar în câteva
săptămani după transplantul hepatic.
Eritemul palmar predomină în ciroza alcoolică şi se datorează anastomozelor arterio-venoase.
Modificări similare pot apare în timpul sarcinii în poliartrita reumatoidă. Există familii cu
eritem palmar fără a fi în relatie cu o boală cunoscută. Splenomegalia este prezentă in 80-90%
din cazurile de ciroză. Poate fi variabilă ca volum, de gradul II si III
de consistenă crescută, de regulă nedureroasă. 
Deseori, splenomegalia este însoţită de semne hematologice ale hiperspleniei: anemie,
leucopenie, trombocitopenie. Când se produc necroze intrasplenice, splenomegalia devine
dureroasă. Hipertensiunea portală se manifestă prin meteorism intestinal apoi prin
aparitia circulaţiei colaterale interne şi externe.

10
Dilataţiile venoase apar la
nivelul esofagului sub formă de varice esofagiene şi la nivelul rectului (hemoroizi interni). 
Interior, apare un desen venos evident pe peretele abdominal cu localizare în părţile laterale
sau mai rar periombilical. Ascita apare foarte frecvent ca semn de însoţire a bolii, ea putând fi
întâlnită la orice formă a bolii. Este prezentă, de regulă, în ciroza atrofică
de origine etilică, cand se reface foarte uşor. În patogenie,factorii cei mai importanţi ai ascitei 
sunt, hipertensiunea portală, hiperalbuminemia, drenajul limfatic, factorii hemodinamici
renali. Edemele apar în fazele mai avansate, de obicei însoţitoare ale ascitei.
2.4. EXPLORARI DIAGNOSTICE
Explorarile paraclinice se adresează funcţiei hepatice, modificarilor histologice,hipertensiunii
portale şi etiologiei.
A.Explorarea functiei hepatice:presupune determinarea mai multor   parametrii biochimici. 
Modificările hematologice ce apar sunt:
Anemia - semn ce nu lipseşte în cursul evoluţiei cirozei.
Trombocitopenia are la origine hipersplenismul caracterizat prinhiperfuncţia splinei,manifesta
tă prin distrugerea uneia sau mai multor linii celulare.
Tulburări de coagulare - se datorează atât sintezei deficitare a factorilor de coagulare
(fibrinogen, protrombina, proaccelerina, procvertina) cât şi a excesului de fibrinoliză.
Bilirubinemia este crescută.
 Explorări funcţionale:
Testele funcţionale sunt intens pozitive:
- ASAT - aspartataminotransferaza este crescută;
-ALAT- alaninaminotransferaza este crescută.
-FA-fosfataza alcalină este crescută.
-GGT- gama glutil transpeptidaza, colinesteraza este crescută.
- sideremia este crescută.
-proteinele plasmatice sunt scăzute pe seama albuminelor.
- testul BSP, (brom sulfon ftaleina) arată valori sub 6-7% , cu timpul de îmbunătăţire peste
10 minute.
-raportul TGO/TGP, este mai mare decat 2 (prin inhibiţia formării TGP, sub acţiunea
etanolului, parţial reversibilă prin piridoxal/fosfat).
- hipoalbuminemia apare prin deficit de sinteză hepatică.
-hiperglobulinemia apare prin stimularea nespecifică a sistemului reticulo/endotelial.

11
-hiperamoniemia apare prin deficit de epurare hepatică şi prin strâmtarea ficatului de
circulatia colaterală.
B. Explorarea morfologică a ficatului se realizează prin:
- ultrasonografie;
- rezonanţa magnetică nucleară (RMN);
- tomografia computerizată (CT);
- scintigrafia hepatosplenică;
- laparoscopia;
- angiografia;
- puncţia biopsică hepatică (BPH) - în scopul depistării etiologiei.
- examenul radiologic baritat;
- paracenteza;
- ecografia.
Ecografia este o metodă uşor de executat şi larg răspandită. Reflectivitatea neomogenă
sugerează structura nodulară a ficatului poate fi foarte bine vizibilă, dimensiunile venei porte
pot indica hipertensiunea portală.
În ecografia Doppler, circulaţia colaterală, perturbările circulatorii pot fi indicatori preţioşi
ca şi depistarea eventualelor tromboze de venă portă sau venă splenică ce pot explica uneori
hipertensiunea portală.
Explorări vasculare:
- radiometria - examen necesar mai ales în ciroza biliară;
- splenoportografia - poate furniza date despre vascularizaţia intrahepatică şi poate decela o
tromboză splenoportală.
Explorări radiologice - indicate în ciroza biliară:
C. Hipertensiunea portala poate fi apreciata prin:
a) măsurarea directă a presiunii portale;
b) măsurători hemodinamice portale ( ecografia Doppler);
c) aprecierea diametrului venei porte (mai mare de 13 - 14 mm);
d) aprecierea endoscopică.
D. Etiologia cirozei hepatice:
 Poate fi sugerată de anamneza şi aspectul clinic.
Markerii de laborator folosiţi pentru diagnosticul etiologic sunt:
a) pentru ciroza posthepatică B
- Ag HBs din ser;

12
- Ag HBc din ser;
- ADN viral circulant din ser;
- ADN polineroza serică.
 b) pentru ciroza posthepatică C
- anticorpi HCV (metoda ELISA);
-   antigenul HCV (microscopic prin fluorescentă - vizibil în citoplasma hepatocitelor);
- ARN viral - din ser sau ficat prin metoda ’’polimerose change reaction’’;
c)  pentru ciroza autoimună
- anticorpi antinucleari;
d) ciroza alcoolică poate fi sugerată de:
- creterea imunoglobulinelor A, GGT;
- corpusculii Mollary (pe fragmente de biopsie hepatică);
- TGO > TGP.
e) in boala Wilson
- cupremia totală scăzută.
f) ciroza biliară
- imunoglobuline gamma crescute;
- imunoglobulinele M crescute;
-determinarea anticorpilor: antinucleari, antitiroidieni, antiplachetari, antireceptoriali
acetilcolinei, antimitocondriali.
2.5. TRATAMENTUL CIROZEI
Tratamentul cirozelor urmăreşte:
- suprimarea cauzelor, 
- combaterea procesului inflamator şi a reacţiilor imunologice în exces,
- stimularea regenerării hepatice şi prevenirea complicaţiilor.
Se recomandă spitalizări la 4 – 5 luni şi în cursul decompensărilor.
Repausul este obligatoriu, în pat, în cirozele decompensate. În cele compensate, repausul va fi
relativ, până la 14 h pe zi şi câte o lună în repaus complet la pat.
TRATAMENTUL MEDICAL – DIETA:
Dieta trebuie să asigure un regim alimentar complet şi bogat in vitamine:
- Proteinele vor fi de 1,5 g/kilocorp/zi aportul fiind redus în cazurile c u encefalopatie portală,
- Glucidele in cantitate de 400 g/zi;
- Lipidele vor fi limitate la 60 – 80 g/zi fiind preferate cele de origine vegetală;

13
Restricţiile vor fi: alcoolul, conservele, afumăturile, mezelurile, brânzeturile fermentate. Se
vor interzice prăjelile, sosurile cu rântaş, condimentările iritante. În caz de
hemocromatoză, regimul alimentar va ţine seama de diabetul coexistent.
În cazurile cu ascită se va reduce aportul de lichide, iar regimul va fi hiposodat.
Tratamentul patogenic. Tratamentul patogenic vizează combaterea inflamatiilor şi a
proceselor  imunologice şi stimularea regenerării hepatice.
Corticoterapia cu acţiune antiinflamatoare, imunodepresoare, diuretică şi de stimulare
a apetitului are indicaţii în cirozele cu hipersplenism, ascită şi colostază. Nu se va administra
cortizon în cazurile de tromboză portală. Terapia imunodepresivă nu este recomandabilă în
ciroze. Pentru stimularea regenerării hepatocitare se prescriu extracte hepatice concentrate,
bine purificate, cu vitaminele B1, B2, B12, C si E si  preparate ca Mecopar, Purinor, Litrison. In
sindroamele hemoragipare se administrează vitamina K sub controlul indicelui de
protrombină.
Tratamentul ascitei
Dieta în ascita va fi hiposodată, bogată in vitamina K, cu sucuri de fructe, fructe
uscate şi cu o uşoară restricţie de lichide.
Clinostatismul este un factor important pentru îmbunătăţirea diurezei.
Dintre diureticele folosite în tratamentul ascitei sunt de preferat Triemteren 30 mg/zi,
Amilorid 30 mg/zi, Furosemid, Nefrix, Ufrix. Se folosesc cu mult succes spironolactonele
(aldactone) pentru a obţine o bună diureză, trebuie corectată hipovolemia prin perfuzii cu
soluţii hipertonice de glucoză, cu albumină umană, cu masă eritrocitară, cu Manitol, la nevoie
se pot face transfuzii cu sânge, ciroticul suportând bine sangele şi greu anemia.
Paracenteza nu se recomandă. Se va face numai de necesitate, dacă ascita jenează funcţiile
cardio-respiratorii şi se scot cantităţi de maxim 2 - 3 litri.
Tratamentul etiologic 
Se adresează afectiunilor responsabile de apariţia cirozelor astfel:
• În cirozele biliare cu obstacol extrahepatic se va trece la îndepărtarea obstacolului;
• În infecţiile căilor biliare se vor face tratamente cu antibiotice conform antibiogramei;
• În cazul coexistentei luesului se va face tratament cu penicilină;
• În hemocromatoza se va încerca eliminarea fierului în exces prin emisii repetate de sânge;
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Tratamentul chirurgical este un tratament de necesitate, nu se face profilactic, el influenţează
nefavorabil evolutia bolii.

14
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU
CIROZĂ HEPATICĂ
3.1. ÎNGRIJIRI GENERALE
Cadrele medii medicale trebuie să aibă cunoştinţe temeinice desprea ceastă boală dar nu
numai, ele trebuie să înţeleagă semnificaţiile simptomelor, căci din analiza lor se poate stabili
diagnosticul, se poate interveni salvator în cazul agravărilor sau apariţiei unor complicaţii.
Îndatoririle asistentei încep încă de la prezentarea bolnavului la consultaţii.
Bolnavii cu ciroză sunt o categorie aparte de pacienţi, ei fiind foarte sensibili atat psihic cat şi
fizic, de aceea rolul asistentei medicale care vine în contact permanent cu aceştia este foarte
important.
La   indicaţia medicului, asistenta recolectează produse biologice,  pregăteşte pacientul in ved
erea diferitelor explorări atât fizic cât şi psihic.
Însoţeşte pacientul la aceste examinări. Totul trebuie făcut cu blândeţe, tact, siguranţă, fineţe,
sprijinind moral bolnavul şi contribuind la buna reuşită a investigaţiilor, deci la aplicarea
urgentă a tratamentului. Îngrijirea bolnavilor in secţia de boli interne reprezintă
o muncă foarte dificilă, complexă, asigurată de echipa de îngrijire a cărei membru este
asistenta medicală.
Munca asistentei medicale constă în îndeplinirea sarcinilor legate deîngrijirea bolnavului, igie
na mediului, patului, bolnavului, pozitia in pat,efectuarea tuturor examinărilor paraclinice cer
ute de medic, efectuarea tratamentului, supravegherea şi urmărirea efectului medicaţiei, deci,
realizarea rolului delegat al asistentei. Ea este cea care ia măsuri de supraveghere permanentă
a bolnavului, pentru a-şi îndeplini cu succes toate aceste roluri, asistenta trebuie să cunoască
şi să dispună de dragoste pentru profesie:
- sarcinile de îngrijire trebuie cunoscute şi stăpanite;
-examinările paraclinice pot influenţa psihicul bolnavului dar dacă pregătirile şi executarea lor
sunt corecte, rezultatele pot fi superioare celor scontate;
- regimul igienic, repausul în ciroza hepatică nu este absolut obligatoriu decât în fazele
avansate dar exista o anumită restricţie pe care bolnavii au tendința să nu o respecte;
- regimul alimentar constituie o problemă serioasă pentru că nu este o dietă uşor de respectat
dar cu înţelegere, răbdare, calm şi mai ales prin cunoaşterea clară a alimentelor 
permise şi nepermise, a modului de preparare se poate ajunge la rezultate bune;
- tratamenul medicamentos cere cunoaşterea tehnicilor de administrare a medicamentelor
(cale, doză, ritm) şi posibilele reacţii adverse la medicamentele administrate.

15
Frecvent, acţiunea medicamentelor e întalnită de influenţa psiho/terapeutică (efect Placebo), a
dică de explicarea fenomenelor astfel încât bolnavul să capete încredere în medicamentaţia ad
ministrată. Procedurile psihoterapeutice sunt frecvent utilizate iar supravegherea bolnavilor
reprezintă obiectivul numărul unu al asistentei medicale. Ciroza hepatică constituie
o referinţă “specială”, chiar cu un tratament corect prognosticul este rezervat. De aceea rolul
asistentei medicale este cu atat mai mare cu cât evoluţia este mai imprevizibilă.

3.2. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTERVENŢII PROPRII ŞI


DELEGATE
Rolul asistentei medicale este acela de a ajuta individul în menţinerea sănătăţii, în recuperarea
ei sau de a-i asigura acestuia o moarte liniştită atunci cand zilele îi sunt pe sfârşite.
Ea ajută bolnavul să-şi recapete independenţa şi încrederea în sine cât
mai repede şi să realizeze planul terapeutic stabilit de medic.  
Asistenta efectuează activitatea de îngrijire şi în echipă, cultivând respect faţă de sănătate
şi faţă de problemele de viaţă, omenie, caritate, dovedind înţelepciune şi responsabilitate.
 A. INTERVENŢII AUTONOME
1. Internarea bolnavului: primire caldă, omenească, plină de înţelegere diminuează stresul
suferit la internare şi uşurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Imediat după internare,
pacientul va fi preluat de asistenta şefă a secţiei care va inregistra datele de identitate ale
bolnavului de pe foaia de observaţie, în registrul de’’Intrări-Ieşiri” al secţiei, va nota numărul
de înregistrare şi va preda bolnavul asistentei de salon. Asistenta de salon va conduce
bolnavul la pat şi îl va ajuta să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră.
2. Asigurarea condiţiilor de microclimat. Asistenta medicală asigură aerisirea şi ventilaţia
salonului, o luminozitate nu prea puternică pentru a nu produce disconfortul bolnavului, are
grijă ca salonul să fie curat, noptierele să fie frumos aranjate. De asemenea, asistenta medicală
de salon are grijă ca in salon să fie linişte pentru ca bolnavii să se poată odihni şi pentru ca
aceştia să se simtă cât mai bine.
3. Asigurarea repausului fizic şi psihic al bolnavului: bolnavul trebuie convins să respecte
repausul absolut fizic şi psihic mai ales in perioada acută a bolii, deoarece activitatea fizică şi
psihicăprecoce provoacă recidive sau agravări nerecuperabile. Bolnavul nu se va ridica din pat
, fără aprobarea medicului, va respecta durata zilnică de părăsire a patului, va evita lectura sau
studiile dificile.

16
Poziţia cea mai bună, care asigură o bună ventilaţie a ficatului este cea de decubit dorsal. În
cirozele ascitogene bolnavul trebuie lăsat să-şi aleagă singur  pozitia cea mai comodă dictată
de volumul ascitei.
Repausul este obligatoriu la pat în cirozele decompensate. In cele decompensate repausul va fi
relativ, pană la 14 ore pe zi şi cate o lună repaus complet la pat. Vor fi interzise eforturile
fizice şi intelectuale.
4. Asigurarea alimentaţiei. Aceasta va fi fracţionată, în mese mici şi dese pentru a favoriza
drenajul biliar permanent. Alimentaţia în ciroză trebuie să ţină cont de evoluţia cronică a
afecţiunii, de mecanismul patogenic şi de tulburările dispeptice ale bolnavului. În general, ea
trebuie să aducă toţi factorii de nutritţe necesari pentru menţinerea echilibrului nutritiv deci
trebuie alcătuită din:
- proteine de bună calitate, aproximativ 120 – 140 g pe zi, cu acţiune protectoare şi de
regenerare a celulei hepatice (branză, iaurt, lapte, albus de ou, carne);
- glucide sub formă de zarzavaturi, fructe, cereale pentru a aduce vitaminele, factorii lipotropi
şi mineralele necesare;
- lipide in cantitate redusă, sub formă de ulei sau unt, pregătirea alimentelor trebuie făcută cât
mai simplu şi în asa fel încât să se stimuleze apetitul. 
Totodată, regimul trebuie să fie liposodat pentru a împiedica retenţia sodată şi consecutiv
apoasă. Se explică pacientului care sunt restricţiile alimentare şi anume: alcoolul, conservele,
afumăturile, mezelurile, brânzeturile fermentate.
5. Asigurarea igienei bolnavului şi prevenirea infecţiilor. Bolnavii cu ciroză hepatică sunt
foarte sensibili la infecţii, de aceea nu vor fi asezaţi în saloane cu pacienii suferind de angine,
infecţii cutanate, infecţii pulmonare. Asistenta medicală va ţine seama de normele de
prevenire a infecţiilor intraspitaliceşti, respectând cu stricteţe măsurile de asepsie şi antisepsie
în efectuarea tuturor manoperelor.
6. Supravegherea bolnavului. Asistenta medicală va urmări şi efectua zilnic monitorizarea
temperaturii, pulsului, respiraţiei, TA, culoarea tegumentelor, culoarea scaunelor (melena), cu
loarea şi cantitatea urinei, edemele, modificări de comportament, aportul de lichide, greutatea
corporală, informând medicul cu privire la apariţia modificărilor în starea bolnavului.
7. Pregătirea bolnavului pentru efectuarea recoltărilor de laborator şi a unor explorări.
Asistenta medicală pregăteşte psihic şi fizic bolnavul în vederea recoltării examenelor
de laborator, explicându-i acestuia necesitatea tehnicii precum şi în ce constă tehnica.
Asistenta medicală pregăteste bolnavul pentru explorările radiologice, endoscopice şi pentru
paracenteză (acolo unde este cazul).

17
 B. INTERVENŢII DELEGATE 
Dintre intervenţiile cu rol delegat fac parte:
 recoltarea probelor de sânge în vederea efectuării examenelor de laborator;
 recoltarea urinei pentru efectuarea examenului sumar de urină, uroculturii;
pregătirea bolnavului în vederea efectuării investigaţiilor paraclinice.
Una dintre intervenţiile cu rol delegat este şi administrarea tratamentului. Tratamentul este
diferit in funcţie de stadiul evolutiv al cirozei dar nici un tratament nu stopează şi nu produce
reversia procesului de ciroză.Tratamentul trebuie să fie individualizat, complex, metodic şi
sistematizat.
3.3. ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Procesul de ingrijire este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea de
îngrijiri individualizate. Acesta cuprinde cinci etape:
1 . Culegerea de date (interviul);
2.Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire);
3 . Planificarea îngrijirilor (obiective);
4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor);
5. Evaluarea.
Culegerea de date începe de la sosirea sau internarea pacientului în spital sau de
la primul contact între asistentă şi pacient, prin acea comunicare terapeutică pe toată perioada
spitalizării. Informaţiile culese trebuie să fie complete, concise, să reflecte starea de
sănătate a pacientului din toate dimensiunile, biofiziologice, sociologice, psihologice, cultural
e şi spirituale, obiceiuri de viaţă şi reacţiile emoţionale faţă de boală. Trebuie cunoscute
problemele de boală anterioare (bolile copilăriei, vaccinări, traumatisme, intervenţii
chirurgicale, alergii medicamentoase) precum şi starea de sănătate a familiei (antecedente
heredo-colaterale) inclusiv dacă familia este luată în evidenţă cu o serie de boli (diabet,
afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială, afecţiuni neuropsihice).
Planificarea îngrijirilor ne permite determinarea scopurilor care trebuie urmărite şi
atinse, determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat) stabilirea mijloacelor pentru
rezolvarea obiectivelor propuse (pentru atingerea rezultatelor dorite).
Realizarea intervenţiilor constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a tuturor
intervenţiilor planificate pentru a obtine rezultatul asteptat.
Evaluarea îngrijirilor se face pe baza aprecierii rezultatelor obţinute în starea de sănătate a
pacientului, în funcţie de obiectivele propuse.

18
CAPITOLUL IV CAZURI CLINICE
CAZUL CLINIC I
CULEGEREA DATELOR:
Nume şi prenume: A. N.
Vârstă: 53 ani
Sex: masculin
Greutatea: 78 kg
Înălţimea: 1,76
Religie: ortodoxă
Domiciliu: Slatina
Stare civilă: căsătorit, 2 copii majori
Ocupația: pensionar 
Antecedente personale:
- cardiopatie ischemică;
- angor de efort; insuficientă venoasă cronică;
- ciroză hepatică cu ascită, diagnosticată in urmă cu un an.
Antecedente heredocolaterale:
- mama cardiacă, suferindă si de diabet zaharat tip II;
- tatăl cu arteriopatie obliterantă a membrelor inferioare.
Data internării: 01.02.2019
Data externării: 06.02.2019
Motivele internării: dispnee inspiratorie la eforturi mici, astenie, fatigabilitate, dureri
precordiale la efort, durere la nivelul hipocondrului drept, creşterea în
volum a abdomenului (ascită), edeme ale membrelor inferioare, stare de disconfort
abdominal, inapetenţă, sindrom dispeptic.
Diagnostic medical la internare:
- ciroză hepatică de etiologie HCV, decompensată vascular și parenchimatos;
T.A. = 150/70 mm Hg, P = 95 bătăi/minut. R = 25 respirații/minut. T = 37,5 grade C.
Înălțime = 1,30, Greutate = 35 kg.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a respire și a avea o bună circulație.
2. Nevoia de a bea și a mânca.
3. Nevoia de a elimina.
4. Nevoia de a dormi și a se odihni.

19
Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de Dificultate Pacientul să - am asezat - pacientului i - la o oră
a respira și în a respira prezinte o pacientul în poziţie s-a administrat după
a avea o datorita respiraţie cu ortopneică pentru a O2 pe mască, la măsurile
bună durerii şi frecventă favoriza respiratia, indicaţia aplicate,
circulație anxietăţii normală in aşezând în spatele medicului, 6 l/h starea
manifest decurs de 4 - 5 pacientului două cu intermitenţă; pacientului
tată prin zile. perne; de 2 ori pe oră; este uşor
dispnee, - am aerisit salonul; - am ameliorată iar
bradipnee. - am învătat supravegheat la 12 h de la
pacientul să respire cu mare atenţie intervenţii sta
corect (să inspire modul de rea
profund pe nas şi să administrare a pacientului s-
expire pe gură); O2, debitul şi a imbunătăţit.
- monitorizez frecvenţa -T.A. 140/60
funcţiile vitale, administrării; mmHg.
notez valorile - am pregătit
obinuţe în foaia de materialele
temperatură; necesare
- monitorizez efectuării 
respiraţia, frecvenţa, paracentezei;
amplitudinea, - se efectuează
ritmul;  paracenteza 
pentru a uşura
respiraţia.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
20
Nevoia de Alimentaţi Pacientul sa - pacientul a fost Zilnic am  Echilibrat
a bea și a e deficitară fie echilibrat alimentat parenteral realizat bilanţul hidroelectroli
mânca datorată hidroelec cu Glucoză 5% hidroelectrolitic tic, fapt
regimului trolitic in 3 2x100 ml, cu 1 f. Ingestia:500 ml confirmat de
impus zile si vitamina B1, B6, 1 f glucoză 5%,  rezultatele
manife nutriţional in Gluconolactat deCa. 250 ml suc de ionogramei.
stată 5 zile. - am prezentat fructe, 150 ml
prin stare pacientului alimente.
de discon necesitatea unei Excreţia: 2000 
fort diete hiposodate, ml diureză, 100 
abdominal, totodată am explorat ml scaun, 4000 
inapetenţă. gusturilepacientului. ml lichid 
- alimentele au fost ascitic,
servite la ore transpiraţie
regulate. nesemnificativă
- aportul de proteine - pacientul a
s-a scăzut deoarece fost zilnic
pacientul prezintă cantărit.
encefalopatie însă
alimentaţia rămane
bogată în glucide şi
lipide (suc natural,
apa plată, ceai
indulcit cu miere).
- pe parcursul
rezolvării
encefalopatiei se vor
corecta carenţele
în proteine.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de Eliminare Pacientul să - pe langă - pentru a - pacientul e
a elimina inadecvată fie echilibrat alimentaţie diminua echili brat
21
cantitativ şi hidroelec parenterală, ascita şi hidroelec
calitativ trolitic şi să nu pacientului i s-a edemele, trolitic,
datorită prezinte risc administrat ceai pacientului i s-a edemele şi 
alimenta de infecţie îndulcit, supe administrat ascita s-
ţiei inadec urinară. strecurate. Spironolactonă aumicsorat.
vate, manife - pacientului i s-a 3x2 tb/zi, - în urma
stată prin introdus masa de Furosemid 1 tratamen tului
edeme, prânz formată din tb/zi. administrat,
ascită. supă de zarzavat, - am pacientul nu
pilaf de orez cu administrat, mai
carne de pui fiartă,  la indicaţia prezintăinfect
toate fără sare. medicului, mult ie urinară.
- pe lângă ivitamine 3x1 - în urma
alimentaţia tb/zi, preparate efectuă
parenterală, din fier pentru rii paracentez
pacientului i s-au combaterea ei s-au
introdus toate cele anemiei. eliminat 3
trei mese principale. - sulfat de 3x1 litri de lichid
- pacientului i s-au tb/zi.corectarea ascitic.
servit 5-6 mese/zi la deficitului de - pacientul
ore regulate şi în proteine, respiră
volum redus, pacientului i s- maiusor, ame
alimentaţia e bogată au administrat liorându-se
in fier, vitamine, parenchimului dispneea.
proteine şi glucide. hepatic s-au -  pacientul
- am aplicat administrat 2 este echi
pansamentul fiole librat
compresiv după Aspatofort. nutriţional şi
efectuarea tehnicii. hidroelectroli
tic.
Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de Dificultate Pacientul să - pacientului îi - nu se pot În urma
a dormi și a în a dormi  beneficieze administrez lichide administra măsurilor
se odihni şi a se  de un somn ca calde înainte de medicamente luate,
22
odihni ntitativ şi culcare: lapte, ceai cu efect sedativ pacientul
datorită calitativ de musetel, ceai iar în acest scop doar me mai
 durerii şi satisfăcător. de tei. administrez bine noaptea
anxietăţii - întocmesc medicamente iar dimineaţa
manifestată impreună cu cu efect usor se sim te mai
prin pacientul un sedativ de tipul: odihnit.
insomnie, program de odihnă. Feniramină 1 tb
oboseală - ajut la crearea seara, la
unui climat de culcare, pentru
linişte şi confort a evita efectul
pentru a nu toxic al
suprasolicita barbituricelor.
analizatorii auditivi 
şi vizuali.

CAZUL CLINIC II
CULEGEREA DATELOR:
Nume, prenume: D.V.
Varsta: 76ani
Sex: masculin
Greutate: 84 kg
23
Înalţime: 1,71
Religie: ortodoxă
Stare civilă: vaduv de 5 ani, 3 copii majori
Ocupaţie: pensionar
Antecedente personale, fiziologice şi patologice: ciroză hepatică cu ascită, diagnosticată de
circa 2 ani, cu repetate internări, cu ameliorarea stării generale.
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte singur într-un apartament cu 2 camere, la bloc.
Comportament: nu consumă alcool, nu fumează
Data internării: 01.04.2015
Data externării: 04.04.2015
Motivele internării: astenie extremă, creştere în volum a abdomenului, edeme ale membrelor
inferioare, stare de disconfort abdominal
Semne subiective: hipertensiune arterială, dispnee, tuse, anxietate
Diagnostic medical la internare: ciroză hepatică decompensată vascular, hipertensiune
arterială
Istoricul bolii: Pacientul în vârsta de 76 de ani, a fost internat datorită dispneei marcante,
creşterii în volum a abdomenului. se remarcă şi edeme ale membrelor  inferioare.
Pacientul se adresează clinicii pentru tratament de specialitate.
T.A. = 150/70 mm Hg, P = 95 bătăi/minut. R = 25 respirații/minut. T = 37,5 grade C.
Înălțime = 1,30, Greutate = 35 kg.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și păstra tegumentele și mucoasele.
2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de a învăța să îți păstrezi sănătatea.
4. Nevoia de a dormi și a se odihni.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate

24
Nevoia de a Dificultate Pacientul să Conştientizez  - am asigurat Pe perioada
fi curat, de a se prezinte pacientul în  curăţenia spitalizării, 
îngrijit, a-și autoîngriji tegumente şi legătură cu  lenjeriei de pacientul şi-a
păstra manifestată mucoase importanţa corp şi de pat a menţinut
tegumentele prin curate. menţinerii  pacientului pentru integre 
și mucoasele intoleranţă curate a  a prevenialterarea tegumentele şi
la efort tegumentelor tegumente lor. mucoasele şi nu 
datorită şi mucoaselor - am supravegheat a devenit o sursă
vârstei. − ajut catetetrele de infecţii
pacientul în venoase aplicate nosocomiale.
satisfacerea  pentru realizarea
nevoilor perfuziilor.
fundamentale.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate

25
Nevoia de a Dificultate Pacientul să - încurajez Am educat  Pacientul
evita de a evita fieechilibrat p pacientul şi pacientul foloseşte
pericolele pericolele sihic şi să aibă îi inspir încre în vederea ochelari şi îsi
manifestată vederea îmbu dere. acceptării şi îmbunătăteşte
prin teamă, nătăţită. − încurajez efectuării toaletei vederea.
vulnerabilit pacientul, îl corporale.
ate, nesigu insotesc - am stimulat
ranţă dato pentru dorinţa
rită alterarii efectuarea pacientului de a-şi
vederii. unui control efectua singur
oftalmic. toaleta personal.
- am ajutat
pacientul să se
mobilizeze.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de a Deficit de Pacientul să - evaluez − informez Pacientul a
26
învăța să îți cunoştinţe  fie informat nivelul de pacientul privind primit
păstrezi manifestat  cu privire la cunoştinte al regimul de viaţă, informaţii
sănătatea prin manifestarea  pacientului. evitarea despre boală si
cunoştinţe bolii şi − furnizez factorilor de risc tratament.
insuficiente tratamentul pe pacientului precum şi despre Pacientul a
datorate care trebuie cunoştinţele tratamentul ce acumulat
lipsei de să-l urmeze. necesare trebuie continuat: cunoştinţe noi, a
informaţii. îngrijirii la Furosemid, înţeles
domiciliu. Metopro lol ¼ - 0 recomandările
– ¼ , Auronal, privind regimul
Aspatofort, de viaţă, evitarea
Spironolactonă, factorilor de
vitaminele B1, B6 risc şi 
tratamentul ce
trebuie urmat.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate

27
Nevoia de Dificultate Pacientul să - pacientului îi - nu se pot În urma
a dormi și a în a dormi  beneficieze administrez lichide administra măsurilor
se odihni şi a se  de un somn ca calde înainte de medicamente luate,
odihni ntitativ şi culcare: lapte, ceai cu efect sedativ pacientul
datorită calitativ de musetel, ceai iar în acest scop doar me mai
 durerii şi satisfăcător. de tei. administrez bine
anxietăţii - întocmesc medicamente noaptea iar
manifestată impreună cu cu efect usor dimineaţa
prin pacientul un sedativ de tipul: se sim te
insomnie, program de odihnă. Feniramină 1 tb mai odihnit.
oboseală - ajut la crearea seara, la
unui climat de culcare, pentru
linişte şi confort a evita efectul
pentru a nu toxic al
suprasolicita barbituricelor.
analizatorii auditivi 
şi vizuali.

CAZUL CLINIC III


CULEGEREA DATELOR:
Nume, prenume: C.M.
28
Varsta: 48ani.
Sex: masculin.
Greutate: 70 kg.
Înalţime: 1,68.
Ocupaţie: pensionar pe caz de boală.
Antecedente personale, fiziologice, patologice: ciroză hepatică pe fond etilic, din 2012.
Data internării: 18.05.2015
Istoricul bolii:
Pacientul este cunoscut cu ciroză hepatică pe fond etilic, din 2012 urmând tratament
hepatoprotector intermitent şi regim alimentar.  În ultimele 6 luni este a treia internare
pentru sindrom edematos (edeme şi ascită), fără răspuns la terapia diuretică.
Motivele internării: actuala internare este precipitată şi de apariţia unei erupţii roţii-viola
cee la nivelul gambei drepte, dureroasă şi cu semne celsiene locale.
Pacientul C.M. se internează de urgenţă in S.T.I. pe data de 02.05.2015 ora840, cu următoare
le manifestări de dependenţă:
- alterarea profundă a stării generale.
- anxietate, greaţă, vărsături alimentare şi biliare;
- tahipnee. respiraţie superficială;
-tahicardie, hipotensiune, febră şi frisoane;
- durere vie la nivelul hipocondrului drept, balonare, inapetenţă;
- edeme ale membrelor pelvine, erupţie cutanată, roşie – violacee, la nivelul gambei drepte;
- prurit cutanat, icter, somnolenţă diurnă;
- treziri nocturne repetate, oligurie.
Diagnostic medical la internare: - ciroză hepatică decompensată vascular şi parenchimatos;
T.A. = 150/70 mm Hg, P = 95 bătăi/min. R = 25 respirații/min. T = 37,5 grade C,
Înălțime = 1,30, Greutate = 35 kg.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de a învăța să îți păstrezi sănătatea.
4. Nevoia de a dormi și a se odihni.
Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii
Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate

29
Nevoia de a Dificultate Pacientul să se - acord sprijin −efectuez  Pacientul se
se mișca și îndeplasare poată deplasa pacientului în măsurile  deplasează cu
a avea o manifestată cu ajutor pen ridicarea la propuse la  sprijin pentru
bună prin posturăi trusatisfacerea marginea patului  nevoia de a se satisfacerea
postură nadecvatăda nevoilorfiziol şi acord sprijin  alimenta şi nevoilor
torită edeme ogice.Evaluez la deplasarea  de a avea o  fiziologice.
lor şi a pacientul la acestuia pentru bună circulaţie. Pacientul
ascitei. 24h. satisfacerea − satisfac  rămane la pat
Deplasare nevoilor parţial  după paracentez
foarte  fiziologice. obiectivul şi  a
greoaie în menţin  deplasarea este
postură intervenţiile. foar te dificilă
inadecvatad datorită lipsei
atorită forţei musculare
ascitei şi a  astfel pacientul
lipsei forţei refuză
musculare deplasarea la
generate toaletă
de suferinţa solicitând
hepatică. bazinetul.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de a Dificultate Pacientul să - solicit −aplic  Obiectiv
30
dormi și a în a se aibă un somn pacientul şi îl măsurile  nerealizat,
seodihni odihni liniştit, ajut să evite prevăzute la  persistă
datorită odihnitor “picotelile” din nevoia de a se insomnia
dispneei  pe perioada cursul zilei, alimenta, de a  nocturnă şi trezi
severe , a internării. antrenându-l respira şi a rile repetate din
durerii Pacientul să în activităţi de avea obună cauza
manifestată  doarmă 3 - 4 relaxare. circulaţie, de a dispneei, pacient
prin ore pe noapte −asigur liniştea elimina, care ul fiind epuizat
fatigablitate, fără treziri. nocturnă a vor satisface datorită lipsei
extremă. Evaluez pacientului şi implicit şi somnului.
pacientul condiţii de nevoia de a se
confort termic. odihni.
− aerisesc
încăperea
înaintea 
somnului
nocturn.
− planific 
îngrijirile şi 
intervenţiile 
delegate astfel
încat să evit
trezirea
pacientului.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Nevoia de Hipertermie Pacientul să - asigur condiţii − aplic Proces evolutiv,
a-și mentine datori nu prezinte fe de confort termic comprese pacientul
tempratura tă procesului bră. în salon. antiseptice cu răspunde
31
corpului în infecţios al − asigur lenjeria Rivanol 1%o, adecvat la
limite gambei adecvată pe care local, la tratament,
normale drepte, erizi o schimb după indicaţia obiectiv realizat.
pelmanifesta fiecare val de medicului.
tăprin frison transpiraţie. - administrez 
, febră −asigur hidratare antibioticele 
38,7oC. a corectă a pacie prescrise de 
ntului după bilan medic
ţ, administrez P enicilină 2 x
lichide în 5.000.000 u.i.
cantităţi
fracţionate.

Nevoia Diagnostic Intervenţii Intervenţii


Obiective Evaluare
afectată de nursing autonome delegate
Alterarea Pacientul să - asigur igiena  − schimb Se menţin
integrităţii aibă tegument corporală genera poziţia tegume ntele
tegumente tele curate şi lă şi locală. pacientului cât lucioase în tensi
lor datorită intacte pe peri − efectuez de mai des pentru une şi cu semne
32
oada spitaliză 2 ori pe zi a evita apariţia celsiene locale,
rii. masaje şi escarelor. se observă o
tamponament cu − administrez moderată
pudră de talc. antibioterapia diminuare a
− şterg cu un prescrisă. temperaturii
prosop curat locale în zona cu
tegumentele, ori erizipel.
prezenţei de câte ori este
procesului necesar după
infecţios lo transpiraţie.
cal manife − aplic comprese
stat prin eri locale antiseptic.
zipel. −asigur drenaj
postural prin
ridicarea
membrelor  
pelvine la 15o
faţă de planul
patului.

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

Profilaxia primară se adresează întregii populaţii pentru îndepărtarea factorilor predispozanţi,


legaţi de alimentaţie, reducerea consumului de alcool, evitarea alimentelor grase, reducerea
consumului de tutun, cafea, îndepărtarea stresului psihic şi a tensiunii psihice de orice
gen (nelinişte).

33
Populaţia trebuie să consume alimente cu conţinut scăzut în calorii şi grăsimi. Grăsimile
conţin un număr mare de calorii, aşa că, reducând consumul de grăsimi, reducem şi caloriile.
Alimentele ce trebuie evitate sunt: carnea grasă, untul, margarina, prăjelile, prăjiturile,
bomboanele.
 Alimentele indicate (sărace in grăsimi):
• carne de pui sau de curcan gătită la cuptor, la grătar sau fiartă.
• peşte file, muşchi fără grăsime.
• lapte degresat, branză nesărată.
• fructe şi legume proaspete, congelate sau uscate.
• cereale şi paine cu un conţinut redus de sare.
•alimente bogate în amidon şi fibre - acestea reprezintă un substituient excelent pentru gră
simi, având un conţinut redus de calorii, dar bogat în vitamine şi minerale.
• alimente bogate în fibre, fructe, legume, cereale, orez, mazăre, fasole uscată.
•alimente cu un conţinut scăzut în sare şi sodiu pentru menţinerea T.A. în limite normale,
toate persoanele pot consuma în jur de 6 g de sare, echivalentul a 2400 mg sodiu ceea ce
reprezintă o linguriţă de sare de masă.
 Recomandări:
 reducerea consumului de alcool - cantitatea trebuie să fie limitată la maxim 2 pahare/zi
pentru bărbati şi la un pahar/zi pentru femei (creste T.A.).
 reducerea consumului de tutun.
reducerea consumului de cafea, băuturi ce conţin cafeină, ceai negru, răcoritoare (pot creşte
T. A. temporar).
 îndepărtarea stresului.
Sunt indicate practicarea unor tehnici de relaxare, meditaţie, asigurarea unui mediu familial
favorabil, practicarea unei activităţi fizice. Activitatea fizică regulată va reduce riscul de a
suferi afecţiuni cardiace, va reduce nivelul de colesterol din sânge, va creşte nivelul de HDL-
colesterol (colesterolul bun) care nu se depune pe artere şi ajută la scăderea TA. Persoanele
active prezintă un risc cu 50% mai scăzut de a face HTA faţă de persoanele sedentare.
Efectul unei activităţi fizice uşoare:
- folosind scările în locul liftului;
- coborarea din autobuz cu o staţie sau două înainte de destinaţie pentru  a merge pe jos restul
drumului;
- parcarea maşinii mai departe de magazine, birou, locul de muncă;
- munca în grădină;

34
- mersul pe bicicletă;
- dansul.
Este indicată menţinerea unei greutăţi corporale optime.
Pe măsură ce greutatea corporală creşte, TA se măreşte. 
Studiile au arătat că persoanelesupraponderale au şanse mai mari să dezvolte HTA, comparati
v cu cele normoponderale.
Nu este indicată pierderea bruscă în greutate ci progresivă,  pierzând 200 - 500g/săptămână.
Asistenta medicală va sfătui şi va da exlicaţii bolnavului pe toată perioada spitalizării şi chiar
şi la externare, cum trebuie să respecte toate recomandările:
- să respecte cu stricteţe odihna (repausul impus);
- să respecte cu stricteţe dieta - regim hiposodat;
- să nu consume alcool, tutun, cafea sau alte toxine;
- să se observe cu atenţie şi la orice modificare spontană să ia legatura cu medicul de familie
sau cu medicul specialist;
- să accepte dispensarizarea şi să se prezinte periodic la control.
Educaţia pentru sănătate făcută de asistenta medicală se îndreaptă spre un regim adecvat de
viaţă, fără abuzuri de alcool şi medicamente, spre tratarea corectă a tuturor afecţi
unilor hepatice şi generale ale organismului.

CONCLUZII

Ciroza hepatică este definită ca o distrucţie avansată a celulelor hepatice


metabolic active şi inlocuirea acestora cu ţesut conjunctiv inactive, incapabil să îndeplinească
funcţia celulelor hepatice. În faza în care este diagnosticată, ciroza hepatică, aceasta nu mai
este prea mult reversibilă. Până la ora actuală nu există dovezi că ciroza hepatică poate fi
ameliorată sau tratată.
35
Infecţia cronică cu virusurile hepatice B, C şi consumul de alcool sunt cele mai
frecvente cauze de ciroză hepatică. Rolul alcoolului în etiologia cirozei este bine stabilit.
Există importante dovezi epidemiologice care arată că prevalent cirozei se coreleaza cu
cantitatea de alcool consumată. De regulă, toţi etilicii dezvoltă steatoză hepatică dar nu toţi
fac ciroză. Unii nu depăşesc stadiile de steatoză, steatofibroză, premergătoare cirozei
alcoolice.
Regimurile carenţate în proteine şi vitamine ca şi cele hiperlipidice, exacerbează
hepatotoxicitatea alcoolului. 
Formele compensate în care funcţia de detoxifiere a ficatului esteadecvata, nu există ascita sa
u encefalopatie hepatică. Bolnavul poate fi asimptomatic şi să nu existe modificări ale pro
belor de laborator.
Formele decompensate se caracterizează prin icter, epistaxis, gingi
voragii, prin lipsa factorilor de coagulare, ascită, edeme, scăderi în greutate, sângerari din
varice esofagiene, encefalopatie hepatică şi deteriorare progresivă a testelor de laborator şi a
stării generale a bolnavului.
Pacientul în cursul spitalizării trebuie sa dobândească noţiuni de educaţie sanitară în ceea ce
priveşte prevenirea cirozei hepatice.
Aceasta activitate face parte din activităţile proprii ale asistentei medicale care va suplini in
acest caz lipsa de cunoştinţe ale pacientului.
Reuşita acestei activităţi depinde în mare măsură de puterea de convingere a asistentei, de
dragostea ei faţă de oameni. Participând la îngrijirile celor doi pacienţi prezenţi cu ciroză
hepatică, am concluzionat că prin acordarea unei terapii prompte şi eficiente, evoluţia bolii a
fost favorabilă şi treptat pacienţii au reuşit să se integreze în societate, recăpătându-şi indepen
denţa.

BIBLIOGRAFIE

1. N. Grigorescu - Tratat de Gastroenterologie, volumele I si II, Editura


Medicala Nationala Bucuresti, 2001.

2. N Grigorescu - Tratat de Hepatologie, Editura Medicală Naţională Bucureşti, 2004.

36
3. Rodica Ghiuru, Anca Trifan, A. Covic - Curs de Medicină internă, vol. II. Aparat digestiv, Editura
Junimea, 2003.

4. L. Titirica - Manual de îngrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistenţii medicali,


Editura Viaţa Medicală Romanească, 2003.

5. Harrison - Principii de Medicină Internă editia 14, Editura Teora, Bucureşti, 2003.

6. I. Rebedea - Boli infecţioase, Editura Medicală Bucureşti, 2000.

7. Borundel, C. - Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, 2007.

8. Fodor, O. - Tratat elementar de medicină internă, Editura Dacia Cluj, 1974.

9. Gluhovschi, Gh. - Ghid de ecografie abdominală, Editura Medicală Bucureşti, 1999.

10. Ramniceanu, R. - Prognosticul bolilor interne, Editura Medicală Bucureşti, 1978.

11.Suteanu, S. – Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne vol.I si II, Editura Medicală


Bucureşti, 1998.

12. C. Mozes - Tehnici de îngrijire a bolnavilor, Editura Viaţa Romanească, Bucureşti, 1974.

ANEXA 1

37
Figura 1 – ANATOMIA FICATULUI

ANEXA 2

38
Figura 2 – CIROZA HEPATICĂ

ANEXA 3

39
Figura 3 – CIROZA HEPATICĂ FORMARE

ANEXA 4

40
FIGURA 4 – Paralelă ficat sănătos – Ficat cu ciroză

41