Sunteți pe pagina 1din 108

FUNDATIA ,,ROMÂNIA DE MÂINE”

UNIVERSITATEA SPIRU HARET


FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMA
Coordonator: conf. univ. dr. PACURAR DOINA

Absolventa: DIMITRESCU (SPIRIDON) ELENA-OLGA

- 1999-
FUNDATIA ,,ROMÂNIA DE MÂINE”
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

LUCRARE DE DIPLOMA

Coordonator: conf. univ. dr. PACURAR DOINA

Absolventa: SPIRIDON ELENA OLGA

-1999-

STABILITATE SI FRAGILIZARE, IN CONDITII DE SCHIMBARE


SOCIALA, A RELATIEI PERSONALITATE - COMPORTAMENT
LA VARSTA ADULTA

Capitolul I Introducere
I.1 Vârsta adulta, problema de investigatie psihosociologica
I.2 Motivatia alegerii temei

Capitolul II Analiza conceptelor fundamentale cu care se opereaza in


lucrare:
II.1 Personalitate
II.2 Comportament
II.3 Relatia personalitate- comportament
II.4 Stabilitate si fragilizare
II.5 Schimbare sociala
II.6 Vârsta adulta
II.6.1. Adultul din punct de vedere fizic
II.6.2 Adultul din punct de vedere psihic
II.6.3 Adultul din punct de vedere social
II.6.4 Invatarea la adult

Capitolul III Stabilitate si fragilizare la vârsta adulta

Capitolul IV Relatia personalitate -comportament la vârsta adulta

Capitolul V Investigatii concrete:


V.1 Ipoteza cercetarii
V.2 Scop, obiective
V.3 Metode folosite in investigatie
V.4 Prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora
V.5 Concluzii

Capitolul VI Consideratii finale

Anexe

Bibliografie
STABILITATE SI FRAGILIZARE, IN CONDITII DE SCHIMBARE
SOCIALA, A RELATIEI PERSONALITATE-COMPORTAMENT LA
VARSTA ADULTA
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

I.1 Vârsta adulta - problema de investigatie psihosociologica

Desi par neseismice, vârstele adulte au tot atât de multe probleme psiho-
sociale de studiat la fel ca si toate celelalte perioade din evolutia umana: copilaria,
adolesccenta, tineretea si vârstele de regresie.
A fi adult nu inseamna doar o maturitate deplina fizica, psihica si social-
culturala ci, pe lânga aceasta si un proces de dezvoltare, dar mai presupune si
inceputul unui usor declin mai ales in laturi fizice, dar si psihice si sociale;
inseamna crize traite in mod subiectiv de fiecare adult in parte, indiferent de
clasa sociala careia ii apartine sau de perioada istorica traversata.
Jung este de parere ca ,,intre 35-40 ani se pregateste o modificare de mare
insemnatate a sufletului omenesc”.[17]
Prin suflet eu inteleg ceea ce nu poate fi masurat si cuantificat in psihicul
uman; acolo nu au ce cauta instrumente si aparate, teste sau masuratori; totusi
acolo este izvorul acelor trasaturi observabile, acelor trasaturi care ne definesc ca
individualitati distincte, ca personalitati umane. Si atunci, cercetatorul care vrea
sa arunce o privire in acest suflet al adultului, trebuie sa foloseasca intelegerea si
empatia pentru a ajunge la pragul, dincolo de care, sunt parametri statistic
masurabili.
Exista anumite stereotipii sociale privind adultul, anumite prejudecati: el este
considerat omul care nu mai trebuie sa astepte nimic de la viata din moment ce si-
a definitivat un statut si rol social, profesional, marital. In virtutea acestei
prejudecati, (internalizata din vârstele precedente), in constiinta omului ajuns la
maturitate, apare o contradictie intre ceea ce-si imagina ca va simti la vârsta
adulta si ceea ce simte el in prezent. Si atunci incepe sa se subaprecieze,
incercând sa reduca din tensiunile provocate de contradictia interna.
Multe studii au aratat ca oamenii mai in varsta par sa aiba mai putina
incredere in ei insisi decat la o varsta anterioara.Aceasta nu este numai rezultatul
declinului unei anumite capacitati, ci si al acceptarii de catre ei a cliseului
degradarii.
In sprijinul celor spuse aduc afirmatiile lui Ruck ce considera ca oamenii
mai in vârsta subapreciaza capacitatea lor de munca, ceea ce ar putea sa aiba o
influenta asupra performantei lor efective.[8]
,,Sentimentul” subiectiv al imbatranirii, al scaderii capacitatii de performanta
depinde in mod esential si de relatiile sociale, de problema modului in care
societatea se preocupa de justa incadrare a oamenilor mai in vârsta si le transmite
sarcini care sa corespunda capacitatii lor de munca.
Rezultatele lui Karsten(1960) cu privire la trairea subiectiva a vârstei adulte
par sa confirme ipoteza ca ,,se produce o relatie intre imaginea despre sine a
fiecaruia si atitudinea mediului privind integrarea individului”. Welford ajunge la
aceeasi concluzie.[26]
,,Cu cât mai mult se apropie omul de mijlocul vietii si cu cât mai bine
reuseste sa-si consolideze atitudinea personala si situatia sociala, cu atât mai mult
i se pare ca a descoperit calea cea buna in viata, precum si adevaratele idealuri si
principii de comportament.De aceea isi inchipuie ca acestea sunt etern valabile si
isi face o virtute din a le ramâne mereu fidel”[17].- Dupa parerea lui Jung,
anterior citat, ,,atingerea telurilor sociale se face in detrimentul implinirii
personalitatii”.
Exista foarte multe femei la care constiinta si responsabilitatea sociala se
trezesc cu adevarat abia dupa 40 ani. Din cercetari a rezultat ca aceste prefaceri
sunt insotite foarte frecvent de catastrofe matrimoniale de tot felul, atunci când
barbatul isi descopera simtamintele delicate, iar femeia, intelectul.
,,E greu sa-ti dai seama ce teluri ar trebui sa aiba a doua jumatate a vietii,
altele decât cele din prima: extinderea vietii, utilitatea, eficienta, reusita in viata
sociala, netezirea cailor urmasilor catre casatorii convenabile si situatii bune;
destule rosturi in viata!”[17]
Multi nu mai sunt in stare sa vada in imbatrânire decat o imputinare a vietii
si nu simt decat ca idealurile de odinioara au palit si s-au uzat.,,Dar foarte putini
oameni sunt artisti ai vietii, si arta de a trai este cea mai nobila si cea mai rara
dintre arte”.[1]
Sub unghi biologic, declinul incepe dupa 40-50 de ani. Din punct de vedere
psihologic si social, maturitatea poate continua insa pana la 70 de ani.
Copilaria sta mai mult sub imperiul determinarii cauzale, cu caracter
precumpanitor biologic. In schimb, adolescenta si maturitatea stau sub semnul
determinarii prospective, cu caracter predominant psiho-social si mai ales
cultural. Variatii asemanatoare gasim si sub unghiul ierarhiei social-economice.
Omul simplu, cu pozitie economica si social-culturala modesta, ramâne intreaga
viata sub povara nevoilor, care sunt mai mult cauze decât scopuri. Omul
inteligent, cu pozitie economica si social culturala ridicata, traieste in primul rând
cu perspectiva planurilor de viitor in fata. Determinarea evolutiva este in raport cu
trecutul, ce se prelungeste in prezent, si cu perspectiva planurilor de viitor.

I.2 Motivatia alegerii temei


Cu exceptia romanelor si pieselor de teatru, maturitatea este privita ,,ca un
ses nesfârsit ori pustiu”[18]
Dar Robert J. Havighurst spune:,,maturitatea nu este o plutire lina pe o mare
linistita, fara aventuri ori accidente. Oamenii nu se lanseaza in maturitate datorita
impulsului primit in copilarie si tinerete si nu navigheaza pur si simplu de-a
lungul coastei, catre batrânete.Exista tot atât de multe probleme noi de rezolvat si
situatii noi de stapânit in timpul anilor maturitatii, pe câte exista in timpul
perioadelor anterioare de viata. Maturitatea are punctele sale de tranzitie si crizele
sale.Este o perioada de evolutie, aproape la fel de completa in sens; cum sunt
perioadele de evolutie din copilarie si adolescenta.”
De remarcat sunt si cuvintele lui Newman:,, citeste-l pe Homer sau Horatiu
cu orice pret, umple-ti mintea, ochii si urechile cu imagini, cuvinte si muzica; nu
te astepta insa ca inainte de vârsta de 40 ani sa intelegi despre ce vorbesc ei in
realitate”[40]
Vârstele adulte sunt mai putin studiate; daca la inceput se considera
psihologia ca fiind o stiinta a adultului, pe parcurs, studiile s-au axat mai mult pe
perioadele copilariei, adolescentei, tineretei chiar, iar in ultimele decenii si pe
vârstele de regresie. Dar o analiza mai atenta a perioadei din viata omului
cuprinsa intre 35-55 ani, releva ca aceasta nu este o perioada de ,,stagnare”, in
care nu se mai intâmpla relativ nimic deosebit in viata omului.
Omul este alcatuit din ceva constant,(structura biologica) ceea ce-i da
dreptul la denumirea de om; dar comportamentul sau, in orientarile sale cele mai
elementare, se schimba in fiecare zi, iar natura umana si personalitatea umana pot
fi profund remodelate.
. Revolutia din 1989 a dus la o schimbare sociala profunda si rapida careia
a trebuit sa-i faca fata personalitatea adultului; explozia de informatie din ultimii
ani , duce la acumularea de cât mai multa informatie, care inseamna invatare si
transformare in comportament, atitudini, deprinderi, modificari de roluri,
imaginea de sine.
Chiar daca o parte din personalitatea umana reprezinta produsul societatii si
culturii in care omul se naste si traieste, chiar daca ea reflecta in structura sa
sistemul relatiilor sociale, contradictiile societatii sale, omul nu suporta pasiv
influentele exterioare, ci, dimpotriva, se manifesta activ, modificând modul sau de
viata in raport cu trebuintele si aspiratiile sale, prin aceasta modificandu-se pe
sine. Exista 2 limite principale pentru cresterea si dezvoltarea umana:
1)- limita reala, practica, a aptitudinii maxime a cuiva (capacitatea potentiala)
2)- limita psihologica, nu mai putin reala, in care fiecare om se autosituiaza.[36]
Kidd spune ca:,, barierele care ne ingradesc si ne fixeaza cel mai bine, lanturile
care ne leaga cel mai strâns, sunt acelea pe care ni le faurim noi insine” [18]
Când facem afirmatia ca linia vietii unui om ramâne neschimbata, lucrul
acesta trebuie sa para de neinteles pentru multi, pentru ca, in definitiv fiecare
traieste in viata sa o multitudine de experiente, care determina modificari ale
comportamentului sau. Un fapt de viata nu are doar o singura semnificatie. E greu
de gasit 2 oameni care, din una si aceeasi experienta de viata, sa traga aceeasi
concluzie practica. Nu orice patanie ne face intelepti, dar linia dupa care ne
orientam ramane neschimbata.
Pe lânga o motivatie generala, in alegerea acestei teme de studiu exista si
una personala: eu insami am vârsta despre care vorbesc in lucrare.
M-au inpresionat in mod deosebit cuvintele lui Spinoza cu care isi incepe G
Allport celebra ,,Structura si dezvoltarea personalitatii”: ,, m-am straduit
neâncetat sa nu ridiculizez, sa nu deplâng si nici sa dispretuiesc actiunile umane,
ci sa le inteleg”. Alegându-mi tema mai sus amintita, aceasta am incercat sa fac:
sa inteleg mai bine vârsta adulta. Chiar daca lucrarea nu are o deosebita valoare
stiintifica, ea poate fi un punct de plecare pentru alte cercetari mai valoroase.
Ea poate sa faca pe specialisti in domeniu sa priveasca cu mai multa atentie in
cercetarile lor vârsta adulta, deoarece asa cum voi arata in lucrare, adultul este
intr-adevar matur fizic, psihic si social, dar, crizele prin care trece, desi le
exteriorizeza mai putin decât copilul sau adolescentul, nu inseamna ca sunt traite
cu mai putin dramatism decât acestia.
Si atunci, daca adultilor le sunt de folos studiile despre copii si adolescenti
pentru a sti cum sa-i educe, formeze sau sa-i inteleaga, si acestora din urma le-ar
folosi studii mai ample despre adultii ce ei insisi vor deveni mâine.

CAPITOLUL II

ANALIZA CONCEPTELOR FUNDAMENTALE CU CARE SE


OPEREAZA IN LUCRARE

II.1 Personalitatea
Pe Allport l-a impresionat definitia data de catre Boethius in secolul al VI-
lea, termenului ,,persona”, de la care deriva cuvântul ,,personalitate”: ,,Persona
est substantia individua rationalis naturae”- persoana este o substanta
individuala de natura rationala.[3]
Initial, termenul de ,,persona” s-a referit la masca de teatru din perioadele
antice (cuvântul este de origine etrusca).
Mai târziu, acest cuvânt a dobândit intelesuri multiple, functionând in mai
toate limbile moderne cu inteles polisemantic:
- aspectul exterior al omului, amintind de intelesul originar (masca);
- rolul jucat de un actor, adica functia sociala indeplinita de un om;
- actorul insusi care joaca un rol, ca si omul care indeplineste o
functie sociala;
- ceea ce confera valoare omului, calitatile lui ( Jean Stoetzel, La
psychologie sociale, Flammarion, Paris, 1963, p. 140)
Cele patru sensuri ale termenului de personalitate , cronologic delimitate de
psihosociologul mai sus amintit, conduc la concluzia ca personalitatea poate fi
definita atât din ,,exterior”, ca efect produs de un individ asupra celorlalti, cât si
din ,,interior”, ca structura intima a elementelor biologice inascute (instincte,
trebuinte, tip de ANS etc), psihologice ( limbaj, gandire, imaginatie etc) si
sociomorale, achizitionate in procesul socializarii ( norme comportamentale,
valori sociale, convingeri, idealuri etc).
In Dictionarul de psihologie de U. Schiopu termenul de personalitate este
explicat prin: ,,disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o
persoana (fata de altele) si care contureaza identitatea ei specifica”[37].
Nu exista om fara pesonalitate, iar cei cu ,, multa personalitate” au doar
trasaturi ale acesteia considerate optime intr-o societate data, atragând prin
prezenta si actiunea lor, atentia publicului.
Ca realitate, personalitatea este totalitatea psihologica ce caracterizeaza si
individiualizeaza un om particular. Ea este omul viu, concret, empiric, pasional,
rational, deci omul asa cum este el resimtit in afara noastra sau in propria noastra
fiinta; asadar, nu omul abstract, nu omul aflat in inchipuirea noastra, ci omul de
alaturi de noi, pe care il intâlnim pe strada, acasa, la birou, in metrou, la un
spectacol sau la un miting. Nu omul interpretat ca ,,fiinta generica” ci omul asa
cum exista si cum se manifesta in viata curenta, cotidiana.
Distincta prin trasaturile stabile ale conduitei si prin caracterul unic al
existentei sale traite, personalitatea reuneste intr-un ansamblu unitar o serie de
dispozitii interne, caractere mostenite si dobândite, structurate intr-un mod
original in interiorul unui nucleu care se elaboreaza si se transforma sub influenta
mediului social si cultural de viata. Nucleul personalitatii este Eu-l.
,,Eu-l este constiinta de sine, nucleul sistemului personalitatii, care cuprinde
cunostintele si imaginea de sine, atitudinile constiente sau inconstiente fata de
valori. Eu-l este un construct sintetic si personal, care izvoraste din simtire, urca
la reflexie si se exprima in conduita, fiind sustinut permanent afectiv-
motivational. Prin intermediul acestui construct, individul se conceptualizeaza pe
sine insusi, se evaluiaza si isi anticipa comportamentul”[44].
Ruperea acestei unitati structurale intre elementul biologic, psihic, social si
cultural echivaleaza cu o stare de dezorganizare resimtita atât la nivelul
individului cât si al societatii; la nivelul individului, dezorganizarea psihismului si
alterarea relatiilor sale adecvate cu mediul genereaza incapacitate functionala
(boala), pierderea constiintei de sine, iar la nivelul societatii se pierde
predictibilitatea comportamentului scontat, iar logica relatiilor sociale apare
alterata de reactii imprevizibile care incalca norma de conduita si afecteaza
rationalitatea relatiilor cu ceilalti.[32]
Privita din acest punct de vedere personalitatea este si ramâne ,,sinteza
originala si individuala a trasaturilor si insusirilor bio-psiho-sociale ale fiecaruia,
acea organizare dinamica a caracteristicilor esentiale, cele mai stabile din fiinta
umana, un ansamblu structural de insusiri care determina adaptarea specifica a
individului la mediu.
Ea cuprinde si elemente cu diferite grade de generalitate si stabilitate,
trasaturi care se schimba si se modifica in ritmuri diferite, sub actiunea continua a
factorilor mediului social:
a) elementele structurale hotarâte de factorii natural-biologici, de specie,
comune tuturor oamenilor, ca: anatomia si morfologia organismului, structura
aparatelor senzoriale (de tip uman) datorita carora oamenii aud, vad, pipaie etc, la
fel. Aceste insusiri naturale sunt cele mai generale; ele se incadreaza in evolutia
generala a speciei si se transforma cel mai lent, imperceptibil in conditiile
evolutiei la care se gaseste azi specia umana.
b) achizitiile social determinate, comune de asemenea, tuturor oamenilor si
care se modifica lent in decursul istoriei omenirii: auzul fonematic, vorbirea
articulata, auzul muzical, vederea cromatica, sensibilitatea cutanata etc. Ele se
grefeaza pe conditiile naturale ale speciei. O parte din aceste achizitii, special
determinate (auz, vorbire, tacto-lexie) difera nu numai de la o colectivitate la alta;
ele se modifica vizibil chiar in evolutia aceluiasi popor.
c) trasaturi cu ritm de dezvoltare mai accentuat, acele modificari si
schimbari care apar in profilul psihic al oamenilor si se produc odata cu
transformarea orânduirilor sociale: ex. transformarea continutului concret al
motivatiei in actiunile oamenilor, schimbarea raportului dintre motivele personale
si sociale, transformarea orientarii, a continutului constiintei oamenilor.
Asemenea schimbari, considerate tipice pentru oamenii orânduirii date, incluzând
si factura nationala a persoanei, formeaza latura psihologica a personalitatii.
d) insusirile individuale, nuantele specifice fiecarei personalitati, luata chiar
in cadrul aceleiasi etape istorice si orânduiri; este vorba de trasaturile individuale,
date de particularitatile de impresionabilitate, de receptivitate, de atitudinile
caracteriale stabile, intr-un cuvant particularitatile psihoindividuale ale omului.
Nici marii psihologi nu au reusit, respectând toate rigorile stiintei, sa aduca o
definitie pentru personalitate.G. Allport impreuna cu H.Odbert au colectat
aproximativ 50 definitii ale acesteia.
Potrivit temei in discutie voi selecta câteva dintre acestea:
G.W.Allport -personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a
acelor sisteme psihofizice care determina gândirea, si comportamentul sau
specific.[3]
R.B.Cattel - personalitatea este un sistem al deprinderilor proprii subiectului
care permite o previziune asupra comportamentului acestuia.[32]
Conform definitiei din Dictionarului Larousse (1994) personalitatea este
ansamblul de comportamente, motivatii, atitudini, etc., a caror unitate si
permanenta constituie individualitatea, unicitatea fiecaruia.
J.Stoetzel ( Paris 1938)- personalitatea poate fi definita :
-,,din exterior” ca efect produs de un individ asupra celorlalti
(ansamblul trasaturilor si conduitelor umane care provoaca raspunsuri
psihocomportamentale din partea altora )
-,,din interior” ca structura intima a elementelor biologice
inascute (instincte, trebuinte, tip de ANS ) , psihologice ( limbaj, gândire,
imaginatie etc.) si socio-morale, achizitionate in procesul socializarii ( norme
comportamentale, valori sociale, convingeri, idealuri, etc. )[6]
G.H. Mead si T. PARSONS - personalitatea este un set de valori si roluri
interiorizate.[6]
P. Popescu-Neveanu -personalitatea este un macrosistem al invariantilor
informationali si operationali, ce se exprima constant in conduita si sunt
definitorii sau caracteristici pentru subiect.[39]
C.Rogers -sistemul de personalitate se inchide in sine, organizandu-se si se
deschide spre lume, obiectivandu-si dimensiunile spre valori.[6]
A. Kardiner si R. Linton definesc personalitatea de baza, ca un nucleu de
atitudini si sentimente comune tuturor membrilor unei societati.[6]

Aceptiunile conceptului de personalitate


Acceptiunea antropologica
In viziunea antropologiei filosofice, personalitatea umana se formeaza in
decursul vietii numai ca urmare a actiunii si convietuirii intr-un mediu social, in
sistemul relatiilor sociale. Deci, esenta personalitatii o reprezinta ,,ansamblul
relatiilor sociale”, pe care individul, le traverseaza de-a lungul vietii sale, le
selecteaza si le internalizeaza.
In aceste conditii, calitatea personalitatii depinde de calitatea mediului
social, a relatiilor sociale in care ea se formeaza, imperfectiunile si slabiciunile
mediului social repercutându-se asupra ei si ducând la fenomene de instrainare
sau de destructurare. ,,Suntem ceea ce facem si facem ceea ce mediul ne cere sa
facem”, decreta G.B. Watson [45]
Si in psihologia contemporana, ,,interactiunea” si ,,relatia” sunt luate drept
coordonate dinamice formative ale personalitatii:
-Mihai Golu-,, se poate afirma fara teama de a savârsi o eroare
metodologica grava, ca personalitatea exista , se formeaza si se manifesta in si
prin relationare”[45]
-Adrian Neculau-,, personalitatea este o constructie sociala... omul se
defineste pe sine ca personalitate in relatiile cu ceilalti semeni, cu societatea in
ansamblul ei. Insasi ratiunea de a fi a structurii personalitatii consta in integrarea
omului in contextul situatiilor sociale.”[45]
Acceptiunea antropologica a personalitatii are meritul de a amplasa si integra
omul in sfera vietii sociale.
Acceptiunea psihologica
Potrivit acestei acceptiuni personalitatea este un ansamblu de conditii
interne. Natura acestor conditii interne este psihologica, subiectiva. Ele se refera
la aspecte intelective, afective, motivationale, energizoare, aptitudinale si
atitudinale.
Conditiile interne care definesc personalitatea au o serie de note specifice:
-dispun de o relativa stabilitate, neputând fi radical modificate de situatiile
tranzitorii sau accidentale
-sunt formatiuni rezultând din condensarea diverselor functii psihice
-sunt generalizate, adica se manifesta in cele mai diverse situatii
-sunt esentiale, vizeaza aspectele cele mai importante ale manifestarii omului
privind orientarea sa, raspunsurile sale fundamentale
-dispun de o relativa plasticitate, putându-se restructura, modifica si
perfectiona in grade diferite in functie de cerintele relationarii cu ambianta
In virtutea acestor caracteristici, insusirile psihice (conditiile interne)
programeaza comportamentul uman, dând posibilitatea anticiparii lui.
In viziunea psihologului M. Zlate structurile componente de baza ale
personalitatii sunt: motivatia, cognitia si controlul.[45]
Motivatia da orientarea, selectivitatea si semnificatia conduitei.
Structurile cognitive sunt considerate ca instrument de realizare a
personalitatii; ele plaseaza subiectul, in scara obiectiva a competentelor si
valorilor. Asociate cu structurile motivationale si afective, ele alcatuiesc
constructiile complexe ale aptitudinilor sau capacitatilor.
Mecanismele de comanda si control asupra motivelor, scopurilor si
mijloacelor comportamentului ocupa un loc important in sistemul general al
personalitatii.
Gradul de control devine un important indicator in caracterizarea structurii
personalitatii.Din acest punct de vedere oamenii pot fi impartiti in trei grupe:
1)- normal controlati -se caracterizeaza printr-un relativ echilibru intre
tendinta reflexiva, analitica, critica si tendinta spre actiune, imbinând intr-o
formula optima principiul libertatii cu principiul necesitatii, imperativul subiectiv
cu cel obiectiv.
2)- subcontrolati- se caracterizeaza prin supraestimarea impulsului spre
actiune si subestimarea conditiilor obiective ale realizabilitatii lui; ca urmare, ei se
comporta impulsiv, dupa glasul primei dorinte sau la incitatia primei impresii.
Pentru ei este mai important sa actioneze decat sa gândesca asupra modului si
oportunitatii actiunii. De aceea lucrurile le apar intotdeauna mai simple decat sunt
in realitate si nu inteleg de ce altii pun atâta pret pe implicatii si ,,conventii”.
3)- supracontrolati (cenzurati) - personalitatea acestor oameni se
caracterizeaza printr-un comportament de tip eminamente ,,reflexiv”, bazat pe
considerarea ,,tuturor” conditiilor pro si contra, pe anticiparea nu numai a
rezultatului imediat, ci si a consecintelor derivate ale lui. De aici pot genera o
serie de trasaturi specifice ca: prudenta, conservatorism, traditionalism,
conformism, pedanteria, scrupulozitatea, rezervarea, timiditatea etc.[32]
Structurile de control se elaboreaza in timpul evolutiei individuale, ca
rezultat al raporturilor dinamice dintre succes si insucces, dintre recompense si
sanctiuni, dintre aprobari si dezaprobari; lor li se integreaza si li se subordoneaza
din punct de vedere dinamic, trasaturile temperamentale.
Alti psihologi, printre care si Al. Rosca, considera ca principalele
componente psihologice ale personalitatii sunt: temperamentul, caracterul si
aptitudinile. [35]
Temperamentul reprezinta latura dinamico-energetica a personalitatii; el
exprima constitutia functionala a sistemului nervos si hormonal.
Caracterul reprezinta un ansamblu de atitudini ale omului fata de sine, fata
de alti oameni si fata de societate. Prin caracter se exprima orientarea psiho-
morala a personalitatii fata de diversele aspecte ale vietii sociale.
Aptitudinile reprezinta mijloacele de actiune ale personalitatii, ele
constituind latura efectorie a acesteia, indicând nivelul de performanta si
posibilitatile creatoare ale subiectului.
Aceptiunea axiologica
Prin asimilarea criteriilor si procedeelor de apreciere-valorizare-alegere si
prin fixarea lor ca mecanisme fundamentale de reglare a conduitei umane,
personalitatea umana, capata o importanta dimensiune axiologica. Dar valoarea
personalitatii provine mai ales din organizarea si ierarhizarea propriilor sale
structuri psihologice, fapt care o individualizeaza pregnant si o deosebeste de cea
a semenilor.
Acceptiunea axiologica a personalitatii are in vedere omul valorizat
(intelectual, moral, social), deci omul ca valoare.
Personalitatea ca sistem
Definind personalitatea ca sistem, aceasta inseamna ca ea se compune dintr-
un numar de elemente, intr-o ordine neântâmplatoare si aflate intr-o anumita
interactiune. Acest sistem se caracterizeaza prin:
-caracterul semideschis (care exprima functia comunicatiei sistemului
personalitatii cu mediul ambiant)
-caracterul multidimensional, hipercomplex ( prin care relevam gradul inalt
de saturatie al sistemului personalitatii in legaturi externe cu mediul si in legaturi
interne intre elementele componente)
-caracterul probabilist al combinatiilor posibile dintre marimile de intrare si
cele de iesire, din care deriva ,,ineditul”, ,,originalitatea” individuala a ,,adaptarii”
la situatii, imprevizibilitatea relativa a reactiilor de raspuns
-caracterul orientat, antientropic, care desemneaza functia instrumentala
reala a sistemului personalitatii in ansamblu si a diferitelor sale subsisteme;
delimitarea si corelarea dinamica, in procesul activitatii si comportamentului, a
modelului lumii externe (obiectiv-informational) cu modelul propriu (subiectiv-
informational), care confera finalitatii sistemului personalitatii dimensiunea
anticipatiei si auto-proiectiei
-caracterul designativ si valorizator al traiectoriilor fazice ale sistemului
personalitatii si al comportamentului pe care-l realizeaza el.
-specificitatea selectiva a comunicatiei cu mediul ambiant si filtrajul
stimulatiilor si raspunsurilor prin intermediul scalelor de criterii si etaloane
valorice elaborate social-istoric si interiorizate in plan individual-subiectiv.
Din punct de vedere al teoriei sistemelor, personalitatea reprezinta un termen
in acelasi timp sintetizator si diferentiator, global si specific. Ea exprima modul
integrativ superior de organizare si functionare psihocomportamentala a
individului uman.
Construirea sistemului personalitatii se realizeaza prin trecerea stadiala de la
un tip de echilibru la altul, de la un algoritm preponderent adaptativ (biologic) la
un algoritm preponderent actional, transformator (de provenienta sociala).
Sensul evolutiei sistemului personalitatii rezida in transformarea
comportamentului de tip reactiv, bazat pe conditionare si semnalizare directa,
situationala, in comportament de tip activ, anticipat, selectiv, orientat, bazat pe
semnificatii si criterii valorice generalizate. Cum acest salt se realizeaza atât pe
plan istoric, cât si in plan individual, reiese ca el se savârseste permanent, dar nu
se desavârseste si nu se opreste niciodata. [13]
Personalitatea este prin excelenta un sistem valoric, a carui structurare este
mediata de semnificatii si sensuri; deci, componentele particulare de ordin fizic,
psihic si psihosocial devin bunuri valorice, capata un sens pentru perfectionarea
generala a omului.
Ca subiectivitate procesuala, personalitatea se manifesta si se realizeaza in
forma activitatii, asociata intotdeauna cu semnificatia si valoarea.A modela din
punct de vedere psihologic personalitatea, inseamna, a modela activitati
semnificative, tipuri mari de comportamente, in care subiectivitatea umana se
exprima si se manifesta in ceea ce are ea mai esential.
Concluzii asupra personalitatii
In personalitatea totala a omului exista:
1.- personalitatea reala (asa cum este omul in realitate) -reprezentata de ansamblul
atributelor sale psihice existente obiectiv; este personalitatea sa netrucata,
nemascata, cea care il caracterizeaza si il reprezinta cel mai profund, autentic,
chiar daca el si-o recunoaste, accepta, exteriorizeaza sau nu.
2.-personalitatea autoevaluata (imaginea pe care individul o are despre sine)-adica
totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa
personalitate, incluse de regula in ceea ce se numeste imaginea de sine; pe scurt,
cum se percepe individul, ce crede el despre sine, ce loc isi atribuie in raport cu
ceilalti.
3.-personalitatea ideala -personalitatea imaginata, cea dorita, cea pe care
individul aspira sa si-o formeze
4.-personalitatea perceputa -(imaginea individului despre altii) -este alcatuita din
ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor, cu privire la altii.Imaginea pe care
individul si-o formeaza despre altii, il ghideaza in comportamentele sale fata de
acestia. In aprecierea celorlalti, sunt importante o serie de clisee sau stereotipii
perceptive, ,,ce deformeaza” judecata personala, impunându-se ca un adevar
obiectiv.
5.-personalitatea proiectata -(ce crede individul ca gândesc altii despre el) -se
compune din ansamblul gândurilor, sentimentelor, aprecierilor, pe care crede un
individ ca le au ceilalti asupra sa. Valeriu Ceausu, denumeste aceasta
prin ,,imaginea de sine atribuita lumii”, adica: ce cred eu ca gândesc altii despre
mine. Acest lucru il conduce pe individ la elaborarea si punerea in functiune a
unor conduite de expectativa, el asteptandu-se ca ceilalti sa se comporte fata de
el, corespunzator imaginii pe care el crede ca o au despre el.
6.-personaliatea manifestata- (cea exteriorizata, obiectivata in comportament)-
este alcatuita din ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in
modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivare
comportamentala. Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea
psihica a individului, cat si de particularitatile si ,,cerintele” situationale in care
aceasta actioneaza. Personalitatea manifestata este punct de intersectie intre
individual si social, intre interioritatea psihica a individului si normativitatea
societatii.[32]
Comportamentul manifestat, este in functie de unul sau altul dintre
aceste ,,personalitati”, sau de modul particular de integrare si functionare a
acestora.

II.2 Comportament

In sens psihologic, conceptul de comportament uman cuprinde atât


manifestarile exterioare (actele motorii, conduite volitiv-efectorii, atitudinile
exprimate, mimica si replicile verbale), cât si elaborarile interioare
( intentionalitatea actelor, deciziile mintale, limbajul intern, strategiile rationale,
anticiparea constienta si gândirea critica), precum si atitudinea de amânare sau
suspendare voita a actiunilor. Comportamentul se constituie de fiecare data bazat
pe o alegere(selectie) dintr-o multime de reactii posibile, alegere finalizata pentru
mentinerea in conditii optime a formei si functiilor fiintei respective ca TOT.[37]
Prin urmare, studiul psihologic al comportamentului evidentiaza doua
aspecte fundamentale ale acestuia:
- afectiv (emotional), cu rol de sursa energetica
-cognitiv (intelectual) cu rol mai mare sau mai mic de reglator valoric
Comportamentul este generat de natura interna (biologica si psihica) cât si
de particularitatile social-istorice si culturale ale mediului; el are in structura sa o
latura ereditara tradusa prin instincte si reflexe, si o latura dobândita prin
interactiunea individului cu mediul socio-cultural.
Omul dispune de câteva instincte fundamentale: al foamei, de conservare, de
aparare, de reproducere si de un numar de reflexe neconditionate: rotulian,
pupilar, oculo-palpebral, masticator, salivar, termic, digetiv etc.
Daca reflexele se realizeaza fara rezonanta psihica, instictele se
corticalizeaza si ca atare, ele pot fi stapânite sau amplificate, prin elaborari
cerebrale. Instinctele, sunt dublate de psihism atât la declansare cât si la
satisfacere sau frustrare, constituindu-se la un moment dat in motive ale actiunii;
ele sunt adesea constientizate si sufera in manifestarea lor modelari socio-
culturale.
Nici conduita instinctiva, nici reflexele neconditionate nu ramân pure, ca la
nastere; pe baza lor, se elaboreaza noile reflexe conditionate, ce reprezinta
sisteme de reactii adaptative care alcatuiesc comportamentul uman.
Nu orice reactie noua, dobândita de organism, reprezinta si o forma de
comportament . Acomodarea organismului la o anume temperatura, reactia de
aparare a pielii prin accentuarea pigmentatiei sub influenta energiei solare,
modificarea muscaturii prin introducerea unei proteze dentare etc., nu le putem
numi forme de comportament .Achizitiile comportamentale se elaboreaza printr-
un proces de invatare; ele sunt mediate de o experienta social-umana existenta in
raport cu stimulul, de modelele culturale oferite, ca si de procese de interactiune a
individului cu ceilalti. Mai precis ,,formele comportamentale sunt expresii ale
unor profunde modificari psihice: ele comporta si o motivatie corespunzatoare.
Atât din punctul de vedere al individului, cat si al colectivitatii, manifestarile
comportamentale evoluate sunt, in acelasi timp, conduite rationale si eficiente,
socialmente justificate.”[39]
Formele de comportament dobândite sunt mult mai flexibile; ele se muleaza
pe relatia dintre subiecte si obiecte. Depasind limitele programului ereditar,
comportamentul dobândit (deplasarea in spatiu, utilizarea obiectelor,
transformarea lucrurilor etc.) se bazeaza pe asimilarea functionala, adica psihica a
lumii (Piaget).[7]
De asemeni, comportamentul uman are o baza predictibila rationala potrivit
careia actiunile intreprinse de un individ pot fi scontate, asteptate, intelese de
catre ceilalti indivizi din societatea unde traieste.
Modificarea comportamentului nostru individual in prezenta altor persoane
este o realitate de care ne dam seama aproape la tot pasul. Fiecare individ uman
este produsul numeroaselor sale contacte sociale, al influentelor concomitente si
continui ale semenilor sai. Formele acestor influente complexe si multilaterale
sunt variate: ele incep cu determinarea in noi a unor atitudini comune
colectivitatii careia ii apartinem, cu preluarea unor trasaturi psihologice mai
generale si continua pâna la modificari psihice de performanta individuala.
In frageda copilarie, se preiau de-a gata, conduite cu caracter comun, fara a
se fi probat si o experienta pesonala directa in raport cu realitatea data.
Sub influenta celorlalti se modifica nivelul aspiratiilor individului, se
reconsidera si se ajusteaza trebuintele, se definesc interesele, cu toate ca multe
din aceste motive ale personalitatii rezulta nu numai din influenta celorlalti, ci au
si o vadita determinare materiala nemijlocita. Cel mai mult se modifica, in
interactiunea cu ceilalti, atitudinile noastre.

II.3 Relatia personalitate comportament

Personalitatea ni se infatiseaza ca un sistem integral, emergent, in cadrul


caruia ,,totul se leaga cu totul”, fiecare componenta dobândind sens prin legaturile
pe care le realizeaza cu celelalte si fiecare act comportamental reflectând starea
sau dinamica indisolubila a ansamblului.
Un comportament rational, este in acelasi timp un comportament normal,
care este mobilizat in actiunile sale de valorile comune ale celorlalti, respecta
regulile sociale, participa la desfasurarea vietii comunitare, dezvolta atitudini si
reactii in consens cu modelul normativ si cultural al societatii respective.
In sistemul real al personalitatii este pregnant reprezentata dimensiunea
autoevaluarii si tendinta de autorealizare, deci tabloul comportamental trebuie sa
fie circumscris intr-o anumita constelatie de relatii, iar dinamica lui analizata in
termenii rol-status
Din punct de vedere psihologic, rolul reprezinta un ansamblu de
comportamente , de reactii ale subiectului la incitarea unei situatii sociale.
Genetic el precede statusul, care apare ca un reflex interiorizat al autoevaluarii in
raport cu altii si pe baza comportamentelor provocate din afara.
Rolul desemneaza modul specific in care personalitatea isi alege, isi
organizeaza si isi efectuiaza raspunsurile intr-un sistem de relatii dat; el reflecta in
mod viu si dinamic structurile, trasaturile(calitatile) si mecanismele de
autocontrol ale personalitatii.
Statusul reprezinta oarecum aspectul static al personalitatii-ansamblul sau
specific de asteptari in raport cu altii si de aprecieri la adresa altora.
De regula ,intre cele doua dimensiuni -rol si status- exista o corelatie
pozitiva (directa): un rol cu semnificatie sau incarcatura valorica ridicata
conditioneaza structurarea unui status de asemenea ridicat si invers.
Statusul indeplineste cu precadere o functie homeostazica, de
autodelimitare, autoconservare in planul relatiilor psihosociale; din el izvoraste o
puternica baza motivationala, concretizata in ansamblul motivelor eului si
integrata in structura nivelului de aspiratie.
Rolul indeplineste o functie instrumental-adaptativa; prin intermediul lui se
asigura, de fapt, punerea de acord sau coechilibrarea dinamica dintre asteptarile
proprii in raport cu ,,altul” si asteptarile ,,altuia” in raport cu ,,sine”.
Optimizarea sau mentinerea statusului dat nu se poate realiza decat in
masura in care persoana reuseste sa joace un rol adecvat.Acestui obiectiv ii sunt
subordonate toate structurile psihofiziologice si psihice particulare: cognitive,
afective, motivationale. Putem astfel afirma ca rolul este si un mecanism
integrativ-coordonator al disponibilitatilor functionale ale personalitatii pe linia
atingerii unei duble finalitati: una individuala si alta sociala.
De aceea in structura rolului se coreleaza atat motivele si scopurile
individuale, cât si cele sociale. Cand aceasta corelare ajunge la integrare si
,,fuzionare”, spunem ca rolul reflecta adevarata esenta sau adevaratul ,,mod de a
fi” al subiectului; dimpotriva, cand intre motivele si scopurile individuale si cele
sociale exista o anumita discrepanta, rolul apare ca modalitate de ,,pozare”, de
dedublare: individul face ceva si se comporta intr-un anume fel nu pentru ca asa il
determina motivele si scopurile sale intrinseci, ci pentru ca asa este necesar in
contextul dat de imprejurari, pentru a obtine un efect adaptativ corespunzator.
Prin urmare, nu numai rolul in sine, ci si continutul, determinatia sa psihologica
interna trebuie sa constituie criteriul de analiza si evaluare a sistemului
personalitatii in plan comportamental general.
Apartinand simultan mai multor grupuri, intrand succesiv in diverse
situatii de comunicatie, individul isi creaza un câmp dinamic de relatii, care-l
comuta permanent pe diferite tipuri de atitudini, actiuni si comportamente.
Statutul este definit ca ansamblul de comportamente la care individul se
poate astepta in mod legitim din partea celorlalti, iar rolul ca ansamblul de
comportamente la care altii se asteapta in mod legitim din partea sa. Intr-un fel se
poate afirma ca, sistemul social este o structura dinamica de statute.
Orice individ se defineste printr-o configuratie de statute particulare care coexista;
in plus, el poseda un statut de ansamblu, in cadrul ierarhiei generale a societatii si
acesta ii determina linia dominanta de conduita.
Omul ajunge la un anumit statut prin anumite determinari totale ale sale:
ex. sex, varsta, sunt statute prescrise si nu si le poate schimba, sau prin
intermediul actiunilor si comportamentelor sale avizate social (statute
circumstantiale, mobile)
Statutul nu este un factor exterior personalitatii, ci o componenta intrinseca
a structurii ei, o dimensiune a constiintei de sine. El exercita asupra individului la
care se ,,ataseaza” influente si functii bine definite: ii ofera un punct de articulatie
in sistemul social, un cadru de referinta, o norma care este interpretata ca
legitima, autentica si in acelasi timp ca instrument propriu.
Statutul poseda un continut care nu este mai putin important pentru
dinamica personalitatii. El determina cu precizie comportamentul individului in
viata sociala si comportamentul altora in raport cu sine; statutul exprima pregnant
si individual drepturile si datoriile, indica individului dimensiunea sa sociala, ii
confera sentimentul securitatii personale, bazat pe caracterul stabil si previzibil al
experientelor pe care el le efectuiaza in lume.

FEREASTRA JOHARI[23]
Cunoscut Necunoscut
eului eului
+ -

Cunoscut 1 2
celorlalti DESCHIS ORB
+
Necunoscut 3 4
celorlalti ASCUNS NECUNOSCUT
-

Joseph Luft a realizat o prezentare matriceala a interactiunii cognitive dintre


2 persoane si pa care a denumit-o ,,fereastra Johari (Joe+ Harry)
Cvadrantul 1 - deschis= se refera la comportamentele, sentimentele si
motivatia, cunoscute de ceilalti si de eu
Cvadrantul 2- orb= se refera la comportamentele, sentimentele si motivatia
cunoscute celorlalti dar necunoscute eului
Cvadrantul 3 -ascuns= comportamente, sentimente si motivatii, cunoscute
eului si necunoscute celorlalti
Cvadrantul 4 -necunoscut= necunoscute nici eului nici celorlalti
Aceste cvadrante au in conceptia lui Luft anumite caracteristic:
1. Marimea lui Q1 este identica pentru fiecare persoana aflata in interactiune
si ea constituie o baza pentru interactiune
2. Marimea lui Q2 da gradul de ,,vulnerabilitate” a eului
3. Marimea lui Q3 indica zona intima a eului si impreuna cu Q 1 este des
intalnita in primele faze ale interactiunii cu celalalt
4. Marimea lui Q4 poate fi determinata numai dupa ,,descoperirea “ ei in
cursul interactiunii
Statutul indeplineste o functie motivationala, influentand asupra nivelului
de aspiratie, nivelului de realizare si autoaprecierii.
EXPERIENTA DE VARF[8] este un concept atribuit lui Maslow prin care
el intelege nu tocmai varful curbei de performanta a oricarui comportament, ci
ceva mult mai specific.El vorbeste de cele mai frumoase realizari ale
oamenilor ,,autorealizanti”. Ele includ experiente parentale, ,,experiente mistice
sau abisale, natura, perceptia estetica, momentul creator, terapeutica intuitiei
intelectuale, experienta sexuala, anumite forme de desavarsire atletica...Aceste
momente, si altele, de maxima satisfactie si desavârsire, le voi denumi experiente
de varf”.
Maslow emite ipoteza potrivit careia, ceea ce poate fi obisnuit in experienta
oamenilor exceptionali, se produce in momentele de varf din experienta celorlalti
dintre noi si de aceea ar putea fi recunoscute.
El descrie anumite insusiri comune oamenilor autorealizanti si insusirile
celorlalti oameni in momentele de varf:
-ei sunt mai capabili sa inteleaga universul, ca si cum el ar exista
independent nu numai fata de ei, ci fata de fiintele umane in general. Ei pot
cerceta mai usor natura, ca si cum ea ar exista in sine si pentru sine si nu ca si
cum ar fi pur si simplu un teren uman de joc plasat acolo pentru scopurile
oamenilor.
-repetarea expresiei imbogateste perceptia; acest lucru nu duce la plictiseala,
la pierderea atentiei ori la efecte de familiarizare.(Expunerea repetata a unui
tablou de valoare produce o bucurie sporita, expunerea repetata a unui tablou
prost va face sa fie considerat si mai putin frumos).
-indragostitii isi pot descoperi reciproc potentialitati fata de care alti oameni
sunt orbi. ,,Dragostea nu este oarba”; este posibil ca indragostitul sa fie mai
receptiv decat cel care nu este indragostit.
-perceptia poate fi nemotivata, impersonala, fara scop, altruista; ea poate fi
fixata pe obiect, nu egocentrica; ea poate constitui o realitate independenta de sine
insasi si nu dependenta de privitor.
-experienta de varf este perceputa ca o autoconfirmare, ca un moment
autojustificant care, in acest mod, isi impune proria sa valoare intrinseca.
-experienta de varf este perceputa ca pozitiva si dorita si nu este niciodata
nefasta, dureroasa sau indezirabila.
-reactia emotionala in momentul experientei de varf are o savoare specifica
de mirare, admiratie, de umilinta inaintea experientei.
Experienta de varf nu priveste numai personalitatile marcante ci multi
oameni traiesc, cel putin in unele ocazii, astfel de experiente.Aceste experiente
pot fi posibile si incurajate.

II.4 Stabilitate si fragilizare

Stabilitatea este o proprietate (capacitate) a unui sistem de a-si mentine


echilibrul optim (structural si functional) in decursul unui anumit interval de timp,
in ciuda variatiilor mediului extern. Coeficientul cel mai ridicat de stabilitate se
obtine in cadrul sistemelor cu autoreglare care dispun de feedback negativ,care
anuleaza orice deviatie de la norma. Prin intermediul lui, se realizeaza reglarea de
stabilizare sau homeostazica. Se mai numeste si feedback de stabilizare.
Forma cea mai inalta de realizare si manifestare a feedback-ului o reprezinta
autocontrolul constient; prin aceasta omul devine si cel mai complex sistem cu
autoreglare.
La fiinta umana, care este un sistem viu hipercomplex, stabilitatea este
relativa si se manifesta in diferite grade, incepând de la trasaturile universal
umane ce caracterizeaza omul ca specie apoi trasaturile ce caracterizeaza anumite
colectivitati (natiuni, medii sociale, famile) si pâna la insusirile individuale proprii
fiecarei personalitati astfel:
-anatomia si fiziologia organismului, structura aparatelor senzoriale (de tip
uman) datorita carora oamenii aud, vad,pipaie la fel, au stabilitatea cea mai mare;
-achizitiile social determinate, de asemenea comune tuturor oamenilor: auzul
fonematic, vorbirea articulata, auzul muzical, vederea cromatica, sensibilitatea
cutanata etc., sunt trasaturi ce se modifica lent in decursul istoriei omenirii.
-particularitatile fizice si psihice determinate de factori geografici si culturali
ce confera o anumita specificitate unei colectivitati mai mari sau mai mici: ex.
oamenii din tarile nordice, asiaticii, africanii; tot aici intra si caracteristicile
psihice ce particularizeza o anumita natiune, regiune.
- de asemenea personalitatea fiecarui individ, cuprinde trasaturi relativ
stabile cum ar fi: temperamentul, aptitudinile, caracterul.
Fragilizarea este o consecinta a tensiunilor interne si externe ce actioneaza
in sistem, facând ca unele din partile componenete ale acestuia sa devina mai
nesigure, sa se abata de la valorile normale. Fragilizarea este legata de acele
componente ale sistemului cu o structura mai delicata.
Fragilizarea poate fi definita in antiteza cu stabilitatea: ea actioneaza ca un
rezultat al influentelor interne si externe asupra organismului pe structurile mai
delicate, tinzând spre destructurare si destabilizarea intregului.
Fragilizarea este urmarea crizelor fizice, psihice si sociale, ce intervin in
dezvoltarea umana, in toate perioadele de vârsta.
Crizele la rândul lor, sunt legate de modul in care individul uman reuseste
sa-si rezolve numeroasele si variatele contradictii ce apar in existenta sa:
- universal umane
-conditionate de apartenenta sa la o anumita clasa sociala dar si de
particularitatile epocii istorice in care traieste
- legate de particularitatile de vârsta
-contradictii apartinând fiecarei individualitati.
Stabilitatea este mai mare in trasaturile ce caracterizeza omul ca specie si
are un grad mai mic la nivel individual, pe când fragilizarea legata direct de
crizele umane este mai mica la nivel universal uman si mai mare la nivel
individual.

II.5 Schimbarea sociala

A devenit lucru comun sa vorbim despre schimbari sociale deoarece ele au


avut loc in mai toate generatiile, fie ca a fost vorba de razboi, revolutie politica,
sau crize economice; cu totii am suportat sau trecut printr-o avalansa de
schimbari, insufletiti, infricosati ori impietriti de ce era sa ni se intample. Aceste
evenimente radicale transforma intotdeauna vietile oamenilor.
,,Este dificil sa fii atent la forta si directia unui uragan cand esti in mijlocul
lui.” [18]
Paradoxul sociologiei este ca orice sistem social este format din procese si
mecanisme de rezistenta la schimbare si de asimilare a indivizilor la valorile si
structurile sale traditionale, si ca in acelasi timp poarta in el factorii schimbarii.
Conform dictionarului de sociologie schimbarea sociala consta in trecerea
unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la alta stare
diferita calitativ si/sau cantitativ.[42]
Psihologia sociala asociaza schimbarea cu dinamica grupurilor umane, cu
procesul de introducere a noi valori si norme in colectivitate, in legatura cu
modificarea atitudinilor si comportamentelor sociale ale indivizilor.[11]
Orice proces de schimbare presupune interventia simultana asupra
factorilor morfologici (substrat material, spatial, demografic), psihosociologici
(influenta asupra indivizilor ce reprezinta un model cultural) si socioculturali
(modul de repercursiune a unei schimbari asupra diferitelor niveluri ale structurii
sociale).
Schimbarea psihosociologica este o operatie de transformare de situatii,
activitati, statute si roluri sociale si a raporturilor umane dintr-un grup social, a
nivelului de viata, a dispozitiilor, sanatatii, structurii sociale generale.
Conceptul de schimbare psihosociala are in vedere nu orice modificare de
comportament social sau relatie umana, ci procesul de inlocuire a starii, insusirii,
structurii psihosociale existente, cu altele nou elaborate, care sa indeplineasca
mult mai adecvat si eficient functiile in cadrul dezvoltarii intregului ansamblu al
organizatiei sociale date.[11]
Schimbarile din comportamentul social al indivizilor, precum si cele de
grup se desfasoara sub influenta schimbarilor fundamentale din societate. Astfel,
revolutionarea felului in care oamenii produc bunurile necesare traiului, schimba
esential relatiile lor sociale, inlocuindu-le cu noi tipuri de relatii, care la rândul lor
aduc schimbari in constiinta oamenilor.
Schimbari de nivel macrosocial cum ar fi: desfiintarea proprietatii de stat
asupra mijloacelor de productie si trecerea la proprietatea particulara, revolutia
tehnico-stiintifica asimilata de societate, etc. produc schimbari atât la nivelul
macrostructurilor sociale (industrie, comert etc.) cât si al microstructurilor: in
cultura, in modelele de conduita, in criteriile de apreciere ale indivizilor.
Schimbarea sociala se realizeaza insa pe fondul unei continuitati materiale
si a elementelor culturale care mentin totusi colectivitatea durabila; nu toate
structurile colectivitatii si nu toate comportamentele sociale ori relatiile indivizilor
se schimba uniform: limba, traditiile culturale, constiinta colectiva a propriei
istorii, etc. sunt stabile in societate, ele mentin identitatea unei colectivitati, a unui
popor, a unei natiuni.
Schimbarea psihosociologica se exprima si ca adoptare a unor elemente de
noutate in domeniul tehnic, educativ, comportamental. Se schimba intâi
elementele tehnico-stiintifice, apoi conceptiile si metodele de organizare, urmând
apoi schimbarea relatiilor interpersonale si schimbarea indivizilor. Aceasta ordine
nu este fixa, dar se regaseste adeseori ca o dialectica a schimbarii; schimbarea
inseamna evolutie, dezvoltare, crestere, desfasurare, adaptare.
Uneori, schimbarea implica transformari mai mult sau mai putin bruste si
profunde, rupturi intr-un sistem (psihosocial, uman) echilibrat, distorsiuni
functionale (divorturile, schimbari ale nivelului de trai, ale politicii scolare etc.).
Procesul de schimbare poate fi intersectat si de momente de dezordine,
dezorganizare, dereglare sau anomie; presupune in acest caz o stare de tensiune
psihologica la nivelul fiecarui participant, un sentiment confuz, dublat de
anxietate si nostalgie fata de trecut. Schimbarea de conduita, indeosebi, se
soldeaza cu o ruptura in obisnuintele domestice, cu implicatii asupra aspectelor
functionale si emotionale. Vointa de permanenta, tendinta de conservare care
asigura identitatea si coerenta vin deci in contradictie cu schimbarea.
Fenomenul schimbarii comportamentelor sociale este conditionat atât de
factori psihosociali externi, cât si de factori individuali, interni.[34]
Noi traim de fapt intr-o ,,perioada de schimbare”, in ceea ce priveste
cunostintele, comunicatiile, conditiile politice, economice, sociale si culturale,
dezvoltarea tehnica, igiena etc. iar aceasta ,,discontinuitate” afecteaza pe individ
mult mai frecvent si creeaza conflicte interne in sistemele sociale. Aceasta este o
era de ,,discontinuitate conflictuala”. Acest tip dezordonat si hazardat de
schimbare este tipic pentru fostele, asa numite ,,societati in curs de dezvoltare”,
unde structurile si valorile traditionale se ciocnesc de cele care deriva din
industrializare si urbanizare
Climatul psihic este in schimbare: optimismul este urmat de pesimism.
Certitudinea proiectului uman este inlocuita prin nesiguranta asupra viitorului.
Este o perioada de incertitudine si de constientizare pe de o parte, a contrastului
dintre puterea omului asupra naturii (pe care este capabil sa o transforme) si
asupra societatii (pe care poate sa o manevreze), si pe de alta parte, incapacitatea
sa de a-si decide propriul viitor, de a concepe un nou proiect uman si de a se
elibera de ,,puterea lucrurilor”.Totul a devenit nesigur: ierarhia valorilor,
sistemele puterii, etc.
Schimbarea rapida (asa cum s-a intâmplat si in tara la noi) poarta in sine
pericolul ca valorile, morala, relatiile interpersonale, imaginea despre sine si
simtul identitatii sa fie coplesite. Intr-o lume de incertitudine extrema, individul
va trebui sa lupte pentru a pastra un concept stabil legat de propria sa identitate
si de ceea ce reprezinta el, privind locul ce i se cuvine in societate, ce inseamna el
pentru ceilalti, ce inseamna ceilalti pentru sine, ce drepturi, privilegii si obligatii
ii revin in mod sigur.Daca aceste tipuri de variabile devin prea incerte, nu numai
ca va deveni o sarcina dificila si frustranta pentru individ sa desprinda un sens
din ambianta sa de zi cu zi, dar cei ce nu sunt pregatiti pentru schimbare vor
incerca sentimentul ca nu isi mai pot controla interactiunea cu existenta. Poate
astfel sa apara o stare de alienare profunda nu numai fata de munca, ci si fata de
ceilalti oameni si chiar fata de sine insusi.
Fenomenul de schimbare ameninta viata psihica dar el este totusi elementul
principal al dezvoltarii si progresului. Pentru ca viata psihica sa beneficieze de
efectele schimbarii, acestea trebuie sa fie traite intr-un ritm si intr-o masura care
sa poata fi acceptate de persoanele implicate.
Un factor important in dezvoltarea unei societati, ai carei membri pot
profita de pe urma schimbarii este masura in care membrii ei sunt pregatiti pentru
schimbare.Un aspect important al dezvoltarii psihologice este dobândirea
stabilitatii si permanentei intr-un mediu fluctuant si relativ nesigur.
In domeniul intelectual cognitiv oamenii invata sa stabileasca tehnici si
strategii de intelegere a noilor conditii aparute.
In domeniul relatiilor sociale interpersonale si al rolurilor sociale, oamenii
incep sa aiba roluri diferite care schimba si relatiile semnificative intre ei. Se
dezvolta un simt al apartenentei la anumite grupuri si se cladeste o retea de relatii
cu altii. Individul isi restructureaza anumite drepturi si privilegii in contactele cu
altii, precum si datoriile si obligatiile implicite.
In domeniul dezvoltarii intrapsihice, al individualitatii si al identitatii
personale, se poate schimba imaginea de sine, a propriei valori, a unicitatii
personale etc. Individul dobândeste valori, o morala si o etica conforme cu noua
structura din care face parte dar, exista si un pericol serios ca individualitatea sa
sa fie coplesita, sau suprimata datorita absentei reperelor fixe si sigure sau a
stalpilor de sprijin care sa ghideze si sa asigure securitatea dezvoltarii personale.
El invata sa respinga anumite comportamente si sa admire altele.El isi dezvolta
un nou sistem de valori interioare, care-i ghideaza si stabilizeaza comportamentul,
astfel incat devine relativ stabil pentru ceilalti si pentru sine.
In domeniul activitatii emotionale si motivationale, individul are idealuri si
aspiratii.El isi stabileste niveluri de aspiratii personale, nazuinte spre scopuri.. El
devine capabil sa mânuiasca succesul si esecul si invata sa-si adapteze aspiratiile,
sperantele si temerile pe baza experientei sale de viata. El devine stabil emotional
si motivational, atunci cand cursul evenimentelor devine normal.
In conditii de schimbare, individul invata din experientele sale anterioare
avute in mediul stabil, structurat si sistematizat.
Consecventa si stabilitatea sunt factorii cheie ai mediului care orienteaza
dezvoltarea psihologica. Ceea ce da sens vietii este modelul sau regularitatea,
pentru ca permite individului sa-si formeze o conceptie stabila si coerenta despre
modul de sintetizare a experientei.
Schimbarea este necesara pentru dezvoltarea psihologica dar in acelasi
timp ea ar putea s-o rupa si sa o dezorganizeze.Desprinderea dintr-un mediu stabil
( lucru firesc intr-o schimbare) care in trecut a dat un sens si un scop vietii, poate
coplesi un individ.Cursul vietii sale nu mai poate fi prevazut, nu mai poate
intelege ce se petrece in jurul sau. Nu mai poate controla rezultatele propriului
comportament, sau prevedea reactiile altor indivizi fata de el. Peste tot este in
nesiguranta, chiar si sarcinile zilnice cele mai simple sunt pline de incertitudine,
sau cel putin de stinghereala. El isi poate pierde controlul asupra propriei sale
vieti. Daca nu face fata schimbarii el poate fi supus la izolare sociala , instrainare
de proprii copii, nefericire profunda, amaraciune, poate deveni alcoolic, criminal,
bolnav psihic, etc.
O schimbare extrem de rapida intr-o societate pare a implica: fisurarea
valorilor, o incertitudine a rolurilor sociale, o prabusire a statutului profesional
anterior, o perimare a deprinderilor profesionale anterioare, etc. Amenintarea
intrapersonala exercitata de schimbare este cea care va produce apoi instrainarea
prin coplesirea individualitatii si identitatii
Schimbarea conduce de regula la stres , care are numeroase urmari fizice si
psihice.Numai ca majoritatea adultilor invata cum sa faca fata in noile conditii
tensiunilor si stresului, ajungând in final la o stabilizare a structurilor psihice ce s-
au putut fragiliza din cauza schimbarii.

II.6 Vârsta adulta

Voltaire era de parere ca intr-o discutie, trebuie definiti termenii, altfel se pot
ivi neântelegeri, fiecare dând un sens diferit notiunilor. In consecinta daca vorbim
despre vârsta adulta trebuie sa vedem intre ce perioade te timp o includem. Astfel
incercari de periodizare a vârstelor umane exista de pe timpul romanilor care,
utilizau o periodizare a vietii in 5 etape: pueritia, adolescentia, juventus, virilitas,
senectus ce s-ar traduce prin: copilaria, tineretea, vârsta barbatului, perioada
maturitatii omului si vârsta batrânetii.[36]
Pentru Ch. Bühler, curba biologica a vietii arata astfel: o perioada de
crestere de pana la 25 ani, urmeaza apoi o stagnare pana la relativ 50 ani, dupa
care urmeaza declinul.Pe acest grafic usor de imaginat, autoarea adauga un
segment prelungitor curbei ascendente, care reprezinta ,,cresterea produselor
vietii”, care supravietuiesc individului. O linie verticala ce uneste produsele
ascendente cu linia declinului, arata ca individul, desi isi incheie propria viata,
aceasta continua sa se manifeste in realizarile sale: copii, opere sau efecte sociale
postume ale personalitatii.[22]
In acelasi spirit sunt si ideile lui W. Stern (1933) [22] care incearca sa
interpreteze intregul curs al vietii unui om, ,,ca o piramida mare dinamica”:
copilaria si tineretea formeaza urcusul, anii maturi ai varstei adulte indica varful,
urmeaza apoi diminuarea vigorii, a intensitatii de actiune si stingerea capacitatii
de actiune.
Moers (1953)[22] dupa criteriul ,, impulsurilor de baza” (impulsurile,
straduintele vital-sufletesti, straduintele practice, straduintele spirituale), face o
periodizare a vietii in 6 etape:
1)- copilaria si tineretea (0-20 ani)
2)-prima perioada a varstei adulte ( perioada varstei adulte dominate de tinerete)
(21- 30ani)
3)-a doua perioada a varstei adulte (miezul vietii umane) (31-44 ani)
4)-a treia perioada a varstei adulte (timpul crizei si al autocunoasterii) (45-55 ani)
5) si 6) - cele doua perioade ale batranetii ( 56-68 si 68 si sfarsit)
Erikson [29] a propus 8 stadii de dezvoltare a constiintei de sine:
1. ,,incredere contra neincredere” (copilarie timpurie)
2. ,,autonomie contra indoiala si rusine” (copilarie mijlocie)
3. ,,initiativa contra vinovatie” (copilarie tarzie)
4. ,,harnicie contra inferioritate” (preadolescenta)
5. ,,identitatea constiintei de sine contra distribuirii rolului”
(adolescenta)
6. ,,sensibilitate contra izolare” (maturitate timpurie)
7. ,,expansiunea personalitatii contra stagnarii eului” (maturitate
mijlocie)
8.,,integritate contra deznadejde” (maturitate tarzie)
Von Tiling [22] prezinta viata omului in 5 perioade de cate 14 ani,
perioade pe care apoi le subimparte in intervale de cate 7 ani.
Dupa parerea lui S. Dublineanu,[36] pentru om exista ca perioade de viata
mai importante: copilaria de la 9-12 ani, adolescenta de la 12-18 ani, apoi adultul
tanar 25-35 ani, maturitatea si dezvoltarea de la 35-50 ani.
Mielu Zlate [36]imparte varstele adulte in: tinerete, maturitate si involutie.
Fara sa specifice niste limite in privinta anilor, autorul considera ca tineretea
incepe la 20 ani si se caracterizeaza printr-o mai mare armonizare, stabilizare si
maturizare, prin adâncirea socializarii, specializarea profesionala, angajarea in
viata sociala. Maturitatea (perioada adulta) e considerata ca perioada a unei
maxime realizari (cele mai inalte productivitati, armonizarea intereselor,
aptitudinilor, deprinderilor, a modalitatilor interrelationale, a constiintei, inclusiv
a securizarii emotionale, si a structurii conceptiei filosofice de viata).
Involutia, se caracterizeaza prin declin compensat, inegal, prin uzura datorata
imbatrânirii.
U.Schiopu [36]este de parere ca perioada adulta dureaza intre 35-65 ani si
are trei faze:
-faza timpurie 35-45 ani
-faza mijlocie 45-55 ani
-faza adulta avansata 55-65 ani
Autorii acestor periodizari sunt de acord ca nu se pot preciza obligatoriu
anii de trecere de la o perioada la alta, mai ales ca se constata o ,,deplasare” a
perioadelor datorita accelerarii dezvoltarii in plan biologic
Evolutia individului este determinata de procesele biologice, dar acestea sunt
modificate de procesele sociale.
Thomae [22] respinge orice periodizare a cursului vietii umane, deoarece
acesta este structurat pe ,, amprentele trairilor subiective”
.In acelasi sens Lehr [22] remarca:,, orice periodizare ca si orice precizare
a duratei unei perioade este criticabila, daca ne gandim la faptul ca viata nu se
poate desfasura numai dupa legi interne, ci ca ea trebuie sa se afirme intr-o
continua confruntare cu conditiile mediului.”
Exista 2 opinii privind omul adult:
1- In primele decenii ale secolului se credea ca dupa perioadele copilariei si
adolescentei, dezvoltarea inceteaza, urmeaza o perioada de platou(vârstele adulte)
si incepe declinul vietii.
2- Vârstele umane se incarca de experiente, cunostinte si comportamente
profesionale ceea ce inseamna o dezvoltare continua in anii adulti.
Evolutia individului este determinata de procesele biologice, dar acestea sunt
modificate de procesele sociale.
In dezvoltarea adultului, Thomae[22] este de parere ca trebuie sa se tina
seama de urmatoarele situatii fundamentale:
-situatia concurentei profesionale si economice;necesitatea de a se afirma.
-situatia familiei
-interiorizarea imperfectiunii lumii reale
-frictiunea cu monotonia propriei vieti cotidiene
-interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin
-confruntarea cu caracterul finit al existentei in lumea reala.
O dezvoltare in continuare a capacitatilor este intotdeauna posibila la un
adult sanatos, daca imprejurarile de viata reclama activitatile corespunzatoare lor.
De aceeasi parere este si Harke (1968)[40] ca la vârsta adulta exista calitati
de performante si comportamente deja consolidate, dar pe de alta parte exista
un ,,camp liber” pentru dezvoltarea ulterioara, a carui marime depinde de factori
obiectivi si subiectivi si de relatiile corelate intre acestia.
Ca si repere psihogenetice ale dezvoltarii psihice U. Schiopu [36] foloseste:
-tipul fundamental de activitate care, in perioada adulta, se poate
considera expansiunea cumulativa in caracteristicile muncii profesionale si in
ierarhia posturilor de munca.
-tipul de relatii, ce exprima structura evolutiva a adaptarii si
integrarii sociale; caracteristice sunt relatiile de munca, sociale si de familie
(contributia lor in afectarea si dezafectarea identitatii si a subidentitatilor)
-contradictiile dialectice ale relatiilor dintre cerintele socio-culturale
(externe) si posibilitatile de a le satisface si, pe de alta parte, cerintele subiective
(dorinte, idealuri, aspiratii) ale adultului in opozitie relativa cu posibilitatile
societatii de a le satisface. In privinta contradictiilor, acestea pot crea adevarate
crize ce sunt depasite cu mai mult sau mai putin succes la vârsta adulta: criza
feminina si masculina de incetare a functiilor sexuale (menopauza si andropauza),
crize morale legate de confruntarea cu realitatea (la 40 ani, criza de bilant, intre ce
ai visat si ce ai realizat), crize legate de iesirea din profesie si de modificarile de
statut social, etc.
Contradictia este traita de om ca o preocupare, neliniste, suparare sau
nemultumire. Daca nemultumirea este fata de sine insusi, este o dovada a unei
analize critice a faptelor sau a calitatilor personalitatii sale, ceea ce va duce la o
tendinta de a se schimba, de a se reeduca. Dar, contradictia interna poate fi traita
si ca o contradictie externa, ca un conflict a individului cu mediul sau, cu oamenii
din ambianta sa, care nu-l inteleg, nu-l observa sau i se opun.
Având in vedere reperele de mai sus, subetapele adulte sunt caracterizate in
modul urmator:
1) -intre 35-45 ani se poate considera ca se consuma vârsta adulta de
stabilitate, in care implantatia profesionala este intensa, activitatea pe acest plan
este cumulativa, activa si creatoare. Adeseori la aceasta vârsta se mai parcurge o
scoala de perfectionare, de reciclare, o facultate sau un doctorat. Statutele si
rolurile sociale incep sa fie mai incarcate de responsabilitati, accesul in ierarhia
profesionala este activ. In viata de familie, copiii incep sa frecventeze scoala,
ceea ce creeaza o crestere relativa a continutului subidentitatii de parinte si o
modificare in evolutia familiei.
2)- intre 45-55 ani, perioada adulta se caracterizeaza prin trecerea pe
planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social-culturala, aceste doua
subidentitati dezvoltându-se, mai ales daca au fost parcurse etape de reciclare.
Subidentitatea de sot se va diminua usor ca si aceea de parinte, dat fiind faptul ca
independenta copiilor (care au crescut) nu mai necesita o atentionare permanenta
in acest rol. Evolutia feminina este relativ mai tensionala si incarcata de
indispozitii si anxietati cu substrat biologic-hormonal (menopauza).
3)- intre 55-65 ani, perioada adulta prelungita, se caracterizeaza printr-o
oarecare diminuare a fortelor fizice, o perioada critica mai ales pentru femei.
Diminuarea celor 4 feluri de subidentitati (profesionala, sociala, maritala,
parentala) este relativ inegala; familia se afla in plin proces de denuclearizare,
apoi se diminuiaza pâna la anulare subidentitatea profesionala, ramâne dominanta
subidentitatea maritala si aceea de activitati social-culturale.
Notiunea de adult trebuie examinata din trei puncte de vedere: fizic,
psihologic si social.

II.6.1 Adultul din punct de vedere fizic

Adultul normal este considerat, in mod obisnuit un om matur din toate


punctele de vedere, de aceea, de multe ori când se vorbeste despre maturitate, se
intelege omul adult. La maturitate, se ajunge prin maturizare, care este un proces
de dezvoltare si implinire, venit dinspre interior inspre exterior. Maturizarea
presupune o serie de transformari in toate partile componente ale organismului:
nervos, muscular, osos, endocrin.
Allport[3] apreciaza maturitatea unei persoane dupa sase criterii:
1. un foarte dezvoltat simt al individualitatii
2. sa fie capabila sa intre singura in relatii cordiale cu altii; atât in contacte intime,
cat si in contacte neintime.
3. sa posede o siguranta emotionala elementara si sa se accepte pe sine
4. sa observe, sa gândeasca si sa actioneze cu energie, in concordanta cu realitatea
exterioara
5. sa fie capabila de autoobiectivitate, de intuirea umorului
6. sa traiasca potrivit unei filozofii de viata unificatoare
Organismul uman adult, ajuns la deplina maturitate incepe sa treaca prin
unele schimbari, dar care se petrec in mod treptat:
-tesuturile celulei devin mai uscate, ele nu mai cresc atât de rapid, iar
refacerea acestora se produce mai lent;celulele organismului devin intr-un anumit
grad mai putin elastice;
-ritmul metabolismului bazal este mai redus;
-se manifesta o oarecare reducere a fortei fizice, o descrestere a vitezei,
intensitatii si rezistentei reactiilor neuromusculare; forta bicepsilor scade
-vederea si auzul devin mai slabe;
-capacitatea inimii de a spori ritmul si forta pulsatiilor in timpul muncii
fizice intense, este diminuata
-ranile au nevoie de timp mai mult pentru a se vindeca
-se constata o scadere a elasticitatii si o calcifiere a arterelor
-oasele devin mai fragile si mai putin elastice si de aceea sunt mai expuse
la fracturi
Rezumând cele de mai sus, se pare ca rezervele de forte sunt mai reduse,
iar tolereanta fata de caldura, frig, excese alimentare, deshidratare si pierdere de
saruri, este mai mica.
Femeile la aceasta vârsta au o atitudine de anticipare -asteptare legata de
climaterium sau perioada de criza a femeii.
Prin climaterium se intelege incetarea fiziologica a activitatii glandelor
sexuale, incetare care are loc intr-un context de involutie generala a organismului.
Se instaleaza in jurul vârstei de 45 ani si este marcat de oprirea totala si definitiva
a ciclului menstrual.
Cuprinde trei faze:-faza incipienta, corespunzatoare inceperii procesului de
fibrozare a ovarelor. Prin prezenta foliculilor chistici, se ajunge la o crestere a
secretiei foliculinice, in detrimentul celei progesteronice, ceea ce atrage dupa sine
o serie de tulburari: dereglarea ciclurilor, hiper sau oligomenoree chiar metroragii,
modificari neuro-vegetative cum sunt vertijul, cefaleea, palpitatiile, tahicardia,
tensiune mamara.
- faza de instalare sau de climaterium nestabilizat: procesul de
fibrozare a ovarelor este terminat si ciclurile sunt intrerupte. Exista insa o
stimulare hipofizara crescuta (hormoni gonadotropi), prin scaderea secretiei
ovariene si disparitia rolului frenator al acesteia asupra hipofizei. Aceasta
determina o exagerare a fenomenelor neuro-vegetative, aparitia valurilor de
caldura, vertij, tremuraturi, transpiratii, palpitatii; dupa câtva timp (luni, ani)
aceste fenomene fizice dispar
-faza tardiva sau de climaterium stabilizat: pe plan hormonal,
echilibrul intre ovare si hipofiza se restabileste, fenomenele vegetative dispar, iar
femeia isi gaseste un nou echilibru psiho-somatic.
Lehr a intreprins cercetari in acest sens si a stabilit ca anticiparile sunt in general
negative, este o confruntare brusca cu dificultati neasteptate si exista o
discrepanta intre atitudinea de anticipare si propria experienta de viata.
Criza biologica a barbatului se numeste ,,climaterium virile” sau andropauza,
se instaleaza progresiv si mai putin zgomotos, de obicei la o vârsta mai inaintata
(65 ani). Exista opinii dupa care, activitatea glandelor sexuale nu inceteaza la
barbati pâna la adânci batrânete.
Maturitatea biologica are o importanta esentiala deoarece este baza aspectului
psihologic si social.
In general, pentru capacitatea fizica a omului 4 factori sunt importanti:
constitutia corporala, alimentatia rationala, exercitiul adecvat cerintelor si
recreatia necesara mentinerii capacitatii de munca.
Pe baza relevarilor empirice s-a ajuns la constatarea potrivit careia vârsta
biologica nu corespunde in intregime vârstei calendaristice.
Modificari ale vazului
Walter R. Miles[22] a stabilit ca functia vizuala este un etalon al vârstei
fiziologice, iar alti cercetatori au considerat acuitatea vizuala drept indice de baza
privitor la imbatrânirea organismului.
Dezvoltarea functiei vizuale este foarte rapida in prima copilarie; apoi
manifesta o crestere lenta, dar continua, intre varsta de 13-18 ani. Este urmata de
un declin treptat pâna la vârsta de 40 ani, dupa care urmeaza un declin rapid pâna
la vârsta de 55 ani, acest declin continuând, dar intr-un ritm scazut si dupa aceasta
vârsta.
Acest declin al functiei este general si se manifesta prin:
- cresterea densitatii tesutului ocular, pierderi de apa, acumulari de materii
inerte in tesutul ocular, ca si pierderi de grasimi si de elasticitate.
-cu inaintarea in vârsta, pupilele devin mai mici si reactioneaza slab,
corneea tinde sa-si piarda stralucirea si transparenta, pleoapele devin mai uscate si
mai putin elastice.
Modificari ale auzului
Cu exceptia vazului, in nici un alt domeniu nu survin modificari mai mari
in diferite momente ale vietii, ca in acuitatea auditiva.
La majoritatea oamenilor, acuitatea maxima pare sa fie atinsa inaintea
varstei de 15 ani, ca apoi sa se manifeste un declin treptat, dar consecvent,
aproximativ pana la 65 ani. Nu numai ca se pierde din acuitatea auditiva, dar s-a
constatat ca omul este mai lent in percepere, adica in descifrarea semnificatiei
sunetului si in actiunea de raspuns.
Dupa 20 ani, celulele nervoase ale urechii par sa se atrofieze in mod treptat
si se manifesta o reducere treptata a acuitatii pentru toate tonurile, in special
pentru tonurile inalte.S-a demonstrat ca femeile pierd acuitatea la tonurile cu
frecventa mai coborâta, iar barbatii pierd acuitatea la tonurile cu frecventa mai
inalta.Ca o consecinta interesanta, se pare ca femeile pot comunica mai usor cu
femeile si barbatii cu barbatii.
Capacitatea de reactie psihomotorie la varsta adultului
Rapiditatea de miscare si de reactie culmineaza in jurul varstei de 20 ani, se
mentine apoi la acelasi nivel cam pina la 50 ani dupa care urmeaza un declin
rapid.
Lucruri asemanatoare se intâmpla si cu celelalte performante motrice mai
complexe dar nu se poate stabili o capacitate de performanta dependenta de
perioada vietii determinata exclusiv biologic. Cu vârsta creste gradul de precizie
si de atentie.
Bauer[22] atrage atentia asupra faptului ca oamenii mai in vârsta au nevoie
de mai mult timp decat tinerii, nu pentru reactia psihomotorie insasi, ci pentru
urmatoarea luare de atitudine la un nou impuls. La invatarea psihomotorie se
schimba rapiditatea miscarii dupa 30 ani, precizia dupa 40 ani, iar ambele dupa
varsta de 50 ani.
Functii ale organelor si unele boli la varsta adultului
Peth(1966)[22] face urmatoarele reflectii: capacitatea functionala a organelor
umane, a muschilor etc., incepind cu varsta de 30 ani, cedeaza in mod constant,
intr-un anumit grad, pe etape diferite, de la caz la caz. Perioada cea mai buna de
realizare a performantelor se afla intre 20 si 29 ani. Daca in aceasta perioada forta
musculara ar fi de 100% , la 18-19 ani ar fi de 92%, iar 40-49 de 90,5%, ca la 60-
69 ani sa fie de 67,7%.
Din cercetarile stiintifice a rezultat, ca munca are o functie de prelungire a
vietii: o solicitare inalta a inimii care imbatrâneste este daunatoare, dimpotriva, o
incordare a creierului se dovedeste folositoare. Se acorda tot mai multa
probabilitate teoriei potrivit careia dereglarile functionale si schimbarile de
structura in organe ca: inima, rinichii, ficatul si vasele sanguine, sunt datorate
incordarilor continue (efectelor stress). Harmsen[22] este de parere ca scaderea
capacitatii pur fizice este compensata de capacitatea psihica, acest lucru fiind
valabil atât pentru cei care lucreaza fizic cat si intelectual.
Pâna la 25 ani sunt mai frecvente bolile de scurta durata; cele cu o durata
mai mare sunt doar in procent de 5% , procent ce ajunge la 12-13% in jurul
vârstei de 55 ani.
Müller-Hegemann [16]evidentiaza pe baza unui material clinic deosebit de
bogat ca solicitarea profesionala a adultilor ar fi mai suportabila, si capaciatea de
performanta mai buna ,,daca consumul prea mare de nicotina, alcool, cofeina, in
continua alternare cu somniferele si utilizarea incompleta a mijloacelor de
refacere-recreatie sub aspectul gimnasticii si sportului sau sub aspecte
asemanatoare, n-ar face sa creasca cronic supraâncarcarea cortexului.
Probleme ale dezvoltarii sistemului nervos
S-a constatat ca in perioada celei mai rapide cresteri, au loc din când in
când simptome de regresie; de ex. chiar in timpul dezvoltarii embrionare se
produc pe lânga cresteri extraordinare ale SNC si degenerari ale unor zone
celulare din acesta. Este vorba de degenerari ireversibile care fac ca aceste celule
sa fie inapte de vreo functiune.
Se intâmpla insa si fenomenul invers, adica la vârsta de 70 ani, atunci când
se asteapta fenomene de degenerare, se constata o crestere si o diferentiere fina in
sistemul nervos autonom. SNV se dovedeste uimitor de rezistent la procesele
involutive generale. Specialistii spun ca probabil exista si un proces evolutiv in
domeniul creierului median, in special cu privire la functiile hipotalamusului:
termoreglarea, diureza, aportul de lichide si alimente, functiile sexuale, somnul si
anumite stari emotionale.
La vârstele foarte inaintate, cortexul, puntea si creierul mic, sufera cea mai
mare pierdere de masa, fata de volumul total al celulelor nervoase.
Eitner (1966)[22] releva ca, solicitarea optimala a SN, ca si cea a
muschilor, duce ,,la o manifestare psihica mai viguroasa”. Organismul ar putea fi
solicitat psihofizic la un registru larg, fara sa se produca o imbatrânire timpurie
sau o imbolnavire.
Creerul uman se dezvolta de-a lungul intregii vieti; el nu se atrofiaza.Dar,
daca nu este folosit, se pare ca sunt afectate negativ atât legaturile neuronale, cât
si functionarea celulelor cerebrale individuale. Senilitatea poate fi cauzata in 85%
din cazuri de absenta efortului intelectual. Cu conditia sa nu existe o leziune a
tesutului, acest declin poate fi intrerupt printr-o modificare a motivatiei, procesul
negativ putând fi suprimat.
Sistemul endocrin
Cresterea si dezvoltarea organismului, precum si adaptarea si corelarea
permanenta a activitatii diferitelor aparate si sisteme fata de conditiile in
permanenta schimbare ale mediului intern si extern, sunt reglate de SN si de
sistemul endocrin.
Glandele endocrine sintetizeaza si elibereaza direct in circulatia sanguina
substante chimice numite hormoni.Acestea sunt produse biologice cu actiune
extrem de puternica, in doze extrem de mici.
Glandele endocrine traditionale sunt:
-hipofiza si epifiza (glande endocraniene)
-tiroida si patru paratiroide (situate la gât)
-suprarenalele (corticosuprarenala si medulosuprarenala), (situate deasupra
rinichiului)
-ovarul (la femei) si testiculul (la barbati), ca glande sexuale
-pancreasul
-tranzitor, functioneaza la gravide, placenta, iar la copil timusul, cu
rol esential in dezvoltarea sistemului de protectie imunologica a organismului.
In afara de aceste glande cu functie endocrina predominanta, exista
numeroase organe ale caror celule pot produce si hormoni: ex. ficatul produce
somatomedine care asigura cresterea; tractul gastro-intestinal produce hormoni
gastro-intestinali cu rol in digestie; creerul are neuroni care produc hormoni
numiti neurohormoni care asigura controlul direct al sistemului endocrin de catre
SN (catecolaminele si vasopresina).
Dintre glandele amintite mai sus câteva au o influenta considerabila asupra
vietii psihice:
1. tiroida - prin hipersecretie, cauzeaza nervozitate, tremuraturi, iar
prin hiposecretie duce la aptie si chiar cretinism (ca in cazul aparitiei gusei
endemice, datorata lipsei iodului)
2. suprarenalele-medulosuprarenala produce adrenalina, care accelereaza
bataile inimii, intensifica respiratia si metabolismul in general; duce la aparitia
unei vasoconstrictii periferice si o vasodilatatie coronariana; este prezenta in cazul
unei emotii puternice, pregatind organismul pentru efort , pentru lupta.
Corticosuprarenala secreta un hormon important pentru sporirea resurselor
energetice ale organismului; deficitul acestuia creeaza o stare de oboseala,
epuizare, astenie; totodata, el influenteaza si comportamentul sexual.
3. glandele endocrine sexuale au un rol insemnat in aparitia
caracteristicilor sexuale secundare si a instinctului sexual. Datorita lor, barbatul
are un comportament mai energic, mai ferm si mai combativ decât femeia.
Aceasta influenta nu este exclusiva, pentru ca nici o caracteristica psihica
nu depinde numai de un singur factor, desi in unele cazuri, rolul structurii
organismului poate fi hotarâtor.

II.6.2 Adultul din punct de vedere psihic


Stefann Szuman[40], a aratat ca exista deosebiri esentiale intre maturitatea
fiziologica si cea psihica.Comparând dezvoltarea fizica cu cea psihica, la om, a
constatat ca dezvoltarea fizica conduce la dezvoltarea maxima a organismului si a
tuturor partilor sale, ceea ce poate fi usor exprimat in anumite unitati de masura: a
lungimii si greutatii , in schimb, problemele dezvoltarii psihice se prezinta altfel:
in timp ce talia adultului nu poate fi schimbata nici cu un centimetru, dezvoltarea
psihicului evoluilaza continuu; viata sa intelectuala ,capacitatile gandirii critice si
creatoare pot sa se dezvolte in continuare, judecata sa se poate perfectiona,
sentimentele sale estetice si morale se pot inobila, se dezvolta forta vointei etc.
,,Psihicul nu are margini in evolutia sa, pentru ca domeniile pe care le
absoarbe si si le insuseste sunt practic inepuizabile”-scrie Szuman in lucrarea
,,Ce este psihicul matur?”.
Maturitatea psihicului uman nu reprezinta nici ,,maximul perfect”,
nici ,,minimul indispensabil” al dezvoltarii, ci cu totul altceva. Intelectul
matur se dezvolta permanent, este vioi, deschis, tinde sa atinga scopurile propuse.
Exista totusi unele trasaturi care caracterizeaza intelectul matur. Mergând pe
urmele lui Ch. Bûhler, Szuman[40] s-a oprit la urmatoarele trei:
- activitatea pozitiva, utila din punct de vedere social, care trebuie sa se
opuna criticii si activitatii negative necreatoare, ce ingreuiaza actiunea altora,
neconducând la nimic pozitiv. Aceasta trasatura se bazeaza pe calificarile
profesionale (un anumit minim de cunostinte) si pe cele cetatenesti (priceperea de
a convietui si colabora cu oamenii si capacitatea de a efectua activitatile
cetatenesti). Szuman este inclinat sa considere aceasta trasatura ca un minim
eventual al maturitatii psihice, in acest sens adultul mijlociu fiind matur in mod
minimal.
- problematizarea intelectului, este a doua trasatura importanta a psihicului
matur si consta in conceperea critica, analitica, problematizanta, a aspectelor de
viata. Omul matur nu mai este naiv, lipsit de o atitudine critica, nu se mai
multumeste cu rezolvari de-a gata ale problemelor, ci se straduieste sa le inteleaga
si sa le rezolve singur. Isi formeaza conceptia sa despre lume, apelând la tezaurul
stiintei si la efortul intelectual propriu. Atitudinea sa critica este lipsita de
exuberanta negatiilor si prejudecatilor atât de frecvete la vârsta adolescentei.
- armonia generala a intelectului, este cea de-a treia trasatura si se exprima
in:
a)echilibru emotional, impulsivitate diminuata, un grad mai mare de
reflectie in comparatie cu vârsta adolescentei
b) stapânire de sine; aceasta inseamna nu numai retinerea negativa
de la diferite reflexe si reactii dorite, sau rezistenta la influente exterioare, ci si
capacitatea pozitiva de a se conduce in conformitate cu conceptiile si planul de
viata.
c) obiectivizarea atitudinii fata de lume si oameni; prin ea se
presupune invingerea egocentrismului si subiectivismului, capacitatea de a vedea
fiecare lucru si din punct de vedere al altor oameni, capacitatea de a se identifica
cu scopurile si sarcinile sociale, nationale si general-umane. Acest lucru necesita
simt de raspundere, intelegerea si recunosterea scopurilor supreme fata de cele
personale, puterea inteleapta de a renunta la ceva si de a se limita.
Maturitatea este si o anumita intelepciune de viata.
Capacitatea senzoriala la varsta adultului
Ascendenta si descendenta randamentelor simturilor, cu variatiile lor
individuale, este o functie a evolutiei biologice. Deosebirile individuale sunt atât
de mari incât nu poate fi stabilita o relatie univoc dependenta de perioada de
vârsta.
Functiile diferentiale ale analizatorilor pot ramâne intacte si la vârsta
inaintata, cu conditia ca omul sa nu inceteze munca indiferent ce forma ar avea
aceasta, permanent sa fie antrenat intr-o activitate.
Perceptia vizuala
In ce priveste perceptia vizuala, ochii mai batrâni sufera o pierdere
proportional mai mare a acuitatii vizuale, atunci când iluminarea este mai slaba.
Se manifesta o ingustare a câmpului vizual si o slabire a capacitatii de acomodare
la intuneric. Culorile se percep mai defectuos.
Perceptia auditiva
Implicatiile psihologice ale slabirii auzului pot fi mai importante decat cele
fizice; diminuarea perceptiei auditive poate influenta comportamentul, increderea
in sine, ori poate crea o stare de nesiguranta persoanei respective.Un om care nu
aude bine, se poate simti parasit, izolat, despartit de amicii sai.El poate ajunge
chiar sa creada ca lumea susoteste pe seama lui; unii care sufera de surzenie, pot
manifesta simptome asemanatoare cu paranoia.
Aparatul vestibular, care asigura echilibrul, spre deosebire de alte simturi, pare ca
atinge sensibilitatea maxima la vârsta de mijloc, intre 40 si 50 ani. Insa aceasta
depinde de slabirea functiei care, la persoanele mai in vârsta, se manifesta nu
numai prin aspecte fizice, ci si printr-o importanta pierdere a increderii in
capacitatea lor de a face fata, in conditii bune, noilor situatii si activitati
Memoria
Memoria se dezvolta treptat atingând apogeul in jurul vârstei de 25 ani.
Cercetarile arata ca diferitele laturi ale memoriei se modifica diferentiat, pe
masura inaintarii in vârsta: memoria nemijlocita (capacitatea de intiparire) se
inrautateste, pe când nivelul memoriei logic mijlocite, care este insotita de un
proces activ de gândire, nu numai ca nu descreste ci, dimpotriva, creste intr-o
anumita masura.
Thorndike analizand diferitele rezultate pe aceasta tema, spune ca:,, orice
diferente referitoare la memoria tinerilor intre 15-20 ani si a adultilor intre 21-40
ani sunt probabil foarte mici.”[40]
De asemenea K. Usinski spune ca adultul ,,isi insuseste usor ceea ce se
refera la ocupatiile sale speciale, acordând mai putina atentie tuturor
celorlalte.”[40]
Adultii se plâng de slabirea considerabila a memoriei in raport cu copilaria
sau adolescenta, dar aceste plângeri sunt nejustificate, se bazeaza pe amintiri
superficiale, gresit interpretate si care exprima numai starea subiectiva a
adultului.Adultii se deosebesc mult intre ei, din punct de vedere al calitatii
memoriei:
-unii memoreaza rapid si retin mult timp ce au memorat
- altii memoreaza rapid si uita rapid
- altii memoreaza lent dar tin minte mult timp.
Memoria poate fi imbunatatita, intrucât ea se formeaza prin exercitiu, la fel
ca orice deprindere.
Gândirea
Gândirea adultului este abstracta, stapânita si supusa controlului; din mai
multe concluzii, el reflecta si alege pe cea mai adecvata. Datorita exercitarii unui
control mai riguros asupra gândirii sale, adultul este creator in procesul gândirii.
Adultul are posibilitati mai mari de gândire, datorita volumului de cunostinte si
experientei de viata.
Daca impulsivitatea este una din insusirile gândirii copilului, nici adultii nu
sunt lipsiti de ea; totusi ei sunt capabili de o apreciere mai critica a concluziilor la
care ajung. Activitatea lor intelectuala este mai exacta, ei fiind mai retinuti in
acceptarea unor idei care le apar in gândire.
Copilul nu este capabil de un rationament amplu dar adultii, in functie de
capacitatile individuale, reusesc sa inteleaga si sa intreprinda un rationament mai
lung, cu toate ca un rol esential in acest sens il are deprinderea si exersarea, care
la rândul lor depind de gradul de instruire.
Totusi, din cercetari a reiesit ca rationamentul necesita efort, atentie, un
anumit volum de experienta, control activ si alegere, iar adultul, ca si copilul, este
inclinat sa evite efortul.De aceea el accepta mai usor concluzii si opinii straine,
de-a gata, in masura in care acestea nu se afla bineinteles in contradictie vizibila
cu interesele si convingerile sale.
Inteligenta la adulti
In ceea ce priveste inteligenta la adulti, pe baza rezultatelor la diferite teste,
s-a ajuns la ipoteza unui maximum de crestere in adolescenta (16-20 ani), apoi o
stagnare pana la 40 ani, dupa care nivelul acesteia scade treptat si neântrerupt.
Acest punct de vedere a lui Rösler a fost criticat de Miles care spune ca daca se
elimina factorul timp la teste, performanta poate creste si pâna la 90 ani.[22]
Cattel si Horn [22] fac distinctie intre ,,inteligenta fluida” si ,,inteligenta
cristalizata:
-prin inteligenta fluida ei desemneaza capacitatea de a achizitiona noi
abilitati, capacitate care pe masura inaintarii in vârsta devine tot mai putin
importanta, mai putin folosita si deci involuiaza progresiv;
-inteligenta cristalizata, consta in abilitatile achizitionate care au fost
formate (cristalizate) ca rezultat al interactiunii dintre inteligenta fluida si
experienta. Acest aspect al inteligentei, nu involuiaza in asa mare masura in
raport cu vârsta.
Astfel, inteligenta definita ca suma celor doua tipuri de mai sus, ramâne
stabila pana in jurul varstei de 60 ani sau si mai târziu.

Vocabularul
In capacitatea de a utiliza vocabularul, adultii nu manifesta declinul care
este caracteristic multor tipuri de capacitate. Este adevarat ca vocabularul nu este
un test de inteligenta demn de incredere; capacitatea de utilizare a vocabularului
este un aspect important al aptitudinilor mintale, iar persistenta acestei capacitati
de-a lungul intregii vieti este extrem de importanta.
Atentia la adult
La adult atentia este: -pe lânga involuntara este si voluntara
- intelectuala si concreta (senzoriala)
- trainica si se opune dispersarii
-are un caracter mai static decat la copil
Adultul dispune de capacitate de introspectie de care copilul nu dispune
mult timp.
Adultul poate sa-si concentreze atentia mult mai repede asupra unei
activitati noi. Atentia voluntara solicita efort mult, având drept urmare oboseala
rapida a intelectului.
Sfera atentiei este mult mai mare la adult, acest lucru referindu-se nu
numai la perceperea obiectelor exterioare, ci si la elementele constiintei.
Spiritul de observatie:- observarea la adult este mai obiectiva, facilitând
formarea unor notiuni si judecati corecte. Aceasta provine din faptul ca adultul
este mai putin dependent de sentimentele lui, ce constituie unul din principalii
factori ai coloritului subiectiv al perceptiilor.Datorita acestui lucru, dar si datorita
dezvoltarii intelectuale mai avansate, adultii sunt, in general, mai critici si mai
prudenti in judecatile lor, ceea ce nu inseamna ca spiritul lor critic este suficient
dezvoltat.
La adulti, observarea constienta este planificata si dirijata de vointa si
atentie; cand observa un obiect sau fenomen nou, isi indreapta atentia mai mult
asupra insusirilor permanente, caracteristice, importante si tipice ale obiectului
sau fenomenului, preocupându-se, in general, mai putin de amanunte.
Observarea depinde de factori ca:
-interesul pentru obiectul sau fenomenul observat
-cunoasterea domeniului din care face parte acel obiect sau fenomen,
-experienta in observarea unei anumite categorii de obiecte sau fenomene
( ex. spiritul de observatie al zetarului cu privire la recunoasterea literelor) .
Din cauza experientei ei percep mai multe detalii ale obiectelor sau
fenomenelor. Din aceeasi cauza deosebirile dintre adultii de aceeasi vârsta, in ce
priveste procesul observarii, pot fi mai mari decat deosebirile dintre adulti si
tineri.
Brenking afirma ca persoanele instruite observa mai multe amanunte decât
persoanele neinstruite, iar Szwczuk spune ca spiritul de observatie a persoanelor
neinstruite se aseamana mai mult cu cel al copiilor.La adultii fara instruire exista
necesitatea vizibila de a exersa spiritul de observare analitic, constând in
sesizarea si diferentierea amanuntelor.Faptele dovedesc ca acest exercitiu este
eficient, fiindca duce la corectarea calitativa si cantitativa a procesului de
observare.
Motivatia
Primele teorii despre motivatie, subliniaza faptul ca factorii energizanti care
impulsioneaza comportamentul uman si-l directioneaza spre scopuri catre care se
deplaseaza, rezulta fie din factori interni structurali ca instincte sau necesitati, fie
din tendinta de evitare a starilor de dezechilibru fiziologic.[40]
Motivatia este influentata de fiziologia persoanei (motivatie intrinseca si
extrinseca), dar este influentata si de factori neorganici cum ar fi timpul si banii.
Timpul este limitat.Atunci când persoana are din nou suficient timp pentru
alegerea unei activitati diferite, aceasta poate fi un timp de dezorientare si
frustrare, intrucât scopurile si motivele ce au existat, in prezent ele ar putea sa-si
fi pierdut din importanta de altadata sau chiar sa fi disparut.Femeia a carei familie
nu mai are nevoie de serviciile ei in fiecare moment, barbatul sau femeia in
preajma pensionarii, fac fata uneori, unei adaptari dificile, in esenta o criza de
motivatie.Persoana care a dobândit sau si-a dezvoltat interese multiple si variate,
dorinte si teluri, intâmpina mai pregatita aceste perioade de libertate sporita.
In legatura cu banii: ei sunt importanti pentru om in ceea ce vrea sa faca in
viata.In general un tânar va fi gata sa imprumute bani dar omul mai in vârsta desi
poate face asa ceva, va avea un simtamânt al lipsei de decenta sau al vinovatiei, el
este dispus sa accepte ca economisirea este un lucru bun.
Motivatiile comune specifice adultului
Utilitatea sau perceptia utilitatii (pentru sine, pentru cei de care suntem
responsabili, pentru munca de facut, pentru atingerea unor obiective personale
etc.) produce motivatie
Perceptia clara a scopului : in afara de utilitate are un efect motivant asupra
angajarii personale in munca.,,A sti incotro mergi” este o nevoie de adult care
justifica drumul de parcurs si care face ca eventualele obstacole sa fie acceptate.
Facilitatea Experienta dobândita, familiarizarea cu domeniul respectiv,
reprezentarea accesibilitatii cunostintelor, evaluarea efortului necesar si suficient
care asigura succesul, toate usureaza angajarea si o sustin.
Obligativitatea de a te conforma Apartenenta la grup (sau referinta la
grupurile din care am vrea sa facem parte), determina activitati si achizitii in
scopul de ,, a se pune la unison” sau de ,,a se ridica la acelasi nivel” . Obiectivele
de grup (ideologia grupului) sunt urmarite ca obiective personale sub presiunea
grupului.
Prestigiul social este o valoare si in aceasta calitate este motivant. Obtinerea
statutului social, a promovarii, a consideratiei, indeamna la eforturi personale
perseverente. Este esential pentru subiect sa inteleaga raportul intre munca
propusa si propriile scopuri, deoarece este demoralizanta o munca dificila,
gratuita.
Conflictul dintre motivatii si supramotivatii
La adult motivatiile pot intra in conflict sub multiple forme (conflict intre
scopurile cu termen lung si dorintele cu termen scurt, conflict intre motivatiile
pozitive si contramotivatii); dar ele se si pot aduna indreptandu-se catre acelasi
scop.Actiunea in acest caz se numeste supradeterminata.
Supramotivatia este intensificarea motivatiei, ducând la o supratensiune a
individului. Experimental s-a constatat ca o supramotivatie produce intr-un
anumit grad, o dezadaptare a comportamentului, chiar din cauza tensiunii
emotionale ; tracul, este un efect de acest gen.
De aici rezulta legea:,,achizitia creste proportional cu intensitatea motivatiei
pana la un anumit punct, care, daca este depasit, ea descreste sau, cu alte cuvinte,
maximum de achizitie se produce in urma unei motivatii moderate”[40].
,,Punctul critic” este propriu fiecarui individ dar este comun in anumite
situatii limita:
-munca (gradul de dificultate)
-insemnatatea ei pentru subiect
-capacitatea subiectului in raport cu munca
-nivelurile de aspiratie si expectanta ale subiectului
-sensibilitatea individuala la stresurile emotionale
-sentimentul responsabilitatii personale in rezultatul muncii
-valoarea ,,suporturilor” pe care poate conta
Dupa Guillford ,,motiv” este orice factor sau stare interioara,care conduce la
inceperea si sustinerea unei activitati.
MOTIVUL este 1)-acel factor interior, care inspira, directioneaza si
integreaza comportarea omului.
2)-consta in verbalizarea scopului si a programului care
face posibil faptul ca o persoana data sa intreprinda o anumita activitate
3)-din punct de vedere fiziologic este o excitare
predominanta a scoartei, care rezulta din sinteza unor necesitati organice si a
unor stimuli ai mediului in care acestea pot fi satisfacute. In acest sens, orice
comportare, actiune sau activitate a omului constituie expresia unor necesitati
anumite, simtite de el, necesitati care nu sunt neaparat constiente.
In procesul variatiei motivelor, odata cu vârsta omului, o importanta
deosebita o are schimbarea perspectivelor in timp.
In tinerete, mai mult sau mai putin pâna la vârsta de 30 ani, omul priveste
in viitor cu multa incredere, plin de sperante promitatoare, fara sa vada limitele
acestuia. Apoi, urmeaza perioada realismului, insotita de simtul limitarilor si al
realitatii, de simtul posibilitatilor reale, de care se leaga necesitatile si nazuintele
omului.
In prima perioada a vârstei adulte preocuparea majora o constituie cresterea
copiilor si desfasurarea activitatii puternice in vederea croirii unui drum in viata,
spre exemplu, prin consolidarea deprinderilor profesionale. Interesul tinde sa se
comute la problemele imediate, relativ concrete, cum ar fi cele familiale. Intreaga
energie este focalizata in vederea consolidarii pozitiei sociale si asupra mersului
inainte.
Spre mijlocul vârstei adulte, acesti parametri tind sa se fi stabilizat .Copiii au
crescut, probabil s-a dobândit de acum o oarecare stabilitate profesionala si deci
problemele legate de datoria sociala, pastrarea a ceea ce s-a tezaurizat si alte
scopuri similare incep sa devina dominante . Atât femeile cât si barbatii aflati in
acest stadiu manifesta un interes crescut fata de consolidarea carierei . Pentru
femeile casnice, faptul ca nu mai au nevoie copiii de ingrijire continua, este un
factor important, deoarece ele se pot reântoarce in câmpul muncii sau isi pot cauta
activitati interesante in domenii ca sfera serviciilor sociale.
La sfârsitul perioadei adulte si la vârstele inaintate, scopurile incep sa fie din
ce in ce de mai scurta durata, amplificându-se in acelasi timp impresia ca lumea
este o organizare complexa si dificila, plina de probleme .Sporeste din nou
interesul metafizic. O data cu vârsta inaintata, cresc izolarea sociala, neangajarea
in lupta activa, atitudinea pasiva si contemplativa si preocuparea deosebita pentru
scopuri de scurta durata, concrete, cum sunt: ce sa manânci si cum sa-ti petreci
timpul in mod agreabil .
Daca un om a avansat din punct de vedere social si se bucura de aprecierea
din partea celor din jur, atunci trebuintele sale, in acest domeniu, scad in
intensitate. La fel, daca o anumita dorinta in decursul anilor nu se poate realiza,
este posibil sa soseasca momentul resemnarii-linistite sau amare.
In aceeasi masura, schimbarea conditiilor in care traieste omul poate
produce deodata trezirea unor trebuinte amortite. Astfel, de ex., amenintarea
neasteptata a pozitiei sociale dobândite trezeste dorinta de aparare sau recâstigare
a acesteia; la fel, la o femeie in vârsta, singura, care timp de mai multi ani a
renuntat la posibilitatea de a se casatori, poate sa i se retrezeasca acesta dorinta
fierbinte, atunci când in viata sa apare un barbat necasatorit care o inconjoara cu
simpatie si-i este in acelasi timp simpatic; atunci trebuinta de securitate, de
dragoste si altele incep sa se manifeste foarte puternic.
Schimbarea unei situatii in viata poate sa aduca adultului mai mult timp liber ( de
ex., unei femei care si-a crescut copiii, unui muncitor care, obtinând locuinta in
apropierea locului de munca renunta la naveta etc.), ceea ce are ca rezultat
posibilitatea satisfacerii unor trebuinte care pâna acum erau plasate in plan
secundar.
Kuhlen (1963) [40] a sugerat faptul ca in dezvoltarea adultului se pot
diferentia doua mari meta-motive:
-unul implica un impuls catre expansiune si dezvoltare.Acest motiv este
observabil in cautarea realizarii si a puterii, precum si in autoâmplinire si
autoperpetuare.Acest model motivational este mai puternic in perioada adulta
incipienta si incepe sa se risipeasca in jurul vârstei de 50 ani, desi poate fi vizibil
pâna la sau dupa 60 ani.
-cel de-al doilea mare motiv este opus celui descris acum. El implica o
selectare a scopurilor ca urmare a motivatiei ce izvoraste din anxietate si
incertitudine. Acest fel de motivatie prezinta cateva forme, incluzând
preocuparea pentru a actiona impotriva imperfectiunilor percepute de sine,
impotriva nefericirii, a inadaptarii sociale, a lipsei de identitate si a epuizarii
fizice.Acest tip de motivatie este relativ mai putin evident, desi prezent, la adultii
mai tineri, la care este mai pregnant primul tip de motivatie.Totusi, pe masura
inaintarii in vârsta acest tip ocupa un loc din ce in ce mai important in sfera
motivatiei, crescându-i importanta pe masura ce se reduc expansiunea si
dezvoltarea, ca modele de viata .
Este clar ca cele 2 tipuri de motivatie sunt prezente de-a lungul intregii
perioade adulte, nepunându-se problema ca unul il inlatura pe celalalt.Totusi
importanta relativa a celor doua grupuri de motive se schimba cu vârsta, urmând,
in mare, pierderea fortei fizice, a capacitatii de a fi dorit pentru o anumita
profesiune, a acuitatii senzoriale, a frumusetii determinata social, etc., ce insotesc
inaintarea in vârsta.Vorbind in sens larg, tinerii sunt motivati in primul rand de
obtinerea maiestriei si de realizarea personala iar cei in vârsta de dorinta de a
evita inadecvarea in multe domenii.
Sub influenta curiozitatii si a trebuintelor omul intreprinde diverse
actiuni.Succesul in actiune il indeamna la actiuni similare in viitor iar pe acest
fundal se naste inclinatia, care fixata prin actiuni eficiente ulterioare, se
transforma in interes. Izvorul intereselor pot fi trairile si simtirile omului.
Conturarea interesului depinde si de conditiile materiale, sociale si culturale,
precum si de capacitatile omului, care indica posibilitatile acestuia de a se
interesa de ceva si de acumula experienta si trairi corespunzatoare.
Deosebirea dintre motiv si interes:
-interesul pentru un anumit obiect se poate stinge, in timp ce motivul poate sa
actioneze in continuare, daca trebuinta ramine nesatisfacuta.
-asa dupa cum trebuintele secundare ale omului apar sub influenta vietii, tot asa si
nasterea si dezvoltarea intereselor ramân in continuare sub influenta evidenta a
experientei proprii a omului.
Vârsta si interesele omului
Sfera si felul experientei,precum si volumul de cunostinte bazate pe
aceasta,variaza de la om la om.Acest lucru depinde de multi factori,printre care
exista câtiva care au o importanta deosebita.
Unul dintre acestia este planul de viata al omului.El imprima o anumita
orientare atentiei, intereselor, gandurilor, aspiratiilor si actiunilor omului.Daca in
planul de viata al unui om se afla, de ex. ,,gradinaritul”, atunci interesele si
gândurile sale se indreapta spre tot ceea ce, in conceptia sa, se leaga de gradinarit.
Interesul este insotit la un moment dat de practica. Pe aceasta cale omul
acumuleaza cunostinte si priceperi, precum si trairi legate de actiunile sale in
acest domeniu.
Lipsa unui plan de viata cristalizat atrage dupa sine, de obicei, lipsa unor
interese bine inchegate. Atunci, in experienta omului creste importanta
hazardului, asa cum se intampla la oamenii care traiesc de pe o zi pe alta fara nici
un plan.
Planul de viata al omului indica directia experientei sale, dar o si ingusteaza
intr-o anumita masura, caci interesele care decurg din aceasta pot fi unilaterale,
asa cum se intampla deseori, de ex., la tinerii care doresc sa traiasca numai
practicând sportul.
Strong[40] efectuiaza acest tip de cercetari, indeosebi interesele sau
preocuparile profesionale; el constata ca interesele profesionale ale adultilor au o
trainicie foarte mare si se intâlnesc mai frecvent decât la tineri, ceea ce se explica
prin stabilitatea mai mare in profesie. Cele mai multe schimbari ale preocuparilor
intervin intre 15-25 ani iar cele de mai târziu (pâna la 55 ani ) sunt lente, având
loc insa diminuarea intereselor sociale si sporirea intereselor personale; o
minimalizare sufera si interesele care necesita calitati fizice, iar schimbarea lor
este influentata si de casatorie si educarea copiilor.
Interesele neprofesionale ale femeilor nu se schimba cu vârsta, desi isi schimba
continutul
Activitatea profesionala este un alt factor care diferentiaza interesele oamenilor.
Rolul social al omului exercita o anumita influenta asupra intereselor.
Un alt factor este capacitatea fizica a omului si volumul de energie vitala.
Modul de viata, mai mult sau mai putin sedentar, ca si cantitatea de timp liber
dupa orele de munca au importanta.Daca nu are timp liber omul, interesele sale
nu au sansa de a se manifesta si dispar. (22)
Afectivitatea la vârsta adulta
Sentimentele adultilor
Este un punct de vedere raspândit ca adultului ii lipsesc sentimentele, sau
ca, intr-un fel, s-a situat deasupra lor.Gardner Murphy[22] este de parere ca:
,,adultul nu are mai putine, ci mai multe asociatii emotionale cu materialul faptic
decât copiii, desi, de obicei, presupunem ca are mai putine, datorita faptului ca
mijloacele de stapânire sunt mai perfectionate si sunt mai bine interiorizate la
adult.”
Putini dintre noi sunt pe deplin capabili sa inteleaga sau sa accepte propriile
simtaminte. Kidd[18] remarca:,,ne place sa credem despre noi ca suntem
binevoitori, rezonabili si iubitori.Din când in când putem fi socati constatând ca
suntem in stare sa fim si urâciosi, rautaciosi, cruzi, nerezonabili. Lupta interioara,
nevoia de a compensa dificultatile care sunt create de catre altii si mai ales de
catre noi insine, duce la un comportament defensiv care influenteaza in mod
profund libertatea noastra interioara.”

Personalitatea adultului
Ceea ce se intelege indeobste prin personalitate, adica acea deplinatate
psihica bine definita, capabila sa reziste si dotata cu forta, este un ideal al
maturitatii. Nici o peronalitate nu devine manifesta fara fermitate, deplinatate si
maturitate.
Intre 35-40 ani se pregateste o modificare de mare insemnatate a sufletului
omenesc.La inceput nu are loc nici o modificare constienta si evidenta, ci este
vorba mai degraba de indiciile indirecte ale unor modificari ce par sa-si faca
inceputul in inconstient. Uneori este ceva de genul unei modificari lente a
caracterului, alteori isi fac aparitia din nou caracteristici disparute inca din
copilarie, ori, bunaoara, inclinatiile si interesle de pâna acum incep sa paleasca,
lasând loc altora, ori, foarte frecvent, convingerile si principiile de pâna acum,
mai ales cele morale, incep sa se accentuieze si sa se rigidizeze, ceea ce poate
duce treptat, catre 50 ani, in extremis, pâna la intoleranta si fanatism; e ca si când
existenta acestor principii ar fi amenintata si ele ar trebui cât mai repede si cât mai
bine consolidate, este parerea lui Jung.[17]
Tulburarile nevrotice foarte frecvente vârstei adulte au in comun dorinta de a
trece faimosul prag al maturitatii, pastrând totusi o psihologie proprie tineretii.
Originea si evolutia atitudinilor depind de o serie de factori: genetici, starea
fiziologica a subiectului, experienta sa nemijlocita, grupurile sociale carora le
apartine si genurile de comunicatie la care este expus. Ex. efectele bolii, pierderea
anumitor functiuni si consumul de droguri pot afecta in mod drastic atât
atitudinile cât si comportamentul.
Atitudinile adultului sunt invatate.Ele sunt definite ca ,,modele de reactie
care predispun individul la un comportament oarecum specific”; contin
componente cognitive, afective si motorii.
Un aspect in care adultul mai in vârsta se poate deosebi de unul mai tânar
este acela ca el este mai conservator.
In sprijinul acestei tendinte sunt invocate urmatoarele temeiuri:
-a crescut in alte vremuri, când, in general, atitudinile nu erau atât de
,,liberale” cum sunt in prezent, si persista in acele atitudini.
-invata mai lent
-are o viata sociala mai restrânsa, vizioneaza mai putine filme si participa la
mai putine adunari publice si poate alege carti, prieteni si cursuri practice care sa
corespunda unor preferinte bine determinate.
-are un rol social aparte.Adultul mai in vârsta detine o pozitie si este mai apt
sa-si apere acea pozitie si sa-si mentina atitudinea corespunzatoare fata de tânarul
care are un statut diferit.
- a suferit unele pierderi ale capacitatii sale senzoriale si fizice care i-au
slabit increderea in sine si, de aceea, poate crede ca este mai necesar sa se
cramponeze de modele obisnuite de comportament si sa manifeste mai multa
opozitie fata de schimbarea care il ameninta.
-gaseste vechile cai mai confortabile si mai putin primejdioase.
Temperamentul exprima gradele de activare ale energiei bio-psiho-sociale,
determinate atat de secretiile endocrine, de cele ale tiroidei si ale paratiroidei in
primul rând, precum si de sistemul de activare reticulara din diencefal.Activitatea
energetica depinde mai putin de sistemul simpatic si parasimpatic, care determina
in special starile de bucurie si exaltare versus deprimare si slabiciune.
Caracterul - termenul este folosit adesea in locul celui de personalitate, desi
unul deriva din latina si inseamna ,,masca” iar celalalt din greaca si inseamna
,,gravare”. Primul termen sugereaza aparenta, comportament vizibil, calitate de
suprafata, al doilea sugereaza o structura interna, poate si inascuta, fixata si de
baza. U. Schiopu (37) defineste caracterul ca un sistem de atitudini stabile si
specific individuale; el reprezinta cea si sintetica formatie a personalitatii.
El se exprima prin categorii de trasaturi ce se convertesc in atitudini morale
fata de sine, fata de ceilalti si fata de munca.
Din atitudinile fata de sine fac parte: demnitatea si respectul de sine; din
atitudinile fata de ceilalti fac parte: sociabilitatea, generozitatea, sinceritatea,
principialitatea, loialitatea; din atitudinile fata de munca fac parte: harnicia,
perseverenta, disciplina, angajarea etc.
PIRAMIDA
trebuintelor fundamentale care regleaza motivatia [37]

8.Trebuintele stadiului de concordanta Nevoia de concordanta intre simtire,


intre cunoastere, traire si actiune cunoastere si actiune. Ele constituie
cauza principala a dificultatilor de a
schimba propriul nostru comportament
7.Trebuinte estetice Nevoia de ordine, simetrie, realizare a
muncii sale, de puritate, oroare de lene,
dragoste de natura si frumusete
6.Trebuinte cognitive Nevoia de a sti, de a intelege, de a
invata, de a descoperi, de a explora
5.Trebuinte de autoactualizare, Nevoia de a-si atinge propriul sau
autodezvoltare, autorealizare si potential creativ, de a-si aduce
autoperfectionare permanenta contributia sa, de a efectua ceva pentru
care este mai bine dotat, adica ceea ce
vrea sa realizeze, ceea ce ii face placere
4.Trebuinte de recunoastere si apreciere Trebuinta de conservare, nevoia de a-si
sociala relative la Eu (de stima, stima sinele, nevoia de a se respecta, de
prestigiu si statut social) a-i stima pe altii. Dorinta unei reputatii
bune, dorinta de prestigiu, de
consideratie, de atentie. Nevoia de a fi
important, de a-si da propriul
consimtamânt
3.Trebuinte sociale (de apartenenta, Nevoia de apartenenta si adeziune,
afectiune si dragoste) nevoia de a se identifica afectiv cu un
grup sau o categorie sociala, de a fi
membru al unei familii.
2.Trebuinte de securitate Cautarea securitatii, nevoia de
securitate emotionala si in munca, de
securitate contra pericolelor, a
deposedarii; de asigurare a vietii,
securitate sociala, nevoia de stabilitate
la locul de munca, nevoia de protectie,
nevoia de oameni...
1.Trebuinte fiziologice Nevoia de hrana, de odihna, de repaos,
de sexualitate. Satisfacerea pulsiunilor
si apetiturilor. Nevoia de a-si pastra
sanatatea.
II.6.3 Adultul din punct de vedere social
A deveni matur, la specia umana, inseamna o mai mare diferentiere a
organelor si functiilor, autopotentându-le prin utilizarea uneltelor. Omul evoluiaza
in directia socializarii.
Maturizarea sociala s-ar putea defini prin capacitatea de interactiune
interpersonala, prin competenta sociala a individului dar cu urmatoarele precizari:
a) Valoarea determinarilor obiective ale maturizarii sociale (independenta
economica, nivel de scolarizare, intemeierea propriei famili) depinde daca au fost
dobândite prin efort propriu sau obtinute prin ajutor extern
b) dezvoltarea psiho-sociala a unei persoane este dependenta in primul rând
de gradul de dezvoltare psiho-sociala a celorlalte persoane cu care se afla in
interactiune si de calitatea acestor relatii
c) maturizarea sociala este conditionata atât de structura elementelor
internalizate cat si de procesul de obiectivare al personalitatii
d) maturizarea sociala are un caracter procesual, parcurge diferite stadii iar
modelarea ei nu poate exclude judecatile de valoare
e) este dependenta de caracteristicile socio-culturale ale mediului de viata
f) ca un indicator al maturizarii sociale este capacitatea individului de a juca
un numar cat mai mare de roluri si de a-si ierarhiza statusurile pe care le ocupa in
asa fel incat sa stabileasca un echilibru intre cerintele acestora si propriile cerinte.
Evolutia individuala si evolutia istorica generala a omului se produc odata
cu evolutia relatiilor sociale ale acestuia.Pe parcursul evolutiei sale, omul a trebuit
sa rezolve mereu o serie de situatii care priveau adaptarea lui la mediu. Daca
initial obstacolele principale pe care le intâmpinau nevoile si aspiratiile omului
erau venite din mediul natural, treptat, capacitatea de adaptare a omului a fost
solicitata din ce in ce mai mult chiar de conditiile create de el. Azi se vede pus
frecvent in fata paradoxalei situatii de a cauta solutii pentru adaptarea sa in raport
cu propriile sale produse, a caror finalitate dorita era tocmai aceea de a-i satisface
nevoile si aspiratiile. Mijloacele tehnice create de om pentru a-i mari posibilitatile
de adaptare devin ele insele probleme in adaptarea sa la mediul inconjurator.In
acelasi timp, dezvoltarea relatiilor sociale ale omului a marit considerabil
eficienta actiunilor sale cu scop adaptativ.
Daca originea sociala, aptitudinile, temperamentul sunt mai putin sau deloc
modificabile, orientarea valorica, nivelul de informare, imaginea de sine,
acuratetea perceperii relatiilor interpersonale, transpareanta si transpatrunderea
relatiilor interpersonale, gradul de includere a cunoasterii celuilalt, sunt prin
excelenta educabile, deci modificabile; implicit rezulta ca maturizarea sociala
este modificabila
Dincolo de calitatea relatiilor sociale caracteristice intregii societati,
maturizarea sociala a individului sufera influenta directa a relatiilor interpersonale
si a climatului existent in microgrupurile in care acesta traieste.
In procesul maturizarii sociale, importanta este dinamica existenta intre
statusul actual si statusul spre care tinde persoana, capacitatea de aproximare a
propriei evolutii viitoare si de aproximare a evolutiei viitoare a celorlalti.
Integrarea adultului in dezvoltarea sociala
In adolescenta incepe sa se fundamenteze rolul adultului de mai tirziu , de
castigator al existentei si de stâlp al comunitatii.In decursul perioadei adulte,
incipiente, rolul de parinte si de lider in ascensiune al societatii este decisiv.
De la adultul tânar se asteapta sa participe energic la activitatile obositoare
dar productive ale societatii si sa se stabileasca ca membru stabil capabil sa se
adapteze cu suplete la cerintele si constrângerile societatii.
La vârsta adulta mijlocie se acorda mai multa atentie activitatii comunitatii,
orientarii tinerilor, serviciilor sociale, etc. In aceasta etapa de viata se asteapta ca
indivizii sa ia parte la conducerea vietii politice, sa faca parte din comitete, sa
accepte pozitii de incredere in culte, sindicate, etc.
In perioada adulta târzie si la vârstele inaintate individul este privit ca fiind
din ce in ce mai mai dependent si pasiv, mult mai putin energic, mai supus
loviturilor in relatiile lui cu societatea si cedând locul celor tineri.
Potrivit conceptiei lui Erikson, perioada vârstei mijlocii se caracterizeaza
printr-o schimbare de valori, si anume accentul nu mai cade pe forta fizica, ci pe
intelepciune. In mod similar, valorile sociale se comuta de pe ,,sexualizare”
spre ,,socializare”, in timp ce viata emotionala este caracterizata printr-o crestere
considerabila a flexibilitatii.O data cu batrânetea va disparea total preocuparea
pentru a stapini si a realiza, care este atat de evidenta la tineri si care incepe sa
paleasca deja la varsta mijlocie. Eul este mai apreciat decat munca si realizarea;
apare transcendenta dincolo de propria fiinta si, in ultima instanta,dincolo de
propriul eu. .
Caracterul disonant al dezvoltarii personalitatii
Comportamentul cotidian arata in unele cazuri, o serie de decalaje intre
nivelul maturizarii intelectuale si a celei afective, intre cea somatica si cea
psihica, intre dezvoltarea intelectuala si cea sociala. Rezulta de aici ca are loc o
dinamica contradictorie a maturizarii sociale si a maturizarii biologice.
Studiile efectuate de Stefan Milcu si publicate in volumul ,,Tineret, sanatate,
sport, dezvoltare” Buc.1969 pag 9-15 demonstreaza ca pragul pubertatii tinde sa
scada continuu, tânarul maturizându-se din ce in ce mai timpuriu din punct de
vedere biologic, in schimb se maturizeaza din ce in ce mai târziu din punct de
vedere social , adica este capabil din ce in ce mai târziu sa aiba independenta
economica si sa-si intemeieze propria familie, aceasta datorita prelungirii
perioadei de scolarizare- spune autorul.
Ca o solutie se propune participarea simultana a tânarului atât la procesul
propriei instruiri cât si la satisfacerea nevoilor lui, la dobândirea unei autonomii
economice.

II.6.4 Invatarea la adulti

Revolutia stiintifica-tehnica, pe care omul trebuie s-o realizeze si sa o


conduca, obliga la cerinte superioare fata de toate grupele de varsta.Progresul tot
mai rapid in stiinta si tehnica cere nu numai de la generatia tânara cunostinte
temeinice si de larg orizont, ci si o continua perfectionare si calificare a adultilor.
Cine vrea sa lucreze azi intr-o intreprindere productiva echipata cu instalatii
tehnice moderne are nevoie de o cu totul alta pregatire decat cea de acum cateva
decenii.
Când adultul are constiinta ca pregatirea sa la locul de munca nu-i asigura
pozitia pe care si-ar dori-o, sau când lipsa unei pregatiri corespunzatoare il pune
in familie intr-o pozitie nefavorabila (de ex. sotia in raport cu sotul, sau parintii in
raport cu copii lor) si când aceasta situatie devine neplacuta pentru el, atunci se
naste dorinta de a dobândi o instruire la nivelul cerintelor.
Opinia conventionala si traditionala este ca oamenii se deterioreaza rapid din
punct de vedere intelectual dupa 40 ani sau in jurul acestei varste si capacitatea
lor de invatare este de acum inainte serios alterata.
Lehman[18] in urma studiilor facute trage concluzia ca, facand abstractie de
exceptiile de la regula , apogeul creativitatii este atins la 30 ani, dupa aceea
inregistrandu-se un declin lent.Mai tarziu analizand motivele care duc la aceasta
stare de lucruri el arata ca scaderea performantelor adultului nu este neaparat
rezultatul deteriorarii mintale.
Ex: 1) adultii pot pur si simplu sa accepte stereotipul social care stabileste
ca ei au devenit mai putin productivi dupa 30 sau 40 de ani.
2) promovarea, prestigiul si detinerea de posturi de conducere pot
indeparta de implicarea reala in eforturi creative sau administrative in aceste
situatii reducerea flexibilitatii putând, de fapt, prezenta avantaje.
3) cei care au atins un succes timpuriu pot sa aiba tendinta de a se culca
pe lauri, adoptind atitudinea ca ei si-au facut partea lor si acum pot culege
roadele.
4) ostilitatea din partea celor tineri, care se dezvolta, precum si presiunea
sociala in sensul de a fi mai putin activi, pot inhiba productivitatea adultilor.
,,Adultii pot invata repede si mult mai mult decât invata in realitate”
(Thorndike)[40].Autorul de mai sus atrage atentia ca adultii invata sub
posibilitatile lor, pe de o parte pentru ca nu-si apreciaza capacitatile pentru
invatare si pe de alta parte din cauza marginirii si ingustimii intereselor lor si
acest lucru rezulta din atitudinile lor si din valorile carora le acorda importanta.
Din cercetarile lui Welford[40] rezulta ca oameni in jur de 40 ani nu aveau
incredere in capacitatile lor de a efectua operatii care sa iasa in afara rutinei lor.
Sorehson[40] afirma ca la adulti , cauza rezultatelor slabe la invatatura rezida mai
degraba din dezobisnuinta de a invata decât din lipsa de capacitati; ba dimpotriva,
elevii-adulti au avantaje. MEUMANN[40] a constatat ca: ,,adultul nu are nici un
fel de capacitati noi, care ar lipsi copilului scolar la vârsta de 7 ani” dar
dezvoltarea generala a acestor capacitati este mult mai avansata la adulti. Uneori
deosebirile sunt atât de mari incât se poate vorbi de deosebiri calitative, un
exemplu concret fiind capacitatea de gandire abstracta la copil si la adult.
R. Kidd [18] remarca: ,, in general, nimeni sub 45 ani nu ar trebui sa se
abtina de la a incerca sa invete orice, datorita credintei sau temerii ca ar fi prea
batrân pentru a fi in stare sa invete. Si nici sa foloseasca acea teama ca o scuza
pentru a nu invata nimic din ce s-ar cuveni sa invete. Daca el omite sa invete,
incapacitatea datorata in mod direct vârstei va fi foarte rar, daca va fi, cauza
reala.”
Cauzele scaderii capacitatii invatarii odata cu vârsta sunt:
1)starea generala a sanatatii si energiei, care, cu scurgerea anilor, se
inrautateste treptat
2) disparitia intereselor pentru studiu
3) lipsa moodalitatilor de exersare a acestei capacitati
Batrânetea influenteaza negativ asupra eficientei invatarii abia in cei mai
tarzii ani ai acesteia.
Moers[40] constata ca intre 31-44 ani comparativ cu celelalte perioade este
cea mai scazuta receptivitate pentru instruire din partea adultilor, deoarece spune
ea: ,,momentele cele mai favorabile ale intelectului in dezvoltare si ale interesului
fata de invatatura dispar in aceasta perioada”.
Invatarea inseamna transformare.In mod normal nimeni nu vrea sa se
transforme, si totusi trebuie s-o faca deoarece trebuie sa ne acomodam cu ceilalti
oameni, trebuie sa tinem seama de timp, loc, situatie.Transformarea inseamna
perturbare, iar o fiinta umana este gata sa suporte perturbarea numai in anumite
conditii
Hotarirea adultului de a invata duce la perturbari in situatia sa sociala.Exista
divergente de opinii in privinta invatarii la adulti care provin din diferentele
existente in motivatia invatarii si diferentele multiple intre elevii-adulti.
Majoriatea oamenilor sunt dispusi sa recunoasca faptul ca doar putini
oameni exceptionali, barbati si femei, isi continua ocupatiile lor intelectuale pâna
foarte târziu in viata: Robert Bridges isi termina cel mai bun poem al lui la 85 ani,
Tennyson isi publica ultimul volum la 80 ani, Verdi la 85 ani compunea inca
muzica, Wundt si-a incheiat memoriile la 86 ani.
Churchill si Adenauer au stapânit pina in cei din urma ani probleme politice
complexe.
La omul obisnuit, maturizarea si declinul fortelor intelectuale difera net de
cel al celor fizice si senzoriale.
Randamentele intelectuale sunt mai ridicate la persoanele care au urmat o
instructie scolara mai indelungata, ramân egale la persoanele cu profesii care cer
munca intelectuala sau cresc inca si mai mult odata cu vârsta.Explicatii ar fi ca
invatamântul prelungit ridica nivelul intelectual, si este mult mai probabil pentru
un individ inteligent sa faca fata selectiei din treptele superioare de invatamânt.
Desigur durata frecventarii scolii de catre un individ nu depinde numai de
capacitatile sale ci si de conditii financiare, traditiile si atitudinile familiei,
posibilitatile de frecventare a scolii in diferite regiuni etc.
Randamentul intelectual la varsta adultului este conditionat si de activitatea
profesionala. Felul in care adultii se confrunta cu cerintele profesionale nu aduce
cu sine un randament intelectual diferit, ci conditioneaza si deosebiri de
mentalitate intre profesionistii diferitelor grupe, in stilul comportamentelor, al
atitudinilor, al stilului de gandire.
In concluzie, randamentul intelectual al adultilor nu poate fi considerat ca
ceva biologic fixat de asa-numitele particularitati de vârsta. In interpretarea
randamentului intelectual la aceasta vârsta trebuie cuprinse: instructia scolara,
pregatirea speciala profesionala, folosirea efectiva a timpului liber in vederea
dezvoltarii aptitudinilor intelectuale, problema antrenamentului intelectual-
spiritual etc.
Exista cel putin 3 constelatii de sentimente care exercita o influenta
constanta asupra invatarii:
1)-iubirea si sentimentele asociate cum ar fi: respect, admiratie, generozitate,
simpatie, prietenie, incurajare; acest grup de sentimente conduce la calm,
seninatate, speranta, bucurie, incredere, fericire.
2)-furie, suparare si simtaminte similare cum ar fi: insulta, impresia de
frustrare, provocata prin contraziceri si respingere.
3)-teama insotita de suspiciune
La al doilea si al treilea, raspunsul este anxietate, retragere, deznadejde,
lacomie, ura.
Prima constelatie conduce la o invatare de calitate si durabila, celelalte
produc rezistenta la invatare, uitare, ca mijloace de inlaturare a tensiunii,
amenintarii, pedepsei.
O invatare eficienta va avea loc atunci cand sunt intrunite anumite conditii:
-stimulare si securitate
-dependenta si independenta
-reorganizarea experientei anterioare
-satisfactia celui care invata

CAPITOLUL III
Stabilitate si fragilizare la vârsta adulta
Revin asupra caracteristicii personalitatii de sistem bio-psiho-socio-
cultural.
Am vazut de asemenea in capitolele anterioare cum capacitatile fizice ale
adultului sunt mai mult sau mai putin in scadere in functie de gradul de integrare
sau nu a adultului in diferite activitati.
Pentru a se echilibra optim cu mediul si a-si realiza finalitatea proprie,
individul trebuie sa dispuna de:
-a) capacitatea de a inregistra, prelucra si stoca influentele mediului extern
ca purtatoare de informatii utile;
-b) mecanisme de selectare si utilizare a informatiei extrase in concordanta
cu starile sale de necesitate;
-c) o baza motivationala suficient de larga sa asigure ,,asimilarea” unui
volum cât mai mare de influenta.(32)
N. Margineanu (25) remarca faptul ca peste multi dintre noi, tavalugul
vietii va trece altfel decat am visat: am sperat un lucru si am ajuns altceva. Dar si
mai multi dintre noi vor transforma visul in realitate, sau cel putin il vor face sa
semene cu ea. Unii vor ajunge chiar mai mult decât au visat.
Autorul face referire la criza de identitate prin care trece adultul dupa 40 ani.
Vârstele adulte sunt incarcate de obligatii implicate in ierarhia profesionala
si obligatii familiale.
Ierarhia profesinala ca si antrenarea multilaterala in roluri si statute
extraprofesionale, pe lânga celelalte, creeaza o oarecare criza de timp, mai ales la
vârstele active.
Howard McClusky (18) atrage atentia ca opinia adultului despre sine,
autoadaptarea sa, este foarte strâns legata de conceptia sa despre timp: ,,sunt prea
batrân” sau ,,daca as fi cu 20 ani mai tânar”, pot fi caile prin care adultul nu
vorbeste numai de vârsta sa cronologica, ci exprima si ce simte el despre propria
capacitate.
Timpul este limitat, dar atunci când adultul ajunge in preajma pensionarii si
nu mai depinde de acesta, poate trece printr-o criza de motivatie.
In ultimele decenii, revolutia tehnico-stiintifica este tot mai accelerata dar,
perimarea profesionala care este tot mai grava, mareste distanta psihologica dintre
cerintele profesionale si posibilitatile individuale de a le satisface.
Daca in trecut un om supravietuia profesiei sale, astazi, pe parcursul unei cariere,
omul poate trece prin câteva reciclari pentru a se pune la curent cu stadiul actual
al profesiei sale.
In concluzie, adultul de oricând si de oriunde, traieste in mod subiectiv
anumite crize fizice si psihice ce duc la o fragilizare a unor structuri de
personalitate.
Exista insa homeostazia, acea functie de reglare, caracteristica generala a
oraganismului, constând in tendinta de a mentine conditiile de echilibru atât in
raport cu mediul intern cât si in raport cu mediul extern.
Homeostazia de echilibrare (36) este mai pregnanta la vârsta adulta, spre
deosebire de copilarie când predomina homeostazia de precipitatie pozitiva sau de
dezvoltare, sau la vârstele de involutie, când predomina homeostazia de
precipitare dar in sens de involutie.
Comportamentul homeostazic se defineste ca un ansamblu de transformari
informationale si de reactii de raspuns care se declanseaza in urma aparitiei unei
oscilatii a ,,constantelor” psihofiziologice ale individului si care sunt destinate
reducerii tensiunii si restabilirii echilibrului.(30)
Increderea in viata, defineste mersul ei ascendent. Neâncrederea in viata,
precipiteaza criza si mersul ei descendent.
,,In curgerea vietii, noi, desigur, avem si momente de deprimare, lipsa de
iubire si lipsa de incredere in propriile noastre puteri. In adevar, curba de evolutie
a vietii nu este o linie ascendenta continua, ci ea are zigzacurile sale. Dar daca
victoriile coplesesc infrângerile, iar curba, in final, urca totusi, atunci increderea
in propriile noastre puteri si atitudinea realista fata de lume sunt pastrate.”(24)
Dar daca peste crizele si asa resimtite de adult, mai intervine si o schimbare
sociala brusca, ce determina rasturnarea valorilor, atunci, efectele pot fi
amplificate, dar nu iremedibail. O societate destramata, lipsita de o conceptie de
viata bine inchegata, descompune individul insusi.
Când societatea intra in normal, restructurata dupa noi parametri politici,
sociali, economici, culturali, structurile de peronalitate se vor stabiliza, individul
internalizând noile valori, si adaptându-se la noile conditii.

CAPITOLUL IV
Relatia personalitate comportament la vârsta adulta
Daca in general relatia personalitate comportament am analizat-o in termeni
de status si rol, a caror definitii le-am analizat intr-un capitol anterior, vreau sa ma
refer acum la aceasta relatie la vârsta adulta.
La copil exteriorizarea sentimentelor este puternica, la adult intervin o serie
de factori educationali, sociali, culturali care atenuiaza sau amplifica
exteriorizarea in comportament a unor laturi ale personalitatii.
La adult in comportament primordiala este gândirea. Comportament si
gandire sunt doi termeni ce impreuna desemneaza tot ceea ce poate un individ sa
faca. Ceea ce face el in principal, este sa se adapteze mediului sau; dar nu numai
atât, ci adultul si reflecta asupra acestuia si se straduieste sa-l stapâneasca si
reuseste de cele mai multe ori. ,, Comportamentul si gândirea inlesnesc atât
supravietuirea, cât si cresterea. Ele sunt moduri de adaptare si desfasurare
provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna selectionate si
conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra”(3)
Thomae (36) arata ca din acest punct de vedere exista anumite particularitati
ale ,,amprentei trairilor subiective” ce se refera la actiunea trecutului, prezentului
si viitorului. Pentru trecut se caracterizeaza ca fiind asimilat sau neasimilat,
prezentul ca fiind constructiv sau obstaculat, viitorul ca fiind deschis, opac sau
amenintator.
De asemenea atitudinile care sunt traduse in comportament, sunt
dimensiunile psihice cele mai sensibile, deoarece sunt influentate de toate
evenimentele vietii sociale dar mai ales de: concurenta socio-profesionala, situatia
familiala, patternurile lumii imperfecte, monotonia vietii cotidiene, filozofia
privind caracterul finit al existentei.
Adultul se adapteaza activ la lume, cu scop de conservare si dezvoltare, dar
aceasta adaptare este operata de vointa organizata a caracterului, luminata de
invatare si inteligenta si controlata de emotii si sentimente.(25)
Adultul nu se comporta numai dupa cum gândeste ci si dupa societatea din
care face parte, dupa epoca de cultura careia ii apartine.
La baza organizarii motivelor si scopurilor comportamentului, stau
stapânirea si conducerea de sine in acord cu normele sociale. Stapânirea de sine
este permanenta, dar ea nu este aceeasi, ci se schimba: apar noi tendinte si
valente, precum si noi moduri de relationare cu lumea.
In cazul adultului, conduita exterioara incearca sa puna in acord libertatea
interioara cu dreptatea sociala, conditii de trai bune material si spirituale.
,,Fericirea inseamna trairea interioara a dreptatii sociale si a bunastarii materiale
si spirituale, din care rodeste libertatea” (25)
Pentru un adult este dezolant sa depuna o munca fara apreciere si mai ales sa
aiba sentimentul nedreptatii.
Când efortul, sustinut de caracter si intarit de emotivitate este in directia
vocatiei si a aptitudinilor naturale, el pierde caracterul de truda si devine o
placere. In acest caz, munca devine principalul izvor de placere in viata.
In muncile simple, efortul este de o zi dupa care urmeaza odihna, dar in
muncile creatoare de valori estetice, teoretice, efortul poate fi de ani sau toata
viata. Munca si comportamentul sunt strâns legate.
Desigur nu sunt de neglijat comportamentele legate de statusurile si rolurile
adultului in toate subidentitatile sale: maritale, profesionale, sociale, parentale.
Mai concret: in prima perioada a vârstei adulte 35-44 ani, potentialul
profesional si cel creator este maxim; aceasta presupune si o implicare activa a
adultului in aceste sectoare de activitate. Se mai urmeaza cursuri de reciclare, se
pregateste un doctorat sau se mai poate parcurge o facultate. Statutele si rolurile
sociale sunt incarcate de responsabilitati.
In familie, copiii pot fi la vârsta pubertatii sau adolescentei. Si in alte
perioade istorice au existat conflicte intre generatii, intre adolescentii ce-si cautau
locul printre adulti, si parintii ce-i tratau ca pe niste copii. Cred insa, ca in tara la
noi, in ultimii 10 ani, prapastia dintre generatii s-a adâncit datorita exploziei de
informatie (de cele mai multe ori nu de cea mai buna calitate, si nici adecvat
prezentata pe piata mass-media). Acest punct de vedere este valabil si pentru
cealalta perioada de vârsta adulta, 45-54 ani, când in familii copiii sunt in
majoritatea cazurilor adolescenti. Si daca pentru cei din prima perioada adulta,
relativa adaptare la conditiile sociale din tara noastra (spun relativa adapare
deoarece nu poate fi vorba de o adaptare definitiva atâta vreme cât societatea
noastra este tot in perioada de tranzitie spre economia de piata si structurile
sociale sub toate aspectele: economic, politic, cultural sunt inca nedefinitivate), s-
a facut ceva mai bine, conflictul dintre generatii in aceasta a doua perioada de
vârsta adulta este trait mai dramatic atât de parinti care nu reusesc sa-si inteleaga
copiii, cât si de adolescenti ce nu-si gasesc locul bine definit in noua societate.
Am intrebat odata un profesor: ,,ca sa fiu copil bun, a avut cine sa ma invete,
dar ca sa fiu un parinte bun, de la cine sa invat?” La care domnia sa mi-a raspuns:
,,aceasta ne invata proprii copii”.
Prin urmare in perioada 35-44 ani comportamentul legat de rolul de parinte,
rolul de sot cât si cel legat de statutul profesional sunt de importanta majora in
viata adultului. Daca statutul profesional odata acceptat, implica niste
comportamente impuse de normele de grup, pe care isi pune amprenta bineinteles
personalitatea individuala, in rolul de parinte si cel de sot importanta cea mai
mare in comportament o are personalitatea omului. In general, un parinte tinde sa-
si educe proprii copii prin prisma principiilor morale interiorizate pâna atunci. Ca
sot, de asemenea va tinde catre un comportament asimilat in familie, dar peste
toate acestea intervine temperamentul, caracterul, educatia si autoeducatia.
In subperioada 45-54 ani se dezvolta in general responsabilitatile
profesionale si social culturale. Subidentitatea de parinte poate diminua usor mai
ales in a doua jumatate a subperioadei prin independenta copiilor (mari de cele
mai multe ori), la fel poate diminua si subidentitatea de sot. Acum insa sunt si
oerioadele de crize cele mai intense: la femei criza fizica, dar cu implicatii si
psihice, legata de climaterium, de asemenea poate apare o criza de identitate, mai
ales atunci când copiii au plecat la casele lor si femeii ii ramâne un timp liber pe
care nu s-a pregatit sa-l umple cu activitati compensatorii. Aceasta criza de
identitate poate fi agravata in conditii de instabilitate economica, atunci când o
restructurare in câmpul muncii poate aduce cu sine pierderea locului de munca in
care a acumulat destula vechime, dar mai ales dificultatea reangajarii intr-un nou
post datorita limitarii vârstei la angajare (30, 35 si maxim pâna la 40 ani). Rar se
gasesc locuri de munca, mai ales pentru femei, unde sa nu fie limita de vârsta.
Aceste crize, duc la fragilizarea unor laturi ale personalitatii: afectiva,
motivationala, volitiva, atitudinala, etc., ce se rasfrâng in comportament. Dar
adultul ce a avut pâna atunci o personalitate armonios structurata, cu un
comportament prosocial si cu un suport familial adecvat, va depasi aceste crize,
revenind la starea de echilibru.
Pentru barbati, aceasta perioada este mai putin furtunoasa, cred ca este mai
echilibrata din punct de vedere al relatiei personalitate comportament , deoarece
ei sunt implicati mai mult profesional si social, bineânteles si familial, dar ei
traverseaza mai putine crize (cel putin fizice), decât femeia. Pentru ei pot
interveni crize motivationale, de identitate, dar acestea mai ales pe fondul
schimbarii sociale, când de asemenea in cazul restructurarii si a pierderii locului
de munca, o noua reciclare si o noua reangajare, se face cu mai multa greutate.
Sigur ca si la ei aceasta se rasfrânge asupra acelorasi laturi ale personalitatii,
traduse si ele la rândul lor in comportament.
De asemenea as vrea sa amintesc de crize existentiale, declansate de
degradarea nivelului de trai general, in ultimii ani in tara noastra, crize traite
dramatic de adulti si care duc la fragilizarea nu numai fizica dar si psihica in
multe aspecte ale structurii sale: imagine de sine, idealuri, motivatie, plan de
viata, aspiratii, interese, etc.
La vârsta adulta prelungita, 55-65 ani, pentru femei subidentitatea
profesionala de cele mai multe ori diminuiaza, prin dezangajarea profesionala, la
fel cea parentala; dar aceasta din urma se poate incarca cu noi intimitati, alaturi de
cea maritala, prin aparitia nepotilor. Dupa perioada crizei de climaterium,
organismul feminin isi recapata vigoarea, si pentru femei, poate interveni o
perioada de stabilizare, fizica si psihica.
Pentru barbati, experienta indelungata le stratifica numeroase capacitati
organizatorice de munca si un randament facil de obtinut pe baza de efort mediu.
Usoare crize pot resimti si ei la dezangajarea profesionala, daca nu s-au pregatit
din timp in acest sens.
Trecerea dintr-o perioada de viata in alta, este relativ tensionata, datorita
solicitarilor de noi forme de adaptare. Personalitatea are o compozitie complexa,
angajata social. Dezvoltarea personalitatii, ce am vazut ca este continua de-a
lungul aproape intregii vieti, poate fi privita ca un proces ce tinde spre echilibrare
atunci când unele structuri se decentreaza dizarmonic, obiectivându-se prin
comportamente. Uneori cauzele acestor deteriorari pot fi depistate: insuccese
profesionale, sanatatea fizica, pierderi de persoane dragi, etc.; alteori etiologia
este mai complexa, legata de conditii nefavorabile de viata, evenimente nefaste
cumulate.
Relatia personalitate comportament, nu este una liniara, nici de genul stimul-
raspuns, ci este o relatie foarte complexa ce implica tot atâtea variabile
dependente si independente câte trasaturi individuale de personalitate s-au
descoperit pâna acum (si am vazut ca sunt de ordinul sutelor sau chiar mai mult)
Departe de a fi un capitol incheiat, relatia personalitate comportament la
vârsta adulta poate fi studiata din mai multe puncte de vedere:
-se poate pune in prim plan temperamentul (ca latura a personalitaii) in
relatie cu comportamentul, functie de factorii sociali, culturali, economici.
-de asemenea, caracterul (la fel latura a personalitatii), functie de factorii mai
sus enumerati, exprimat in comportament .
-nu mai vorbesc de specificul relatiei personalitate comportament studiat
poate comparativ, din punct de vedere antropologic, sau tot comparativ intre
cultura si civilizatia orientala si cea occidentala, sau intre tarile avansate din punct
de vedere economic si cele fost comuniste.

Capitolul V
INVESTIGATII CONCRETE

V.1 Ipoteza cercetarii


Am vazut pâna acum ca personalitatea este o structura bio-psiho-socio-
culturala care se traduce in comportamente si conduite, atitudini, ce au drept scop
adaptarea cât mai buna a fiintei umane la mediu. In conditii ideale, aceasta
structura este perfecta.
Bazele personalitatii se pun in copilarie, când se contureaza imaginea de
sine; in continuare, individul isi construieste propriul plan de viata bazat pe
propriile structuri afective, volitive, motivationale si chiar si cele cognitive.
Incepând din tinerete (25-35 ani), omul are 4 subidentitati: profesionala,
maritala, parentala si social-cetateneasca. In fiecare etapa de viata acestea sufera
o anumita dinamica.
De asemenea ele sunt bazate pe statutele si rolurile pe care fiecare etapa de
vârsta le presupune.
Odata cu trecerea anilor, omul sanatos atinge maturitatea fizica, psihica si
sociala; dezvoltarea umana se produce in anumite laturi pe tot parcursul vietii,
chiar si pâna la vârstele de regresie.
Dar cine sunt adultii de azi?
Sunt cei care s-au nascut in deceniile 4 si 5 ale acestui secol; sunt cei care au
prins urmmarile de dupa razboi, când tara era saracita, invatamântul scolastic.
A urmat apoi un regim totalitar, cu o societate centralizata, puterea politica
in mâinile unui singur partid.
Comunicarea era unidirectionata, de sus in jos.
Industrializarea fortata, ce a desprins oamenii de la sat si i-a transferat la
oras, a avut influenta asupra valorilor culturale, traditiilor, cutumelor in sensul ca
multe s-au destramat, tinerii internalizand foarte putin din adevaratele valori
culturale ale poporului român.
Totusi, fiecare generatie, si-a exprimat si ea in masura in care a putut,
frustrarile si crizele: miscarea hippy, muzica rok, etc. Datorita sistemului social
inchis, aceste manifestari au fost reprimate si nu s-au putut manifesta in voie.
Dar multi dintre adultii de azi au fost autodidacti si din ei au rasarit oameni
de valoare.
Si totusi aceasta este generatia care a luat in gestiune societatea româneasca
dupa 1989.
In conditiile de schimbare sociala brusca si pe fondul crizelor fizice si
psihice pe care le traverseaza adultul, intervine o fragilizare mai accentuata a
unor structuri de personalitate, exteriorizate intr-un anumit tip de comportament.
Dar, datorita structurilor homeostazice ale organismului, adultul tinde spre
o reechilibrare.
Daca actiunea factorilor externi negativi se prelungeste, pe fondul de crize
interne, atunci este posibil ca reechilibrarea sa se produca mai greu sau sa nu se
mai produca si in acest caz structurile de personalitate sunt mai grav afectate.

V.2 Scop si obiective

Scopul lucrarii a fost sa verific in mod practic, daca ipoteza enuntata:


schimbarea sociala brusca are rol de accentuare a fragilizarii relatiei personalitate-
comportament, la vârsta adulta.
Personalitatea este un concept greu de definit si care implica nu numai
puncte de vedere diferite intre specialisti, dar si numerosi factori care intra in
componenta sa. De asemenea comportamentul, care este direct observabil nu
reflecta intotdeauna, sau mai bine zis nu este intotdeauna in legatura cu ceea ce
exteriorizeaza. Si atunci relatia personalitate - comportament este foarte complexa
si ar trebui din foarte multe puncte de vedere studiata.
Totusi pentru verificarea ipotezei propuse, am ales un lot de 70 persoane,
care am cautat sa fie cât mai bine structurat, dupa criteriile pe care le-am luat in
considerare: sex, repartitia pe cele trei subetape a vârstei adulte, studii.

V.3 Metode folosite in investigatie


Ca metode de cercetare am folosit:
-1) metoda biografica
-2) metoda convorbirii
-3) chestionarul autoadministrat

1. Metoda biografica - m-am orientat spre acesta metoda deoarece am putut


culege, intr-un spatiu relativ restrâns multe informatii asupra subiectului. Din
biografiile culese, am selectat doar 3 care mi s-au parut mai semnificative din
punct de vedere al concluziilor: schimbarea sociala la unul din subiecti a dus la
inadaptare si alcoolism; la alt subiect a dus la inadaptare si nevroza; iar la cel de-
al treilea subiect se vede cum suportul familial si structurile de personalitate puse
in copilarie pe o baza afetiva pozitiva au dus la reechilibrarea personalitatii
subiectului in cauza, desi trecuze printr-o fragilizare accentuata de personalitate.
2. Metoda convorbirii- având in vedere avantajul avut in aceasta cercetare,
in sensul ca si vârsta mea este situata in a doua subperioada a vârstei adulte, am
putut discuta cu subiectii mei, care mi-au acordat incredere si m-au lamurit asupra
motivelor, sentimentelor si cauzelor ce au dus la anumite crize traite de ei in
aceasta perioada de dupa revolutie.
3.Chestionarul autoadministrat- s-a compus din:
-Chestionarul PF16 din care eu am ales doar 7 factori care am crezut
ca sunt importanti in caracterizarea personalitatii la vârsta adulta, dar cu referire
la tema cercetata: -factorul C -stabilitate emotionala
-factorul G - forta personalitatii
-factorul H -adaptabilitate sociala
-factorul Q1 -radicalism -conservatorism
-factorul Q2 -dependenta si independenta fata de grup
-factorul Q3 - autocontrolul vointei si stabilitatea
-factorul Q4 - tensiunea nervoasa (ergica)
-Am folosit de asemenea proba CSE (ambele forme, si cea elaborata de U.
Schiopu si cea elaborata de M. Zlate, prin care am rugat subiectii sa se
autocaracterizeze) si din analiza acestor chestionare am determinat dominanta
anumitor tipuri de propozitii si le-am corelat cu factorii din PF16.
-Subiectii au mai completat un test de autocunoastere, prin care am
cuantificat: adaptabilitatea, autorealizarea, satisfactia si frustrarea si din ultima
parte, au reiesit direct efectele schimbarii sociale asupra lor.
Pe baza baremurilor obtinute de catre subiecti la fiecare din probele
enumerate, pe care le atasez mai departe, si din tot materialul teoretic si practic
investigat, am desprins urmatoarele :
V.4 Prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora

In urma analizei statistice cantitative si calitative, cu ajutorul metodelor


enumerate mai sus s-au desprins urmatoarele:
Pentru perioada de vârsta 35-44 ani:
- prin factorul C, care indica stabilitatea emotionala / labilitate afectiva, a
reesit ca barbatii sunt mai stabil emotional, decât femeile. 50% din ei au obtinut
note intre 7-10 la acest factor pe când la femei aceste note au fost obtinute in
proportie de doar 25%. Opusul acestui parametru, respectiv, labilitate afectiva,
barbatii au obtinut doar 16.7%, pe când femeile au avut un procent de 33.3%.
- la factorul G care releva forta personalitatii, puterea de afirmare prin
actiune, se constata si aici o diferentiere intre sexe, privind notele ce
caracterizeaza trasaturile pozitive cuantificate de factori, barbatii, rezultând ca
sunt cu o putere de realizare prin actiune, mai mare decât femeile (58.3% fata de
25% ).
- in schimb la adaptabilitatea sociala, masurata prin factorul H se constata o
repartitie relativ constanta pe sexe, note mari la acest factor, obtinând acelasi
procent de 58.3%, medii intre 33.3% la barbati si 25% la femei, iar note mici
relevând mai degraba o tendinta mai mare spre timiditate au obtinut la femei
16.7%, spre deosebire de barbati care au obtinut doar 8.4% aceste note.
-spiritul transformator, creativ, in opozitie cu conservatorismul, relevat prin
factorul Q1, are o repartitie similara pe sexe, atât femeile cât si barbatii obtinând
in proportie de 88.3% note mari sii medii la acest parametru.
-la aceasta grupa de vârsta, se constata pentru ambele sexe, o dependenta
fata de grup, preferinta de a munci si lua hotarâri in consens cu altii, aprecierea si
aprobarea grupurilor carora le apartin, in acest sens 41.7% obtinand note ce releva
din plin acest lucru, la parametrul Q2, 33.3% au obtinut o cota medie, iar 25% s-
au dovedit a fi independenti de grup, obisnuiti sa se conduca si sa ia decizii de
unii singuri.
- capacitatea de autocontrol si stabilitate caracteriala, relevata prin factorul
Q3, releva din nou o diferentiere intre sexe, in sensul ca barbatii au obtinut 50%
note mari, fata 33.3% femeile, ceea ce dovedeste ca au o capacitate relativ mai
mare de autocontrol. Cote medii, au obtinut in schimb in procent mai mare
femeile decât barbatii, din care eu as trage concluzia, ca pentru lotul meu de
investigatie, barbatii in privinta capacitatii de autocontrol si stabilitate caracteriala
se situiaza mai mult la extreme, spre deosebire de femei la care repartitia pe cele
trei cote este relativ echilibrata.Acest lucru se poate usor observa si din graficele
anexate.
-la factorul Q4, prin care s-a relevat anxietatea si instabilitatea nervoasa, in
proportie relativ mai mare (25% fata de 16.7% barbatii) femeile au obtinut note
scazute intre 0-3, iar note ridicate, de asemenea barbatii in proportie de 50% fata
de femei 33.3%. Am putea trage concluzia de aici ca in proportie ceva mai mare
la femei decât la barbati se manifesta anxietatea si instabilitatea nervoasa.
Pentru aceeasi perioada de vârsta, rezultatele corelate la cele patru parti din
testul de autocunoastere, cât si convorbirile cu subiectii m-au dus la concluzia
potrivit careia, subiectii cu o adaptabilitate scazuta, care se considera nerealizati
si frustrati, sunt in aceasta situatie nu neaparat datorita schimbarii sociale din tara
noastra, cât instabilitatii ce continua sa existe in mai toate domeniile de activitate,
sunt influentati de teama pentru viitorul propriu si al copiilor, le este afectata mai
mult latura afectiva a personalitatii dar cu posibilitati de revenire, daca se
stabilizeaza conditiile sociale. In testul CSE, la acesti subiecti au predominat
propozitiile de tip B, relevând o integrare sociala activa, de tip C care exprimau o
tensiune psihica si cele de tip D (dar fara a avea dominanta), din care am tras
concluzia unei adaptari mai dificile la viata de zi cu zi.
Cei cu soruri mari la adaptabilitate se considera in genaral si autorealizati, si
satisfacuti, cu o predominanta a propozitiilor de tip B in sens pozitiv. In general
acestia sunt oamenii care au reusit dupa 1989, sa-si porneasca o afacere pe cont
propriu, sprijiniti sau nu de cineva, si care au prosperat din punct de vedere al
nivelului de trai. Bineinteles ca in acest caz, stima de sine, idelurile, motivatia, se
relationeaza pozitiv, ducând la un echilibru destul de stabil al personalitatii, daca
nu intervin fragilizari de ordin fizic.
Pentru perioada de vârsta 45-54 ani:
Aceiasi factori de personalitate analizati, dar rezultatele au fost diferite
astfel:
- la factorul C- (stabilitate emotionala), la femei se constata, fata de barbati o
mai mare labilitate afectiva (42.8% fata de 20%) , in majoritatea cazurilor datorita
fenomenului de climateriu, dublat crize de identitate, crize afective generate de
neântelegerea propriilor copii si in unele cazuri si o fragilitate fizica.
- factorul G (forta personalitatii) de asemenea releva, o diferenta intre sexe,
in favoarea barbatilor( 40% fata de 24.4%), la ei puterea de actiune in aceasta
perioada fiind mult mai mare deoarece ei nu traverseaza crize fizice si psihice ci
doar crize existentiale.
-factorul H,(adaptabilitatea sociala), inclina balanta tot in favoarea
barbatilor, cu precizarea doar ca la femei repartitia este aproximativ egala intre
cele neadaptate, adaptate mediu si neadaptate, pe când la barbati, ei se situiaza
mai mult spre extreme, intre adaptati si inadaptati. Acest lucru reiese cu mai
multa claritate din graficele alaturate.
-in privinta conservatorismului, (factorul Q1), la femei, repartitia este
similara pe note, dar la barbati ei se situiaza mai multi pe pozitie de mijloc intre
radicalism si conservatorism la aceasta vârsta (20%; 46.7%; 33.3%)
-factorul Q2 ce indica dependenta sau independenta fata de grup, la aceasta
vârsta a indicat ca atât femeile cât si barbatii, prefera sa ia decizii proprii si sunt
obisnuiti sa se conduca singuri.Desigur acest procent reprezinta doar 46.7% la
barbati si 42.8% la femei, celelalte procente situându-se la mijloc sau in extrema
cealalta.
-in privinta capacitatii de autocontrol si stabilitate caracteriala (factorul Q 3),
femeile la aceasta vârsta sunt in general echilibrat repartizate pe cele trei cote.
Repatitia egala intre scorurile mici si mijlocii (35.7%) as interpreta-o printr-un
conflict cu ele insele datorita crizelor ce le traverseaza, o latura a personalitatii
fragila in acest sens. Barbatii sunt repartizati mai mult catre extreme (20% si
46.7%), ceea ce insemna ca acest factor la ei depinde mai mult de alte variabile
(ex. temperament, atitudini etc, care nu spun ca nu intervin si la femei, dar la
barbati nu sunt dublate de tensiuni fizice si psihice de natura celor care le
influenteaza pe femei).
-ultimul factor analizat Q4 ce indica anxietate, nervozitate, instabilitate
nervoasa, releva de asemenea perioada dificila traversata la aceasta vârsta de
femei si cum pentru barbati este o vârsta ceva mai stabila. Parametrii de mai sus
se reflecta intr-un grad mai mare la femei decât la barbati, 35.7% fata de 20%.
Corelate aceste rezultate cu cele de la testul de autocunoastere , CSE
convorbiri si biografii am tras concluzia ca schimbarea sociala brusca din tara
noastra de acum 10 ani a afectat cel mai mult aceasta perioada de vârsta si mai
ales sexul feminin. Am amintit intr-un capitol precedent, despre crizele traversate
oricum de adult in aceasta perioada de viata, dar, peste ele adaugându-se si
aceasta instabilitate sociala, adâncindu-se prapastia dintre generatii, accelerându-
se revolutia tehnico-stiintifica, sunt cred eu, destui factori care sa agraveze
fragilizarea structurilor de perosnalitate si sa necesite un efort crescut din partea
organismului pentru reechilibrare.
In unele cazuri, aceasta reechilibrare s-a produs, daca bazele personalitatii au
fost puse intr-un mediu afectiv pozitiv si stabil, daca suportul moral si material al
familiei a fost consistent la fel si suportul grupului de prieteni.
In alte cazuri, fragilizarea fiind amplificata de schimbarea sociala care a
afectat personal individul (printr-un somaj, printr-o inadaptare profesionala,
printr-o pierdere brusca a valorilor morale, etc.) au dus la o dezechilibrare
generala a personalitatii, tradusa in comportamente antisociale, alcoolism, boli
psihice.
Exista insa si cazuri in care si la aceasta vârsta atât persoane de sex masculin
cât si feminin, care s-au adaptat optim noilor conditii, nivelul de trai le-a crescut
simtitor si chiar daca crizele fizice se manifesta si la aceste persoane, efectele
psihice sunt diminuate, prin mijloacele de aparare ale eului ce duc la o
reechilibrare mai rapida a organismului.

Perioada de vârsta cuprinsa intre 55-65 ani:


-factorul C (stabilitate emotionala) releva o crestere la ambele sexe a acestui
factor; cota medie cu cea superioara la barbati indica 87.5% iar la femei 77.7%.
-factorul G (forta personalitatii, puterea de afirmare prin actiune, arata ca
barbatii sunt inca angajati activi(50%), iar la femei, chiar daca s-au dezangajat
profesional o mare parte din ele au gasit resurse compensatorii (33.3% din ele
obtinând note intre 7-10 la acest parametru)
-factorul H (adaptabilitatea sociala, releva atât la sexul masculin cât si la cel
feminin, printr-o echilibrare a procentelor obtinute o tendinta de intoarcere spre
sine, o tendinta spre un comportament mai prudent; intervine firesc si experienta
de viata care-si spune cuvântul in aceasta privinta.
-factorul Q1 (radicalism, conservatorism), indica net la ambele sexe o
deplasare catre conservatorismul specific adultilor, cu o tendinta accentuata spre
extrema conservatorismului (ex. barbati: 50%; 37.5%; 12.5% si la femei 55.6%;
33.3%; 11.1%)
-factorul Q2 (dependenta sau independenta de grup) atât la un sex cât si la
celalalt, indica prin cotele medii si mari, ca la vârsta aceasta adultul prefera sa se
conduca de unul singur, sa ia decizii proprii, chiar daca nu sunt mereu in acord cu
grupul, dar fara sa faca neaparat opinie separata.
-factorul Q3, capacitatea de autocontrol si stabilitate caracteriala arata cum la
aceasta vârsta 87.5% dintre barbati au o capacitate medie si ridicata de
autocontrol si stabilitate, precum si 88.8% dintre femei prezinta aceste calitati, iar
in privinta,
-factorului Q4 (anxietate, nervozitate, instabilitate) femeile prezinta in
procent de 77.7% tendinte spre calm, liniste , stabilitate, satisfactie, in timp ce
barbatii, mai ales cei ce sunt inca angajati profesional, având in vedere ca
traverseaza si ei crize de existenta cu implicatii psihice, crize fizice, 37.5% sunt
persoane incordate, tensionate, frustrate, surmenate.
La analiza testului de autocunoastere, corelata cu testul CSE, convorbirea si
biografia am constatat la aceasta vârsta, având in vedere si conditiile sociale si
economice din tara, ca multi dintre adultii de aceasta vârsta se considera adaptati
la un nivel mediu, la fel in privinta autorealizarii si se situiaza tot cu o cota medie
intre frustrare si satisfactie. Desigur, exista si adulti la extreme, si la aceasta
vârsta. Printre cauze am auzit invocate faptul ca femeile au putut sa iasa la pensie
in aceasta perioada (atunci când nu au avut de ales) cu prilejul la diferite
ordonante, la fel si unii barbati, dar si-au gasit diverse activitati compensatorii
astfel ca nu s-au simtit inutili, ci dimpotriva, mai contribuie intr-un fel sau altul la
sprijinul material al familiei. In general somajul are o rata foarte scazuta la
aceasta perioada de vârsta, si atunci subiectii s-au ,,adaptat din mers” conditiilor
instabile.
Ceea ce m-a frapat la aceasta perioada, este neâncrederea in viitor, o scadere
in viziunea subiectilor a imaginii despre oameni, contradictia intre ce se asteptau
de la societate si ce le ofera aceasta fiind foarte mare. Aceasta poate duce, daca se
prelungeste la o crestere a depresiilor in rândul populatiei de vârsta adulta si in
loc sa creasca optimismul si increderea in fortele proprii acestea vor diminua.
V.5 Concluzii
Ipoteza lucrarii s-a verificat pentru subperioada de vârsta intre 45-54 ani mai
mult decât pentru celelalte subperioade. Din graficele si tabelele alaturate rezulta
ca la aceasta vârsta, pe fondul crizelor fizice (menopauza), a celor psihice (criza
de autocunoastere), schimbarea sociala a venit sa accentueze efectele acestora.
Cauzele sunt multiple: de la dezavantajul vârstei la o reangajare in caz de somaj,
de la prapastia creata intre generatii de noua societate, la prejudecatile si asa
existente ca la vârsta adulta capacitatile fizice si psihice sunt in diminuare,
suprapuse peste conservatorismul caracteristic in mare masura pentru vârsta
adulta.
-Pentru subperioada 35-44 de ani am constatat, un oarecare echilibru intre
cele doua sexe, in sensul ca au fost mai putin afectate de schimbarea sociala,
readapatarea la noile conditii, de tranzitie, fiind mai buna decât la cealalta
subperioada.
-Pentru subperioada 55-65 ani din cercetare a rezultat un echilibru si o
stabilitate mai mare decât la celelalte subperioade, cauzele fiind ca la femei au
incetat crizele fizice, majoritatea s-au pensionat si si-au gasit echilibrul psihic in
activitati compensatorii; barbatii care nu s-au pensionat cu diferite ordonante, mai
efectuiaza si alte activitati pe lânga cele profesionale, astfel ca ceea ce ar fi de
asteptat ca o criza in apropierea pensionarii nu se manifesta atât de acut.

CAPITOLUL VI
CONSIDERATII FINALE

O periodizare stricta a vârstelor umane este greu de stabilit, datorita


multitudinii criteriilor care trebuie luate in considerare. Din materialul studiat, am
vazut cum cercetatorii au ajuns la concluzia ca, daca pragul pubertatii tinde sa
scada, cel al adolescentei tinde sa urce catre 25 ani.
Autorii care se opun oricaror periodizari a vârstelor umane, au dreptate
deoarece fiecare om isi traieste subiectiv perioadele de vârsta prin care trece.
Si tânarul de 25 ani este matur din toate punctele de vedere, asa cum si
adultul de 45 ani are toate capacitatile tânarului de mai sus. Ii despart insa 20 de
ani de experienta de viata, ceea ce poate fi mult sau putin: putin daca ne gândim
la revolutia tehnico stiintifica din toate domeniile, ce obliga adultul la o adaptare
permanenta intr-un mediu mereu in schimbare; mult daca ne gândim la experienta
in plan afectiv, motivational, cultural, social etc. Conceptia despre lume si viata ,
planul de viata, relatiile sociale chiar daca au o baza timpurie ele se restructureaza
in timp, se cristalizeza si se stabilizeaza abia la vârsta adulta.
Daca numite capacitati fizice si intelectuale pot fi antrenate si mentinute
ridicate pâna la o vârsta inaintata, nu se pot opri insa scaderea altora, ce intervine
inevitabil dupa 40 ani, chiar daca efectele acestei scaderi, pentru o perioada, pot fi
compensate prin anumite mijloace. Organismul si psihicul uman, gasesc
permanent resurse de reechilibrare.
In România, acum 10 ani a avut loc o schimbare sociala, dorita foarte mult,
dar care in acelasi timp a si luat pe nepregatite, pe foarte multi adulti in sensul ca
mijloacele de informare defectuoase, sistemul totalitar inchis, a dus la lipsa unor
repere care sa fi fost internalizate si folosite pentru adaptarea la o noua societate
democratica. E foarte adevarat ca adultii acestia sunt cei care au luat in mâinile
lor puterea, dupa 1989, cautând ,,sa aduca vestul catre est sau invers”. E o tenta
de umor dar care contine un adevar amar.
Fiecare natiune are particularitatile ei psihosociale, culturale, geografice,
religioase, nationale etc. Nu exista doua tari identice, nu exista doua natiuni
identice, dupa cum chiar si gemenii monozigoti au unele deosebiri intre ei.
Schimbarea sociala brusca, a adus cu sine transformari aproape de la o zi la
alta in structura sociala a societatii. Dar nu acelasi lucru s-a putut intâmpla si cu
structura psihica a oamenilor, cu constiinta sociala si individuala.
Am remarcat intr-un capitol anterior, cum personalitatea individului trece
prin momente se stabilizare si fragilizare, chiar in conditii de mediu neschimbate.
E sufletul omenesc care, asa cum a spus Jung, se modifica in jurul vârstei de
40 ani. Si asa cum v remea este schimbatoare si foarte greu de prevazut cum va
evolua, la fel este si natura umana, mai ales când in toamna vietii se trezeste in
mijlocul unei furtuni. Adultul la inceput va fi dezorientat, dar apoi va cauta
diverse cai de adaptare: din pacate, din pacate unele nu sunt in acord cu normele
morale pozitive ale societatii, altele dimpotriva vor urca individul pe culmi
nevisate de el pâna atunci. Dar, cei mai multi, vor astepta ca totul sa se
reechilibreze in societate, pentru a interioriza noile valori si tipare, dupa care in
final se desfasoara viata noastra. E foarte adevarat, ca aceste concluzii, sunt
valabile pentru majoritatea adultilor, normali si cu o pregatire medie, care nu au
un nivel de aspiratie crescut.
Nu este de neglijat nici faptul ca dupa ‘89, in tara noastra a avut loc si o
rasturnare de valori, ceea ce ne face sa intelegem adevaratele drame traite de unii
intelectuali. In acea perioada, un timp relativ a domnit aproape haosul in sistemul
nostru legislativ, fapt ce a favorizat ridicarea peste medie a unor nonvalori si unii
intelectuali de valoare si-au vazut naruite sperantele puse in noua societate.
Adultii din aceasta categorie traiesc mai acut schimbarea care vine sa
amplifice crizele fizice si psihice si asa resimtite la aceasta vârsta.
Ar trebui facute studii mai amnuntite din punct de vedere psihosociologic,
despre adulti, corelate pe regiuni, medii rurale si urbane, din care s-ar constata ca
adultul dispune inca de numeroase resurse fizice si psihice ce pot fi folosite.
Nu este de folos, dupa parerea mea, nici indivizilor si nici societatii ca au
fost scosi din circuitul profesional, pe motiv sa se ceeze mai multe locuri de
munca pentru tineri, adulti in plina capacitate fizica si psihica. Atâta vreme cât se
mentine in activitate, personalitatea umana este in dezvoltare; restrângându-i
fortat subidentitatea profesionala, se ceeaza un dezechilibru si cu celelalte
suidebtitati, deoarece organismul tinde spre echilibru.

CHESTIONARUL ,,CINE SUNT EU?”


Subiectul 2

Eu sunt C.S.
Eu sunt tatal fetelor mele
Eu sunt profesor
Eu sunt si fostul sef de statie din Poiana -Brasov
Eu sunt cel ce preda acum geografie copiilor
Eu sunt român
Eu sunt taran, ca asa ma consider
Eu sunt vesel când beau
Eu sunt un sot rau
Eu sunt si un bucatar excelent pentru familia mea
Eu sunt baiatul mamei
Eu sunt scund, cu ochii verzi si par inelat, dar alb
Eu sunt cautator de dreptate si adevar
Eu sunt cel ce vrea binele tuturor
Eu sunt un neânteles de unii oameni
Eu sunt cel ce cauta permanent ceva si nu gaseste
Eu sunt cel pe care nu-l vrea nimeni
Eu sunt cel care ii iubeste pe toti
Eu sunt un nimic, in final
Eu sunt si ramân prietenul tau

CHESTIONARUL ,,CINE SUNT EU?”


Subiectul 1

Eu sunt V.E.
Eu sunt tehnician la o statie de munte
Eu sunt o mama buna
Eu sunt oaia neagra a familiei mele
Eu sunt cea care are o ,,gura mare” la statie
Eu sunt cea care are totdeauna ceva de comentat
Eu sunt ceea ce sunt, dar e departe de ceea ce as vrea sa fiu
Eu sunt o colega buna, in general, sau asa cred eu cel putin
Eu sunt furioasa pe tot ce ma inconjoara
Eu sunt cea care nu are niciodata bani suficienti
Eu sunt o nonconformista
Eu sunt o femeie potrivita ca inaltime
Eu sunt cea care nu reuseste sa se faca inteleasa
Eu sunt o floare intr-o gradina
Eu sunt o stea pierduta in univers
Eu sunt o particica din creatia universala
Eu sunt o singuratica
Eu sunt o fiinta comoda, nu-mi mai place miscarea
Eu sunt o persoana politicoasa, ce apreciaza bunul simt
Eu sunt cea care isi iubeste familia

STRUCTURA LOTULUI INVESTIGAT

Numar de persoane: = 70

Sex : - masculin =50%


-feminin =50%

Vârsta - 35 - 44ani =34,3%


- 45 - 54ani =41,4%
- 55 - 65ani =24.3%

Vârsta si sex Masculin Feminin


35-44ani 34.3% 34.3%
45-54ani 42.8% 40.0%
55-65ani 22.9% 25.7%

Studii:

A - scoala generala (profesionala)


Masculin Feminin
ani 35-44 45-54 55-65 35-44 45-54 55-65
procente 25% 13.3% 25% 16.7% - 11.1%

B- liceu (scoala postliceala)


Masculin Feminin
ani 35-44 45-54 55-65 35-44 45-54 55-65
procente 16.7% 40% 50% 50% 57.1% 55.6%

C- studii superioare
Masculin Feminin
ani 35-44 45-54 55-65 35-44 45-54 55-65
procente 58.3% 46.7% 25% 33.3% 42.9% 33.3%
Testul de autocunoastere

Partea I-a Adaptabilitatea

Masculin Feminin
puncte 45-70 28-44 12-27 45-70 28-44 12-27
35-44ani 33.3 % 50.0% 16.7% 16.7% 50.0% 33.3%
45-54ani 6.7% 60% 33.3% 21.4% 50.0% 28.6%
55-65ani 12.5% 50% 37.5% 11.1% 66.7% 22.2%

Partea a II-a Autorealizarea

Masculin Feminin
puncte 34-79 80-125 126-170 34-79 80-125 126-170
35-44ani 25% 50% 25% 33.3% 41.7% 25%
45-54ani 26.7% 46.6% 26.7% 35.7% 42.9% 21.4%
55-65ani 25% 37.5% 37.5% - 88.9% 11.1%

Partea a III-a Satisfactie sau frustrare

Masculin Feminin
puncte 15-34 35-54 55-75 15-34 35-54 55-75
35-44ani 25% 41.7% 33.3% 25% 50% 25%
45-54ani 26.7% 60% 13.3% 35.7% 42.9% 21.4%
55-65ani 25% 62.5% 12.5% 11.1% 55.6% 33.3%
CHESTIONARUL PF16
(factori analizati)

Factorul C - stabilitate emotionala - labilitate afectiva

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44 ani 16.7% 33.3% 50% 33.3% 41.7% 25%
45-54ani 20 % 33.3% 46.7% 42.8% 28.6% 28.6%
55-65ani 12.5% 37.5% 50% 23.4% 44.4% 33.3%

Factorul G- forta personalitatii

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 16.7% 32.5% 58.3% 41.7% 33.3% 25%
45-54ani 20% 40% 40% 50% 28.6 % 21.4%
55-65ani 25% 25% 50% 22.3% 44.4% 33.3%

Factorul H- adaptabilitate sociala

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 8.4% 33.3% 58.3% 16.7% 25% 58.3%
45-54ani 20 % 33.3% 46.9% 28.6% 35.7% 35.7%
55-65ani 37.5% 37.5% 25% 44.4% 33.3% 22.3%

Factorul Q1 -radicalism-conservatorism

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 16.7% 33.3% 50% 16.7% 33.3% 50%
45-54ani 20% 46.7% 33.3% 28.6% 35.7% 35.7%
55-65ani 50% 37.5% 12.5% 55.6% 33.3% 11.1%

Factorul Q2- independenta- lipsa de hotarâre

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 41.7% 38.3% 25% 41.7% 33.3% 25.0%
45-54ani 20 % 33.3% 46.7% 28.6% 28.6% 42.8%
55-65ani 25% 37.5% 37.5% 22.2% 44.4% 33.4%

Factorul Q3 - autocontrolul vointei si stabilitatea caracteriala

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 16.7% 33.3% 50% 25% 41.7% 33.7%
45-54ani 20% 33.3% 46.7% 35.7% 35.7% 28.6%
55-65ani 25% 37.5% 50% 11.2% 44.4% 44.4%

Factorul Q4 - tensiunea nervoasa ( ergica)

Masculin Feminin
Note 0-3 4-6 7-10 0-3 4-6 7-10
35-44ani 16.7% 33.3% 50% 25% 41.7% 33.3%
45-54ani 20 % 33.3% 46.7% 35.7% 35.7% 28.6%
55-65ani 37.5% 37.5% 25% 22.3% 33.3% 44.4%
CHESTIONAR 16 PF
R.B. CATTELL
1.Am clar in minte instructiunile de urmat pentru acest chestionar.
a) da b) nu e sigur c) nu
2.Sunt gata sa raspund la fiecare intrebare cât mai sincer posibil.
a) da b) poate c) nu
3.As prefera sa am o casa:
a) situata intr-un b) intre a si c c) izolata intr-o
cartier unde padure
oamenii se pot
vizita cu usu-
rinta
4. Sunt capabil(a) sa gasesc energie suficienta pentru a infrunta dificultatile
pe care le intâmpin.
a) intotdeauna b)in general c) rar
5. Ma simt putin nelinistit(a) in fata animalelor salbatice, chiar daca ele
sunt inchise in custi sigure.
a)este adevarat b)s-ar putea c)nu este adevarat
6. Caut sa nu critic oamenii si ideile lor.
a) da b) câteodata c) nu
7. Atunci când consider ca le merita fac remarci muscatoare, sarcastice, la
adresa oamenilor.
a) de obicei b)câteodata c) niciodata
8. Prefer mai mult muzica clasica decât melodiile la moda.
a)este adevarat b)nu e sigur c) fals
9. Daca as vedea 2 copii ai vecinilor gata sa se bata:
a)i-as lasa sa se b)nu stiu ce as c) i-as potoli
descurce intre ei face
10.In societate:
a)caut sa ma evi- b)intre a si c c)prefer sa ramân
dentiez linistit, pe ultimul
plan
11.Cred ca este mai interesant sa fii:
a)inginer con- b)nu stiu c)autor dramatic
structor
12.Pe strada, as prefera mai curând sa ma opresc pentru a privi la un artist
care picteaza, decât sa ascult oamenii care se cearta.
a)este adevarat b)nu e sigur c)nu este adevarat
13.In general reusesc sa ma inteleg cu oamenii pretentiosi, chiar daca se
lauda sau se arata prea satisfacuti de ei insisi.
a) da b)mai mult sau mai c)nu
putin
14.Aproape intotdeauna se poate vedea pe fata unui om daca este necinstit.
a)da b)poate c)nu
15.Ar fi foarte bine pentru toata lumea dada concediile (vacantele) ar fi mai
lungi si fiecare ar fi obligat sa le ia.
a)sunt de acord b)nu e sigur c)nu sunt de acord
16.As prefera sa am riscul unei munci care sa ofere posibilitatea de a
câstiga mult, dar neregulat, decât sa accept o munca regulata dar putin platita.
a)da b)nu e sigur c) nu
17.Vorbesc despre sentimentele pe care le resimt:
a)numai daca b)intre a si c c) de bunavoie,
este necesar ori de câte ori
am ocazia
18.Mi se intâmpla câteodata, din când in când, sa am senzatia unui pericol
vag sau sa mi se faca frica, din motive pe care nu mi le explic.
a)da b) poate c) nu
19.Daca sunt criticat pe nedrept, pentru ceva ce nu am facut:
a) nu ma simt b)intre a si c c) totusi ma simt
deloc vinovat putin vinovat
20.Cu bani poti obtine orice sau aproape orice:
a) da b) nu e sigur c) nu
21.Hotarârile mele sunt dictate in mare masura de:
a) sentimente b)in mod egal de c)ratiune
sentimente si de
ratiune
22.Majoritatea oamenilor ar fi mai fericiti daca ar trai mai mult printre
semenii lor si daca ar face ca si ei.
a) da b) poate c) nu
23.Mi se intâmpla câteodata, privindu-ma intr-o oginda sa nu mai stiu unde
imi este dreapta si unde este stânga.
a)este adevarat b)nu e sigur c)nu este adevarat
24.Atunci când vorbesc, imi place:
a)sa prezint ideile b)intre a si c c)sa am dinainte
asa cum imi ideile organizate
vin in minte
25.Atunci când ceva ma scoate intr-adevar din sarite, imi regasesc calmul
foarte repede.
a) da b)uneori da,alteori nu c) nu
26.Lucrând acelasi numar de ore si cu o retributie egala, este mai interesant
sa fii:
a)tâmplar sau b) nu stiu c)ospatar intr-un
bucatar mare restaurant
27.Am fost ales(a) sa indeplinesc:
a)câteva functii, b)mai multe c)un numar mare
un numar functii de functii
limitat
28.,,Sapa” esta fata de a ,,sapa”, ceea ce ,,cutitul” este fata de:
a)a subtia b)a taia c)a ascuti
29. Mi se intâmpla câte odata sa nu pot adormi pentru ca ma urmareste o
idee.
a)adevarat b)nu e sigur c)fals
30.In viata mea personala realizez in majoritatea cazurilor, obiectivele pe
care mi le fixez.
a)adevarat b)nu e sigur c) fals
31.O lege invechita ar trebui schimbata.
a) numai dupa o b)intre a si c c)repede
disutie apro-
fundata
32.Nu ma simt in largul meu, atunci când lucrez la ceva care necesita o
actiune rapida care se refera la alte persoane
a)da b)nu e sigur c)nu
33.Majoritatea oamenilor pe care ii cunosc ma considera un (o) prieten(a)
de discutie amuzant(a).
a)da b)nu e sigur c)nu
34.Atunci când vad oameni intr-o tinuta dezodonata, neglijenta:
a)ii accept asa b)intre a si c c)ma dezgusta si ma
cum sunt deranjeaza
35.Ma simt putin incurcat(a), daca in societate devin dintr-o data centrul
atentiei unui grup.
a)da b)mai mult sau mai c) nu
putin
36.Sunt intotdeauna bucuros(a) sa iau parte la o mare intrunire, receptie,
bal, adunare publica etc.
a)da b)nu e sigur c)nu
37.La scoala preferam (sau prefer):
a)muzica b) nu stiu c)lucru manual
38.Când mi s-a incredintat responsabilitatea intr-un domeniu, pretind sa fie
urmate directivele mele, sau in caz contrar demisionez.
a)da b)câteodata c) nu
39. Pentru parinti este mai important:
a)sa-si ajute co- b)intre a si c c)sa-si invete copiii sa
piii in dezvol- se controleze
tarea lor multi-
laterala
40.In cadrul unei munci in echipa, as prefera:
a)sa contribui la b)nu stiu c)sa raspund de darile
imbunatatirea de seama (rapoarte)
activitatii echipei si sa veghez ca regu-
lamentul sa fie res-
pectat
41. Din când in când simt nevoia de a practica o activitate fizica care
solicita un mare efort.
a) da b) poate c)nu
42.Mi-ar placea mai mult sa frecventez oameni cultivati, decât persoane
fara educatie, care ignora uzantele, normele de comportare.
a)adevarat b)poate c)fals
43.Ma simt foarte mult deprimat(a) atunci când oameni ma critica.
a)adevarat b)poate c)fals
44.Atunci când seful ierarhic ma cheama:
a)imi spun ca voi b)intre a si c c)mi-e teama ca am fa-
profita ca sa-i cut ceva gresit
ceva
45.Lumea in care traim are nevoie de:
a)cetateni mai b)nu stiu c)mai multi ,,idealisti”
seriosi si mai cu idei de imbunata-
,,solizi” tire a lumii
46. Intotdeauna sunt pe deplin constient(a) de intentiile de propaganda care
pot fi continute intr-un text sau formular.
a)da b)nu e sigur c)nu
47.Cand eram adolescent(a) participam la activitatile sportive scolare.
a)cât mai rar po- b)cu indiferenta c)cu entuziasm
sibil
48.Camera(casa) mea este bine orânduita si, in general, stiu exact unde imi
sunt lucrurile.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
49.Mi se intâmpla câteodata sa fiu intr-o stare de tensiune si enervare reala
când ma gândesc la evenimentele din timpul zilei.
a)da b)poate c)nu
50. Mi se intâmpla ca discutând cu oamenii sa ma intreb daca ceea ce le
spun ii intereseaza cu adevarat.
a)da b)poate c)nu
51.Daca ar fi sa aleg, as prefera sa fiu:
a)padurar b)nu stiu c)profesor de liceu
52.In anumite ocazii festive si aniversari importante:
a)imi place sa b)nu stiu c)mi se pare cam plic-
fac cadouri tisitor sa cumpar ca-
douri
53.,,Obosit” este fata de ,,munca” ceea ce ,,mândru” este fata de:
a)surâs b)reusita c)fericit
54.Care dintre lucrurile urmatoare nu concorda cu celelalte?
a)lumânare b)luna c)lampa electrica
55.Prietenii m-au parasit:
a)aproape nicio- b)câteodata c)intr-adevar de multe
data ori
56.Prin unele trasaturi ale personalitatii mele ma simt superior(a)
majoritatii oamenilor.
a)da b)nu e sigur c)nu
57.Când ma impresioneaza ceva, caut sa ascund celorlalti ceea ce simt.
a) adevarat b) nu e sigur c) fals
58.Imi place sa merg la spectacole sau sa ma distrez:
a) mai mult de o b)aproximativ o data c)mai putin de o data
data pe sapta- pe saptamâna pe saptamâna (mai
mâna (mai mult (ca media) putin decât media)
decât media)
59.O libertate foarte mare are o valoare mai mare, dupa parerea mea, decât
bunele maniere si respectarea legii.
a)adevarat b)nu e sigur c)fals
60.Am tendinta sa tac in prezenta unor persoane respectabile ( persoane
care au mai multa experienta, care sunt mai in vârsta sau care au un post
superior).
a)da b)mai mult sau mai c)fals
putin
61.Imi vine destul de greu sa ma adresez unui grup mare de oameni sau sa
prezint o expunere in fata unui astfel de grup.
a) da b)mai mult sau mai c) nu
putin
62.Atunci când ma aflu intr-un loc necunoscut, am un simt de orientare
bine dezvoltat (imi este usor sa indic nordul, sudul, estul, vestul).
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
63.Daca cineva se infurie pe mine:
a) incerc sa-l b)nu stiu c)ma irita
calmez
64.Când citesc intr-o revista un articol de rea credinta, am tendinta mai
mult sa-l uit, decât dorinta de a le spune ,,cum vad eu lucrurile”.
a)adevarat b)nu stiu c)fals
65.Memoria mea are tendinta sa-i scape un mare numar de lucruri de mica
importanta, de exemplu, numele strazilor sau al magazinelor.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
66.Ar putea sa-mi placa viata unui veterinar care ingrijeste animalele
bolnave sau accidentate.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
67.Manânc cu pofta si nu intotdeauna atât de ingrijit si de curat ca alte
persoane.
a)adevarat b)nu stiu c)fals
68.Sunt unele zile când nu vreau sa vad pe nimeni.
a)foarte rare b)intre a si c c)destul de des
69.Mi s-a atras atentia uneori ca arat prea multa exitare in voce si gesturi.
a) da b)poate c)nu
70.Când eram adolescent(a) daca aveam o parere diferita de cea a
parintilor:
a)imi pastram b)intre a si c c)ma supuneam pare-
parerile proprii rii lor
71.As prefera sa am un birou numai pentru mine, fara sa-l impart cu
altcineva.
a)da b)nu e sigur c)nu
72.Mi-ar placea mai mult sa profit linistit de viata, pe gustul meu, decât sa
fiu admirat(a) pentru ceea ce realizez.
a)adevarat b)nu stiu c)fals
73.Ma consider matur(a) in multe privinte.
a)adevarat b)nu stiu c)fals
74.Ma simt mult mai descurajat(a) decât ajutat(a), de genul de critici pe
care le fac majoritatea oamenilor.
a) adesea b) câteodata c) niciodata
75.Reusesc intotdeauna sa-mi stapânesc perfect exprimarea sentimentelor.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
76.Daca as avea ideea unei inventii as prefera:
a) sa o perfectio- b)nu stiu c)sa o vând cuiva
nez in laborator
77.,,Surpriza” este fata de ,,straniu” ceea ce ,,teama” este fata de:
a)curajos b)nelinistit c)inspaimântat
78.Care din fractiile urmatoare nu apartin aceleiasi categorii ca celelalte (nu
fac parte din aceeasi categorie)?
a) 3 b) 3 c) 3
7 9 11
79.Unele persoane par sa ma ignore sa sa ma evite, si nu vad de ce.
a)adevarat b)nu stiu c) fals
80.Oamenii ma trateaza mai putin amabil decât as merita-o, desi am cele
mai bune intentii.
a) adesea b)din când in când c)niciodata
81.Folosirea unor termeni grosolani, chiar intr-un grup in care nu sunt
impreuna barbati si femei, imi displace profund.
a) da b) mai mult sau mai c)nu
putin
82.Incontestabil ca am mai putini prieteni decât majoritatea oamenilor.
a) da b) poate c)nu
83.Detest sa ma aflu undeva unde nu exista multi oameni cu care sa discut.
a) adevarat b) nu e sigur c)fals
84.Oamenii ma considera câteodata ,,farsor”, dar ma gasesc totusi
simpatic(a).
a) adevarat b)poate c) fals
85.Mi s-a intâmplat sa am ,,trac”, in societate, in diferite imprejurari.
a)foarte des b)ocazional c)aproape niciodata
86.Când sunt intr-un grup mic de persoane ma multumesc sa ramân pe
ultimul plan si sa-i las pe ceilalti sa anime conversatia.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
87.Prefer sa citesc:
a)un reportajb)nu stiu c)un roman bun
bun despre eve-
nimente din
razboi sau lupte
politice
88.Atunci când persoane autorizate incearca sa faca presiuni asupra mea,
fac exact contrariul a ceea ce doresc ele.
a) da b)mai mult sau mai c) nu
putin
89.De obicei, superiorii mei ierarhici sau persoane din familia mea imi fac
observatii numai când acestea sunt intr-adevar justificate.
a) adevarat b)mai mult sau mai c)nu este adevarat
putin
90.Nu-mi place modul in care unele persoane se uita la oameni pe strada
sau in magazine.
a)adevarat b)indiferent c)fals
91.As prefera, pe parcursul unei lungi calatorii:
a)sa citesc ceva b)nu stiu c)sa-mi petrec timpul
serios, dar in- vorbind despre una
teresant sau alta cu un parte-
ner de calatorie
92.In imprejurari care pot avea consecinte grave, nu trebuie sa ezitam, sa
facem haz si sa ne facem intelesi, chiar in detrimentul politetii si calmului.
a) da b)poate c)nu
93.Daca persoane din cercul meu de cunostinte nu ma agreeaza si imi arata
ca nu le sunt pe plac:
a)aceasta nu ma b)intre a si c c)aceasta ma deprima
deranjeaza deloc
94.Ma deranjeaza sa primesc laude sau complimente.
a) da b)mai mult sau mai c)nu
putin
95.Prefer sa efectuiez o munca remunerata:
a) cu o retributie b)intre a si c c)cu o retributie mai
fixa, asigurata mare, dar care depin-
de de capacitatea mea
de a-i convinge me-
reu pe oameni de va-
loarea mea

96.Pentru a fi la curent imi place:


a)sa discut anu- b)intre a si c c)sa ma bazez pe ele-
mite probleme mentele furnizate de
cu oamenii faptele insesi
97.Imi place sa particip intens la activitati sociale, la lucrarile unor comisii
etc.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
98.Pentru indeplinirea unei sarcini de munca nu sunt multumit(a) decât
atunci când cele mai mici detalii au fost examinate indeaproape.
a)adevarat b)mai mult sau mai c)fals
putin
99.Se intâmpla ca lucruri foarte marunte sa ma irite prea mult
a) da b)poate c)nu
100.Dorm intotdeauna bine, fara ca sa merg sau sa vorbesc in somn.
a)da b)mai mult sau mai c)nu
putin
101.Putând alege, ce ar fi mai interesant ca ocupatie profesionala?
a) sa ai contacte b) nu stiu c)sa tii evidenta contu-
cu publicul rilor si rapoartelor
102.,,Dimensiunea” este fata de ,,latime” ceea ce ,,necinstea” este fata de:
a)inchisoare b)pacat c)furt
103.,,AB” este fata de ,,dc” ceea ce ,,SR” este fata de:
a)qp b)pq c)tu
104.Când oamenii fac sau spun lucruri lipsite de ratiune:
a) imi este indi- b) nu stiu c)ii dispretuiesc
ferent
105.Când se vorbeste tare, atunci eu ascult muzica:
a)reusesc sa ra- b) indiferent c)aceasta imi strica
mân concen- placerea si ma
trat(a) si sa nu enerveaza
ma la distras(a)
106.Cred ca as putea fi descris(a):
a) ca o persoana b)indiferent in ce fel c)ca o persoana
calma si politi- nervoasa
coasa
107.Nu asist la intruniri decât atunci când sunt obligat(a), in caz contrar
stau de-o parte.
a)da b)nu stiu c)nu
108.Este mai bine sa fii intelept si sa nu astepti prea multe, decât sa fii
increzator si sa astepti ca intotdeauna lucrurile sa vina de la sine.
a) adevarat b)nu e sigur c)fals

109.Când ma gândesc la dificultatile care vor aparea in activitatea mea:


a)incerc sa pre- b)nu stiu c)imi spun ca le voi
vad cum voi pro- putea face fata când
ceda, inainte ca va fi momentul
ele sa se produca
110.Nu imi este greu sa ma apropii de oameni in cadrul unei intruniri
(sedinte, adunari).
a) adevarat b)nu e sigur c)fals
111.Atunci când este necesara putina diplomatie sau munca de convingere,
pentru a-i face pe oameni sa faca ceva, in general, se apeleaza la mine.
a)da b)poate c)nu
112.Poate este mai interesant sa fii:
a)consilier pe b)nu stiu c)directorul unui ser-
lânga tinerii care viciu de dezvoltare
cauta un post a rentabilitatii
113.Daca am certitudinea ca cineva are o comportare nejusta sau egoista, ii
spun acest lucru, chiar daca se creeaza unele neplaceri.
a)da b)poate c)nu
114.Câteodata spun lucruri neasteptate, de dragul jocului, numai pentru a-i
uimi pe oameni si a vedea ce spun.
a)da b)poate c)nu
115.M-ar amuza sa scriu pentru o revista sau ziar, la rubrica de spectacole
(teatru, concerte, opera etc).
a)da b) mai mult sau mai c)nu
putin
116.Nu simt niciodata nevoia sa dansez sau sa ma agit atunci când sunt
nevoit(a) sa stau jos, fara sa ma misc, in timpul unei sedinte.
a)adevarat b)nu e sigur c)fals
117.Daca cineva imi povesteste ceva despre care stiu ca nu este adevarat
imi voi spune probabil in cele mai multe cazuri:
a)e un mincinos b)intre a si c c)evident este prost in-
format
118.Simt o vaga amenintare de a fi pedepsit(a), chiar atunci când nu am
facut nimic rau.
a)adesea b)din când in când c)nicioadata
119.Este exagerata ideea ca o boala poate fi atât de natura psihica cât si
fizica.
a)da b)mai mult sai mai putin c)nu
120.Fastul si stralucirea marilor ceremonii oficiale sunt obiceiuri care
trebuie mentinute.
a)da b)mai mult sau mai putin c) nu
121.Daca oamenii ar crede ca sunt prea bun(a) sau prea original(a), aceasta
m-ar supara.
a)mult b)putin c) deloc

122.Pentru a realiza ceva as prefera sa lucrez:


a) in grup (im- b)nu stiu c)singur(a)
preuna cu altii)
123.Am perioade in care imi este greu sa ma impiedic ca sa nu-mi fie mila
de mine insumi.
a) adesea b)câteodata c)niciodata
124. Adesea ma supar prea repede pe oameni.
a)da b)mai mult sau mai putin c) nu
125.Pot sa renunt intotdeauna, fara dificultate, la vechile mele obiceiuri,
fara sa le reduc.
a)adevarat b)mai mult sau mai putin c) fals
126.La retributie egala, as prefera sa fiu:
a)jurist b) nu stiu c)navigator sau pilot
127.,,Mai bun” fata de ,,mai rau” este ca ,,mai lent” fata de:
a)vioi b)mai bun c)mai rapid
128.Care dintre cele trei raspunsuri indicate trebuie sa urmeze acestui grup
de litere: xooooxxoooxxx?
a)oxxx b)ooxxxx c)xooo
129.Mi se intâmpla câte o data, când vine momentul de a face ceva
proiectat si de care m-am bucurat inainte, sa nu mai am chef sa-l fac.
a)adevarat b)poate c)fals
130.In majoritatea activitatilor pe care le fac reusesc sa ramân
concentrat(a), fara a fi deranjat(a) de persoanele care fac zgomot in jurul meu.
a) da b)mai mult sau mai putin c)nu
131.Mi se intâmpla câte o data sa povestesc unor persoane necunoscute
lucruri care imi par importante, chiar daca nu m-au intrebat nimic.
a) da b) poate c) nu
132. Multe din orele mele libre le petrec discutând cu prietenii despre
momentele placute petrecute impreuna altadata.
a) da b)mai mult sau mai putin c) nu
133.Imi place sa realizez fapte curajoase, imprudente, numai din joaca.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
134.Spectacolul unei camere in dezordine este un lucru foarte neplacut
pentru mine.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
135. Ma consider o persoana foarte sociabila, care frecventeaza multa
lume.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
136.In relatiile cu ceilalti oameni:
a) imi exprim li- b) mai mult sau mai putin c)imi pastrez emotiile
ber emotiile pentru mine
137.Imi place muzica:
a) usoara, clara b)intre a si c c) emotionanta si
si antrenanta sentimentala
138.Apreciez mai mult frumusetea unei poezii decât a unei arme
perfectionate.
a) da b) poate c) nu
139. Daca o remarca a mea bine plasata trece neobservata:
a) nu insist b) nu stiu c) o repet pentru a da
oamenilor ocazia
de a o auzi din nou
140.Mi-ar placea sa lucrez intr-un serviciu de delicventi, ca delegat(a)
pentru libertatea provizorie.
a) da b) poate c) nu
141.Trebuie sa fii prudent(a) atunci când frecventezi tot felul de straini,
tinând seama de pericolul de contaminare si de alte pericole care pot exista.
a) da b) nu stiu c) nu
142.Pentru a calatori in stainatate as prefera sa urmez un circuit organizat
de specialisti, decât sa decid singur locurile pe care as dori sa le vizitez.
a) da b) poate c) nu
143.Sunt considerat(a), si pe drept, ca o persoana care se straduieste sa se
realizez si nu a reusit.
a) da b) poate c) nu
144.Daca se intâmpla ca oamenii sa abuzeze de amabilitatea mea, nu ma
supar si uit repede.
a) adevarat b) nu e sigur c)fals
145.Daca as fi martor(a) al unei discutii violente, izbucnite in cursul
discutiilor, intr-un grup:
a) mi-ar place sa b)intre a si c c) as dori sa se restabi-
existe un invin- leasca linistea
gator
146.Imi place sa-mi organizez singur(a) ceea ce am de facut, fara ca altii sa
ma intrerupa sau sa-mi dea sfaturi.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
147.Câteodata ma las influentat(a) in actiunile mele de sentimente de
gelozie.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
148.Sunt total de acord cu faptul ca ,,chiar daca se inseala, seful este sef”.
a) da b)poate c) nu
149.Ma simt incordat(a) când ma gândesc la toate lucrurile pe care le am de
facut.
a) da b) câteodata c) nu
150.Când oamenii imi dau sfaturi, in timp ce sunt angajat intr-un joc sau
activitate, aceasta ma face sa gresesc.
a) adevarat b) nu e sigur c) fals
151.Este mai interesant sa fii:
a) artist(a) b) nu stiu c) secretar(a) al(a) unei
societati
152.Care dintre cuvintele urmatoare nu fac parte din aceeasi categorie cu
celelalte?
a) nu are impor- b) putin c) mult
tanta
153.,,Flacara” fata de ,,caldura” este ca ,,trandafirul” fata de:
a) spin b) petale rosii c) parfum
154.Am vise pline de actiune care imi tulbura somnul.
a) adesea b) din când in cândc) niciodata
155.Daca imprejurarile sunt intr-adevar nefavorabile pentru a realiza ceva,
cred totusi ca trebuie sa incerc.
a) da b) poate c) nu
156.Imi place sa ma aflu in situatii in care stiind ce are de facut grupul, eu
sa devin in mod natural sef(a).
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
157. Mi-ar placea mai mult sa fiu imbracat(a) sobru si clasic, decât sa ma
fac remarcat(a) printr-o imbracaminte ,,originala”.
a) da b) nu e sigur c) nu
158.Prefer sa am o seara linistita, consacrata unei activitati placute, decât
sa ies pentru a lua parte la o reuniune plina de animatie.
a) adevarat b) nu e sigur c) fals
159.Chiar daca stiu ca gresesc, nu raspund sugestiilor binevoitoare ale
altora.
a) câteodata b) aproape niciodata c) niciodata
160. In toate deciziile (hotarârile) pe care le iau, imi fac o datorie ca sa ma
refer la regulile fundamentale ale binelui si raului.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
161.Mi se pare neplacut ca un grup de oameni sa ma priveasca atunci când
lucrez.
a) da b) poate c) nu
162.Intrucât nu intotdeauna pot fi realizate lucruri fara neplaceri si conform
unor metode rationale, câteodata este necesar sa fie utilizata.
a) adevarat b) nu stiu c) fals
163.La scoala preferam (prefer):
a) limba româna b) nu stiu c) matematica
164. Mi se intâmpla câteodata sa ma enervez pentru ca in spatele meu,
diferite persoane spuneau pe socoteala mea lucruri raufacatoare, inventate in
intregime.
a) da b) poate c) nu
165.Discutiile cu oamenii de cultura medie care se comporta conform
traditiilor si obiceiurilor:
a) sunt adesea b) sunt indiferente c) ma plictisesc,
superfi-
foarte intere- ciale si pentru ca
sante si instruc- sunt lipsite de interes
tive
166.Unele lucruri ma irita atât de mult, incât prefer sa nu mai vorbesc
despre ele.
a) da b) poate c) nu
167. In educarea unui copil este mai imporrtant:
a) a i se da afec- b) nu stiu c) sa invete bunele
tiunea de care obiceiuri si norme
are nevoie de comportare
168.Oamenii ma considera o persoana cu o constitutie solida, echilibrata si
care nu se lasa atinsa de succesele sau insuccesele vietii.
a) da b) poate c) nu
169.Cred ca societatea ar trebui sa aiba intelepciunea de a-si reânnoi
obiceiurile si de a le parasi pe cele vechi.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
170.Cred ca in lumea moderna este mai imprtant sa se rezolve:
a) problema va- b) nu stiu c) probleme politice
lorilor morale
171.Invat mai usor atunci când:
a)citesc o carte b) nu stiu c) particip la o discutie
bine scrisa in grup
172.Prefer sa actionez conform felului meu de a vedea lucrurile, decât sa
urmez regulile stabilita.
a) adevarat b) nu e sigur c) fals
173.Inainte de a prezenta un argument, prefer sa fiu sigur(a) de exactitatea
celor ce spun.
a) intotdeauna b) in general c) numai atunci când
situatia o permite
174.Câteodata unele lucruri mici ,,ma calca pe nervi”, intr-un mod
insuportabil, desi stiu ca sunt fara importanta.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
175. Mi se intâmpla uneori ca sub influenta impulsului de moment, sa spun
lucruri intrutotul regretabile.
a) adevarat b) poate c) fals
176. Daca mi s-ar cere sa particip la o actiune de binefacere (tombola,
cheta etc.) :
a) as acceptab) nu stiu c) as raspunde politicos
ca sunt prea ocupat
177.Care dintre urmatoarele trei cuvinte nu face parte din aceeasi categorie
cu celelalte?
a) larg b) sinuos c) drept
178. ,,In curând” este fata de ,,niciodata” ca ,,aproape” fata de:
a) nicaieri b) aproximativ c) in departare
179.Daca fac o gafa in societate, reusesc sa o uit repede:
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu

180.Sunt considerat(a) o, persoana cu idei, care are intotdeauna ceva de


propus la o problema.
a) da b)poate c) nu
181.Cred ca sunt mai dotat(a) pentru a arata:
a) sânge rece in b) nu stiu c) toleranta fata de
fata unor situa- dorintele altora
tii dificile
182.Sunt considerat(a) o persoana care se entuziasmeaza usor:
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
183.Imi place o munca ce ofera posibilitati de schimbare, sarcini variate,
calatorii, chiar daca comporta un risc.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
184.Sunt o persoana destul de meticuloasa, care tine intotdeauna sa faca
lucrurile cât mai bine posibil.
a) adevarat b) mai mult sau mai putin c) fals
185.Imi place o munca ce solicita calitati ca constiinciozitate si precizie.
a) da b) mai mult sau mai putin c) nu
186. Fac parte din categoria oamenilor activi, care nu ramân niciodata fara
nimic.
a) adevarat b) poate c) fals
187. Sunt sigur(a) ca nu am omis nici o intrebare din acest chestionar si ca
am raspuns de fiecare data corect.
a) da b) nu e sigur c) nu

Chestionarul P.F.16 Cattell


Descriere generala
Cuprinde 187 intrebari la care raspunsul (alegerea din trei variante date),
implica un sens autoestimativ specific.
Din el se pot desprinde 16 trasaturi fundamentale de personalitate:
A. -ciclotimie - schizotimie
B. -inteligenta generala
C. -stabilitate emotionala -labilitate afectiva
E. -dominanta, ascendenta - supunere, submisie
F. -expansivitate - nonexpansivitate
G. -caracter afirmat- caracter prematur si dependent
H. -adaptabilitate sociala - timiditate
I. -sensibilitate emotionala- duritatea sau asprimea maturitatii emotionale
L. -schizotimie paranoida - incredere acceptabila
M.-spirit boem - interes practic
N. -clarviziune , naivitate - simplicitate, frusto- sofisticare
O. -neâncredere nelimitata- incredere, calm
Q1 -radicalism (spirit transformator creativ) - conservatorism
Q2 -independenta, suficienta- lipsa de hotarâre
Q3- autocontrolul vointei si stabilitatea caracteriala
Q4- tensiune nervoasa, ergica
Pe foaia de raspuns se trece un x, la una din variante; in functie de alegere,
raspunsul se coteaza cu 0,1 sau 2 puncte.
Notele brute se obtin din insumarea notelor pentru fiecare intrebare, iar apoi
acestea sunt raportate la notele standard.
Se alcatuieste apoi profilul psihologic al persoanei.
Caracterizarea psihologica a factorilor:
Factorul ,, A” ce masoara ciclotimie- schizotimie
Notele joase de la 0-4 in ,,A” semnifica tendinta spre izolare, distantare,
solitudine, rigiditate, scepticism.
Notele mari de la 6-10 in ,,A” semnifica inversul celei de mai sus,
adica:afectiune, incredere, sociabilitate, adaptabilitate.
Itemii cuprinsi in acest factor sunt: 3, 26, 27, 51, 52, 76, 101, 126, 151, 176.
Factorul ,,B” ce masoara nivelul general al capacitatii intelectuale
(inteligenta generala)
Notele scazute semnifica o scazuta capacitate de intelegere si invatare,
lentoare a spiritului si saracie intelectuala.
Notele mari arata un nivel intelectual bun
Itemii factorului ,,B”: 28, 53, 54, 77, 78, 102, 103, 127, 128, 152, 153, 177,
178.
Factorul ,,C” ce masoara stabilitatea emotionala- tendinte manifestari
nevrotice
Notele scazute semnifica intoleranta la frustratie, instabilitate
comportamental- afectiva, emotivitate generalizata, disponibilitate pentru
oboseala nervoasa, labilitate emotiva, fire agitata, incordata. Exprima tendinta
unui individ de a fi influentabil, inpresionabil, de a evita sau ocoli solicitarile
exterioare.
Notele ridicate sunt specifice pentru maturitate si stabilitate emotionala (fara
simptome nevrotice) , un comportament tipic flegmatic, calm linistit, rezistent la
solicitari. Un subiect realist asupra vietii, perseverent si meticulos, in stare sa
mentina moralul propriu si moralul de grup.
Itemii acestui factor: 4, 5, 29, 30, 55, 79, 80, 104, 105, 129, 130, 154, 179.
Factorul ,,E”ce masoara dominarea, ascendenta- supunere, submisie
Notele scazute semnifica tendinta spre supunere, dependenta, conformism in
comportament si opinii.
Notele ridicate indica caracteristicile unui personaj cu tendinte dominatoare,
cu siguranta de sine, neâncrezator, cu independenta in actiune si opinii, cu
tendinte de afirmare.
Itemii acestui factor:6, 7, 31, 32, 56, 57, 81, 106, 131, 155, 156, 180, 181.
Factorul ,,F” ce masoara expresivitatea- nonexpresivitatea:
Notele mici exprima unele caractere pentru persoanele tacute, introspective,
uneori deprimate, triste, pesimiste, anxioase; persoane grijulii, fricoase, rigide, cu
gânduri negre.
Notele mari caracterizeaza persoane vesele, vorbarete, calme, sociabile,
energice; persoane adaptabile, cu sânge rece dar capabile de a se entuziasma.
Itemii acestui factor:8, 33, 58, 82, 83, 107, 108, 132, 133, 157, 158, 182,
183.
Factorul ,,G” ce masoara forta personalitatii, puterea de afirmare de
realizare prin actiune:
Notele scazute indica o personalitate caracterizata prin imaturitate si
dependenta, cu un Eu slab, inconstant, neperseverent; lenes, putin entuziast, cu
tendinte de delasare, neglijenta, relatii indiferente fata de grup.
Notele mari sunt caracteristice subiectilor cu o forta moral caracteriala
superioara, constiincioase, perseverente, serioase, cu un Eu puternic, cu potential
de afirmare, prevazatoare.
Itemii:9, 34, 59, 84, 109, 134, 159, 160, 184, 185.
Factorul ,,H” indica adaptabilitate sociala- timiditate
Notele mici semnifica o excesiva timiditate, o tendinta de intoarcere spre
sine, comportament prudent, rezervat, cu interes scazut pentru sexul opus.
Notele mari indica sociabilitatea, curajul, indrazneala, interese artistice si
sentimentale, vigoare, dinamism.
Itemii: 10, 35, 36, 60, 61, 85, 86, 110, 111, 135, 136, 161, 186.
Factorul ,,I” indica sensibilitatea emotionala-asprimea maturitatii
Notele mici indica: maturitate emotionala, independenta de spirit, stabilitate
si multumire de sine, autosuficienta, siguranta de sine.
Notele mari indica ori tendinta de atrage atentia sau un subiect nematur,
dependent, introspectiv; el poate fi apropiat, tandru, insa dependent emotional,
solicitând atentia si ajutorul celor din jur, usor nelinistit, uneori lipsit de simt
practic, al datoriei si responsabilitatii.
Itemii: 11, 12, 37, 62, 87, 112, 137, 138, 162, 163.
Factorul ,,L” care indica schizofrenie paranoida- incredere acceptabila
(mai pregnant la barbati) evidentiaza eventualele tendinte paranoice
usoare.
Note mici semnifica atribute specifice unui subiect serios, neafectat,
increzator, plin de vioiciune comunicativa, adaptabil, apt sa stabileasca usor
contactul cu altii, intelegator, neinvidios, poate sa-si rezolve orice problema; se
preocupa de situatia celorlalti si se adapteaza bine in echipa.
Notele mari inseamna toate atributele opuse descrise mai sus.
Itemii: 13, 36, 63, 64, 88, 89, 113, 114, 139, 164.
Factorul ,,M” indica: spirit boem- personaj cu simt practic
Note mici indica persoane caracterizate prin simt practic, spirit conventional,
constiinciozitate,corectitudine; pot fi usor afectate, elocvente, expresive, dar cu
sânge rece in caz de pericol; acorda atentie mai mica problemelor practice, sunt
interesati de detalii si uneori cu un echilibru controlat.
Notele mari indica subiecti neconventionali, relativ excentrici, cu unele
emotii exagerate ,,isteroide”, spirit boem; tendinta de a ignora realitatea
maturitatii imediate.
Itemi:14, 15, 39, 40, 65, 90, 91, 115, 116, 140, 141, 165, 166.
Factorul ,,N” indica: naivitate, clarviziune- simplicitate, frusto-sofisticare
Note mici: subiect direct, natural spontan, naiv, sentimental, este in general
multumit de ceea ce i se ofera, cauta compania altora fara tendinta de introspectie.
Note mari: subiecti ordonati, curtenitori, totusi relativ distanti, reci,
indiferenti, dificili; poate fi rafinat atât in societate cu o gândire precisa dar rece si
cu tendinta de a fi retras, introspect.
Itemi: 16, 17, 41, 42, 66, 67, 92, 117, 142, 167.
Factorul ,,O” ce indica: neâncredere nelinistita- incredere calma
Notele mici caracterizeaza persoane relativ insensibile, reci, dar
neâncrezatoare, lipsite de banuieli. Specific acestor subiecti este calmul, linistea,
armonia; persoanele pot fi in general indiferente, dure, curajoase, cu rezistenta
nervoasa in orice situatie de solicitare, nu au angoase sau stari de neliniste
intrucât prezinta o puternica incredere in ele insele si in capacitatea lor de a-si
rezolva problemele.
Note mari au subiectii caracterizati ca: nelinistiti, cu tendinta la culpabilitate,
agitati, deprimati, tulburati, cu disponibilitate pentru remuscari si descurajari, cu
predispozitii la fobii si simptome neurastenice, care ii fac morocanosi, anxiosi,
ursuzi, tulburati de propriile lor schimbari. Prezinta tendinta de a se framânta, de a
avea resentimente si gânduri negre; in situatii dificile prezinta neliniste infantila;
in acelasi timp se simt exclusi din grup si incapabili sa se integreze (suspiciosi,
singuratici, sensibili, descurajati).
Itemi: 18, 19, 43, 44, 68, 69, 93, 94, 118, 119, 143, 144, 168.
Factorul ,,Q1” ce indica: radicalism- conservatorism
Notele mici la acest factor releva un spirit conservator care respecta ideile
stabilite, atasat traditiei, cu incredere in adevarurile asimilate. Este prudent in
acceptarea ideilor novatoare, rezistent fata de nou si schimbarile inoitoare.
Notele mari arata un spirit inovator, critic, cu libertate de actiune si gândire,
apt sa supuna analizei adevarurile esentiale, sceptic fata de vechi, deschis la nou;
disponibilitate pentru acceptarea inconvenientelor si schimbarilor innoitoare.
Itemi: 20, 21, 45, 46, 70, 95, 120, 145, 169, 170.
Factorul ,,Q2” vizeaza dependenta si independenta fata de grup
Notele mici releva subiectii ce prefera sa munceasca si sa adopte hotarâri in
consens cu altii, dorind aprecierea si aprobarea grupului.
Notele mari indica subiect independent, hotarât, apt de decizii prompte si
ferme, obisnuit sa se conduca singur (facând uneori opinie separata fara sa se
arate dominator in raporturile sale cu altii si in general fara a simti nevoia de
aprobare si sustinere din partea grupului).
Itemi: 22, 47, 71, 72, 96, 97, 121, 122, 146, 171.
Factorul ,,Q3” vizeaza capacitatea de autocontrol si stabilitate caracteriala:
Notele mici releva persoane necontrolate, in conflict cu ele insele, neglijente
in raport cu regulile si convenientele sociale, dominate de sfera propriilor
impulsuri, lipsite de capacitatea de autocontrol voluntar; uneori sunt neadaptate
social.
Notele mari indica subiecti cu o mare capacitate de autocontrol al emotiilor
si sentimentelor si comportamentului lor; in general au tendinta de a fi
circumspecti, prudenti, constiinciosi si vigilenti, dar uneori incapatânati.
Itemi: 23, 24, 48, 73, 98, 123, 147, 148, 172, 173.
Factorul ,,Q4” masoara tendinta ergica (nervozitate, anxietate si
instabilitate nervoasa, insomnii prin astenie)
Notele mici indica un subiect calm, relaxat dar si cu putina energie.
Notele mari arata subiecti irascibili, nelinistiti, agitati, nesatisfacuti,
permanent nemultumiti, ca urmare a unei energii active dar nedescarcate,
neinvestite afectiv si activ util si eficace.
Itemi:25, 49, 50, 74, 75, 99, 100, 124, 125, 149, 150, 174, 175.

Profil de personalitate PF16


A Rezervat,detasat,cri 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Deschis, cald, coo-
tic rece (schizotim) perant,abordabil
(ciclotim)
B Putin inteligent, Inteligenta vie,
gândire concreta gândire abstracta
C Stabilitate emoti- Stabilit. emotionala
onala scazuta (eu puternica, calm (eu
slab) puternic)
E Modest, confor- Caracter puternic,
mist, conciliant, agresiv, incapatânat
docil autoritar
F Moderat, prudent Impulsiv, entuziast,
taciturn, putin co- voios, jovial
municativ
G Indiferent, oportun Constiincios, per-
(eu slab) severent, serios (eu
puternic)
H Timid, timorat, sus- Aventuros, intre-
picios, banuitor prinzator, sociabil
I Puternic si realist, Tandru, sensibil,
calculat dependent, afectiv
L Increzator, Neâncrezator,
cooperant suspicios, banuitor,
incapatânat
M Practic, constiin- Imaginativ, boem,
cios, ceremonial libertin, visator
N Direct, naiv senti- Fin, perspicace,
mental, natural clar-vazator, lucid
O Calm, increzator in Anxios, depresiv,
sine sentiment de culpa-
bilitate
Q1 Conservator, stabil, Deschis, spirit cri-
respect pentru idei tic, libertin
stabile
Q2 Dependent de grup, Increzator in sine,
fidel grupului resurse personale
Q3 Caracter necon- Controlat, prudent,
trolat, impulsiv, vanitos, demn
instinctiv
Q4 Relaxat, calm, Incordat, sentimen-
putina energie te de frustrare, pre-
venitor

Biografie
Subiect nr.1
Nume: V.E.
Sex: feminin
Vârsta: 47 ani
Locul nasterii: urban
Studii: medii
Profesia: tehnician
Locul nasterii, un mare centru universitar. Este al doilea copil intr-o familie
de intelectuali.
Nivel de trai in copilarie, foarte bun.
In copilarie, parintii divorteaza, ambii copii ramânând cu mama, care le
asigura confortul material si spiritual. Impreuna cu ei mai sta si bunica dinspre
mama, femeie culta, care are grija de ea si fratele ei.
V.E. este o nonconformista inafara familiei si a cercului de prieteni, spre
deosebire de frate care este un copil docil si ascultator.
Dupa terminarea liceului, incearca o data admiterea in invatamântul superior
si, nereusind, abandoneaza si se angajeaza.
In familie si-n cercul de prieteni toti sunt intelectuali si cu pozitii sociale
deosebite.
La locul de munca il cunoaste pe B.A., mai mare ca ea cu 12 ani, casatorit si
cu un copil, de care se indragosteste aproape imediat. Intre ei incepe o relatie
intima din care rezulta un copil.
Familia ei, pentru a o desparti de B.A. hotaraste sa se mute in alt oras dar,
pentru ca orasele erau inchise inainte de 1989, cumpara o casa intr-o comuna de
langa un oras, la sute de km distanta.
La trei ani de la nasterea copilului, B.A. divorteaza si cei doi se casatoresc,
incearca sa stea impreuna, dar nu reusesc sa se inteleaga si V.E. se reântoarce
impreuna cu copilul, lânga mama ei. Legal insa ramâne casatorita cu B.A. dar ii
despart sute de km si se vad doar o data sau de doua ori pe an.
Legatura dintre mama si fiica este foarte puternica si ambele isi rasfrâng
dragostea dar si refularile una asupra celeilalte; cele doua, impreuna cu copilul,
formeaza un grup de nedespartit.
La noul domiciliu conditiile sociale la inceput, apoi si cele materiale s-au
schimbat radical: mama lui V.E. s-a pensionat, bunica a murit la scurt timp dupa
ce s-au mutat, acomodarea de la oras universitar la sat nu s-a produs.
S-au schimbat radical conditiile de trai, mediul social, prietenii.
La noul loc de munca, nu reuseste sa se integreze in colectiv. Devine o
singuratica, tot timpul liber si-l petrece cu mama si copilul.
Schimbarea din 1989 aduce in familia ei o scadere destul de puternica a
nivelului de trai, mai ales ca baiatul a crescut devenind adolescent, mama lui V.E.
datorita unui inceput de scleroza cheltuie nesocotit veniturile familiale si asa
reduse si devine din ce in ce mai rigida in pareri si comportament versus nepot si
fiica.
V.E. se imbolnaveste tot mai des: afectiuni cardiace, dikinezii biliare,
insificienta hepatica, tulburari de metabolism.
Pe lânga aceste afectiuni somatice, au aparut si tulburari psihice: nervozitate,
iritabilitate, anxietate, accese de plâns nemotivate, tremuraturi, palpitatii, migrene,
sufocari, insomnii.
Situatia in familie este destul de tensionata:
-mama, bolnava si aproape sclerozata
-baiatul adolescent, riposteaza verbal destul de violent, comportamentului
bunicii
-V.E. incearca sa detensioneze situatia familiala si asista cum i se
deterioreaza pe zi ce trece starea fizica si psihica.
Concluzii:
-Lipsindu-i modelul masculin din casa, respectiv imaginea tatalui, este
explicabil de ce V.E. s-a indragostit de sotul ei mai in vârsta, deoarece a proiectat
asupra lui afectiunea pentru tata, refulata in copilarie.
-In cercul de prieteni in care a crescut, oameni cu un prestigiu social ridicat,
ea si-a dezvoltat o imagine de sine caracteristica acelui mediu; a fost obisnuita cu
spectacole de teatru de buna calitate, concerte simfonice, reuniuni de familie la
care participau oameni de cultura renumiti, ce o faceau sa se simta la nivelul lor.
Schimbând brusc si radical mediul, fiind lipsita dintr-o data de toate acele
conditii si de prieteni, V.E. se trezeste intr-o lume ce i se pare ostila; ea nu poate
intelege ca in noul colectiv este apreciata dupa studiile si realizarile ei care sunt
modeste in raport cu ale celorlalti. Nu mai este inconjurata de acelasi respect si
stima, nu i se mai deschid la fel de multe usi, oameni pe care ii crede inferiori din
punct de vedere social i se cred egali.
In acelasi timp situatia materiala inrautatindu-se, nu-i permite nici sa-si
refaca viata, la tara, dar la aceleasi standarde cu care a fost obisnuita. Astfel se
instraineaza si de cei de care s-ar fi putut apropia, retragându-se in sine dar
interiorizând frustrarile.
Cu sotul se vede din ce in ce mai rar, acesta neajutând-o nici material nici
psihic; cel care a fost pentru ea o mare dragoste, devine un strain pe zi ce trece.
Este dezamagita pentru a doua oara: o data de tatal ce a plecat in copilarie, la
maturitate de sot, care nu vrea sa faca nici un compromis in privinta casniciei lor.
Afectiv, se agata de copil, supraprotejându-l si implicându-l de mic in
probleme familiale ce ii depaseau capacitatea lui de intelegere.
Adolescent fiind, baiatul traieste criza de originalitate juvenila foarte acut:
si-ar dori independenta afectiva, dar legaturile dintre bunica, fiica si nepot sunt
foarte puternice dar bazate mai ales pe un conservatorism moral astfel incât sub o
aparenta inflexibilitate el ascunde o fragilitate emotionala si o timiditate crescuta,
ceea ce s-a tradus prin niste esecuri scolare si sentimentale.
V.E. incearca pe de o parte sa-si inteleaga copilul, il doreste adaptat la noile
conditii, pe de alta parte ar dori sa realizezez el tot ce nu a facut ea; ar dori sa-l
intoarca in acelasi mediu de unde a plecat ea, respectând aceleasi principii morale
si educationale cu care a fost crescuta.
V.E.sufera o fragilizare in timp a structurilor afective, volitive,
motivationale ale personalitatii fragilizare care se accentuiaza datorita
schimbarilor traite in toate planurile: fizic, material, psihic.
Lipsa unei vieti sexuale normale, neadaptarea in colectivul de munca, lipsa
prietenilor, tensiunile familiale, lipsurile materiale au depasit incercarile
organismului de a se reechilibra prin mijloacele de aparare ale eului. Dupa
parerea mea, aceste simtome psihice si somatice sunt tot un mijloc de aparare a
subiectului, un fel de retragere din fata realitatii; este modul ei de negare a
incapacitatii sale de a face fata crizelor fizice si psihice.
Rezultatele la testele aplicate au fost:
-din profilul de personalitate reies clar sentimentele de frustrare, anxietatea,
starea depresiva si un sentiment de culpabilitate.
-din analiza testului ,,Cine sunt eu ?” reiese o personalitate contradictorie,
neadaptata, pe un fond psihic labil, cu dificultati de insertie sociala. Raportul
AD/BC a fost negativ
-din testul de autocunoastere din punctajul obtinut la primele trei parti (48 la
prima parte, 55 la partea a doua, 28 la a treia parte), reiese ca V.E. este o persoana
rigida careia nu-i plac schimbarile, are o gandire predominant negativa si nu se
considera implinita profesional. In privinta schimbarii sociale din 1990 rezulta
clar ca a afectat-o negativ din toate punctele de vedere.
Dupa parerea mea reechilibrarea psihica si fizica a lui V.E. s-ar mai putea
realiza atunci când baiatul va trece de perioada adolescentei, menopauza se va
instala definitiv si o eventuala stabilizare sociala care sa atraga dupa sine si o
crestere substantiala a nivelului de trai.

Biografie
Subiect nr 2
Nume C.S.
Sex: masculin
Varsta 47 ani
Locul nasterii: mediu rural
Studii: superioare
Profesia: profesor

Este primul copil, intr-o familie de oameni modesti de la tara. Dupa el,
urmeaza doua surori.
Tatal, muncitor, lucreaza la oras, doar ca mare parte din salariu il da pe
bautura.
Mama, casnica, mentine singura o gospodarie la tara, cu animale si pamânt.
C.S. traieste intr-o familie destul de tensionata din punct de vedere al
relatiilor dintre parinti si dintre tata si copii.
Totusi, toti trei copiii sunt dati la liceu, la oras. Dintre ei, C.S. invata cel mai
bine.
In vara penultimului an de liceu se angajeaza pentru a mai suplimenta cu
ceva veniturile familiei si are un accident de munca in urma caruia ii este afectat
bratul drept. Nu asculta prescriptiile medicale ce-i interziceau folosirea bratului, si
invata, pregatindu-se pentru admiterea la facultate.
Reuseste de prima data dar, ramâne cu o semipareza la mâna dreapta.
Din primul an se indragosteste de o colega de grupa si, dupa o prietenie de 4
ani, aproape de terminarea facultatii, se casatoresc.
Merg impreuna repartizati intr-un sat din nordul tarii unde ramân cam trei
ani dupa care reusesc sa gaseasca doua posturi la oras, aproape de parintii sotiei.
De mentionat, ca parintii sotiei au fost impotriva acestei casatorii, pe motiv
ca diferenta dintre ei era de doi ani (sotia mai mare), dar, in momentul când cei
doi au hotarât totusi sa faca pasul, l-au acceptat ca si ginere in familie.
Din aceasta casatorie au rezultat doua fete: una s-a nascut la inceputul
casatoriei, cealalta, 4 ani mai târziu.
La noul loc de munca, erau impreuna, in acelasi birou. Cei doi au fost
nedespartiti timp de aproape 15 ani, dupa care prin desfiintarea intreprinderii, au
fost repartizati in orase diferite.
Sotia este ajutata material si moral de familia ei care este bine inchegata dar
C.S.este afectat de noul mediu unde lucreaza si incepe sa consume alcool peste
masura. Schimba vreo doua locuri de munca pâna reuseste sa ajunga relativ mai
aproape de sotie si copii, insa C.S. si sotia nu mai sunt nedespartiti.
Daca pâna in 1989 au fost obisnuiti cu un anumit standard de viata, in sensul
ca puteau sa mearga intr-un concediu si au avut niste realizari materiale frumoase,
dupa aceasta, nivelul de trai a scazut iar C.S. si sotia au cautat resurse pentru a
incerca sa se mentina la acelasi nivel. Desi si-au luat câte doua servicii,
cheltuielile mult peste posibilitatile lor de câstig i-au facut sa se indatoreze mereu.
In familie incep certurile si tensiuni din ce in ce mai mari, pe de o parte intre
cei doi soti, cand el se imbata si nu-si mai vede de servici, pe de alta parte intre
C.S. si fetele lui, al caror libertinaj in comportament nu-l poate intelege.
Din cauza alcoolului este dat afara dintr-un serviciu, iar la celalalt este
mentinut inca, din lipsa de cadre specializate.
Sotia a incercat de multe ori sa-l ajute: l-a internat la dezalcoolizare, l-a
suplinit in serviciu de câte ori s-a putut, a incercat sa mentina relatiile cu prietenii
care, din cauza ca C.S. se imbata mereu au devenit tot mai distanti; a fost de
acord de nenumarate ori sa se impace dupa certurile ce se produceau in familie
când el era beat.
Când nu consuma alcool este un sot bun, un bun profesionist, un om placut
cu simtul umorului, indragit de prieteni; când se imbata, este de nerecunoscut:
devine violent in vorbe si fapte, nu mai merge la serviciu, apoi devine apatic
câteva zile. Când isi revine din betie, isi cere iertare, devine pentru câtva timp un
sot si un tata model, dupa care totul se repeta.
Concluzii
Una din cauzele alcoolismului ar fi dupa parerea specialistilor, ereditatea.
In cazul lui C.S. putem spune ca avea o predipozitie ereditara spre consumul
excesiv de alcool.
Bazele personalitatii i s-au pus intr-un mediu tensionat, lipsit de un model
masculin pozitiv ce trebuia gasit in persoana tatalui.
Accidentul avut, in perioada adolescentei, când personalitatea inca in
formare, are in componenta sa structurile afective, volitive, motivationale destul
de fragile si sensibile la influentele exterioare, il face sa i se modifice imaginea
despre propriul eu fizic. CS incearca sa depaseasca aceasta frustrare prin
compensare, invatând asuduu, si reusind la facultate din primul an, in ciuda
concurentei foarte mari, stima de sine i se accentuiaza.
Nevoia de afectiune si-o satisface prin atasamentul excesiv de colega de an,
de care devine dependent afectiv timp de mai multi ani. Datorita acestui fapt, el
reuseste sa tina in frâu pornirile spre alcoolism si dezechilibru psihic.
In momentul in care este despartit de sotie, si nu mai petrec tot timpul
impreuna, C.S. se simte nesigur pe propriile structuri psihice si incearca sa capete
siguranta de sine prin echilibrul efemer oferit de alcool. Aceasta compensare, se
soldeaza cu refacerea potentelor lui adaptative, care-i asigura echilibrul dintre
subiectiv si obiectiv.
Doar ca, asa cum am mai spus, pe un fond de predispozitie ereditara, la care
se adauga si scaderea drastica a nivelului de trai cu care erau obisnuiti, fapt ce a
dus la tensionarea climatului familial, il fac sa devina in curând dependent de
alcool, echilibrul psihic, fizic si social fiindu-i distrus pâna in prezent.
C.S. percepe viata ca pe un labirint a carui iesire nu o intrezareste, in sensul
ca realizeaza nocivitatea alcoolului asupra sanatatii sale fizice si psihice,
realizeaza raul pe care si-l produce siesi si familiei.
Din convorbirea cu subiectul, mi-a incredintat nesiguranta trairilor sale
afective, drama de a nu se putea adapta cu noua mentalitate a fiicelor sale
adolescente si atunci proiecteaza asupra lor propriile lui frustrari, ce transpar la
suprafata intr-un comportament agresiv, verbal si fizic.
Este constient de propria sa dependenta afectiva fata de sotie, si când a
incercat sa de elibereze din aceasta (printr-o legatura extraconjugala), si-a dat
seama iar de propria slabiciune si a recurs la alcool.
Rezultatele la testele aplicate au fost urmatoarele:
Din profilul de personalitate rezulta clar o accentuare a laturilor negative ale
acesteia.
La testul ,,Cine sunt eu?” din analiza propozitiilor, s-a desprins o
personalitate contradictorie, neadaptata, pe un fond psihic labil, cu dificultati in
insertia sociala. Dominante au fost propozitiile de tip A si D, dar si cele de tip B
si C. Acestea le-am corelat si cu metoda convorbirii, din care am dedus ca
rezultatele obtinute la teste se corelau cu relatarile subiectului.
De asemenea la testul de autocunoastere: la prima parte a obtinut a obtinut
45 puncte ceea ce este la limita adaptarii; la partea a doua a obtinut 70 puncte
care, corelate cu partea a treia unde a obtinut 23 puncte, rezulta un grad inalt de
frustrare si o imagine de sine deteriorata asupra autorealizarii.
Din partea a patra rezulta aprecieri negative cu privire la efectele schimbarii
sociale asupra lui insusi.
Cum schimbarea modului de convietuire intre cei doi parteneri, in sensul
revenirii la un serviciu ce sa implice prezenta permanenta a sotiei lânga el, nu se
intrevede, este posibil, in acest cuplu sa intervina o desfacere chiar a casatoriei,
deoarece C.S., dintr-un tata iubit si respectat de familie, a ajuns sa reflecte asupra
lor propria imagine sociala, ce nu este deloc pozitiva.

Biografie
Subiect numarul 3
Nume: F.A.
Sex: feminin
Vârsta: 42 ani
Locul nasterii: rural
Studii: liceul
Profesie: observator meteo
S-a nascut intr-o familie de oameni modesti, tatal muncitor, mama,
casnica.
Timp de 14 ani a fost singurul copil, dupa care, s-a nascut sora ei.
A avut o copilarie fericita, parintii asigurându-i tot ce-si dorea, in limita
posibilitatilor.
Urmeaza liceul la oras, incearca o data admiterea in invatamântul superior si,
nereusind, renunta si se angajeaza. La scurt timp dupa aceasta se casatoreste cu
un baiat pe care il iubea din copilarie.
Impreuna cu sotul se muta intr-un mare oras, destul de departe de parinti, dar
situatia materiala ii permite sa tina legatura destul de des cu acestia.
Are o casnicie reusita, din care rezulta o fetita.
Schimbarea din 1989 o gaseste pe F.A. realizata din toate punctele de
vedere: material, social si cu un foarte bun echilibru psihic.
Dupa 1990, când au inceput restructurarile in intreprinderi, tatal ei este trecut
in somaj. Având 57 ani, când posibilitatea de a gasi un nou loc de munca este
minima, sufera un soc emotional in urma caruia incepe sa bea peste masura, in
scurt timp devenind alcoolic. In familia lui incep certuri si dintr-o familie de vaza
in sat ajung de râs. Din cauza acestei situatii, mama lui F.A. sufera o comotie
cerebrala.
F.A. o aduce la ea pe mama, sta luni de zile cu ea in spital, dar nu-si mai
revine complet, ramânând cu o pareza la mâna dreapta si ii este afectata vorbirea.
Boala mamei si starea tatalui incep sa se resimta si asupra psihicului lui
F.A. care era foarte atasata de parinti: la inceput afectiuni ale cailor biliare
diagnosticate ca fiind pe baza nervoasa, plâns fara motiv, insomnii.
De câteva ori isi interneaza si tatal la dezalcoolizare; acesta când iese din
clinica incearca sa convietuiasca cu sotia dar nu dureaza mult si recade in
alcoolism si atunci distruge tot ce-i iese in cale.
Dupa incercari repetate de a impaca situatia din familia ei, o aduce pe mama
sa locuiasca definitiv cu ei, intr-un apartament cu trei camere.
Tot in acest timp, F.A. face si un fibrom uterin, se opereaza si intra in
menopauza la 41 ani.
In aceasta perioada comportamentul la servici este schimbat: pâna sa apara
problemele in familie era o buna colega si profesionista, vesela, amabila,
increzatoare in fortele proprii, optimista.
Odata cu aceste probleme incepe sa devina mai nervoasa, iritata, agitata;
randamentul profesional scade, relatiile cu colegii mai tensionate.
Sotul ei este foarte intelegator, are multa rabdare si o sustine psihic sa
depaseasca impreuna crizele morale si fizice prin care trece .
La aproape un an de la operatia ei si la circa 2 ani de la imbolnavirea mamei,
F.A. si-a revenit din punct de vedere psihic: este din nou increzatoare in sine,
optimista, relatiile cu colegii s-au imbunatatit, starea de nervozitate a diminuat
foarte mult la fel si simptomele somatice acuzate in perioada traversata.

Concluzii:
Bazele personalitatii lui F.A. s-au pus intr-un mediu stabil, echilibrat unde se
puneau accent pe valorile morale.
Propria familie si-o intemeiaza pe sentimente de dragoste, afectiune si
respect reciproc. Ea are toate conditiile ca echilibrul fizic, psihic si social sa nu-i
fie tulburat, chiar si atunci când a intervenit o schimbare sociala majora.
In momentul in care in familia de origine intervin acele tranformari majore
in relatiile dintre parintii sai, bazele afective ale personalitatii ei sunt zdruncinate:
acolo unde gasea totdeauna o vorba buna, ajutor, relaxare, intelegere, este totul
naruit aproape cu desavârsire. Ea trebuie sa gaseasca resurse pentru a-si
restructura toata viata dupa noile conditii: mama semiparalizata in permanenta cu
ei, tatal alcoolic, cu consecinte imprevizibile pentru viitor, propria fiica
adolescenta cu framântarile si crizele ei de originalitate juvenila, peste care au
intervenit si propriile dereglari fizice si psihice datorate operatiei.
F.A. are un sprijin deosebit in sotul ei, are un serviciu stabil si astfel a reusit
sa treaca prin fragilizarea structurilor afective si motivationale de personalitate,
ajungând la o reechilibrare a acestora.
In sprijinul celor spuse atasez :
-profilul de personalitate,
-la testul ,,Cine sunt eu”, au predominat propozitiile de tip
B siC ceea ce presupune o personalitate integrata dominant in statutul social.
- la testul de autocunoastere s-a inscris in intervalele de mijloc
la primele trei parti iar din cea de-a 4-a am dedus ca schimbarea sociala nu a
afectat-o in sens negativ.

CHESTIONARUL ,,CINE SUNT EU?”


Subiectul 3

Eu sunt observator meteorolog


Eu sunt o fata inteligenta
Eu sunt F.A.
Eu sunt o prietena buna
Eu sunt o persoana care nu uita usor
Eu sunt o curajoasa, pentru ca fac serviciu de noapte unde sunt singura
Eu sunt cea care infrunta greutatile vietii
Eu sunt cea mai solida dintre colege
Eu sunt mama fiicei mele
Eu sunt sotia lui Nelutu
Eu sunt cea care are grija de toti din familie si ceva in plus
Eu sunt sunt o buna gospodina
Eu sunt sora cea mare
Eu sunt românca
Eu sunt destul de inalta si bine facuta
Eu sunt satena cu ochi caprui
Eu sunt din Brasov
Eu sunt o stea ce straluceste in Univers
Eu sunt o iubitoare de muzica si frumos
Eu sunt o fiinta care iubeste natura

CHESTIONARUL C S E ( ,,Cine sunt eu?”)


Cerinte metodologice
In esenta proba consta intr-o compunere pe care subiectii trebuie s-o faca
despre ei insisi. Instructajul verbal adresat subiectilor este urmatorul:
,, Va rog sa elaborati o compunere cu tiitlul ,,Cine sunt eu?”. Imaginati-va ca
fiecare dintre voi si-a formulat o asemenea intrebare si trebuie sa raspunda in scris
la ea. Relatati cât mai multe lucruri despre voi, asa cum va stiti, asa cum si cât va
cunoasteti pâna acum. Lucrarile sunt anonime, nu le semnati. Daca totusi cineva
vrea sa le semneze, este liber s-o faca. Puteti sa va elaborati lucrarile acasa, când
doriti voi, cu rugamintea ca dupa ce le-ati terminat sa mi le predati. Daca cineva
nu poate sau nu vrea sa scrie despre el, este liber sa nu o faca. Inainte de a va
incepe lucrarile, va rog sa notati care este prima voastra reactie fata de intrebarea
de mai sus, cum o considerati, ce stari traiti in legatura cu ea.”
In acest instructaj verbal, sunt cuprinse nu numai principalele cerinte
metodologice ale probei, ci si modalitatile de solutionare a lor. Printre acestea
enumeram:
- crearea la subiect a sentimentului, convingerii sau cel putin a ,,iluziei” ca el
insusi si-a formulat intrebarea, iar cel care i-a pus-o n-a fost decât ecoul propriilor
lui intentii (se obtine prin invitarea subiectului de a-si imagina ca singur si-a
formulat intrebarea);
-evitarea furnizarii oricaror sugestii in legatura cu continutul propriu-zis al
raspunsului, pentru a se inlatura contaminarea sau centrarea subiectilor pe cele
sugerate( de aceea li se cere sa scrie ,, cât mai multe lucruri despre ei”);
-asigurarea anticipata a sinceritatii raspunsurilor (care se obtine prin
garantarea anonimatului lucrarilor);
-eliminarea tuturor conditiilor restrictive de elaborare a raspunsurilor: de
timp, de loc, de continut sau sub forma a redactarii, care tinteste spre trezirea si
amplificarea mecanismelor de proiectie ale subiectului (se obtine prin
recomandarea elaborarii lucrarilor acasa, când exista nu numai timpul fizic
necesar, ci si cel subiectiv propice);
-incitarea amorului propriu al subiectului, a dorintei sale de a nu fi mai
prejos decât altii, de a nu-si periclita statutul (formularea din instructaj care ii da
posibilitatea de a nu raspunde ,,daca nu poate sau daca nu vrea” tinteste spre
obtinerea unui efect invers, de angajare in proba, de sporire a sentimentului de
responsabilitate);
-insistarea asupra necesitatii de a se preciza ,,prima reactie” fata de
intrebarea formulata (aceast reprezentând o ,,capcana psihologica” prin care
subiectul este ,,impins” sa se angajeze in proba nu doar intelectual-cognitiv, ci si
afectiv-sentimental).
Analiza primara presupune efectuarea a doua categorii de demersuri
iinvestigativ-interpretative: stabilirea temelor (grilei) cunoasterii de sine;
evaluarea lor pe baza unor criterii.
Analiza de continut a condus la stabilirea a 27 de teme si 52 de subteme ale
cunoasterii de sine.
1. Identitatea ( 1.1 nume; 1.2 vârsta; 1.3 sex; 1.4 ocupatii). Exprima nevoia
de afisare, implicit de consolidare a identitatii ca premisa ce va asigura unicitatea
persoanei, nevoia de apartenenta si de identificare cu un grup de vârsta, sex, sau
ocupational.
2.Infatisarea fizica . Ofera informatii despre Eul fizic, care poate fi dilatat
sau contractat, acceptat sau respins, anumite defecte sau imaturitati fizice,
reprezentând deseori punctele ,, febrile” , ,,nevralgice” ale existentei individului.
3.Trasaturile psihice ( 3.1 temperamental;3.2 aptitudinale; 3.3caracteriale;
3.4 tendinte psihonevrotice). Furnizeaza informatii cu privire la Eul psihic
(spiritual), trasaturile pozitive sau negative fiind un fel de ,,pulsatii” ale
personalitatii ce-i dau forta si stabilitate sau o slabesc si dezagrega. Exprima
tendintele acute spre autocunoastere, autostapânire si autodirijare, ca si
modificarea resurselor psihice in vederea sporirii fortelor si potentelor adptative.
Pot fi transparente si pentru anumite tensiuni sau complexe psihice.
4.Rezultatele la invatatura sau munca .Releva disponibilitatile pentru
activitatea de invatare si munca, atitudinile fata de performantele obtinute. Sunt
transparente si pentru anumite trasaturi caracteriale (sinceritate, autoacceptare,
nevoia de autodepasire etc).
5.Preferinte, dorinte (5.1 vocationale;5.2 de timp liber;5.3 minore, de
moment; 5.4 profunde, de mare perspectiva). Evidentiaza nivelul dezvoltarii
intelectuale, extensia, bogatia si profunzimea intereselor, multitudinea sau
unilateralitatea preocuparilor, adecvarea sau nonadecvarea propriilor posibilitati,
realismul sau romantismul lor, gradul de implicare in realizarea lor practica.
6.Sistemul relational (6.1 cu parintii;6.2 cu colegii;6.3 cu prietenii). Scoate la
iveala diponibilitatile socio-relationale, nevoia de afiliere si integrare sociala,
potentialul interrelational (crescut sau scazut), sensibilitatea si selectivitatea
interrelationala, profunzimea sau superficialitatea, precaritatea relatiilor.
7.Opinii si experiente (7.1 legate de prima iubire;7.2 legate de casatorie).
Exprima nevoia de intimitate, de implinire si realizare prin altul, de evaluare a
starilor afective complexe, de protejare sau de simulare a intimitatii. Din
judecatile absolutizatoare transpar: precaritatea experientelor afective, tendintele
spre reverie, exagerarea exigentelor, exclusivism.
8.Cautarea de sine. Realizeaza : nevoia acuta de autodescifrare; existenta
unor disponibilitati in acest sens, exigente sporite fata de sine; constientizarea
complexitatii si dificultatii procesuluii autocunoasterii.
9.Unitatea persoane .Evidentiaza nevoia de unitate, coerenta si stabilitate
psihocomportamentala, tendinta de echilibrare cu sine si cu lumea, nevoia de
confort psihic, corelata cu cea de evitare a disonantelor creatoare de disconfort.
10.Unicitatea persoanei (10.1 constientizarea ei; 10.2 neconstientizarea
unicitatii). Traduce aspiratia de diferentiere si singularizare, stilul si modul
personal de viata, ca si orientarile valorice.
11.Izolarea si inchiderea in sine . Este transparenta pentru tendinta de
interiorizare si autoanaliza, dar si pentru dificultati de adaptare si integrare
sociala. In subtext ascunde tensiuni crescute in planul adaptativ, potential scazut
de relationare sociala.
12.Adaptarea si integrarea sociala.(12.1 implicare si participare sociala
eficienta; 12.2 dificultati de adaptare si integrare sociala). Arata disponibilitatile
pentru invatarea si jucarea rolurilor sociale, dorinta de afiliere la grupurile sociale,
de participare la viata sociala. Este semnificativa pentru atitudinile de evaluare,
sustinere si intelegere a comportamentelor altora, dar si pentru relativa fragilizare
a potentialului adaptativ, scotând la iveala comportamente de deruta, de
pasivitate.
13.Atitudini fata de viata si problemele ei (13.1 reliste;13.2 romantice).
Scoate la suprafata: existenta /nonexistenta unor atitudini ferm conturate, a unui
sistem evaluativ si autoevaluativ, persistenta unor conduite specifice etapelor
depasite sau avansul accelerat spre statute si roluri noi, maturizarea in gândire sau
usorul infantilism cognitiv si comportamental.
14.Valoarea autocunoasterii, reactiile provocate de ea (14.1 certitudinea
autocunoasterii;14.2 certitudinea lipsei autocunoasterii; 14.3 indoiala si
nesiguranta; 14.4 nihilism, neâncredere totala in posibilitatile cunoasterii de sine).
Evidentiaza diponibilitati pentru introspectie, pendularea intre diverse stari
contradictorii (certitudine/incertitudine; ignoranta/infatuare; narcisism/autoflage-
lare; sub/supraaprecierea posibilitatilor de autocunoastere), ceea ce ar putea
echivala fie cu nerealizarea personalitatii, fie cu aparitia unor surse de tensiune
psihica sau de frustrare; neâncredere in fortele proprii, deruta si deriva in fata
complexitatii cunoasterii de sine.
15 Devenirea personalitatii . Exprima nevoia de schimbare, sursele, factorii,
conditiile devenirii, implicarea in acest proces sau expectativa in fata lui.
16.Nevoia de autoperfectionare si autodepasire (16.1 vaga, imprecisa; 16.2
directionata). Evidentiaza trebuinta de schimbare calitativa, de continut si de
nuanta a personalitatii, dorinta de a schimba in bine, nu oricum.
17.Atitudinea fata de sine (17.1 autonemultumire; 17.2 insatisfactie insotita
de descurajare; 17.3 autoacceptare si resemnare; 17.4 revolta si respingere; 17.5
incredere; 17.6 proiectarea trasaturilor pozitive). Exprima o certa ,,reorientare”
catre sine, obisnuinta cu introspectia, cu analiza subiectiva bazata pe sisteme de
criterii, nevoia de autocunoastere autentica, dar si existenta unor usoare tendinte
de exhibitionism, autoetalare, autoflatare sau autoeclipsare.
18. Filtrarea personala a ideilor, evenimentelor. Exprima nevoia de
personalizare, de implicare personala nu prin intermediari sau prin imprumut
ideatic si comportamental.
19. Nevoia de autenticitate. Reliefeaza trebuinta individului de a fi el insusi,
de a-si elabora un sistem cognitiv si axiologic propriu. Transpar din ea, aspecte
subtile ale valorii personale, ca si tendintele de respingere a mascarii, trucarii
personalitatii.
20 Sistemul orientativ de valori (convingeri si credinte). Arata existenta unor
motivatori superiori ai comportamentului, supletea intelectuala, posibilitati
crescute privind realizarea unor generalizari proprii, reesite din experientele traite.
21.Marile intrebari si framântari specifice vârstei sau persoanei in cauza.
Evidentiaza complexitatea cognitiva, uneori sunt transpareante pentru aspiratiile
personale si sociale, alteori, vagi tendinte de sofisticare, de poza si mimetism,
pentru a lasa o impresie buna.
22.Conflicte si contradictii De la caz la caz, semnifica, fragilizarea,
inconstanta si incongruenta psiho- comportamentala sau marea suplete cognitiva,
angajarea personalitatii in procesul devenirii sale dialectice. Lipsa lor arata
stagnarea, plafonarea personalitatii.
23.Idealul de sine (23.1 sensul vietii; 23.2 scopul vietii; 23.3 modelul sau
prototipul ideal). Evidentiaza capacitatea persoanei de a se proiecta, de a se
orienta si focaliza, intr-o anumita directie, ca si procesul formarii idealului de
sine.
24. Sistemul de imagini despre altii (Eul reflectat) .Exprima nevoia
autodefinirii prin raportarea la altii, capacitatea de a se aprecia pe sine de pe
pozitiile altora, de a emite judecati de valoare, dar si de a fi dependent de altii.
25.Statutul persoanei in lume (25.1 certitudinea statutului; 25.2
incertitudinea lui). Scoate la iveala trebuinta stabilizarii statutelor, dobândirii
unora noi sau depasirii celor vechi.
26. Eul (26.1 definirea Eului; 26.2 locul Eului in structura personalitatii; 26.3
functiile Eului; 26.4 fatetele Eului; 26.5 relatiile dintre fatetele Eului; 26.6
devenirea Eului; 26.7 cunoasterea Eului; 26.8 semnificatia cunoasterii Eului).
Pune in lumina capacitatea de autocunoastere (fina, profunda, diferentiata), de
abstractizare si generalizare psihologica, usurinta de a opera cu notiuni si
concepte psihologice abstracte, indemânarea de a patrunde in intimitatea vietii
psihice si de a realiza corelatii subtile.
27.Tipurile de personalitate (27.1 unitar si armonios dezvoltat; 27.2 instabil;
27.3 dedublat; 27.4 accentuat).Aceasta tema reiese fie din intreaga compunere a
subiectului, fie din unele fragmente concentrate ale ei, finnd relevanta pentru
abilitatea surprinderii caracteristicilor tipice ale personalitatii, pentru judecarea ei
dupa esenta si nu dupa aparenta.
Evaluarea celor 27 de teme si 52 de subteme ale cunoasterii de sine, se
realizeaza dupa urmatorul sistem de criterii:
-completitudinea /incompletitudinea lucrarilor ( numarul temelor si
subtemelor continute) care evidentiaza fie capacitatea subiectului de a se adapta
fara dificultate sarcinii de autoforare, spiritul activ de cooperare, dorinta expresa
de autocunoastere, un grad mare sau mijlociu de transparenta psihica, ceea ce
coincide cu o ami buna functionare a mecanismelor de proiectie, fie reticenta,
netransparenta psihica, redusa cunoastere de sine, spiritul opozant,
superficialitate, platitudine, oboseala, fapt care releva functionarea defectuoasa a
mecanismelor de proiectie sau blocarea lor;
-dominanta temelor ( frecventa unora dintre ele in raport cu totalul general)
indica punctele de maxim interes ale procesului autocunoasterii, trasaturile
caracteristice, chiar definitorii ale subiectului; o dominanta exagerata ar putea fi
coincidenta cu anumite tendinte exclusiviste sau chiar psihonevrotice, traducând
diverse tensiuni latente ale procesului adaptativ;
-continutul lucrarilor deplaseaza analiza de pe aspectele cantitative pe cele
calitative, furnizând informatii cu privire la natura, geneza, valoarea, devenirea,
personalitatii si a insusirilor ei, la incarcatura cognitiv sau afectiv- motivationala a
compunerilor, la gradul de angajare in sarcina, la ecoul celor redactate in
constiinta subiectului;
-coerenta /incoerenta compunerilor releva fie nivelul inalt de dezvoltare al
gândirii, consecventa ei, capacitatea de triere a informatiilor, spiritul intelectual,
clar si ferm, cursivitatea exprimarii, usurinta inlantuirii logice si expresive a
ideilor, putinta corelarii si diferentierii acestora, fie lipsa de suplete intelectuala,
nedirectionalitatea inteligentei, neclaritatea intelegerii sarcinii, insuficienta
concentrarii si selectivitatii gândirii;
-contradictiile si contrazicerile sunt semnificative pentru logica si
profunzimea gândirii, pentru consecventa si adevarul ei, prezenta lor indica
superficialitatea si inconsecventa gândirii, ce traduc diverse dezechilibrari psihice,
dezvoltari dizarmonice ale personalitatii, existenta unor tendinte accentuate sau
agresiv- latente; predominanta lor echivaleaza cu dezvoltarea nearmonioasa a
personalitatii sau imaturitatea ei;
-relevanta insusirilor si trasaturilor descrise pentru persona in cauza, fapt
care ajuta la identificarea rapida a subiectului (când acesta nu-si transcrie
numele), la utilizarea datelor in procesul educarii capacitatii de intercunoastere;
cum gradul de relevanta a insusirilor si trasaturilor psihice este diferit, intinzându-
se de la ,,foarte relevante” pâna la ,,irelevante”, insemna ca implicit aflam si
diversele intentii ale subiectului (de a se lasa usor descoperit, de a impiedica acest
proces, de a induce in eroare).
Analiza secundara urmareste stabilirea manierei generale de redactare a
lucrarilor semnificativa fie pentru alte insusiri si trasaturi decât cele furnizate
expres prin temele si subtemele autocunoasterii, fie pentru unele tendinte ascunse
ale subiectului ce constituie un potential latent (pozitiv sau negativ) care oricând
ar putea deveni insa manifest, actual. Noi am desprin 6 maniere generale de
redactare a lucrarilor, pe care le redam si exemplificam in continuare:
1. maniera autoanalizei si autoprezentarii reci, obiective, incolore, cu
insiruirea oarecum seaca a informatiilor;
2. maniera filosofarii, uneori profunda, alteori sterila si puerila, uneori
personala, originala, implicativa, alteori impersonala, mimetica, detasata;
3.maniera exaltarii poetice, presarata cu metafore, alegorii, comparatii, chiar
cu redarea in versuri;
4. maniera laconica, cu raspunsuri vagi, stereotipice;
5. maniera tip ,,eschiva”, de eludare a raspunsului, de abatere de la subiect;
6. maniera tip ,,amalgam”, combinata, cu prezenta a doua, trei sau chiar a
tuturor celorlalte.
Analiza testului ,,Cine sunt eu?”
Propozitii de tip ,,A”
Sunt cele care cuprind caracteristici generale si particularitati fizice.
Semnificatia psihologica- ofera informatii asupra ,,eului” fizic si a modului
in care este prceput de subiect.
Dominanta -reflecta o dilatare a eului fizic si atrage atentia asupra unor
eventuale tendinte egocentrice, narcisiste sau a unei tendinte orientate exagerat
spre concret (o oarecare rigiditate intelectuala)
-mai pot evidentia complexe de inferioritate cu sau fara
acoperire in ,,eul” fizic

Propozitii de tip ,,B”


Reflecta aspecte si caracteristici ale statutului social.
Semnificatia psihologica- exprima cerinta acuta a subiectului de a aprtine
unui grup social, sau trebuinta de apartenenta.
Dominanta poate exprima:
-In sens pozitiv - fie integrare sociala activa
-fie potential de coezivitate sociala
-In sens negativ- fie o oarecare concretete in gândire
-fie o relativa dependenta de grup

Propozitii de tip ,,C”


Cuprind informatii psihologice propriu-zise.
Semnificatia psihologica- dorinta de autocunoastere
Dominanta- poate exprima un fond de o oarecare tensiune spihica, mai ales
in momentele esentiale de cotitura in existenta individului care impun un efort de
adaptare si acomodare.
Se impune analiza calitativa.

Propozitii de tip ,,D”


Se refera la identificari filosofice cu lumea, societatea universul.
Semnificatia psihologica- indica o adapate mai dificila la mediul imediat si
la viata de zi cu zi.
-o proiectare filosofica poate indica ruperea de
realitate sau evadarea intr-o lume proprie, fie datorita tensiunii crescute in
perioada de adaptare, fie unei personalitati predispozant schizoide.
Dominanta- poate indica forme discrete de alienare, onirism, autism, un
semn al unei personalitati premorbide schizofreniforme.

Clasificare si interpretare
-Pe o lista se vor trece propozitiile ce nu pot fi clasificate deoarece ele vor
trebui analizate separat.
-Apoi se intocmeste o fractie care are la numarator tipurile de propozitii cu
ponderea cea mai mare, iar la numitor pe cele cu ponderea cea mai mica.
BC = Personalitate integrata dominant in statutul social, dar cu cerinte
A acute de autoevaluare, autoconstientizare si autoactualizare.

AC =Personalitate cu constiinta de sine bine formata dar cu dominanta pe


BD eul fizic (diminuarea in statut social), care poate fi marcata cu ten-
dinte de rupere de realitate.

AD =Personalitate contradictorie, neadaptata, pe un fond psihic labil, cu


BC dificultati de insertie sociala

Alte criterii:
1. Completitudinea raspunsurilor:
a)- o completare fara omisiuni, in mod coerent, si diversificat, poate fi un
indiciu pentru:
-o adaptare fara dificultati la sarcini de autocunoastere
- spirit de cooperare activ
-nevoia de autoconstientizare si autoevaluare
- transparenta psihica
b)-omisiunile pot indica:
-lipsa sau inabilitatea de cooperare
-lipsa de transparenta psihica
-superficialitate, platitudine, indiferenta, dezinteres
-insuficienta cunoastere de sine (saracie psihica)
- o functionare deficitara a mecanismelor de proiectie
c)-raspunsuri bizare sau ironice- pot indica:
-opozitie activa, rezistenta activa
-tendinta de incapsulare psihica
-schizofren mascat
-nonconformism
d)-propozitii situationale- pot indica:
-netransparenta psihica
-rigiditate, inflexibilitate
-infantilism si imaturitate psihica
e)- propozitii ce se abat de la schema ,,eu sunt”:
-indica lipsa de consecventa si directie in gândire
-insuficienta selectivitate intelectuala si afectiva

2.Distributia pe sex, vârsta si religie


3.Aparitia unor propozitii combinate (fraze):
-imaginea privind statutul social e impregnata de autoevaluari; pot apare
obiceiuri culturale, aspiratii, atitudini vocationale
4.Propozitii conditionate, inseamna:
-o pozitie afirmata cu posibilitati de autocontrol
-un grad de instabilitate si imaturitate psihica cu toleranta scazuta la
frustratie
5. Aspectul general al propozitiei:
a)-propozitii directe si clare = un spirit clar si ferm dar si o lipsa de
acuplare a dezvoltarii intelectuale.
b)-propozitii combinate = tendinta de expansiune psihica (e proprie
dilatarii si proiectiei eului in perioada de pubertate si adolescenta)
c)-exprimari impregnate de filosofie cu cheie -
-imaginatie dezvoltata
-personalitate demonstrativa
-spirit ambiguu si sofisticat
d)-exprimari incoerente:- ineficienta cognitiva
-dificultate de concentrare
-lipsa de suplete intelectuala
e)-exprimari poetizante:- prezenta fanteziei
-cabotinaj, mimetism, poza
-neseriozitate
f)-impregnate de adjective la superlativ:
-exaltare, supraevaluare
6.Propozitiile de tip ,,C” vor trebui analizate calitativ dupa mai multe criterii:
-caracteristici psihice pozitive sau negative
-interese sau caracteristici vocationale
-tendinte si atitudini
-aptitudini sau caracteristici intelectuale
-tablouri simptomatologice
Daca raportul negativ este mai mare decât cel pozitiv subiectul are:
-judecata critica
-lipsa increderii in sine
-complex de inferioritate
-disonante cognitive sau afective
7.Raspunsuri ce exprima o dominare a Supraeului:
- subiectul cere o confirmare sau aduce drept argument punctul de vedere
al unei autoritati. (Se cere analizat rolul persoanei ca autoritate: stimulator,
inhibitor, autoritar).
TEST DE AUTOCUNOASTRE
Acest test cuprinde patru parti:
I- Adaptabilitatea
II- Gradul de autorealizare
III- Gradul de satisfactie sau frustrare
IV-Consecinte personale ale schimbarii sociale din 1989
Incercuiti cifrele de la 1 la 5 (1= deloc si 5= foarte mult), dupa cum este
cazul in ceea ce va priveste.
I.Adaptabilitatea
1)- Cât de indispus sunteti când partenerul(a) intârzie la intâlnire?
1 2 3 4 5
2)-Ati cumparat bilete la spectacol si acesta s-a amânat; cât de suparat
sunteti?
1 2 3 4 5
3)-In ce masura va necajeste faptul ca un prieten invitat de dumneavoastra la
o petrecere nu mai vine?
1 2 3 4 5
4)- Cât de dezamagit sunteti când aflati ca lucrul ce urma sa-l cumparati s-a
vândut?
1 2 3 4 5
5)- Cât de mult va enerveaza faptul ca autobuzul pleaca din statie cu 15
secunde inainte de a ajunge dvs. acolo?
1 2 3 4 5
6)-Cât de tare va supara faptul ca desi le-ati spus dimineata copiilor sa faca
ordine in camera lor, nu au ascultat?
1 2 3 4 5
7)- Sunteti trecut pe alt post la serviciu si trebuie sa luati totul de la inceput;
cât de afectat sunteti?
1 2 3 4 5
8)- Cât de suparat sunteti ca nu se mai transmite in acea zi la televizor,
emisiunea preferata?
1 2 3 4 5
9)- Ati adus un lucru de la reparat si acasa constatati ca nu merge; cât de
mult va supara acest fapt?
1 2 3 4 5
10)-Cât de mult va indispune faptul ca de la curatatorie, va dau alte lucruri
decât ale dvs?
1 2 3 4 5
11)- Cât de tare va necajiti ca pretul unui obiect pe care doreati sa-l
cumparati a crescut?
1 2 3 4 5
12)- Cât de tare va indispune anularea unei petreceri la care erati invitat(a) si
doreati sa mergeti?
1 2 3 4 5

IIGradul de autorealizare
1)- Imi petrec cea mai mare parte a timpului liber in mod placut si util.
1 2 3 4 5
2)-Viata mea este plina si are un sens.
1 2 3 4 5
3)- Nu ma gândesc la viitor decât in masura in care trebuie sa-mi planific si
sa-mi organizez activitatile.
1 2 3 4 5
4)- Imi place ocupatia (profesia) mea.
1 2 3 4 5
5)- Rareori ma ingrijoreaza perspectiva unui esec.
1 2 3 4 5
6)- Ma folosesc de lucrurile noi si bune intotdeauna când am ocazia.
1 2 3 4 5
7)- In general pastrez controlul propriei mele existente.
1 2 3 4 5
8)- Sunt hotarât si tenace.
1 2 3 4 5
9)- Nu renunt la stilul meu comportamental numai pentru a face placeri
gratuite celorlalti.
1 2 3 4 5
10)-Nu-mi pierd decât foarte rar increderea in mine insumi.
1 2 3 4 5
11)- Am principii morale foarte clare.
1 2 3 4 5
12.)-Am scopuri si obiective deosebite
1 2 3 4 5
13)- Am foarte rar - sau chiar deloc- sentimente de vinovatie pentru
satisfacerea unor placeri personale.
1 2 3 4 5
14)-Fara a fi excesiv de precaut, imi pregatesc bine actiunile din punct de
vedere decizional.
1 2 3 4 5
15)- Nu ma preocupa prea mult parerea celorlalti despre mine pentru ca stiu
ca, in general, actionez corect.
1 2 3 4 5
16)- In majoritatea situatiilor reusesc sa fac ceea ce mi-am propus.
1 2 3 4 5
17)- Aproape niciodata nu simt nevoia de a-mi justifica actiunile in fata
celorlalti.
1 2 3 4 5
18)- Ma bazez pe ratiune si nu pe intuitii, presimtiri sau alte lucruri de genul
acesta.
1 2 3 4 5

19)- De obicei sunt vesel si optimist.


1 2 3 4 5
20)-Lucrurile firesti si frumoase imi provoaca destul de des stari de incântare
1 2 3 4 5
21)- Nu am decât foarte rar sentimente de inferioritate.
1 2 3 4 5
22)- Consider ca o viata sexuala normala este foarte importanta pentru
echilibrul personalitatii.
1 2 3 4 5
23)-Valorile si convingerile altora nu sunt o piedica pentru a ma intelege
bine cu ei.
1 2 3 4 5
24)- Sentimentele mele de apartenenta la microgrupuri (cel profesional, cel
al prietenilor etc.) sunt foarte puternice.
1 2 3 4 5
25)- Pot iubi total si fara rezerve.
1 2 3 4 5
26)- Nu-mi este deloc teama sa-mi manifest afectiunea.
1 2 3 4 5
27)- Am prieteni foarte buni carora le pot dezvalui cele mai intime gânduri si
sentimente.
1 2 3 4 5
28)- Ma simt foarte util celorlalti, altor grupuri.
1 2 3 4 5
29)- Sunt oameni care ma plac si ma admira.
1 2 3 4 5
30)- Imi recunosc greselile fara prea mari dificultati.
1 2 3 4 5
31)- Oamenii sunt capabili, deseori, de altruism si generozitate.
1 2 3 4 5
32)- Fiecare persoana trebuie sa aiba o libertate destul de mare de actiune, cu
conditia ca prin ceea ce face sa nu-i afecteze pe ceilalti.
1 2 3 4 5
33)- Toti membrii unei comunitati ar trebui sa ia parte la luarea deciziilor
care-i privesc.
1 2 3 4 5
34)- Am, deseori, sentimente puternice de bucurie.
1 2 3 4 5

III Gradul de satisfactie sau frustrare


1)-Ai relativ frecvent senzatia ca in viata iti lipseste ceva?
1 2 3 4 5
2)-Consideri ca toate (majoritatea) aspiratiilor tale s-au realizat?
1 2 3 4 5
3)- Doresti sa ai responsabilitati sociale / profesionale mai mari, mai
importante?
1 2 3 4 5
4)- Ai senzatia ca viata se scurge monoton si nu-ti ofera posibilitati de
afirmare?
1 2 3 4 5
5)- Activitatea ta profesionala este corect apreciata de cei in drept?
1 2 3 4 5
6)-Consideri ca ai capacitati, aptitudini care nu sunt complet sau corect puse
in valoare?
1 2 3 4 5
7)- Ai grupul tau de prieteni constanti si fideli?
1 2 3 4 5
8)- Ti-ai ales scoala / profesia dorita?
1 2 3 4 5
9)- Te plictisesti deseori?
1 2 3 4 5
10)- Ai tendinta de a te manifesta violent in situatii de nereusita?
1 2 3 4 5
11)- Te irita obiceiurile, constantele comportamentale ale celor din jurul tau?
1 2 3 4 5
12)- Ai multa rabdare?
1 2 3 4 5
13)- Ai un comportament agresiv fata de persoanele lente / mai putin
eficiente?
1 2 3 4 5
14)- Esti multumit de viata ta sentimentala?
1 2 3 4 5
15)- Consideri ca multi dintre cei pe care ii cunosti sunt mai avantajati de
soarta decât tine?
1 2 3 4 5
IV Consecinte ale schimbarii sociale din 1989
1)- Cum considerati nivelul personal de trai, fata de 1990?
1) mai scazut 2)la fel 3) mai bun
2)- Prietenii ii am:
1) aceiasi 2) si altii 3) nu am
3)-Cât timp petreceti in prezent cu prietenii fata de 1990?
1) mai mult 2) la fel 3) mai putin
4)-Ati fost in strainatate dupa 1990?
1)de multe ori 2) o data 3) niciodata
5)-Ati schimbat dupa 1990 locul de munca?
1)de câteva ori 2) o data 3) niciodata
6)-Cum va simtit in societatea de azi?
1)in deplina siguranta 2) la fel ca in 1990 3) in nesiguranta
7)- Va considerati adaptat societatii de azi?
1) da 2) putin 3) deloc
8)-Apreciati-va starea actuala de sanatate astfel:
1)bolnav grav 2) bolnav mediu 3) nimic important 4) sanatos
9)-Apreciati-va situatia familiala:
1) cu probleme de nerezolvat
2) cu probleme grave
3) cu probleme minore
4) fara probleme
10)-Aveti probleme psihice?
1) destul de serioase
2) am avut dar s-au rezolvat
3) minore
4) nu am
Analiza testului de autocunostere
Desi nu este un test etalonat pe un esantion reprezentativ, si nici nu este
elaborat dupa toate rigorile validitatii si fidelitatii, aplicat alaturi de PF16 si ,,Cine
sunt eu?”, mi-au permis sa-mi creez o parere mai ampla asupra subiectilor
investigati, si in urma careia sa pot trage concluzii cu privire la tema luata in
discutie.
Alegând ca varianta de raspuns o scara gradata de la 1 la 5 (in primele trei
parti ale testului), am lasat subiectilor posibilitatea de a-si autoevalua mai bine
adaptabilitatea, autorealizarea, satisfactia sau frustrarea; prin partea a IV-a am
vrut sa evidentiez cum a influentat schimbarea sociala din 1989 echilibrul fizic,
psihic si social al subiectilor. Am corelat rezultatele din cele patru parti ale
testului, cu profilul de personalitate rezultat in urma prelucrarii celorlalte 2 teste.
Referitor la prima parte, adaptabilitatea:
- un punctaj cuprins intre 12-27 puncte am asociat cu o persoana flexibila,
care se adapteaza usor situatiilor in schimbare rapida
-punctajul intre 28-44 puncte am considerat ca este asociat unei persoane
care se adapteaza mediu la schimbare
-intre 45-60 puncte am asociat cu persoane rigide, care nu agreeaza
schimbarile ce nu le poate influenta in sensul dorintelor ei.
Autorealizarea exprima masura in care persoana isi satisface trebuintele si
motivele, aspiratiile, masura in care defasoara o activitate perceputa de ea insasi
si de ceilalti ca utila si eficienta, prin valorificarea maximala a tuturor resurselor
individuale. Ea are implicatii asupra echilibrului psihosocial al persoanei si asupra
evolutiei in plan profesional, in planul relatiilor interpersonale si sociale.
Diferenta dintre intervalul minim de 34 puncte si cel maxim de 170 puncte
am impartit-o in 3 astfel:
-34-79 puncte caracterizeaza o persoana la care posibilitatile proprii nu sunt
concordante cu profesia sau ocupatia subiectului. Nu este caracterizat de o
gândire pozitiva care sa-i permita sa fructifice optim din punct de vedere
psihologic toate situatiile prin care trece. De asemenea, nivelul de aspiratie nu
este bine definit si nici realist fixat. Relatiile interpersonale si sociale sunt
defectuoase.
-80-125 puncte: subiectii care au obtinut acest punctaj i-am analizat calitativ,
vazând ce aspecte vizeaza notele cele mai mici: sinele psihic, social sau
profesional si le-am corelat cu celelalte teste.
-126-170 puncte: subiectii acestia i-am considerat ca au o viata plina de
satisfactii, ca sunt persoane utile si eficiente, apreciate si stimate de ceilalti.

Partea a treia ,,Satisfactie sau frustrare”


Satisfactia este legata de motivatie astfel:
-motivele care sunt satisfacute prin comportamente specifice, permit
activarea altor forme de motivatie;
-motivele care prin comportamente corespunzatoare se dezvolta, se
rafineaza;
-motive ce nu pot fi satisfacute sunt frustrante (privatiuni).
In cazul unui individ nu se poate vorbi de stari de satisfactie sau de frustrare
totala, ci de dominante. Starile de frustrare pot declansa, dupa caz, una sau mai
multe din reactiile urmatoare: acceptarea privatiunii, reactii afectiv-subiective
(irascibilitate, agresivitate), comportamente deviante, modalitati alternative de
satisfacere a trebuintelor etc.
Aceasta parte am interpretat-o in felul urmator: minim de puncte se puteau
obtine 15 iar maxim 75. Diferenta dintre maxim si minim am subâmpartit-o in
trei:
-55-75 puncte caracterizeaza o persoana plina de frustrari, tensionata,
deziluzionata
-35-54 puncte : subiectul cu un astfel de punctaj nu are viata dominata de
frustrari dar are si situatii de nereusita sau in care se simte blocat de obstacole de
tot felul.
-15-34 puncte : in viata unui astfel de subiect domina satisfactiile; acest
punctaj l-am corelat cu partea a doua, autorealizarea pentru a vedea pe ce plan
predomina aceste satisfactii.

Partea a IV-a mi-a dat posibilitatea sa evaluez daca, schimbarea sociala a


accentuat sau nu crizele prin care trece in mod normal adultul: fizice si psihice.
BIBLIOGRAFIE
1. ADLER Alfred - Sensul vietii
Editura IRI Bucuresti 1995
2.ADLER Alfred - Cunoasterea omului
Editura IRI 1996
3.ALLPORT Gordon- Structura si dezvoltarea personalitatii
E.D.P. Bucuresti 1991
4.CEAUSU V., PITARIU H., TOMA M. -Psihologia si viata cotidiana
Editura Academiei R.S.R.- Bucuresti 1988
5.CHELCEA Adina si Septimiu- Cunoasterea de sine-conditie a intelepciunii
Editura Albatros - Bucuresti 1986
6.CHELCEA Septimiu - Personalitate si societate in tranzitie
Editura Stiinta si tehnica - Bucuresti 1994
7.COSMOVICI - Psihologie generala
Editura Polirom Iasi 1996
8.DAVE R. H..- Fundamentele educatiei permanente
E.D.P. Bucuresti 1991
9. DICU Aurel - Constiinta si comportament
Editura Facla 1977
10.DICTIONAR DE FILOZOFIE
Editura politica Bucuresti 1978
11.DICTIONAR DE PSIHOLOGIE SOCIALA
Editura stiintifica si enciclopedica 1981
12.FAURE Edgar -A invata sa fii
E.D.P. Bucuresti 1974
13.GOLU Mihai si DICU Aurel - Introducere in psihologie
Editura Stiintifica - Bucuresti 1972
14.GOLU Mihai- Dinamica personalitatii
Editura Geneze -Bucuresti 1993
15.IONESCU G. - Psihosomatica
Editura stiintifica si enciclopedica Bucuresti 1975
16.IONESCU G. -Introducere in psihologia medicala
Editura stiintifica Bucuresti 1973
17.JUNG C. Gustav -Puterea sufletului
Editura Anima Bucuresti 1994
18.KIDD J.Robert - Cum invata adultii
E.D.P. Bucuresti
19.LEONHARD Karl - Personalitati accentuate in viata si literatura
Editura Stiintifica si enciclopedica - Bucuresti 1979
20.LEONTIEV A.N. - Probleme ale dezvoltarii psihicului
Editura stiintifica Bucuresti 1964
21.LIEURY Alain - Manual de psihologie generala
Editura Antet - Oradea 1996
22.LÖVE Hans - Introducere in psihologia invatarii la adulti
E.D.P. Bucuresti 1978
23.MAMALI - Intercunoasterea
Editura Stiintifica Bucuresti 1974
24.MARGINEANU Nicolae - Conditia umana
Editura Stiintifica - Bucuresti 1973
25.MARGINEANU Nicolae - Psihologia persoanei
Editura Universitatii din Cluj la Sibiu 1944
26.MIFTODE V. -Dimensiuni ale asistentei sociale
Editura Eidos Botosani 1995
27.MUCCHIELLI Roger - Metode active in pedagogia adultului
E.D.P. - Bucuresti 1982
28.OPRESCU Vasile - Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului
Editura Scrisul românesc Craiova 1983
29.PACURAR Doina-Curs psihologia vârstelor (Universitatea ,Spiru Haret”)
30.PAVELCU V. -Cunoasterea de sine si cunoasterea personalitatii
E.D.P. Bucuresti 1982
31.RADU Ion (coordonator) -Psihologia educatiei si dezvoltarii
Editura Academiei RSR Bucuresti 1982
32.RADULESCU - Anomie, devianta si patologie sociala
Editura Hyperion XXI 1991
33.RANGA V. TEODORESCU I. - Anatomia si fiziologia omului
Editura medicala -Bucuresti 1970
34.REBEDEU Ion -Filosofie
E.D.P.1975
35.ROSCA Alexandru- Psihologie generala
Editura Stiintifica Bucuresti
36.SCHIOPU Ursula VERZA Emil - Psihologia vârstelor
E.D.P. Bucuresti 1997
37.SCHIOPU Ursula -Dictionar de psihologie
Editura Babel Bucuresti 1997
38.STOETZEL J. - La psychologie sociale
Editura Flammarion Paris 1963
39.TUCICOV-BOGDAN Ana- Psihologie generala si psihologie sociala
E.D.P. Bucuresti 1973
40.URBANCZYK Franciszek -Didactica pentru adulti
E.D.P. Bucuresti 1975
41.USACI Doina - Curs psihopatologie (Universitatea ,,Spiru Haret”)
42.ZAMFIR Catalin, Vlasceanu Lazar - Dictionar de sociologie
Editura Babel Bucuresti 1998
43.ZLATE Mielu - Introducere in psihologie
Casa de editura si presa ,,Sansa” S.R.L. Bucuresti 1994
44.ZLATE Mielu -Eul si personalitatea
Editura Trei 1997
45.ZLATE Mielu -Fundamentele psihologiei
Editura Hyperion XXI Bucuresti 1994

STABILITATE SI FRAGILIZARE,
IN CONDITII DE SCHIMBARE
SOCIALA,
A RELATIEI PERSONALITATE -
COMPORTAMENT, LA VÂRSTA
ADULTA