Farmacologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul medicamentelor din toate punctele

de vedere.
Despre substanţe se poate spune că au efect farmacologic în măsura în care ele
exercită o anumită acţiune asupra organismului. Această acţiune este posibilă datorită
afinităţii receptorilor din organism pentru anumite substanţe. Un factor important care trebuie
luat în considerare este biodisponibilitatea. Datorită efectelor pozitive sau negative pe care le
poate avea un medicament asupra sistemelor biologice studiile pot fi făcute sau nu direct
asupra omului. Acest aspect împarte farmacologia în: farmacologie preclinică, farmacologie
clinică.
Medicament este orice substanţă de origine naturală (vegetal, animal, mineral),
semisintetică sau sintetică care administrată unui organism viu, singură sau în asociere cu
altele, în doză corespunzătoare, în timp util şi la intervale de timp potrivite, previne,
ameliorează sau vindecă o boală sau unele simptome ale ei sau o diagnostichează.

FARMACOCINETICĂ
Farmacocinetica cuprinde totalitatea etapelor prin care trece un medicament introdus
în organism. Astfel se disting mai multe etape:
1. Absorbţia medicamentelor reprezintă procesul prin care acestea părăsesc locul
administrării pentru a pătrunde în sânge şi este un parametru esenţial pentru alegerea căii de
administrare a medicamentelor. Medicamentele liposolubile şi cele cu dimensiuni mici ale
moleculelor se absorb bine indiferent de calea de administrare, cu condiţia să nu fie inactivate
la locul administrării. Absorbţia este cu atât mai bună cu cât la locul administrării se
realizează o concentraţie mai mare, suprafaţa de absorbţie fiind astfel mai mare şi
vascularizaţia mai bogată.

2. Transportul medicamentelor
Medicamentele pot traversa membranele prin mai multe modalităţi:
1. Difuziune – se face direct prin masa lipidică.
2. Filtrare – se face prin porii apoşi.
3. Transport activ.
4. Pinocitoză

3. Distribuţia unui medicament sau metaboliţilor săi activi, la nivelul organismului

receptor depinde de următorii factori:
- viteza şi nivelul de eliberare a substanţelor active din produsul farmaceutic urmate
de absorţie;
- efectul primului pasaj. Un medicament odată absorbit la nivel gastro-intestinal trece
bariera hepatică unde are loc o primă inactivare astfel că în circulaţia sangvină ajunge numai
o fracţiune intactă din medicamentul respectiv.
- ansamblul proceselor de legare cu proteinele plasmatice de fixare tisulară, de
repartiţie în mediile lichide ale organismului de matabolizare şi de eliminare pe cale
digestivă, urinară sau pulmonară.

4. Biotransformarea medicamentelor este etapa în care organismul intervine asupra

medicamentului. Au loc modificări în structura chimică care favorizează eliminarea
medicamentului din organism.
Se realizează de obicei la nivelul ficatului şi foarte rar în alt loc. Se întâmplă foarte rar
ca medicamentele să fie metabolizate complet (până la CO2 şi H2O). De obicei rezultă
compuşi polari care se elimină mai uşor prin urină. Prin metabolizare hepatică, se elimină
medicamente liposolubile care nu se elimină urinar. Metabolizarea cuprinde 2 faze:
1. Au loc procese de oxidare, reducere şi hidroliză.
2. Compuşii rezultaţi în urma fazei 1 suferă procese de conjugare formându-se în final
compuşi polari.

5. Eliminarea medicamentelor din organism depinde de viteza de eliminare (depinde

de proprietăţile fizico-chimice ale substanţelor pe care le conţine medicamentul de calea de
administrare şi de profilul farmacocinetic al substanţei).
Medicamentele care urmează să fie eliminate pot fi netransformate sau transformate
sub formă de metaboliţi.
Eliminarea medicamentelor se poate face pe mai multe căi: renală, biliară, salivară,
lacrimală, prin transpiraţii, pe cale pulmonară, prin piele şi fanere şi prin lapte.

Principalele căi de administrare a medicamentelor sunt:

- pe cale orală, numită şi peros sau internă când medicamentul se înghite
- administrare bucală sau sublinguală;
- administrare rectală;
 - administrare prin injectare – injecţii: subcutanate, intramuscular, intravenos,
intradermic, intra rahidian, epidural, intraarticular, intraarteriale intraoculare intracardiac,
înseroase
- administrarea prin inhalaţie;
- aplicarea locală pe mucoase sau piele, administrarea topică.