Personalitatea adolescentului

1. 1. Universitatea Bucureşti Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Teza de doctorat

Locul afectivităţii în structura personalităţii adolescentului REZUMAT Conducător
ştiinţific Prof. Univ. Dr. Emil Verza Doctorand Psiholog Lavinia Maria Pruteanu -2008-
2. 2. 2 PROLEGOMENE Adolescentul contemporan trăieste într-o lume plină de tensiuni,
de schimbări socio- economice şi politice, de evoluţie şi redefinire a profesiilor şi
ocupaţiilor. Familia şi şcoala sunt instituţiile a căror sarcină primordială este de a realiza
socializarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele şi modelele care îi
dimensionează structurile flexibile şi stabile ale personalităţii. Sarcinile sociale ale
familiei rămân aceleaşi: de a facilita tânărului achiziţia normelor, valorilor şi
deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăţi. Rolul şcolii
este acela de a crea o punte de legătură între familie şi profesie, deoarece prezintă
adolescentului – elev un set de experienţe sociale care au menirea de a-i înlesni învăţarea
unor valori ca independenţa, consecvenţa, acumularea academică, responsabilitatea.
Adolescenţii se caracterizează şi printr-o evoluţie vulcanică a capacităţilor creative în
multe domenii în care până acum nu excelau sau nu se făceau remarcaţi. Aşa cum
subliniază Ursula Şchiopu şi Emil Verza, adolescenţa este perioada cu cele mai intense
schimbări şi cu cele mai vizibile efecte în înfăţişare, comportamente şi relaţionarea
internă cu lumea exterioară. Adolescenţa se caracterizează prin axarea personalităţii pe
achiziţii de roluri dobândite şi statusuri sociale în viaţa şcolară sau în cadrul grupului de
prieteni. În această etapă se realizează autoeducarea şi dorinţa de perfecţionare ca revers
al dorinţei de independenţă. În perioada adolescenţei are loc reconstituirea pe fundamente
noi a personalităţii şi a caracteristicilor sale principale de o foarte mare intensitate, şi care
crează un joc de libertate interioară a conştiinţei, dialoguri interne tot mai numeroase
raportate la momente complexe din viaţă, în care trebuie luate decizii, făcute evaluari,
înţelese situaţii. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate şi de
datorie, ca expresie a sinelui social. Sub aspect afectiv, în adolescenţă se manifestă cea
mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale (prima iubire, gelozia, ura).
Această perioadă este încărcată de intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel
sexual, influenţând toate structurile senzoriale. Imaginaţia, afectivitatea, interrelaţiile de
toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată şi integritatea ei în sinele
corporal. Concluzionând, apare întrebarea firească – de ce am ales ca temă dezvoltarea
personalităţii adolescentului în funcţie de afectivitate. Un posibil răspuns reiese din
studierea calităţii ataşamentului dezvoltat încă din copilarie de către individ faţă de
părinţi şi familie, cu efecte definitorii în dezvoltarea şi structurarea ulterioară a
personalităţii, ce se cristalizează în adolescenţă. Studiile şi teoriile existente confirmă
prezenţa a trei tipuri principale de relaţii de ataşament, şi anume: ataşamentul sigur (ce
dezvoltă încrederea în ceilalţi şi dorinţa de a explora mediul extern),
3. 3. 3 ataşamentul nesigur sau anxios (determinat de comportamentul inconsecvent,
contradictoriu al părinţilor şi care îi induce copilului un comportament ambiguu şi
nesigur), şi ataşamentul extrem de nesigur sau ambivalent (datorat lipsei de afecţiune şi
indiferenţei din partea părinţilor, precum şi absenţei unei relaţii normale, bazate pe
dragoste şi siguranţă între părinţi şi copil. Acest tip de ataşament are ca urmare pierderea
încrederii în sine şi în ceilalţi, apariţia sentimentului de non-valoare personală şi formarea
mecanismelor de apărare faţă de eşecuri şi dezamăgiri prin “îngheţare afectivă”
 (neimplicare afectivă totală). Formarea unei personalităţi armonioase este rezultanta
dezvoltării unui ataşament securizant, bazat pe afecţiune şi siguranţa familială încă din
primii ani de viaţă, asumarea valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalţi,
stimulării aptitudinilor creative, a responsabilităţii şi independenţei individuale,
ansamblul factorilor purtători de educaţie reprezentând şi ei un element important în
formarea personalităţii.
4. 4. 4 CAPITOLUL I FUNDAMENTE TEORETICE I.1. Adolescenţa – definire şi
caracteristici Despre adolescenţă s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a
dezvoltării umane, ea constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi şi stăruitoare
preocupări, atât din partea psihologilor, cât şi a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor,
medicilor şi psihiatrilor. Cu toate că numărul celor care au scris despre adolescenţă este
foarte mare şi numărul lucrărilor legate de această etapă a vieţii este poate chiar şi mai
mare, adolescenţa rămâne o temă controversată. Considerată, metaforic, când “vârsta de
aur”, când “vârsta ingrată”, adolescenţa rămâne, pe drept cuvânt, ceea ce J.J.Rousseau
numea “a doua naştere”, sau, conform definiţiei date de Pantelimon Golu („Psihologia
copilului”, 1994, p.159), „vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să coincidă cu
sine”. Etimologic, cuvântul adolescenţă provine din limba latină, în care “adolesco-ere”
înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se maturiza. În acest sens îl găsim la cei mai
reprezentativi scriitori latini: la Plautus: “Pestgnam adolevit ad eam aetatum” (după ce a
crescut până la această vârstă); la Cicero: “Cupiditas agendi adolevis” (plăcerea de a
lucra a crescut); la Tacitus: “Ver adolescit” (primăvara capătă putere). Prin urmare, fie că
este vorba despre organism, despre anumite procese psihice sau despre fenomene ale
naturii, cuvântul “adolesco” înseamnă a creşte, a se maturiza. Astfel putem consemna că
încă întemeietorul cercetărilor în domeniul adolescenţei – G. Stanley Hall („Adolescence:
Its Psychology and Its Relations to Physiology, Anthropology, Sociology, Sex, Crime,
Religion, and Education”, 1904) – consideră această fază ca o “tinereţe a popoarelor”,
pornind în interpretarea datelor fundamentale de la o concepţie biologică prin esenţă, din
care se desprind aspectele fiziologice, genetice, statistice şi “dramatice”, insistând mai
mult asupra dominării trăsăturilor negative ca: spirit de contradicţie, vanitate, egoism,
altruism etc. Printre cei mai cunoscuţi cercetători care s-au ocupat de adolescenţă, de
anumite probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera: F.
Mendeuse, care considera adolescenţa “o anarhie mintală”; M. Debesse (Psihologia
copilului de la naştere la adolescenţă, Bucureşti, 1970), care arată că adolescenţa este
„epoca entuziasmului juvenil”, este “afirmarea eului”, ocupându-se şi de “criza juvenilă”;
Ch. Buhler, care arată că adolescenţa este “epoca negaţiei” şi indică consecinţele
maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca:
anarhism,
5. 5. 5 fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene izolate
determinate de factori nefavorabili, decât trăsături specifice adolescenţei; E. Spranger
consideră că adolescenţa se caracterizează prin “sentimentul adânc de singurătate”, prin
“radicalism şi tendinţă de idealizare”, acordând importanţă fenomenului de
conştientizare. V. Pavelcu, ocupându-se de formarea şi dezvoltarea personalităţii cu toţi
factorii şi trăsăturile sale, punctează unele caracteristici ale adolescenţei, considerând-o
“vârstă a furtunilor”, a “conflictelor şi frământărilor”, o “vârstă metafizică a sistemelor şi
teoriilor”, “vârsta adevăratei prietenii”, scoţând în evidenţă trăsături psihologice şi sociale
ca: afirmare de sine, autonomie, independenţă, aspiraţii şi năzuinţe, izolare şi singurătate,
 solidaritate, egoism şi altruism, realizarea personalităţii pe plan social prin integrarea în
profesie şi societate în conformitate cu un “plan de viaţă” şi cu schimbarea normelor de
conduită prin voinţă liberă, autocontrol şi creaţii personale şi originale (1972, p. 89-90).
I.2. Stadialitatea adolescenţei Majoritatea specialiştilor subdivizează adolescenţa în trei
etape care, în ordine cronologică, sunt: • Preadolescenţa: 11-14 ani, caracterizată prin
întrepătrunderea şi oscilaţia între conduitele infantile şi cele “mature”. Familia şi
ambianţa îl consideră pe adolescent când copil, când tânăr, ambiguitate care îi creează
anxietate, irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă se conturează dorinţa să de
afirmare personală, creşte nevoia de cunoaştere abstractă. • Adolescenţa propriu-zisă: 14-
19 ani, marcată de diversificarea şi precizarea aptitudinilor particulare şi a gândirii
abstracte, îmbogăţirea cunoştinţelor, socializarea aspiraţiilor. Adolescentul îşi stabileşte
opţiunile profesionale, conturându-şi concepţia despre lume şi viaţă, căpătând drepturi şi
obligaţii civice prin majorat . • Adolescenţa prelungită: 19-25 de ani, caracterizată prin
câştigarea independenţei într-o măsură mai mare de către tineri, care capătă un statut nou
din punct de vedere profesional şi social cu responsabilităţi crescute. I.3. Profilul
psihologic al adolescenţei În definiţia apărută în „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”
(coord. C-tin Gorgos, 1984), adolescenţa constituie “etapa de tranziţie în dezvoltarea
individului care a depăşit puseul puberal, caracterizată prin transformări biologice şi
psihologice majore”. După caracteristicile acestui “echilibru care se rupe”, M. Debesse a
încercat să întrevadă sensul viitoarei deveniri, separând tipurile de adolescent în două
categorii: • rectilinii – subiecţi cu personalitate puţin afirmată, conformişti, subordonaţi
idealurilor celorlalţi (având ca tip extrem amorful);
6. 6. 6 revoluţionarii – subiecţi care caută spargerea tiparelor, din rândul cărora se vor
recruta atât artiştii, exploratorii, descoperitorii, cât şi rataţii sau “revoluţionarii eterni”.
I.4. Ataşamentul - componentă a afectivităţii în adolescenţă În funcţie de natura şi gradul
de constituire al bazei de ataşament există şi se manifestă trei tipuri de ataşament
(Miftode V. – “Teorie şi metodă în asistenţa socială” – Iaşi, 1995, p. 135): 1. Sigure, când
copilul simte o protecţie puternică şi definitivă asigurată de dragostea permanentă a
părinţilor, dragoste care îndepărtează orice stres, tristeţe sau nesiguranţă şi care dezvoltă
curajul copilului în a explora lumea; 2. Nesigure sau anxioase când copilul nu este sigur
de sentimentele părinţilor, situaţie alimentată tocmai de comportamentul contradictoriu,
incert, "şovăielnic", al părinţilor faţă de proprii copii; într-un asemenea caz, copilul este
îngrijorat de fiecare dată când părinţii pleacă de acasă. În faţa inconsecvenţei reacţiilor
acestora la "semnalele" lui, şovăie şi el în explorarea lumii din jur şi resimte ca pe o
ameninţare orice absenţă părintească, orice parţială indisponibilitate a unuia dintre părinţi
la exigenţele pe care le impune (conceptul de serendipity = aptitudinea de a face
descoperiri norocoase din întâmplare, şi fenomenul serendipitaţii în volumul „Introducere
în metodologia investigaţiei sociale”, Iaşi, Junimea, 1982, p. 10-11); 3. Foarte nesigure
sau ambivalente, datorită lipsei unei relaţii normale între părinţi şi copii şi îndeosebi
lipsei totale de afectivitate, de dragoste părintească, în perioada cea mai importantă din
acest punct de vedere: primul an de viaţă, care este anul formării ataşamentului faţă de
adulţii cei mai apropiaţi (părinţi, bunici, alte rude, educatori-îngrijitori etc., în funcţie de
situaţia familială a copilului respectiv) (M John Bowlby şi Mary Ainsworth vorbesc de
aceste trei tipuri de ataşament. Vezi J. Bowlby apud D. Howe, ”Attachment and Loss in
Child and Family Social Work”). I.5. Trăsătura dominantă a adolescenţei, conflictul
Etimologic, noţiunea de “conflict” provine din limba latină în care “confligo-ere-flixi-
 flictum” înseamnă “a se lovi, a se ciocni, a se lupta”. Se delimitează două nuanţe de
interpretare: una se referă la obiecte fizice, referindu-se la ciocnire, şoc, zdruncinare, iar a
doua nuanţă se referă la oameni, însemnând dispută, polemică, ceartă, discuţie, discordie.
Folosit într-o serie largă de accepţiuni de către psihologie, conceptul îşi schimbă
conţinutul specific după diversele orientări teoretice, fără a fi însă privat de principalele
sale caracteristici – antagonism, dinamică, disfuncţie. Procedând la o analiză sistematică,
Lazarus clasifică conflictul după sursa cerinţelor intrate în competiţie:
7. 7. 7 • ciocnirea dintre cerinţele interne şi cele externe, care reprezintă sursa predominantă
a conflictelor în copilărie; • competiţia între două cerinţe externe, care constituie
conflictul exogen obiectiv, interpersonal, intersubiectiv, interpsihic; • conflictul care are
loc între două cerinţe interne, numit conflict endogen, subiectiv, intrapersonal,
intrapsihic. Între aceste categorii de conflicte există condiţionări reciproce şi treceri
succesive în dinamica endo-exogenă. Kurt Lewin descrie conflictul ca efect al opoziţiei
între două forţe, între două aspecte polare apărute în mediul intern al organismului: cel de
atragere şi cel de respingere. Pe baza acestui raport de forţe el ajunge la o clasificare,
devenită clasică, a conflictelor: Conflictul de tip atracţie-atracţie (A-A) este situaţia în
care alternativele puse în faţa individului sunt la fel de dezirabile, adică ambele variante
sunt pozitive. Conflictul de tip respingere-respingere (R-R) apare în cazul în care
subiectul trebuie să aleagă între variante la fel de indezirabile, ambele având valenţe
negative. Conflictul de tip atracţie-respingere (A-R) – apare atunci când un scop are atât
valenţe pozitive, cât şi negative. Referindu-se la particularităţile bio-psiho-sociale pe care
le impune ierarhizarea calitativă şi motivaţională a conflictelor în adolescenţă, Maurice
Debesse sublinia necesitatea precizării particularităţilor dominante “nucleare”, pe seama
cărora apar anumite conflictualităţi dinamice corespunzătoare “schemei lor ontogenetice,
situaţiilor-tip şi evenimentelor”. Astfel, el identifica: • la 11-13 ani - conflictul pubertar
(căutarea de sine) • la 14-17 ani - conflictul de afirmare (afirmarea de sine) • la 17-20 de
ani - conflictul între rol şi statut, profesie, carieră, vocaţie, prin care se realizează sau nu
dominanta vectorială de integrare socio-profesională, de adaptare şi integrare. I.5.1.
Fenomenul de frustrare în adolescenţă Fenomen general uman, frustrarea se plasează în
centrul problematicii umane, a problemei educaţiei, a formării şi integrării etico-sociale a
personalităţii. Studiul acestui fenomen contribuie la elucidarea numeroaselor probleme
ridicate de diferitele ramuri ale ştiinţei despre om. Frustrarea este un fenomen complex de
dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalităţii în mod tranzitoriu sau relativ stabil,
ca urmare a nerealizării unei dorinţe, a obstrucţionării satisfacerii unei trebuinţe, a privării
subiectului de ceva ce îi aparţinea anterior
8. 8. 8 în ordinea materială sau în plan proiectiv şi afectiv. Frustrarea intervine şi atunci
când, după expresia lui N. Sillamy, “subiectul se înşală în speranţele sale”. Dintre
reacţiile la frustrare trebuie menţionate: • Agresivitatea, care poate fi orientată asupra
obiectului frustraţiei sau, prin comutare, asupra oricărui alt obiect (R. Sears constată că
violenţa actelor agresive se măreşte în funcţie de intensitatea motivaţiei frustrate); •
Regresia la modalităţi inferioare de comportament (primitivizarea); • Depresia; •
Reacţiile de abandon; • Procesele de compensaţie corelate cu tendinţa de exaltare a
dificultăţilor şi dobândirea de performanţe în acelaşi sau în alt domeniu. Cunoaşterea
fenomenului de frustrare ne permite: • prevederea conduitei de frustrare pe baza
cunoaşterii structurii personalităţii şi a situaţiei obiective de frustrare; • diagnosticarea
personalitatii celui frustrat pe baza cunoaşterii conduitei şi a situaţiei frustrante; •
 discernerea modului în care se reflectă situaţia contrariantă în conştiinţa subiectului,
pornind de la analiza conduitei în situaţii de frustrare şi a structurii personalităţii celui
frustrat. La copil, frustrarea este provocată, de obicei, de interdicţiile părinţilor sau de
simple conflicte cu fraţi, surori sau alţi copii. Se apreciază că frustrările produse în
copilărie au efecte persistente, influenţând reactivitatea adultului în situaţiile de frustrare
care în aparenţă sunt analoge celor petrecute în copilărie. În preadolescenţă se produc
profunde restructurări în sfera personalităţii, care va evolua trecând succesiv prin stadiile
căutării de sine (11-14 ani), al afirmării de sine (14-17 ani) şi al impunerii de sine. Până a
ajunge însă la acest ultim stadiu al integrării socio-profesionale, adolescentul va trece
prin vârsta pubertală a conflitelor, când apar numeroase cazuri de inadaptare, de rupere a
echilibrului psihic în favoarea emoţionalităţii, când tensiunea interioară este mai
puternică decât controlul de sine, când instalarea funcţiilor de reproducere generează
transformări ce influenţează capacitatea intelectuală, afectivitatea şi temperamentul
puberului. Pe măsură ce adolescentul se va maturiza, reacţiile imediate la frustrare vor
deveni mai puţin frecvente şi vor pierde din intensitate, aceasta datorită, pe de o parte,
creşterii gradului de toleranţă la frustrare, iar pe de altă parte interdicţiilor educaţiei care
va sancţiona în principiu toate reacţiile inadaptate ale adolescentului. I.5.2. Adolescenţa,
etapa crizei de originalitate
9. 9. 9 Literatura de specialitate vorbeşte în acest sens de adevãrata “crizã” a adolescenţei,
constând în multiple conflicte interne şi externe, acte impulsive sau conduite deviante,
exprimate prin ostilitatea faţã de pãrinţi, revolta contra interdicţiilor puse de adult şi
afirmarea unor modele contestatare de conduitã. Trãsãturi specifice crizei de originalitate:
• atunci când apare se manifestã prin episoade lente şi spectaculoase; • este generatã se
pare chiar de ambiguitatea statusului adolescentin; adolescentului i se neagã identitatea
de copil, dar nu i se recunoaşte încã capacitatea de a îndeplini rolurile adultului. Ralph
Linton („The Study of Man, 1936) defineşte doi termeni fundamentali în psihosociologia
personalităţii: status şi rol. El acordă termenului de „status“ înţelesul de „loc al
individului în societate“, definitorie fiind „colecţia de drepturi şi datorii“, care este
asociată poziţiei sociale a individului. Rolul, în concepţia autorului, reprezintă aspectul
dinamic al status-ului; • sentimente de solitudine şi tandreţe egocentrista; • anumitã
oscilaţie a personalitãţii adolescentine între normal şi patologic. După opiniile mai multor
cercetători, criza de originalitate comportã trei etape: 1. Perioada revoltei: • prima
manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l
provoacã ideea cã i se ordonã ceva; • adolescentul nu mai este serviabil şi se înfurie
împotriva micilor ajutoare pe care trebuie sã le dea în casã; • revolta împotriva pãrinţilor
şi a familiei este cea mai frecventã şi mai evidentã; 2. Perioada inchiderii în sine: Aceste
excentritãţi dureazã de la caz la caz, de la un an la trei ani, apoi se atenueazã, pentru a
dispare între 16 şi 17 ani; • gustul pentru scandal scade când personalitatea a devenit
destul de puternicã încât sã nu mai aibã nevoie de a se afirma; 3. Perioada de exaltare şi
afirmare: • în urma acestui examen de conştiinţã, tânãrul se simte gata sã înfrunte pe cei
de o seamã cu el şi pe cei mai vârstnici; • plin de încredere în el, este gata să ia cu asalt
tot ceea ce e mai plãcut sau mai dificil de obţinut din lume; I.6. Arhitectura socială a
personalităţii
10. 10. 10 În definirea personalităţii, se apelează la formula consacrată a lui G. Allport
(„Structura şi dezvoltarea personalităţii”, 1991): ”personalitatea este unică şi irepetabilă”.
Atributul “individualitate” ataşat personalităţii, accentuează această semnificaţie. Esenţa
 personalităţii rezultă din trăsăturile sale particulare şi articularea lor originală,
manifestându-se în comportamentul persoanei, în acţiunile sale. Personalitatea, în
termenii trăsăturilor, rezumă şi comunică semnificaţia comportamentelor, ea este
socialmente construită din comportamente. Trei componente pot fi identificate în
“construcţia” personalităţii: • comportamentul pe care actorul, ca individ biologic
distinct, îl aduce pe scena socială; • semnificaţiile pe care le ataşează acestui
comportament individul însuşi; • semnificaţiile ataşate comportamentului actorului de
către ceilalţi. I.6.1. Concepţia constructivistă în analiza comportamentului cotidian
Concepţia constructivistă are la bază 3 perspective din care personalitatea este abordată: •
perspectiva personalităţii teoreticianului • perspectiva proprie a subiectului • perspectiva
observatorului cotidian I.6.2. Formarea conceptului de personalitate Personalitatea este o
sinteză bio-psiho-socio-istorică şi culturală. Noţiuni ca cele de individualitate, unitate,
distincţie (P. Janet), organizare dinamică (G. Allport), organism, ansamblu integrat (J.
Nuttin), sau totalitate servesc pentru a sugera ideea de organizare unică a fiecărei
personalităţi. Teoria personalităţii trebuie să răspundă la 3 intrebari: ce?, cum?, de ce? (L.
A. Pervin). • ce fel de om este individul? (însuşirile persoanei şi relaţiile dintre acestea); •
cum a devenit ceea ce este? (influenţa mediului, istoria devenirii persoanei); • de ce a
evoluat astfel? (care au fost condiţiile concrete în care s-au dezvoltat motivele unui
anumit tip de comportament). I.6.3. Personalitate şi cooperare
11. 11. 11 Alături de inteligenţă, ca semn al personalităţii autentice a fost propusă
creativitatea, dar nu ca trăsătură în sine, ruptă de context. Finalitatea organizării şi
dinamicii personalităţii este acţiunea, valorizarea, integrarea şi afirmarea în realitatea
socială. Deci, de eficienţa socială depinde succesul personalităţii. Realizarea
personalităţii nu poate fi deci concepută în afara socialului, care-şi pune amprenta asupra
dezvoltării individului, îi modelează comportamentul şi stilul gândirii. I.6.4. Teorii
reprezentative ale dezvoltării Modelul sociopsihologic al devenirii personalităţii la Erik
Erikson Pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra dezvoltării personalităţii suntem
nevoiţi să coroborăm şi să operăm corespondenţele necesare între: • stadialitatea
cognitivă, explicată şi validată experimental din perspectiva organismică, constructivist-
interacţionistă, de Jean Piaget şi şcoala sa de la Geneva; • stadialitatea afectivă,
conceptualizată de Sigmund Freud în limbajul psihanalitic al psihologiei sale dinamice; •
stadialitatea motivaţională, identificată şi elaborată de Abraham Maslow, de pe poziţiile
orientării existenţialist-umaniste; • stadialitatea morală, teoretizată de Lawrence
Kohlberg, din perspectiva intreracţionist cognitivistă a şcolii piagetiene. Un demers inedit
în peisajul abordărilor limitative ale procesualităţii devenirii este cel întreprins de Erik
Erikson, în teoria sa asupra ciclurilor vieţii (E. Erikson, „Childhood and Society”, 1950).
Fără a respinge sau a ignora contribuţiile psihanalizei ortodoxe în explicarea dinamicii
dezvoltării personalităţii, Erikson plasează în centrul observaţiilor şi interpretărilor sale
relaţiile omului cu societatea şi cultura, cărora le atribuie o mai mare importanţă decât
instinctelor şi impulsurilor inconştiente. Un alt element de noutate adus de Erikson,
alături de viziunea holistă asupra dinamicii evolutive a individului uman, îl constituie
adoptarea, pentru propria să teorie, a punctului de vedere al celei mai recente orientări
psiho-sociologice, cunoscută în literatura de specialitate ca “life span perspective”
(“perspectiva asupra întregii vieţi”). În contrast cu perspectiva tradiţională asupra
dezvoltării, care limitează spaţiul de derulare al procesului formării şi devenirii
personalităţii, în mod strict, la perioada copilăriei şi adolescenţei, noua orientare
 apreciază că dezvoltarea este un proces continuu, ce se prelungeşte pe parcursul
întregului ciclu al vieţii, chiar şi dincolo de vârsta adultă, la senectute. Plasat în acest
context teoretic, modelul eriksonian acoperă întreaga durată de viaţă a individului.
Combinând stadiile dezvoltării psiho-sexuale descrise de Freud cu propriile observaţii
asupra experienţei sociale a individului, caracteristice fiecărei etape, Erikson a
12. 12. 12 propus un nou model interpretativ al evoluţiei socio-afective a personalităţii, prin
care identifică şi descrie opt cicluri ale vieţii omului. În fiecare perioadă (ciclu) a vieţii,
fiinţa umană îşi defineşte sau îşi redefineşte atitudinea faţă de sine şi faţă de alţii, în
funcţie de relaţiile favorabile sau nefavorabile pe care le stabileşte cu mediul social
înconjurător. Cu alte cuvinte, la fiecare vîrstă (ciclu) în parte se realizează şi /sau devine
posibilă o nouă coordonată – pozitivă sau negativă - a interacţiunii sociale cu sine şi cu
ceilalţi. Stadiile dezvoltării morale la Lawrence Kohlberg Într-un amplu studiu, care s-a
impus ca model teoretic de referinţă în ştiinţele educaţiei şi dezvoltării, psihologul L.
Kohlberg identifică principalele secvenţe ale procesului de formare şi cristalizare a
standardelor morale. Punctul de plecare al cercetărilor sale l-a constituit lucrarea lui J.
Piaget, „Judecata morală la copil” (E.D.P., Bucureşti, 1980). În această lucrare psihologul
elveţian analizează prin prisma concepţiei sale interacţionist-cognitiviste evoluţia
diferitelor forme ale judecăţii morale infantile şi a sentimentului de "dreptate" sub
influenţa cerinţelor şi constrîngerilor exercitate de societate asupra copilului, prin
intermediul părinţilor. Astfel, în accepţiunea piagetiană, judecata morală a copilului este
iniţial heteronomă, adică este preluată "neselectiv, nesituativ şi rigid" din mediul familial,
vizînd doar fapta, nu şi motivaţia. Printr-un demers asemănător, Kohlberg va extinde şi
va nuanţa analiza dezvoltării morale pe baza investigării interviurilor luate unor copii şi
adolescenţi între 10 şi 16 ani, care erau puşi în faţa unor dileme morale în care obedienţa
şi supunerea la regulile de autoritate impuse de adulţi intrau în contradicţie cu nevoile
proprii, reale şi justificate. În funcţie de preferinţa sa, fiecare copil trebuia să aleagă între
cele două soluţii posibile ale dilemelor şi să explice apoi de ce a optat pentru o soluţie şi
nu pentru cealaltă. Interpretarea răspunsurilor şi a justificărilor date acestor dileme de
copii şi adolescenţi îl va conduce pe Kohlberg să distingă trei niveluri ale dezvoltării
morale, subdivizate la rândul lor în câte două stadii. În opinia sa, ordinea stadiilor este
invariabilă, dar acestea nu sunt parcurse de toţi oamenii la aceeaşi vârstă. I.6.5.
Consilierea adolescentului Abordarea consilierii din perspectiva lui Carl Rogers Carl
Rogers ,psihiatru şi consilier american a dezvoltat o abordare a consilierii care a devenit
cunoscută ca "non-directivă", "umanistă", sau consiliere "centrată pe client". Această
abordare este bazată pe înţelegerea fundamentală a naturii vieţii umane şi a celor trei
principii de creare a unei relaţii eficiente de sprijin.
13. 13. 13 Alte modele de abordare în consiliere Gerard Egan („Egan’s Skilled Helper
Model: Developments and applications in Counseling”, 2001) a dezvoltat un model de
consiliere în patru etape. Fiecare etapă începe cu o discuţie generală, atot-cuprinzătoare,
despre probleme, şi care apoi se concentrează pe un anumit subiect de discuţie.
Consilierea şi rolul consilierului scolar Una din problemele majore pe care trebuie să le
accentueze demersul de consiliere este dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de
scopuri de viaţă, cu alte cuvinte, întărirea comportamentului intenţional. O persoană
orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacităţi, este capabilă să pună în
acţiune modele alternative de comportament, poate aborda problemele de viaţă din
unghiuri diferite de vedere, fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate.
 Consilierul trebuie să urmeze următoarea schemă în cursul procesului de abordare a
sprijinului clientului: 1. Definirea clară a problemei clientului. 2. Elaborarea unor
alternative posibile de soluţii. 3. Alegerea unei alternative şi implementarea ei în practică.
I.7. Comunicarea - o perspectivã fundamental umanã Dacã am încerca sã definim
concepte cum ar fi: „individ social", „sistem social", „societate", am descoperi cã factorul
decisiv ar fi prezenta sau absenţa dispoziţiei spre comunicare a participanţilor la sistemul
respectiv. Pentru o persoanã membrã a unei societãţi sau uniuni particulare, a unui sistem
social sau grup, criteriul fundamental al comunicãrii este dacã acel membru poate fi
„centrat" (focalizat) pe cunoaşterea importanţei sistemului de comunicare. Cu alte
cuvinte, subiectul ar trebui sã dispunã de capacitãţi de a se angaja în activitatea de
comunicare cu alţi membri ai grupului (C.Flament în "Psychologie expérimentale",
vol.IX "Psychologie sociale", P.Fraisse, J.Piaget, PUF, 1969). Într-o perspectivã istoricã,
teoriile privind comunicarea, au la bazã înţelegerea societãţii ca non-staticã, în
dezvoltare, cu numeroase schimbãri dependente în timp de relaţiile economice.
14. 14. 14 Familia poate fi analizatã din perspectiva tiparelor de comunicare existente în
familie, tot aşa cum aceste tipare se stabilesc în familie şi mediul social. O societate poate
fi descrisã prin intermediul sistemelor de comunicare care au contribuit la dezvoltarea ei.
I.7.1. Comunicarea verbalã Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane,
cel mai frecvent folosit în comunicarea interumanã. El a fost definit de aceea ca fiind un
vehicul ce transportã intenţii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informaţiilor
care circulã fãrã rezistenţã de la un sistem cognitiv la altul. I.7.2. Structurarea sistemului
psihic uman din perspectiva comunicarii Comunicarea constituie o precondiţie bazalã
pentru toate corespondenţele şi legãturile sociale. Nici un sistem social, organizat dupã
legitãţile unei societãţi nu se poate stabili şi menţine, ori schimba fãrã relaţii de tipul
comunicãrii interumane. Numai participând la activitãţile de comunicare omul poate
deveni fiinţã socialã - fapt care a fost demonstrat de numeroase şi adecvate cercetãri care
au obţinut validarea unor itemi în foarte multe planuri şi în foarte multe moduri de
abordare a sistemului psihic uman. I.8 Educaţia Diversele definiţii abordează fie scopul
educaţiei, fie natura procesului, fie conţinutul educaţiei, fie laturile sau funcţiile actului
educativ. Definirea educaţiei se poate realiza din unghiuri diferite de vedere. a. educaţia
ca proces; b. educaţia ca acţiune de conducere; c. educaţia ca acţiune socială; d. educaţia
ca interrelaţie umană; e. educaţia ca ansamblu de influenţe. I.8.1. Educaţia formală,
nonformală şi informală Pornind de la varietatea situaţiilor de învăţare şi de la gradul
diferit de intenţionalitate acţională, educaţia se poate obiectiva în trei ipostaze: educaţia
formală, educaţia nonformală şi educaţia informală.
15. 15. 15 Educaţia formală. Se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice,
elaborate în cadrul unor instituţii specializate (şcoală, universitate), în vederea formării
personalităţii umane. Educaţia nonformală. Cuprinde totalitatea influenţelor educative ce
se derulează în afara clasei (activităţi extraşcolare) sau prin intermediul unor activităţi
opţionale sau facultative. Educaţia informală. Include totalitatea informaţiilor
neintenţionate, difuze, eterogene, voluminoase - sub aspect cantitativ - cu care este
confruntat individul în practica de toate zilele şi care (nu) sunt selectate, organizate şi
prelucrate din punct de vedere pedagogic. I.8.2. Forme ale educaţiei moderne “Peer
Education” – formă specifică a educatiei nonformale “Peer Education” – este bazat pe
folosirea în mod pozitiv a potenţialul influenţei unui egal, aşa cum este acesta văzut în
timpul adolescenţei, când foarte adesea relaţia colegială devine dominantă, iar tinerii vor
 învăţa mai bine unul de la celălalt. “Peer Education” – implică împărtăşirea de informaţii,
atitudini sau comportamente de către colegi, care nu au pregătire profesională ca
instructori, dar al căror scop este educarea. I.9. Familia şi modelele educaţionale Una
dintre cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor în
vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. Aici, în cadrul grupului
familial, părinţii exercită, direct sau indirect, influenţe educaţional-formative asupra
propriilor lor copii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte comportamentale,
constituie un veritabil model social care, fiind de altfel primul în ordinea influenţelor din
partea modelelor sociale existente, are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind
formarea concepţiei lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu
diferite norme şi valori sociale. Pe de altă parte, părinţii exercită influenţe educaţional-
modelatorii în cadrul familiei şi în mod direct, în baza unei anumite strategii
educaţionale, folosind mai mult sau mai puţin sistematic şi organizat anumite metode şi
tehnici educaţionale. I.10. Delincvenţă în adolescenţă
16. 16. 16 Una din funcţiile orcãrui grup social este aceea de a institui norme şi de a încerca
sã le aplice, fie chiar numai în anumite circumstanţe. Normele sociale definesc situaţii şi
moduri de comportament, din care unele sunt dezirabile, astfel sunt interzise. Atunci când
un individ încalcã norma ce defineşte o situaţie dezirabilã, el va fi perceput ca un
“strãin”, ca un individ periculos şi particular, deseori denumit deviant. Comportamentul
deviant este o formã a comportamentului antisocial şi constã în încãlcarea regulilor
morale, integritãţii fizice, drepturilor sociale ale individului. Comportamentul
delincvenţial este comportamentul care apare ca urmare a inadaptãrii sociale, manifestatã
sub forma unor comportamente agresive îndepãrtate fie spre colectivitate, legile morale,
sau spre distrugerea de bunuri de operã de artã, violentarea bunelor moravuri, furturi,
vandalism, incendii. Comportament aberant este comportamentul care se abate de la
normele medico- legale. Devianţa reprezintã ansamblul comportamentelor care se abat de
la / sau intră în conflict cu standartele socio-culturale general acceptate în cadrul unui
grup sau sistem social. Predelincvenţa, devianţa potenţialã, se referã la ansamblul de acte
intrate în conflict cu norma de comportare moralã, care pot în anumite condiţii conduce
pe un individ în faţa instanţei de judecatã, iar în alte condiţii nu. Comportamentele
predelincvente manifestate de anumiţi indivizi nu reprezintã întotdeauna un preludiu al
comportamentului delincvent, dupã cum nici acesta nu reprezintã consecinţa fireascã a
sãvârşirii anterioare a unor acte predelincvente. I.10.1. Comportamente deviante în
adolescenţã Dimensiunea socialã comunã a devianţei de naturã moralã a adolescentului,
caracterul individual al acestei conduite este foarte diferitã de la un caz la altul, de la o
situaţie familialã la alta. Conduitele de “rupturã”, se pot observa atât la adolescenţii a
cãror personalitate reprezintã trãsãturi “normale”, cât şi la cei care manifestã tulburãri ale
acesteia de naturã mai mult sau mai puţin patologicã. Prezenţa tulburãrilor de
comportament este un indicator al inadaptãrii sociale. Astfel, se poate vorbi de trei
categorii de copii inadaptaţi: a) inadaptaţi psihic; b) inadaptaţi senzoriali (categoria
deficienţilor senzorial); c) inadaptaţi sociali (categoria delincvenţilor, psihopaţilor,
psihoticilor). Simptomatologia tulburãrilor de comportament cuprinde o gamã diversã de
manifestãri, atât ca numãr cât şi ca intensitate. Ea pleacã de la o simplã minciunã, putând
sã ajungã la acte de mare gravitate, periculozitate, ca de exemplu omucidere.
17. 17. 17 I.10.2. Forme de manifestare a tulburărilor de comportament Tulburările de
comportament prezintă mai multe forme de manifestări: fugă, vagabondaj, minciuna,
 comportamente instabile (hiperemotivitate, negativism, agresivitate), furt, reacţii afective
instabile. Frustrarea afectivă din familie influenţează calitatea relaţiilor sexuale ale
adolescentelor, în funcţie de structura personalităţii acestora. Frustrarea este definită, în
general, ca „situaţia în care un obstacol (denumit eveniment sau element frustrant)
intervine în calea satisfacerii unei trebuinţe (intenţii, dorinţe) şi modifică astfel
comportamentul persoanei.” (Gorgos, C. – „Dicţionar enciclopedic de psihiatrie”, vol. II,
Bucureşti, Ed. Medicală, 1988, p. 231). Frustrarea afectivă în familie apare, prin urmare,
din cauza nesatisfacerii adecvate a nevoii de afectivitate a unei persoane, în cadrul
relaţiilor intrafamiliale, în special al celor parentale. I.10.3 Factori implicaţi în
comportamentul delincvent al adolescentului Factorii implicaţi în determinarea
comportamentului deviant al minorilor se împart în principal în douã categorii: - factori
interni, care ţin de individualitatea subiectului - factori externi, care ţin de componenta
socio-comunitarã I.10.4. Particularitati în devianţa adolescentului Adolescentul
instituţionalizat Dificultãţile educative în casa de copii au drept cauzã principalã
eterogenitatea mediilor de provenienţã şi a experienţelor sociale anterioare. Transferul
dintr-o instituţie în alta constituie fondul crizelor de adaptare care, de asemenea
prejudiciazã dezvoltarea şi maturizarea copilului. Practica a dovedit cã cele mai mari
probleme educative sub aspectul integrãrii în regimul vieţii le au copiii proveniţi din
familii dezorganizate şi din relaţii de concubinaj.
18. 18. 18 I.10.5. Profilul psihosocial al adolescentului instituţionalizat cu tulburãri de
comportament Adolescentul instituţionalizat ce prezintă tulburări comportamentale
comportă următoarele caracteristici: - este introvertit, timid şi introspect; - este
neadaptabil şi nesociabil; - este anxios; - nu este capabil de a realiza o sarcinã importantã;
- este dependent de altã persoane; - nu este iniţiator; - are un grad al responsabilitãţii
scãzut; - posedã capacitatea de a domina pe cei mai slabi sau mai mici decât el; - nu este
amuzant, distractiv; - în alegerea prietenilor apare factorul selectiv; - este indiferent faţã
de pãrerile celorlalţi; - este mai puţin obiectiv; - nu este refractar la sugestii, opinii, idei
noi; - nu coopereazã, colaboreazã cu cei din jur; - are tendinţe de subaprecire; - este uşor
influenţabil; - manifestã agresivitate vebalã şi / sau fizicã asupra celor din jur; -
manifestãrile sale comportamentale sunt inhibate; - prezintã instabilitate emoţionalã şi
afectivã; - neîncredere faţã de cei din jur; - are o stare de echilibru psihic scãzută; - are un
nivel scãzut al imaginii de sine; Abordarea din perspectiva anturajului Este important de
precizat că, deşi tradiţia criminalităţii şi delincvenţei sunt o forţă importantă în anumite
comunităţi, ea nu figurează ca o parte singulară a sistemului lor de valori. În fiecare
comunitate, tradiţia dominantă este cea convenţională, chiar unde sunt cele mai mari
procentaje de delincvenţă. Valorile convenţionale care vehiculează tradiţia sunt cele
reprezentate de familie, biserică, şcoală şi alte instituţii şi organisme. În acelaşi timp,
progresul cunoaşterii psihismului uman - psihologia clinică, psihiatria copilului, etc. a
făcut posibilă partajarea a ceea ce este relevant. Succesul tezelor despre
19. 19. 19 dezvoltarea individului a contribuit mult la discreditarea teoriilor deterministe prin
orientarea către experienţa copilăriei. Astfel, adultul poate fi conceput ca produsul
experienţelor acumulate în timpul copilăriei. Un nou câmp se deschide astfel în prevenţia
delincvenţei: corectarea brutală a conduitelor deviante este substituită de căutarea
problemelor precoce în construirea personalităţii. Abordarea la nivel societal Forma sub
care se prezintă autoritatea instituţiilor sociale se modifică: munca femeilor, simplificarea
divorţului, recunoaşterea drepturilor copilului, creşterea autonomiei acordate
 adolescenţilor, renovarea pedagogică, raţionalizarea sistemului penal, primatul prevenţiei
asupra represiei. Ştim că fiecare din aceste efecte ale schimbărilor sociale implică efectul
său pervers: disoluţia familiei, neresponsabilizarea părinţilor, pierderea influenţei
educatorilor, declinul moralei, etc. Educaţia şi integrarea socială Factorii generali utilizaţi
pentru a ţine cont de influenţa cadrului familial asupra achiziţiei de către copil a
atitudinilor conforme cu aşteptărilor sunt de natură esenţial psihologică. Este vorba
despre constituirea unei personalităţi în reacţie la solicitările parentale. Variabilele
reţinute evaluarea reuşitei educative sunt considerate în măsurarea relaţiei între integrare
socială şi devianţă: mărimea familiei, serviciul mamei, gradul de atenţie al părinţilor,
nivelul de afecţiune, frecventarea instituţiilor de cultură, conştiinciozitatea şcolară,
participarea la asociaţii sau mişcări de tineret etc. Sentimentul de sancţiune Deasupra
rolului instrumental pe care o deţine procesul judiciar, incriminarea are semnificaţia să
socială: este vorba de momentul când sancţiunea actului ilegal este formulată. Dar,
regulile care guvernează această formulare variază; se ştie că sentinţa pronunţată într-un
tribunal nu este identică după epoca sau clasa socială a inculpatului. Abordarea din
perspectiva structurii sociale Ca regulă generală, societăţile umane sunt ierarhizate: o
diferenţă de statut distinge grupurile de populaţie din care se compun. Această stratificare
socială produce de obicei un efect: grupurile dominante acaparează controlul instituţiilor
care organizează relaţiile colective permiţând, membrilor claselor dominante, o ordine
legitimă ce favorizează păstrarea
20. 20. 20 puterii. În această distribuţie inegală de acest tip, grupuri de populaţie sunt regulat
conduse la ocuparea ultimelor nivele ale vieţii sociale. Inegalitatea social - economică
Pentru a înţelege mai bine fenomenul delincvenţei juvenile este necesar să se facă o
caracterizare psihologică, şi psiho-comportamentală a minorului, a copilului. În cadrul
Dicţionarului Webster, de exemplu, copilul este definit a fi “persoana tânără ce aparţine
oricăruia dintre cele două, sexe, ce se află, ca vârsta, între perioada prunciei şi cea a
tinereţii”. Evidenţierea caracteristicilor psihice specifice personalităţii delincventului
minor prezintă o mare importanţă pentru organizarea activităţii recuperative, care trebuie
să intervină în direcţia restructurării şi rearmonizării profilului acesteia. Influenţele
educative, reeducative şi recuperative trebuie să pătrundă, adânc în substructurile de
personalitate ale minorului delincvent, depăşindu-se aspectul pur formal prin utilizarea
activă şi adecvată a unor metode şi procedee eficiente terapeutic-suportive şi constructiv-
compensatorii.
21. 21. 21 Capitolul II Metodologia cercetării În cercetarea realizată am aplicat un chestionar,
un interviu, metoda observaţiei, testul de personalitate 16 P.F. şi testul proiectiv al
arborelui (Koch). Acestea au fost aplicate în perioada 2004 – 2007 în şcoli din judeţul
Iaşi, după cum urmează: - un liceu considerat cu performanţe educaţionale foarte bune,
un liceu teoretic şi un colegiu tehnic din oraşul Iaşi - un liceu teoretic din oraşul Paşcani -
un liceu şi o Şcoală de Arte şi Meserii din judeţul Iaşi, comuna Trifeşti. Au fost implicaţi
în cercetare un număr de 600 de elevi din clasele 9 – 12. Menţionez că la liceul teoretic
din Paşcani studiază şi elevi care locuiesc în mediul rural, fiind navetişti. La liceele din
Iaşi studiază şi elevi care locuiesc în mediul rural şi sunt navetişti, dar şi elevi din mediul
rural sau din Republica Moldova care locuiesc pe perioada anului şcolar în internatele
liceelor sau în apartamente închiriate. Vârstele elevilor chestionaţi sunt cuprinse între 15
şi 19 ani. Cercetarea efectuată urmăreşte să identifice rolul afectivităţii în dezvoltarea
personalităţii adolescentului. Am folosit un chestionar prin care am urmărit imaginea de
 ansamblu asupra populaţiei şcolare vizate şi care să evidenţieze raporturile dintre tineri,
familie şi societate. Chestionarul este compus din două părţi: în prima i se cere
adolescentului să-şi descrie mediul familial, iar în a doua să prezinte raportul între
aşteptările privind viitorul său şi mediul familial. Utilizarea chestionarului este motivată
de faptul că dezvoltarea afectivităţii este cel mai bine evidenţiată de modul în care tânărul
îşi exprimă speranţele de viitor şi de modul în care acesta descrie raporturile cu familia.
În urma aplicării chestionarului am încercat să identific legătura dintre dezvoltarea
afectivă şi expectanţele tinerilor. Aceasta reiese din prezentarea mediului familial făcută
de adolescent şi prezentarea raporturilor acestuia cu societatea şi nivelul de expectanţe.
Interviul l-am utilizat pentru a identifica particularităţile specifice fiecărui tânăr privind
dezvoltarea afectivităţii, nivelul expectanţelor şi relaţia cu familia. Testul de personalitate
16 P.F., coroborat cu testul arborelui (Koch), l-am utilizat în cadrul cercetării pentru a
stabili nivelul de dezvoltare a personalităţii adolescentului. Metodologia utilizată a fost
folosită în etape succesive, iar rezultatele obţinute prin probele standardizate (16 P.F.),
proiective (testul arborelui) şi prin probele specifice
22. 22. 22 (interviul, chestionarul), au fost coroborate şi cu informaţiile obţinute cu ajutorul
metodei observaţiei. Obiectivele cercetării Am aratat în prezentarea teoriilor studiate
faptul ca afectivitatea joaca un rol deosebit de important în dezvoltarea personalitatii
tinerilor. In cadrul cercetarii practice am abordat dezvoltarea afectiva din perspectiva
coroborării celor mai importanti factori purtatori de educatie: familia şi scoala. În
cercetarea de faţă am folosit câteva sintagme: „consumul de alcool”, ”viaţa religioasă”,
„prezenţa ataşamentului”, prin care am încercat să obţin o imagine condensată asupra
stabilităţii comportamentului părinţilor faţă de copil, a sistemului de atitudini parentale în
raport cu diferite norme şi valori sociale şi morale. Obiectivele generale ale cercetării de
faţă vizează: 1. Descrierea dimensiunilor contextului familial si social cu influenta asupra
dezvoltarii psiho-afective a adolescentilor din mediul urban si rural 2. Descrierea
mecanismelor prin care variabilele/dimensiunile afective influenteaza structurarea
trasaturilor de personalitate 3. Investigarea nivelului de expectanta a tinerilor privind
calitatea vietii, functie de natura climatului afectiv din familia de origine Ipotezele
cercetării Ca punct de plecare în demararea cercetării, am pornit de la premisa că
echilibrul emotional al adolescentului este influentat de calitatea mediului familial cu
toate componentele pe care acesta le presupune; ne intrebam ce influenta are in
dezvoltarea personalitatii tânărului familia, sub aspectul sau structural si moral.
Adolescentii care fac parte dintr-o familie dezorganizata, in care etilismul reprezinta o
componenta principala a vietii cotidiene se simt mai putin apreciati şi valorizati de catre
parinti. Ca percepţie general-umană, considerăm că dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii ne
asigură o calitate ridicată a vieţii. Cu toate acestea, ne întrebăm în ce măsură prezenţa
computerului şi a Internetului au o influenţă benefică asupra dezvoltării afectivităţii, ca
dimensiune a personalităţii unui individ aflat în plin proces de formare şi structurare
interioară, cum este adolescentul. Comunicarea, accesul la informaţie, se realizează mult
mai rapid şi facil cu ajutorul telefonului mobil şi al Internetului, dar ne punem problema
dacă nu împietează asupra nivelului de socializare, de inter-relaţionare umană a
individului.
23. 23. 23 Noţiunea de „relaxare” comportă modificări sub aspect conceptual. Dacă
adolescentul anilor ’70 înţelegea prin relaxare petrecerea timpului liber împreună cu
prietenii, făcând excursii în aer liber, ascultând muzică şi schimbând opinii pe diverse
 teme de interes general, mare parte dintre adolescenţii anilor 2000 îşi petrec timpul liber
în faţa calculatorului, iar forma de comunicare şi socializare preponderentă o reprezintă
chat-ul şi jocurile on-line în reţea, cu un grad ridicat de agresivitate. Aceşti tineri vor avea
o dezvoltare ascendentă, vor reuşi să înţeleagă şi să răspundă în mod adecvat la
solicitările pe care societatea le presupune? O altă ipoteză asupra căreia ne-am aplecat o
reprezintă viaţa spirituală privită prin perspectiva relaţiei cu biserica, ce presupune
alcătuirea unui sistem axiologic, în sensul în care se pune accentul pe toleranţă,
deschidere, altruism, lipsa vanităţii şi diminuarea comportamentelor egoiste şi
egocentrice. În ce măsură aceste noţiuni sunt compatibile cu valorile prezente în
societatea actuală, dominată de “legea junglei” şi lupta pentru supravieţuire, şi cum
influenţează aceste aspecte dihotomice dezvoltarea tânărului? Totalitatea manifestărilor
afective dezvoltate în cadrul relaţiei părinte - copil sunt regăsite în formula generică de
“ataşament”. Ne-am propus să investigăm în ce măsură calitatea ataşamentului din
familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând aici şi sistemul de sancţiuni şi
recompense practicat în familie), se conturează într-un pattern comportamental şi
atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al tânărului. Tehnici, metode şi
mijloace folosite în cadrul cercetării Ca tehnici de lucru am folosit chestionarul, interviul,
observaţia ştiinţifică, şi două teste psihologice: testul 16 P.F. şi testul proiectiv al
arborelui (Koch). Primele trei tehnici au vizat obţinerea unui răspuns viabil, realist, pe
tema relatiei dintre adolescent, familie şi scoala. Testele psihologice mi-au oferit o
imagine obiectivă despre personalitatea adolescentilor vizati. Interviul Interviul reflectă şi
semnifică una din cele mai caracteristice activităţi umane - comunicarea, convorbirea,
“discuţia liberă” sau transmiterea verbală a unor informaţii între oameni, relaţia specifică
omului de a întreba şi de a primi răspunsuri. Interviul nu este însă numai o simplă
discuţie “în doi”, ci şi o tehnică de investigare ştiinţifică, aplicată de echipe pentru
cunoaşterea ştiinţifică şi “interdisciplinară” a unui fenomen sau domeniu social, caz în
care “discuţia în doi” se integrează unui ansamblu de mijloace de culegere a datelor.
24. 24. 24 Interviul folosit în cercetarea de faţă este structurat pe 12 secţiuni, încercând să
realizeze un portret cât mai complet şi mai condesat al adolescentului, realizat într-un
timp cât mai scurt. În prima secţiune se regăsesc datele esenţiale referitoare la subiect:
numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul, nivelul de studii ( clasa/liceul) şi
data completării chestionarului. Secţiunea a doua încearcă să delimiteze mediul social în
care se desfăşoară viaţa cotidiană a adolescentului: 1. Cu cine locuieşti? a. Cu ambii
părinţi b. Cu unul dintre părinţi; Cu care? c. Dacă nu locuieşti cu ambii părinţi, precizează
te rog motivul. d. Cu altcineva. Precizează, te rog, cu cine. 2. Ce studii au părinţii tăi /
tutorele / persoanele cu care locuieşti? 3. Cu ce se ocupă părinţii / tutorele / persoanele cu
care locuieşti? 4. Câţi membri are familia ta şi cu ce se ocupă fiecare? 5. Locuieşti: în: -
mediul urban rural la - casă - bloc 6. Ai camera ta? Dacă nu, cu cine mai locuieşti în acea
cameră? Secţiunea a treia doreşte să surprindă climatul emoţional, legăturile afective pe
care tânărul le are şi cum le percepe acesta, în relaţia cu familia de origine sau cu
persoanele cu care locuieşte. 7. Cum te înţelegi cu părinţii / tutorele / fraţii? - Foarte bine
cu ...... - Bine cu ....... - Am mici conflicte cu ........ - Am o relaţie foarte tensionată
cu ....... 8. Care sunt motivele tensiunilor sau conflictelor? 9. Părinţii / tutorele / fraţii te
pedepsesc? - Care e pedeapsa cea mai des folosită? - Care e pedeapsa cea mai grea?
Secţiunea a patra se referă la petrecerea timpului liber, din două perspective: -perspectiva
psihologică, privind conotaţia efectivă pe care o are timpul liber în percepţia
 adolescentului (modul în care îşi defineşte timpul liber) şi activităţile preferate cu care
acesta şi-l ocupă; - perspectiva materialistă, respectiv accesul pe care tânărul îl are la
diversele mijloace de recreere şi distracţie (TV, radio, computer, Internet,
vacanţe/călătorii). 10. Cum îţi petreci timpul liber? Zilnic: ........ Săptămânal: ......... 11. Ai
acces la:
25. 25. 25 - TV - Radio - Computer - CD Player - DVD Player 12. Unde ai acces la acestea? -
Acasă - La prieteni - La şcoală - Alte situaţii: ........ 13. Ce muzică asculţi? 14. Ai acces la
Internet? - Acasă - La prieteni - La şcoală - Alte situaţii: ........ 15. Ce te interesează când
accesezi Internetul? - Filme - Muzică - Jocuri - E-mai şi Messenger - Informaţii diverse -
Programe pentru adulţi - Altele .......... 16. Cât timp petreci la computer? Zilnic ........
Săptămânal ......... Alte situaţii ......... 17. Cât de important este computerul în viaţa ta?
Argumentaţi răspunsul. În această secţiune am pus accentul şi pe importanţa
computerului, şi respectiv a Internetului, acestea fiind componente din ce în ce mai
prezente în viaţa fiecărui individ. Secţiunea a cincea se referă la viaţa şcolară a tânărului,
atât sub aspectul interesului cognitiv (materii de studiu preferate, note obţinute), cât şi
sub aspect emoţional (profesori agreaţi sau dezagreaţi, colegi sau mediul şcolar, destins
sau conflictual). De asemenea, am tratat accesul tânărului la educaţie în sens calitativ
(distanţa dintre domiciliu şi şcoală, mijloace de transport), precum şi oportunităţile oferite
de mediul şcolar sub aspectul socializării şi relaţionării interindividuale. 18. Care sunt
materiile de studiu preferate de tine? 19. Care este media generală cu care ai încheiat anul
şcolar trecut? 20. Numeşte 3 lucruri / situaţii / persoane care-ţi plac foarte mult la şcoală.
21. Numeşte 3 lucruri / situaţii / persoane care nu-ţi plac la şcoală. 22. Cît timp îţi ia să
ajungi la şcoală şi de la şcoală acasa? 23. Cum parcurgi această distanţă?
26. 26. 26 - Pe jos - Cu ajutorul transportului în comun - Cu taxiul - Cu maşina părinţilor -
Cu maşina personală - Alte situaţii ......... Secţiunea a şasea se referă la nivelul de
expectanţă profesională, cu toate aspectele interdependente pe care le comportă:
vocaţional, grad de dezirabilitate, avantaje materiale. 24. Până la ce nivel vrei să-ţi
continui studiile? - Nivel general - 8 clase - Nivel mediu - liceu - şcoală profesională -
colegiu - Nivel superior - facultate - masterat - doctorat 25. Spre ce profesie vrei să te
îndrepţi? Numeşte 3 variante. 26. În alegerea profesiei, ce va predomina? - Dorinţa ta -
Dorinţa părinţilor - Salariul / banii - Îţi este indiferent - Alte situaţii ....... Secţiunea a
şaptea vizează tendinţa spre comportament deviant - consumul de tutun, alcool şi droguri
în familia de origine şi influenţa acestora asupra tinerilor. 27. În familia ta se consumă
alcool? De către cine? - Zilnic - Ocazional 28. În familia ta se fumează? Cine fumează?
29. În familia ta se consumă substanţe cu efect psihotic (droguri)? De către cine? - Da -
Nu - Nu ştiu 30. Tu consumi alcool? - Da, zilnic - Ocazional - Nu 31. Fumezi? - Da -
Ocazional - Nu 32. Consumi substanţe cu efect psihotic (droguri)? - Da - Am încercat
27. 27. 27 - Nu Secţiunea a opta vizează resursele financiare ale tânărului şi modul de
gestionare a acestora. 33. Ai banii tăi de buzunar? - Zilnic - Săptămânal - Lunar - De
câteva ori pe an - Niciodată 34. De unde ai banii? 35. Pe ce îi cheltuieşti? Secţiunea a
noua se referă la concepţia despre familie, viaţă sexuală, sănătate. 36. Ţi-ai început viaţa
sexuală? - Da. Când? ..... - Nu 37. Dacă da, în ce condiţii? - Ţi-ai dorit tu - Şi-a dorit
partenerul / partenera ta - Din întâmplare - Ai fost forţat(ă) - Din curiozitate - Alte situaţii
...... 38. În şcoala voastră se ţin ore / discuţii de educaţie sexuală? De către cine? -
Profesori - Diriginte - Psiholog - Alte situaţii ......... 39. Consideri că sunt importante orele
de educaţie sexuală în şcoală? 40. În familie, ai discutat cu părinţii sau cu alte rude despre
 sex? - Da. Cu cine? - Nu - Insuficient 41. Ai informaţii despre BTS (boli cu transmitere
sexuală) şi despre HIV / SIDA? - Da - Nu - Insuficiente 42. Ce metode contraceptive
cunoşti? ............................................................................................................................. -
Nu cunosc niciuna 43. Ce metodă contraceptivă foloseşti sau vei folosi? 44. Care crezi că
este vârsta potrivită pentru a face copii? 45. Ce părere ai despre căsătorie? 46. Care crezi
că este vârsta potrivită pentru căsătorie? 47. Ce părere ai despre divorţ? 48. Ce părere ai
despre uniunea consensuală?
28. 28. 28 49. Care este starea ta de sănătate? - Foarte bună - Bună - Nu o cunosc - Am
următoarele probleme de sănătate .......... Secţiunea a zecea abordează credinţele
religioase şi rolul bisericii în viaţa tinerilor. 50. Ce rol are în viaţa ta credinţa în
Dumnezeu? 51. Respecţi sărbătorile religioase? 52. Mergi la biserică? - Săptămânal - De
câteva ori pe an - Doar la evenimente specifice (nunţi, botezuri, înmormântări) Secţiunea
a unsprezecea se referă la expectanţele şi modul de percepţie a calităţii vieţii, în prezent şi
viitor. 53. Cum este viaţa ta acum? 54. Cum crezi că va fi viaţa ta peste 5 ani? 55. Dar
peste 10 ani? 56. Dar peste 20 de ani? Secţiunea a doisprezecea vizează capacitatea de
autocunoaştere şi autoapreciere a tinerilor. 57. Ce-ţi place cel mai mult la viaţa ta de
acum? 58. Ce te deranjează cel mai mult la viaţa ta de acum? 59. Ce-ai dori să schimbi la
viaţa ta? 60. Care crezi că sunt principalele tale calităţi? 61. Care crezi că sunt
principalele tale defecte? 62. Câţi prieteni ai? 63. Ce ai în comun cu prietenii tăi? 64. Ce
te diferenţiază de prietenii tăi? 65. Care este cea mai mare dorinţă a ta? 66. Care este cel
mai mare regret al tău?
29. 29. INTERPRETAREA DATELOR A. INTERPRETAREA CANTITATIVĂ A
DATELOR Rezultatele cantitative brute obţinute în urma cercetării sunt prezentate în
graficele următoare, pentru a oferi o imagine clară, de ansamblu M F SEX 0 10 20 30 40
50 60 Procent 48 52 29
30. 30. Grupul de 600 de subiecţi pe care a fost efectuată cercetarea este distribuit în funcţie
de sex într-un procentaj foarte apropiat, aşa cum se observă în graficul de mai sus.
Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti familia 0 20 40 60 80 Percent 13.7
12.3 74 In cercetarea de fata, prin “ situatie speciala” am inteles familiile in care unul sau
ambii parinti nu locuiesc impreuna cu copiii, deoarece lucreaza sau locuiesc in localitati
sau tari diferite. Prin “familie monoparentala” intelegem situatia prin care absenta unui
parinte este cauzata de deces sau divort. 30
31. 31. gimnaziale liceale superioare studiile parintilor 0 10 20 30 40 50 Percent 25.3 46.3
28.3 Adolescenţii provin din familii al căror nivel minim de studii este gimnazial,
ponderea cea mai mare având-o studiile medii, referindu-ne aici la ambele medii de
provenienţă (urban şi rural). 31
32. 32. colaborare confruntare neutra comunicarea cu parintii 0 10 20 30 40 50 60 70 Percent
63.7 22 14.3 Prin “colaborare” înţelegem o bună relaţie de comunicare, consistentă din
punct de vedere cantitativ, bazată pe sinceritate, suport afectiv şi moral, strânse relaţii
afective între părinţi şi copii, în care părinţii, pe lângă rolul parental asumat, îl au şi pe cel
de „cel mai bun prieten” şi de confident. Prin “confruntare” intelegem o relatie tensionata
intre adolescenti si parinti din diverse motive, caracterizată printr-o comunicare
deficitara, cauzata de mentalitati diferite sau de o situatie materiala precara ce conduce la
diverse tipuri de conflicte. Relatia”neutra” se regaseste in familiile in care unul sau ambii
parinti sunt plecati sa munceasca in strainatate, ori copiii studiaza in alta localitate decat
cea de domiciliu, comunicarea devenind astfel carentata calitativ sau cantitativ. 32
33. 33. la evenimente speciale niciodata frecvent in fiecare zi consumul de alcool 0 20 40 60
80 Percent 79.7 14 3.7 2.7 In aceasta cercetare ne referim la etilismul prezent in familie,
atat la parinti cat si la adolescenti. Consumul de alcool joacă un rol important în
dezorganizarea mediului familial şi dezvoltarea adolescentului, tentativele autolitice
survenind într-un anumit moment de convergenţă al factorilor externi, situaţionali, şi al
factorilor interni, legaţi de structura personalităţii. 33
34. 34. da nu consumul de droguri 0 20 40 60 80 100 Percent 99 Referitor la rezultatele
cercetarii privind consumul de droguri, ne mentinem rezervati in a considera valid
rezultatul obtinut din raspunsurile adolescentilor. 34
35. 35. da nu fumatul in familie 0 10 20 30 40 50 60 70 Percent 39 61 Am tratat fumatul din
perspectiva integrării sociale în grupul de prieteni (gaşcă), fie ca modalitate de dobândire
a sentimentului de apartenenţă la grup (normă socială a grupului), fie ca expresie a
“teribilismului” şi a imitării comportamentului de adult. 35
36. 36. da nu pedepsele in familie 0 10 20 30 40 50 60 70 Percent 33.3 66.7 În ceea ce
priveşte sistemul de sancţiuni practicat în familia de origine, am luat în considerare atat
aspectul fizic, cat si cel moral al pedepsei, ca manifestare a relaţiei afective dezvoltate
între părinţi şi copii. 36
37. 37. da nu conditii de studiu 0 20 40 60 80 Percent 73 27 În analizarea criteriului “conditii
de studiu” ne-am referit la următoarele aspecte: • nivelul material satisfacator, care
permite achiziţionarea necesarului de birotică, papetărie, cărţi sau alte materiale de studiu
recomandate de programa şcolară • spatiul special destinat studiului (cameră proprie) •
accesul la informaţie (frecventarea bibliotecilor, prezenţa dotărilor cu echipamente
moderne de comunicaţie şi informare) 37
38. 38. facil greu accesul la scoala 0 20 40 60 80 Percent 75 25 Prin “acces la scoala”
intelegem atât conditiile, cât şi modalităţile pe care le are adolescentul la dispozitie pentru
a parcurge distanta dintre casa si scoala: - distanţa de parcurs până la şcoală - mijloace de
transport în comun sau individual (maşina personală, maşina părinţilor, taxi sau scuter)
38
39. 39. liceu universitate postuniversitar nivelul de studii asteptat 0 10 20 30 40 50 Percent
27 29 44 Gradul de maturizare al adolescentului, în sensul identificării şi stabilirii unui
plan de viitor ca premisă a dobândirii sentimentului de împlinire şi satisfacţie
profesională şi personală, exprimă nivelul motivaţional şi expectaţional al tânărului. 39
40. 40. teme distractie comunicare toate deloc utilizarea internetului 0 10 20 30 40 50 60
Percent 1.3 0.7 1 59.3 37.7 Pentru analizarea modului în care adolescenţii de azi îşi petrec
timpul liber, am urmărit influenţa pe care o are Internetul sub aspect cantitativ şi calitativ,
deoarece acesta reprezintă o componentă de socializare importantă în viaţa tinerilor,
prezentă tot mai mult şi în mediul rural. 40
41. 41. 2 - 3 ore 5 - 6 ore peste 8 ore deloc utilizarea computerului 0 10 20 30 40 50 Percent
45.7 13 3.7 37.7 Utilizarea calculatorului reprezintă o necesitate în sistemul educaţional,
prin introducerea în programa şcolară a cunoştinţelor de operare PC şi alocarea de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a fondurilor necesare achiziţionării echipamentelor IT
şi înfiinţării laboratoarelor de informatică, inclusiv în mediul rural. De asemenea,
calculatorul reprezintă un mijloc tot mai mult uzitat de socializare. 41
42. 42. Merg frecvent la biserica Merg la biserica doar la evenimetele religioase important
Nu merg la biserica viata religioasa 0 10 20 30 40 50 60 Percent 41 56 3 Viaţa religioasă
şi relaţia cu biserica au căpătat noi valenţe în societatea românească post-decembristă,
 modificându-se astfel rolul pe care acestea îl au în modelarea mentalităţilor, dezvoltarea
şi interiorizarea sistemului axiologic la tineri. 42
43. 43. mai buna mai rea la fel nu stiu asteptarile de viitor 0 10 20 30 40 50 60 Percent 59 4.3
14 22.7 Prin aşteptări de viitor ne-am referit la modul în care tinerii îşi conturează atât
componenta personală, cât şi cea profesională, la nivel deziderativ şi general de percepţie
a calităţii vieţii de adult. 43
44. 44. de loc minime stiu tot nu raspund educatia sexuala 0 10 20 30 40 50 Percent 28.7 43.3
27.7 Informaţiile obţinute de la tineri în urma aplicării chestionarului şi realizării
interviului ne-au oferit informaţii referitoare la imaginea pe care o au tinerii despre
perioada optimă din viaţa individului pentru constituirea propriei familii, ca modalitate de
evaluare a gradului de maturitate şi responsabilizare. 44
45. 45. mama tata ambii parinti alt cineva nimeni atasamentul in familie 0 10 20 30 40 50
Percent 16 7.7 49.7 9.3 17.3 Cercetarea de faţă a fost abordată prin prisma ataşamentului
dezvoltat de adolescent în familia de origine, ca expresie a relaţiei afective dintre acesta
şi părinţi. Situaţiile în care adolescentul afirmă că nu este ataşat de nici o persoană din
familia de origine conduc la ideea că familia respectivă se caracterizează prin
dezorganizare la nivel structural şi conflictualitate, neoferind astfel climatul afectiv
necesar dezvoltării unei personalităţi echilibrate. 45
46. 46. da nu nu raspund aprecierea in familie 0 20 40 60 80 Percent 70.3 15 14.7 În
accepţiunea noastră, aprecierea în familie reflectă valorizarea tânărului de către membrii
familiei, acordarea de către aceştia a suportului emoţional necesar în situaţii dificile sau
de criză, dar şi a sprijinului material necesar (condiţii de studiu, resurse financiare, etc.).
46
47. 47. 47 B. ANALIZA CALITATIVĂ ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR 1.
Influenta pe care o are in dezvoltarea personalitatii tânărului familia, sub aspectul sau
structural si moral. Am dorit să vedem în ce măsură calitatea mediului familial
influenţează modul în care se dezvoltă echilibrul emoţional al adolescentului, ca trăsătură
de personalitate. Calitatea mediului familial e compusă din factorii: - tipul structural de
familie (familie monoparentală, ambii părinţi, alte situaţii) - tipul de familie – modern sau
tradiţional (relaţie strânsă cu biserica) - comunicarea şi relaţionarea dintre părinţi şi tânăr
- sistemul de sancţiuni practicat în familie Echilibrul emoţional al adolescenţilor, analizat
din perspectiva factorilor de personalitate 0-3 4-6 7-10 C 0 10 20 30 40 50 60 Procent 27
55 18
48. 48. Factorul C exprima forta Eu-lui in termeni psihanalitici, vizand urmatoarele aspecte:
toleranta scazuta la frustrare vs maturitate emotionala; stabilitate emotionala slaba vs
stabilitate emotionala puternica, nervozitate vs calm. Majoritatea adolescentilor
chestionati - 55% - se incadreaza pe linia de mijloc. Prin comparatia celor doua extreme,
majoritara este prima categorie (27%) ce reprezinta caractere emotive, nestatornice,
agitate, influentabile, iritabile. Doar 18% dintre adolescenti au tendinte spre stabilitate
emotionala, maturitate, calm. 0-3 4-6 7-10 G 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 20 66 14
Factorul G se refera la supraeul psihanalitic punand accent pe normele morale, tendinta
de a sustine eul si a frana impulsurile idului. Factorul G este doar aparent asemanator cu
factorul C, deoarece “se distinge de stabilitatea emotionala masurata de factorul C prin
faptul ca rezulta dintr-o integrare dinamica adecvata de-a lungul vietii” ( Mihaela
Minulescu- Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica, Garell Publishing
House, Bucuresti 1996, p.232). Un procent de 14 % dintre adolescenti au obtinut note
 ridicate la acest factor, manifestandu-se ca fiind respectuosi, reflectand inainte de a vorbi,
dand dovada de o buna organizare mentala, cu premise reale spre o viata de succes. 48
49. 49. În coroborare cu rezultatele obţinute prin interviu şi chestionar, am constatat că în
familiile în care nu se consuma alcool in exces - 79,7 % si nu se fumeaza - 61 %, există o
apreciere înaltă a valorilor morale, fapt ce confirmă rezultatele obţinute la factorul G.
Notele scăzute la acest factor, obţinute de 20% dintre respondenţi, coroborate cu
rezultatele de la celelalte probe, indică faptul că normelor socio-morale nu li se acordă o
valoare prea mare, majoritatea familiilor din care provin subiecţii cu note scăzute făcând
parte din categoria familiilor dezorganizate. 0-3 4-6 7-10 I 0 10 20 30 40 50 60 Procent
29 55 16 Factorul I se formeaza prin influenta culturii si a mediului. Notele scazute la
acest factor indica un comportament realist, relativ insensibil, cinic, imatur emotional,
nerezonant estetic. Astfel, 29 % dintre adolescentii evaluaţi au obtinut note scazute la
acest factor, ei provenind din familii organizate cu un nivel material ridicat dar cu o
comunicare carentata calitativ din cauza lipsei timpului fizic, dar si din familii in care
unul sau ambii parinti sunt extrem de ocupati profesional sau sunt plecati efectiv din tara
pentru perioade foarte lungi de timp. Valoarea principala ce coordoneaza asteptarile de
viitor, nivelul de studii, intemeierea unei familii (ca expresie a echilibrului emoţional)
este dominată de aspectul material, pragmatic cultivat în familie. 49
50. 50. Un procent de 16 % dintre adolescenti au obtinut cote ridicate la acest factor, accentul
fiind pus pe comportamentul sensibil la estetic, relativa imaturitate emotionala, bogata
viata interioara, intuitie, sensibilitate, tandrete, dependenta afectiva. Fetele prezinta in
general cote mai ridicate la acest factor, opozitia masculin-feminin fiind aici bine
reflectata. 0-3 4-6 7-10 O 0 10 20 30 40 50 60 Procent 9 52 39 Factorul O reprezinta
incredere, calm, armonie vs neliniste, deprimare, tendinta de culpabilitate. Se observa din
grafic ca un procent destul de mare 39 % dintre tinerii examinati au obtinut note inalte la
acest factor. În coroborare cu interpretarea desenelor realizate prin aplicarea testului
arborelui, a reieşit faptul că peste jumătate din tinerii cu note mari la acest factor, ce
provin din familii dezorganizate, cu relaţii parentale deficitare, prezintă o slabă încredere
în propriile forţe, un echilibru emoţional fragil, tendinţe depresive. 50
51. 51. 4-6 7-10 Q4 0 10 20 30 40 50 Procent 50 50 Factorul Q4 pune in evidenta tensiunea
energetica. Notele scazute indica destindere, liniste, apatie, nepasare, lipsa sentimentului
de frustare. Notele ridicate indica incordare, iritare, frustrare, surmenaj. In cercetarea
realizata, la nivel global, raspunsurile adolescentilor se impart pentru acest factor in doua
parti egale . 51
52. 52. Tipologia familiei – perspectivă generală Situatie speciala Familie monoparentala
Ambii parinti Tipul structural de familie 0 20 40 60 80 Procent 13.7 12.3 74 Din
perspectiva interpretării testului arborelui, la peste jumătate din tinerii ce provin din
familii cu o situaţie specială sau din familii monoparentale au reieşit următoarele aspecte:
- dificultăţi de adaptare – plasarea desenului în partea stângă a paginii - conflicte afective
– prezenţa scorburii în tulpină, ramuri retezate 52 - labilitate sau inconstanţă emoţională –
trunchi înclinat, coroană cu contur tremurat, bătută de vânt, baza trunchiului aşezată
direct pe marginea paginii
53. 53. 53 Relaţia cu religia – perspectivă generală Merg frecvent la biserica Merg la biserica
doar la evenimentele religioase importante Nu merg la biserica Viata religioasa 0 10 20
30 40 50 60 Procent 41 56 3 Sub aspect psiho-social, relaţia cu biserica influenţează
sistemul axiologic al familiei, ce se reflectă în tipologia mentalităţilor şi atitudinilor
 acesteia, fie în sensul tradiţional, fie în cel modern, având efecte asupra dezvoltării
personalităţii tinerilor.
54. 54. Calitatea comunicării adolescenţilor cu părinţii – perspectivă generală colaborare
confruntare neutra Comunicarea cu parintii 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 63.7 22 14.3
După cum reiese din graficul prezentat, observăm că majoritatea adolescenţilor percep
relaţia lor cu părinţii ca fiind armonioasă, bazată pe o bună comunicare. Din punctul lor
de vedere, această relaţie se caracterizează prin sinceritate, fair-play, încredere reciprocă
şi necondiţionată în abordarea oricărui tip de subiect, ceea ce nu se poate spune despre cei
22% dintre tineri, care consideră că relaţia lor cu părinţii este conflictuală, comunicarea
fiind distorsionată sau trunchiată. 14,3% dintre respondenţi au caracterizat relaţia cu
părinţii ca fiind neutră, indiferentă, valoarea calitativă a comunicării în aceste familii
fiind minimă. Din celelalte probe aplicate a reieşit că această deficienţă în comunicare
este cauzată în principal de distanţa fizică dintre membrii familiei. 54
55. 55. Aprecierea adolescentului în familia de origine – perspectivă generală da nu nu
raspund Aprecierea in familie 0 20 40 60 80 Procent 70.3 15 14.7 Majoritatea
adolescenţilor (70,3%) se simt apreciaţi în familiile de origine, afirmând că părinţii le
oferă suportul psiho-afectiv de care au nevoie. 55
56. 56. Prezenţa sistemului punitiv în familia de origine – perspectivă generală da nu
Pedepsele in familie 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 33.3 66.7 După cum se observă din
grafic, noţiunea de pedeapsă în sens general este întâlnită la un procent de 66,7% dintre
tineri. Apar însă diferenţe ca percepţie şi aplicare a pedepsei. Astfel, pentru elevii din
liceele de elită din mun. Iaşi, pedeapsa este privită din punct de vedere calitativ, ca
interzicerea micilor capricii sau luxuri (spre exemplu, ca privarea de maşina personală a
tânărului pe o perioadă scurtă de timp). Pentru tinerii din mediul rural, pedeapsa se referă
la latura fizică (bătaie) sau consemnarea în casă, dar şi sporirea responsabilităţilor la
nivelul gospodăriei (treburi casnice, agricole, îngrijirea fraţilor mai mici). 56
57. 57. colaborare confruntare neutra Comunicarea cu parintii 0 50 100 150 200 250 300
Cantitate consumul de alcool la evenimente speciale niciodata frecvent in fiecare zi
Apreciere in familie = da În analiza factorilor de personalitate care reflectă nivelul
echilibrului emoţional (C, G, I, O şi Q4) am ţinut cont numai de extreme, notele medii
neluându-le în considerare. Deşi majoritatea au tendinţa de a fi independenţi, siguri pe ei,
orientaţi spre activităţi practice, agitaţi (tendinţe spre teribilism, reacţii infantile în situaţii
de criză) şi uneori insensibili şi dispreţuitori, adolescenţii dau dovadă de o oarecare
integritate morală, seriozitate şi sunt capabili să-şi asume responsabilităţi în sarcinile în
care sunt co-interesaţi. Majoritatea subiecţilor provin din familii organizate, cu ambii
părinţi (74%), caracterizate printr-o relaţie bună cu copiii (63,7% au o relaţie de
colaborare şi comunicare), cu o orientare tradiţională a valorilor morale, exprimată prin
relaţia strânsă cu biserica. 57
58. 58. 58 În cele mai multe familii, atât în cele în care adolescenţii au o relaţie apropiată cu
părinţii, cît şi în cele în care calitatea comunicării este carenţată, se consumă doar
ocazional alcool. Din rezultatele obţinute, nu observăm nici o legătură semnificativă între
aprecierea adolescentului în familie şi consumul de băuturi alcoolice în familia de
origine, ceea ce conduce la concluzia că aprecierea adolescentului nu depinde de
consumul de alcool în familie. Dintre subiecţii intervievaţi, doar la 11% din cazuri tânărul
are o relaţie tensionată cu părinţii, mari consumatori de alcool. În urma interpretării
desenelor realizate (prin aplicarea testului arborelui) de adolescenţii proveniţi din familii
 monoparentale sau în situaţii speciale, caracterizate printr-o comunicare deficitară între
părinţi şi copii, lipsa aprecierii tinerilor şi utilizarea pedepselor ca metodă de educare, a
reieşit (în coroborare cu testul de personalitate 16 P.F.) un profil al adolescentului
caracterizat prin instabilitate emoţională, conflicte afective, deficienţe de relaţionare şi
dificultăţi de adaptare la mediul social. În cazul tinerilor proveniţi din familii cu ambii
părinţi, dar caracterizate de relaţii conflictuale între părinţi şi copii, nu am observat nici
un element dizarmonic, care să iasă din tiparul normal al profilului adolescentului. Un
factor posibil de echilibrare emoţională a tânărului aflat într-o asemenea situaţie îl
reprezintă mediul social asigurat de grupul de colegi şi prieteni, în care adolescentul
“evadează” din climatul familial tensionat. 2. Mediul social al adolescentului influenţează
dezvoltarea sa psiho-afectivă Am dorit să vedem în ce măsură prezenţa computerului şi a
Internetului influenţează dezvoltarea afectivităţii, ca dimensiune a personalităţii. Mediul
social implică: - grupul de prieteni şi colegi - modul de petrecere a timpului liber (care
influenţează pozitiv sau negativ socializarea adolescenţilor) - nivelul social al familiei
(accesul la şcoală, nivelul de studii ale părinţilor, resursele materiale şi financiare ale
familiei) - viaţa religioasă (valori morale, mentalităţi de educare a copilului) Dezvoltarea
psiho-afectivă presupune: - nivelul motivaţional / expectaţional (privind calitatea vieţii,
proiecţia viitorului profesional şi familial) - factorii A, E, F, G, H, M, N, Q3 (16 PF)
59. 59. 59 Internetul ca mijloc de petrecere a timpului liber teme distractie comunicare toate
deloc Utilizarea internetului 0 10 20 30 40 50 60 Procent 1.3 0.7 1 59.3 37.7 Observăm
că majoritatea tinerilor care au acces la Internet îl folosesc atât pentru realizarea temelor
pentru şcoală, cât mai ales acesta reprezintă o componentă importantă a loisir-ului
(muzică, filme, jocuri, chat, comunicare indirectă cu terţe persoane).
60. 60. Computerul ca mijloc de petrecere a timpului liber 2 - 3 ore/zi 5 - 6 ore/zi peste 8
ore/zi deloc Utilizarea computerului 0 10 20 30 40 50 Procent 45.7 13 3.7 37.7 Din
totalul adolescenţilor care folosesc calculatorul, observăm că 20,83% petrec zilnic cca 5-
6 ore la calculator, timp care, raportat la media programului şcolar (6 ore/zi), timpul de
somn necesar şi programul de mese, indică prezenţa tendinţelor de dependenţă faţă de
mijloacele indirecte de socializare, car nu implică contactul şi interacţiunea directă cu
ceilalţi. Dintre utilizatorii de calculatoare, 5,93% petrec mai mult de 8 ore/zi la calculator,
ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că aceasta este singura modalitate de petrecere a
timpului liber. Cercetările şi studiile realizate în ultima perioadă trag un semnal de alarmă
privind dependenţa de calculator, ce are efecte devastatoare asupra dezvoltării individului
ca fiinţă socială, şi a interrelaţionării cu grupul. 60
61. 61. Accesul adolescentului la şcoală facil greu Accesul la scoala 0 20 40 60 80 Procent
75 25 Dintre adolescenţii intervievaţi, 75% parcurg uşor distanţa dintre domiciliu şi
unitatea de învăţămînt; dintre aceştia 5,3%, care provin din familii caracterizate printr-o
situaţie socio- economică medie sau ridicată, folosesc maşina personală, scuterul sau
taxiul pentru deplasare. Restul de 69,7% utilizează mijloacele de transport în comun sau
se deplasează pe jos, ca urmare a distanţei mici până la şcoală. Dintre cei 25% din tinerii
care parcurg cu greutate distanţa dintre şcoală şi casă, 11,7% au de parcurs mai mult de 4
km. Familiile de origine se caracterizează printr-o situaţie socio- economică precară. 61
62. 62. Relaţia adolescentului cu religia Merg frecvent la biserica Merg la biserica doar la
evenimentele religioase importante Nu merg la biserica Viata religioasa 0 10 20 30 40 50
60 Procent 41 56 3 41% dintre tineri au o relaţie strânsă cu biserica, participând
săptămânal la slujbele religioase. La aceşti subiecţi, în cadrul interviului, am constatat un
 nivel mai scăzut din punctul de vedere motivaţional şi al expectanţelor profesionale,
cauza insucceselor şcolare sau personale fiind percepută într-o viziune fatalistă şi nu prin
prisma incapacităţii de a-şi asuma responsabilităţi sau ca urmare a unui nivel crescut de
auto-suficienţă. 62
63. 63. Trăsăturile psiho-afective ale adolescenţilor 0-3 4-6 7-10 A 0 10 20 30 40 50 60
Procent 11 38 51 Factorul A schizotimie VS ciclotimie Se observa ca majoritatea
adolescentilor au obtinut note ridicate la acest factor, ciclotimia exprimand o dispozitie
tonico-afectiva ciclica cu alternante intre stari euforice si depresive, stări specifice etapei
de adolescenţă. Note scazute la acest factor sunt obtinute de 11% dintre adolescentii
intervievati, care se regasesc în special in categoria tinerilor care au ca statut familial
preponderent “ situatia speciala”, si intr-o masura mai mica si in celelalte doua categorii:
“familie monoparentala” si “ambii parinti”. 63
64. 64. 0-3 4-6 7-10 E 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 10 63 27 Factorul E se refera la
subordonare vs dominare, siguranta de sine vs nesiguranta, conformism vs
neconformism. Majoritatea adolescentilor (63%) se situeaza in segmentul de mijloc. Note
ridicate la acest factor obtin 27 % dintre tineri, ceea ce confirma caracterul independent-
dominant, incapatanarea, independenta in opinii a adolescentilor. 10% dintre subiecti au
obtinut note scazute, ce reprezinta tendinta de a ceda altora, docilitate, simt dezvoltat al
culpabilitatii, “spiritul de turmă”. Aceasta situatie se regaseste in procentul de 12,3 %
dintre tinerii care provin din “familia monoparentala” si respectiv 13,7 % din familia
aflata in “situatie speciala”. 64
65. 65. 0-3 4-6 7-10 F 0 10 20 30 40 50 60 Procent 7 41 52 Factorul F. vizeaza expansivitatea
exprimata prin taciturnie vs comunicativitate, deprimare vs entuziasm. Majoritatea
adolescentilor evaluaţi (52 %) a obtinut note ridicate, ceea ce indica un comportament
impulsiv, entuziast, vesel, direct, plin de viata, legat de grup, spontan in reactii. Acest
factor suporta influenta mediului de formare, in sensul in care cei expansivi au un mediu
de viata mai putin sever, cu valente optimiste, dar si cu aspiratii lipsite de exigenta.
Acesti adolescenti provin din segmentul familiilor in care parintii au studii medii, in care
relatia de comunicare presupune in mod special colaborare si in care pedepsele nu exista
sau au doar o valoare simbolica. 7 % dintre adolescenti au obtinut note scazute la acest
factor, fapt ce indica un comportament taciturn, introspectiv, cu tendinta spre deprimare
si reverie, cu provenienta din familii aflate intr-o situatie speciala (despartiri, divort,
deces) si au in general o comunicare deficitara sub aspect atat calitativ cat si cantitativ.
Rezultatul este corelat si cu consumul de alcool, consum frecvent sau zilnic de alcool,
precum si cu pedepsele exagerate, in unele cazuri. Nivelul de expectanta este adeseori
foarte scazut; 4,3% se astepta la o viata cu un nivel mai scazut decat cea din prezent. 65
66. 66. 0-3 4-6 7-10 G 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 20 66 14 Factorul G se refera la
supraeul psihanalitic, punand accent pe normele morale, tendinta de a sustine eul si a
frana impulsurile idului. În coroborare cu celelalte probe aplicate, am observat că tinerii
cu note ridicate la acest factor provin din familii organizate (74 % familii cu ambii
parinti), in care studiile parintilor sunt de nivel superior; aceşti tineri manifestă un nivel
ridicat de responsabilitate, stabilitate în conduită, integritate, morală şi atenţie la normele
sociale de convieţuire. În cazul unor adolescenţi proveniţi din familii dezorganizate,
celelalte probe au evidenţiat faptul că, în funcţie de modelele socio-morale pozitive pe
care tinerii le-au identificat în afara familiei de origine, aceştia s-au distanţat de modelul
parental deficitar şi au obţinut note ridicate la acest factor. 66
67. 67. 0-3 4-6 7-10 H 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 7 64 29 Factorul H 7 % dintre tineri
au obtinut note scazute la acest factor, regasindu-se intre cei proveniti din familiile in
care nu sunt foarte apreciati- 15 %, 14,7 %, sau in care atasamentul este inexistent sau
precar- 17,3 %, 9,3 %, dar care merg frecvent la biserica- 41 %. Credinta in Divinitate si
in institutia bisericii reprezinta pe de o parte un suport moral, spiritual important dar care,
pe de alta parte submineaza ambitia, vointa de a avea un traseu personal, profesional
ascendent. In filosofia de viata a acestor persoane un loc important il ocupa autosuficienta
si justificarea ca “ asa vrea Dumnezeu, nu avem ce face!”. Tinerii care au obtinut note
scazute la acest factor provin din mediul rural in mare masura, din familii a caror studii
sunt de nivel gimnazial - 25,3 %. Tot din aceasta categorie face parte si o parte dintre
tinerii care au devenit dependenti de computer- 3,7 % si respectiv de internet - 59,3 %. O
persoana excesiv de temătoare, lenta, fuge de situatii care ii cer contacte sociale, evita
reuniunile sau competitiile publice. Un procent de 29 % dintre adolescenti au obtinut note
ridicate la acest factor, fiind astfel persoane indraznete, active, impulsive, frivole,
nelinistite. Acesti adolescenti provin cu precadere din mediul urban, au o relatie neutra de
comunicare cu familia, consumul de alcool si fumatul in familie sunt constante. 67
68. 68. 0-3 4-6 7-10 M 0 10 20 30 40 50 60 Procent 36 58 6 Factorul M – vizează
convenţionalism vs. neconvenţionalism, spirit practic vs. indiferenţă faţă de realităţile
materiale, pragmatism vs. idealism 6 % dintre adolescenti au realizat note ridicate la acest
factor, motivate de faptul ca dezinteresul fata de valorile materiale este o trasatura rar
intalnita in societatea actuala. 68
69. 69. 0-3 4-6 7-10 N 0 10 20 30 40 50 60 Procent 13 57 30 Factorul N reprezinta naivitatea
vs subtilitatea în relaţionarea cu ceilalţi, putând fi asociat cu capacitatea de adaptare în
mediul social. Notele ridicate obţinute de adolescenţi (30%) indica perspicacitate si
luciditate, capacitate de analiza si sinteza ridicata, abilitate şi perseverenţă în urmărirea şi
atingerea propriilor interese (ca urmare a tendinţelor egocentrice), tendinţe de epatare,
viclenie. 69
70. 70. 0-3 4-6 7-10 Q3 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 22 66 12 Factorul Q3. Acest factor
depinde de mediu in sensul dependentei de incurajare, stimularea valorilor constructive si
a respectului de sine. Cota scazuta Q3 este asociata cu delincventa juvenila. Un procent
de 22 % dintre tineri au obtinut note scazute la acest factor, manifestandu- se
comportamental prin lipsa de autocontrol, neglijarea convenientelor, supunerea fata de
impulsuri, iar 12 % dintre tineri au obtinut note ridicate la acest factor caracterizându-se
prin autocontrol ridicat, stapanire de sine, vocatie de lider. Ei provin din familii cu un
nivel material si intelectual ridicat, caracterizate prin expectanţe ridicate privind nivelul
de studii (postuniversitar); în aceste familii, adolescenţii beneficiază de sprijinul
necondiţionat al părinţilor – material şi moral, valorizare şi centrarea pe nevoile psiho-
afective. 70
71. 71. Nivelul aşteptărilor adolescentului cu privire la viaţa sa, ca expresie a nivelului
motivaţional gimnaziale liceale superioare Studiile parintilor 0 20 40 60 80 100 120
Cantitate domiciliul familiei rural urban Expectanta privind viitorul = mai bun Observăm
că în mediul rural, caracterizat de o slabă ofertă educaţională şi motivaţie profesională
(lipsa de perspective), completat de nivelul mediu de studii al părinţilor (aici ne referim
în special la lipsa modelelor de succes profesional, performanţe intelectuale medii sau
chiar scăzute în rândul membrilor familiei de origine), nivelul de expectanţă al
 adolescenţilor privind viitorul lor profesional şi personal este mai mare decît al tinerilor
proveniţi din mediul urban. 71
72. 72. Raportul dintre nivelul expectanţelor adolescentului şi situaţia familiei Nivelul de
studii aşteptat – medii Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti Familia 0
20 40 60 80 100 120 Cantitate conditii de studiu da nu Nivelul de studii asteptat /
structura familiei Faptul că tînărul provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse
şi nivelul de studii al părinţilor este mediu limitează nivelul motivaţional şi expectaţional
al tânărului şi îşi pune amprenta asupra nivelului de studii dorit de adolescent, în sensul
că acesta nu consideră factorul educaţional ca fiind important în asigurarea unui nivel
decent de viaţă. Rezultatele obţinute nu susţin ideea că tipul structural de familie se află
într-o relaţie de interdependenţă cu dobândirea unui nivel intelectual înalt. 72
73. 73. Situatie speciala Familie monoparentala Ambii parinti Structura familiei 0 20 40 60
80 100 120 Cantitate conditii de studiu da nu Nivelul de studii asteptat = universitate 73
74. 74. teme distractie comunicare toate deloc Utilizarea internetului 0 50 100 150 200 250
Cantitate viata religioasa Merg frecvent la biserica Merg la biserica doar la evenimetele
religioase important Nu merg la biserica Raportul dintre utilizarea internetului si
participarea la activitatile religioase În urma analizării rezultatelor obţinute, reiese faptul
că majoritatea adolescenţilor găsesc un echilibru între utilizarea calculatorului şi
Internetului ca mijloc de recreere şi comunicare, fără a diminua legătura cu mediul social
din care fac parte (participă la evenimentele religioase importante din cursul anului sau
chiar frecventează în mod regulat biserica, şi în acelaşi timp menţin un contact strâns cu
grupul de prieteni şi colegi). Totuşi, în rândul tinerilor care manifestă tendinţe de
dependenţă faţă de calculator şi internet (ne referim aici la tinerii care petrec în faţa
calculatorului aproximativ 5 – 6 ore pe zi şi chiar peste 8 ore pe zi), în urma analizei
rezultatelor obţinute prin celelalte probe, se remarcă o mai slabă integrare psiho-socială
în cadrul grupului de colegi şi prieteni. 74
75. 75. 3. Calitatea ataşamentului din familie, corelat cu mediul socio-educaţional (incluzând
aici şi sistemul de sancţiuni şi recompense practicat în familie), se conturează într-un
pattern comportamental şi atitudinal ce determină nivelul motivaţional şi expectativ al
tânărului. Dorim să analizăm în ce măsură expectanţele de viitor ale adolescentului sunt
influenţate de climatul afectiv din familia de origine a acestuia. mama tata ambii parinti
altcineva nimeni Atasamentul in familie 0 10 20 30 40 50 Procent 16 7.7 49.7 9.3 17.3 În
funcţie de subiectul ataşamentului dezvoltat de tânăr în familie, am distins 5 dimensiuni
ale acestuia, tocmai pentru a observa cît mai fin calitatea relaţiei afectice dintre părinţi şi
tineri. 75
76. 76. da nu nu raspund Aprecierea in familie 0 20 40 60 80 Procent 70.3 15 14.7 Nivelul de
apreciere în familie reprezintă rezultanta dimensiunilor date de ataşament, sistemul de
recompense şi sancţiuni practicat în familie, calitatea comunicării între părinţi şi
adolescenţi şi valorile axiologice după care se ghidează familia. 76
77. 77. da nu Pedepsele in familie 0 10 20 30 40 50 60 70 Procent 33.3 66.7 Prin analiza
informaţiilor culese şi din aplicarea celorlalte probe, observăm că în majoritatea familiilor
nu se mai pune accentul pe aspectul punitiv fizic pentru reprimarea comportamentelor
indezirabile, ci pe latura morală şi emoţională, vizând responsabilizarea adolescentului.
Acest tip de sancţiune nu este perceput de tânăr ca pedeapsă, ci mai mult ca o atenţionare.
77
78. 78. Relaţia dintre aprecierea tânărului de către părinţi, comunicarea cu aceştia şi
consumul de alcool în familia de origine colaborare confruntare neutra Comunicarea cu
parintii 0 50 100 150 200 250 300 Cantitate consumul de alcool la evenimente speciale
niciodata frecvent in fiecare zi Apreciere in familie = da În cazul adolescenţilor care se
simt apreciaţi în familie, calitatea comunicării cu părinţii nu este în relaţie de dependenţă
cu comportamentul etilic al părinţilor (prezenţa sau absenţa consumului de alcool). 78
79. 79. colaborare confruntare neutra Comunicarea cu parintii 0 10 20 30 40 50 Cantitate
consumul de alcool la evenimente speciale niciodata frecvent in fiecare zi Apreciere in
familie = nu Consumul frecvent de alcool influenţează în mod negativ nivelul de
apreciere în familie, doar în cazurile famiilor în care adolescentul nu relaţionează optim
cu părinţii. 79
80. 80. Relaţia dintre prezenţa ataşamentului adolescentului faţă de familie, sistemul punitiv
din familia de origine şi calitatea comunicării cu părinţii da nu Pedepsele in familie 0 50
100 150 200 Cantitate comunicarea cu parintii colaborare confruntare neutra Atasamentul
in familie = ambii parinti În familiile în care se aplică sistemul punitiv, deşi au o relaţie
de colaborare şi sunt ataşaţi de ambii părinţi, adolescenţii prezintă într-o anumită măsură
resentimente şi frustrări, neînţelegând întotdeauna valoarea educativă a sancţiunii. 80
81. 81. da nu Pedepsele in familie 0 5 10 15 20 25 30 Cantitate comunicarea cu parintii
colaborare confruntare neutra Atasamentul in familie = nimeni În familiile în care
adolescentul nu a dezvoltat ataşament faţă de nici un membru al familiei, prezenţa sau
absenţa pedepsei nu influenţează în mod semnificativ comunicarea cu părinţii, aceasta
fiind preponderent deficitară, de confruntare. Singura diferenţă remarcată este în ceea ce
priveşte relaţiile neutre cu părinţii, aceştia implicându-se foarte puţin în viaţa
adolescenţilor şi dând importanţă redusă sistemului punitiv. 81
82. 82. Relaţia dintre calitatea comunicării adolescent – părinţi şi prezenţa ataşamentului faţă
de familie colaborare confruntare neutra Comunicarea cu parintii 0 50 100 150 200 250
300 Cantitate atasamentul in familie mama tata ambii parinti alt cineva nimeni
Comunicarea cu parintii - atasamentul in familie Tipul de relaţie din familie se află în
legătură directă cu relaţia de ataşament pe care o dezvoltă tânărul în familia de origine.
Ataşamentul adolescentului faţă de ambii părinţi îl găsim în proporţii covârşitoare numai
în cazul relaţiilor de colaborare, în celelalte tipuri de comunicare cu părinţii (confruntare
şi neutră), tinerii nu se simt ataşaţi de nici un membru al familiei, iar în procente mai mici
de alt membru al familiei în afară de părinţi. 82
83. 83. Perspectivă asupra factorilor de personalitate ai adolescenţilor vizând dimensiunile
afective ale acesteia 0-3 4-6 7-10 A 0 10 20 30 40 50 60 Procent 11 38 51 Factorul A
schizotimie vs. ciclotimie Note scazute la acest factor sunt obtinute la 11% dintre
adolescentii intervievati si se regasesc in categoria tinerilor care au ca statut familial
preponderant – “ situatia speciala”, dar si intr-o masura mai mica si in celelalte doua
categorii: “familie monoparentala” si “ambii parinti”. 83
84. 84. 0-3 4-6 7-10 C 0 10 20 30 40 50 60 Procent 27 55 18 Factorul C exprima forta Eu-lui
in termeni psihanalitici vizand urmatoarele aspecte: toleranta scazuta la frustrare vs
maturitate emotionala; stabilitate emotionala slaba vs stabilitate emotionala puternica,
nervozitate vs calm. Majoritatea adolescentilor chestionati -55%- se incadreaza pe linia
de mijloc. Prin comparaţia celor doua extreme, majoritara este prima categorie (27%) ce
reprezinta caractere emotive, nestatornice, agitate, inflentabile, iritabile. Doar 18% dintre
adolescenti au tendinte spre stabilitate emotionala, maturitate, calm. 84
 Recommended


Psihologia Adolescentului
szatmari ingrid

repere fundamentale in invatarea si dezvoltarea timpurie a copilului 0-7

ani
Popescu Floriana

Jumatate
Popescu Floriana


Global Healthcare Report Q2 2019

CB Insights

Be A Great Product Leader (Amplify, Oct 2019)

Adam Nash

Trillion Dollar Coach Book (Bill Campbell)

Eric Schmidt

APIdays Paris 2019 - Innovation @ scale, APIs as Digital Factories'

New Machi...
apidays

 English 
 Español 
 Português 
 Français 
 Deutsch
 About
 
 Dev & API
 
 Blog
 
 Terms
 
 Privacy
 
 Copyright
 
 Support
  
  
  
  
