Sunteți pe pagina 1din 3

Vasile Voiculescu

(1884 - 1963)

Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România - d. 26 aprilie 1963,
București, România) a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.

Vasile Voiculescu s-a născut în comuna Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu
(ulterior scriitorul luand numele de Voiculescu), gospodar cu stare, și al Sultanei (născută Hagiu), fiica
unui negustor.
Școala a început-o în satul Pleșcoi, Buzău în 1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzău. A
urmat studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” și apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din București.
Preocupat de materialism, pozitivism și evoluționism, îi citește pe Littré Claude Bernard, Auguste
Comte, Darwin și Spencer. Studiază opera lui Wundt, Harald Høffding, Pierre Janet și W. James, fiind
atras de psihopatologie și psihofizică.
Studiile universitare le-a început la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902 -
1903) și le-a continuat la Facultatea de Medicină, în 1903. Doctoratul în medicină l-a obținut în 1910.
În 1910 s-a căsătorit cu Maria Mittescu, studentă la medicină, cunoscută din satul său natal,
Pârscov. I-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. Au avut cinci copii, trei fete şi doi băieţi.
Voiculescu a debutat în Convorbiri literare (1912).
În perioada 1910 -1920 a fost numit medic în diferite comune de plasă din Muntenia, unde
locuieşte temporar. Cunoscut ca “medicul fără de arginţi” datorită devotamnetului cu care îngrijea
bolnavii fără a le cere un ban.
Participă la Primul Război Mondial ca medic militar. Deşi bolnav de tifos exantematic, febră
tifoidă şi icter, refuză să îşi ia concediu medical continuând să îngrijească răniţii. Pentru această faptă a
fost decorat cu ordinul “Steaua României” cu spade. În această perioadă, fiind detaşat ca medic militar
la Bârlad, a participat la serile culturale ale lui Vlahuță.
Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din același an a colaborat la Flacăra lui C.
Banu, la recomandarea lui Macedonski. A primit Premiul Academiei pentru volumul Din țara
zimbrului și alte poezii (1918).
În 1920 a fost numit medic al Administraţiei Domeniilor Coroanei.
În perioada 1924- 1944, în paralel cu profesia de medic, activează şi în diferite organisme şi
instituţii culturale cum ar fi Direcţia Presei din Comisia Cinematografelor, Radiodifuziunea Română
(vorbeşte în cadrul Orei Satului şi iniţiază rubrica Sfatul Medicului), cenzor al Societăţii Scriitorilor
Români.
Între anii 1958-1962 a fost condamnat şi închis (la vârsta de 74 de ani) pentru apartenenţa la
mişcarea religioasă “Rugul Aprins”. Bunurile i-au fost confiscate, casa a fost de asemenea confiscată şi
închiriată de stat.
A fost eliberat din închisoare bolnav de TBC osos localizat la măduva spinării şi va mai trăi un
an grav bolnav, locuind într-o cămăruţă rămasă din propria casă.
Cariera medicală a fost încununată de aprecierea pacienţilor din cele mai diferite categorii
sociale, de la ţărani până la demnitari şi rege, care au apelat la el. A fost printre primii care au
promovat în lumea ştiinţifică etnoiatria şi tratamentul cu plante. Diagnostica pacientul doar privindu-l.
Până la bătrâneţe a îngrijit (pe propria cheltuială) bolnavii săraci, mulţumindu-le că îi permit să
facă faptă bună.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
A murit doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București
(strada Dr. Staicovici nr. 34).
În 1993 Vasile Voiculescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.

Opera literară:

• Poezii, Bucureşti, 1916;


• Din Ţara Zimbrului şi alte poezii, Bârlad, 1918,
• Pârgă, poezii, Bucureşti, 1921;
• Poeme cu îngeri, Bucureşti, 1927;
• Cartea misionarului, Craiova, 1930 (în colaborare cu Gheorghe D. Mugur);
• Destin, poezii, Bucureşti, 1933;
• La pragul minunii, poem dramatic, Bucureşti, 1934;
• Toate leacurile la îndemână, Bucureşti, 1935 (ediţia II, 1938; ediţia III; 1945);
• Urcuş, poezii, Bucureşti, 1937;
• Întrezăriri, poezii, Bucureşti, 1939;
• Demiurgul, piesă în patru acte, Bucureşti, 1943;
• Duhul pământului, teatru românesc:
• Umbra. Fata Ursului, Bucureşti, 1943;
• Poezii, Bucureşti, 1944;
• Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducerea imaginară a lui Vasile Voiculescu,
Bucureşti, 1964;
• Poezii, antologie şi cuvânt înainte de Alexandru Piru, Bucureşti, 1966;
• Povestiri, I-II, cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, Bucureşti, 1966;
• Poezii, I-II, antologie şi prefaţă de A. Radu, text stabilit de I. Voiculescu şi V. Iova, Bucureşti, 1968;
• Viscolul, Bucureşti, 1969;
• Zahei orbul, roman, prefaţă de Mircea Tomuş, Cluj, 1970;
• Capul de zimbru. Iubire magică, I-II, povestiri, prefaţă de Mircea Tomuş, ediţie îngrijită şi tabel
cronologic de I. Voiculescu, Bucureşti, 1972;
• Teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Tomuş şi I. Voiculescu, Cluj, 1972;
• Poezii, antologie şi postfaţă de Ştefan Augustin Doinaş, Bucureşti, 1972;
• Iubire magică, povestiri, Bucureşti, 1975;
• Coiful de aur, poezii pentru copii, Bucureşti, 1981;
• Poezii. Poesies, ediţie bilingvă româno-franceză, traducere de Paul Miclău, prefaţă de Ştefan August
Doinaş, Bucureşti, 1981;
• Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară şi alte poezii, selecţie, postfaţă
şi bibliografie de Cornel Ungureanu, Bucureşti, 1981;
• Povestiri, I-II, ediţie îngrijită de V. Iova, Bucureşti, 1982;
• Poezii I-II, ediţie şi prefaţă de Liviu Grăsoiu, tabel cronologic de I. Voiculescu şi Liviu Grăsoiu,
Bucureşti, 1983;
• Recits, choix, tradution, notes et postface par Irina Bădescu, Bucureşti, 1983;
• Iubire magică, povestiri, repere istorico-literare alcătuite în redacţie de Aurora Slobodeanu şi V.
Iova, Bucureşti, 1984;
• Gânduri albe, ediţie şi cronologie de Victor Crăciun, cu un cuvânt înainte de Şerban Cioculescu,
Bucureşti, 1986;
• Zahei orbul, roman, ediţie îngrijită, tabel cronologic, prefaţă şi bibliografie de Vasile Fanache, Cluj
Napoca, 1986;
• Tales of Fantasy and Magic, translated by Ana Cartianu, foreword by Mihai Zamfir, Bucureşti, 1986;
• Capul de zimbru, povestiri, ediţie îngrijită şi prefaţă de Marin Beşteliu, Bucureşti, 1987;
• Toiagul minunilor, proze, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Nicolae Florescu, Bucureşti, 1991;
• Alcyon sau Diavolul alb, povestiri, ediţie şi prefaţă de Florentin Popescu, Bucureşti 1992;
• Poezii inedite şi corespondenţă, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Ileana Ene, Galaţi, 1993;
• Călătorie spre locul inimii, poeme religioase, ediţie îngrijită şi notă asupra ediţiei îngrijite de R.
Voiculescu, Bucureşti, 1994;
• Lostriţa. Căprioara din vis, povestiri fantastice, ediţie şi note de Florentin Popescu, cu o postfaţă a
scriitorului, Bucureşti, 1995;
• Zahei orbul, roman, ediţie, prefaţă, curriculum vitae şi bibliografie de Constantin Mohanu, Bucureşti,
1996;
• Integrala prozei literare, ediţie, prefaţă şi cronologie de Roxana Sorescu, Bucureşti, 1998.