Sunteți pe pagina 1din 4

Tudor Arghezi

(1880 - 1967)

Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român. A scris
poezie, teatru, proză, pamflete, precum și literatură pentru copii.
Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine, explică
însuși scriitorul, din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Arghezi este unul dintre autorii canonici din
literatura română.
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la București, în strada Țărani nr. 46, numele său fiind Ion
Nae Theodorescu. Este fiul lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Tatăl lui, Nicolae
Theodorescu, a fost militar, apoi mic funcţionar, comerciant; unele surse afirmă că de la numele
mamei lui, Rozalia Argesi, şi-ar fi ales şi pseudonimul viitorul scriitor.
Între 1887 și 1891 a fost elev al Școlii primare „Petrache Poenaru”, sub îndrumarea primului
său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 și 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir”
și apoi pe cele ale liceului „Sfântul Sava” din București. De la vârsta de 11 ani, din cauza situației
familiale, este nevoit să se întrețină singur, dând meditații.
Anul 1896 este anul debutului său literar. La 30 iunie publică în ziarul „Liga Ortodoxă”,
condus de Alexandru Macedonski, poezia Tatăl meu, semnată I.N. Theodorescu. Continuă să publice
versuri în revista Liga Ortodoxă, cu pseudonimul „Ion Theo”. La cenaclul lui Macedonski îl va
cunoaşte pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 și
1899 publică versuri și poeme în proză la „Revista Modernă” și „Viața nouă” pe care le semnează
pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi.
Întrerupe studiile și se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de
zăhăr Chitila.
La 19 ani a intrat la mănăstirea Cernica, unde a stat patru ani, până în anul 1904. În 1904, a
publicat împreună cu Vasile Demetrius o revistă proprie, Linia Dreaptă, care a încetat să mai apară
după doar cinci numere. Arghezi, Gala Galaction și Demetrius au fost legați printr-o strânsă prietenie,
cum reiese din mărturisirea fiicei lui Demetrius, artista și nuvelista Lucia Demetrius.
În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța
Zissu a dat naștere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost
nevoită să-și ascundă maternitatea și să-și lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a
hotărât să plece la Paris unde a stat puțin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii și a
participat la cursurile Universității Fribourg, dar nu a fost mulțumit de puternicul accent catolic al
acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universității și, ca să-și câstige
existența, a lucrat în atelierul unui bijutier.
În 1909 a vizitat Italia.
S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în Viața Românească, Teatru, Rampa, și
în revistele lui N. D. Cocea Facla și Viața Socială, dar și în revista Cronica în colaborare cu Gala
Galaction.
În această perioadă, Arghezi a devenit un critic de artă valoros și a luat apărarea pictorului
Ștefan Luchian care suferea de scleroză multiplă și era acuzat de fraudă (din cauza suspiciunii că nu ar
mai putea picta, dar ar permite ca lucrările altora să fie semnate cu numele său).
Era prezent cu regularitate la Kübler Café din București unde s-a format un cerc de artiști și
intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu,
Victor Eftimiu, Mihail Sorbul și Corneliu Moldovanu, dar și pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari,
Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, și pe colecționarul de artă Krikor Zambaccian.
Conform lui Zambaccian, Arghezi a putut fi văzut mai rar la celălalt loc de întâlnire, Casa Capșa.
După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice
conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca
România să intre în război alături de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la
Austro-Ungaria); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat.
Pe data de 5 noiembrie 1916 se căsătoreşte cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse în 1910.
În perioada 1918 - 1919 a fost închis un an, împreună cu 11 ziariști și scriitori (între care și
Ioan Slavici), la penitenciarul Văcărești, acuzat de trădare, deoarece colaborase cu autoritățile germane
de ocupație.
După naşterea celor doi copii ai săi, Mitzura şi Iosif-Băruţu, scriitolul la vârsta de 47 de ani
scoate primul său volum de versuri, "Cuvinte potrivite" (1927) , iar un an mai târziu tot sub direcția sa,
apare ziarul "Bilete de papagal".. Urmeaza apoi volumele "Icoane de lemn", "Poarta neagră", "Tablete
din ţară de Kuty", "Cărticica de seară", "Hore".
Va impune în literatura română ca specie literară tableta.
În 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn".
În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca și "Poarta neagră", de anii
de detenție. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcție
secundară în creația scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele știute de școlari: "Cântec de
adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărțișoare", "Prisaca", "Zdreanță" s.a.
În 1934 publică romanul "Ochii Maicii Domnului”. Continuă să scrie poeme și în 1935 publică
volumul "Versuri de seară". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul
"poem".
În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză.
În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informația zilei") publică îndeosebi
pamflete usturătoare, pentru care a fost cercetat de poliție. La 30 septembrie, apare pamfletul
"Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger. Ziarul este imediat confiscat,
scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui
Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei",
în care autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă
amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia și se retrage din viața
publică în căsuța lui de la Mărțișor unde ar fi supraviețuit, după cum afirma, din vânzarea cireșelor.
În perioada 1952 - 1967 poetul va fi „reabilitat” treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu
Dej, este distins cu premii și titluri, ales membru al Academiei Române în 1955, sărbătorit ca poet
național la 80 și 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca și Mihail Sadoveanu,
colaborând cu autoritățile și scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje",
"Cântare omului", "Stihuri pestrițe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin București".
În 14 iulie 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soția sa, în grădina
casei din Str. Mărțișor, cu funeralii naționale. Casa a rămas până astăzi muzeu.

Opere literare:
 Versuri alese 1946  De ce-ai fi trist ?  (1961)
 Tara piticilor 1947  Cantare omului (1956)
 Drumul cu povesti 1947
 Prisaca 1954 Poezii sociale
 Prisaca , editia a II-a 1963  Cuvinte potrivite 1927
 Simple povestiri 1956  Cantare omului 1956
 Cantare omului 1956  Flori de mucigai 1931
 Din drum 1957  1907-Peisaje 1955
 Doua timpuri 1957
 Cartea mea frumoasa 1957
Proza
 Lume veche, lume noua 1957
 Icoane de lemn 1929
 Versuri alese 1958
 Poarta neagra 1930
 Cartea cu jucarii 1958
 Tablete din 3:37 PMra de Kuty 1933
 Tablete de cronicar
 Bilete de papagal 1946
 Versuri 1960
 Pagini din trecut 1955
 Versuri si proza 1960
 Lume veche, lume nou 1958
 Stihuri pestrite 1960
 Tablete de cronicar 1960
 Stihuri pestrite vol II 1964
 Cu bastonul prin Bucureti 1962
 Frunze 1961
 Razele 1967
 Povestind copiilor 1961
 Jocuri de copii 1961
 Poeme noi 1962 Romane
 Sapte frati 1963  Ochii maicii Domnului 1934
 Cadente 1964  Cimitirul Buna-Vestire 1936
 Cuvinte potrivite 1964  Lina 1967
 Razlete 1965
 Silabe Traduceri
 Versuri lungi 1965  Fabule - La Fontaine 1954
 Zece harponi, zece catei 1965  Fabule - Kralov 1957
 Buna dimineata, Primavara! 1965
 Litanii 1967 Volume de versuri
 Seringa 1967  Cuvinte potrivite - 1927
 Flori de mucigai - 1931
Ghiduri practice      Versuri de seara - 1935
 Manual de morala practica 1946  Hore - 1939
 Una suta una poeme - 1947
Poezii de dragoste  1907-Peisaje - 1955
 Cuvinte potrivite  (1927)  Cantare omului -1956
 Versuri de seara  (1935)  Stihuri pestrite - 1957
 Frunze 1961
 Poeme noi 1963
Poezii filosofice  Cadene - 1964
 Rug de seara  (1910)
 Silabe - 1965
 Testament  (1927)
 Ritmuri - 1966
 Portret  (1927)
 Noaptea - 1967
 Psalmi  (1910)
 Duhovniceasca  (1927)
 De-a v-ati ascunsa  (1927) Volume pentru copii
 Iubitelor noastre animale
 Mici copii, mari bucurii  Cartea cu jucarii
 Zdreanta  Prisaca
 Sporturile copiilor  Cantec de adormit Mitzura