Sunteți pe pagina 1din 443
BRYN GREENWOOD O frumoasa, sincera si provocatoare poveste de dragoste dintre doua persoane aparent incompatibile, o poveste despre relatia gata si despre cum reusesc sa darame impreuna Tymane tcc) ee impuse de fundalul vietii lor. Fiica a unui dealer de metamfetamina, Wavy a invatat sa nu se increada in nimeni, nici macar in propriii ei parinti. Luptandu-se s4-si creasca fratele mai mic, la opt ani Wavy este deja singurul Cell aa aceyoLeseC Ly Reb OR [elem cL CE ea com er Cec eke ieLe Rachael instelat al noptilor care se desfagoara deasupra casei dintr-un tinut provincial al Americii de zi cu zi. Intr-una din aceste nopti, rola RreRve sec alba me Wee Cee Tae BE Rae Manito (seh meC motocicleta suferit de unul dintre batausii care lucreazi pentru tatal ei: tanarul Kellen, un fost pusc tatuat, rebel, ins cuo PTE meCoetehs ist Pana ce Wavy ajunge adolescenti, relatia ei cu Kellen devine Storer OUeCaar mela eB Teen Cleese eM Ceh econ til ms y depravarii. Cand 0 tragedie ii frauge familia si o matusa bine- intentionata intervine, lucrurile pe care Wavy le-a considerat ca find minunate se oglindesc prin reperele celor din afara in IDE TCMrUc Lau lorg Un roman intens si puternic, ,,Partea urata si minunata a lucrurilor“ pune in discutie tot ceea ce stii si crezi despre dragoste. WWW.HERGBENEF RO ISBN 978 067"63) ALL THE UGLY AND WONDERFUL THINGS Copyright © 2016 by Bryn Greenwood. Copyright © 2018 Editura Herg Benet, pentru prezenta editie. Aceasti carte este o oper’ de ficriune. Orice aseminare cu locuri sau personaje reale este intimpl3toare sau pre- supune o intengie artistic’. Aceasta carte este protejats de legea drepturilor de autor. Te rugim si nu reproduci textul fari acordul expres al editurii, indiferent de supor- tal fizic sau electronic, in afara limitelor legale de citare pentru utilizarea in recenzii sau in contexte de promova- re. Sprijini gi cu creativitatea. [fi mulgumim. EDITURA HERG BENET Ser. Aurel Vlaicu nr. 9, sector 2, Bucuresti, Romania www.hergbenet.ro editor@hergbenet.ro Foto coperti: © Photobank | Adobe® Concept grafic: The Spartan Bureau Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei GREENWOOD, BRYN Partea urata si minunata a lucrurilor / Bryn Greenwood ; trad. din Ib. engleza de Anca Zaharia. Bucuresti : Editura Herg Benet, 2018 ISBN 978-606-763-229-3 I, Zaharia, Anca (trad.) 821.111 Tipirit la ArtPrint PARTEA, MINCRATA ALUCRURNER BRYN GREENWOOD PASSPORT HERG BENET Pentru bunicile mele blande, care coc prajituri PARTEA INTAI AMY Martie 1975 MAMa MEA iNCEPEA MEREU povestea spunand: ,,Bine, ea s-a nascut pe locurile din spate ale maginii unui strain“, de parca asta ar fi explicat de ce Wavy nu era normal. Mie mi se parea cd asta se putea intampla oricui. Poate ca, in drum spre spital, masina respectabili de clasi de mijloc a.paringilor t3i se stricd. Dar nu asta s-a intamplat cu Wavy. Ea s-a nascut pe locurile din spate ale masinii unui strain pentru cd unchiul Liam si matuga Val nu aveau casa $i conduceau prin Texas cand vechea lor camionet& jerpelita a cedat. Gravida in nou’ luni, matusa Val a facut autostopul pana in urmatorul orag pentru a primi ajutor. Daci iei vreodata in considerare si joci rolul de bun sa- maritean cu o femeie insarcinata, gandeste-te cum este si cureti dup3. Am aflat toate acestea trigand cu urechea la clubul de lecturi de miercuri al mamei. Uneori vorbeau despre carti, dar de cele mai multe ori barfeau. Aici a inceput mama s& creioneze pentru prima oar ,,Povestea tragicd si edificatoare a Wavonnei Quinn“ 10 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Dupi ce s-a nascut Wavy, mama n-a mai stiut nimic de matusa Val timp de aproape cinci ani. Primele nou- titi pe care le-a aflat au fost cd unchiul Liam fusese ares- tat pentru trafic de droguri, iar m3tusa Val avea nevoie de bani. Apoi m&tusa Val a fost arestat3 pentru ceva ce mama nu voia si mentioneze, iar asta insemna ci nimeni nu mai avea griji de Wavy. fn ziua de dup3 al doilea apel telefonic, bunica a venit in vizita si s-a certat cu mama, in spatele usilor inchise, despre cum ,,culegi ce ai semanat“ gi ,,sangele apa nu se face“ Bunica, bunica mea blanda care cocea prajituri, a tipat: ,,E parte din familie! Daca nu 0 iei tu, 0 iau eu!“ Am luat-o noi. Mama i-a promis lui Leslie si mie ju- c&arii noi, dar noi am fost at&t de entuziasmate si ne cu- noastem verisoara, incat nu ne-a pasat. Wavy era singura noastr’ verigoar3 pentru ci, dup3 cum spunea mama, fra- tele tatei era gay. Leslie si cu mine, la 9, respectiv aproape 7 ani, inventam povesti despre Wavy care erau povesti pure de-ale Fratilor Grimm. Murind de foame, tinutd intr-o cusca, traind in salbaticie alaturi de lupi. fn ziua cand a sosit Wavy, vremea s-a potrivit teoriilor noastre sumbre: era intunecat si ploios, cu vant puternic. Desigur, ar fi fost mult mai potrivit daci Wavy ar fi venit intr-o limuzin§ neagr& sau intr-o trasuri trasd de cai in loc de sedanul bej al asistentei sociale. Sue Enaldo era o femeie rotofeie intr-un costum al- bastru, dar pentru mine era Mos Craciun care imi aducea un cadou nemaivazut. {nainte ca Sue si apuce si igi pund o boneta peste coafura elaborata a la Dolly Parton, Wavy a sarit de pe locul din spate, fagaind o sacosi de cumpara- turi intr-o m4ni. Era delicata si ud’ pana la piele inainte s& ajungi la intrare. Faga lui Leslie a cézut cand a vazut-o pe verisoara BRYN GREENWOOD | 11 noastr’, dar eu nu am fost dezamigit3. Imediat ce mama adeschis usa, Wavy a intrat si si-a inspectat noua locuing’ cu 0 privire goala pe care aveam s& ajung s4 o iubesc, dar care avea si o aducd pe mama la disperare. Ochii ei erau inchigi la culoare, dar nu ciprui. Gri? Verzi? Albastri? Nu igi prea puteai da seama. Doar inchisi la culoare si plinide profunzime asupra lumii. Genele si sprancenele ei erau translucide, la fel ca parul. Blond argintiu, atarnand de capul ei $i aruncAnd luciri de apa pe umeri in jos i pana la dala de la intrare. — Wavonna, draguti, eu sunt matusa ta, Brenda. Era o mami pe care nu © recunosteam, asa cum isi pitigaia vocea, fals luminoas’, privind-o pe Sue cu nerabdare. —E... e bine? — Pe cit de bine e intotdeauna. Nu mi-a spus un cuvant pe drum incoace. Familia adoptiva cu care a stat s&ptim4na aceasta mi-a zis ci a fost tAcutd ca un goricel. — A fost si o vada vreun medic? — A fost, dar nu a lisat pe nimeni si 0 ating. A lovit cu piciorul dou’ asistente si l-a pocnit pe medic. Ochii mamei s-au deschis gi mai mult si Leslie a facut un pas inapoi. —Bine, atunci, a chicotit mama. Ai ceva haine in geanta de aici, Wavonna? Hai sa te schimbim in haine uscate, bine? Probabil se astepta ca Wavy sa i se impotriveasca, dar cand a intins mana dupa sacoga de cumparaturi, Wavy i-a dat drumul. Mama a deschis-o gi s-a incruntat cand a vazut ce confine. — Unde sunt restul hainelor? — Asta e tot, a spus Sue. A venit la noi purtdnd o c&masi de noapte de barbat. Acestea sunt hainele pe care 12. | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR familia adoptiva le-a luat pentru ea. — Sunt sigur’ ci Amy are ceva ce-i poate da si poar- te acum. Punandu-si mainile pe genunchi ca sa se aplece la inaltimea lui Wavy, Sue a spus: — Wavonna, eu voi pleca acum, iar tu vei ramane cu miatuga ta. Intelegi? Adultii vorbeau cu Wavy de parca era un copil mic, dar la varsta de cinci ani a facut un gest foarte matur: a dat scurt din cap, pentru a scipa de Sue. Dupi ce Sue a plecat, toate patru am rimas in usa, privindu-ne. Mama, Leslie, eu sicu Wavy. Parea ci Wavy are vedere cu raze X, aga se uita prin peretele sufrageriei la lampa Venus cu ulei care atarna pe partea cealalt. De unde stia ci e acolo, de se uita la ea? — Bine, hai si mergem sus gi si-i dim Wavonnei nis- te haine uscate, a spus mama. in camera mea, Wavonna s-a asezat intre cele dou’ paturi, iar apa picura pe covor. Mama pirea neribdatoare, dar eu eram incantata sa o am cu adevarat la mine in camera pe vetisoara mea. — Asculti, Amy, de ce n-o ajuti si despacheteze cat aduc eu un prosop? a intrebat mama, lisandu-ne singure. Am deschis un sertar gol si am ,,despachetat“ geanta lui Wavy: o alt3 rochita la fel de uzati precum cea pe care oavea pe ea, doui perechi de chiloti, un maieu, 0 cimasa de noapte din flanel si o papusa noua, mirosind a plastic proaspat. — Acesta va fi dulapul tau, am spus incerc4nd s& nu vorbesc ca mama, ca un adult. Voiam ca Wavy si ma plac4. Dupi ce i-am pus hainele in sertar, am ridicat papusa spre ea. — Acesta e bebelusul tau? BRYN GREENWOOD | 13 M-a privit, chiar m-a privit, si aga am vazut ca ochii ei nu erau caprui. $i-a migcat capul spre stanga, spre dreapta, apoi s-a oprit. Nu. —Eibine, il putem pune aici, si fie in sigurany’, am spus. Mama a revenit cu un prosop pe care a incercat sa-I puni peste pirul ud al lui Wavy. Tosinte ca mama si apu- ce 4 o ating’, Wavy i-a smuls prosopul gi si-a uscat sin- gurd parul. Dupi un moment de impietrire, in tacere, mama a spus: — Hai s3-ti gasim ceva de imbricat. A scos pe pat o pereche de chilogi si un maieu. Fard s& se jeneze vreun pic, Wavy si-a scos rochiga gi a lisat-o si cadi pe podea, dupi care s-a descaltat de tenisi. Era aproape la fel de ciolinoasi,ca un copil din reclamele UNICEF, coastele iesindu-i prin maieul uscat de bum- bac pe care si l-a pus. I-am oferit pantalonii mei preferati de catifea si o bluza in carouri, dar ea a dat din cap. Cu degetul mare si arit&torul, a apucat o rochie invizibili. Mama prea depasit’. — igi vrea rochia, am spus. — Are nevoie de ceva mai calduros. Asa ci m-am dus in dulap gi am gasit rochita de la o petrecere de Criciun, pe care am detestat-o singura dati cand am purtat-o. Catifea bleumarin cu guler de dantel’, era prea mate pentru Wavy, dar mergea. Parul i se usca deja in smocuri blonde, iar ea arita ca si cum tocmai ar fi coborat dintr-o fotografie veche. La pranz, Wavy a stat la masa, dar nu a mancat nimic. La fel sila cin si la micul dejun din dimineata urmatoare. — Te rog, driguya, macar o guri si iei. 14 | PARTEA URATA $f MINUNATA A LUCRURILOR Mama parea extenuatd si fusese mitusi-babysitter doar o zi. O iubesc pe mama. A fost o mami buna. Facea pro- iectele artistice si de lucru manual cu noi, cocea cu noi gi ne ducea in parc. Pana cand am ajuns adolescente, mama ne baga in pat seara de seari. Oricare ar fi fost lucrul de care avea nevoie Wavy, nu asta era. fn prima noapte, mama ne-a pus pe mine si pe Wavy in pat, pe mine cu Winnie de Plus, iar pe Wavy cu pi- pusa despre care spusese cA nu era a ei. Imediat ce a iesit mama din camer, Wavy si-a aruncat paturile si am auzit pocnetul facut de papusa care a lovit podeaua. Daca s-ar fiintamplat orice altceva care ar fi facut si se sting’ lumi- nile in camera — daca ar fi facut Leslie o gluma sau dac4 s-ar fi ars becul —, ag 4 ¢ipat dupa mama, dar cand Wavy mi-a stins lampa de pe noptier’, m-am zgribulit sub pa- turd, speriata, insd entuziasmati. Cand s-a asezat la loc, a vorbit. Vocea ii era fragila si subtila, exact cum te-ai agtepta si auzi de la un copil-elf mic si blond. —Casiopeea. Cefeu. Ursa Mica. Cygnus. Perseu. Orion. De vreme ce vorbise si ea in final, mi-am facut destul curaj si o intreb: — Ce inseamna? — Sunt nume de stele. Pani atunci nu gtiusem ci stelele aveau nume. Cu bratul intins, cu degetul aratand, Wavy a desenat con- tururile deasupra capului ei, ca si cum ar fi coordonat miscirile stelelor. Un dirijor indrumand un cor. Noaptea urmatoare, Wavy mi-a zambit cand mama se tara prin casa, cdutand papusa nedorit4. La un minut dupa ce ne bagaserim in pat, papusa ajunsese iar prin- tre iepurasii prafuigi de sub pat. Intr-un final, acesta a BRYN GREENWOOD | 15 devenit numele papusii: Iepurag Prifuit. Dacd mama nu reusea si gaseasc3 papusa cand era vremea de culcare, cu spuneam: ,,Oh, nu. Cred ca iar nu e de gisit Iepurasul Prafuit“, pentru a o face pe Wavy s4 zambeasci. fn vreme ce prietenia mea cu Wavy crestea, mama avea parte doar de neliniste. fn prima ei lun’, mama a dus-o pe Wavy la doctor de trei ori, pentru ci nu manca. Prima data, o asistenta a incercat s3ii bage in gura un termometru. Nus-aterminat bine. Celelalte doua dati, Wavy a urcat pe cantar gi doctorul s-a pronuntat: ,,Are sub greutatea optima, dar nu in mod periculos. Probabil ci tot minanci ea ceva." $i tata a spus acelasi lucru, i el avea si dovezi care sa sustind asta. Intr-o seara, el s-a intors de la munca dup& ce eram toate in pat deja si ne-am trezit in tipetele lui: »OF, fir-ar a naibii! Ce faci? Ce faci? Wavy nu era in patul ei, asa ci am alergat singura pe sciri. L-am gasit pe tata in bucatarie, cu cogul de gunoi deschis intr-o m4na si cu servieta in cealalta. Niciodatd nu mai fusesem atat de tarziu in bucatarie. Ziua era un loc cald si insorit, dar in spatele tatei se cisca usa de la subsol, intunecoas4 ca gura unui monstru. — Ce s-a intamplat, tati? — Nimic, du-te inapoi in pat. A pus capacul pe gunoi si $i-a intins servieta pe masa. — Ce se intampla, Bill? a intrebat mama dupa mine, punandu-si mana pe umarul meu. — Manca din gunoi. — Ce? Amy, ce nai...? —Nu Amy. Nepoata-ta. De atunci, mama nu a mai dus-o niciodata pe Wavy la doctor ca s4 se plang’ ca nu mananci. Dupa ce a esuat in rezolvarea crizei, mama a devenit 16 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR obsedatd si coasi ceva pentru Wavy. Rochiile pe care le gasea de cumparat atarnau pe ea ca niste saci $i erau prea impopotonate, lucru pe care Wavy il ura. fn prima zi cand mi-a purtat rochia pentru petrecerea de Craciun, i-a smuls gulerul de dantela. Asa ci mama a cusut zeci de rochii pe care Wavy le rupea, trigand de cusituri pani cand materialul slabea. Din acel punct, putea distruge 0 rochie in mai putin de 0 saptiman’. Mama ii cosea iar tivul de fiecare dati cand le spala. Lucru care incetinea procesul, fapt care era 0 so- lugie practici, dar mama nu voia o solutie, ci un motiv pentru care se intampla asa. Una dintre doamnele de la clubul de lectur3 spusese: — Are cumva probleme cu igiena? Mama s-a incruntat gia clitinat din cap: —Nu, nuare astfel de probleme. in iulie face gase ani. Eu si cu Wavy trageam cu urechea de cealaltd parte a usii de la bucitarie. Jocurile ei implicau mereu si tragem cu urechea $i si ne strecuram pentru a afla secretele oa- menilor, cum era cazul ¢igirilor pe care tata le ascundea intr-o cutie din garaj. —Mé& intreb dac& se comport’ ciudat din cauza vreunui contact nepotrivit, a spus doamna de la clubul de lectura. — Crezi ca ar fi putut fi molestat’ sexual? a spus o alta doamni, parand socat’, dar gi entuziasmata. Conversaria aceea a dus la prima viziti facut de Wavy unui terapeut. A incetat sa isi mai rupa rochiile gi mama a inceput sd se comporte ca o invingatoare. Tatei, €a i-a spus: — Cred ci am invins. Apoi a descoperit draperiile din camera de oaspeti, care erau ceea ce Wavy luase la rupt cand incetase si mai BRYN GREENWOOD | 17 fac’ asta propriilor haine. Mama gi tata au urlat unul la aleul, in vreme ce Wavy se uita prin ei. — De ce trebuie si fie ceva gresit la ea? intreba tata. Poate ci doar e ciudata. $tii prea bine, sori-ta e destul de ciudati. Nu am timp de istericalele tale pentru tot ce face ca. Trebuie si ne pregatim pentru finalul de an fiscal. — {mi fac griji pentru ea. E att de groaznic din par- tea mea? Niciodati nu vorbeste. Ce se va intampla cu ea? — Ba vorbeste, a spus Leslie. O aud vorbind noaptea cu Amy. Mama s-a intors incet spre noi, concentrandu-se pe mine. — E adevirat? Vorbeste cu tine? S-a uitat in ochii mei, negociind cu mine. Am dat din cap, — Pi, si despre ce vorbeste? —E secret. —Nu poate fi secret, Amy. Daca igi spune ceva im- portant, trebuie si imi spui. Vrei s4 0 ajuti pe Vonnie, nu? Mama s-a pus in genunchi in faga mea si am vazut cum avea sa fie. M-ar fi facut s4 imi spun secretul. Am inceput s4 plang, stiind c4 aveam sA spun gi c4 asta nu ar fi ajutat-o nici pe mama, nici pe Wavy. Doar mi-ar fi rapit mie ceva pretios. Wavy m-a salvat. Cu m4na acoperindu-si gura, a zis: — Nu vreau s3 vorbesc despre asta. Ochii mamei, gata si sari din orbite. Nu putea scoate o vorbi, si pana gi tata parea siderat. Fetita-fantomi ticuta putea vorbi in propozitii intregi. — Vreau si te intorci la terapeut, a spus mama. —Nu. 18 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Lucrurile s-ar fi putut imbunatigi dupa aceea, daca nu ar fi existat celilalt secret dintre mine si Wavy. fi pli- cea sA se strecoare noaptea afar din casi, iar eu mergeam cu ea. Alunecam usor pe scari, in picioarele goale, apoi deschideam usa de la bucitarie si incepeam si ne plim- bam prin cartier. Uneori doar priveam. Alteori luam lucruri. fn noap- tea cu a sasea aniversare a zilei de nagtere a lui Wavy, cand si-a ldsat tortul nemAncat, ea a forfat usa de plas’ a doamnei NiBlack. Ne-am strecurat prin bucatarie pana la frigider, unde Wavy a apisat cu degetul pe pivot pentrua mentine lumina stins’. Pe raftul de jos trona o placint’ cu limiie pe jumatate mancatd, pe care am luat-o. Ghemuite sub salcia plang3toare din curtea familiei Goering, Wavy arupt o bucatd mare cu m4na goali si apoi mi-a dat mie farfuria. A plecat dup’ coltul sopronului din gradina si, cand s-a intors, bucata ei de placintd cu lamiie dispiruse. Nu, nu se infometa. fn alte nopti, adunam lucruri. O sticks de vin recuperata dintr-un sang. Un pantof de femeie, cu toc inalt, de pe marginea autostr3zii, acolo unde nu aveam voie si mergem. Un vechi mixer de mana abandonat lang3 usa din spate a Bisericii Metodiste. Ne-am adunat comorile intr-o cutie de metal furaté din garajul vecinilor si am ascuns-o in dreptul gardului din spate, pe dupi tufele de liliac. Cand a sosit toamna, liliacul si-a pierdut toate frun- zele, iar tata a gisit cutia cu comori, inclusiv platoul greu de sticla pentru prajituri al doamnei NiBlack, cu numele ei scris pe fund, pe o fasie de banda adeziva. Mama I-a returnat doamnei NiBlack, care probabil ca i-a spus cum i-a disparut platoul: furat din frigider in- tr-o noapte cilduroasa de iulie, in urma rimanand un sir BRYN GREENWOOD | 19 murdar de mici urme. Sau poate ca altceva a facut-o pe mama suspicioasa. Pe masura ce vremea se racea, eu voiatn sa stau acasa, in pat, dar cand Wavy se ridica i se imbraca, faceam gi eu la fel. Daci nu o insogeam, pleca singur’. Jumatate din frica mea exista pentru ci mi gandeam c3 avea sa ise jntample ceva rau. Cealalta jumatate era frica gandului c& ar fi putut avea parte de aventuri fara mine. Aga ca o insoteam, tremurand in frig, in vreme ce inima imi bubuia de bucurie. La bibliotec’, Wavy se ridi- ca pe varfuri pentru a-si strecura bratul fusiform in cutia cu cartile returnate. Ziua, mama ne ducea cu masina la biblioteca si ne alegem cirti, dar ni se pirea mai frumos sa le furam. Wavy zambea gi igi retragea bratul ca si vid comoa- ra. Cartea era suficicnt de subtire pentru a iesi din cu- tie, dar nu era o carte pentru copii. Salome, spunea pe cotor. Ne-am plecat amandoui capetele pentru a studia ciudatenia unei carti pentru adulti, cu poze. Poze stranii. Coperta era uzata si infagurati cu o bandi care sa 0 prote- jeze, iar paginile pireau grele. Pirea special’. Cand m-am intins si dau pagina, o pereche de Jumini frontale au cizut pe noi, cum eram ghemuite lang’ depo- zitul de cirti. Wavy a fugit, dar eu am inghe¢at cand tata a strigat ,Amy!“ La fel ca intr-o poveste, atunci cand numele cuiva iti da putere, iata cd tatal meu era capabil si ma tind pe loc cu al meu. Mama a iesit din masina si a inceput sa alerge prin parcarea bibliotecii. Parea atat de feroce, indreptandu-se spre mine in cdmasa ei de noapte si cu un palton, incat mA asteptam la o explozie. Pedeapsa. In schimb, ea m-a prins in brafe si m-a strans la piept. Dupa aceea, a trebuit si spun totul. Despre cum 20 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR umblam noaptea pe drumuri. Nu si despre stele. Acela era micul meu secret. Mama a plans, iar tata a fipat. — Stiu ce vrei si spui, Brenda. Vrei s3 0 ajuti. Ingeleg asta. Dar cand comportamentul ei incepe si-i pun’ in pericol pe copiii nostri, atunci e vremea si faci o alegere. Nu o putem pistra. Nu poate fi controlata. Politia a venit si faci un raport, 0 poz, s4 scoati o informatie. Vecinii au inceput si apard pentru ao ciuta pe Wavy, dar s-a intors ea, de bunavoie. M-am trezit in fipete si plansete. In acea dup3-amia- 28, bunica a venit s4 o ia pe Wavy. — E 0 idee groaznica. O idee proast’, a spus mama. M-am mirat ca putea vorbi asa bunicii. Parea si nu fie posibil s& scapi cu bine dac& vorbeai asa propriei mame. —Nu 0 vei putea supraveghea tot timpul. Nu poi sta treaz’ toatd noaptea. — Care ar fi rostul? Presupun ca da, se va plimba un pic pe-afara. Din ce imi amintesc, tu si Val faceari la fel cand erati copii. — Aja era altceva. Eram adolescente si erau vremuri mai sigure. — Pfff, a zis bunica. —— Gandeste-te la sindtatea ta, Helen, a completat tata. — De la chimioterapie nu ai mai fost chiar in putere, mami. Bunica a pufnit iar tare, asa cum obignuia sd faci mai demult cu fumul de gigara, sia clatinat din cap. — Spune-mi care e solutia ta. Orfelinat? Sa 0 trimi- tem s& locuiasc4 cu niste straini? — O vom ajuta noi, a spus mama. — Nu, nuo vom ajuta, a intervenit tata, blocindu-mi c4mpul vizual, asa c4 nu voi sti niciodata ce schimb de priviri a existat intre el si mama, dar cand el s-a dus spre BRYN GREENWOOD | 21 masi sd isi mai toarne nigte cafea, mama a dat din cap. —La fel de bine, ar putea veni cu mine acas& azi, a spus bunica. M-am agezat pe patul lui Wavy cat i-a facut bunica bagajele. Nu erau multe de impachetat. Vreo zece rochii care supravietuiseri Marii Distrugeri. Cateva sosete si chilogi. Peria de pir pe care uneori ma lisa sa i-o trec prin parul fin, mat&sos. Ultimul lucru care a fost pus in bagaj a fost Iepuragul Prafuit, papusa. Bunica a pus-o in valiza. Wavy a scos-o. Mama a pus-o inapoi. Wavy a scos-o. Era singura jucarie pe care oavea Wavy. — Nimic nu ifi apartine, mi-a spus ea odata, cand mi certam cu Leslie din cauza unei papusi Barbie care mai tarziu a disparut. Wavy a scos din valizi Iepurasul Prafuit si mi-a dat-o mie. Un cadou? Apoi a sosit timpul ca ea si plece. Bunica ne-a imbritisat pe togi, in vreme ce Wavy a asteptat lan- ga us3. Mama a incercat s3 0 imbragiseze si pe ea, dar ea s-a ferit, strecurandu-se pe lang’ mama pentru a mi im- bratisa pe mine. Nu suficient de aproape incat s3 ni se si ating3 trupurile, dar si-a pus mainile pe umerii mei $i mi-a mirosit parul. Dupa ce mi-a dat drumul, a fugit la usa de la intrare. — Vezi cum e? a spus mama. — Stie ce vrea. Aga erai situ, a explicat bunica, zim- bind si ridicand geanta lui Wavy. Dupa Ziua Recunostintei, am gasit adevaratul cadou pe cate Wavy mi-l lsase in dulapul de sub sciri. Cand mama a scos cutiile cu decoratiunile de Criciun, m-am tarat induntru pentru a curata niste beteald rupti si un ornament spatt. Inghesuit’, chiar in spate de tot, era car- tea furat: Salome. BUNICA Octombrie 1975 Eu $1 cu Inv AM CRESCUT © FATA care a ajuns bine. Brenda s-a miritat cu un om bun, a avut copii buni, a finut casa curata sia muncit din greu. Cu Valerie, cea mai mica, nu stiu ce s-a intamplat. Presupun ci, in zilele noastre, ea ar fi fost diagnos- ticat& cu ceva, dar in acea vreme noi doar fi suportam comportamentul, De exemplu, problema ei cu micro- bii. Erau perioade cand se spala pe maini de o sut3 de ori pe zi, pana cand pielea i se crapa si sangera. Am facut-o si poarte manusi ca sA o ajute si se simta curata. Doua duzini de perechi de manugi albe pe care le spalam gi le calcam in fiecare zi. Apoi, in primul ei an de liceu, a ramas insarcinata sia fugit cu Liam Quinn. Nou’ nu ne plicea de el, dar nu am incercat niciodata s& ti despartim. El cauza numai proble- me si nu mise parea cd o trateazi cum trebuie pe Valerie. Era genul de biiat care se crede centrul universului. Mai tarziu, am aflat c3 era mai rau decat egoist. Am aflat ci a implicat-o gi pe ea in tot felul de chestii care au BRYN GREENWOOD | 23 bagat-o in inchisoare. Din toate aceste motive, mi-a frant inima. Am sperat ca Brenda si nu ma urasca atunci cand avea si afle cat de mult din pensia lui Irv se ducea pe avoca- tii lui Valerie. Am sperat si strang bani de facultate pentru Amy si Leslie, dar nu mi-a mai rimas nimic pentru asta. In prima zi cand am adus-o pe Wavonna acasi la mine, nu a vorbit. Sincer’ si fiu, n-a vorbit cateva siptimani. E mai apasdtor pentru nervi decat ai crede, sd ai in aceeagi incdpere pe cineva care nu scoate o vorba. M.-a transformat pe mine intr-o veritabila trancdnitoare. Povesteam tot ce faceam, exact asa cum facusem gi pen- tru Irv pe final, cand starea i se inrdutarise. in prima seari, Wavonna nu a miancat la cina. Dimineata urmatoare, nici micul dejun. Pana Ja pranzul din ziua urmatoare, am inceput s4 ma prind de ce arata Brenda atat de sfarsitd. Trei zile de ingrijorare, dup’ care m-am gandit si numéar lucrurile din frigider si am tras concluzia ci manca. Inaintesine punem in pat, aveam gase felii de branza in celofan, noua caise in compartimentul de fructe, treisprezece saratele. Dimineata aveam doar cinci felii de branz, sapte caise, zece saritele. Nici cat si tii un soricel in viata, dar ea s-a descurcat. A doua zi, am pus pe masuta de cafea din birou cateva jucarii noi pe care i le cumparasem. Biroul era imbricat in lambriu de pin demodat si avea mochet’ pufoasa, dar noi il foloseam ca sufragerie inca de cand triia Irv, asa ca eta plin de amintiri placute. Mi-am petrecut ziua facand un quilt pentru o strangere de fonduri la bisericd si ui- tandu-mia la TV. Wavonna a stat pe canapea, uitandu-se fix la TV sau la perete sau la nimic. Se uita in gol pana departe, aga cum facuse Irv cand se intorsese din razboi. Cand s-a ridicat, m-am gandit: fn sfarsit, s-a plictisit. Va face ceva. Se va juca cu jucariile. 24 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR S-a dus la baie. S-a auzit apa tras si cea de la chiuvetd curgand. A venit inapoi pe canapea. Papusa Barbie, ele- fantul de plus si jucariile Lincoln Logs au rimas in amba- lajele lor si ulterior au dispirut. Dup3 dou’ saptimani, am facut ce ar fi trebuit si fac din prima. Am cumpirat cateva c&rti de joc educative —litere, culori, forme, numere — genul acela folosit la gradinit’. Dimineata urmiatoare, i-am facut un bol cu ce- reale si am iesit din bucatarie vreo cincisprezece minute bune. Mi-am petrecut timpul sunandu-le pe tipele din clubul de bridge ca si le spun ci nu aveam s& vin in acea dup3-amiaz3. Cand m-am intors in bucatarie, desigur ci erau mai putine cereale. Am curatat masa $i am scos car- durile cu alfabetul. —Aedela Ana. $tiam c3 nu avea de gand sd repete dup4 mine ca un papagal, dar cel putin asa le vedea si le auzea. fn ziua aceea, am trecut prin intregul pachet. Cand am terminat, Wavonna s-a dus spre masa si a luat setul de notige pentru cumparaturi. Era o chestie cu clapeti pe care Irv 0 construise, care avea o rola pe care se putea adauga hartie de scris si o gaurd s4pata pentru a introduce un creion de golf. Wavonna a rulat niste hartie si a ince- put s& scrie alfabetul. As fi cdzut din picioare de m-ar fi lovit fie si o pana. M-am intins si am pus degetul pe A. — $tii cum se pronungi asta? Wavonna mi-a studiat degetul o clipa, inainte de a spune: —A. — $i asta? —B. — Asta. BRYN GREENWOOD | 25 A oftat gi a spus: — Abcdefghijklmnopgrstuvwxyz. Bunici prostuta. Lunea urmitoare am inscris-o la scoal3. fn prima zi, dup ce am lasat-o la gcoal3, am tras un somn de vreo dou ore. A doua zi, m-am dus la salon pentru o infrumusetare extrem de necesari. Femeile batrane au nevoie si se dichiseasc’, iar pirul meu incepuse s4 arate ca t4rat prin noroi. in a treia zi nu-mi aduc aminte ce am facut, dar in cea de a patra am mers la clubul de bridge. Am baut un martini $i m-am distrat galigios cu fetele. Se asteptau si le spun totul despre Wavonna, iar eu m-am prefacut ca sunt bunica mandri. »Oh, are cel mai fin par blond, ca de bebelus. $tie deja tot alfabetul“. Nimic despre ea cu adevarat. Am finut-o pe Leslie in brage dup’ ce s-a nascut. La fel si pe Amy. Erau nepoatele mele, bebelusii mei. Le-am fluturat pozele peste tot si m-am [udat cu fiecare reali- zare a lor. Pe Wavonna nu am vazut-o pana nu a cipatat Brenda custodia ei. Stiu ci pe cei dificili trebuie s& ii iubesti si mai mult, dar simteam, in mare parte, doar mili. Parul ei Lilau si umerii ciolanosi erau atat de trigti, si-apoi mai era privirea aceea goali. Plecind de la clubul de bridge, am simtit, ins, ci totul avea s& fie bine. Aveam si invat 340 iubesc pe Wavonna aga cum le iubisem pe Leslie si pe Amy. lar ea avea si invete si mi iubeasci pe mine. Cand am ajuns la scoala, Wavonna nu iesise. Am mai asteptat cateva minute, apoi am intrat in biroul din fata, unde am fost intampinat’ de directorul scolii si de doamna Berry, profesoara Wavonnei. Ei i-o inmanasem pe Wavonna in prima zi de scoala, tot in birou. Era o femeie prietenoasa, cu un zambet larg, dar in acea zi era 26 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR un dezastru isteric $i smiorcait. Wavonna fugise de la scoala. Am plans, dar imi amintesc ci m-am gandit: ,,Asa a inceput totul si cu Valerie“. Desigur, Valerie nu a inceput s& chiuleasc de la scoala decAt atunci cand a ajuns la liceu, dar totusi am avut acel sentiment doborator cA esuasem. La ora opt, m-am dus acasa i am asteptat vestile po- litiei. Mi-am tinut telefonul in poali cat m-am spilat pe picioare. Mersesem pe jos nu stiu cate strazi, ciocinind la toate usgile din zona scolii. Trebuia si o sun pe Brenda, dar nu puteam suporta gandul de a spune: ,,Aveai drep- tate. Nu mi descurc cu ea.“ S-a auzit soneria si nu am stiut ce si simt. Speranta. Groaz3. M-am dus la us3 cu picioarele ude. Wavonna sta- tea pe verand& singur’, tremurand. Odat& intrata ea in casi, am incuiat usa, de parc asa ag fi putut si o impiedic si mai fug3. — M-ai speriat foarte tare! Dac ti se intampla ceva? $tiam c& fipetele nu erau cel mai bun mod de a comunica cu ea, dar nu mi puteam abtine. —Niciodati si nu mai faci asta, niciodata! intelegi ce-ti spun? Ea a dat din cap, insa cunosteam acel gest de la Valerie. fnsemna: ,,Te inteleg, dar asta nu inseamn3 ca voi face ceea ce spui.“ Dupa ce am sunat la politie si anunt ci. Wavonna ajunsese acasa, i-am facut nigte supa si i-am scos un teanc de biscuiti. in timp ce plangeam in baie, ea a mAncat cate- va linguri si dou saratele. Nu mai puteam continua aga, dar nu o puteam lisa nici s& ajunga la asistentii sociali. Ar fi putut oricine altcineva si c4nt&reasc4 din ochi nivelul supei din bolul ei, asa cum faceam eu? Un strain ar numa- ta biscuitii ca si se asigure c4 nepoata mea mananci? BRYN GREENWOOD | 27 Am curfat masa gi am fiert niste cafea decofeinizata. Cand m-am asigurat ci eram calma, am spus: — Wavonna, vrei, te rog, sa vii in bucatirie i s4 vor- besti cu bunica? Nu a luat loc, dar a stat langi mine, asteptand si vorbesc. —Daca mai fugi de la scoala, te vor lua de langi mine si te vor duce s& traiesti cu straini. Eu nu vreau si se intample asta. Vreau si stai aici, cu bunica. Nu a reactionat, dar nici nu ma asteptam si o fac’. As fi putut sé am pe cap un pudel francez care si danseze tango cu o maimufi gi ea tot nu ar fi reactionat. — {mi spui ce s-a intmplat la scoala? De ce ai fugit? Daca imi vei spune, eu voi incerca si ma asigur cA nu se mai repeta. A fost ca atunci, cu alfabetul. A trebuit si se pregi- teasci, dar a vorbit dup’ o clip3: — Doamna galigioas’ mi atinge. Stomacul aproape ci a impins afar’ cafeaua pe care o bausem. Doamna aceea dulce? Nu imi puteam imagina c& ar face aga ceva unui copil. in mintea mea, asta insem- na ce de riu sa fii atins. — Te atinge? Si-a intins bratele spre mine, iar miinile i s-au cambrat ca niste gheare amenintatoare pe care apoi le-a adus inapoi la piept, stranse. — Adici te imbritiseaza? Da din cap. — $i fie nu iti place? A negat din cap cu seriozitate. Mi s-a facut rau de usurare, acum c4-mi dadusem seama cat de groaznic ar3- talumea Wavonnei. Desigur, ea niciodata nu m-a imbra- fisat si, de fiecare dat& cand o atingeam eu, se strecura de 28 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR sub mana mea. Ziua urmitoare am mers la scoala si eu am facut ce ar fi trebuit s& fac din prima zi. Am mers direct la clasa ei, planuind s3 fi explic doamnei Berry. Totul a disparut pe fereastri cand am ajuns la sala ei de clas’. fn centrul incaperii erau trei copii in scaune cu rotile. Nu vreau sa par crudi, dar erau niste legume care salivau. {ntr-un cols, un copil se trantea pe covoragele gumate albastre. Scoala putea si vopseasca peretii in cea mai luminoas’ nuant’ de galben pe care o voiau $i si afigeze cea mai draguy’ mobila din lume, ram4nea totusi un loc oribil. Nu mi-o puteam imagina pe Wavonna petrecand aici cinci minute, ce si mai vorbim de cele patru zile cat o lisasem. Doamna Berry s-a grabit spre noi cu un ditamai z4m- betul, spunand: —Oh, doamn4 Morrison, ce usurare! Wavonna, dulceat’, ne-ai ingrijorat pe toti. Aceea a fost ziua cand am cAstigat increderea Wavonnei. Doamna Berry s-a napustit spre noi, evident plinuind o imbrapisare enorma, sufocant’. Mi-am de- partat picioarele si am intins un brat ca si o blochez. — Doamni Berry, trebuie si vorbim cu cineva pen- tru a schimba clasele. A facut o fag’ de ranit& in timp ce noi ne indepirtam de ea. Nu aveam nimic cu femeia, dar eram prea batran3 34 o dau pe dup gard. Cand m-am asezat si vorbesc cu consilierul scolii, am avut aceeasi abordare. Am privit-o direct in ochi gi i-am spus: — Nepoata mea nu e retardat3. —Doamni Morrison, nu mai folosim astfel de BRYN GREENWOOD | 29 cuvinte. Temerea noastri este ci problemele ei de vorbi- re sunt un semn al dezvoltarii intarziate. — Nu vreau si jignesc pe nimeni, dar nue proasta. Priviti. Wavonna. Ea nu m-a privit, dar stiam ca asculta. — Darti-mi 0 foaie si un pix. Consilierul mi-a intins o foaie si un pix peste birou. Am tras mai aproape scaunul Wavonnei si am spus: — Di-i drumul si arata-i. Altfel va trebui si rami in clasa cu doamna giligioas’. Imediat ce am mentionat-o pe profesoara pentru edu- catie speciala, Wavonna a ridicat pixul si l-a pus pe har- tie. in primul rand gi-a scris numele, corect cap-coada. Dedesubt, a scris alfabetul: Aa Bb Cc gi tot asa. Sub el a pus numerele. Apoi a facut ceva ce nu stiam cA stie sA faca. A intors foaia si a scris. Casiopeea. Langa ea a desenat cinci puncte si le-a unit. Apoi a facut alte sapte, pe care le-a etichetat cu Cefeu. A umplut hartia astfel. Singurele pe care le-am recunoscut au fost Carul Mic si cel Mare. Felul in care i-a cazut fata consilierei m-a facut s4 chicotesc. Am ras chiar in nasul siracei femei. Am ras pan’ am dat in plans. fInainte de Wavonna, ma simtisem destul de bine. Cancerul era in remisie si eu aveam o pensie frumos planificata inainte s4 se mute Wavonna cu mine. Dupi tot ce trdisem in ultima lund, un ras sinatos era necesar. Au pus-o intr-o clasi obignuita, dar le-am spus din prima: — Nu ii dati o profesoara prea draguta. Le-am spus-o in fata. Nimeni nu avea voie si o atin- ga. Nu se puteau astepta ca ea si vorbeasca, dar nu trebu- ia s4 se presupund ca nu asculta si nu invita. Nu am cerut gi nu mi-am cerut scuze. 30 | PARTEA URATA §1 MINUNATA A LUCRURILOR Lucrurile n-au fost apoi perfecte, dar a fost mai bine. A locuit cu mine aproape doi ani si in tot acel timp m-a atins de doua ori. Cand ar fi fost a patruzecea mea aniversare cu Irv, am baut putin vin si am devenit senti- mentala. Wavonna mi-a atins mana, verigheta. Sa mi ali- ne, cred. A doua oari a fost chiar inainte ca Valerie si fie eliberata pe cautiune, iar eu am angajat un avocat pentru a o ajuta sa obtina custodia Wavonnei sia bebelugului pe care |-a facut cat a stat in inchisoare. Am condus spre Tulsa de ziua lui Leslie si ne-am sim- tit bine, ca pe vremuri: am cAntat, am purtat palarii amu- zante $i am ovationat cand Leslie a rupt ambalajele. Dupa marele tam-tam, cele trei fete s-au dus in sufragerie si se jeace, in vreme ce eu si Brenda am rimas si curagam. Nu m-am putut abtine, asa ci m-am asezat la masa din buc&tirie si am spus: — Am vorbit cu avocatul lui Valerie despre progra- mu! de tranzitie in care poate intra ea. —Nu stiam ca inc’ mai are un avocat. Tu platesti pentru el]? Nu am raspuns. Voiam si nu fie treaba ei, dar poate cd era. — Bun. Deci: avocatul lui Leslie crede ci o poate baga in vreun program? Brenda si-a taiat a doua felie de tort. Greutatea ei cres- cuse in timp, pentru cd manca mereu cand era suparata. —E pentru femeile cu copii, s4 0 ajute si se puna pe picioare ca si poatd avea griji de Donal si de Wavonna. $tiam cd avea si o inflameze si asa se intamplase. — Serios, mama? Chiar crezi ci Valerie poate avea grijd de ei? $tii cum e Vonnie. Iatd ce inseamni talentul de pirinte al lui Val: 0 fiicd ce nu vorbeste, nu mananc, se strecoar afari din casi noaptea. BRYN GREENWOOD | 31 —E mai bine acum. — $tiu. Te descurci foarte bine cu ea. Eu... Brenda gi-a pus mana pe bratul meu si mi-era clar ci ii parea rau cd isi pierduse cumpitul. — Vreau ca Wavonna si fie cu mama ei. Voiam s4 vreau asta. Voiam ca lucrurile sa fie simple si niciodat’ nu erau. — Chiar crezi c3 acesta e cel mai bun lucru pentru ea? — Val a primit tratament. Acest program o va tine intr-un apartament unde va avea un consilier. Se vor asi- gura ca igi ia medicamentele si are griji de copii. — Pai si ce trebuie si faci? Ceva hartogarie? — Trebuie sa te duci la audierea ei pentru eliberarea pe cautiune gi la cea pentru custodie. Va trebui s& o faci, Brenda. — De ce? — A facut metastaza. Wavonna se furigase atat de silentios, incat niciuna dinere noi nu a observat-o pani nu a vorbit. — Ce inseamni asta? a intrebat Brenda. Mama? — Probabil m-a auzit vorbind la telefon cu medicul. S-areintors cancerul. In plam4ni gi ficat. Ei zic ci mai am trei luni, poate mai putin. Acum c3 vorbeam despre lucruri dificile, Leslie si Amy au incetat 4 se joace cu papusile Barbie si au venit si stea in us’, al’turi de Wavonna. Am incercat si 0 fac pe Brenda s& fie puternica, dar ea a inceput s4 tremure si s4 plang’. Au plans si Amy gi Leslie. Toate, cu exceptia Wavonnei, plangeau. A traversat bucdtaria si s-a intins spre mine. Pret de o clip’, si-a pus mana pe pieptul meu, atingand acei sani falsi de spumd pe care ii purtam in sutien. Am iubit-o atunci, chiar atunci cand eram gata si o pardasesc. WAVY lunie 1977 Ma&rusa Brenpa NU A vruT sk stau cu bunica la sfarsit. — Lasi-l pe Bill sd 0 ia inapoi la Tulsa. Prietena mea Sheila sti la cas pentru a avea griji de fete c4t sunt eu aici, a spus m3tusa Brenda. — O34 plece curind cu tine. Las-o s& stea cu mine, a spus bunica. Ea gi-a intins mana, iar eu m-am dus la ea, desi nu eram destul de curajoasi pentru a o atinge in vazul ma- tusii Brenda. — Te iubesc, dulceata. Te iubesc. Eu m& duc curand s4 stau cu bunicul tau, Irv, dar cu voia lui Dumnezeu, mi vei vedea din nou, Wavonna. Nu in viitorul apropiat, dar intr-o zi, candva, a spus. O vreme, bunica a dormit, iar matusa Brenda s-a dus ‘in bucitarie si faca niste cafea, dar s-a asezat la masa si gi-a pus capul pe brate ca sa plang3. Cand ceasul mare ar fi trebuit s4 sune de ora trei, nu a sunat, pentru ca nimeni nu isi amintise s3-] intoarc’. Matusa Brenda dormea. — Mi-ar fi placut si nu-mi fie frica. Pare asa prostesc BRYN GREENWOOD | 33 sa imi fie frici, dar parca ag conduce spre un loc nou si nu stiu unde merg, a spus bunica atunci cand s-a trezit. Eram singure, asa cd am finut-o de mana. M-am gindit la domnul Arsenikos, vecinul de unde locuiam inainte s& fie arestati mama. Cand mama se certa cu unchiul Sean, domnul Arsenikos mi lisa si mi ascund pe veranda lui. imi spunea c& sunt ,,pisica lui fara addpost“ si imi didea sandvisuri cu sunca. Uneori era doar grasime intinsi pe painea alba si moale, dar al- teori erau in interior si bucati intregi de sunc3. Dupa ce mancam, se aseza pe leaganul de pe veranda si imi spunea numele stelelor. {si folosea bastonul pentru a le schita in nisip, ca sd le invat. El era marinar pe un vas numit USS San Diego, care e $i numele unui oras din California. Nava lui se scufundase in Marele Razboi, iar el stia in ce directie si se indrepte pentru a ajunge pe uscat datorita stelelor. Pe cuvertura pufoas’ care era intins’ peste burta bu- nicii, am desenat Ursa Mic3, cu coada atarnand in jos. — Ursa Mic& e in nord in noaptea asta. Carul Mic, am mai spus, pentru c& aga fi zicea bunica. L-am desenat in palma ei, ca s3-si aminteasc3. A dat din cap. Pana cand a risarie iar soarele, ea adormise din nou, far3 si se mai trezeasci. Domnul Arsenikos spunea ci, dacd gtiai constelatiile, nu te puteai rataci niciodata. Mereu aveai s& iti gisesti drumul spre casi. La iNMORMANTAREA BUNICII, SINGURUL lucru adevarat era bunica, pusa intr-o cutie insolit’. Restul era doar prefa- catorie. Matusa Brenda se prefacea ci nu era suparatd pe Mama. — Oh, Val, sunt atat de bucuroasa ci te vad, a spus. 34 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Unchiul Bill se prefiicea si el. {mainte s& vina Mama, a zis: — Hai si termin’m odati cu asta gi si o eliminam din vietile noastre. Dar apoi a imbritisat-o, continuand: — Arigi grozav, Val. Trebuie si vii mai des in vizita. — Vreau si ne adunam de Criciun. Nu putem si ne vedem tot numai la inmorm4nt3ri, a completat matusa Brenda. — Stiul Trebuie s& pastrim legitura. Nu pot si cred 4a trecut atata de cand nu ne-am mai vazut. Mi-a fost asa dor de tine! a spus mama. Apoi mi I-a adus pe noul bebelus. —Acesta este fratele tiu mai mic, Vonnie. El ¢ Donal. Di-i un pupic. Nu stiam de ce voia mama si-l sirut, cand chiar ea era cea care spunea ca gura era un loc murdar. $i-n caz c& ar fi fost vreo capcana, eu doar m-am prefacut c3-l pup. Dupa inmormintare, eu, mama si Donal am mers la Programul de Tranzitie. — Totul va fi diferit de aceast& dat’, a spus. Asa a gi fost, diferit, in primele doua saptamani din program. Ea era Mama cea Buni si respecta regulile. Ne spala hainele gi le punea in sertarele din noul apartament. G&tea cina. Nu se ascundea in baie si-si fFumeze tigara, asa cum facea inainte si fie arestat’. Apoi, intr-o zi, s-a trezit Mama Infricosatoare in loc de Mama cea Bun’, iar eu am stiut c& lucrurile nu aveau si mai fie diferite. Niciodati nu stiam care Mami’ avea s4 fie la trezire. Am citit cartile pe care le primise in cadrul Programului. Trebuie s4 se RECONECTEZE LA FAMILIA sA! Asta insemna cd trebuia sA LUAM CINA CA © FAMILIE, dar BRYN GREENWOOD | 35 in fiecare sear’, dup3 ce Mama Infricositoare pregitea masa, se aseza inapoi pe veranda, fuma din pipa si tipa prin usa de sita ci si mananc. Nu aveam si cad in plasa. Stiam ce avea si se intample daci ma prindea mancand. Chiar si Mama cea Buna putea spune brusc: ,,Nu manca aia! E murdara!™ si sd igi infiga degetele in gura mea, apoi, ca si sCoata mancarea. Chiar si Mama cea Bund putea sa-mi toarne Listerine arzator pe limba ca si mi-o curete. Mereu spunea ca ,,asa intra lucruri in tine“ Lucruri rele puteau sa intre pe gura gi s4 te imbolnaveas- ca. La fel cum bacteriile de la mine pot ajunge pe alte lucruri, murdarindu-le. Cand Megan, asistenta sociala, a venit si ne verifice, mama a zambit atat de intens, incat mi s-a facut riu la stomac. Nu avea sd fie Mama cea Buna. — $i? Ce gatiti pentru cina de diseara? a intrebat Megan. — Oh, facem spaghetti. Pe asta era fixat’ mereu mama. Eu aveam cartea de retete a bunicii, dar mama nu mi lisa s4 gatesc. Nu voia sa fac mizerie. — Cum merge in rest? a vrut si stie Megan. Ai lipsit de la una dintre sedintele de grup de saptamana aceasta. — Oh, totul e super. Doar m-a durut putin capul, atat. Mulrumim c& ati trecut pe la noi. Mama zambea si zambea, dar imediat ce a plecat Megan, a spus: — Ce fututi sunt tofi! E ca intr-un sitcom cu un ve- cin galagios care apare mereu. Numai cd ti-ai omori veci- nul daci ar tot apirea asa cum fac aia la TV. Ai omori-o. Doamne, nu vreau sa mai fac parte din show-ul asta TV tampit! In vreme ce mama fipa, Donal i-a luat peria de par 36 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR din geantd sia bigat-o in guri. Inainte si apuc si i-o iau, mama I-a vazut. Odati, cand eram eu mic3, am bigat in guri pipa ei ca si vid cum e, de vreme ce ei ii placea atat de mult. Fierberea i inalbirea puteau curata majoritatea lucruri- lor, dar nu $i pipa. Era atat de murdara dupa ce o bagasem in gura, incat a trebuit s4 fie aruncata. Mama mi-a smuls peria de par din m4ni si a dus-o in buctarie. $tiam cd avea sa se intoarci cu Listerine sau inalbitor, asa ci l-am ridicat in brate pe Donal si ]-am dus in dormitor. Mama {nfricositoare m-a tarat afari din dulap si m-a lovit pani cand peria a inceput sa lase urme sangerii pe picioarele mele, dar macar am impiedicat-o si toarne Listerine in gura lui Donal. Dupi asta, eu am avut griji de Donal. L-am hrinit si -am imbaiat pentru ci Mama Infricositoare ficea bai atat de fierbinti, incat igi basicau pielea. Cartea Programului mai spunea gi cd TREBUIE SA fq1 TEI CONSTANT MEDICAMENTELE, dar mama nu facea aga. — Cum ar trebui si ¢in minte toate pastilele astea fu- tute? spunea, dar cand am incercat si fi citesc instrucriu- nile, m-a plesnit. C4nd a incetat si isi mai ia pastilele sia inceput si adu- ci acasa sticle de whiskey, a devenit Mama Infricositoare tot timpul. fntr-o noapte, cand whiskey-ul se terminase, cand Donal gi cu mine se presupunea ci dormim, am au- zit cheile mamei zornaind. Usa apartamentului s-a des- chis si s-a inchis. Mie nu imi era frici singura, dar Donal era prea mic s3-$i poarte de grij3. Stitea in picioare in patut, scancind. Am{andurora ne era foame, pentru ci mama aruncase cina in cogul de gunoi. Spunea ca portia de spaghete era murdari si ci laptele se acrise. Chiar si Mama cea Buna ar BRYN GREENWOOD | 37 fi aruncat cina, dar uneori Mama infricogdtoare o facea din pura rdutate. Spaghetele erau lipicioase si calde inca la mijloc gi era mai sigur si m&nanc din gunoi dec&t si m4 vadi mama mAncand. Dupa ce am mAncat, am scos din gunoi cutia de lapte si am umplut o sticlugi pentru copii. Donal a baut tot, iar dupa ce a golit sticluta, eu am curtat-o gi am pus-o deoparte, astfel incat mama si nu isi dea seama. Niciodatd nu am stiut ce e mai murdar: gura mea sau ce bigam in gur’. $i cu Liam era la fel. El era un lucru rau care putea ajunge la tine. Nu trebuia si mi ating’. M-ar fi murdarie. Cand mama era supirati pe el, imi spunea: —Nu-i mai spune ,,taticule“ Nu e citicul tau. Nu trebuie s& ai incredere in el. Ma punea $i pe mine sd repet: —Nu trebuie s4 ai incredere in Liam. C4nd ea se supara pe mine, imi spunea: —Nu pune mina pe el. Nici macar si nu te uiti la el. Eu eram mai murdara decat Liam pentru ci eu nu aveam voie si ating pe nimeni, cu exceptia mamei gia lui Donal, si cateodat’ nici pe ei. Am incalcat regula doar cand le-am atins pe bunica si pe Amy. fn ziua de dup3 ce m-a lasat singura cu Donal, mama a sunat-o pe Dee gi i-a cerut sa vind s& ne viziteze. Uneori, mama spunea ca Dee este cea mai bun prietend a ei. Alteori spunea ci e o curva jegoasi. Probabil ci au fost prietene in acea seari, pentru ci Dee a venit gi i-a adus mamei 0 pipi noua. Au fumat si au baut toata noaptea si au vorbit despre Liam. — Intra in mine. Ca o infectie. Tot ce trebuie si faci este s& se uite la mine cu ochii aia. M-ag putea ineca in ei. Dupa modul in care 0 spunea, stiam ci mama voia s4 38 | PARTEA URATA $I MINUNATA A LUCRURILOR intre in ea. Voia si o infecteze. — Are ochi frumosgi. Ochi de Frank Sinatra. Chiar ai de gand si-] parasesti? a intrebat Dee. —Nu stiu. Ce ar trebui si fac? Mama era atat de beata si de fumata, incat nu fi pasa ci bea dupa Dee din sticla de whiskey. — Vrea sa te vada. Macar atat fi datorezi. Noaptea ce a urmat, cand eram in pat, a venit Liam. Mi-era usor si ti ascult vorbind, pentru ca patul meu era asezat lipit de perete. —Nu pot fi cu tine, i-a spus mama, Nu ma vor lisa s% termin programul dacd sunt cu tine. — Programul? Cacatul de program? Ce o si faca ei pentru tine? — imi voi lua diploma de secretari. — Glumesti acuma? Iubito, eu sunt aici s4 am griji de tine. Cand ne-am cisatorit, am spus ca voi avea grija de tine. impacheteaz3-ti cicaturile gi hai. Cand a intrat mama in camera mea gi a lui Donal, radea. — Scularea, copilasi. Plecim cu taticul. Mana ei era moale $i plutea cand a asezat-o pe capul meu. Nici nu a observat ci purtam haine pe sub paturi, gata si ma furisez afard. Eu si cu Donal am stat pe ban- cheta din spate cand ne-a luat Liam. Pe geamul din spate am urmirit stelele indepartandu-se. {ntai am mers la un motel, iar mama a luat pastilele date de Liam. Cateva zile, a fost Mama Fericita sia vorbit frumos. Apoi Liam ne-a dus la ferma cu pajiste in fata. — Eu gi cu Butch avem chestii de rezolvat, a spus. — Sate dai cu motocicleta gi si iti bati joc de mine? Genul asta de chestii? Te urasc. $i urasc gi nenorocita asta de cocina, a spus mama. BRYN GREENWOOD | 39 Ura podelele de lemn, petele de rugin’ din baie si felul in care tremurau ferestrele cand sufla vantul. — lubito, nu fi aga. Vocea joas’ a lui Liam insemna ca se putea intampla ceva rau. — Crezi ci m& poti [asa pur si simplu aici, s& te as- tept? Poti s& te mai gandesti o data, pentru cd eu... Mama a parut surprins’ cand Liam a pocnit-o peste gurd, dar asta se intampla mereu. Cand plangea, el s-a furisat lang3 ea, i-a pus mainile pe ceafa si a inceput sa-i vorbeasca cu blandete. Apoi el a plecat, iar mama gi-a dat jos rochia draguti sia zacut in pat toati ziua. Nu i-a pasat Mamei Triste cand Donal a plans, iar el a plans mult. — Sunt atat de tristd, a spus. Donal si cu mine nu contam. WAVY lulie 1977 fn PRIMA 21 LA FERMK, cat Liam si cu mama au fipat unul la celalalt, eu si cu Donal ne-am ascuns in pod. A doua zi, cand a venit Butch si-i aduci mamei pastile, eu si cu Donal ne-am ascuns in pivnita. A treia zi, am traversat pajistea ca si vad moara de vant. Credeam ca atunci era ziua mea de nastere, dar nu gtiam, din cauza cA era din 1964 calendarul de la ferma. Nimeni nu m-a protejat pe pajiste. Nici Donal, care nu era suficient de mare pentru a merge. Nici mama, care dormea in timp ce plangea Donal. Nici Liam, care avea chestii de rezolvat. Nimeni nu m-a protejat pana ce nu a venit Uriasul, la apus. Ma intorceam la ferméa ca sa-l hrinesc pe Donal cand un far frontal s-a ivit pe drum. Am fugit spre locul unde pajistea intalnea drumul si am iesit si vid motocicleta trecand zgomotos. Uriagul si-a intors capul pentru a ma privi si parul i-a fluturat ca nigte aripi de graur. Pietrisul i-a fugit de sub roatd si motocicleta a derapat si a cazut. BRYN GREENWOOD | 41 Uriasul s-a prabusit si motocicleta a alunecat pe pajiste, inc’ mergind, cu rotile invartindu-se. Cand am ajuns la el, Uriasul zicea pe drum cu mii- nile si picioarele intinse. Nu stiu de ce nu imi era frica. Poate pentru ci era el asa de mare. Mai mare decat orici- ne m-a facut vreodata si mi simt mica. Poate pentru ci cerul era mov-albastru-rosu-portocaliu si luna c4t o bu- cata mici de unghie. M-am aplecat Langa el si i-am atins umiarul, acolo unde tricoul siu negru se murdirise. Trei zgarieturi lungi ii strabateau bratul drept si picurau sange pe drum. $i-a deschis ochii gi a soptit: — lisuse Sfinte. Esti reala? Am dat din cap. Era mai sigur asa decat si vorbesc. Cuvintele erau complicate si trebuia si mai si deschizi gura. Astfel iti puteau intra $i lucruri in gura. Uriasul s-a ridicat. Si-a pus o palma sub cot gi a scos un geamit. — De unde ai aparut? a spus. Am aratat spre ferma. — Nu esti un inger? Am negat din cap. A trebuit si dea drumul cotului ca si se poata ridica in genunchi. Aerul i-a iesit sonor printre dingi si braul i-a rimas atarnand. Uriasul avea nevoie de mine, la fel ca Donal. Asta m-a facut suficient de curajoas3 ca si nu fug atunci cand si-a pus m4na pe capul meu. — Ai frunze in pr, a spus. Mi le-a scos cu miainile lui mari, tremuritoare. Cand m-a privit, m-am uitat gi eu la el. Avea ochii atat de blanzi, incat cram sigur c3 el nu avea cum si intre in mine ca o infectie. Nu ca Liam, cu ochii sai albaseri. Prostesc din partea mea si cred ci pot ajuta un urias, 42 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR dar mi-am pus bragul pe dupa el, iar el s-a sprijinit pe mine. Repede, ca si nu ma prinda, |-am mirosit. Parul lui uleios mirosea a ment $i a noroi si a singe. Apoi s-a ridicat in picioare si eu mi-am apropiat fafa de tricoul lui, si-mi umplu nirile cu el. Transpiratie si gaz si ceva delicios: bacon. Ne-am tarat impreuni spre motocicleta lui, pentru ca si la genunchi era ranit. — O poti opri, poti scoate cheia? a intrebat Uriagul. La capatul cheilor atarna un mic craniu argintiu. El nu avea o mana disponibila pentru a le lua, asa ca le-am pus eu in buzunarul lui de la spatele blugilor. Catarama de la curea era mare $i argintie, cu trei pietre rosii, mari si incetosate. La fel ca centura lui Orion. Cu mina inci pe umiéarul meu, am urcat de la drum spre casi. A vorbit tot drumul. Bunica vorbea prea mult din frica de tacere, dar el nu. Vorbea pentru mine, si ma faci si ma simt in siguranta. Uriasul mi-a povestit despre motociclet’. Un Panhead. Saptezeci si patru de inch cub. Vopsiti la co- manda. Probabil ci s-a futut totul definitiv. Mi-a spus ci l-am surprins, stand pe pajiste cu pirul in vant. Cao zana, mi-a mai spus. CAnd i-am atins tatuajul mare de pe brat, mi-a poves- tit si despre el. Potcoava, trifoi cu patru foi. — Dar iti spun, nu mi simt al dracului de norocos azi. M-a intrebat dacd vazusem vulpi pe pajiste, dar a fa- cut-o doar ca si lase nigte tacere in caz ca ag fi vrut si spun sieu ceva. La treptele din piatrd care urcau din drum spre casi, el s-a asezat, tinandu-se strans de mana $i respirand din greu. — Pogi si chemi pe cineva si mA ajute? a spus. Telefonul era pe peretele de la bucatarie. $tiam cum BRYN GREENWOOD | 43 functiona, dar nu il folosisem niciodat3. Nu fi poti mi- rosi pe oamenii de la celalalt capat al firului. $i urechile sunt deschizaturi prin care lucrurile pot sa intre in tine. Din capul Uriagului se scurgea singe pe care tricoul fl inghitea. Ceva alb, despre care eu credeam cd era un os, fi iegea din brag. Am dat din cap. Mi-a spus numarul. Apoi mi l-a scris cu degetul pe brag, cu linii de sange. — $tii cifrele? Crezuse ci nu stiam sa citesc pentru ca eram mica. Pentru a-i arata ci intelesesem, mi-am ridicat mna spre ureche pentru a mima un apel telefonic. Apoi m-am gan- dit la o problema. — Tu? am intrebat. — Sunt Kellen. Jesse Joe Kellen. incepusem, dar m-a oprit. — Stai. Pe tine cum te cheami? Nu o mai spusesem niciodat’ pani atunci. incercasem o data, fara si scot vreun sunet, ca s4 vad cum se simtea si pronung. Apoi, dintr-o suflare: — Wavonna. —Du-te si cheam3-mi ajutor, Wavonna. Zi-le ce s-a-ntamplat. Am urcat in fuga spre casi si am apelat cu degetul tremurind, intorcand micul cere si asteptand si revin’ in pozitia initials dupa fiecare numar. T4rrrr, sarrrr, apoi un fScanit gi respiratia cuiva. — Cine e? spuse Liam. Un fior rece m-a strabatut. Sa nu ai incredere in Liam. — Cine pula mea e? imi simfeam gitul att de strans, incat nu stiam cum aveau s& iasi cuvintele. Le-am inghitit, iar si iar, pani cand au iesit, in sfargit. —Is-a stricat motocicleta. Kellen. 44 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Spunandu-i numele, am stiut ci Uriasul a meritat pericolul de a-] avea pe Liam in ureche. — Vonnie? Tu esti? Unde pula mea e Val? —Doarme. Kellen a derapat. Cu motocicleta. Cuvintele mi-au rinit gatul ca un biscuit care o ia pe cararea gresita. — Fir-ar a dracului, vin. Trimit pe cineva. — Repede. Singereaza. Am inchis, am luat prosopul de vase si am fugit ina- poi la Urias. Kellen. Soarele apusese cAt am fost iniun- tru, asa c& el era o umbri, iar rochia mea sclipea alba in lumina lunii. — Ai sunat? a spus. Am aprobat. Pe cat de delicat am putut, i-am infasu- rat prosopul pe brag. Sangele s-a imbibat prin prosop si a inceput s3-mi picure pe m&n3. M-am ghemuit in fata lui, privindu-i ochii indreptandu-se departe. Devenea pierdut. — Kellen. Mi-am pus m4na pe obrazul lui si si-a revenit. Cand am aratat spre Nord, si-a intors capul pentru a privi. — Casiopeea. Andromeda. Perseu. Cefeu. Cygnus. Ursa Mica. Acum, ci soarele apusese, puteam vedea toate stele- le si planetele. Mercur, Saturn, Jupiter, Venus, Marte, ca nigte sciri coborand din Lund spre pajiste. Le-am tot pronuntat numele pana ce am auzit o masini venind pe drum. Dupa ce Liam si Butch |-au luat pe Kellen, m-am gandit la modul cum Lisa spatiu si pentru mine cand vor- bea. Daci aveam si-! mai vad, decisesem si umplu cu cu- vinte acele spatii. KELLEN August 1977 M-as FI DUS A DoUA ZI s-o vid pe fata de pe pajiste, dar derapajul de motociclet’ aproape ci m-a facut hambur- ger. Am facut o contuzie, am avut un umir dislocat, trei coaste rupte, o gleznd luxat’, iar bragul mi s-a rupt in doui locuri gi osul a iegit prin piele. Dup’ ce-am petre- cut o siptaman3 in spital, au mai trecut doua luni pana am putut s4 lucrez ceva pentru Liam. Doua luni de stat degeaba la Cutcheon’s Small Engine. Batranul era co- fect cu mine, iar mie imi plicea munca. fri petreci ziua asambland motoare, pleci acasi simtind c& ai facut ceva ce merita. Odata vindecat suficient cat si pot fi de folos intr-o bataie, am facut cateva drumuri pentru Liam. Butch si cu mine am luat o chestie din Monte Carlo si-am dus-o in Des Moines, un camion plin de metamfetamin3. Bani buni. Vara aproape se dusese cand am reusit s4 revin la ferma. Nimeni nu a raspuns cand am ciocanit, dar usa era descuiat’. Imediat ce am intrat, m-a lovit duhoarea 46 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR de vase nespilate. Chiuveta din bucitarie era plina, iar mustele bazaiau pe mancarea putrezita. $i numai boluri si pahare cu mucegai inflorind. — Hei? Sunt Kellen, de la baza dealului. E cineva acasa? am strigat. Nu a raspuns nimeni, dar in dormitorul de lang’ ho- lul din fai am auzit pe cineva sforiind, doar putin mai tare decat un bondar. Am bagat capul pe usa $i persoana din pat s-a intors. Un picior subtire si alb si un petec de par negru au iesit de sub paturi. Soria lui Liam? Am facut un pas inapoi, s4 nu o vad. — Doamna Quinn? O ciutam pe fata micuya si blon- di. Wavy? Eram amefit ca dracu’ in capul meu. De mai multe ori, la spital, m-am gandit c& visasem. — L-a dus pe Donal pe undeva. Nu stiam cine era Donal, dar macar fata era probabil reali, de vreme ce sofia lui Liam nu a spus: ,,Despre ce mama dracului tot vorbesti acolo?“ — Cine esti? a intrebat. —Jesse Joe Kellen. Aaa... lucrez pentru Liam. — Cacatu’ dracului. — Eu o si plec. fmi cer scuze ci v-am deranjat. Am luat-o inapoi pe hol, sperand ca toat’ taragenia si nu ajunga la urechile lui Liam. Aveam deja mana pe clang, spre iesire, cand mizeria din bucitarie m-a blocat iar. Fetita chiar trdia in jegul acela? Era SFARSITUL LUI OCTOMBRIE cand m-am dus iar pe la casa. De fiecare data cand o durere ascufita imi strabatea bratul, oricand lucram la motocicleta, ma gandeam la fe- lul in care fata isi pusese mana pe obrazul meu si imi pro- nuntase numele. Ani intregi incercasem sa fac oamenii si BRYN GREENWOOD | 47 nu imi mai spuna Junior, dar si fiu al dracului dac& asta nu era prima dat3 cand chiar simteam c’ numele meu era Kellen. Dupi ce am facut motocicleta si mearg’ iar cum tre- buia, primul loc unde m-am dus a fost drumul spre casa lui Liam. Rezervorul era inci de metal nevopsit, iar ba- trana mea doamni a fost grijulie cu regulatorul pe drum in sus, spre casi. Usa de la bucatarie era iar descuiata, si cand am deschis-o, fata era acolo. Stitea lang3 masa, cu parul pieptanat, fara frunze in el. Era si un bebelug aco- lo, apucat strans de rochita ei, si-aga mi-am amintit ime- diat motivul pentru care fusesem trimis aici in noaptea derapajului. O punga de cumparaturi. Ricki mersese la magazin, dar nu putea duce ea mfncarea sus, de vreme ce era iubita lui Liam, iar neveste-sii probabil i-ar fi dis- placut. Asa ci Butch a spus: — Fugi pani ‘colo sus, Kellen, inainte s4 se strice laptele. Acum ca puteam vedea c& fata era reala, nu stiam ce 84 zic. Poate ci doar de asta aveam nevoie. Ea s-a ridicat, tinandu-I pe baietel de baretele de la salopeta, fari a scoa- te o vorba. — Hei, Wavy, am spus. Mi-am zis c& acela era numele ei $i ea m-a privit de parca ar fi fost uimit& c’ imi amintisem, cam asa. Si-a indreptat spatele si a dat drumul bebelugului: — Nu te-am ucis? — Nici pe departe. Sunt ca nou. Oricum, nu a fost vina ta. Am spus totul foarte repede, caci nu voiam sa se sim- t& ea prost, dar s-a incruntat. — Doar c& nu mi agteptam sa te vad acolo. Cand am lovit pietrisul si roata din fata a alunecat, m-am 48 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR redresat. $i am pierdut controlul, ca un idiot. Nu e vina ta. Oricum, voiam numai sa zic mersi ca m-ai ajutat. Asta imi dorisem inci de cand mi privise, dar cand s-a uitat dincolo de mine, tot ce mi-am dorit, mai mult dect orice, a fost si se uite iar la mine. Majoritatea oa- menilor te privesc ca i cum n-ai fi mare lucru, dar felul fn care s-a uitat ea la mine... era ca si cum am fi fost iar pe pajiste. Ca si cum ag fi contat. De obicei, oamenii nu se uit asa la mine. — Ele Donal? fi frate-tau? A miscat din cap si s-a incruntat. Afari, pe drum, am auzit un zumzet familiar pe care nu l-am pucut identifi- ca. MA uitasem doar la fata ei. La par si la ochi. Apoi am privit-o in ansamblu. Purta o haina si-avea un rucsac pe umeri. — Mergi undeva? am intrebat. — La scoala. Imediat ce a spus-o, m-am simfit ca un cretin. Ce as- culta ea era autobuzul pe care il pierduse acum. — Te pot duce eu, bine? Daca tot |-ai pierdut din cauza mea. M-a privit cu foarte mare seriozitate sia dat din cap. Nu ai ccrede cd cineva atat de mic ca ea ar putea ridica un bebelus asa de mare, dar Wavy l-a sprijinit pe soldul ei. Era mai puternica decat pirea. Copilul a inceput si urle cand |-a luat gi incd mai urla de undeva de prin casi cand ea s-a intors in bucitarie. Am asteptat s4 spun ceva, dar ea s-a dus direct spre usa. O intarziam la scoala. Nu mi gindisem deloc cum avea sa functioneze mer- sul ei pe motocicleta, dar am abordat problema in sin- gurul mod in care puteam. Mi-am pus miinile pe talia ei si am ridicat-o. Spatele i-a intepenit drept sia deschis BRYN GREENWOOD | 49 ochii larg, astfel ci mi-am dat seama ci o dadusem in bari. I-am dat drumul ca unui cartof fierbinte, iar ea s-a asezat singurd pe locul din spate. — Tine-te strans, bine? am spus dup’ ce am pornit motorul. Nu mi-a raspuns $i nu m-a atins. Ma simteam ca un tampit, ca si cum as fi ratat ceva important. — Ai mai mers vreodata cu motocicleta? M-am uitat la ea in oglinda retrovizoare. S-a in- cruntat si a dat din cap. Ma gandisem eu. Sa fie copi- lul lui Liam si si nu fi mers niciodata cu motocicleta? Majoritatea tipilor la fel de innebuniti dupa motociclete cum e el isi iau copiii la plimbare. — O si mergem destul de repede, asa ca trebuie sa te tii de mine. Nu vreau sd cazi, i-am spus. Nuera ca si cum ar fi putut s4 isi puna bratele in jurul meu, dar m-a apucat de o parte a gecii, iar cu cealalt3 mana m-a tinut de cutea. Pe autostrada, rochita ei flutura pe lang’ noi, asa ci m-am intins in spate si am strans-o intre noi. fn timp ce ficeam asta, mana mea i-a sters ge- nunchiul din greseali, iar ea s-a retras. Era atat de usoara, ca mA agita. Ca si cum nu ag fi avut nimic in spatele mo- torului. Am apasat frana de pe fata ca si o fac si alunece mai aproape de mine, cat s4 mi asigur cd mai era inci acolo, Imediat ce am facut-o, mana ei a slabit stransoarea gecii. Timp de cateva secunde, cat nu m-a atins, inima mi s-a oprit. — Tine-te bine. Nu-mi da drumul! am strigat. M-a apucat iar de curea $i de geaca. La semaforul din orag am prins autobuzul din urmi si am urméarit pana la scoalé. Am urcat motorul pe tro- tuarul din fata si, imediat ce ne-am oprit, Wavy s-a dat jos. O secunda, s-a tot foit, inainte si inapoi, incercand 50 [{ PARTEA URATA $5 MINUNATA A LUCRURILOR si igi aranjeze rochiga. fmi ficeam griji ci s-ar fi putut impiedica, dar cand m-am dus si o prind, si-a pus mana pe coapsa mea pentru a se sprijini. Apoi m-a impins $i a fugit pe trotuar spre copiii care coborau din autobuz. Se holbau cu togii la mine, cum stiteam pe motor in mijlo- cul trotuarului. — Hei, Wavy! La ce ora? am strigat. S-a intors si m-a privit cu ochii intredeschisi. — La ce or sa vin si te iau? A ridicat trei degete. Grupul de copii care coborasera din autobuz o ajunsesera’. Unul dintre ei si-a izbit umarul de al ei, apoi m-a privit, s4 stiu ci o facuse intentionat. Apoi ea si-a lasat m4na in jos gi i-a croit drum in cladire. Am plecat de acolo simgindu-mi de parc o predasem la portile Iadului. Niciodat’ nu mi-a plicut scoala, mereu am cautat scuze si ma tin departe de ea, dar cand m-am gindit la mizeria de la ferma, am inteles de ce Wavy voia la scoala. Singurul lucru la care m-am gandit c4t am condus inapoi a fost cA voiam sa fac lucrurile si fie un pic mai bune pen- tru ea. {ntr-o cas str4ini era mai usor de vizut ce trebuia facut. Am intrat acolo cu gandul ci aveam doar si spal vase, dar apoi nu am putut pleca lisand bebelusul plin- gand neschimbat. Nu e actiunea mea preferata, dar pot schimba un scutec. L-am curifat pe copil si am fiert un castron cu fulgi de ovaz, culegand gandacii de la supra- fata cand se ridicau. CAnd s-a ricit, am turnat deasupra niste miere cristalizata si l-am hranit pe copil. A p3rut si ti placa asa. $i pe mine m-a placut, de asemenea. M-a méangaiat si mi-a zambit larg cat am vorbit cu el. Pani cand batranul Cutcheon m-a luat la service-ul lui, eu spilam vasele in parcarea camioanelor. Nu e greu, ba e chiar fain. Cu mintea goala. Freci i stergi. BRYN GREENWOOD | S51 CAteva lucruri ajunseser’ prea departe — o tigaie arsi si ruginit, un bol de lapte atat de stricat, incat aproape ci m-a facut si vomit. Le-am dus afar’, in cogul de gunoi din spatele hambarului. M-a cam frant in bucati si vad locul unde Wavy in- cerca s& tind totul decent. Acolo erau recipiente curate destinate bebelusilor si probabil cd ea frecase cada pani o adusese spre gri. M-am bagat si eu cu indlbitor si borax, am facut-o, la dracu’, aproape alba. Mi-a luat o ori buna de stat in mini si-n genunchi, frecand pana ce bratul a inceput s&4 doara acolo unde pusesera guruburile. La pranz, am amestecat niste supa de rosii din con- servi cu niste saratele vechi. O inghititura pentru Donal, una pentru mine. Nu mai rau dec4t am mancat eu in co- pilarie. Nu m-a impiedicat si cresc. Pana la acel punct, fusesem acolo aproape patru ore si nu stiam nimic de doamna Quinn. Mi speria, asa ci am mers la usa dormitorului ei si am strigat-o pe nume. — Lasa-mi-n pace, a spus. Cearsafurile patului ei erau atat de murdare, incat se ingalbeniser’. Banuiesc ci la un moment dat se ridicase pentru ao duce pe Wavy si o inscrie la scoala. Asta dacd nu o facuse Liam sau una dintre iubitele lui. — Doamni Quinn, vi este foame? am intrebat. —Pleaca. Dup’ ce am cur&tat bucataria si baia si l-am pus pe Donal la somn, m-am ingrijit de restul casei. Dormitorul lui Wavy era sus, in pod, lipit de linia acoperisului, cu cate o fereastra lung3 la fiecare capat. Fereastra de deasu- pra verandei din fat3 avea o planta cataratoare dedesubt. Doar niste vita de vie moart’ iarna, dar s-ar putea ca pri- miavara si fie, de fapt, caprifoi. Wavy nu isi facuse patul, ins’ lenjeriile pireau curate si aveau deasupra o paturd 52 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR crosetata de mana. Apoi cateva rafturi cu carti pe ele si genul de cdcaturi pe care le colectionam gi eu in copila- rie. O sticli veche mov, un craniu de pisic4, o piatri cu o gauri in ea, un ornament exterior, o mini de manechin. Doar chestii care iti atrag atentia. Sus, pe grind’, de cite- va cuie, atarnau rochii. Am ridicat una, iar dedesubt erau un maieu si o pereche de chilofi. Am iesit de-acolo simgindu-mi ca un spion. Am ajuns inapoi la scoala chiar cand autobuzele goa- le trigeau in parcare. De asta mi privise amuzata Wavy cand o intrebasem la ce ora termina. Pierduse autobuzul la venire, dar putea si-1 ia pe cel inapoi spre casi. Doar ci spusesem c& aveam si vin dupi ea. Nu imi plicea si spun ceva $i s& nu ma ¢in de cuvant. Prea multi tipi fac asa. Cand Wavy a iesit, avea un grup de copii care o ur- mau. A venit pe trotuar, lang3 mine, fara si se uite in stanga sau in dreapta. Mi-am dat seama c& acei copii pro- babil erau o bitaie de cap, dup’ cum arata ea. Dobitoci mici. — Hei, Wavy, am spus cand a ajuns lang’ mine. S-a urcat direct pe motor, fari vreun ajutor, pregatitd si plece de-acolo. Am bigat motorul in vitez4 si ne-am indepartat zgomotos de copiii care se uitau. N-a mai fost nevoie nici s4 ti spun sd se tind. M-a apucat strans de gea- c& si nu mi-a mai dat drumul. Nu prea era de mancare la ferma, asa ci ne-am dus la vechiul Drive-Thru Biplane ca si luim burgeri si cartofi prajiti. Aveau si se riceasci in geanta de pe sa, pe drum inapoi, dar tot aveau sa fie buni de mancat. C4nd am ajuns la cas’, Wavy a parut de-a dreptul speriata cand a deschis usa sia vazut bucataria. A dat dru- mul clangei si a facut un pas in spate, destul de larg incat s& se loveasci de mine. BRYN GREENWOOD | 53 — A curitat mama? a soptit. —Nu, eu. Nu aveam altceva de facut azi si m-am gandit ci tu esti ocupata cu scoala. Stii cd Asta a fost jobul meu, spilarea vaselor? E munca faini. Te cam las& si igi inchizi creierul. Mie imi plac mai mult farfuriile si cas- troanele, in ele poti s3 faci cercuri. Incercasem si fac ceva drigut, dar ea arita de parcd urma si inceapa s& plang3. I-am pus mana pe umir, ca si o imbritisez, cred, dar ea si-a pus ambele miini pe burta mea $i m-a impins. —Imi cer scuze, n-am vrut s3... A tremurat tare, din toate incheieturile, inainte sa in- tre iar in casa. Nu eram sigur dac& era suparata, dar s-a uitat inapoi dupi mine, asa cd am urmat-o. — Argintaria cere mult timp ca sa fie curdtata, am spus. Din cauza modului in care ramne mancarea in fur- culig3. Ouale, mai ales, iti dau de furcd atunci cand se usuca pe ceva. Era usor s4 vorbesti asa cu Wavy. Parea s& nu ii pese ce spun, dar umerii i s-au relaxat. —Frate, ce foame mi-e. Sper ci nu s-au ricit prea tare burgerii. Am pregitit farfuriile, cu cdte un burger si cartofi pe fiecare. M-a privit si, cand am pus farfuriile pe mas, s-a ridicat pe scaunul de vizavi de mine. Am inceput si mi- nanc, luptandu-mi cu micile plicuri de ketchup. A des- chis unul si-am presupus ci era pentru ea, dar ea |-a stors la mine in farfurie. Apoi si pe celalalt. Tot timpul cat am méancat, m-a privit, dar nici macar nu s-a atins de m4n- carea ei. Dup& ce am terminat, ea a luat farfuria din fatd sia plecat cu ea pe hol, spre dormitorul doamnei Quinn. I-am pregitit alta farfurie lui Wavy, dar cand a reve- nit, avea grija de Donal. 54 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR — Uite, de ce nu mi-| dai mie si-l tin ct mananci tu cina? am intrebat. Mi-a pus bebelusul in poali, dar nu s-a asezat. in schimb, a inconjurat bucitaria, plimband mana mica peste marginea chiuvetei, pe blat, pe partea din fata a fri- giderului, ca si cum ar fi testat cat de curate erau. Cand a ajuns la capatul blatului, a pisit In spatele meu. Am vrut simi intorc, dar apoi mi-am dat seama c&4 mi studia, vo- ind s& se asigure ci putea avea incredere in mine. Mi-a inyepenit gatul de la cum mi privea. — Doare? a intrebat. Mi-am pus podul palmei peste par. Odat crescut la loc, nu mai puteai vedea cicatricea care imi brizda ceafa. —Nuuu. Ti-am spus, sunt ca nou. Serios, chiar nu a fost asa de riu. Pe lang eruptia cutanata care imi urca pe brag, am mai cipitat si o cicatrice ca un miriapod, semnele de la cus&turi iesind din ea ca nigte picioruse. A mai facut un pas spre dreapta i a privit-o. — Aia doare un pic. A fost nevoie si ma opereze. M-am intins pe dupi Donal ca si-mi ridic maneca gi sti arit cat de lungi era cicatricea, doar din nevoia aia de a te lauda cu o cicatrice buna. Dupi cum s-a incruntat, mi-am dorit si nu o fi facut. —Nu a fost vina ta, i-am spus. Trebuia sA stiu si nu vin cu vitezi pe un astfel de drum. Am avut noroc ca ai fost acolo. Daci as fi derapat far’ s fie cineva prin preaj- mi, ag fi putut muri. A dat din cap. N-a-nghitit gogoasa. MISS DEGRASSI Septembrie 1977 {iN PRIMUL EI AN LA careprA, Lisa DeGrassi a avut-o pe Wavonna Quinn in clasaa treia. Unul dintre cele paisprezece nume din catalog. Lisa le-a vazut pe toate drept posibilitati. Majoritatea paringilor copiilor au venit in prima zi pentru a o cunoaste pe profesoar’, dar Wavonna a sosit singuri si s-a strecurat in banca cea mai apropiat’ de usa. — Buni. Sunt domnisoara DeGrassi. Esti in clasa mea? Fata si-a desfacut fermoarul ghiozdanului si a in- mnat Lisei un exemplar din formularul ei de inscriere. Wavonna Quinn, 8 ani, paringii Valerie si Liam Quinn, o adres dintr-o zona rural3. Scrisul de m4ni abia de se intelegea, iar la finalul formularului, acolo unde era un spagiu pentru ca parintii si scrie observatii — alergii, re- stricfii pentru starea de sanatate — cineva scrijelise doua randuri scurte. Primul era ,,Nu vorbeste“. Al doilea pa- rea s& fie ,, Nu incercati s4 o invatati nimic* Au nelinistit-o pe Lisa. Familia Quinn era genul in- apoiat anti-guvernamental? fmpotriva sistemului public de inviyamant, dar fortayi de lege si-si trimit& copilul la 56 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR scoal3? Indiferent de orientarile parintilor, Wavonna nu s-a impotrivit cand a fost mutati la o banca pe centru si a completat cu entuziasm fisa de lucru la matematica pe care Lisa le-a dat-o dup’ pranz. Problema a apirut cand a sosit momentul si fie pre- date fisele si baiatul din spatele Wavonnei a atins-o pe umir. Ea s-a intors in banca gi l-a pocnit in brat, facand foile si se imprastie. — Wavonna! s-a ridicat Lisa la catedri, cautand ceva de spus. Nu avem voie si lovim! In banca pedepsitilor din fundul clasei, Wavonna parea indiferenta la pedeaps&. Fara si aiba ceva de facut, nu s-a foit si nu si-a pus capul pe banca. I s-au dat fise de lucru, iar ea le-a completat fard si se pling3. In pauza invaratoarei, cand copiii erau la educatie fizica, Lisa s-a uitat mai bine la observatia mazgalitd pe formularul de inregistrare al Wavonnei: Nu incercati sd o atingefi. La finalul zilei, dupa ce au plecat copiii, Stacy, cealal- t& invafdtoare de la clasaa treia, a venit sa ti vorbeasca. Ea era cu cativa ani mai mare decat Lisa si cea mai apropiat3 de notiunea de prieten pe care Lisa o gisise la Powell. — Oaipe fata familiei Quinn la tine in clasi, a zis Stacy. — O stii? —Nu pe ea. S-a transferat din alt stat. Pe mama-sa, da, totusi. Eram in birou cand a venit si o inmatriculeze pe fetiga. Era o poveste pe care Lisa avea s3 0 auda de cateva ori in urmatoarele siptamni. Valerie era beat sau fumata. S-a balbait si abia a pu- tut s& ¢ind pixul in m4nd ca si completeze formularele de inscriere. A platit cu o bancnota de o suta de dolari — cos- turile de inmatriculare erau de doar doisprezece dolari pe an — sia plecat fara sa igi ia restul. BRYN GREENWOOD | 57 P&rul ei era un cuib de sobolani innodati si purta ceea ce ar putea fi descris de cineva drept pijama. Cu platfor- me negre cu toc cui, decupate in fata. $i duhnea. Directorul adjunct a adiugat detaliul: wAdic&d putea pe bune. Ca si cum nu s-ar fi spilat de cateva siptamani.“ Wavonna nu putea. Temele ei miroseau ocazional a tigari, dar erau alti copii in clas3 de care se avea si mai pu- tind grija acasa. Copii care veneau cu aceleagi haine timp de trei zile la rand, nespalati pe ochi gi cu dintii nespalagi. Apoi a fost refuzul Wavonnei de a manca de pranz. fna patra zi de scoala, ea nu era cu restul clasei cand a venit Lisa s& ii ia din sala de mese. Wavonna statea la masa profesorilor cu o tava in fafa, in vreme ce doamna Norton o privea. — S-a intamplat ceva? a intrebat Lisa. — Eu am o regula la pranz. Toata lumea trebuie si incerce s& guste din tot. Ea nu vrea. Lisa nu era de acord cu astfel de reguli, dar in prima ei siptiam4na de predat nu avea cum si nu fie de acord cu o experimentat’ vreme de treizeci de ani, asa cum era doamna Norton. — Cand ii veyi permite s3 revind in clas4? intreba Lisa. — Dupi ce ia cate o gura’ din tot. La 2.55 p.m, chiar inainte de cloporelul de iesi- re, Wavonna s-a intors in clasi cu un biletel de la doamna Norton. fn loc s& guste o guri din fiecare fel, a preferat si stea in sala de mese pustie ct a facut curatenie femeia de serviciu. Ora de educatie fizicS era alt3 fundatura. In vreme ce alti copii alergau, fipand si razand, Wavonna st3tea pe banc si citea. Daca i se lua cartea, rimanea pe banci gi se uita in gol. Era incip3tanat3, dar macar era desteapta. Lecturile 58 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR ei erau peste nivelul clasei $i rareori lua sub nota maxima la lucrarile de matematica. Era un elev problemi, dar era cea mai mica problemi in comparatie cu ceilalgi. Apoi, prin scoali a trecut primul val de raceli, iar Wavonna a ramas acasi, bolnavi. Trei zile mai tarziu, s-a ‘intors la scoala cu o femeie cu aspect dur, care a marsluit spre catedra gi a intrebat: — Care-i invayatorul pe-aici? — Eu sunt, doamna DeGrassi. — Eu sunt Valerie Quinn. Femeia era inalta si subtire, cu par castaniu, dar aceasta doamni Quinn nu putea gi nu se balbaia, Purta un pulovar alb pe gat, pantaloni albi, platforme rosii si igi ginea parul strans la spate, lasand descoperita fata nemachiat3. — Cit de des dezinfectati bincile? a intrebat doamna Quinn. — Sunt convinsi ci femeia de serviciu 0 face periodic. — Sunteti convins’? Cum de suntegi convins’? Agi vazut-o pe femeia de serviciu facand asta? Sau doar ati presupus ci o face? Lisa incepuse s4 spuna cA ,,sunt convinsa c4 isi face treaba“, dar nu a mai avut sansa si igi termine ideea. Mai tarziu, povestind intamplarea, a descoperit ci nu mai era nevoie de nicio exagerare pentru a declanga rasul. —Trebuie dezinfectate zilnic. Zilnic. Repetati cu mine: bancile trebuie sd fie dezinfectate zilnic. Copiii sunt plini de germeni. Sunt acoperiti de germeni. Toti, toti, toi... ingerasii Astia dulci... fn acest punct al povestii, Lisa indica audienta cu mana, cu un deget aratandu-i acuzator, mereu constient4 c4 niciodata nu va putea reproduce gestul plin de dispret al Valeriei Quinn. — ...sunt nigte fabrici scrboase de germeni. ingerasii BRYN GREENWOOD | 59% Astia se duc la baie si nu se spali pe maini. Aduc germenii inapoi in clas& si fi impriastie absolut peste tot. Diatriba a durat pani cand doamna de la sala de mese 1-a trimis pe domnul Bunder, profesorul de educatie fizi- c&, s& vad de ce intarziau la masa elevii Lisei. El i-a gasit supusgi predicii far’ mila ginute de doamna Quinn despre lipsurile lor in materie de igiend. Domnul Bunder a reugit s8 0 convinga s4 coboare la biroul de la intrare, acolo unde ea gi-a varsat furia si asupra directorului, si a femeii de serviciu, si a asistentei medicale de la scoala. Cand a terminat, domnul Bunder si-a sacrificat ora liber’ ca si fi fin’ pe elevii Lisei in sala de sport, in timp ce Lisa s-a dus inapoi in clasa ei ca si-si re- vin’. Singur’, a stat la catedra si a plans. Cand si-a ridicat capul, a gasit-o pe Wavonna asezati pe banca, sub cuier, citind. Fusese acolo tot timpul, in vreme ce mama ei urla. — Esti bine, draguya? a intrebat Lisa. Far3 si ridice privirea, Wavonna a dat din cap. A fa- cut-o s3 igi doreasci si fi existat ceva pentru care si meri- te si cheme Protectia Copilului. O vanitaie dubioas3, un semn de malnutritie, orice ar fi luat-o pe fetig’ de lang’ mama ei nebuna. Abordarea situatiei din partea domnului Bunder era usor diferit’. Dupi doud luni in care a avut-o pe Wavy la ora de educatie fizica, a sugerat cA te apucd nervii daca ai un astfel de copil in clasa. — Ce a fost primul? Gaina nebuni sau oul nebun? intreba. fn noiembrie, lucrurile s-au imbunatitit. Poate ci era influena tatélui Wavonnei, care incepuse si o aducd si s% 0 ia de la scoala in majoritatea zilelor. Asta a fost in acelasi timp cand Wavy a inceput si isi semneze asa lucrarile, nu cu Wavonna. 60 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Cand mama nebuni gi tatal rocker nu au aparut la con- feringele pentru parinti si profesori, Lisa a trimis o scrisoa- re la ei acasi. Apoi a sunat, dar nu i-a raspuns nimeni. fn sfarsit, a facut ce fusese prea lagi si facd din prima. La finalul orelor, a condus-o pe Wavy acolo unde domnul Quinn astepta pe motocicletd, cu miinile asezate pe coarne. Avand geaca de piele descheiata, Lisa i-a vazut petele de transpiratie de sub manecile tricoului unsuros. Era mare si corpolent, si daca Wavy nu ar fi fost acolo, Lisa ar fi putut si dea inapoi de la decizia ei de a-1 confrunta. — Bun’. Sunt doamna DeGrassi. Sunt invatitoarea lui Wavy. Ela dat din cap. — Mi-a parut rau s3 nu va vad pe dumneavoastra gi pe doamna Quinn la Ziua Porgilor Deschise, dar mi-ar plicea si ma intalnesc cu dumneavoastra si vorbim des- pre cum se descurci Wavy. V-am trimis 0 scrisoare des- pre confering’. Poate c4 nu afi primit-o. — Aaa... scuze, a spus el. — Oare ati putea intra acum? Dureazi doar cateva minute. Ela privit-o pe Wavy, iar Lisa a avut sentimentul cel mai ciudat, cum c& el agtepta indicatii. Toate luminile aprinse, si totusi nu era nimeni acasa? Wavy a dat din cap. —in regula, a spus el. in sala de clas’, Lisa tinea dou’ scaune de adult pentru intrevederile cu paringii, dar chiar si acestea pareau prea mici pentru el. Pe cat de mare era, abia de parea destul dein varstd ca sa aiba o fiicd de opt ani, dar Lisa igi invatase lectia despre acest subiect. Bunici care se dovedeau a fi paringi. O mami atat de tanara, incat Lisa a confundat-o cu sora mai mare a unei eleve. Domnul Quinn parea tanar, cum statea BRYN GREENWOOD | 61 asa vizavi de ea, ca un copil chemat in biroul directorului. — Wavonna... Wavy a depasit deja marile hopuri din clasa a treia: inmultirea gi scrisul de mani. Lisa pastrase un model din scrisul lui Wavy ca s& fi arate, un mic eseu pe care il scrisese despre lansirile lui Voyager 1 si 2. El a privit foaia destul de mult ca si o citeasc’, dar nu a spus nimic. — Dar tot nu participa la EF. Ma intrebam dac3 am putea gisi o cale de a o incuraja si 0 faci. Domnul Quinn s-a miscat in scaun i a spus: — Ce-i EF? — Ora de sport. Acum i se spune Educatie Fizica. Pe scurt, EF, —oOh. —Alt lucru care ma ingrijoreazi e vorbirea lui Wavy. Nu trebuie si decideti acum, dar vreau si vi gan- diti la posibilitatea ca Wavy s& se vada cu terapeutul. Nu va va costa nimic. E parte din serviciile locale care le sunt oferite tuturor elevilor si chiar cred ci... — Nu am nevoie de terapeut, a spus Wavy. Pana atunci, Lisa o mai auzise pe Wavy spunand fix trei cuvinte: ,,Stop“, ,,Nu“ si ,,Cacatule“, lucru care ii ficuse rost de o plimbare la cancelarie, acolo unde direc- torul s-a lovit de indiferenga ei fayd de pedepse. — Oh, a exclamat Lisa. Aruncind o privire lui Wavy, domnul Quinn s-a ridicat, iar langul de la portofel a inceput sa i se loveasc’ de picior. — Gata-i? — Aaa... mulgumesc pentru faptul ci afi venit. Dupi aceea, Lisa s-a dat bitutd. Nu-i de mirare ci Wavy nu vorbea. Modelele ei erau o femeie nebund care nu ticea niciodat’ si un birbat care abia scotea doua vor- be. Ce puteai si faci cu un copil care avea aga ceva acasi? KELLEN Noiembrie 1977 LA MAGAZINUL DE MOTOCICLETE DIN GARRINGER, Marilyn a iesit de dup’ tejghea zambind gi a spus: — Oh, Dumnezeule, de unde a aparut ingerasul? Nu stiam c3 ai o fetiga. —Nue fetiga mea, am spus. — Atunci cine e? Al cui esti tu, ingerasule? Are pir ca de bebelus, nu-i aga? Marilyn s-a intins si o atinga pe Wavy, asa ca m-am mutat pentru a 0 bloca. — li trebuie 0 casc3, am spus. Cat am stat acolo, vorbind cu profa care credea ca-s Liam, mi-am dat seama cA eram nesabuit si o las pe Wavy s& meargi fara casci pe motocicleti. Nu conta Liam, eu nu m-as fi iertat niciodat dacd as fi facut accident gi as fi impristiat creierii lui Wavy. Marilyn a adus trei casti pentru copii. Una neagra gi simp], una in dungi albastre cu alb si una roz. — Pariez cd stiu care tti place, a spus Marilyn. Da, Wavy voia pe dracu’ o casc4 roz. A aritat spre BRYN GREENWOOD | 63 casca neagra, care era o versiune mica de Daytona cu vi- ziera. I se potrivea, asa ci am incheiat afacerea. Cat i-a scanat Marilyn casca, Wavy a mers pe cu- loarul cu bocanci, trecindu-si degetele peste varfurile lor. Ghetele ei de iarna pareau ieftine si tocite, asa ci am intrebat-o: — Vezi ceva ce iti place? A dat din cap. Marilyn s-a infiintat iar lang’ noi, tot incercAnd si se apropie de Wavy. La cum arata Wavy, draguti si blonda, probabil c3 oamenii incercau mereu si puna gheara pe ea. De multe ori aproape c4 i-am atins si eu parul, dupa care mi-am amintit ci nu e voie. Dupi cum imi dadeam eu seama, avea s4 mi lase cand avea sa se simt4 in regul’. Ca s& o tin pe Marilyn departe, a trebuit si ma las intr-un genunchi si si pun masuratoarea pentru pantofi lang3 piciorul lui Wavy. Ea mi-a zambit, usor imbujorat3. Imi dideam seama ce gandea. — Nuvz-s pantofar, am spus. Asta i-a largit zimbetul, aproape aratandu-si dintii. —Nu ¢ fica ta? a intrebat Marilyn. — Nu, nu e fiica mea. Ce era si spun? Ea fi tipa cu care ma dau cu motorul? Nu toate lucrurile au raspunsuri simple. Am spus: — Eo prietena. Wavy a ales o pereche de ghete masculine cu varf patrat. Piele buna, si o ind o vreme. Erau un pic cam mari, dar privind-o cum mergea prin magazin, pe juma- tate feapana, pe jumatate impiedicat3, mi-am dat seama ca fi placeau. — O si-ti vind si cand mai cresti, am spus. Ea a dat din cap. 64 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Wavy a iesit cu ghetele noi din magazin, pe cele vechi si tocite ale ei le-a lasat acolo. Pirea fericita. De fapt, chiar m-a asteptat s4 0 ajut sd urce pe motor, desi nu avea nevoie de ajutor. — Trebuie si montez inc’ un suport pentru picioare. Sale pun destul de sus, ca si nu fie nevoie si te sprijini de rama, am spus. Mai paruse fericiti si inainte, dar a suras cand am mentionat suportul. Asta a facut s4 merite toate privirile ciudate ale lui Marilyn, s4 scot nu unul sau dou’ zambete de la Wavy, ci un zambet care si dureze tot drumul ina- poi din Garringer. La ferma, eu credeam ci aveam si citim sau si jucim ceva pana la ora cinei, dar imediat ce am oprit motorul motocicletei, Val a deschis usa de la buc&tarie. M-a socat al dracului. O vazusem pe Val prin casa, nu doar in pat, doar de cAteva ori, iar acum stitea acolo cu pirul facut, purtand haine si pantofi. — Unde ai fost, Vonnie? Ar fi trebuit si te intorci de la scoala acum cAteva ore, a spus. Wavy a rimas pe treapta de jos, nu s-a migcat. Eu nu stiam ce si fac. — Treci aici, s nu ricesti, a spus Val. Acum! fn sfargit, am coborat de pe motocicleta si Wavy a inceput sa urce scarile. Cand a ajuns la usa, Val a spus: — Di-i casca inapoi lui Kellen. Wavy nu a miscat, asa ca Val i-a luat-o. Pana atunci, ajunsesem si eu pe sc&ri si Val mi-a dat-o mie, izbin- du-mi-o de palme destul cat s4 doara. — Ea trebuie si mearg’ cu autobuzul, Kellen. Daca as mai fiavut cateva secunde, ag fi spus: ,,E casca ei!, dar inainte s4 apuc si zic ceva, Val mi-a trantit usa in fata. WAVY Mai 1978 Toatk 1arna, KELLeNn s-A ocupaT de cumparaturi. imi placea aga, pentru ca el cumpira exact ce fi scriam eu. Dac fi scriam ,,trei conserve de fasole verde“, el aducea chiar trei conserve de fasole verde. Nu una, nu zece, nuo sacos plini de chestii pe care Donal nu le mananca. Asa facea mama: aducea acas& sup cremi de ciuperci cand eu scriam ,,crema de felina“ Cartea de retete a bunicii nu avea nimic care si te ducd cu gandul la crema de ciuperci. fn mama nu puteai avea incredere, $i nici in Ricki. Ba pierdea mereu lista de cumpiraturi si mama zicea ci aia era una dintre curvele jegoase ale lui Liam. Miercuri, cand Kellen m-a adus de la scoali acasi, am scris o lista de cumparaturi din cartea de bucate a bunicii. Reteta avea amprentele bunicii facute cu sange din carne. — Faci ceva bun, sunt sigur. Ce? a intrebat Kellen. $i-a sprijinit mana pe masi, citind lista. — Drob. Pentru tine. — Oh, hei, nu cergeam o invitatie la masa. — Pentru tine, am repetat. 66 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR fn dou’ siptimini, scoala avea si se inchid’ pe timp de var’, iar Kellen nu ar mai fi avut motiv sa vini pe la casa, exceptand cA fi placea si manance. Daca eu giteam, s-ar fi putut ca el si vin’ in continuare s& sada cu mine la masa $i si. mi lase sa-l privesc mancand. Cat I-am asteptat s4 vini cu cumparaturile, am curdfat $i am pregatit masa. Cartea bunicii avea poze care aratau unde trebuie sA stea furculitele silingurile. Paharele de api, paharele de vin. Acolo am pus sticla cu bere a lui Kellen. S-a intors mirosind a drum si-a transpiratie. Am vrut s& imi indes faa in tricoul lui si s4-1 miros, asa cum fa- cusem cand derapase, dar nu am avut destul curaj, iar el aducea pungi de cumpiraturi gi stiri infricosdtoare. — M-am intalnit cu Liam pe drum incoace. Voia si stie ce cumpar. Aga ca i-am spus, iar el a zis: ,,Val face drob cu masline verzi, cum facea maici-sa?“ Toatd fericirea mi s-a indoit in piept ca 0 folie de alu- miniu. Am scuturat din cap. Nu pentru Kellen, ci ca s& alung informaria. —{mi pare rau. Nu am stiut ce si fi spun. A zis 3 vine la sase la cind. Am asezat cartofii pe masa si i-am mAngiiat ca pe nis- te animalute. Erau cartofi murdari, dar buni. Destul de mici ca s3-i pot fine in mini pentru a-i curata. Kellen se gandise la asta. — Ce vrei si fac? m-a intrebat. — Sa rimii. M-am dus in camera mamei si nu am vrut sa 0 ating, dar ea era treaza oricum. — Ce e, copilas? Cine-i aici? —{n Liam nu poti avea incredere, am soptit. — Liam e aici? s-a ridicat mama cu parul valvoi. — Vine. BRYN GREENWOOD | 67 — Vine aici? Cand? Mama s-a uitat la ceasul de pe noptier3, dar acesta arata doar douasprezece, pentru cd ea niciodati nu-l fixa Ja loc dup’ o furtun’. — Cat mai e pana vine? Am ridicat dou’ degete. — Doui ore. Ma pot pregati. Avem sampon? $i, vezi, nu te comporta ciudat cand ajunge. Spune-i Taticule, bine? Numai si spui ,,Buna, Taticule“. Da, copilas? Faci asta pentru Mamica? »Spune-i Taticule“, cand chiar ea mi-a cerut si nu mi adresez asa. Ea a spus ci-n el nu poti avea incredere. in buctarie, Kellen statea in picioare. I-am cerut »Asazi-te", si el a luat loc. E] nu s-a agitat ca mama. Uneori ma intreba despre ce faceam, de exemplu de ce. puneam paine pe fundul tAvii pentru drob. {mi plicea cd intreba si nu se supara dac& nu raspundeam. M-a intrebat ,,Pot sd te ajut cumva?™ sia facut ce i-am cerut. L-a hranit pe Donal, l-a sinut deoparte cat am des- chis usa cuptorului gi !-a dus in camera lui inainte de cin’. Ca sa fie in sigurant’. Donal avea doi ani, asta stiam, dar nu stiam cand era ziua lui de nastere. Niciodat3 nu i-am facut cadouri sau tort, dar nu imi amintesc ca eu si fi v3- zut cadouri sau tort pani ce nu m-am dus s8 locuiese cu miatusa Brenda. Acum ci Donal putea merge singur. era mai greu si am grija de el. Cel putin va fi destul de mare curand si va putea avea grija de el insusi. Anul viitor. Dupi ce s-au fiert cartofii, Kellen i-a zdrobit, si nu a obosit, sd fie nevoie si se odihneasca, asa cum pateam eu. Toate cele aproape 5 kilograme, zdrobite deodata. Cat a facut el asta, eu m-am rugat. Sd nu vind Liam. Sa nu se apropie de noi Liam. El mereu spunea ci avea si 68 | PARTEA URATA $! MINUNATA A LUCRURILOR faci ceva si nu facea niciodata. Cand eram mica, mi-a spus ci ma va duce la zoo. Nu m-a dus. Aga ci s4 nu se apropie. Nu veni! Kellen a rasturnat pe o farfurie drobul din tava si atunci a inteles pentru ce era painea. Absoarbe grasimea. Am pus morcovii in jurul drobului si Kellen a pus carto- fii intr-un bol. Masa arata perfect cand a iesit mama din baie. Parul ti cidea in bucle castanii lucitoare peste ume- rii kimono-ului rogu de mitase. Era atat de frumoas’, dar fata is-a schimonosit cand a vazut mancarea gi pe Kellen. — Ce easta? a intrebat. — Wavy a gitit cina, a raspuns Kellen. — Unde e Liam? Ai zis ci vine la sase. —E gase acum. A facut drob. Nu a contat cat m-am rugat eu ca Liam sa nu vina, dac’ mama avea si-i pronunte numele fara protectie. Ea l-a facut s4 vind, fluierand pe veranda. Zambind cand a intrat fara a cioc3ni. — Arata bine, Val. Cand mi-a zis Kellen ca faci dro- bul special al mamei tale, mi-am zis cd trebuie sd vin si eu. Tot timpul cat a vorbit Liam, s-a tot dat pe lings mama, strecurandu-si mana spre gatul ei. Ea s-a imblan- zit si i-a oferit zimbetul ei special. Asa cum lumAnirile sunt mai blande decat lumina becului. Liam a tras scaunul pentru mama, apoi s-a uitat pe masi. Numéarand. Patru farfurii. — Stai la cina, Kellen? — Da. Ea m-a invitat. $i-atunci Liam a zambit cu zambetul care insemna ci nu se putea avea incredere in el. — Oh, Kellen te ajuta cu chestii, nu-i asa, Val? Marna s-a bosumflat. — Tu nu esti niciodati aici. Cred ci am nevoie de ci- neva pentru una-alta, de vreme ce tu nu poti fi deranjat. BRYN GREENWOOD | 69 — De ce si fiu eu deranjat cand tu nici macar nu iti speli parul? — Mi-am spilat parul. — Pentru prima dati dupa dracu’ stie cat. Aproape nu te-am recunoscut. Mama a plans cat a pus Kellen mancare pe farfurii. Liam s-a incruntat. Nu fi placea si puna Kellen manca- rea, Pe cat de mult nu-mi plicea mie ca Liam si manance cina gatita de mine. — $i Val pregateste multe mese faine cat sunt eu ple- cat s&8. am grija de afacerile care vi pun vou’ mancare pe masa? a intrebat Liam. — Wavy m-a invitat, a spus Kellen luand o inghiti- turd de drob. — Oh, Wavy te-a invitat? a spus Liam. Kellen a terminat de mestecat, dupa care a spus: —Da. O vreme, nimeni nua zis nimic. Kellen a continuat si mianance. fn gura fi intrau cartofi, iar furculita iegea cu- rati. Imi plicea cum manca. Voiam si man4nc gi eu aga. — Cat cacat mancati, a spus Liam. — Eu l-am invitat pe Kellen. Crezusem cA aveau si-mi arda limba cuvintele, dar si vad cascindu-se gura lui Liam meritase. Uneori uita ca eu nu vorbeam. Nu cd nu puteam. A clipit sia luat niste drob. —E foarte bun, Val. Esti o bucat3reasa la fel de buna ca mama ta. Mama a zambit. Voia orice cuvant frumos, chiar daca nu-! merita. — Aproape ci am terminat pregatirile pentru Myrtle Beach, a spus Liam. — Mergi anul asta? a intrebat mama. —Da, papusa. Luam si motoarele. Ceva marfa de vanzare. Un pic de afacere, un pic de placere. 70 | PARTEA URATA $f MINUNATA A LUCRURILOR —$tiu eu ce fel de afaceri faci tu, a spus mama, strambandu-se. Kellen a inghitit repede sia intrebat: — Cu ce motociclet’ mergi? — Minanc&-ti cina, Vonnie, a zis Liam. Era mai sigur s4 aprob din cap, chiar dacd era o min- ciund. Ar fi trebuit si dau din cap, dar eu am rimas hol- bandu-mi-n farfurie. — Am zis s-fi mananci cina. Detestam si-mi fie frici, dar am ridicat furculita. Am indepirtat din gramad3 putin piure. Kellen a cumparat unt adevarat, nu margarin’. Eu nu ag fi putut indeparta niciodata bucatile mai mari, dar el il facuse de-a dreptul cremos, moale. Frumos. — Deci, pleci maine? Kellen vorbea cu Liam, dar mesajul transmis mie era: Macar ia o inghifiturd. — Da. Esti pregatit si mergem, nu? Am incercat sa fi transmit i eu lui Kellen: nu te duce. Cred ca a priceput, pentru ci s-a uitat crucis. — Pai, n-am stiut ca vin gi eu, a spus. — Cicat, mda. Ti-am zis, cumpar’ actiuni la Old Man Cutcheon gi un gir intreg de tipi o s& isi doreasc3 s& lucrezi la motoarele lor. Tu si cu mine putem face si-alte afaceri in felul asta. Nu vrei asta? —Nu, da, vreau. Doar c& nu stiam c& vrei si merg si eu la Myrtle Beach. — Ai alte obligatii? a intrebat Liam. Pe mine. Dar Kellen nu a spus nimic si eu |-am Lasat, ca s4 nu se mai incrunte atat. Nu voiam si fie trist. Mi-am t3iat morcovii in cerculete perfecte, ca pe niste monede. —Nu, ii bine. Numai ci mi-ar fi placut dacd stiam mai din timp. — Mama dracului, Vonnie. Mananci-ti mancarea si BRYN GREENWOOD | 71 nu o mai tot plimba atata prin farfurie! Liam a izbit cu palma in masa, chiar lang3 farfuria mea. Avea puterea de a mi-! fura pe Kellen, dar nu avea putere asupra mea. Mi-am pus furculita pe masa, dar imediat ce i-am dat drumul, Liam a luat-o. — Tu si nu mi sfidezi pe mine, curva mica. A luat 0 furculita plina cu cartofi. Am inceput si salivez de la miros. Voiam si man4nc, dar nu aga. Liam a impins furculita in buzele mele, asa ca mi-am intors capul si am simtit cartofii intinz4ndu-mi-se pe obraz. M-am uitat la Kellen, cum ochii lui s-au dus de sus in jos, de la farfuria lui la Liam gi iar la farfurie. Era speriat. Liam m-a apucat de barbie, atat de nervos era. Destul de nervos incat si incalce regula mamei, cea de a nu mi atinge. M-a tras de cap ca s4 nu mi mai uit la Kellen, asa ca am inchis ochii. Mi-am strans buzele si mai mult, ca s4 nu intre cartofii, dar Liam nu voia si renunte. — O si faci ce zic, in pula mea! Furculita mi-a intepat buza si mi s-a izbit de dinti. Liam m-a strans tare de fata, incercdnd s4 mi faca si des- chid gura. $i urma sa o fac. Nu eram destul de puternica. Apoi Liam mi-a dat drumul. Furculita a cdzut pe farfuria mea, cu un zinginit so- nor in mijlocul paharelor care cideau, Am deschis ochii si l-am vazut pe Kellen ridicat in picioare, aplecat peste masi. Avea una dintre mini in mijlocul pieptului lui Liam, ca s-l imping3 la loc in sca- un. Doar de asta era nevoie pentru a-! opri pe Liam, care parea mic sub mana lui Kellen. — Nu face asta, a spus Kellen. Imediat ce i-a dat drumul, Liam s-a ridicat. Toata mi- cimea i s-a scurs gi furia s-a facut iar simtita. —tfmi spui tu cum si-mi educ copilul in propria casi? a intrebat Liam, dar cu tricoul inca sifonat de la 72 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR mina lui Kellen. — Nu, dar nu-i nevoie s3-i faci aga ei. Kellen s-a asezat si a netezit la loc fata de masa. — Dracu’ si mi ia daci imi dai tu mie ordine, cicat gras $i jegos ce esti, a spus Liam. — Vrei si ajungi copilul tau un cicat gras si jegos ca mine? Atunci mai fa asa, continua s3 o fortezi si mandan- ce. Asta o facut tata. M-a pus s curat mereu farfuria, fie ca voiam sau nu. Mi-a rupt maxilarul o dat’. Deci, sti, mai gandeste-te la chestie. Liam a ras. Pierduse lupta, dar toaté lumea avea s4 pretind’ ca nu. Mama stia cum si se prefaca. — Ei, la naiba, sensibil esti, Kellen. O si fiu mai gri- julie in prezenta ta. Nu ag vrea s&-fi ranesc sentimentele $i cacaturi d-astea. Kellen lua inca o imbucatur’ de drob. Parea sa fi fie greu si inghita, dar el a continuat s4 manance. L-am privit mestecand, dorindu-mi si pot manca. Ceva lipicios si cald mi-a picurat pe barbie. Sange. Mama doar a privit, prea moale pentru a actiona. Kellen mi-a dat batista lui pe sub mas’. Cand am luat-o, i-am simgit mana puternici. Nu am ingeles cum fi putea fi frici de Liam, c4nd el era cu at&t mai mare. Batista lui Kellen se tocise de la atata splat si nu vo- iam si o stric, dar mi-am pus-o la gura. Cand am luat-o, sangele meu lumina din mijlocul unei mari albe. Liam si-a ridicat paharul si a spus: — Mai da bere, Val. Mama s-a dus la frigider si a scos o bere. A turnat pani sus in paharul lui Liam, apoi I-a umplut si pe al lui Kellen, desi nu se rasturnase. Uriasul oprise un tren, cal- mase un animal salbatic, si nici macar nu-si varsase berea. WAVY Mama ERA VECHEA VAL CAND S-a trezit dimineata urma- toare. S-a ras sub brate, intre picioare si de-a lungul lor. Dupi ce si-a buclat parul, s-a machiat gi si-a pus hainele stramte care fi placeau lui Liam. Fara mic-dejun, cu ex- ceptia pilulelor care ii ficeau ochii sa straluceasca si mai- nile si pluteasc3. Asteptam s4 plece ca si-mi pot manca cerealele inainte sd se raceasca. — Hai, a spus mama. incalya-te. Nu cereale. Nu scoal3. Mi-am tras ghetele in picioa- re, cele bune, pe care mi se cumparase Kellen. Sa-fi fie bune si cand mai cresti, asa spusese. — Macar pieptanata esti, a zis mama. Nu eram, dar bunica spunea ci am parul asa de moa- le, incat nu se putea incalci. Cozile simple si cele imple- tite se eliberau din elastice ca nigte serpi. Mama era la us, gata de plecare. — Donal, am spus. Probabil cd intr-adevar uitase de el. — Cicat. Cred ca-mi pierd mintile. Marna |-a smuls din arc de parcd numai asta ar fi tre- buit si faci. M-am grabit si pun cate ceva intr-o sacogi 74 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR de cumparituri: scutece, o sticlug’, papucei. Bebelusii adevarati iti dau mai mult de furcd decat cei de jucirie. fn hambar, magina nu voia s4 porneasca, aga ca mama a luat-o in jos pe drumul de pietris, injurand. — Kellen nu-i mecanic, la naiba? Nu poate sa se asi- gure cd porneste masina, in pula mea? Donal, ai o ton’, copile. Ce ai mancat? Vechea Val vorbea repede si radea. fn curtea de langa rulota lui Dee, oamenii incircau motociclete pe platforme. Am auzit vocea lui Kellen dintr-un garaj, dar cand m-am oprit s4-l caut cu privirea, mamma gi-a infipt degetele in urechea mea. — Haide, ciscato. Am urmat-o pe treptele de metal catre rulota, unde televizorul era dat tare si ceva mirosea dulce, a scortigoa- ri, Mi-au chiorait matele. Ricki si Dee stateau in bucatarie, mancau prajitura cu cafea $i radeau. Ricki vorbea cu gura plina. Gura deschisi pentru dou’ actiuni periculoase. Dubla greseal. A spus: —Nici gind, la dracu’. Liam inca radea din cauza asta. A zis: cred ca Kellen e un pic cam sensibil cand vine vorba de greutatea lui. — Kellen n-ar zice nici bau lui Liam. E ca un profite- rol pufos, el. —Nu l-ai vazut tu cand |-a caftit pe tipul ala la Rusted Bucket. Cred ci e infricogitor in modul lui de a fi de retardat greoi. Ricki spunea mereu lucruri rele despre Kellen, dar eta proast’. Trebuie sa fii proasta ca sa il placi pe Liam, nu pe Kellen. Dee a ras pana a vizut-o pe mama stand acolo, privindu-le. Ura a izbucnit din mama, vibrandu-mi peste piele. A BRYN GREENWOOD | 75 inceput s4 mi doara burta. — Ridicati-va bucile, curve nenorocite! Nu stau eu in picioare in propria casi, a spus mama. — Nu-i casa ta, a zis Ricki. — Pe dracu’ nu e. Tot ce e al lui e si al meu. Eu sunt sofia lui. Daca i-as spune, te-ar da afar, pe trotuar. Nu eram sigur’ ci mama avea astfel de putere asupra lui Liam, dar Ricki si Dee probabil credeau, pentru ca s-au ridicat. Mama I-a pus pe Donal pe podea, s-a agezat si si-a aprins una dintre tigarile lor. — Unde-i? a intrebat. — Afari, in laborator. — Adu-l. C4nd a venit in ruloti, Liam nu mi-a zambit, ci doar s-a uitat fugar la Donal, inainte s3 se fixeze pe mama. —Doamne, ariti fantastic, iubito, a spus. Ea s-a ridicat, stralucitoare, asteptand ca el si 0 saru- te. El s-a aplecat spre ea pe marginea mesei, iar mana lui a gisit locul acela special dintre picioarele ei. Nu exista vreo regula care si spun c& nu o putea atinge acolo pe mama. Mama a chicotit. — Plecim spre Myrtle Beach in dimineata asta? — Vii si tu? Si copii, Val? — Se pot duce la Brenda. Pate ci ai o grimada de oameni care stau pe-aici si nu fac nimic. Mama le-a privit pe Ricki si pe Dee, care rimaseseri in prag. — Da, da. Dee, iei tu Charger-ul si fi conduci la sora ei? Nici macar nu a privit-o. Cu mama prezenti, Dee era la fel de invizibila ca mine. 10 DEE CAnp Dex a 1EsiT cu sPATELE din parcare, si-a dat seama c4 nu tia unde merge. S-a uitat in oglinda retrovizoare la fica lui Liam, care era tare drigura, dar infricositoare. Chiar dacd ar fi stiut unde mergeau, nu ar fi spus 0 vorba lui Dee. Nu o facuse niciodati. Lasand copiii in masini, Dee s-a intors in casa. Liam © tinea pe Val in poala, iar mana o avea bagat& sub fusta ei scurta. — Unde mi duc? intreba Dee. —La sora ei, in Tulsa. Liam nici macar nu s-a deranjat si isi mute mana. Era atat de frumos, cu parul blond i bronzat de la mersul pe motor. — Stiu, dar care-i adresa? Cu mana pe dupa gatul lui Liam, Val i-a facut cu ochiul lui Dee. —Fawn Hill Circle, numirul 14322. Crezi ca nimeresti? Fuseser’ prietene odatd, iar lui Dee fi parea rau de Val. Era praf cu totul; si orice ar fi fost in neregula cu ea, a dat nagtere unei sanse pentru Dee. Daci Val ar fi fost BRYN GREENWOOD | 77 ok, de ce ar mai fi pierdut Liam timpul cu Dee? A condus Charger-ul lui Kellen mai repede decat ar fi trebuit si a riscat s& fie tras’ pe dreapta. La o ori dupa iegirea din oras, biietelul a inceput s4 se smiorcaie si si plang. A bucurat-o pe Dee ci ci nu ise intamplase ceva prostesc cum era s4 ramai bortoasa. Desigur, asa il prin- sese Val pe Liam, facandu-i copii. Facéndu-i un fiu... care nu se mai opreste din plans. — Nu poti sa-l faci si tac? a spus Dee. Plansetele pireau si nu o deranjeze pe Wavy, dar o calcau pe nervi atat de tare pe Dee, incat a incurcat adresa jn minte, La Fawn Hill Circle, la numarul 13422, birba- tul care a deschis usa parea confuz. — Val m-a rugat sa va las copiii, a spus Dee. — Cred cA ati gresit adresa. A incercat si la vecini si a primit acelasi raspuns. Mergand incet pe strada, Dee s-a simtit lipsita de ajutor, panicata. Dacd nu se intoarce pana la caderea seri, restul oamenilor vor fi plecat, iar ea avea si rimana acasi, in vreme.ce Liam ar fi petrecut la Myrtle Beach. Cu Val. De pe locul ei din spate, Wavy a spus: — Acolo. Dee a izbit cu putere in frane si, cat s-a uitat la case, fiica lui Liam a deschis portiera si a iegit din magina. A lasat portiera deschisa, a traversat strada i a inceput si mearga spre o casa galbeni, ingrijita. Lui Dee aproape ci i s-a fa- cut rau cand a vizut cat de ingrijita era. Gazonul tuns, obloane albe, remorca in fata. Genul de lucruri pe care le-ar fi avut si Dee daci ar fi ascultat sfaturile mamei sale. Parcand, Dee s-a grabit si deschida portiera pentru Donal. Daca reusea sa ii predea pe copii gi si plece, era bine. — Cine esti? spuse sora lui Val, mergand pe alee. 78 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR — Val m-a rugat si va las copii. — Cum adica? $a-i lagi? Cat timp? — Probabil numai 0 saptamana sau cam aga. Dee a intins bebelusul catre sora lui Val, care a intins in sfargit bratele si l-a luat. Parea inlemniti, dar asta era doar problema ei. Las-o si fie inlemnita. Apoi Dee zbura pe drumul interstatal, simtindu-se jucdusa si entuziasmat’. Pana si-a amintit cd Val calatorea in spatele lui Liam, cu bratele in jurul lui. Sice avea sd faci Dee? Acelasi lucru ca Ricki. $4 cau- te orice distractie despre care Liam s4 nu afle. Asta proba- bil cA insemna unul dintre baieyi. Cineva care avea la fel de mult de pierdut ca ea daca erau prinsi. Pentru c& Liam era gelos, asta daci nu era ideea lui. Dacd spunea: ,,De ce nu o distrezi un pic pe Vic?“, atunci era in regula. Numai dac& nu i se parea ca iti place prea mult, si-atunci s-ar fi intors impotriva ta. Era inc3 lumina cand a ajuns Dee inapoi. fn curtea din fati, patru motoare stiteau pregitite, iar alte patru erau puse pe o platformi din spatele unui camion. Kellen incarca o pereche de truse de scule. — Vin cu tine? Sunt gata in cinci minute, a spus Dee, iesind din Charger. Avea nevoie de un dus, dar poate c& ar fi trebuit s4 se machieze un pic si sa ia haine curate, si nu arate ca un cicat pe langa Val. Kellen a ridicat din umeri. Nu era retardat, dar cu siguranga era incet. Dee credea ca era chestia aia, ca fetu- sul din alcool. De asta avea si ochii oblici, sau poate ochii erau asa pentru cA era indian. Cu fata plata. Prietenos ca un gard plin de noroi. Micar el a asteptat-o. Cand a iesit din rulota, el era singurul ramas. I-a pus bagajul in suportul de sub sa. BRYN GREENWOOD | 79 Apoi si-a trecut piciorul peste motocicleta si a pornit. Sunetul unui motor mate pornind o nimetea de fiecare data pe Dee exact in pizda si, mergand alaturi de el, cui ti mai pasa cum arata Kellen? S-a lisat pe el pe autostrada, si-a trecut miinile peste burta lui si le-a asezat in jos, pe curea. S-au oprit inainte de rasarit. Doi dintre baieti se cul- caser4 in camion, iar Kellen platise pentru doua came- te la hotel. Nimeni nu a scos o vorba despre cum si le imparta, dar erau patru oameni, patru paturi. Butch $i Liam erau prieteni mult prea vechi, iar Terry avea dingii stricati. Asta il mai lasa numai pe Kellen. Alicia, una dintre fetele de data trecuti, se futuse cu Kellen ca un favor facut lui Liam. A spus ca fusese inert. Politicos, dar transpirat $i ciudat, Ca si cum ar fi facut sex cu o morsa. — Ai facut sex cu o morsa? intrebase Ricki $i au mu- rit cu totii de ras, cu creierii fumari. Cel putin sexul cu Kellen i-ar lua gandul lui Dee de la Liam. Sau ar face-o, dac& Kellen nu ar fi fost aga de timid. Singur cu ea, nu a privit-o cu pofta cand a iesit din baie intr-un prosop mult prea mic, de motel. Nici macar nu s-a uitat la ea, chiar daca s-a pus intre el si televizor. Cand a privit-o, in sfarsit, ea a scApat prosopul. — Esti prea obosit? a intrebat ea. —Nu prea tare, cred. Cred. Doamne, nu cerea ea romantism, dar ar fi putut s& arate gi el nigte entuziasm? Nedorindu-si experienta cu morsa, ea l-am impins pe spate in pat si i-a deschis sli- ful. Dupa cum ise facuse reclam, avea ceva acolo, exact ce te-ai astepta de la un tip de dimensiunile lui. fn plus, nu a incercat sa o sarute gi |-a finut destul cat s& termine 80 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR siea. S-a dus in baie sd se curete si, cand a iesit, Kellen igi scotea cizmele. — Mersi, a murmurat. A mirat-o. Nu prea se gandise ci ea ii facuse lui o favoare. Nu se gandise deloc la el. Tragand paturile de pe celalalt pat, s-a cuibarit induntru, ugurat’ ci nu trebuia si doarmé lang’ el. —lIa. A deschis portofelul gi i-a intins niste bani. Lui Dee nu ii placea si primeasci bani pentru asta, dar si-a pus bancnotele impaturite in geant’. Cand era cu Liam, banii nu erau o problema, dar care erau sansele ca el s4 o vad’ macar, daca Val era aici? Avea nevoie de banii astia. Kellen i-a intalnit privirea o secundi, inainte si co- boare ochii: — Nu vreau sa... nue... Liam mi-a spus si ¢i-i dau. — Ah, bun. Ghemuindu-se pe partea ei, departe de el, Dee a in- cercat sd se gandeasca la ceva frumos de zis si nu a putut. Kellen era un mincinos execrabil si sforaia. 1 AMY Mama s-a intors in sucArArie cu un bebelus care plan- gea in brate. S-a asezat sia plans si ea, leganandu-l inainte si inapoi in brate. M-am speriat pana nu am vazut-o pe Wavy in usa, cu vanatai pe fata si cu 0 coaja proaspita sub buza de jos. Atunci am inteles totul. — Oh, Doamne! a spus mama. Ce mi fac? Pani a venit tata de la munca, se calmaser’ lucrurile. Donal motaia. Mama gitea. Leslie, Wavy si cu mine eram sus, ne jucam cu papusile Barbie. Sau eu gi cu Leslie ne jucam, de fapt. Wavy se juca cu Ken. Noi nu-l foloseam niciodat’, decat daca se casitorea Barbie, dar Wavy |-a dezbracat si l-a pus s4 schimbe hainele cu cele de Barbie. —Nu poate purta aia, a spus Leslie. La ea, totul trebuia si fie corect. Noi doua aveam came- re la fel, scoase chiar din catalogul JCPenney. A ei era roz, amea galbena. Wavy, cu bocancii ei de piele neagr4, nu se potrivea in catalog. Ea a deschis catalogul si a facut s4 se intample lucruri surprinzitoare. Cum ar fi Ken in rochie. Tata a venit sus sia stat in prag, cu un pahar in m4na. Parea obosit. Era pentru prima dati saptam4na aceea cand ajunsese acasa inainte sa ne fi pus noi in pat. Mama 82 | PARTEA URATA $I MINUNATA A LUCRURILOR stitea in spatele lui, cuprinzéndu-1 cu miinile. — Hei, fetelor, a spus tata. — Hei, tati, am raspuns eu gi cu Leslie. — Hei, Vonnie. — Nu Vonnie, a raspuns Wavy. — Ce? — Nu Vonnie. Kellen imi spune Wavy. — Cine-i Kellen? a intrebat mama. —Jesse Joe Kellen. Am ajuns cu tofii la mana necunoscutului Jesse Joe Kellen pentru ci Wavy nu mai rispundea la alt nume. Dupi cin3, desi urma o zi de scoala, Leslie i cu mine am stat pana tarziu. Wavy ne-a invaat si juctam poker cu ba- nii din pusculige. $i a trebuit si o imprumutim gi pe ea, de vreme ce ea nu avea bani. Nu avea nici macar pijama si nici o pereche de chilogei curagi. Din capatul scarilor, tata a strigat: — Vonnie! Hai aici, jos. Wavy nu s-aclintit si, dup& un minut, mama a strigat: — Wavy! Vino un pic jos. C4nd am ajuns jos, tata spunea: —{n numele lui Dumnezeu, Brenda, credeam ci am terminat-o cu asta. — Si ce era sa fac? O straina imi lasa la us nepoata si nepotul. Ce era sa zic? ,, Vai, scuze, eu $i cu sorul am decis cam terminat-o cu asta“? Tata s-a intors si ne priveasca pe toate trei. — Vonnie... Wavy, ai mers la scoal& anul asta? Wavy a dat din cap. —in ce clasd esti? Ea a ridicat trei degete. — Vezi ce usor a fost, Brenda? Val o duce la scoala, asa c’ mai usor cu isteriile, bine? BRYN GREENWOOD | 83 — Fetele, fuga sus, ne-a cerut mama. —O si rimani si Wavy? am intrebat. Mama I-a privit pe tata, care s-a uitat in tavan. —St& o vreme, a rispuns mama. Acum, in pat. Maine aveti scoala. Wavy si Donal au ramas. Tata a pus-o pe Wavy si promita s4 nu se furiseze noaptea afara dir casa, dar tot aveam douA saptim4ni magice cu jocurile lui Wavy si cu plansetele de protest ale lui Leslie de fiecare data cand ti jucam cate o farsa. fn ultima zi de scoala, Wavy a mers cu mine, asa ci toata lumea mi-a vazut verisoara ciudata care nu manca sinu vorbea, dar care nu se temea sa se imping3 in leagin cat de sus se putea, pentru ca apoi sa sara. fn acea zi de simbati, a venit sd ti ia mitusa Val. — Arata ca o curva ieftina, a mormiit tata cand a in- trat ea pe alee. Mie mi se parea ca e frumoasa, intr-o rochie neagra cu dantela sus, in fay, si care ii lisa picioarele goale pana la pantofii ei negri cu toc si la unghiile vopsite in rosu. Avea flori tatuate pe brate si pe umeri, iar cand m-a im- britisat i-am simgit mirosul de parfum gi tigari. — Val, de ce nu mi-ai spus ca era nevoie si-ti lasi co- piii cu noi? a spus mama. —Scuze, Bren. A fost o chestie de ultim moment. Sa se revanseze, mitusa Val a adus cadouri. Cercei pentru mama, clips de bani pentru tata, coliere pentru Leslie si pentru mine, o bratari pentru Wavy si o masini de jucirie pentru Donal. Cand s-a trezit din somn, ea l-a luat la invartit pind cand a inceput s& scanceasci. Apoi a trebuit si ne uitim in jur si s4 remarcim ci Wavy nu era acolo. — Unde e Vonnie? 84 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR Cand nimeni nu a raspuns, matuga Val a spus: — Oh, unde e Wavy? Kellen a inceput. Deci unde ? — Amy, te duci tu sus si o aduci pe verisoara ta? a cerut tata. Am gisit-o in dulapul meu, citind una dintre cartile mele luate de la bibliotecd. Speram s4 nu mi-o fure. — Mama ta vrea sa cobori, i-am zis. Cu un oftat adanc, Wavy s-a ridicat si a trecut de mine, lasand cartea pe jos, in dulap. La parter, s-a strecu- rac intre canapea si lampa, ca si nu o poata atinge nimeni. — Hei, frumi. Ce-ai mai facut? a intrebat matusa Val, iar Wavy nici mAcar nu s-a uitat la ea. Ti-am adus un cadou. Matusa Val a scos o cutie de bijuterii, dar eu i-am dat-o lui Wavy. Nici macar nu a deschis-o ca s3 se uite in ea. — Stai la cin’, Val? a spus tata, privindu-si ceasul. — Oh, nu, Bill. Mersi, dar ar fi bine si pornim la drum inainte si se intunece. — Bun, hai s& pregatim bagajele copiilor, a spus mama. Am ajutat s& se faci o geanti cu haine de capitat de la doamnele de la biserica. Pe veranda din fat’, mama si m&tuga s-au luat in brate. —Nu te vedem destul, a zis mama. — $tiu. Tot zicem c& ne vedem, dar nu ne iese deloc. — Ce zici de Criciun? Chiar daca tu si cu Liam sun- teti ocupati, macar copiii poate vin de Criciun. — Ar fi frumos. Stiu c3 lui Wavy i-ar plicea, a spus miatusa Val. Nu stiam daci era asa, pentru ca atunci cand au ple- cat, ea a mets spre magina cirand o sacoga cu haine gi nici micar nu s-a uitat la mine. Mi-a frant inima, dar cand m-am dus la culcare in aceeagi seari, am gasit sub pernd bratara pe care matuga Val i-o diduse lui Wavy. Poate ci pentru ea nu insemna nimic, dar insemna pentru mine. 12 KELLEN lulie 1978 fN MAJORITATEA ZILELOR, DUPA CE se termina ¢coala, o luam pe Wavy la magazin, sa stea pe acolo cat lucram. Dupi ce Batranul Cutcheon i-a aritat ce facea casa de marcat, ea a deschis sertarul cu bonuri si a inceput s4 le bata pe casa. Era buna la matematicd, nu ca mine gi Cutcheon. Mereu fi coincidea ce era pe cas& cu ce era in sertar. Garajul era cam darapanat si mirosea a ulei, dar ei parea si fi placa, chiar daca nu prea era locul ei acolo. Uneori, cand intram in magazin si o giseam la tejghea, era de parca as fi dat peste o ciutd purtand carti pe cap in echilibru. Cand era scoala inchis’, nu mai apucam s4 0 vad prea mult, dar in acea dup’-amiaza, cand m-am intors de la cimitir, ea era in birou. Statea in genunchi pe scaunul meu, uitandu-se la un catalog cu piese. Vazand ci intru asa infierbantat, a zambit si a dat drumul la ventilatorul de pe birou, spre mine. Transpiratia imi picura din par si cimaga mea era atat de ud, cd s-a lipit de mine cand am dat-o jos. Timp de 86 | PARTEA URATA $1 MINUNATA A LUCRURILOR cateva minute, am stat in fata ventilatorului, incercand s4 ma usuc suficient pentru a-mi pune un tricou curat. Pe coltul biroului statea o sticli cu suc. Am luat-o, era inc& rece si pe jumitate plina. Imediat ce am atins-o de gura, Wavy a sarit de pe scaun cu un icnet. M-a intrigat atat de tare, incat aproape m-am inecat cu gura plina cu bule. — Germeni, a spus. — Scuza-mi. Nici macar nu m-am gandit. O sa-fi iau alta sticla. Stiu cd nu vrei s4 bei dup3 mine. A dat din cap. — Germenii mei. fn tine. — Germenii tii? Nu mi-e fricd de germenii tai. I-am facut cu ochiul, simyindu-mi ca un idiot pentru greseala facut’, si am mai luat o gur’ din bautura ei. S-a incruntat la mine atat de tare, incat fruntea i s-a ridat. I-am oferit sticla. Nu m-am gandit ci avea s& bea, dar a luat-o, a pus-o la nas sia inspirat. Cand mi-a dat-o inapoi, nu mai avea altceva de spus despre germeni. in schimb, a luat tricoul meu transpirat gi l-a pus pe umera- sul pe care il lisasem pe birou. —M.-amm dus s pun flori pe mormantu’ lu’ buni- ci-mea. fs singurul ramas. E aiurea, da’ mereu simt ci tre’ si mi gitesc un pic cand mi duc. incerc si arat fain cand mi duc acolo. Trebuia si ma fi dus mai devreme, cand nu erau ale dracului de o mie de grade. Am luat tricoul de la ea si m-am dus si-l agit in ves- tiar. Cat am scormonit dupa un tricou uscat, am simtit-o privindu-m3. Cand m-am intors, a ardtat spre mine sia desenat un X in aer. Tatuajul meu. [atd-mé far tricou gi cre’ ci era prima data cand imi vedea tatuajul. —E un calumet. Stii, pipa pacii, si cele trei sageyi