Recoltarea sangelui venos cu sistemul VACUTAINER

Avantaje ● Utilizarea acestei metode de prelevare asigura:

- confortul pacientului
- calitatea probei de sange
- securitatea personalului medical

Pregatire ● Materiale:
- holder – un tub de material plastic care prezinta, la partea superioara, amboul
la care se ataseaza acul de punctie prin infiletare, iar la partea inferioara doua
aripioare.
- acul de punctie protejat de carcasa bicolora.
- tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori conventionale.
- materiale necesare efectuarii punctiei venoase.
● Pacient:
- pregatirea psihica:
- se anunta si i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii.
- pregatirea fizica:
- recoltarea se face dimineata pe nemancate
- se aseaza pacientul in decubit dorsal, confortabil, cu membrul superior in
abductie, extensie si supinatie.

Executie Asistenta:
-se spala pe maini cu apa si sapun
-imbraca manusi sterile
-verifica banda de siguranta a acului (integritate, valabilitate)
-indeparteaza carcasa de culoare alba a acului prin miscari de rasucire
-infileteaza capatul liber al acului in holder
-alege locul punctiei si il aseptizeaza
-indeparteaza carcasa colorata a acului.
●Executa punctia venoasa:
- introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul si mediul, iar cu
policele impinge tubul in holder si astfel va fi strapunsa diafragma gumata a
dopului
- dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holder prin miscari de impingere
asupra aripioarelor laterale si i se imprima miscari usoare de inclinare-
rasturnare pentru omogenizare cu aditivul
- se introduce tubul urmator
- se retrage acul din vena si se face o compresiune asupra locului punctiei timp
de 1-3 minute fara a flecta antebratul pe brat.

Pregatirea - se eticheteaza tuburile

probelor - se trimit la laborator.
pentru
laborator

Reorganizare - se reorganizeaza locul de munca

- acele utilizate se depun in containerul destinat.

Ingrijirea - aceeasi ca la punctia venoasa.

 pacientului
dupa tehnica

■ DE STIUT:
Tuburile vacuumtainer se utilizeaza in functie de codul de culoare al dopului de cauciuc astfel:

●Rosu si portocaliu: pentru chimie clinica

- teste de disproteinemie
- electroforeza, transaminaze, amilazemie, fosfataza, uree sanguina, glicemie, acid uric,
creatinina, bilirubinemie, calcemie, fosforemie, sideremie, lipemie, rezerva alcalina,
imunograma, proteina “C” reactiva, Latex, Helicobacter.
- antigen Australia
- Waler-Rose, Rh., Grup sanguin
- ASLO, RBW.

●Negru: seditainer pentru determinarea VSH-ului (se agita dupa recoltare printr-o miscare
lenta).

●Bleu: pentru determinari de coagulare

- fibrinogen
- timp de protrombina (se agita dupa recoltare cu miscari lente).

●Mov: pentru determinari hematologice – EDTA-K3

- hematocrit, HLG cu formula leucocitara.
- indici eritrocitari VEM, HEM, CHEM.
- rezistenta globulara
(se agita dupa recoltare prin miscari lente).

●Verde: vacuumtainer cu litiu heparina pentru analize biochimice

● Cand se recolteaza mai multe probe de la acelasi pacient, umplerea tuburilor vacuumtainer se
face in urmatoarea ordine:
- tuburi fara aditivi
- tuburi pentru probe de coagulare
- alte tuburi cu diversi aditivi.
 
  Scopul recoltărilor:
 Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective.
 Confirmă sau infirmă diagnosticul clinic.
 Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului.
 Confirmă vindecarea.
 Semnalează apariţia îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare de
germeni patogeni.
 Examene din sânge:
 Examene hematologice:
o Hemoleucogramă cu formulă leucocitară.
o Hemoglobină (Hb).
o Hematocrit (Ht).
o Timp de sângerare (TS).
o Timp de coagulare (TC).
o Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH).
o Timp Quick (TQ sau indice de protrombină).
o Grup sanguin pentru determinarea grupelor de sânge.
 Examene biochimice:
o Glicemie.
o Uree.
o Fibrinogen.
o Creatinină.
o Acid uric.
o Ionograma.
o Colesterol.
o Probe hepatice.
o Bilirubina.
o Lipemie.
o Fosfataza alcalină.
o Transaminaze.
o Rezervă alcalină.
 Examen bacteriologic:
o Hemocultura – pentru descoperirea bacteriilor din sânge când se suspectează o
septicemie sau o bacteriemie.
 Examen parazitologic:
o Lama de malarie.
 Examen serologic:
o Reacţia Weill-Felix – tifos exantematic.
o Reacţia de precipitare sau floculare – Citochol. Meinike.
o Reacţia de microfloculare (VDRL) – sifilis.
o Reacţia Bordet-Wassermann (BW) – sifilis.
o Reacţia de hemaglutinare.
o Reacţia de fixarea a complementului.
o Reacţia Valer-Rose –poliartrită reumatoidă.
o Reacţia Vidal – febra tifoidă, febra paratifoidă.
o ASLO – diagnosticul RAA, scarlatină.
 Metode de recoltare:
 Puncţie capilară – puncţia pulpei degetului, puncţia lobului urechii, puncţia halucelui sau a
călcâiului la copil.
 Puncţie venoasă – frecvent venele de la plica cotului (cefalică sau bazilică) sau orice venă
accesibilă.
 Puncţie arterială (artera femurală, humerală, radială, cubitală, carotidă).
 Materiale necesare:
 Pentru puncţia capilară:
o Ace sterile.
o Tampoane de vată.
o Alcool 900.
o Hârtie de filtru.
o Pipete Potain – pentru numărarea elementelor figurate.
o Lame degresate şi lamele – pentru frotiuri.
o Tăviţă renală.
o Mănuşi de protecţie.
 Pentru puncţia venoasă sau arterială:
o Ace şi seringi sterile.
o Tampoane de vată.
o Alcool.
o Garou sau bandă Esmarch.
o Pernă elastică cu material de protecţie.
o Recipiente de recoltare.
o Substanţe anticoagulante:  heparină, citrat de sodiu 3,8%, oxalat de potasiu,
fluorură de sodiu, EDTA.
o Tăviţă renală.
o Mănuşi de protecţie.
o Medii de cultură pentru examene bacteriologice (bulion citrat, geloză semilichidă).
 Pregătirea bolnavului:
 Pregătirea psihică:
o Se anunţă cu 24 de ore înainte.
o Se explică necesitatea tehnicii.
o Se instruieşte pacientul privind comportamentul acestuia din timpul recoltării.
o Se solicită colaborarea.
o Se urmăreşte înlăturarea stării de tensiune legată de examinările ce urmează a fi
făcute – la indicaţia medicului se poate administra medicaţie calmantă.
o Se asigură repausul pe timpul executării tehnicii.
o Se obtine consimtamantul informat.
 Pregătirea fizică:
o Se face în funcţie de examenul cerut şi de locul recoltării.
o Uneori se impune un regim dietetic, repaus la pat, medicaţie specială.
o Pacientul nu trebuie să mănânce înaintea recoltărilor.
o Se îndepărtează lenjeria de pe regiunea aleasă pentru puncţie.
o Hainele nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
o Pentru puncţia venoasă se aşează pacientul în decubit dorsal, cu braţul în extensie,
sprijinit pe pernă elastică.
o Pentru puncţie capilară pacientul poate sta şi în şezut, pe scaun, cu braţul sprijinit în
extensie şi supinaţie.
 Stabilirea locului puncţiei venoase:
 Se alege braţul pentru puncţie.
 Se examinează calitatea şi starea vaselor de la plica cotului.
 Se stabileşte locul de execuţie al puncţiei venoase.
 Recoltarea sângelui prin puncţie capilară:
 Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
 Îmbracă mănuşile de protecţie.
 Se aseptizează degetul inelar cu tampon cu alcool.
 Nu se freacă degetul.
 Se aşteaptă evaporarea alcoolului.
 Se înţeapă pulpa degetului perpendicular pe pliurile cutanate.
 Se şterge uscat (tampon uscat, hârtie de filtru) prima picătură de sânge.
 Se lasă să se formeze o nouă picătură din care se recoltează cu pipeta sau cu lama.
 Se şterge cu tampon cu alcool
 Executarea frotiului din sânge:
 La extremitatea unei lame de sticlă se aplică o picătură de sânge de 3-4 mm diametru.
 Se aşează o lamelă cu marginile şlefuite în unghi de 45 0 pe lamă – picătura de sânge se
întinde prin capilaritate.
 Lamela se trage către partea liberă a lamei, păstrând aceiaşi înclinaţie şi antrenând toată
picătura fără a o fragmenta.
 Se agită lama pentru uscare.
 Se etichetează (sau se notează pe spatele lamei cu creion dermatograf).
 Se trimite la laborator.
 Observaţii:
o Un frotiu bun nu are goluri, este în strat regulat.
o Frotiul se execută numai din sânge proaspăt.
o Lama trebuie să fie perfect degresată.
 Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:
 Asistenta se spală şi se dezinfectează pe mâini.
 Îmbracă mănuşile de protecţie.
 Se aplică garoul.
 Se palpează locul puncţiei.
 Se dezinfectează cu tampon cu alcool.
 Se cere bolnavului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori şi să rămână cu el închis.
 Se puncţionează vena în condiţii de asepsie perfectă, pe direcţia axului longitudinal,
împingând acul 1-1,5 cm în lumenul venei.
 Se aspiră sângele în seringă, eprubetă, alt recipient etc.
 Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
 Se aplică un tampon cu alcool la locul puncţiei şi se retrage brusc acul.
 Se menţine tamponul 1 cca. 10 minute fără a îndoi braţul.
 Incidente şi accidente:
o Hematom.
o Perforarea venei.
o Ameţeli.
o Paloare accentuată.
o Lipotimie.
o Colaps.
 Recoltarea sângelui pentru examene hematologice:
 Se face dimineaţa pe nemâncate.
 Hemoleucogramă:
o Puncţie venoasă 2 ml sânge pe EDTA sau heparină.
o Puncţie capilară – pulpa degetului. Aspirarea sângelui în pipete Potain.
 Hematocrit – 2 ml sânge venos recoltat pe heparină sau EDTA.
 VSH – 1,6 ml sânge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%.
 Recoltarea sângelui pentru examene biochimice:
 Se face dimineaţa pe nemâncate.
 Se recoltează prin puncţie venoasă, iar sângele se utilizează în totalitate sau numai plasma.
 Se recoltează 2-5 ml sânge fără anticoagulant pentru determinări de uree, acid uric,
creatinină, bilirubină, colesterol, lipide, teste de disproteinemie, electroforeză, fosfataza alcalină,
transaminaze, amilază, fosfor, calciu, sideremie (Fe seric), rezervă alcalină, ionograma (Na, K, Ca, Cl).
 Pentru determinarea fibrinogenului sângele se recoltează pe citrat de sodiu.
 Pentru determinarea glicemie sângele se recoltează pe fluorură de Na sau pe heparină.
 Recoltarea sângelui pentru examene bacteriologice - hemocultura:
 Recoltarea se face în condiţii de asepsie perfectă.
 Sângele este recoltat şi însămânţat în mod steril pe medii de cultură.
 Se recomandă recoltarea în recipiente etanşe prin dop de cauciuc, direct pe mediul de
cultură.
 Pentru însămânţarea cu germeni anaerobi, eprubeta cu geloză semilichidă se încălzeşte la
0
37 C în baie de apă, timp de 30 de minute.
 În timpul însămânţării, balonul sau eprubeta cu mediul de cultură se păstrează înclinată.
 Materialele necesare recoltării se sterilizează la pupinel.
 Hemocultura se recoltează la debutul bolii şi înaintea administrării antibioticelor.
 Hemocultura se poate completa cu coprocultura, urocultura etc.
 Recoltarea sângelui pentru examene serologice:
 Examenul serologic relevă prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului.
 Se folosesc pentru diagnosticarea bolilor infecţioase.
 Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncţie venoasă.
 Recoltarea se face direct în eprubetă curată şi uscată.
 După coagularea sângelui, se desprinde cheagul de pe peretele eprubetei şi după 30 de
minute se decantează serul direct într-o altă eprubetă sau prin aspirare cu pipetă Pasteur sterilă.
 Serul hemolizat are culoare roz.
 Serul lactescent are culoarea albă.
 Serul nehemolizat – corect recoltat – are culoare gălbuie.
 Recoltarea sângelui pentru examene parazitologice:
 Pentru punerea în evidenţă a plasmodiilor malariei, se recoltează sânge în picătură groasă.
 Recoltarea se face în cursul accesului febril când numărul paraziţilor în sânge este foarte
mare.
 Pe fiecare extremitate a lamei de sticlă se recoltează 2-3 picături de sânge, cât mai apropiate
între ele.
 Cu colţul lamei şlefuite se amestecă fiecare picătură, formând câte o pată circulară, cu
diametrul de cca. 1 cm.
 Se continuă amestecarea până se formează un mic cheag – semnul defibrinării complete.
 Se notează lama recoltată.
 Recoltarea sângelui venos prin sistem vacutainer:
 Metoda asigură confortul bolnavului, calitatea probei recoltate şi securitatea personalului
medical.
 Se foloseşte un tub holder la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare.
 La tubul holder se adaptează tuburi vaccuumtainer – cu dopuri de diferite culori
convenţionale:
o Roşu şi portocaliu – pentru recoltări biochimice.
o Negru – pentru VSH.
o Bleu – pentru determinări de coagulare, fibrinogen, TQ.
o Mov – pentru determinări hematologice.
o Verde – cu heparină – pentru recoltări biochimice.
 Recoltarea sângelui se face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma
gumată a dopului să fie străpunsă.
 După recoltare tubul se înclină sau se răstoarnă pentru omogenizarea cu aditivul.
 Se procedează la fel cu toate tuburile necesare recoltării.
 Ordinea de umplere a tuburilor:
o Tuburi fără aditivi.
o Tuburi pentru probe de coagulare.
o Alte tuburi cu diverşi aditivi.
 Se etichetează tuburile şi se trimit la laborator.
 Determinarea glicemiei cu teste reactive:
 Determinarea glicemie se poate face cu: teste reactive, bandelete reactive, stripsuri.
 Sunt metode enzimatice.
 Citirea se face vizual prin comparaţie cu o scară de culori sau electronic – Glucometru,
Roflolux etc.
 Substanţele chimice imprimate îşi schimbă culoarea în contact cu zahărul.
 Picătura de sânge se aşează în centrul zonei mono sau bicolore.
 Depunerea picăturii se face prin atingerea uşoară a capătului reactiv al bandeletei.
 Se evită frecarea pulpei degetului de babdeletă.
 Se cronometrază timpul până la îndepărtarea sângelui în funcţie de tipul testelor:
o 60’’ – pentru Hemoglucotest.
o 30’’ – pentru Glucostix.
 Îndepărtarea sângelui se face prin ştergere cu tampon, absorbţie cu hârtie de filtru, jet de
apă.
 Se compară culoarea cu cea de pe panglica de control şi se obţine valoarea glicemiei
respective.
 Se pot folosi şi aparate cu afişaj electronic – test rapid şi precis. Rezultatul se obţine în 45’’.
 Îngrijirea bolnavului după recoltare:
 Se şterg tegumentele. Se schimbă lenjeria murdară.
 Se asigură o poziţie comodă.
 Se aplică comprese reci la locul puncţiei în caz de dureri, hematom, inflamaţii.