Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT NOTARIAL
1
TEMA 4
Principiile de bază ale activităţii notariale se desprind din prevederile Legii nr.
36/1995. Unele din aceste principii derivă din prevederile constituţionale, reprezentând o
aplicare particulară a acestora, altele sunt, desigur, specifice activităţii notariale.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 36/1995: „Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod
egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială".
Consacrarea acestui principiu în Legea nr. 36/1995 este o consecinţă firească a
dispoziţiei constituţionale înscrise în art. 16 alin. (1) din Constituţie, privitoare la egalitatea
cetăţenilor „în faţa legii şi a autorităţilor publice".
2
Valoarea principiului egalităţii de tratament este incontestabilă. Aşa fiind, un notar
public nu ar putea refuza întocmirea actului notarial prezentat de părţi pe vreunul din
motivele enunţate în art. 10 din Legea nr. 36/1995 (rasă, naţionalitate, origine etnică etc).
3
ordona prezentarea testamentelor originale sau a altor înscrisuri originale depuse la notarii
publici pentru efectuarea expertizei grafosco-pice în laboratoarele de specialitate, dacă
expertiza actului nu se poate efectua la sediul arhivei.
Actele notariale păstrate în original în arhivă se eliberează la cererea instanţei de
judecată sau a parchetului în legătură cu cauzele penale aflate în curs, în condiţiile Codului
de procedură penală. Dacă actele notariale sunt cercetate pentru fals, acestea pot fi ridicate
şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu obligaţia comunicării notarului
public a hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui.
§5. Principiul realizării unui serviciu de interes public
Acest principiu este situat în Capitolul V al Legii nr. 36/1995, intitulat: „Pro-
cedura actelor notariale". Potrivit art. 78 alin. (1) din actul normativ amintit: „Toate
actele notariale se îndeplinesc la cerere". Aşa fiind, s-ar putea susţine că ne aflăm în faţa
unui principiu strict procedural. De altfel, prevederea legală evocată este situată în Secţiunea
I, intitulată „dispoziţii comune" din Capitolul V al Legii nr. 36/1995.
Principiul enunţat are incidenţă asupra întregii activităţi notariale. Aşadar,
sesizarea reprezintă o premisă a activităţii notariale, chiar şi în cazul îndeplinirii altor operaţii
decât înscrisurile notariale, inclusiv cu prilejul acordării de consultaţii juridice. Ne aflăm în
prezenţa unei situaţii similare cu cea a disponibilităţii care guvernează activitatea judiciară în
materie civilă. Prin urmare, mutatis mutandis, am putea vorbi de principiul disponibilităţii
notariale.
Existenţa principiului enunţat poate fi dedusă din dispoziţiile art. 82 alin. (1) din
Legea nr. 36/1995: „Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc
în limba română". Textul au reprezintă decât o expresie particulară a dispoziţiilor art. 13 alin.
(1) din Constituţia României. Potrivit acestui text constituţional, în România, limba oficială
este limba română.
Legea conţine şi prevederi deosebit de semnificative cu privire la dreptul per-
soanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau a celor care nu cunosc limba română de a
4
lua cunoştinţă de conţinutul actelor notariale prin intermediul unui traducător sau interpret.
Funcţia de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba
străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă
persoană autorizată ca~ interpret sau traducător, în condiţiile legii, de către Ministerul
Justiţiei. în toate situaţiile în care actul se îndeplineşte prin interpret sau traducător autorizat,
acesta va semna încheierea alături de notarul public [art. 82 alin. (2) teza finală din Legea nr.
36/1995].
De asemenea, potrivit aceluiaşi text, actele redactate de părţi şi prezentate pentru
efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română.
Menţionăm că la cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte
în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi intr-o altă limbă decât cea română, numai dacă
notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat
cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba
română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar.
Conform art. 3 al Legii nr. 36/1995 pe teritoriul României funcţia de notar public
se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, în cadrul Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici din România şi al Camerelor Notarilor Publici.
Funcţia de notar public se exercită numai de către notarii publici membri ai
Uniunii, organizaţi în cadrul Camerelor. Constituirea şi funcţionarea de forme de
organizare a profesiei de notar public, altele decât Uniunea şi Camerele, sunt interzise.
Actele de constituire şi de înregistrare a oricăror altor forme de organizare sunt nule de
drept.
§1. Biroul notarial
Elementul structural aflat la baza activităţii notariale este biroul notarului public.
In acest sens, art. 4 din Legea nr. 36/1995 dispune că: „Notarul public îşi exercită funcţia
într-un birou notarial. Formele de exercitare a funcţiei de notar public sunt:
-birou individual;
-societate profesională.
In cadrul biroului individual îşi exercită funcţia un notar public, angajaţi cu studii
superioare şi personal auxiliar.
Potrivit aceluiaşi text, societatea profesională se constituie din 2 sau mai mulţi notari
publici asociaţi. în cadrul societăţii profesionale, notarii publici asociaţi pot angaja personal
cu studii superioare şi personal auxiliar. Notarii publici asociaţi într-o societate
profesională îşi exercită personal funcţia şi răspund individual pentru activitatea lor.
Menţionăm că un notar public nu îşi poate exercita funcţia, în acelaşi timp, în mai
multe forme de exercitare a acesteia.
Legea impune şi individualizarea prin denumire a oricărei forme de exercitare a
profesiei de notar public (art. 5 din Legea nr. 36/1995). Individualizarea se va realiza astfel:
-în cazul biroului individual - numele notarului public titular, urmat de
sintagma „birou individual notarial" sau denumirea biroului;
-în cazul societăţii profesionale - numele notarilor publici asociaţi sau
denumirea societăţii profesionale, în ambele cazuri urmate de sintagma „societate
profesională notarială".
5
Sub imperiul vechii organizări notariale s-a considerat, de către majoritatea
autorilor, că notariatul este un organ al administraţiei de stat. S-a argumentat că relevant într-
o asemenea caracterizare este faptul că activitatea notarială nu are un caracter jurisdicţional,
iar „controlul şi îndrumarea activităţii notariale aparţine Ministerului Justiţiei, ca organ
central al administraţiei publice". În mod izolat s-a acreditat şi opinia potrivit căreia
notariatul are o competenţă jurisdicţională şi face parte din sistemul organelor jurisdicţionale.
Această opinie a rămas izolată în literatura noastră de specialitate şi ea a constituit mai
degrabă ecoul unei soluţii jurisprudenţiale. O atare calificare este contrară atribuţiilor şi
naturii activităţii notariale. În sistemul legislaţiei anterioare organele notariale nu puteau fi
incluse decât în sistemul organelor cu atribuţii administrative. Noua reglementare a activităţii
notariale diferă fundamental de vechea structură notarială. în prezent, notarii publici sunt
organizaţi în birouri notariale, iar titularul acestuia nu este funcţionar de stat; notarul public
exercită atribuţiile unei profesii liberale. Biroul notarial se înfăţişează ca o instituţie de drept
privat, iar nu ca un organ al administraţiei de stat. El are un caracter autonom,
independent faţă de toatecelelalte autorităţi publice. Această autonomie rezultă, în
termeni neechivoci, din dispoziţiile Legii nr. 36/1995.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 36/1995: „Notarul public este învestit să îndeplinească
un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome".
6
n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi actele
normative cu caracter intern.
În îndeplinirea atribuţiilor-sale, Colegiul director al Camerei emite decizii executorii
[art. 50 alin. (1) din Legea nr. 36/1995].
Preşedintele Colegiului director al Camerei are următoarele atribuţii:
a. reprezintă Camera în raporturile cu terţii;
b. soluţionează plângerile petenţilor împotriva notarilor stagiari, luând măsurile
corespunzătoare;
c. desemnează, la cerere sau din oficiu, în cazuri excepţionale, un notar public
care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public;
d. angajează personalul de specialitate şi auxiliar, în numărul şi în structura
stabilite de Colegiul director al Camerei;
e. coordonează şi conduce compartimentele prevăzute în structura organizato
rică a Camerei;
f. convoacă şi conduce şedinţele Colegiului director al Camerei şi ale Adunării
generale a Camerei;
g. ordonanţează cheltuielile bugetare ale Camerei; .
h. aprobă, la cererea părţilor, transferul dosarului succesoral;
i. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute, de lege, regulament, statut şi de actele
normative cu caracter intern (art. 49 din Legea nr. 36/1995).
Adunarea generală a Camerei are următoarele atribuţii:
a. alege şi revocă Colegiul director al Camerei şi Comisia de cenzori, în condi
ţiile stabilite prin statut;
b. alege şi revocă reprezentantul sau reprezentanţii Camerei, după caz, şi suple
antul acestora în Consiliul Uniunii, în condiţiile stabilite prin statut, cu respectarea
noimei de reprezentare prevăzute de prezenta lege;
c. alege şi revocă reprezentantul Camerei în Consiliul de disciplină, în condiţiile
stabilite prin statut;
d. alege şi propune membrul în Consiliul de administraţie al Casei de Asigurări;
e. aprobă anual raportul de activitate şi descărcarea de gestiune ale preşedintelui
şi Colegiului director al Camerei;
f. aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Camerei şi execuţia bugetară;
g. aprobă strategia de dezvoltare şi politica de investiţii a Camerei;
h. stabileşte indemnizaţiile membrilor organelor alese;
i. aprobă regulamentele interne ale Camerei;
j. alege membrii comisiilor de organizare a alegerilor organelor de conducere la nivelul
Camerelor şi al Uniunii, în condiţiile regulamentelor proprii;
k. alege reprezentanţii Camerei conform normei de reprezentare la Congres;
1. acordă şi retrage, la propunerea Colegiului director al Camerei, titlul onorific de preşedinte
de onoare notarilor publici care au deţinut calitatea de preşedinte al Colegiului director al
Camerei;
m. aprobă actualizarea numărului de notari publici şi a numărului de posturi destinate
schimbărilor de sedii, pe care o înaintează Consiliului Uniunii;
n. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, statut şi de actele
normative cu caracter intern (art. 51 din Legea nr. 36/1995).
7
Naţională a Notarilor Publici are ca scop „reprezentarea şi apărarea intereselor
profesionale ale membrilor săi şi acţionează pentru asigurarea prestigiului şi auto rităţii
profesiei de notar public" [art. 2 din Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici].
Pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate, Uniunea are
următoarele funcţii:
-de strategie, prin transmiterea de propuneri la elaborarea de către Ministerul
Justiţiei a strategiilor în domeniul notarial;
-de reglementare a activităţii, prin reglementări terţiare specifice, prin care se
asigură, în conformitate cu strategia adoptată, punerea în aplicare a legislaţiei în
domeniul notarial şi realizarea cadrului juridic subsidiar specific;
-de reprezentare pe plan intern şi internaţional a notarilor publici;
-de îndrumare, sprijin şi control al notarilor publici, în aplicarea corectă a
prevederilor legale în domeniul notarial;
-de administrare a patrimoniului propriu [art. 53 alin. (3) din Legea
nr. 36/1995].
Organele de conducere ale Uniunii sunt: Congresul notarilor publici, Consiliul
Uniunii, Biroul executiv al Consiliului Uniunii şi Preşedintele.
La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici funcţionează şi o casă de
asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a notarilor publici. Statutul Casei de
Asigurări este aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici. Asigurarea de răspundere
civilă a notarilor publici este obligatorie, notarii publici fiind ţinuţi să
încheie contractul de asigurare înainte de începerea activităţii (art. 60 din Legea
nr. 36/1995).
Uniunea Naţională a Notarilor Publici are şi o Casă de Pensii autonomă de
sistemul public. Ea funcţionează pe baza unui regulament propriu, adoptat de Uniunea
Naţională a Notarilor Publici (Hotărârea nr. 59 din 28 iunie 2013). În sistemul notarial de
pensii vârsta standard de pensionare este de 70 de ani, iar perioada minimă de cotizare pentru
obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vârstă este de 10 ani [art. 8 alin. (3) şi (4) din
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Casei de Pensii].
În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici funcţionează şi Institutul Notarial
Român, denumit în continuare INR, entitate de interes public cu personalitate juridică. INR
asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea profesională iniţială şi, după caz,
continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari, a altor specialişti, a personalului de
specialitate al birourilor notariale, al Camerelor şi al Uniunii, având dreptul de a elibera
diplome sau certificate de absolvire recunoscute de instituţiile publice şi private abilitate [art.
61 alin. (2) din Legea nr. 36/1995].
De asemenea, în cadrul Uniunii funcţionează şi Centrul Naţional de Administrare
a Registrelor Naţionale Notariale. Acesta se organizează şi funcţionează în condiţiile stabilite
de regulamentul acestuia, aprobat în condiţiile legii, de către Biroul executiv al Consiliului
Uniunii.