Sunteți pe pagina 1din 8

Va transmit,alaturat, cursul nr.

6 la disciplina,,Drept notarial’’, cu rugamintea de


a fi transmis catre toti colegii. Va rog sa-mi confirmati de primire.
Totodata, va rog sa pregatiti pentru seminar un referat/analiza despre
,,elementele obligatorii ale unei incheieri de autentificare’’

MASTER ,,CARIERE JURIDICE’’

DREPT NOTARIAL

1
TEMA 6
PROCEDURA AUTENTIFICĂRII ACTELOR NOTARIALE
31.03.2020

1.1. Actul autentic şi actul notarial

Înscrisul sau actul autentic este considerat, din punct de vedere al dreptului
procesual, ca un important mijloc de dovadă, fiind reglementat ca atare în NCPC, respectiv în
Cartea a II-a, consacrată procedurii contencioase. Anterior noilor coduri, probele au fost
reglementate atât în Codul civil din 18641, în privinţa condiţiilor de admisibilitate, cât şi în
Codul de procedură civilă din 18652, acesta din urmă determinând doar modul de
administrare al acestora. Codul civil din 1864 definea actul autentic, în art. 1171, ca fiind
acela care „s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de
a funcţiona în locul unde actul s-a făcut".
Noul Cod de procedură civilă nu s-a îndepărtat în mod esenţial de la această
definiţie, însă i-a adus unele „corective" importante. Potrivit art. 269 alin. (1) teza I NCPC:
„înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate
publică, de notarul public sau de către o altă persoană investită de stat cu autoritate publică, în
forma şi condiţiile stabilite de lege".

1.2. Principalele reguli privitoare la autentificare

Autentificarea actelor notariale se realizează cu respectarea unor reguli strict


determinate de lege şi într-o succesiune logică. Legea nr. 36/1995 indică aceste operaţiuni, în
art. 90-99, tocmai în ordinea lor firească de întocmire.
Prima operaţie ce trebuie realizată o constituie identificarea părţilor. Notarul public
procedează la identificarea părţilor şi în cadrul îndeplinirii altor operaţii notariale. Prin
urmare, ne aflăm în prezenţa unei norme generale. De altfel, modul de identificare a părţilor
este prevăzut în art. 85 din Legea nr. 36/1995, text situat în prima secţiune („Dispoziţii
comune") din Capitolul V.
O dispoziţie generală şi importantă pentru activitatea notarului public şi legalitatea
actului este cea statuată în art. 92 alin. (1) din Legea nr. 36/1995. Potrivit acestui text: „(1)
Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au
înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor.. Exteriorizarea
consimţământului se materializează prin semnătură". Textul evidenţiază faptul că întreaga
valoare juridică a actului decurge din voinţa liber exprimată a părţilor.
Doar în mod excepţional, respectiv, în termenii legii, pentru „motive temeinice",
notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în
act. într-o asemenea împrejurare, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona
ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi.
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 cuprinde, în art. 228, unele
dispoziţii importante privitoare la autentificarea actelor juridice constitutive sau translative de
drepturi reale. în asemenea împrejurări, notarul public este obligat să verifice situaţia juridică
a bunului imobil, sarcinile bunului şi, după caz, regimul matrimonial al părţilor. Notarul
public răspunde pentru nemenţionarea în actul notarial întocmit a sarcinilor şi măsurilor de
indisponibilizare a bunurilor, înscrise în registrele de publicitate şi comunicate acestuia în
scris, la cererea lui, de către registrele respective, registre pe care are obligaţia legală să le
verifice la data încheierii actului notarial [art. 228 alin. (1) din Regulament].

2
De asemenea, notarul public este obligat să solicite părţilor prezentarea titlurilor de
proprietate ale înstrăinătorului şi, după caz, va obţine în numele şi pe cheltuiala acestuia
certificatul de sarcini sau extrasul de carte funciară de autentificare ori, după caz, de
informare şi certificatul sau adeverinţa eliberată de RNNRM. Notarul public va putea obţine,
în numele şi pe cheltuiala părţilor, certificatul de atestare fiscală, precum şi documentaţia
cerută de alte legi speciale. Menţionăm că în cazul unui teren, în actul notarial se va menţiona
dacă acesta se află în intravilanul sau extravilanul localităţii pe baza menţiunilor existente în
titlul de proprietate sau, în lipsa acestor menţiuni în titlul de proprietate, pe baza dovezilor
eliberate de autorităţile administrative competente.
Precizăm că, potrivit art. 228 alin. (4) din Regulament, declaraţia creditorului
cuprinsă într-un act autentic că a primit prestaţia care i se datorează face dovada executării
obligaţiei, până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane. Soluţia
este conformă cu dispoziţiile procedurale privitoare la puterea doveditoare a înscrisului
autentic, întrucât o atare declaraţie aparţine părţii, nefiind constatată personal de către agentul
instrumentator.
Dispoziţii importante sunt cuprinse în art. 228 alin. (5)-(9) din Regulament
referitoare la situaţia în care declaraţia uneia dintre părţi are ca obiect plata unei sume de bani
sau predarea unor bunuri fungibile. Redăm în continuare aceste texte:
„(5) La întocmirea sau/şi autentificarea oricărui act juridic în care una dintre părţi
declară că a plătit celeilalte o sumă de bani sau bunuri fungibile, notarul public va întreba
părţile şi va consemna în act data la care a avut loc operaţiunea şi dacă banii au fost înmânaţi
în numerar, prin virament bancar sau în orice altă modalitate de plată.
(6) Dacă părţile convin că plata unor sume de bani se va efectua în viitor,
notarul public va menţiona în mod expres în conţinutul actului dacă sumele care se
vor plăti sunt sau nu purtătoare de dobânzi, iar, în caz afirmativ, se va menţiona
cuantumul acestora.
(7) Dacă plata s-a efectuat în numerar anterior întocmirii şi/sau autentificării
actului, notarul public va menţiona în cuprinsul actului declaraţia persoanei că a
primit anterior suma de bani şi, respectiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de
plată, declaraţie ce constituie chitanţă liberatorie pentru executarea obligaţiei de
plată.
(8) Dacă plata se efectuează în numerar în ziua autentificării, notarul public va
consemna în act declaraţia persoanei că a primit în acea zi suma de bani şi, respec
tiv, că cealaltă parte şi-a executat obligaţia de plată, declaraţie ce constituie chitanţă
liberatorie pentru executarea obligaţiei de plată.
(9) Notarul public răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se
face, la solicitarea expresă a părţilor, prin contul bancar special al biroului notarial,
deschis în scopul consemnării sumelor, nepurtător de dobânzi. Suma virată cuprinde atât
suma necesară plăţii, cât şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare
datorate pentru viramentul către cealaltă parte".
Legea nr. 36/1995 conţine unele reguli particulare cu privire la modul în care trebuie
să procedeze notarul public pentru autentificarea testamentelor. Aceste reguli de o rigoare
particulară sunt consacrate în art. 94-97 din Legea nr. 36/1995 şi datorită semnificaţiei lor le
redăm în continuare:
„Art. 94. (1) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul public se
îngrijeşte de scrierea testamentului, pe care apoi îl citeşte testatorului sau, după caz, îl dă să îl
citească, făcând menţiune expresă despre îndeplinirea acestor formalităţi. Dacă dispunătorul
îşi redactase deja actul de ultimă voinţă, testamentul autentic îi va fi citit de către notarul
public.
(2) După citire, dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa

3
voinţă, testamentul fiind apoi semnat de către testator, iar încheierea de autentifi
care, de către notarul public.
(3) Testatorul ştiutor de carte va solicita, printr-o cerere scrisă, autentificarea
testamentului. Cererea trebuie să cuprindă, după caz:
a) faptul că testamentul pe care îl anexează la cerere a fost redactat de el însuşi,
situaţie în care îl va prezenta notarului public pentru tehnoredactare;
b) faptul că testatorul nu are un testament deja scris şi solicită să dicteze
conţinutul testamentului notarului public.
(4) In cerere testatorul va preciza că i s-au pus în vedere prevederile art. 1.043
alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare, potrivit cărora poate
să fie asistat în cadrul procedurii de către unul sau 2 martori. De asemenea, va face
şi menţiunea potrivit căreia conţinutul testamentului deja redactat sau ce va fi dictat
notarului public, după caz, reprezintă ultima sa voinţă.
(5) în cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul public
va da îndrumările necesare privind legalitatea, eficacitatea şi consecinţele actului
de ultimă voinţă, după care va proceda la tehnoredactarea testamentului.
(6) în cazul în care testatorul nu prezintă un testament redactat, acesta îl va dicta
notarului. Notarul public va tehnoredacta testamentul după dictarea testatorului.
(7) în cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă
ultima voinţă a testatorului şi că acesta a fost redactat cu respectarea condiţiilor
prevăzute la art. 1.044 din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare.
(8) După tehnoredactarea testamentului, acesta va fi citit de către notarul public
şi, la cererea testatorului, i se va da spre citire şi acestuia.
(9) După citire, testatorul va confirma că testamentul reprezintă ultima sa voinţă
şi îl va semna.
(10) în cazul în care testatorul a fost asistat de către unul sau 2 martori, aceştia
vor semna testamentul.
(11) După semnarea testamentului, notarul public va semna încheierea de
autentificare a acestuia.
(12) Cererea testatorului şi testamentul prezentat de acesta, dacă este cazul, se vor
reţine la dosarul autentificării".
„Art. 95. (1) în cazul în care testatorul, din cauza unei infirmităţi, a bolii sau a altor
cauze, nu poate semna actul, va dicta notarului public conţinutul testamentului, va preciza că
este actul său de ultimă voinţă, notarul urmând să redacteze şi să editeze testamentul. La
îndeplinirea acestei proceduri vor fi prezenţi 2 martori.
(2) Dacă testatorul declară că nu ştie să semneze sau nu poate să semneze,
notarul public va face în încheierea de autentificare menţiunea expresă a declaraţiei
sale, precum şi cauza care 1-a împiedicat să semneze. Menţiunea făcută de notar şi
citirea acesteia testatorului împreună cu semnăturile martorilor suplinesc semnătura
testatorului.
(3) Testamentul va fi semnat şi de către martori.
(4) Ori de câte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea
testamentului vor fi prezenţi 2 martori-asistenţi, ştiutori de carte. Martorii vor
semna înscrisul alături de testator şi vor fi identificaţi în încheierea de autentificare,
cu menţiunea justificării prezenţei lor şi a faptului că sunt martori-asistenţi.
(5) Martorii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezenta lege.
(6) în situaţiile speciale, când notarul public ia declaraţia de voinţă surdului,
mutului sau surdomutului în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret,
dar tot în prezenţa a 2 martori.

4
(7) în cazul persoanei nevăzătoare, notarul public îi va citi actul înainte de a-i
lua consimţământul.
(8) Autentificarea testamentului în condiţiile alin. (1) se face în mod obligatoriu
în prezenţa martorilor.
(9) După dictare, notarul public se îngrijeşte de redactarea testamentului utili
zând terminologia juridică corespunzătoare".
„Art. 96. (1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de
carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea
semnăturii, a menţiunii «consimt la prezentul act, pe care l-am citit».
(2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibili
tate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
(3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a
auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa,
consemnând acestea în încheierea de autentificare."
„Art. 97. (1) în cazul acelora care, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte
cauze, nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va lua consimţământul numai în
prezenţa a 2 martori-asistenţi, această formalitate suplinind absenţa semnăturii părţii.
(2) Martorii-asistenţi vor fi identificaţi şi vor semna actul, iar în încheierea de
autentificare se va face menţiunea că aceştia au fost prezenţi la citirea actului de către părţi
sau, după caz, de către notarul public şi la luarea consimţământului.
(3) Nu poate fi martor-asistent persoana care:
a) nu a împlinit 18 ani;
b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este aptă;
d) este neştiutoare de carte sau, din orice motiv, nu poate semna".
Dispoziţiile reproduse mai sus ar putea fi apreciate ca fiind de un formalism
exagerat. Soluţiile legiuitorului se justifică având în vedere, pe de o parte, consecinţele
deosebite pe care le produc actele de ultimă voinţă, iar pe de altă parte, datorită faptului că
asemenea acte sunt întocmite cel mai adesea de persoane în vârstă înaintată şi care trebuie
protejate împotriva oricărei captaţii sau presiuni exterioare.
Pe de altă parte, se cuvine să arătăm că dispoziţiile de mai sus sunt concordante şi
cucele statuate în art. 1038, art. 1044-1045 NCC. În această privinţă menţionăm, în primul
rând, că potrivit art. 1038 alin. (1) NCC testamentul este valabil numai dacă „testatorul a avut
discernământ şi consimţământul său nu a fost viciat". Relevante sunt şi dispoziţiile art. 1045
NCC privitoare la suplinirea semnăturii testamentului de către 2 martori asistenţi în cazurile
vizate de acest text şi care sunt precizate şi în art. 95 din Legea nr. 36/1995.
O dispoziţie novatoare adusă de legiuitor este cea statuată în art. 98 din Legea nr.
36/1995 şi potrivit căreia: „Actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar
original, care se păstrează în arhiva notarului public". Potrivit aceluiaşi text, exemplarul
original al înscrisului autentificat, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest
înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau de către reprezentanţii lor şi,
după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi,
atunci când este cerută prezenţa lor, şi, după caz, de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile
prezentei legi. Părţile primesc un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are
forţa probantă prevăzută de lege pentru originalul actului. Un exemplar al duplicatului eli-
berat la autentificare se arhivează împreună cu originalul actului păstrat în arhiva notarului
public.
Autentificarea unui înscris se constată printr-o încheiere. Încheierea de autentificare
trebuie să cuprindă pe lângă menţiunile prevăzute de art. 84, şi următoarele menţiuni:
a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;

5
b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl
semneze. Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc
de semnătură pentru aceasta;
c) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele:
„Se declară autentic prezentul înscris" (art. 99 din Legea nr. 36/1995).
Elementele de mai sus sunt prevăzute de art. 99 din Legea nr. 36/1995 sub sancţiunea
anulării.

1.3. Întocmirea actelor notariale în formă electronică

Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activităţii electronice notariale


determină regimul juridic al activităţii electronice notariale. Potrivit art. 5 din Legea nr.
589/2004, pot fi îndeplinite în forrhă electronică următoarele acte notariale:
a) legalizarea copiilor electronice de pe documentele originale;
a) darea de dată certă prin marcare temporală a documentelor ce îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi atestarea locului unde s-au încheiat acestea;
b) primirea şi păstrarea în arhiva electronică a documentelor ce îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1);
b) legalizarea traducerilor în formă electronică;
c) eliberarea de duplicate;
d) alte operaţiuni prevăzute de lege.
Din simpla lectură a textului rezultă că actele notariale ce se pot elabora în formă
electronică sunt dintre cele mai puţin importante şi ele nu vizează substanţa activităţii
notariale. Astfel cum am subliniat şi la începutul acestui capitol al manualului de faţă, cele
mai importante activităţi notariale sunt cele consacrate autentificării actelor şi procedurii
succesorale notariale. De aceea s-a şi afirmat în doctrina recentă, punct de vedere la care
aderăm fără rezerve, că actuala reglementare nu este revoluţionară, ea fiind destinată doar „să
ofere o alternativă tehnică modului de realizare clasic a unora dintre actele notariale (...) şi
nemodificând, în esenţă, statutul profesional al notarilor publici"3.
Legea determină şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească actele notariale în
formă electronică. Potrivit art. 2 alin. (1) din lege, actele notariale în formă electronică trebuie
să îndeplinească, sub sancţiunea nulităţii absolute, următoarele condiţii:
a) să fie efectuate în formă electronică;
b) să fie semnate cu semnătura electronică extinsă a notarului public, bazată pe
un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat.
Certificatele emise pentru notarii publici vor conţine informaţii privind biroul
notarial, stabilite prin reglementări de către autoritatea de reglementare şi supra
veghere specializată în domeniu;
c) să îndeplinească condiţiile de fond prevăzute de lege privind operaţiunea
juridică pe care o consemnează.
De observat că cerinţele enunţate mai sus sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii
absolute. Legea nu face nicio excepţie în această privinţă, ea fiind deosebit de riguroasă. Cine
constată nulitatea şi cine o poate invoca? Sunt întrebări delicate ţinând seama de specificul
activităţii notariale în formă electronică. Nu avem însă nici o prevedere derogatorie de la
dreptul comun. Aşa fiind, constatarea nulităţii pe cale judiciară pare inevitabilă, în pofida
faptului că ne aflăm în prezenţa unor acte de redusă importanţă; iar costurile demersului
judiciar ar fi incomensurabile, în general, în raport cu beneficiul în sine al unei atare
întreprinderi. Pe de altă parte, demersul judiciar poate genera dificultăţi serioase şi pentru
judecător, care ar putea fi nevoit să recurgă la o expertiză de specialitate pentru a clarifica
unele cauze ale nulităţii ce implică cunoştinţe de un anumit nivel tehnic. Sunt semne de

6
întrebare care generează şi rezerve corespunzătoare din partea unor notari publici în privinţa
recurgerii lor la „beneficiile" acestei reglementări.
Un principiu fundamental pe care îl consacră art. 3 din Legea nr. 589/2004 este acela
că „actele notariale în formă electronică au acelaşi regim juridic ca şi actele notariale
îndeplinite în temeiul Legii nr. 36/1995". Pe de altă parte, mai este de observat şi faptul că
prevederile acestui act normativ se completează şi cu prevederile Legii nr. 36/1995.
Actele notariale în formă electronică pot fi instrumentate de notarii publici numai
după obţinerea unei autorizaţii din partea autorităţii de reglementare şi supraveghere
specializată în domeniu. In scopul obţinerii autorizaţiei notarii publici trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii, expres determinate de art. 7 alin. (2) din lege:
a) să dispună de mijloace financiare şi resurse materiale, tehnice şi umane
corespunzătoare pentru garantarea securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor
notariale în formă electronică;
b) să utilizeze un sistem informatic omologat, în conformitate cu normele emise
de Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu;
c) să asigure operarea rapidă şi sjgură a înregistrării actelor notariale în formă
electronică, cu respectarea structurii registrelor notariale stabilite prin regulamentul
aprobat de Ministerul Justiţiei;
d) să asigure posibilitatea de a se determina cu precizie data şi ora exactă a
întocmirii actului notarial;
e) să dispună de mijloace corespunzătoare, conform dispoziţiilor legale şi
procedurilor descrise în reglementările emise de Autoritatea de reglementare şi supraveghere
specializată în domeniu, pentru verificarea identităţii solicitantului şi valabilitatea semnăturii
electronice extinse a acestuia;
f) să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei
semnăturii electronice şi o practică suficientă în ceea ce priveşte procedurile de
securitate corespunzătoare;
g) să aplice procedurile administrative şi de gestiune adecvate şi care corespund
standardelor recunoscute;
h) să adopte măsuri de securitate împotriva falsificării actelor notariale în formă
electronică şi să garanteze confidenţialitatea în cursul procesului de generare şi arhivare a
acestora;
i) să păstreze toate informaţiile cu privire la un act notarial în formă electronică pe
perioada stabilită în conformitate cu normele tehnice privind activitatea de păstrare a
documentelor create şi primite de birourile notarilor publici, Camerele notarilor publici şi
Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, în conformitate cu normele emise de
Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu;
j) să utilizeze sisteme omologate pentru arhivarea actelor notariale în formă
electronică;
k) orice alte condiţii stabilite de Autoritatea de reglementare şi supraveghere
specializată în domeniu.
Autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu are obligaţia de
a notifica Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România acordarea fiecărei autorizaţii,
odată cu eliberarea acesteia către notarul public care o solicită.
Un capitol al Legii nr. 589/2004 - Capitolul V - este consacrat procedurii de
întocmire a actelor notariale în formă electronică. în primul rând, art. 15 precizează că actele
notariale în formă electronică se îndeplinesc cu respectarea regulilor de fond privind
procedura actelor notariale reglementată prin Legea notarilor publici şi a activităţii notariale
nr. 36/1995.
De asemenea, Legea nr. 589/2004 precizează că este interzisă utilizarea pseudo-

7
nimului în efectuarea de acte notariale în formă electronică.
In termen de 24 de ore de la primirea cererii în formă electronică, notarul public va
efectua verificările necesare cu privire la legalitatea actului notarial solicitat, va stabili
identitatea părţilor, prin verificarea semnăturii electronice extinse, şi va trimite către solicitant
un mesaj de răspuns în care va indica, după caz, taxele de timbru şi onorariul aferente actului
sau motivele de refuz al efectuării actului notarial solicitat în formă electronică.
După primirea confirmării de achitare a taxelor de timbru şi a onorariului, notarul
public este obligat ca, în termen de 24 de ore, să îndeplinească actul notarial solicitat.
Elementele încheierii de constatare a actului sunt prevăzute în mod expres de art. 18.
Potrivit acestui text, încheierea notarială electronică prin care se constată îndeplinirea unui act
notarial electronic va cuprinde următoarele elemente:
a) adresa electronică a notarului public;
b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c) data şi ora îndeplinirii actului notarial electronic;
d) numele şi prenumele notarului public;
e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial electronic;
f) semnătura electronică extinsă a părţilor, dacă este cazul;
g) semnătura electronică extinsă a solicitantului, în cazul în care acesta este o
altă persoană decât partea;
h) semnătura electronică extinsă a notarului public;
i) numărul şi data eliberării autorizaţiei de îndeplinire a actelor notariale în formă
electronică, precum şi data expirării autorizaţiei.
Notarul public poate efectua legalizarea copiilor electronice după un document în
formă materială, care se află în arhiva notarului public sau este prezentat de părţi ca original,
numai după confruntarea copiei electronice cu originalul în formă materială.
În încheierea notarială electronică prin care se legalizează copia electronică se va
face menţiune despre originalul documentului şi despre conformitatea copiei electronice cu
originalul.
Copiile legalizate electronice de pe documentele din arhiva notarului public se
eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor legali ai acestora, precum şi
persoanelor care justifică un drept sau un interes legitim.
încheierea notarială electronică prin care se consemnează primirea în arhiva
electronică va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art.18, următoarele menţiuni:
a) lista documentelor electronice primite, identificate individual;
b) datele de identificare a deponentului şi datele de identificare a persoanei
căreia trebuie să i se predea documentele electronice;
c) termenul de păstrare.
Notarii publici sunt obligaţi să păstreze în arhiva electronică actele notariale
întocmite în condiţiile Legii nr. 589/2004, pe perioada stabilită în conformitate cu normele
tehnice privind activitatea de păstrare a documentelor create şi primite de birourile notarilor
publici, Camerele notarilor publici şi UNNPR.
De asemenea notarii publici sunt obligaţi să ţină şi un registru general în formă
electronică, precum şi o evidenţă financiar-contabilă în formă electronică.