Pronumele și adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ are rolul de a face legătura în frază între o propoziție

secundară și propoziția de care depinde (regenta ei).
ÎMI AMINTESC!
1. Propoziția principală = propoziția independentă cu sens de
sine stătător, nu depinde de niciun element. Într-o frază există
obligatoriu o propoziție principală.
De exemplu: Ana știe1/ ce vrea.2/ P1- Ana știe=PP (propoziție
principală)

2. Propoziția secundară = propoziția care depinde ca sens de o

altă propoziție. (regenta ei)
De exemplu: Ana știe1/ ce vrea.2/ P2-ce vrea în viață = PS
(propoziție secundară)
3. Propoziția regentă = poate să fie principală sau secundară,
important este să conțină un element de care depinde o altă
propoziție.
De exemplu: Ana știe1/ ce vrea.2/ (în această frază propoziția P1:
Ana știe este o propoziție principală și regentă pentru propoziția
P2:: ce vrea)
4. Elementul regent = elementul de care depinde o propoziție.
De exemplu: în fraza dată – Ana știe1/ ce vrea.2/, elementul regent
de care depinde P2 este verbul predicativ știe.
! Obs.: P2 – propoziția secundară/ subordonată este introdusă prin
cuvântul ce. Acesta are rolul de a face legătura dintre propoziția
secundară și regenta ei. (propoziția de care depinde) Așadar, ce
este un element de relație numit la nivelul frazei pronume relativ.
Pronumele relativ nu are categoria gramaticală a persoanei.
Pronumele relative sunt omonime (identice) cu pronumele interogative:
care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte.
Există doar un pronume relativ compus: ceea ce.
FORMELE PRONUMELUI RELATIV:
PRONUME RELATIV CAZUL MASC, FEM, SG MASC, FEM, PL
SG PL
CARE N/ AC CARE CARE CARE
G/D CĂRUI CĂREI CĂROR
CINE N/ AC CINE -

G/D CUI -

CE N/ AC CE CE
G/D (A) CE -
CÂȚI N/ AC CÂT CÂTĂ CÂȚI CÂTE
G/D - A CÂȚI A CÂTE

CĂTOR
CEEA CE N/ AC CEEA CE -
G/ D (A) CEEA CE -

! Obs.: 1) grupurile cel ce, cei ce, cele ce sunt analizabile, fiind alcătuite dintr-
un pronume demonstrativ (semiindependent) și pronumele relativ ce (care
poate fi înlocuit cu pronumele relativ care): Cel 1/ ce intră2/ este prietenul
meu.1/
2) în limbajul popular există și pronumele relativ invariabil de. (exemplu:
Omul1/ de-l vezi2/ este plăcut.1/ - de – pronume relativ, funcția sintactică de
complement direct)
3) în cazul genitiv, pronumele relativ se acordă în gen și număr cu
substantivul pe care îl înlocuiește, iar articolul genitival se acordă în gen și
număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu funcția sintactică
de atribut. Este vorba despre acordul încrucișat
Exemple:
 Băiatul în a cărui vorbă cred este aici. (a cărui=atribut pronominal
genitival exprimat prin pronume relativ simplu, gen masculin, număr
singular, caz genitiv)
 Băiatul în al cărui cuvânt cred este aici.
  Fata în a cărei vorbă cred este aici.
 Fata în al cărei cuvânt cred este aici.
 Băieții/ fetele în ale căror vorbe/ cuvinte cred sunt aici.
 Băieții/ fetele în ai cărei părinți cred sunt aici.

Funcții sintactice ( pronumele relative îndeplinesc funcţie sintactică în

propoziția pe care o introduc)
Nominativ:
1) Subiect: Sunt albe narcisele 1/ care au înflorit. 2/
Știu1/ cine vine.2/

Model de analiză:
care- pronume relativ, simplu, caz nominativ, funcţie
sintactică de subiect.
2) Nume predicativ: Nu m-a surprins 1/ ce a ajuns Ion. 2/
Acuzativ:
1) Complement direct: Nu știu 1/ pe cine ai văzut. 2/
!OBS.: pronumele relativ care cu funcția sintactică de complement direct
primește obligatoriu înainte prepoziția pe. Fata1/ pe care ai întâlnit-o2/ este
colega lui.1/
2) Complement prepozițional: Spune-mi/ la ce te gândești.2/
3) Circumstanţial de loc: Este aglomerat stadionul1/ spre care mergi. 2/
4) Circumstanţial de timp: Ora 1/după care va sosi 2/ este zece.1/
5) Circumstanţial de mod: Știu 1/ ca cine procedează. 2/
6) Circumstanţial de cauză: Cauza 1/ din care se află aici 2/ este dragostea
de flori.1/
7) Circumstanţial de scop: Este interesant spectacolul 1/ pentru care a
exersat. 2/
Dativ: Complement indirect: Ne-a apreciat profesorul 1/ căruia i-am
prezentat lucrarea. 2/ Nu am aflat1/ cui i-ai spus secretul.2/
Genitiv:
1) Atribut pronominal genitival: Eleva 1/ a cărei părere am ascultat-o
2/este olimpică. 1/
 2) Circumstanţial de loc: Este înalt pomul 1/ deasupra căruia stă
pasărea.2/
Adjectivul pronominal relativ
Când determină un substantiv nearticulat înaintea căruia stă şi se acordă cu
acesta în gen, număr şi caz, pronumele relativ devine adjectiv pronominal
relativ şi îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.
Ex. Nu ştim 1/ care elev va participa la concurs. 2/
Model de analiză: care- adjectiv pronominal relativ, se acordă în gen, număr
şi caz cu substantivul “elev” ( masculin, singular, nominativ), funcţie
sintactică de atribut adjectival.
Locuțiunea adjectivală relativă cu funcția sintactică de atribut adjectival este
CE FEL DE?
NU UITA!!!
Cine a luat premiul întâi1/ merită cine=pronume relativ
aplauze.2/
Cine a luat premiul întâi? cine=pronume interogativ

DUBLUL ROL AL PRONUMELUI RELATIV:

1) PRIMUL ROL: FACE LEGĂTURA ÎNTRE PROPOZIȚII, ESTE UN ELEMENT DE
RELAȚIE
2) AL DOILEA ROL: OCUPĂ O FUNCȚIE SINTACTICĂ ÎN PROPOZIȚIA PE
CARE O INTRODUCE
DE EXEMPLU: Stiu1/ cine vine la film astăzi.2/
PRIMUL ROL: cine este element de relație, face legătura între propoziții
(P1=PP, P2-PS)
AL DOILEA ROL: cine ocupă o funcție sintactică în P2 pe care o introduce (S,
cine=SUBIECT exprimat prin pronume relativ simplu, caz nominativ)

PRONUMELE NEHOTĂRÂTE COMPUSE CU CARE, CINE, CE (ORICARE,

ORICINE, ORICE) POT ÎNDEPLINI ȘI ELE ROLUL DE A LEGA O SUBORDONATĂ
DE PROPOZIȚIA DE CARE DEPINDE, AȘA CUM FACE PRONUMELE RELATIV.