Sunteți pe pagina 1din 7

Va transmit,alaturat, cursul nr.

11 la disciplina,,Drept notarial’’, cu
rugamintea de a fi transmis catre toti colegii. Va rog sa-mi confirmati de
primire.
Totodata, va rog sa pregatiti pentru seminar un referat/analiza despre
,,Cum se realizeaza controlul judecătoresc asupra actelor notariale’’

MASTER ,,CARIERE JURIDICE’’

DREPT NOTARIAL

1
TEMA 11
12.05.2020

CONTROLUL ACTIVITĂŢII NOTARIALE

Activitatea notarială trebuie să se desfăşoare în vederea satisfacerii unor


interese ale cetăţenilor, dar şi în strictă conformitate cu legea şi cu ordinea de
drept. De aceea, un control al activităţii notariale este necesar pentru evitarea
abuzurilor de orice fel şi pentru restabilirea legalităţii atunci când se constată
existenţa unor abateri de la lege.
Legea reglementează două forme ale controlului activităţii notariale:
controlul profesional administrativ care se exercită în cadrul profesiei de către
organele abilitate în acest scop, respectiv de ministrul justiţiei, şi controlul
judecătoresc.

1. Controlul profesional administrativ

Potrivit art. 157 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, activitatea notarilor
publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile acestei
legi. La rândul său, art. 158 din acelaşi act normativ determină organele
competente a dispune efectuarea controlului şi scopul acestuia.
Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea
Naţională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere. Consiliul Uniunii
poate delega Colegiului director al Camerei notarilor publici exercitarea
controlului, prevăzut de art. 159 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 36/1995, în
circumscripţia sa.
De asemenea, ministrul justiţiei poate ordona şi el controlul notarilor
publici prin inspectori generali de specialitate.
Potrivit art. 159 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, controlul are ca
obiective:
a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor
publici;
b) calitatea actelor şi lucrărilor încuiate de notarii publici.
c) respectarea obligaţiilor profesionale legale, statutare şi
deontologice.
Normele menţionate mai sus sunt detaliate şi prin dispoziţiile cuprinse
în art. 85-96 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.
Controlul efectuat de ministrul justiţiei şi de Consiliul Uniunii Naţionale
a Notarilor Publici este destinat să urmărească, astfel cum se precizează în art.
86 din Regulament:
a) respectarea prevederilor legale, regulamentare, statutare şi

2
deontologice în
activitatea notarilor publici;
b) ţinerea corectă a evidenţelor biroului notarial şi modul de
comunicare cu
evidenţele gestionate de CNARNN, precum şi cu celelalte evidenţe cu
incidenţă în
activitatea notarială;
c) modul de îndeplinire a actelor şi procedurilor notariale;
d) modul de constituire şi conservare'a arhivei;
e) conduita notarului public în activitatea profesională şi în societate;
f) combaterea concurenţei neloiale;
g) respectarea normelor tehnice şi igienico-sanitare de funcţionare
corespunză¬
toare a biroului notarial, precum şi accesul liber şi neîngrădit la serviciul
notarial în
timpul programului de lucru cu publicul.
Prin urmare, se poate constata că art. 86 din_Regulament instituie un
drept de control general în favoarea ministrului justiţiei şi a Consiliului Naţional
al Uniunii Notarilor Publici.
Controlul profesional administrativ al activităţii notariale se exercită, ori
de câte ori se consideră necesar, de către ministrul justiţiei şi de către Consiliul
Uniunii, prin Corpul de control al Uniunii. Fiecare entitate cu atribuţii de
control are obli¬gaţia informării celeilalte entităţi despre declanşarea
controlului, notarul public controlat, perioada de control, precum şi obiectivele
acestuia. Dacă controlul are un caracter inopinat, o asemenea obligaţie nu mai
funcţionează.
În condiţiile în care colegiul director al Camerei notarilor publici este
delegat de Consiliul Uniunii, controlul profesional administrativ va avea ca
obiect „calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici" [art. 85 alin. (3)
din Regulament]. Colegiul director al Camerei exercită controlul activităţii
birourilor notariale din circumscripţia sa prin persoane desemnate de acesta. El
controlează modul de înde¬plinire a actelor notariale după 6 luni de la
începerea activităţii sau de la încetarea măsurii suspendării disciplinare.
Din prevederile art. 86 din Regulament rezultă că legea a instituit un
control complex asupra activităţii profesionale, care vizează: legalitatea actelor,
conserva¬rea arhivei, gestiunea financiar-contabilă şi conduita notarului public
în realizarea atribuţiilor sale. în pofida caracterului său complex, controlul
exercitat de Consiliul Uniunii Naţionale şi de camerele notarilor publici nu
poate fi identificat întru totul cu controlul ierarhic exercitat de autorităţile
administrative, căci incontestabil nota¬rul public nu numai că este un liber
profesionist, dar el este şi titularul unei funcţii autonome. Prin urmare, controlul
nu ar putea viza modul concret de organizare a muncii notariale sau
administrative decât în măsura în care deciziile luate de notar ar fi contrare

3
prevederilor legale sau statutare. în schimb, controlul se întinde asupra
legalităţii lucrărilor, modului de conservare a arhivei, gestiunii financiar-
contabile şi conduitei notarului.
Ordinul sau, după caz, dispoziţia de control cuprinde, cel puţin,
următoarele menţiuni:
a) locul de desfăşurare a controlului;
b) durata controlului;
c) obiectivele controlului, stabilite în conformitate cu dispoziţiile art.
159 din lege;
d) componenţa echipei de control.
Pe perioada desfăşurării controlului, la cererea membrilor echipei de
control, se poate suplimenta componenţa echipei de control, se poate prelungi
durata controlu¬lui şi se pot stabili noi obiective de control, cu respectarea
dispoziţiilor art. 159 din lege (art. 89 din Regulament).
Regulamentul stabileşte obligaţii importante privitoare la modul de
realizare a controlului şi la obligaţiile notarilor publici vizaţi. în primul rând,
trebuie remarcat faptul că activitatea de control se desfăşoară la sediul biroului
notarului public, iar acesta este obligat să pună la dispoziţia echipei de control
un spaţiu adecvat, pre¬cum şi logistica necesară. Pe toată perioada controlului,
notarul public trebuie să colaboreze pentru desfăşurarea acestuia „în bune
condiţii, cu excepţia cazului când este în imposibilitate fortuită".
Notarul public are obligaţia de a transmite echipei de control orice
informaţie solicitată, de a prezenta toate documentele solicitate şi de a pune la
dispoziţia echipei de control copii ale documentelor solicitate, în vederea
ataşării acestora Ia nota de control. Regulamentul precizează că notarul public
nu poate opune echipei de control secretul profesional şi prevederile legale
privind protecţia datelor cu caracter personal [art. 91 alin. (1) din Regulament].
De asemenea, echipa de control poate solicita explicaţii scrise ori de
câte ori consideră necesar. Refuzul notarului public de a formula notă
explicativă se consemnează în actul de control.
Controlul efectuat în condiţiile anterior menţionate se finalizează, astfel
cum este şi firesc, cu un act de control, care cuprinde aspectele de fapt şi de
drept constatate cu ocazia efectuării controlului, precum şi propunerile privind
măsurile ce urmează a fi luate [art. 92 alin. (1) din Regulament]. Actul de
control se comunică notarului public controlat, care poate formula obiecţiuni, pe
care le înaintează echipei de control în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea
acestuia. Precizăm că entitatea care a dispus efectuarea controlului are obligaţia
de a comunica RNENP, în vederea cen¬tralizării, arhivării şi a urmăririi
îndeplinirii masurilor legale dispuse, un exemplar al actului de control şi al
obiecţiunilor formulate de către notarul public [art. 92 alin. (4) din
Regulament]. La finele fiecărui an, Corpul de control al Uniunii întocmeşte o
sinteză a acţiunilor de control efectuate în cursul anului. Sinteza se publică de
către Uniune, fără nominalizarea, în niciun fel, a celor supuşi controlului.

4
2. Controlul judecătoresc asupra actelor notariale

Actele notariale pot fi supuse şi unui control judecătoresc, conform


dispoziţiilor Legii nr. 36/1995. În acest sens, art. 158 din actul normativ
menţionat reglemen¬tează două mijloace procedurale: acţiunea în anulare şi
plângerea. Potrivit art. 158 alin. (1) din Legea nr. 36/1995: „Actele notariale pot
fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la
instanţa judecăto¬rească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură
civilă (...) ". Astfel cum am remarcat anterior, acţiunea în anulare poate fi
promovată şi în scopul anu¬lării certificatului de moştenitor. Acţiunea în
anulare este reglementată însă, în art. 158 din lege, ca un mijloc procedural
general prin care se poate exercita un control judecătoresc asupra actelor
notariale. Prin urmare, acţiunea în anulare poate fi exercitată de persoana
interesată şi împotriva altor acte notariale, cum ar fi actele autentice.
Legea nr. 36/1995 nu conţine dispoziţii detaliate cu privire la procedura
de soluţionare a acţiunii în anulare. Totuşi, art. 158 alin. (1) din acest act
normativ face trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Acţiunea în anulare se soluţionează de instanţa competentă cu citarea
părţilor şi cu respectarea tuturor celorlalte garanţii procesuale stabilite de lege.
Până la anu¬lare, prin hotărâre judecătorească, actul notarial atacat trebuie
considerat ca valabil. Notarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor
cuprinse în hotărârea pronunţată de instanţă. în cazul anulării actului notarial,
acesta va fi lipsit, total sau parţial, de eficienţa juridică pentru care a fost adus la
îndeplinire.
Legea conţine dispoziţii mai ample asupra plângerii. Aceasta este
reglementată pentru o situaţie particulară, aceea a refuzului notarului public de a
îndeplini un act notarial. Potrivit art. 158 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, partea
nemulţumită este îndreptăţită să introducă „plângere împotriva încheierii de
respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la
data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul
biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului".
Textul reprodus anterior are semnificaţia de a determina obiectul
plângerii, ter¬menul de exercitare a acesteia şi competenţa instanţei. în ce
priveşte obiectul plân¬gerii, acesta are, aşa cum am arătat, un caracter limitat.
Instanţa va cerceta doar legalitatea refuzului notarului public de a proceda la
întocmirea actului notarial.
Exercitarea plângerii este determinată, din punct de vedere al
termenului, de data când partea a luat cunoştinţă de respingerea cererii. în mod
obişnuit, partea ia cunoştinţă de respingerea cererii de întocmire a actului chiar
în momentul prezen¬tării sale în faţa notarului public.
Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în

5
circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea
actului. Plângerea se depune la acest birou notarial, care o va înainta de îndată
la instanţa competentă împreună cu dosarul cauzei. Constatăm că legea nu
impune un termen limită pentru trimiterea dosarului la instanţa competentă.
Folosirea sintagmei „de îndată" sublini¬ază caracterul urgent al unei asemenea
trimiteri, formula fiind folosită de lege [art. 158 alin. (3) din Legea nr. 36/1995]
tocmai în scopul de a garanta soluţionarea cu celeritate a plângerii.
Plângerea se soluţionează cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză
şi cu res¬pectarea tuturor garanţiilor procesuale. în cadrul procedurii de
soluţionare a plan gerii notarul public nu are calitate procesuală. Lipsa calităţii
procesuale a notarului public este statuată expres de art. 143 alin. (3) din Legea
nr. 36/1995.
Menţionăm în acest context că Legea nr. 36/1995 reglementează şi o
„proce¬dură" notarială consacrată respingerii plângerii (art. 139-143 din Legea
nr. 36/1995). Unele dintre prevederile cuprinse în art. 143-144 din lege sunt
reluate în art. 158 alin. (2)-(5) din acelaşi act normativ. O atare abordare
normativă este, cu evidenţă, contrară normelor elementare de tehnică
legislativă. Precizăm că avem în vedere, cu deosebire, reluarea în art. 158 alin.
(2) şi alin. (3) din Legea nr. 36/1995 a dispoziţiilor privitoare la termenul de
exercitare a plângerii, termenul de exerci¬tare a acesteia, la citarea părţilor
interesate şi la obligativitatea hotărârii pronunţate de instanţă.
Dispoziţiile privitoare la emiterea încheierii de respingere sunt extrem
de sumare, iar unele dintre ele sunt, astfel cum am remarcat, redundante. Este şi
moti¬vul pentru care noi nu le-am analizat în contextului unei proceduri
distincte. Menţionăm mai întâi că, potrivit art. 139 din Legea nr. 36/1995,
încheierea repre¬zintă „procedura prin care notarul public refuză motivat
îndeplinirea unui act notarial". Formula legală evocată de text este fundamental
eronată nu doar din punct de vedere doctrinar, ci şi al unei elementare logici
juridice. Iar aceasta pentru simplul motiv că încheierea nu reprezintă o
procedură, ci un act intermediar sau de finalizare a unei proceduri. Sau în alţi
termini, încheierea nu poate constitui decât rezultatul unei anumite proceduri,
iar nu procedura însăşi.
Din punctul de vedere al analizei noastre sunt însă deosebit de relevante
şi prevederile art. 140 din Legea nr. 36/1995. Precizarea pe care o induce acest
text este aceea că se poate „respinge atât cererea de îndeplinire a unei proceduri,
cât şi actul solicitat de parte". Din păcate această formulă nu se află într-o
armonie lipsită de orice echivoc în raport cu definiţia dată de art. 139 din Legea
nr. 36/1995. Con¬statăm sub acest aspect că art. 139 se referă doar la refuzul de
îndeplinire a unui act notarial, nu şi a unei proceduri. în acelaşi sens sunt de
altfel şi prevederile art. 158 alin. (2) din Legea nr. 36/1995. De aceea, o
armonizare a textelor în discuţie s-ar impune să fie realizată în viitor1. In pofida
situaţiei evocate mai sus socotim totuşi că plângerea poate avea ca obiect nu
doar refuzul de a îndeplini un act notarial, ci şi refuzul nemotivat de a da curs

6
unei proceduri notariale.