Sunteți pe pagina 1din 2

De cîte șapte ori pe zi, pînă în ajunul Anului nou, am zis mamei:

— Mamă… sorcovă cu beteală!


În ajun:
—Mamă!…
— Bine, bine… cu beteală…
Pe înserate, mama intră cu două sorcove. Una cu patru trandafiri de hîrtie subțirică și cu cîteva
fire de beteală, alta, mai proastă, cu trandafiri roșii p-o față și albi pe cealaltă. A bună pentru mine și a
proastă pentru Ionică, un biet copil fără tată, cu un an mai mic ca mine, cu care umblam eu la
sorcovăială.
A doua zi, cizmele în picioare (nu mă mai uitam la ele, se cam învechiseră), căciula în cap și cu
Ionică prin mahala.
Ionică, fericit, nu-și mai lua ochii de la sorcova lui.
Lapoviță; noroi; ploua și ningea; ne scufundam în noroi și abia ne scoteam picioarele, pocnind,
ca și cum am fi spart burdufuri de hîrtie.
Un cîne se repede; eu fug; Ionică rămîne în noroi; țipă; se apără desperat cu sorcova; un țipăt și
mai tare… l-a mușcat… din sorcovă n-a mai rămas decît bățul. A scăpat. Îl iau de mână. El plînge
arătînd la picior și nu vede că trandafirii i-au picat în mocirlă. Intrăm la noi acasă. Mama îl întreabă:
„De un’ te-a mușcat?” Ionică vede bățul sorcovei fără trandafiri.
— De sorcovă! răcni el.
Era mai mult învinețit decît mușcat. Mama îmi făcu cu ochiu și desprinse doi trandafiri de la
mine și îi legă de bețișorul lui. Mie îmi venea să plîng… dar mi-era și milă de bietu Ionică.
El tăcu. Se uită la trandafiri…
— Nu mă mai doare…
Parcă pe mine mă durea… Și pe mine mă mușcase cineva de sorcovă. Înghiții de vro cîteva ori și
plecarăm.
An fără noroc.
Ca să nu ne mai apropiem de curtea cu cînele, trebuia să sărim un șanț cu apă. Un fior. De n-ar
cădea Ionică. El sări și se clătină pe celălalt mal. Eu, grăbit, țîști dincolo într-un picior… alunec și
bîldîbîc în șanț. Trandafirii mei se umplură de mocirlă.
Mi se înecase sorcova. Lacrămile cădeau, picături mari. De pe mine se scurgea apă murdară și
groasă.
Ionică îmi întinse sorcova lui.
Eu îi întorsei spatele și plecai spre casă suspinînd. Acasă începui să plîng, nu glumă. Mi se păru
că mama abia se ținu de rîs. Mă primeni. Mă apucase frigul. Adormii lîngă sobă.
Cam pe la toacă intră pe ușă Ionică, cu un pumn de gologani. Îl trimesese mă-sa să-mi dea și
mie. Știu că mama mi-a șoptit în ureche: „E sărac… Îți dau eu tie”… Si l-a trimes îndărăt.
De unde-a avut, de unde n-a avut, mi-a dat mama o sfănțoaică și mi s-a întors inima la loc.
(Barbu Delavrancea, De azi și de demult)
I Literatură
1. Redactează o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți trăsături specifice unui text epic, pe baza
fragmentului dat.
2. Redactează o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi unul dintre personajele din textul dat.
3. Redactează o compunere narativă, de minimum 150 de cuvinte, în care să redai o întâmplare reală sau imaginară
petrecută la urat.
4. Redactează o compunere narativă, de minimum 150 de cuvinte, în care să redai o întâmplare reală sau imaginară
petrecută în timpul sărbătorilor de iarnă.
5. Formulează trei idei principale / secundare.
6. Rezumă textul dat.
7. Exprimă-ți opinia cu privire la rolul a două moduri de expunere folosite în textul dat.
8. Explică, în câte 3-5 rânduri, semnificația secvențelor:
a) Cam pe la toacă intră pe ușă Ionică, cu un pumn de gologani. Îl trimesese mă-sa să-mi dea și mie. Știu că mama
mi-a șoptit în ureche: „E sărac… Îți dau eu tie”… Si l-a trimes îndărăt.
b) De cîte șapte ori pe zi, pînă în ajunul Anului nou, am zis mamei:
— Mamă… sorcovă cu beteală!
În ajun:
—Mamă!…
— Bine, bine… cu beteală…
9. Explică semnificația structurilor An fără noroc și mi s-a întors inima la loc.
10. Menționează câte o trăsătură de caracter a fiecărui personaj și transcrie câte un fragment care să ilustreze trăsătura
menționată.

II Ortografie
1. Motivează:
a) folosirea cratimei în structura roșii p-o față.
b) folosirea apostrofului în structura: De un’ te-a mușcat?
c) Folosirea semnului punct și virgulă în secvența: Un cîne se repede; eu fug; Ionică rămîne în noroi; țipă; se apără
desperat cu sorcova; un țipăt și mai tare…
d) Folosirea semnului exclamării în structura: — De sorcovă! răcni el.
e) Folosirea punctelor de suspensie în secvența: — Bine, bine… cu beteală…

III Fonetică
1. Precizează numărul literelor și al sunetelor: cealaltă, fericit, ningea, picior, mocirlă, înghiți, învechiseră, căciula,
ureche.
2. Rescrie, din ultimele două paragrafe, cuvintele care conțin grupuri vocalice și precizează felul lor.

IV Lexic
1. Demonstrează, în enunțuri, omonimia cuvintelor: mine, ori, fire, milă, roșii.
2. Explică, din secvența dată, modul de formare a cuvintelor subliniate: Pe înserate, mama intră cu două sorcove. Una
cu patru trandafiri de hîrtie subțirică și cu cîteva fire de beteală...
3. Exemplifică, în enunțuri, sensurile propriu și figurat ale cuvintelor: picior,față, ureche.
V Morfologie
4. Valori morfologice și funcții sintactice.
5. Precizează conjugarea, modul și timpul verbelor: am zis, umblam, se învechiseră, scoteam, pocnind, am fi spart, fug,
se apără, a scăpat, răcni, desprinse, venea, să nu ne apropiem, e umplură, se scurgea, întinse, începuiapucase,
adormii, trimisese.
6. Indică valoarea predicativă / copulativă, personală / impersonală a verbelor din secvențele date: ploua și ningea,
Ionică rămîne în noroi, Era mai mult învinețit, Mie îmi venea să plîng… dar mi-era și milă de bietu Ionică.; Mă
apucase frigul.
7. Rescrie, din text, o locuțiune verbală.
8. Exemplifică, în enunțuri (precizezi valorile):
a) 5 valori morfologice diferite ale cuvântului o
b) 3 valori morfologice diferite ale cuvântului a
c) 5 valori morfologice diferite ale cuvântului i
9. Exemplifică, în enunțuri,
a) 5 funcții sintactice diferite ale cuvântului trandafir, în 5 cazuri diferite. (precizezi cazurile și funcțiile sintactice)
b) 4 funcții sintactice diferite ale substantivului sorcovă în G
c) valoarea predicativă, copulativă și auxiliară a verbului a fi
d) valoarea personală și reflexivă a pronumelor: mă, te, ți, mi
VI Sintaxă
Rescrie propozițiile subordinate din frazele de mai jos și precizează felul lor:
a) Ca să nu ne mai apropiem de curtea cu cînele, trebuia să sărim un șanț cu apă.
b) A doua zi, cizmele în picioare (nu mă mai uitam la ele, se cam învechiseră), căciula în cap și cu Ionică prin mahala.
Precizează numărul propozițiilor.
Eu, grăbit, țîști dincolo într-un picior… alunec și bîldîbîc în șanț.