Sunteți pe pagina 1din 1

Frumosul exprimat de artist nu poate trezi în noi o emoţie cinetică sau o senzaţie pur fizică.

Trezeşte, ori
ar trebui să tre - zească sau ne induce, ori ar trebui să inducă o stază estetică, o milă ideală sau o groază
ideală, o stază aperceptivă, prelungită şi, în cele din urmă, dizolvată de ceea ce numesc eu ritmul
frumosului.

A discuta despre asemenea lucruri, a încerca să le înţelegem natura şi, după ce am înţeles-o, a ne strădui
încet şi umil şi constant să exprimăm, să extragem din pământul primitiv sau din ce poate oferi el, din
sunet, formă, culoare, care constituie porţile închi - sorii sufletului nostru, să extragem, spuneam, o
imagine a fru - museţii pe care am ajuns să o înţelegem – asta înseamnă arta

Arta, a continuat Stephen, este felul în care omul dispune materia sensibilă şi inteligibilă într-un scop
esthetic

Platon, cred, a spus că frumosul e splendoarea adevărului.

deşi acelaşi obiect pentru unii e frumos şi pen - tru alţii nu, toţi oamenii care admiră un obiect frumos
găsesc în el anumite relaţii care îi satisfac şi care coincid cu înseşi stadiile percepţiilor estetice. Aceste
relaţii ale perceptibilului, vizibile pentru tine sub o anumită formă şi pentru mine sub o alta, tre - buie
deci să fie calităţi necesare ale frumosului. Şi acum, ne putem întoarce la bătrânul nostru prieten,
Sfântul Toma, să-i cerem să ne dea de doi bani înţelepciune.

deşi acelaşi obiect pentru unii e frumos şi pen - tru alţii nu, toţi oamenii care admiră un obiect frumos
găsesc în el anumite relaţii care îi satisfac şi care coincid cu înseşi stadiile percepţiilor estetice. Aceste
relaţii ale perceptibilului, vizibile pentru tine sub o anumită formă şi pentru mine sub o alta, tre - buie
deci să fie calităţi necesare ale frumosului. Şi acum, ne putem întoarce la bătrânul nostru prieten,
Sfântul Toma, să-i cerem să ne dea de doi bani înţelepciune.

Frumosul are nevoie de trei lucruri: integritate, armonie şi claritate.

Uită-te la coşul acela. — Îl văd, a confirmat Lynch. — Ca să-l poţi vedea, în primul rând mintea ta separă
coşul ăsta de restul întregului univers vizibil care nu e coş. Prima fază a percepţiei este o linie
despărţitoare care înconjoară ca un hotar obiectul ce urmează a fi perceput. Imaginea estetică ni se pre -
zintă fie în spaţiu, fie în timp. Ceea ce e audibil se prezintă în timp, ceea ce e vizibil se prezintă în spaţiu.
Dar, temporală sau spaţială, imaginea estetică este luminos percepută, în primul rând, ca o entitate
autodelimitată, care se conţine pe sine, proiec - tată pe incomensurabilul fundal al restului de spaţiu sau
de timp care există în afara ei. Tu o percepi ca pe un lucru anume. O vezi ca pe un întreg. Îi percepi
întregimea. Asta este integritas

După aceea, treci de la un punct la altul, urmărind liniile formale ale obiectului; îi percepi echilibrul
părţilor, adică fiecare parte echilibrată de altă parte, în cadrul limitelor spaţiale; îi simţi ritmul structurii.
Cu alte cuvinte, sinteza percepţiei ime - diate e urmată de analiza perceperii. După ce mai întâi l-ai per -
ceput ca pe un obiect, într-un soi de unicitate, acum îl percepi ca obiect. Percepi că e complex, multiplu,
divizibil, separabil, alcătuit din părţi, rezultatul părţilor sale, suma lor, armonios. Asta e consonantia.

arta se divide, în mod necesar, în trei forme care provin una din cealaltă. Acestea sunt: forma lirică,
adică forma în care artistul îşi prezintă imaginea într-o relaţie imediată cu el însuşi; forma epică, în care
artistul îşi prezintă imaginea în imediată relaţie cu el însuşi şi cu ceilalţi; şi forma dramatică, în care
artistul îşi prezintă imaginea în ime - diată relaţie cu ceilalţi