Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curentul alternativ are cea mai largă întrebuinţare, datorită faptului că poate fi produs, distribuit
(transportat) şi utilizat în cele mai bune condiţii economice.
La baza producerii t.e.m. alternative stă fenomenul de inducţie electromagnetică.
Rotirea uniformă a unui câmp magnetic într-o bobină fixă, permite obţinerea unei t.e.m.
alternative.
Elementele de bază ale oricărui circuit electric sunt rezistorul, condensatorul și bobina,
caracterizate, respectiv, de rezistenţa R, capacitatea C și inductanţa L. În realitate, fiecare dintre
aceste elemente întotdeauna este caracterizat de combinaţia acestor mărimi, însă de multe ori ele
pot fi considerate ideale. În acest caz, fiecare element este definit exclusiv printr-o singură
mărime R, L sau C. Pentru simplitate, în cele ce urmează, vom considera circuitele în curent alter
nativ compuse din elemente ideale.
a. particularităţile circuitelor în curent alternativ Spre deosebire de circuitele de curent continuu,
în cele de curent alternativ se evidenţiază anumite particu larităţi importante specifice acestora.
Vom menţiona, în primul rând, că cir cuitele în curent alternativ repre zintă sisteme oscilatorii.
Tensiunea sinusoidală aplicată la bornele circuitului, constituie sursa de energie care întreţine
oscilaţiile de pulsaţie ω ale intensităţii curentului și tensiunii din circuit.
Cu toate că legea lui Ohm a fost stabilită pentru curentul continuu, ea este valabilă și pentru
valorile instantanee ale tensiunii și intensităţii curentului alternativ. Pentru aceasta este necesar
ca intensitatea curentului să rămână aproximativ aceeași în orice secţiune a conductorului.
Curentul electric de frecvenţă industrială (ν = 50 Hz) îndepli neș te condiţia dată cu un grad de
precizie foarte înalt și de aceea se spune că este cvasistaţionar. Comportamentul
condensatoarelor și al bobi nelor în curent alternativ este calitativ di fe rit de cel în curent
continuu. Dacă într-un circuit de curent continuu condensatorul are un rol simplu de întrerupere a
circuitului, atunci în curent alternativ el suportă un proces de încărcare-descărcare cu atât mai
intens, cu cât este mai mare frecvenţa ν. Din această cauză în circuit se stabilește un curent
alterna tiv de aceeași frecvenţă. În curent continuu bobina se comportă ca un rezistor, în care se
degajă prin efect Joule o cantitate de căldură proporţională cu rezistenţa ei, iar în curent
alternativ ea determină apariţia unei t.e.m. de autoinducţie, care modifică intensitatea curentului
din acest circuit. Întrucât procesele și legile care au loc în circuitele de curent alternativ sunt mai
complicate decât cele din curent continuu, vom începe cu analiza celor mai simple circuite,
compuse din elemente indivi duale considerate ideale.
BUCUR CRISTINA CLS a-XI-a B FR
In cazul circui telor mai complicate este foarte comodă reprezentarea mărimilor fizice oscilatorii
ale circuitului prin fazori în cadrul unor diagrame.
Dacă la bornele unui rezistor (considerat pur rezistiv) se aplică o tensiune alternativă sinusoidală,
prin acesta va lua naştere un curent alternativ sinusoidal, în fază cu tensiunea aplicată.
Între armăturile unui condensator este un strat izolator numit dielectric, ce nu permite trecerea
curentului electric prin el. În curent alternativ, condensatorul are o comportarea diferită, deoarece
el se încarcă şi se descarcă electric periodic, determinând prezenţa unui curent electric prin
circuitul exterior lui. Intensitatea curentului electric printr-un circuit cu condensator este defazată
cu π/2 înaintea tensiunii sau tensiunea la bornele condensatorului este în urma curentului cu π/2.
Circuitul R L C serie
Circuitul serie R, L, C este format din elemente bipolare de circuit parcurse de acelasi curent.
Daca alimentam la borne cu o tensiunea sinusoidala ub = umsinωt, curentul prin circuit poate fi
scris sub forma i = imsin(ωt-φ)
Pe baza acestei relatii rezulta ca Z, R si X, pot reprezenta laturile unui triunghi dreptunghic,
numit triunghiul impendantei.
Conform teoremei a II-a lui Kirchhoff, tensiunea la borne poate fi scrisa sub forma
ub=uR+uL+uC
BUCUR CRISTINA CLS a-XI-a B FR
Din diagramele fazoriale, rezulta ca pentru a obtine valoarea efectiva a tensiunii la bornele
circuitului, valorile efective ale tensiunilor se însumeaza geometric (nu aritmetic), tinând cont si
de defazajele respective.
Din relatia ωL = 1 / ωC, rezulta ca, pentru un circuit cu L si C date, rezonanta de tensiune apare
la o anumita frecventa f0, numita frecventa de rezonanta, ce poate fi exprimata prin relatia:
Daca tensiunea sinusoidala de la borne este de frecventa data, atunci rezonanta de tensiune se
poate obtine modificând parametrii L si C (sau numai unul) pâna se satisface conditia de
rezonanta.
La rezoanta de tensiune, valoarea efectiva a curentului din circuit devine maxima (limitata doar
de R), iar în cazul în care XL si XC sunt foarte mari caderile de tensiune pe bobina si
condensator pot avea valori efective foarte mari, chiar daca Ub este mica, situatie ce poate fi
BUCUR CRISTINA CLS a-XI-a B FR
Circuitul R L C paralel
Un astfel de circuit poate fi realizat, prin legarea în paralel a unui rezistor, a unei bobine si a unui
codensator.
Luând ca referinta tensiunea comuna Ub, putem reprezenta diagrama fazoriala pentru cazul în
care IL > IC (deci XLXC caracterul circuitului este capacitiv, pe când la circuite serie R, L, C,
daca XL>XC caracterul circuitului este inductiv.
Schema circuitului format cu cele trei elemente ideale de circuit , legate în serie , este prezentată
în figura 1 . Alimentând circuituzl în în tensiunea sinusoidală u cu pulsaţia ω şi valoarea efectivă
U , în el se stabileşte curentul cu intensitatea i ( de aceeaşi pulsaţie ) , care determină la bornele
elementelor tensiunilor uR , uL , uC .Aceste tensiuni satisfac , la orice moment , teorema a doua
lui Kirchhoff :
u = uR + uL + uC
U = UR + UL + UC .
UR = RI ; UR ↑↑ I
UL = ωLI ; UL ┴ I ( înainte )
UC = _1_ ∙ I ; UC ┴ I ( înapoi )
ωC
În ipoteza că circuitul este inductiv ( UL>UC ) , rezultă diagrama vectorială din figura 2 a. , iar
în figura 2 b. se prezintă rezultatul compunerii celor trei tensiuni (după regula polinomului)
precum şi triunghiul tensiunilor cu laturile UR , UL-UC şi U .
U2 = U2R + ( UL – UC )2
ωC ωC
De aici rezultă :
________________
U = I √R2 + ( ωL – _1_ )2
ωC
________________
Z = U = √R2 + ( ωL – _1_ )2
i ωC
tg φ = UL - UC
UR
φ = arctg ∙ ωL - 1/ωC
R = Z sin φ = ωL – _1_
ωC .
XL = ωL
şi respectiv : XC = - _1_
ωC
ceastă relaţie ne arată că reactanţa echivalentă a circuitului este egală cu suma reactanţelor legate
în serie .
Cu acest rezultat , eztrem de preţios , impedanţa şi defazajul se scriu mai simplu : _______
Z = √ R2 + X2
φ = arctg X
Starea de rezonanţă :
Este specifică numai circuitelor electrice . Ea este comună tuturor sistemelor fizice capabile să
oscileze sub acţiunea unor perturbaţii externe . În cazul circuitelor R-L-C serie , starea de
rezonanţă se pune în evidenţă alimentând circuitul la o tensiune sinusoidală cu amplitudinea fixă
şi pulsaţie reglabilă . Astfel , crescând pulsaţia de la zero la infinit , reactanţa şi defazajul , date
de relaţiile :
X = ωL – _1_ = XL + XC
BUCUR CRISTINA CLS a-XI-a B FR
ωC
φ = arctg X
Surse:
https://udristioiuflorina.wordpress.com/
https://biblioteca.regielive.ro/
http://escoalanoastra.blogspot.com