Sunteți pe pagina 1din 7

Elemente de fiziopatologie și semiologie ale afecțiunilor musculo-scheletale

Introducere: în traumatologia sportive au importanță unele modificări fiziopatologice


ale sistemelor muscular și osos, deoarece mușchii afectați patologic sunt mai susceptibili la
rupturi, iar oasele bolnave pot suferi fracturi patologice. În scopul diagnosticării și tratării
traumatismelor musculo-scheletale trebuie cunoscută și fiziopatologia reflexelor.
Obiective: prezentarea mialgiilor, atrofiilor musculare, hipertrofiilor musculare,
contracturilor musculare, spasticității, modificărilor tonusului muscular, durerilor osoase și
articulare, fracturilor patologice, deformărilor articulare, reflexelor normale și patologice.

Elemente de fiziopatologie și semiologie ale afecțiunilor musculare, importante pentru


diagnosticul diferențial și aprecierea efectelor kinetoterapiei, sunt următoarele [1, 2]:

Mialgiile Pot să apară ca semen nespecifice în cadrul unor afecțiuni febrile, infecțioase,
cu precădere virotice (gripă, rujeolă), trichineloză, dezechilibre hidro-minerale
(deshidratare, hiponatremie), boli reumatice colagenoze
Atrofiile Semnifică o pierdere de masă musculară, produsă în cadrul unor leziuni
musculare neurologice sau afecțiuni locomotorii osteo-articulare (atrofii de neutralizare)
Hipertrofiile Au drept caracteristică mărirea masei musculare, produse prin antrenamet
musculare sportive sau ca urmare a efortului profesional, iar în cazurile patologice -
afecțiuni tiroidiene.
Contracturile Contracție musculară prelungită, cel mai adesea dureroasă, manifestată prin
întărirea, retracția și bombarea mușchiului. Semnele clinice depind de
etiologie, contracturile putând fi generalizate în tetanus sau localizate la
musculatura sacrolombară în lombosciatică, peritonite. Etiologia mai poate fi
posttraumatică sau ischemică, când are loc o insuficiență de vascularizație.
Unele contracturi imobilizează o articulație sau o regiune pentru a evita
durerea. Retracțiile musculare pot fi produse de un proces inflamator ischemic
urmat de fibroza, scleroza și scurtarea mușchiului. Poate surveni în cazul
imobilizării în apatrat gipsat sau după o contractură prelungită a mușchiului.
Contracturile constituie un semn al leziunilor musculare [2].
Boala Dupuytren Se asociază cu diabetul zaharat și cu periartrita scapulohumerală și constă în
retracția aponevrozei palmare printr-un process inflamator cronic cu limitarea
extensiei degetelor (mai ales a degetelor 4 și 5) și cu îngroșarea tendonului
mușchiului flexor comun.
Pseudocontractura Reprezintă o scurtare aparentă a mușchiului. Cauza este dispariția influenței
antagoniștilor asupra tonusului muscular normal (de exemplu retractia
tendonului ahilian produsă de paralizia nervului tibial posterior).
Spasticitatea Se poate datora leziunii neuronului motor central sau căilor extrapiramidale.
Semnul este creșterea tonusului muscular, care se poate decela prin palpare,
comparativ cu mușchiul simetric, sau prin reacția musculară la mobilizarea
pasivă.
Hipertonia Poate fi provocată de leziuni ale neuronului motor periferic sau de miopatii.
musculara Etiologia neurologică - examinarea se face comparativ cu tonusul muscular
normal (lipsa rezistenței pasive). Cu pacientul relaxat, se ridică antebrațul de pe
planul patului și se urmărește modul în acesta cade. În hipertonia piramidală se
urmărește mișcarea pasivă. Uneori hipotonia cedează brusc (lama de briceag),
iar extensia se face gradat.
Tumorile Tumorile pot fi benigne sau maligne (fibrosarcom). La palparea mușchiului
musculare tumorile apar ca o formațiune solidară cu țesuturile înconjurătoare. Diagnosticul
diferențial se face cu formațiunile pseudotumorale, rupturile musculare
tendinoase, hematoamele musculare (pot fi complicații ale tratamentului cu
anticoagulante), miozite.

Elemente de semiologie și etiologie a unor afecțiuni musculoscheletale, examinarea


reflexelor [3, 4]:

Semiologia musculară
Scăderea forței musculare Este definită ca dificultatea sau imposibilitatea
efectuării unui act motor. Nu este prezentă
impotența funcțională dată de durere sau afecțiuni
osteo-articulare.
Pierderea parțială a forței poartă numele de pareză.
Pierderea totală a forței poartă numele de paralizie.
Instalarea rapidă a oboselii musculare poartă
numele de astenie musculară.
Semne asociate bolilor generale severe, care
evoluează cu afectarea tuturor grupelor musculare:
astenia psihică – poate fi însoțită de astenie
musculară
miastenia gravis – asociază hipotonia mușchilor
oculari extrinseci, paralizia nervilor VII și IX
intoxicația botulinică – provoacă întreruperea
transmiterii neuromusculare a influxului nervos,
evoluând cu disfonie, paralizia muschilor cefei,
paralizia nervilor oculomotori
intoxicația cu insecticide organo-fosforate cuprinde
următoarele semen clinice:
hipertrofia mușchilor scheletici, mioglobinurie
(mioglobinuria paroxistică nocturnă), fasciculații,
crampe musculare, paralizii
colagenozele, cum ar fi dermatomiozita sau
polimiozita, produc inflamația fibrelor musculare
paraliziile sau parezele sunt leziuni nervoase ce
intrerup partial sau total calea motilității voluntare,
deosebindu-se paraliziile neuronului motor central
(din ariile motorii) și
paraliziile neuronului motor periferic (din coarnele
anterioare medulare)
Durerea musculară (mialgia) Poate fi difuză (boli infecțioase – gripa sau
infectare cu Trichinella spiralis, eforturi foarte
mari, miozite) ori localizată (pleurodinia epidemică
- boala din Bornholm)
Modificări ale tonusului muscular Crampele musculare (contracții involuntare ale
musculaturii)
Hipertonia (exagerarea tonusului muscular,
prezentă tot timpul, de obicei de origine
neurologică)
Hipotonia (sindrom Down, miastenia gravis)
Mișcări involuntare Mișcările coreice (mișcări spasmodice, involuntare,
ale unui grup de mușchi):
- coreea acută Sydenham
- coreea cronică Huntington
- coreea senilă
- coreea isterică
Tremurăturile:
- parkinsoniană (de postură sau de repaus)
- cerebeloasă (intențională)
- isterice și ale simulanților
Ticurile
Mișcările atetozice (mișcări lente, dezordonate)
Coreoatetoza (acte motorii intermediare între coree
și atetoză)
Convulsiile
Modificări ale volumului muscular Amiotrofiile (atrofiile musculare)
- de origine neurologică
- miogene
- de origine endocrină (hipertiroidie)
- nutriționale
- prin deficit de utilizare
- apărute în intoxicații exogene, etilism
Hipertrofia musculară:
- adevărată
- pseudohipertrofii (unele forme de miastenie,
distrofia musculară Duchenne)
Semiologia oaselor
Durerea osoasă localizată, de - osteomielita (infecție osoasă localizată)
intensitate mare (cauze) - tumori osoase maligne (osteosarcomul, sarcomul
Ewing, condrosarcomul, fibrosarcomul)
Durere osoasă de intensitate moderată, tuberculoză osteo-articulară
apărută la efort (cauze)
Dureri osoase difuze (cauze) - metastaze osoase
- mielom multiplu (aspecte radiologice
caracteristice)
- boala Paget
- osteopatie fibrochistică
- osteomalacie
- osteoporoză
- lues (osteoperiostita luetică și sechele ale
respectivei boli)
- osteoperiostita infectioasă
Formațiuni osoase localizate - tumori osoase multiple
- tumori maligne
- tumori benigne și chisturi osoase
- osteomielita cronică
- osteomielita acută
- calusurile simple
- calusurile vicioase
Fracturi spontane - osteomalacia gravidică și de menopauză (rar)
- tuberculoză osoasă, osteomielită cronică
(exceptional)
- mielom multiplu
- osteomalacia senilă
- osteoporoza generalizată (durere, cifoză arcuată,
fracturi spontane)
- displazia fibrochistică
- tumori osoase primare sau metastatice
Deformările osoase - aspecte radiologice caracteristice osteomalaciei
- deformările din rahitism
- boala Paget
- tibia “în iatagan” (luesul congenital tardiv)
Pe fond de rahitism pot avea loc fracturi patologice.
Sechele după rahitism (după https://encrypted-
tbn0.gstatic.com/images?q=tbn%3AANd9GcQL8vPGQxWJSXDMrF0SZCcc6Ca94ygzoPc
WqqZNro2hcKfv063J, modificat)
Examenul obiectiv al oaselor Deformările osoase se produc prin creşterea şi
dezvoltarea anormală a oaselor, fenomene datorate
fie unor tulburări endocrine (acromegalie) sau
metabolice (rahitism), fie osteomalaciei, bolii
Paget, sau proliferărilor tumorale. Semnele clinice
ale fracturilor sunt crepitaţii osoase și mobilitate
anormală a unui segment osos.
Semiologia articulatiilor
Examenul obiectiv al articulaţiilor:
Congestia apare în cazul artritelor (inflamaţii articulare) și
reprezintă coloraţia roşiatică a tegumentelor din
jurul articulaţiilor.
Tumefacţia ţesuturilor periarticulare Se manifestă clinic prin durere spontană la mişcare
şi limitarea mobilităţii articulare, și duce la
deformarea articulară.
Semne în gută - tofii gutoşi au semnificaţie pentru boala metabolică numită
gută, fiind nodozităţi cutanate care se formează
prin depozite de urat de sodiu în jurul articulaţiilor
Durerea articulară sensibilitatea se constată prin mişcările active sau
pasive efectuate de pacient și prin palparea
articulaţiilor
Deformările articulare au semnificaţie în artrite sau în artroze (procese
degenerative articulare, cu caracter cronic) și se
observă la o inspecţie atentă
Mobilitatea articulară reducerea mobilității este cauzată de bolile
articulare ce determină reducerea sau dispariţia
mobilităţii unei articulaţii; alte cauze sunt durerile,
anchiloza sau semianchiloza articulară; se
evidenţiază prin mişcările active sau pasive ale
articulaţiilor.
Examinarea reflexelor - reflexul Reflexele osteo-tendinoase
neurologic are ca substrat anatomic Examinarea reflexului bicipital se execută pe braţul
arcul constituit din calea eferentă (care ușor flectat, poziționat cu palma în jos, iar
pleacă de la receptorul stimulat) şi examinatorul îşi plasează policele sau indexul pe
calea aferentă (care activează biceps, executând percuţia cu ciocănelul.
efectorul). Este importantă și Examinarea reflexului tricipital: cu antebraţul
comunicarea dintre aceste componente. pacientului flectat în unghi de 90%, cu faţa
În mod patologic (leziuni medulare ce palmară a mâinii orientată spre trunchi, se percută
determină întreruperea arcului reflex), tendonul tricepsului imediat deasupra articulaţiei
reflexele pot fi diminuate sau absente. cotului, urmărind contracţia tricepsului şi extensia
antebraţului pe braţ.
Examinarea reflexului brahio-radial: pacientul fiind
poziționat în clinostatism, pune mâna pe abdomen
sau se sprijină pe coapse cu faţa palmară în jos, iar
examinatorul percută radiusul la 1,5-3 cm de
articulaţia radio-carpiană şi urmăreşte flexia şi
mişcarea de supinaţie a mâinii.
Examinarea reflexului rotulian:
Reflexul rotulian constă în contracţia muşchiului
cvadriceps şi relaxarea muşchilor extensori ai
gambei și este declanşat de excitarea
proprioceptorilor musculari care sunt stimulați prin
percuţia tendonului rotulian cu ciocanul de reflexe,
ceea ce provoacă descărcarea unor impulsuri ce
ajung la motoneuronii medulari sau la neuronii de
asociaţie.
Examinarea reflexului ahilian se poate face în două
feluri: cu pacientul culcat în decubit ventral, se
pune membrul care trebuie examinat, în flexie, pe
genunchiul rotat exterior, cu piciorul flectat pe
gambă la un unghi de 90%, sau cu pacientul aşezat
în genunchi (membrul ce trebuie examinat) pe un
scaun. Examinatorul percută tendonul lui Ahile. În
mod normal are loc flexia plantară din articulaţia
tibio-tarsiană.
Examinarea reflexele abdominale se face cu un
beţişor învelit în vată ce atinge abdomenul
deasupra şi dedesubtul ombilicului, în mod
simetric. Se urmărește contracţia musculaturii.
Examinarea reflexului plantar se face prin trasarea
cu o cheie a unei linii curbe pe faţa plantară a
piciorului, de la călcâi spre haluce,
normal având loc flexia halucelui. În eventualitatea
leziunii de neuron central, sau în caz de comă sau
crize comiţiale, se produce extensia halucelui şi
desfacerea degetelor în evantai (semnul Babinski).
Prin convenție, reflexele tendinoase profunde sunt clasificate după cum urmează:
[5]:
0 = fără răspuns; întotdeauna anormal
1+ = un răspuns ușor, dar cu siguranță prezent; poate fi sau nu normal
2+ = un răspuns rapid; normal
3+ = un răspuns foarte rapid; poate fi sau nu normal
4+ = o apăsare generează un reflex repetabil (clonus); întotdeauna anormal

Reflexele patologice sunt asociate numai cu leziuni organice ale sistemului nervos
central, multe dintre ele fiind o manifestare a funcțiilor mai vechi prezente în condiții normale
[6]:
- reflexele patologice întâlnite cel mai des în clinică includ semne piramidale manifestate în
timpul patologiei piramidale
- semne piramidale (reflexe patologice la nivelul membrelor superioare): simptomul lui
Rossolimo este cauzat de lovituri sacadate cu vârful degetelor examinatorului la vârfurile
degetelor I - V ale mâinii liber atârnate a subiectului, răspunsul fiind îndoirea falangelor distale,
în special ale indicelui, reflexul de flexie Klippel - Weil constă în faptul că, ca răspuns la flexia
pasivă a degetelor II - V ale mâinii, degetul I se flexează în mod reflex; ambele reflexe se
manifestă în monopareza centrală
- reflexul lui Zhukovsky: flexia degetelor mâinii când se lovește cu ciocanul fața palmară
- semnul spondilitei anchilozante: flexia carpală a degetelor mâinii atunci când se percută cu
ciocanul partea din spate a mâinii
- reflexe patologice la nivelul piciorului, care pot fi extensoare ( atunci când se aplică o iritație
pe o anumită zonă reflexogenă, se observă extensia degetului mare, fiind descrise simptomul
lui Babinsky ce are loc la iritarea pielii marginii exterioare a tălpii, fiind un inicator al unor
leziuni piramidale, simptomul de Chadok, care este cauzat de iritarea în linie a suprafeței pielii
din partea exterioară a călcâiului sub maleola laterală, reflexul Oppenheim este cauzat de
aplicarea unei presiuni cu policele și indexul de-a lungul crestei tibiei, de sus în jos, semnul
Gordon, apărut la copresia musculaturii gambiere, simptomul Schaeffer, ce apare atunci când
tendonul calcaneal este comprimat, simptomul Strumpel este cauzat de contracarare, prin
apăsarea palmei mâinii examinatorului pe patela pacientului, la încercarea îndoi piciorul din
genunchi și articulațiile șoldului) sau flexoare (flexia a două până la a cinci degete de la picior,
ca urmare a lovirii zonelor reflexogene, ce poate avea loc în spondilita anchilozantă, atunci
când este lovită cu un ciocan neurologic suprafața posterioară a degetelor de la picioare sau
flexia degetelor de la picioare când se lovește cu un ciocan neurologic suprafața plantară a
călcâiului, au mai fost descrise reflexul Zhukovsky-Kornilov - flexia degetelor de la picior
atunci când se lovește cu un ciocan neurologic pe suprafața sa plantară, direct sub degete, și
reflexul lui Puusepp, care este o abducție lentă a celui de-al cincilea deget la iritarea punctată
a pielii de-a lungul unei linii pe marginea exterioare a piciorului).