Laboratorul 4

Șef lucrări dr. ing.
Sergiu Șerban
© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

Echipamente și Sisteme de Navigație
http://adl.anmb.ro
Laboratorul 4
Descrierea girocompaselor. Operaţii
în vederea punerii în funcţiune
L4. Descrierea girocompaselor. Operaţii în
vederea punerii în funcţiune
4.1. Elementele componente ale girocompasului
KURS 4

 Compasele giroscopice tip KURS sunt de tip pendular (cu centrul de
greutate coborât), cu două giroscoape şi amortizare hidraulică
(principiul vaselor comunicante).
 Aceste compase giroscopice au elementul sensibil (girosfera)

suspendat în lichid. Suspensia în lichid asigură frecări foarte mici în
timpul mişcărilor elementului sensibil în jurul axelor verticale şi
orizontale şi constituie avantajul principal al acestor compase
giroscopice.
 Girosfera este aşezată într-o sferă de urmărire şi este complet

scufundată, împreună cu aceasta, într-un vas cu lichid de susţinere.
Girosfera pluteşte ca şi cum ar fi suspendată în sfera de urmărire,
fără să atingă pereţii ei.
Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

KURS 4

 Realizarea constructivă a unei astfel de suspensii a elementului
sensibil impune rezolvarea unor probleme ca:
 asigurarea unei complete lipse de contact între girosferă şi
sfera de urmărire, deoarece în caz contrar se vor produce,
odată cu orientarea sferei, a balansului şi a manevrei navei, forţe
de frecare inadmisibil de mari;
 asigurarea alimentării girosferei cu energie electrică, fără

conductori, prin intermediul lichidului de susţinere. Alimentarea
prin conductori ar reduce la zero avantajele suspensiei
elementului sensibil în lichid deoarece, la orice rotire, vor fi
aplicate girosferei momentele de rigiditate ale conductorilor;
 asigurarea comenzii sistemului de urmărire în aşa fel încât

la cea mai mică rotire a girosferei în jurul axei verticale, sfera de
urmărire să urmeze girosfera.
KURS 4

 Elementele componente ale girocompasului KURS 4 sunt:
 compasul mamă – aparatul 1M;
 pompa de răcire – aparatul 12M;
 convertizorul tip AMG-4A;
 aparatul de pornire a instalaţiei compasului giroscopic –
aparatul 4D1;
 cutia cu rezistenţele de pornire – aparatul SD;
 amplificatorul magnetic – aparatul 9B;
 sirena cu becurlie de semnalizare – aparatul 10M;
 aparatul de control, de semnalizare şi de înregistrare –
aparatul 34A;
 cutia de distribuţie pentru repetitoare – aparatul 15A;
 repetitorul – aparatul 19A;
 postamentul repetitorului – aparatul 20A.
4.1.1. Compasul mamă – aparatul 1M

 Compasul mamă este partea principală a instalaţiei şi se compune
din:
 elementul sensibil (girosfera);
 sfera de urmărire;
 părţile exterioare fixe în raport cu nava (postamentul cu
suspensia cardanică, vasul suport cu lichid de susţinere, capacul
vasului suport, cutia rozelor (corectorul) şi sistemul de răcire).

4.1.1. Compasul mamă. Elementul sensibil

 Girosfera (fig. 1) este o sferă închisă ermetic, umplută cu H la 1
atm, din alamă, compusă din două calote sferice inegale, lipite
între ele cu cositor, astfel:
 partea inferioară (fig. 2), unde sunt montate piesele
componente ale girosferei (două giromotoare, cadrul de susținere
al giromotoarelor, amortizorul hidraulic, legătura
antiparalelogram, bobina de centrare);
 partea superioară (fig. 3) – capacul sferei.
 Girosfera este acoperită cu ebonită pentru a o izola electric de

lichidul de susţinere prin care se face alimentarea.
 La polii girosferei se află electrozii polari din grafit şi ebonită fixaţi
printr-un şurub de o bucşă şi izolaţi de corpul girosferei.
 La ecuatorul girosferei se află electrozii inelari realizaţi tot din
grafit şi ebonită, neizolaţi de corpul girosferei. Ecuatorul girosferei
este gradat de la 0° la 360° din grad în grad.
Fig. 1

Fig. 2
Fig. 3


 În interiorul girosferei (fig. 4, fig. 5) se află un cadru în care sunt
fixate, pe rulmenţi, axele verticale ale carcaselor
giroscoapelor (girocamere).
 În carcase, pe rulmenţi cu bile, sunt aşezate giroscoapele cu axele

principale, orizontale. Carcasele giroscoapelor sunt legate între ele
printr-o bielă de cuplare (fig. 6). Arcurile bielei de cuplare menţin
axele principale ale giroscoapelor sub un unghi de 90° unul faţă
de altul.
 Bisectoarea unghiului între axele principale ale giroscoapelor

determină axa nord-sud a girosferei.
 Legătura antiparalelogram permite rotirea giromotoarelor în jurul

axelor verticale (în limite de ±7°) numai în sensuri opuse.

Fig. 4

Fig. 5

1 – arc;
2 – tubul de aerisire al Fig. 6
amortizorului hidraulic;
3 – lagărul axei verticale a
girocamerei;
4 – vasul amortizorului;
5 – tubul de curgere al uleiului

din amortizorul hidraulic;
6 – electrodul rotund;
7 – lagărul principal al axei
rotorului;
8 – stator;
9 – tor;
10 – lagărul radial-axial al axei
verticale a girocamerei;
11 – dispozitivul de întrerupere a
amortizării;
12 – ulei pentru ungerea
rulmenţilor;
13 – dop pentru scoaterea
aerului;
14 – electrod polar inferior;
15 – bobina de centrare;
16 – fitile pentru ungere;
17 – girocameră;
18 – electrod polar superior;
19 – dop pentru introducerea
hidrogenului;
20 – pârghie;
21 – braţ.

 Giroscoapele sunt rotoarele unor motoare asincrone, a căror
statoare au trei înfăşurări decalate la 120°. Alimentarea acestor
motoare se face în curent alternativ trifazic cu tensiunea de 120 V şi
frecvenţa de 330 Hz.
 Datorită frecvenţei mari (330 Hz), motoarele asincrone au o turaţie

de circa 20 000 rpm. La aceste motoare, rotorul se roteşte în
exteriorul statorului, putând îndeplini în acest fel rolul de giroscop.
 Torul giromotorului este confecţionat din aliaj de crom-nichel-

molibden. Cadrul carcaselor giromotoarelor şi montura bobinei de
centrare sunt realizate din aliaj de siliciu-aluminiu-magneziu, aliaj
foarte rezistent şi uşor.
 Statorul (fig. 7) este constituit dintr-un miez magnetic cilindric, cu

tole cu crestături în care se află înfășurarea trifazată (cu trei
înfășurări în stea). Înfășurarea este din Cu electro-chimic 99 %.

 Rotorul (fig. 8) este un pachet de tole, prevăzut cu crestături în
care este turnată înfășurarea din aluminiu. La exteriorul rotorului se
află o coroană de oțel – torul giromotorului.
 La partea inferioară a girosferei se toarnă circa 110 g ulei pentru

ungerea rulmenţilor giroscoapelor. Ungerea rulmenţilor se realizează
printr-un sistem de fitile care “absorb” ulei din girosferă şi-l transmit
la rulmenţi.

Fig. 7

Fig. 8


 Pe partea superioară a cadrului sunt fixate vasele comunicante cu
ulei (fig. 9) pentru amortizarea oscilaţiilor girosferei. Vasele cu ulei
sunt dispuse în partea nordică şi sudică a girosferei.
 Amortizorul hidraulic (fig. 10, fig. 11) este format din două vase de
alamă, închise ermetic, umplute cu 70 g ulei de parafină.
 Părţile inferioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub de

trecere a uleiului, pe care este dispus dispozitivul de întrerupere a
amortizării (fig. 12), care foloseşte la eliminarea erorii inerţiale de
gradul II.
 Părţile superioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub

pentru circulaţia liberă a aerului care se află în vase, deasupra
uleiului.

Fig. 9

Fig. 11
Fig. 10


 Întrerupătorul amortizării (1) este o cutie (fig. 12) în care intră
tuburile (2) pentru trecerea uleiului. În exteriorul cutiei se află un
electromagnet în formă de potcoavă (3). Armătura electromagnetului
(4) se află în interiorul cutiei întrerupătorului şi are montată bila (5).
 În cazul manevrei de întoarcere a navei, înfăşurarea

electromagnetului se conectează, prin intermediul unui întrerupător.
Acesta atrage armătura (4) şi bila (5) obturează tubul (2). Astfel,
trecerea uleiului dintr-un vas într-altul încetează şi eroarea
balistică de gradul II este eliminată din indicaţia compasului
giroscopic. Când manevra navei s-a terminat, înfăşurarea
electromagnetului, prin deconectarea întrerupătorului, nu mai este
alimentată cu curent şi armătura sa, fiind fixată de o lamă elastică,
revine în poziţia iniţială; bila deblochează tubul şi permite trecerea
uleiului dintr-un vas în altul.

Fig. 12



 Centrarea girosferei în sfera de urmărire se realizează cu ajutorul
unei bobine. În partea inferioară a girosferei se află o bobină de
suflaj electromagnetic prin care trece curent alternativ.
 Operaţia de centrare a girosferei în interiorul sferei de urmărire se

execută cu scopul de a se evita atingerea sferelor între ele,
deoarece la atingere apar forţe de frecare care creează precesie şi
scot girosfera din meridian. Centrarea urmăreşte şi păstrarea
distanţelor dintre electrozii celor două sfere şi realizarea unei bune
alimentări.
 Bobina de suflaj electromagnetic produce un cîmp magnetic

alternativ ale cărui linii de forţă se închid prin partea masivă
inferioară a sferei de urmărire făcută din aluminiu, astfel că, în corpul
sferei de urmărire, se induc curenţi turbionari. Interacţiunea dintre
curenţii turbionari şi câmpul magnetic al bobinei de suflaj dă naştere
unor forţe electromagnetice orientate spre centrul sferei.

 Girosfera are o uşoară flotabilitate negativă, care pe timpul
funcţionării este compensată de forţele electromagnetice create de
bobina de centrare.
 Alimentarea elementelor din intreriorul girosferei se face prin

lichidul de susţinere cu ajutorul electrozilor corespondenţi de pe
girosferă şi sfera de urmărire. Lichidul de susţinere conţine 90 % apă
distilată, 9,85 % glicerină, 0,06 % acid salicilic, 0,09 % borax.
 În partea superioară şi inferioară ale girosferei se găsesc electrozii

polari din grafit şi ebonită, izolaţi de corpul de alamă al girosferei,
iar în regiunea ecuatorială se găsesc: semicentura lată – reprezintă
aproximativ jumătate din circumferinţă, neizolată de corpul
girosferei; 4 electrozi inelari – din grafit și ebonită, neizolaţi de
corpul girosferei; electrozi de urmărire – la capătul semicenturii
late, confecţionaţi din cărbune pur; electrod rotund – se află între
electrozii inelari și este izolat de corpul girosferei (fig. 13).

Fig. 13

4.1.1. Compasul mamă. Sfera de urmărire

 Sfera de urmărire este formată din două emisfere şi o centură
ecuatorială (fig. 14, fig. 15); emisferele se confecţionează din
aluminiu, suprafeţele exterioare şi interioare fiind acoperite cu
ebonită. În interior sunt dispuşi electrozii polari realizaţi din grafit
şi ebonită.
 Zona ecuatorială a sferei de urmărire este un cadru în formă de inel,

prevăzut cu ferestre cu geam, prin care se pot citi indicaţiile de pe
girosferă. În părţile superioare şi inferioară a cadrului inelar, în
partea interioară, sunt presate inele din grafit şi cărbune ce formează
electrozii ecuatoriali.
 Pe geamuri sunt trasate pe ambele părţi linii orizontale după care se

poate determina poziţia girosferei în sfera de urmărire. În colţurile
geamurilor şi în partea superioară şi inferioară a sferei de urmărire
sunt orificii pentru circulaţia lichidului de susţinere.

4.1.1. Compasul mamă. Sfera de urmărire

 Sfera de urmărire nu este etanşă, fiind cufundată în lichidul de
susţinere, umplându-se cu acesta.
 Între inelele cadrului ecuatorial sunt dispuşi doi electrozi de urmărire

şi un electrod pentru alimentarea înfăşurării electromagnetului de
întrerupere a amortizării.
 Sfera de urmărire este suspendată de elementele fixe prin

intermediul unei furci cu şapte braţe din cupru, care se unesc într-
un disc, în centrul căruia este fixată o tijă, goală în interior prin care
trec conductorii de alimentare ce fac legătura între inelele colectoare
şi braţele de susţinere, care folosesc şi pentru alimentare.
 Tija şi braţele de susţinere sunt acoperite cu ebonită.

Fig. 14

Fig. 15

4.1.1. Compasul mamă. Părțile exterioare fixe

 Postamentul reprezintă corpul compasului în care se montează
toate piesele şi elementele aparatului 1M.
 Postamentul este imobil şi se fixează solid de corpul navei. El este

format din:
 partea inferioară – fixată pe puntea navei cu şuruburi;
 partea mijlocie – susţine vasul suport;
 partea superioară sau habitaclul – prevăzut cu ferestre de
vizare cu geam.
 Postamentul compasului este demontabil. În partea mijlocie spre

pupa există o cutie cu borne de legătură de la care pleacă spre
capacul vasului suport trei cabluri flexibile. Deasupra cutiei de
legături există o deschidere utilizată pentru observarea girosferei şi
pentru vizitarea interiorului postamentului.

4.1.1. Compasul mamă. Vasul suport

 Vasul suport cu lichid de susţinere este construit din cupru, fiind
acoperit în interior cu un strat de ebonită care protejează metalul de
coroziune şi lichidul, de alterare.
 În partea mijlocie a vasului se găseşte o fereastră de vizitare cu

geam (fig. 16), pentru observarea poziţiei girosferei în timpul
funcţionării compasului giroscopic.
 Pe fundul vasului suport este fixată o greutate de echilibrare.

Greutatea este confecţionată din fontă şi are o formă nesimetrică.
Prin rotirea ei, capacul vasului suport se fixează în planul orizontal
folosind bula de nivel ce se află pe cutia rozelor.
 În interiorul vasului suport se aflã:

 lichidul de susținere;
 sfera de urmărire cu girosfera;
 serpentina de răcire a lichidului de susținere.
Fig. 16

4.1.1. Compasul mamă. Capacul vasului suport

 Capacul vasului suport este confecţionat din bronz şi are
prevăzute ştuţuri şi orificii pentru fixarea diverselor dispozitive şi
elemente ale compasului giroscopic. Partea inferioară a capacului, ca
şi vasul suport, este acoperită cu un strat de ebonită.
 Capacul vasului suport îndeplineşte următoarele funcţii:

 acoperă vasul suport, în care se află lichidul de susţinere al
girosferei;
 susţine pe rulmenţi sfera de urmărire prin intermediul tijei
centrale;
 are montate pe el dispozitive şi elemente ce servesc
pentru reglarea și controlul funcţionării compasului mamă
şi anume: orificiul de fixare a brațului de susținere a sferei de
urmărire, elementele sistemului de răcire, reglere de contacte,
corectorul, doi suporți cu periuțe de contact, becul de iluminare
al termometrului, orficiul pentru turnarea lichidului de susținere,
dispozitivul de fixare a suportului corectorului.
4.1.1. Compasul mamă. Corectorul

 Pe capacul vasului suport este montat și corectorul (fig.17, fig. 18).
La baza construcţiei corectorului stau două discuri (fig. 19); discul
superior (1), cu un ştift care intră într-o canelură a discului inferior,
şi discul inferior (2).
 Centrul discului inferior coincide cu axa centrală de susţinere

şi este cuplat cu aceasta printr-un deget. Discul superior este
montat pe un suport şi se poate mişca odată cu acesta spre
prova sau spre pupa navei.
 Înainte de deplasarea discului superior faţă de cel inferior, liniile NS

şi N'S' de pe cele două discuri coincid. Mişcând discul superior spre
prova navei cu distanţa ZZ', centrele celor două discuri nu vor mai
coincide. În acelaşi timp, datorită legăturii realizate între ele, prin
ştiftul S şi canelura C, discul superior va executa o rotire spre
dreapta cu unghiul δ.


 Astfel, citirea drumului navei făcută pe discul superior se va deosebi
de citirea drumului de pe discul inferior cu mărimea δv. Cu alte
cuvinte, pe discul superior se citeşte drumul navei corectat cu
eroarea de viteză δv; acelaşi drum se citeşte la repetitoare.
 În cutia corectorului se află două roze:

 roza mare sau roza citirilor aproximative, gradată de la 0° la
360°, din grad în grad, montată pe acelaşi ax cu discul superior
al corectorului;
 roza mică sau roza citirilor exacte, gradată de la 0° la 10° din
0.1° în 0.1° grade.

Fig. 17

Fig. 18

Fig. 19


 La rotirea rozei mari cu 10°, roza mică printr-un angrenaj
multiplicator se roteşte o dată. Rotirea rozelor este executată de
motoraşul azimutal (selsin receptor). Mişcarea se transmite de la
motoraşul azimutal la roza mică. Roza mică mişcă axul pe care se
află roza mare şi discul superior al corectorului. Discul superior al
corectorului roteşte cu ştiftul discul inferior, iar acesta la rîndul său
roteşte axa centrală de susţinere a sferei de urmărire, pe care o
pune în concordanţă cu girosfera.
 Corectorul trebuie reglat corespunzător vitezei şi latitudinii, în

acest scop, o dată cu deplasarea discului superior, se va mişca un ac
indicator în dreptul unei scale gradate în diviziuni de reglare a
corectorului. Mişcarea acului indicator se face prin intermediul unor
angrenaje.


 Pentru determinarea numărului de diviziuni de reglare a corectorului
se foloseşte nomograma din fig. 20, astfel:
 dintr-un punct de pe abscisă corespunzător vitezei navei în
noduri se ridică o perpendiculară;
 din punctul de intersecţie al perpendicularei cu dreapta care
indică latitudinea locului unde se navighează se duce o paralelă
la abscisă;
 în punctul de intersecţie a paralelei cu ordonata care este
gradată în cifre de reglare se citeşte diviziunea la care trebuie
fixat acul indicator al corectorului.
 Corectarea indicaţiilor compasului mamă se poate face rotind de

butonul aflat chiar pe cutia rozelor sau de la distanţă, folosind
aparatul 29.

Fig. 20

4.1.2. Pompa de răcire – aparatul 12M

 În timpul folosirii, sfera giroscopică dezvoltă o însemnată cantitate
de căldură care încălzeşte lichidul de susţinere.
 Prin încălzire, lichidul îşi modifică densitatea, ceea ce influenţează

poziţia elementului sensibil, care va coborî atingând sfera de
urmărire. Forţele de frecare care apar în acest caz introduc erori mari
în indicaţia compasului giroscopic.
 Pentru înlăturarea acestor fenomene, compasul giroscopic este

prevăzut cu un sistem de răcire, în care circulaţia apei de răcire
se face cu ajutorul unei pompe – aparatul 12M (fig. 21).
 Pompa de răcire este formată din două părţi principale:

electromotorul și corpul pompei în interiorul căruia este fixat
dispozitivul de refulare şi serpentina de răcire a apei din pompă (fig.
22).

Fig. 21

Fig. 22

4.1.3. Convertizorul tip AMG-201A

 Serveşte pentru convertirea tensiunii trifazate a bordului de 220
V (380 V)/50 Hz în tensiune trifazată 120 V/330 Hz necesară
alimentării elementului sensibil al girocompasului.
 Se compune dintr-un motor asincron trifazat cu rotorul în colivie

dispus pe acelaşi ax cu rotorul generatorului sincron cu magneţi
permanenţi.
 Pe statorul convertizorului sunt dispuse înfăşurările statorice ale

motorului şi ale generatorului.

4.1.4. Aparatul de pornire a instalației
compasului giroscopic – aparatul 4D1

 Este destinat pentru protecția circuitelor, controlul valorilor
curenților consumați de elementul sensibil și sistemul de
urmărire și cuplarea alimentării instalației la rețeaua bordului
(fig. 23).
 Pe capacul aparatului sunt dispuse:

 trei ampermetre;
 comutatorul pachet pentru cuplarea la rețea a convertizorului și
implicit a instalației;
 comutatorul pachet pentru cuplarea alimentării excitațiilor
micromașinilor;
 becuri de semnalizare ale cuplării celor două comutatoare;
 micromotorul de semnalizare a abaterii curenților de alimentare a
elementului sensibil de la valorile nominale.

Fig. 23

4.1.5. Sirena cu becurile de semnalizare –
aparatul 10M

 Asigură semnalizarea acustică, cu ajutorul unei sirene, a
abaterii temperaturii lichidului de susținere de la valorile
nominale +37 °C și +41°C. Aceasta se realizează prin intermediul
termostatului de semnalizare de pe capacul vasului suport.
 Semnalizează optic abaterea curenților de alimentare a

girosferei de la valorile nominale și desincronizarea sferei de
urmărire față de girosferă când nava se abate de la drum.
 În interiorul blocului sunt dispuse două becuri cu neon, sirena și

transformatorul de alimentare al sirenei.

4.1.6. Aparatul de control, de semnalizare și de
înregistrare – aparatul 34A

 Înregistratorul de drum (fig. 24) este destinat pentru: înscrierea
automată a drumului pe o bandă de hârtie numită diagramă de
drum, pe o anumită perioadă de timp; pentru înscrierea variaţiilor
acestuia în timpul navigaţiei şi introducerea de la distanţă a corecţiei
de viteză.
 Elementele componente ale blocului înregistratorului de drum sunt:

penița de drum, căruciorul, ghidaje, tamburul canelat, selsinul
receptor, penița cadranelor, discul cadranelor, roți dințate,
micromotorul de timp, diagrama de drum, tamburul de antrenare,
tamburul debitor, tamburul colector, curea de antrenare, roza
precisă, roza aproximativă.
 Diagrama de drum este marcată din grad în grad de la 0° – 90°, iar

în stânga sunt trasate patru spații pentru înscrierea cadranului în
care este drumul.
4.1.6. Aparatul de control, de semnalizare și de
înregistrare – aparatul 34A

 Diagrama este marcată și cu linii orizontale, care marchează timpul.
Distanța dintre două linii este de 20 m, timpul este marcat din două
în două ore.
 Pe panoul frontal al blocului înregistrator se găsesc:

 voltmetrul pentru controlul tensiunii de alimentare;
 miliampermetrul gradat în mm ce indică poziția în înălțime a
girosferei;
 bec semnalizare abatere curenți, bec semnalizare sistem
urmărire, bec semnalizare temperatură;
 butoane de introducere a corecției;
 buton sincronizare, buton sincronizare drum;
 fereastră pentru citirea rozelor, fereastră pentru citirea drumului
pe diagramă;
 mâner rotire tambur latitudini.
Fig. 24

4.1.7. Cutia de distribuție pentru repetitoare –
aparatul 15A

 Folosește la cuplarea a 8 repetitoare la selsinul transmițător.
 Conține plăci cu borne și siguranțe fuzibile pentru fiecare din cele 8

selsine receptoare.

4.1.8. Repetitorul – aparatul 19A

 Este elementul periferic al compasului giroscopic la care se
citește drumul navei sau cu care se pot măsura relevmente.
 El se compune dintr-un postament adecvat necesităţilor de care se

fixează, un selsin și linia de credinţă.
 Printr-un angrenaj mecanic selsinul giro rotește prin faţa liniei de

credinţă două roze gradate, una de la 0° la 360 ° și cealaltă de la 0 °
la 10 °. Angrenajul rotește cele două roze cu viteze diferite în raport
1:36.
 Repetitoarele girocompasului KURS 4 sunt cu selsine având

înfăsurarea de excitație alimentată la tensiunea 110V/50 Hz. La
selsinul transmițător pot fi cuplate maxim 16 selsine receptoare, 8
printr-o cutie de distribuție.

4.1.8. Repetitorul – aparatul 19A

 În figurile 25 și 26 sunt reprezentate repetitoarele de relevare și de
drum.
 Repetitoarele de relevare diferă de repetitoarele de drum prin

sistemul de fixare și prin faptul că repetitorul de relevare este
prevăzut cu un cerc azimutal pentru citirea relevmentelor prova.
 Roza este gradată și pentru citirea relevmentelor giro. Pentru

aceasta geamul de protecție este prevăzut cu o bucșă pentru fixarea
alidadei.

Fig. 25

Fig. 26

Laboratorul 4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laboratorul 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Șef lucrări dr. ing.

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Aceste compase giroscopice au elementul sensibil (girosfera)

 Girosfera este aşezată într-o sferă de urmărire şi este complet

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 asigurarea alimentării girosferei cu energie electrică, fără

 asigurarea comenzii sistemului de urmărire în aşa fel încât

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Girosfera este acoperită cu ebonită pentru a o izola electric de

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 În carcase, pe rulmenţi cu bile, sunt aşezate giroscoapele cu axele

 Bisectoarea unghiului între axele principale ale giroscoapelor

 Legătura antiparalelogram permite rotirea giromotoarelor în jurul

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Datorită frecvenţei mari (330 Hz), motoarele asincrone au o turaţie

 Torul giromotorului este confecţionat din aliaj de crom-nichel-

 Statorul (fig. 7) este constituit dintr-un miez magnetic cilindric, cu

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 La partea inferioară a girosferei se toarnă circa 110 g ulei pentru

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Părţile inferioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub de

 Părţile superioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 În cazul manevrei de întoarcere a navei, înfăşurarea

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Operaţia de centrare a girosferei în interiorul sferei de urmărire se

 Bobina de suflaj electromagnetic produce un cîmp magnetic

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Alimentarea elementelor din intreriorul girosferei se face prin

 În partea superioară şi inferioară ale girosferei se găsesc electrozii

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Zona ecuatorială a sferei de urmărire este un cadru în formă de inel,

 Pe geamuri sunt trasate pe ambele părţi linii orizontale după care se

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

 Între inelele cadrului ecuatorial sunt dispuşi doi electrozi de urmărire

 Sfera de urmărire este suspendată de elementele fixe prin

 Tija şi braţele de susţinere sunt acoperite cu ebonită.

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro