Preistorie și antichitate

Teritoriul de astăzi al României a fost locuit începând cu circa acum 40.000 de ani, în paleoliticul
superior, când popoarele aparținând culturii arheologice aurignaciene au sosit în estul Europei din
Orientul Apropiat: în Peștera cu Oase din zona Anina au fost găsite astfel unele dintre cele mai vechi
rămășițe ale oamenilor moderni găsite în Europa.[1][2] Fosilele, provenind de la trei indivizi (numiți de
cercetători „Oase 1”, „Oase 2” și „Oase 3”), au fost datate la o vechime de 35.000 de ani, sau 40.500
folosind date calibrate.[3]

Epoca pietrei este reprezentată prin descoperiri arheologice pe tot cuprinsul țării. În neolitic, pe
teritoriul țării era răspândită cultura Cucuteni, o civilizație care a reprezentat apogeul popoarelor ce
trăiau înainte de venirea triburilor indo-europene. Peste triburile de agricultori sedentari de la sfârșitul
neoliticului, au venit triburi de păstori din stepele nord-pontice, care sunt presupuse neamuri indo-
europene.[4]

Ipoteza prezenței hominizilor pe pământul românesc este sprijinită de unele descoperiri de pe Valea
Dârjovului, unde s-au găsit de curând unelte de prund și așchii tăioase lucrate din cremene. La Dârjov s-
au găsit și câteva toporașe de mână lucrate din bolovani de silex și cuarțit, prin tehnica de cioplire
bifacială, caracteristică culturii abbevilliene.[5]

La mijlocul mileniului al VII-lea î.Hr. în SE Europei societatea omenească cunoștea profunde

transformări. Un nou mod de viață aducea achiziții fundamentale pentru civilizația europeană:
agricultură, arhitectură, meșteșuguri, practici funerare. Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale
noii societăți îl reprezintă apariția plasticii concretizată într-o diversitate de statuete antropomorfe și
zoomorfe. Acestea sunt probabil materializări ale unei complexe vieți spirituale, ale sacrului.[6] Astfel,
pe teritoriul României s-au găsit urme ale unor civilizații vechi, printre care și Hamangia. Aceasta a fost o
cultură a neoliticului mijlociu din Balcani a cărei evoluție se plasează în a doua jumătate a mileniului VI
î.Hr. Ea s-a dezvoltat în Dobrogea, sud-estul Munteniei și nord-estul Bulgariei, fiind originară din nord-
estul Mediteranei și aparținând unui curent cultural care cuprinde și culturile Vinča, Dudești și Karanovo.
[7] Simboluri ale acestei culturi sunt Gînditorii descoperiți în 1956 de Nicolae Hartuchi, într-o necropolă
de la Cernavodă se află acum în Muzeul Național de Istorie a României.[8]