Sunteți pe pagina 1din 4

ȘCOALA POSLICEALĂ FEG SIBIU

COMPORTAMENTUL NOCIV

GHID DE SCHIMBARE

ELEV : MOLEȘIT ANDREEA

AMG III B
COMPORTAMENTUL NOCIV

GHID DE SCHIMBARE

Adolescenţa este cea mai dinamică perioadă a dezvoltării umane în care au loc transformări pe
toate nivelurile conceptului de Sine, atât la nivel fizic, psihic, afectiv şi social. Adolescentul este
supus unei multitudini de schimbări şi transformări cărora trebuie să le facă faţă, adolescenţa
fiind considerată una dintre cele mai complexe şi mai importante etape din viaţa umană. 

Studiile efectuate în domeniul psihopatologiei adolescenţei vin cu date care arată faptul că
trebuie făcută o diferenţă între experienţele ocazionale ale adolescenţilor care ţin de sfera
normalului şi patternurile de durată, care ţin de sfera psihopatologică a comportamentului şi
reprezintă probleme şi pericole comportamentale pentru adolescenţi. De asemenea, multe studii
arată că rata experienţelor ocazionale, de obicei inofensive care nu sunt monitorizate, controlate
şi rezolvate (aici fiind importantă comunicarea adolescenţi – părinţi – profesori – alţi factori
educaţionali implicaţi) pot deveni, în timp, sursa comportamentelor deviante sau delicvente. De
exemplu, consumul ocazional de alcool (la aniversări, cu prietenii, etc) se poate transforma într-
un consum constant dacă adolescenţii nu au înţeles sau nu au fost informaţi cu privire la
consecinţele în timp ale consumului de alcool.

Pe de alta parte, multe dintre problemele care se manifestă la adolescenţă în comportamentul


adolescentului sunt strict legate de vârstă şi odată cu înaintarea spre vârsta adultă, aceste
comportamente se sting de la sine. Consumul de alcool şi comportamentele delicvente în
adolescenţă sunt probleme specifice adolescenţilor care nu reusesc să se adapteze şi să se
integreze mediului social, şi în acelaşi timp nici nu beneficiază de un mediu echilibrat familial pe
care să se poata baza şi care să îi susţină în propria dezvoltare. Absenţa influenţei pozitive a unui
mediu educaţional, familial şi social în perioada adolescenţei creşte rata comportamentelor
deviante în rândul adolescenţilor.

1. Alcoolismul:

Termenului de alcoolism nu i s-a gasit o definite ca atare, insa i s-au dat doua definitii
complementare: “abuzul de alcool” si “dependenta de alcool”.

            In prima acceptiune, alcoolismul are ca element central “consumul recurent de bauturi
alcoolice, in ciuda consecintelor negative ale acestuia”.

            In al doilea sens, definitia este mai extinsa, ea constand in identificarea la un anumit
pacient, in ultimele 12 luni, a trei din urmatoarele sapte criterii:

 toleranta la alcool (scaderea progresiva a efectului dorit, daca doza de alcool este
mentinuta constanta);
 sindrom de abstinenta 
 consumul de alcool pe o durata mai lunga de timp decat cea dorita;
 dorinta persistenta, cuplata cu incapacitatea de a renunta la consumul de alcool;
 existenta consecientelor negative (sociale, inclusiv recreationale si profesionale) ale
consumului de alcool;
 persistenta consumului, in ciuda constientizarii efectelor nocive (fizice si psihice) ale
alcoolului.

In urma studiilor, s-a ajuns la concluzia ca transmiterea genetica a genei pentru alcoolism ar fi
incriminata in special in aparita alcoolismului precoce si a celui cu comportament antisocial
asociat.

Principalele optiuni psihoterapeutice la alcoolici:

 Psihoterapia cognitiv comportamentala – este o optiune terapeutica ce produce efecte


durabile intr-o durata relativ scurta. Actioneaza la nivel cognitiv inlaturarea convingerilor
si ideilor irationale de tipul “alcoolul ma face sa ma simt puternic”
 Hipnoza si relaxarea -  sunt terapii care au avantajul ca pot opera relativ rapid la nivel
inconstient, construind, astfel, o aversiune fata de consumul de alcool. Se recomanda in
cazul alcoolicilor avansati. Totusi, daca gradul deteriorarii cognitive este prea accentuat,
si aceste terapii au efecte mediocre.
 Psihoterapia de grup- Urmareste realizarea abstinentei de durata la alcoolici, facilitarea
reinsertiei lor sociale si promovarea mesajului ca renuntarea la alcool e posibila. 

2. Fumatul:

Se considera ca fumatul are un rol decisiv in aparitia unei serii intregi de boli grave si ca
detine, intre comportamentele nocive, primul loc la categoria “cauze de moarte evitabila sau
neasteptata.

Cele mai frecvente boli produse de fumat, direct sau indirect, sunt reprezentate de o varietate
larga de cancere: bronhopulmonar- 80-90% din totalitatea cazurilor.

  În urma unui studiu efectuat pe o populaţie de 100 de subiecţi din România constând în
adolescenţi cu vârste cuprinse între 16 şi 17 ani, se constată că 50% dintre adolescenţi încep să
fumeze din motive sociale, (anturaj, prieteni, etc). În privinţa schimbărilor pozitive pe care
adolescenţii le percep în urma consumului de tutun, acestea sunt legate de schimbările în plan
psihic – relaxarea, liniştirea; schimbări pozitive minore în plan social şi schimbări pozitive .

La varsta adolescentei, fumatul este perceput de multi tineri ca un mod “aventuros” de


exprimare a independentei si “de a trai intens viata”. 
80% dintre adolescentii care incep sa fumeze acum, vor ramane fumatori la varsta
adulta.  Familia poate influenta, la randul sau, insusirea precoce a fumatului prin:

 modelare directa (parinti care fumeaza);


 neimplicare/raceala afectiva fata de copil (acesta fumeaza pentru a atrage atentia);
 restrangerea libertatii de expresie emotionala;
 climat de insecuritate si/sau violenta din familie.

  Principalele optiuni psihoterapeutice la fumatori:

 Psihoterapia cognitiv-comportamentala – vizeaza demontarea gandurilor si convingerilor


disfunctionale (ex: “fumatul ma face sa par cool”, “fumatul ma ajuta sa ma concentrez
mai bine”; Aceasta terapie are rezultate favorabile, intr-o durata scurta (2 ore
saptamanal, timp de 5 saptamani).
 Hipnoza – rezultatele hipnozei in facilitarea incetarii fumatului sunt remarcabile. 

Psihoterapia de grup – reprezinta o metoda bine cunoscuta de terapie impotriva fumatului,


avand ca avantaje majore perceperea si furnizarea de solidaritate si furnizarea unor oportunitati
de invatare.

Colaborarea cu medicul curant

Medicul are un rol communicational important pentru incetarea fumatului. El trebuie, spre
exemplu, sa adreseze motivele reale care il fac pe pacient  sa fumeze, sa conceapa un plan realist
de tratament, sa sublinieze progresele facute de pacient si sa nu furnizeze iluzii sau sperante
nerealiste legate de impactul renuntarii la fumat.

În cadrul terapeutic, adolescentul se poate simţi acceptat şi susţinut, se poate regăsi pe sine,
redescoperi sau descoperi pentru prima dată într-un cadru emoţional stabil, securizant, în care
terapeutul joacă rolul unui adult responsabil care îndrumă în mod profesionist adolescentul pe
calea creşterii şi dezvoltarii personale armonioase cu cât mai puţine costuri fizice, psihice,
emoţionale şi afective, responsabilizând şi implicând în acealşi timp familia, care joacă un rol
important în dezvoltarea adolescentului,  în demersul psihoterapeutic.

  Astfel, adolescentul are posibilitatea de a recupera şi de a învaţa un mod de viaţă sănătos, în


care se pune accentul pe învaţarea limitelor, a noilor strategii de a se confrunta cu problemele
personale bazându-se pe suportul realizat de terapeut în relaţia terapeutică şi pe discutarea
deschisă a problemelor specifice adolescentului, probleme legate de persoana sa, probleme
personale, în relaţii parteneriale şi de prietenie, relaţii sexuale, angoasa de performanţă şcolară,
conflictul cu parinţii, etc.