Sunteți pe pagina 1din 13

TESTUL MULTIDIMENSIONAL DE RELAŢIONARE

Acest test a fost elaborat şi validat ca un instrument de măsură a tendinţelor psihologice


asociate relaţiilor intime. Testul are 60 de afirmaţii. Acestea sunt grupate în 12 subscale,
conţinând fiecare câte 5 itemi, care vizează câte un sector particular în cadrul stabilirii şi trăirii
unei relaţii intime. Asfel sunt abordate probleme ca: respectul faţă de relaţie, preocuparea faţă
de relaţie, controlul intern al relaţiei, conştientizarea acesteia, motivaţia de a avea o relaţie,
teama faţă de o relaţie, anxietatea asociată implicării într-o relaţie, asertivitatea, depresia,
monitorizarea relaţiei, satisfacţia în cadrul relaţiei. La fiecare din cele 60 de afirmaţii, subiectul
răspunde în funcţie de măsura în care această afirmaţie este valabilă pentru el, cu o literă de la A
la E, care ulterior se cuantifică într-un scor de la 1 la 5. A înseamnă – nu mă caracterizează de
loc, E înseamnă – mă caracterizează foarte mult.

1. Respectul relaţiei
Itemii acestei subscale se referă la tendinţe generală de a evalua pozitiv capacitatea
proprie de a relaţiona intim cu un partener. Această subscală a fost concepută să măsoare în ce
grad oamenii ajung să aibă un sentiment de respect ţinând cont de aspectele intime ale vieţii lor,
şi măsura în care sunt încrezători în relaţia lor intimă.

2. Preocuparea subiectului cu propria sa relaţie


Este definită ca tendinţa de a deveni absorbit de aceasta, obsedat de ea, până în
momentul în care subiectul exclude orice gând la alt subiect.

3. Controlul intern al relaţiei


Itemii acestei subscale se referă la convingerea oamenilor că aspectele intime ale vieţii
lor sunt determinate de controlul propriu. Itemii au fost construiţi pentru a măsura expectanţele
oamenilor că ei singuri îşi pot influenţa relaţiile intime.

4. Conştienţa relaţiei
Itemii acestei subscale se referă la conştienţa aspectelor intime ale relaţiei proprii. Aceşti
itemi au fost construiţi pentru a observa tendinţa oamenilor de a gândi şi de a reflecta asupra
naturii relaţiei lor intime.

5. Motivaţia relaţiei
Itemii subscalei se referă la motivaţia de a avea activitate intimă. Mai exact, itemii sunt
desemnaţi să măsoare motivaţia subiecţilor de a se implica în relaţii intime.

6. Anxietatea privind relaţia

1
Itemii acestei subscale se referă la sentimentele de anxietate asociate aspectelor intime
ale vieţii subiectului. Mai exact, itemii au fost construiţi pentru a pune în evidenţă tensiunea,
disconfortul, anxietatea subiecţilor vizavi de relaţiile lor intime.
7. Asertivitatea relaţiei
Itemii se referă la tendinţa de a fi asertiv în privinţa aspectelor intime ale vieţii. În
particular, itemii măsoară caracteristica de a fi asertiv - şi anume de a decide cu privire la
relaţiile intime, de a se baza pe forţele proprii în împlinirea şi perseverenţa în relaţiile intime.

8. Depresia legată de relaţia intimă


Se defineşte ca tendinţa de a evalua relaţiile intime proprii într-un mod negativ şi de a se
simţi deprimat în privinţa statusului relaţiei intime proprii.

9. Controlul extern al relaţiei


Itemii subscalei se referă la convingerea oamenilor că relaţiile lor intime sunt
determinate de experienţe şi influenţe care sunt în afara controlului lor. Mai exact, itemii
determină expectanţa oamenilor că relaţiile intime sunt în mare parte determinate de forţe pe
care ei înşişi nu le pot anticipa sau influenţa.
10. Monitorizarea relaţiei
Itemii subscalei se referă la conştienţa reacţiei altor oameni faţă de relaţiile intime ale
subiectului. Itemii au fost desemnaţi pentru a pune în evidenţă cum este percepută reacţia altor
oameni faţă de relaţiile intime ale subiectului, a proiecţiei imaginii relaţiei proprii în ochii altor
oameni.

11. Teama de relaţie


Itemii acestei subscale se referă la teama oamenilor de a se implica într-o relaţie intimă
cu un partener. Mai exact, itemii evaluează în ce măsură oamenilor le este frică de o relaţie
intimă.

12. Satisfacţia în relaţia intimă


Itemii subscalei se referă la evaluarea statusului nevoilor proprii ale subiecţilor. Mai
exact, itemii măsoară gradul în care nevoile intime într-o relaţie sunt satisfăcute.

2
THE MULTIPLE ITEM MEASURE OF ADULT ROMANTIC ATTACHEMENT –
MIMARA (CHESTIONARUL DE EVALUARE A STILURILOR DE ATAŞAMENT
ADULT MIMARA)
Este un instrument de evaluare a stilului de ataşament romantic al adultului. Acest
chestionar este format din 36 de itemi, grupaţi în două subscale a câte 18 itemi fiecare. Una
dintre subscale măsoară nivelul de evitare al individului, iar cea de-a doua măsoară nivelul de
anxietate al individului legat de relaţia romantică adultă în care sunt implicaţi. Pentru a măsura
nivelul de evitare sunt utilizate întrebări referitoare la evitarea intimităţii sentimente de
disconfort faţă de relaţiile apropiate. Nivelul de anxietate este evaluat cu ajutorul unor întrebări
legate de îngrijorare, gelozie, frică de abandon sau teamă de respingere. Fiecare dintre itemi este
cotat pe o scală de le 1 la 7, unde 1 reprezintă acord maxim cu afirmaţia respectivă, iar 7
reprezintă lipsa acordului. Pentru fiecare scală se va calcula un punctaj total prin însumarea
punctajelor de la fiecare dintre cei 18 itemi aferenţi. Un scor scăzut reprezintă un nivel scăzut de
evitare respectiv anxietate pe când un scor ridicat sugerează un nivel mare de anxietate respectiv
evitare (Brennan, 1998).

COMMUNICATION PATTERNS QUESTIONNAIRE – CPQ (CHESTIONARUL DE


EVALUARE A PATTERN-URILOR COMUNICAŢIONALE CPQ)
Este un chestionar conceput pentru a evalua pattern-urile de comunicare tipice între
parteneri pe parcursul a trei faze ale conflictului. Pentru prima fază au fost concepuţi 4 itemi,
pentru faza a doua 18 itemi, iar pentru faza a treia 13 itemi. CPQ evaluează măsura în care
cuplurile fac utilizează diferite strategii de interacţiune pe parcursul celor trei faze ale
conflictului. Chestionarul cuprinde şase scale, câte una pentru fiecare pattern al comunicării
diadice dintre parteneri: (1) comunicare bidirecţională constructivă; (2) totalitatea schimburilor
comunicaţionale de tip solicitare (cerere)-retragere; (3) măsura în care soţul solicită şi soţia se
retrage; (4) măsura în care soţia solicită şi soţul se retrage; (5) rolurile în comunicarea de tip
solicitare-retragere; şi (6) evitarea şi renunţarea bilaterală. Fiecare item este punctat pe o scală
de 9 puncte în funcţie de modul în care participanţii evaluează iternii respectivi a fi
reprezentativi sau nereprezentativi pentru relaţia lor, de la (1) foarte improbabil la (9) foarte
probabil.

3
THE RELATIONSHIP ASSESSMENT SCALE – RAS (SCALA DE EVALUARE A
SATISFACŢIEI ÎN CUPLU RAS )
Este o scală formată din şapte itemi care măsoară satisfacţia în relaţiile romantice
(Hendrick, 1998). RAS măsoară satisfacţia generală, măsura în care unul dintre parteneri vine în
întâmpinarea nevoilor celuilalt, cum este relaţia comparativ cu a altora, şi regretele pe care le au
faţă de această relaţie. Participanţii punctează fiecare item pe o scală de la 1 la 5, unde 1
înseamnă satisfacţie minimă iar 5 satisfacţie maximă. Pentru studiul pe care l-am realizat am
ales să utilizăm acest chestionar deoarece este destul de scurt comparativ cu alte chestionare
care măsoară satisfacţia în relaţie şi pentru faptul că măsoară satisfacţia cuplurilor în general nu
doar a celor maritale (Hendrick, 1988).

MSI-R SEXUAL SATISFACTION SCALE (SCALA DE SATISFACŢIE SEXUALĂ MSI-


R).
Subscala chestionarului MSI-R de evaluare a satisfacţiei sexuale este formată din 13
itemi grupaţi pe trei dimensiuni de bază: Satisfacţia generală în ceea ce priveşte satisfacţia
sexuală, interesul/dezinteresul partenerului în ceea ce priveşte relaţia sexuală şi stări afective
inadecvate în timpul actului sexual. Fiecare item este punctat pe o scală de la 1 (dezacord total)
la 5 (acord total) în funcţie de acordul subiectului cu afirmaţiile enunţate (Snyder, 1997). Itemii
cotaţi invers sunt: 2, 3, 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12. Scorurile obţinute la această scală pot fi cuprinse
între 13 şi 65. Un scor ridicat indică un nivel ridicat al satisfacţiei sexuale exprimate de către
subiect.
Fiecare dintre cele patru instrumente de colectare a datelor este tradus şi adaptat din
limba engleză în limba română. Pentru a putea utiliza aceste instrumente în această cercetare
am verificat mai întâi dacă acestea pot fi utilizate pe populaţia ţintă În acest scop, am verificat
fidelitatea instrumentelor traduse pe un eşantion separat de cel utilizat în cercetarea propriu
zisă. Unii dintre itemii acestor chestionare au fost modificaţi, astfel încât aceştia nu respectă
întru totul traducerea din limba engleză.

4
CHESTIONAR PENTRU INTERPRETAREA NEVOILOR ŞI ATITUDINILOR
SEXUAL-AFECTIVE, ADAPTAT DE IOLANDA MITROFAN DUPĂ „INVENTAR DE
ATITUDINI FAŢĂ DE SEXUALITATE”- EYSENCK.

Acest chestionar cuprinde 51 de itemi, la care se răspunde cu „da” sau „nu”,


enunţurile fiind formulate într-o primă variantă pentru persoana care completează chestionarul,
la care se adaugă o variantă suplimentară pentru fiecare item, referitoare la atitudinea
partenerului subiectului care completează chestionarul, pentru aceeaşi afirmaţie. Itemii sunt
împărţiţi în două scale. Prima scală se referă la evaluarea propriilor atitudini, concepţii şi reacţii
afective şi cuprinde 20 de itemi; iar a doua scală măsoară gradul în care sunt satisfăcute nevoile
intime şi la exprimarea comportamentelor afectiv-sexuale (31 de itemi). Tot pe baza acestui
chestionar se poate stabilii gradul de intercunoaştere a partenerilor, calculându-se suma
coincidenţelor de răspuns, a coincidenţelor parţiale şi a necoincidenţelor.

CHESTIONAR DE INTERAPRECIERE ŞI INTEREVALUARE MARITALĂ (R.E.A.)

Chestionarul este propus de I. Mitrofan şi C. Ciupercă în cartea “ Incursiuni în


psihosociologia şi psihosexologia familiei ” – Editura Press, Bucureşti, 1998. Chestionarul
însumează 26 itemi globali, formulaţi în trei variante pentru fiecare partener (78 subitemi),
astfel formulaţi încât să releve trei aspecte: Autopercepţia (R), Expectanţa partenerului (E),
Aspiraţia în legătură cu partenerul (A).
a.autopercepţia estimativă a rolului conjugal (imaginea persoanei despre sine
în relaţie cu partenerul) care exprimă conştiinţa nivelului de realizare al persoanei
respective în cadrul cuplului. Prin nivel de realizare se înţelege acel ansamblu de
comportamente, atitudini şi reacţii prin care se manifestă fiecare partener în cuplu (rolul
conjugal) – NRP. Nivelurile de realizare ale diadei sunt: cel al soţiei (R A) şi cel al soţului
(RB), din interacţiunea lor rezultând nivelul de realizare a cuplului (NRC);
b.percepţia rolului conjugal realizat de parteneri; această imagine exprimă
nivelul de expectaţie al fiecărui partener în raport cu celălalt, pe care l-a definit ca un
ansamblu de comportamente, atitudini şi reacţii pe care le aşteaptă (le anticipă) A de la B, şi
reciproc, în diverse situaţii concrete ale cuplului. Cele doua niveluri de expectaţie: EA(B) şi
EB(A) alcătuiesc un sistem, din interacţiunea lor rezultând nivelul de expectaţie al cuplului
în raport cu sine (NE C).

5
c.aspiraţia privind rolul conjugal al partenerului exprima modelul ideal de
partener spre care tinde fiecare din cei doi. Această imagine exprimă nivelul de aspiraţie al
fiecărei persoane cu privire la partener, adică acel ansamblu de comportamente, atitudini şi
reacţii pe care le doreşte A de la B şi, respectiv, B de la A: As A(B) si AsB(A) . Din interacţiunea
lor rezultă nivelul de aspiraţie al cuplului în raport cu sine (NA C).
Chestionarul cuprinde 26 întrebări solicitând auto şi interapreciere, la care ambii
parteneri trebuie să răspundă concomitent (în paralel). Itemii sunt formulaţi încât să releve
cele trei aspecte propuse: percepţia, expectanţa partenerului şi aspiraţia în legătură cu
partenerul (structura chestionarului în plan orizontal), în plan vertical, chestionarul
prezintă următoarea structură:
 4 itemi reflectă aspectele intermotivaţionale,
 5 itemi reflectă aspecte interacţionale de tip sexual-afectiv,
 3 itemi reflectă inter-cunoaşterea în plan reacţional-atitudinal,
 3 itemi reflectă interaprecierea în plan acţional-organizatoric,
 3 itemi vizează aspectele intercomunicaţionale,
 5 itemi reflectă aspectele relaţionale cu exteriorul nucleului familial.

Acest chestionar comporta doua etape de prelucrare:

I. Într-o primă etapă parametri urmăriţi sunt:

a. gradul de cunoaştere a partenerului; s-a considerat că un grad mai mare de


concordanţă între autopercepţia unui partener şi expectaţia celuilalt partener în raport cu primul,
reflectă un nivel mai înalt de realizare a rolului şi implicit de cunoaştere a partenerului.
Realizarea rolului de către un partener poate fi corectă sau incorectă, parţială sau globală,
adevărată sau falsă. Efectul de interadaptibilitate rezultă din modul în care se întâlnesc sau se
combină o variantă sau alta a îndeplinirii efective a rolului de câtre A, cu o variantă sau alta a
modului lui B de a resimţi, anticipa rolul îndeplinit de A. Acest parametru se obţine pe
verticală prin însumarea tuturor coincidenţelor între nivelul de realizare (NR) al fiecărui partener
şi nivelul de expectaţie al celuilalt în raport cu partenerul (NE). Vom avea: gradul de realizare a
lui A rezultat din însumarea coincidenţelor între RA şi EB(A) ; gradul de realizare a lui B, rezultat
din RB şi E A(B).
b. gradul de satisfacţie perceput, resimţit de fiecare partener în legătură cu celălalt. Pentru
determinarea lui se însumează coincidenţele de răspuns pe verticală la întrebările ce vizează
confruntarea dintre expectaţia şi aspiraţia fiecăruia în raport cu celălalt. Vom avea gradul de

6
satisfacţie resimţit de A, rezultata din suma coincidenţelor dintre EA (B) şi As A(B); gradul de
satisfacţie resimţit de B, rezultata din suma coincidenţelor între EB(A) şi AsB(A).
c. gradul de satisfacţie posibilă, pe care fiecare partener ar trebui să-l resimtă în legătură
cu celălalt, în cazul în care nu intervine perceperea deformată de tipul subaprecierii sau
supraaprecierii. Se calculează prin însumarea pe verticală a coincidenţelor între răspunsurile
la întrebările care vizează confruntarea dintre realitatea fiecăruia în diadă (rolul realizat) şi
aspiraţia celuilalt cu privire la partener. Vom avea pentru A o sumă de coincidenţe între RA şi
As B(A), pentru B, între RB şi E A(B).
d. rezistenţa partenerului la factorii perturbatori interni sau gradul de toleranţă
în raport cu partenerul este un parametru rezultat pe baza primilor 3 parametri. Un grad
mare de rezistenţă este dat de tripla coincidenţă între realizare expectanţe şi aspiraţie (în
protocol, pe orizontală apare formaţia (+++). În calcularea acestui parametru, vom însuma pe
orizontală toate coincidenţele, stabilind apoi pe verticală suma lor).
e. potenţialul conflictual este un parametru complementar parametrului d. El se
calculează în mod similar luându-se însă în consideraţie necoincidenţele pe orizontală pentru
fiecare partener la fiecare întrebare. Maximul potenţialului conflictual este dat pe orizontală
de formaţia (- - - ) care însumează 3 puncte. Indicele de potenţial conflictual diadic se
calculează pe verticală prin însumarea tuturor minusurilor.

II. Într-o a doua etapă a prelucrării se întocmesc profile funcţionale ale cuplurilor,
structurate pe trei niveluri, care servesc drept parametri indicatori ai disfuncţiei
psihosociale. Nivelurile evaluative ale profilului funcţional sunt următoarele:
a. gradul de adecvare (corectitudine) perceptivă interpesonala, care exprimă
distanţa dintre realizarea - şi expectaţia cuplului în raport cu sine. Acest parametru rezultă
din compararea între RB E A(B) cu RA E B(A). Pentru fiecare cuplu rezultă pe baza răspunsurilor
un anumit număr de coincidenţe totale (+ + ), de coin cidenţe parţiale (- + ) sau (+ -)
ş i de necoincidente (- -). Cu cât numărul de coincidenţe va fi mai mare cu atât distanţa
dintre realizarea rolurilor în cuplu (R ) şi expectanţa realizării rolurilor în cuplu (E c ) va fi
mai mică, demonstrând un mai mare grad de cunoaştere interpersonală, datorat unei
perceperi intradiadice în mai mare măsură corecte;

b. gradul de disonanţă generală resimţit în cuplu exprimă distanţa dintre


expectaţia cuplului şi aspiraţia sa în raport cu sine. Acest parametru rezultă din compararea
între

7
E A(B) As A(B) cu E B(A)As B(A). Profilul disonanţei se întocmeşte similar cu cel precedent.
Cu cât numărul de coincidenţe totale va fi mai mare cu atât distanţa dintre expectaţia cuplului în
raport cu sine (Ec) şi aspiraţia cuplului în raport cu sine (As c) va fi mai mică, rezultând de aici şi
un grad mai mare de satisfacţie şi de armonie resimţit în cuplu;
c. stadiul de acomodare interpersonală este un parametru rezultat din compararea între
realizarea şi aspiraţia cuplului în raport cu sine (RBAsA(B) si EAAsB(A)). Cu cât numărul de coincidenţe
totale va fi mai mare cu atât distanţa dintre Rc si Asc va fi mai mică, deci cuplul se va afla mai
aproape de,,idealul" său funcţional, acomodarea fiind într-un stadiu avansat.

Analiza şi interpretarea indicatorilor psihodiagnostici relevanţi pentru dinamica


funcţională a cuplului prin intermediul chestionarului REA.

Procesele de interacomodare diadică presupun anumite,,reacţii subiective", care prin ele


însele şi prin natura combinărilor lor mutuale, fie că facilitează, fie că împiedică
modelarea reciprocă între parteneri. Acestea sunt relevate pe baza chestionarului REA,
prin 5 formaţiuni de răspunsuri posibile, grupate pe orizontala :
- reacţii pozitive (pe linia menţinerii echilibrului funcţional, exprimă tendinţa
negentropică a structurii diadice): de armonizare sau consens (+ + +); de
supraapreciere (- + -);
- reacţii negative (pe linia dezorganizării echilibrului funcţional; exprimă tendinţa
entropică a structurii): frustrare simplă (+ -); dublă frustrare (- -); subaprecierea
partenerului (- - +).
1. Reacţia de armonizare (+ + +) este o reacţie pozitivă de concordanţă interpersonală
care asigură reuşita şi satisfacţia fiecărui partener în raport cu celalalt în procesul acomodării.
Provine din coincidenţa totală între rolul realizat de un partener şi aşteptările şi aspiraţiile
celuilalt partener în raport cu el.
2. Reacţia de supraapreciere (- + -) este o reacţie cu sens relativ armonic iniţial; ea
exprimă o percepere deformată a partenerului, în sensul apropierii acestuia de idealul celui
care supraapreciaza. Această percepere deformată în sens pozitiv vine în
întâmpinarea,,intereselor cuplului" de a se echilibra, încercând să ,,grăbească"
acomodarea inter-personală. De regulă, această reacţie favorizează în acomodare mai
ales pe unul dintre parteneri (cel care îşi supraapreciază partenerul), obţinând astfel şi un
grad subiectiv de satisfacţie mai mare. Datele experimentale obţinute arată că reacţia de
supraapreciere la un partener se asociază pe orizontală cu o reacţie negativă de frustrare la

8
celălalt partener, tocmai datorită supraaprecierii sale de către primul. Cauzele acestei
percepţii deformate în sens pozitiv sunt legate de următoarele aspecte:
- o superficială cunoaştere a partenerului care mai devreme sau mai târziu poate
conduce la decepţionarea celui care a supraapreciat, condiţie de instalare a unei frustraţii
dezorganizatoare, care prin acumulare duce la conflictul activ, putând culmina cu sciziunea
diadei;
- o puternică afecţiune care împiedică partenerul să perceapă în limitele realului
conduitele, gesturile, atitudinile celuilalt, forţându-l să ,,îmbogăţească" inconştient
semnificaţia pozitivă a acestora, determinându-l să creadă că ele reprezintă exact ce îşi
doreşte sau şi-a dorit (caz tipic al iubirilor ,,egoiste", imature). In acest caz, afecţiunea
excesivă de tip egoist, devine forma mascată a principiului economiei funcţionale în
acomodarea partenerului respectiv şi facilitează astfel ,,autoconservarea", eului obligându-l
concomitent pe celălalt la un dublu efort de acomodare, de transformare pentru
menţinerea unui echilibru funcţional. Reacţia de supraapreciere ascunde în fond o anumită
rigiditate în acomodare din partea celui care supraapreciaza, ceea ce reprezintă un
inconvenient pentru ambii parteneri.
3. Reacţia de frustrare simplă (+ -) rezultă din neconcordanţa între realizarea
rolului de către un partener (anticipată corect de către celălalt) şi aspiraţia celuilalt în
legătură cu primul. Ca urmare, distanţa între ceea ce este celalalt în realitate şi
aspiraţia partenerului în raport cu el creşte foarte mult, partenerul resimţind o reacţie de
frustrare în legătură cu celalalt. Frustrarea simplă acţionează în sens invers acomodării
partenerilor, mărind simţitor durata acomodării. Partenerul cu numărul cel mai mare de
frustrări este cel mai puţin rezistent, dar în acelaşi timp şi factorul cel mai activ în procesul
de acomodare.
4. Reacţia de dublă frustrare (- -) este o reacţie extrem de nocivă în raport cu
acomodarea. Ea este dată în primul rând de o percepere deformată lui A de către B,
cumulată cu o distanţă mare între această imagine şi aspiraţia lui B în legătură cu A,
condiţionată întotdeauna de necoincidenţa reală dintre ceea ce este A şi ceea ce şi-ar dori B
în legătură cu A. Cu alte cuvinte, chiar dacă B l-ar aprecia corect pe A el tot ar resimţi o
frustrare simpla. Conştientizarea dublei frustraţii de către partener poate duce la creşterea
potenţialului conflictual al acestuia, care în situaţii limită poate lua forma unui conflict
manifest producând un dezechilibru puternic în acomodare.
Apariţia dublei frustraţii dintr-o cauză ce ţine de un anumit plan al vieţii psihice
(motivaţional-afectiv, atitudinal etc.) ne poate indica din timp punctele slabe ale

9
cuplului, situaţiile care mai frecvent ar putea genera conflicte, precum şi partenerul
care ar putea declanşa conflictul. Analiza datelor a arătat că la toate cuplurile partenerul cu
cel mai mare număr de duble frustrări este şi cel mai conflictual.
5. Formaţia (- - +) ne indică o reacţie de subapreciere a partenerului, de
asemenea negativă în procesul acomodării. Ea provine dintr-o percepere deformată în sens
negativ. De obicei ea se asociază cu o frustrare la celălalt partener. Reacţia de subapreciere se
datorează: unei cunoaşteri superficiale a partenerului, unei lipse de încredere în
posibilităţile de a se acomoda. Ceea ce conferă specificul acestei reacţii este
coincidenţa dintre realizarea lui A şi aspiraţia lui B, pe care însă B nu o resimte ca atare
datorită perceperii deformate în sens negativ (deşi A corespunde idealului lui B, B nu-1
cunoaşte suficient şi nu-1 evaluează corect pe A).
Cunoscând suma reacţiilor pozitive şi suma reacţiilor negative pentru fiecare partener,
am calculat indicele de echilibru în procesul acomodării făcând raportul dintre:suma
reacţiilor negative şi suma reacţiilor pozitive. Fiind vorba de cupluri în evoluţie, acest raport va
fi întotdeauna subunitar. Valoarea lui va putea oscila între 0 si 1. Am putut stabili astfel
stadiul de acomodare al fiecărui partener, evaluând care dintre parteneri este cel mai
acomodat şi deci cel mai stabil în structură.

Scala de echilibru
Armonie Dizarmonie
( stare de (stare de acomodare
asimilare ) incipientă )
(+) 0 ……………………………………………..……..……………… 1 (–)

0,50

MĂSURAREA CONFLICTULUI MARITAL (DISCORD QUESTIONNAIRE- DQ)


Autori: Ernest G.Beier şi Daniel P. Sternberg
Scop: măsoară conflictul marital şi nefericirea maritală
Descriere: DQ este un instrument de 10 itemi construit pentru măsurarea a două
dimensiuni ale relaţiei maritale: discordia/conflictul şi gradul de nefericire ataşat acestui
conflict. temii au fost selectaţi pe baza consultării literaturii de specialitate care prezenta aceste
probleme ca fiind principalele surse ale conflictului marital. Fiecare subiect va scora, mai întâi,
fiecare problemă în sensul gradului de conflict pe care îl generează în cuplu iar apoi evaluează în

10
ce măsură acesta produce nefericire. Itemii sunt scoraţi individual. Deşi nu există prea multă
informaţie psihometrică despre DQ, unitatea instrumentului rezultă din capacitatea lui de a
analiza separat dimensiunile relevante în relaţia de cuplu.
Norme: datele pentru DQ au fost generate de o serie de studii pe cupluri proaspăt
căsătorite care au răspuns solicitării de cooperare exprimate în scrisorii trimise. Cuplurile erau
heterogene şi au fost solicitate puţin după căsătorie şi la un an distanţă. Mediile sunt disponibile
pentru fiecare item în cele două perioade. A existat o mică creştere a conflictului în cuplu pe
perioada de un an:media totală a conflictului de 33.92 la scurt timp după căsătorie.
Scorarea: fiecare item este scorat separat pe o scală de 7 puncte în care scorurile indică
un conflict şi o nefericire maritală mare. Itemii individuali pot fi adunaţi într-un scor total, dar
semnificaţia scorului nu este clară.
Validitate: DQ dispune de un anumit grad de valabilitate convergentă în sensul că
valoarea conflictului corelează semnificativ cu valoarea nefericirii maritale, şi există o anumită
corelaţie între scorurile la DQ şi valoarea gradului de comportament intim. De asemenea, există
o schimbare semnificativă de-a lungul primului an de căsătorie pentru soţii (media totală s-a
mişcat de la 19 la 255.33), ceea ce sugerează un anumit grad de validitate predictivă pentru DQ.

MĂSURAREA PROBLEMELOR DIN RELAŢIA MARITALĂ – INDEX OF MARITAL


SATISFACTION (IMS)
Autor: Walter W. Hudson
Scop: IMS este un instrument de 20 de itemi construit pentru a măsura gradul,
severitatea sau magnitudinea unei probleme pe care o are un partener în relaţia de cuplu. Nu
caracterizează relaţia ca o entitate unitară, dar măsoară limitele între care unul dintre parteneri
percepe problemele în relaţie. IMS nu măsoară adaptarea maritală pentru că un cuplu se poate
adapta în ciuda unui înalt grad de conflict sau insatisfacţie. IMS are două scoruri. Primul este
un scor de 30 (plus, minus 5) ; scorurile sub acest punct indică absenţa unei probleme clinic
semnificative în această arie. Scorurile peste 30 sugerează prezenţa unei probleme clinic
semnificative. Al doilea scor este de 70. Scorurile peste acest punct indică faptul că clienţii
prezintă un stres sever cu posibilitatea clară de a utiliza un tip de violenţă pentru a face faţă
acestei situaţii. Practicianul trebuie să fie conştient de această posibilitate.
Norme: cei care au răspuns la IMS în etapa de dezvoltare a acestei scale, erau indivizi
singuri sau căsătoriţi, populaţii clinice şi neclinice, dar şi japonezi şi chinezi din America, şi un
număr mic de membrii din alte grupuri etnice.

11
Scorarea: la fel ca cele mai multe instrumente din Walmyr Assessment Scales, IMS se
scorează prin inversarea scorurilor la itemii – 1,3,5,8,9,11,13,16,17,19,20,21 şi 23, adunarea
acestora cu scorurile la itemii rămaşi, apoi se scade numărul itemilor completaţi, se înmulţeşte
cu 100 şi se divide la numărul de itemi completaţi, apoi se înmulţeşte cu 6. Aceasta va produce o
scală de la 0 la 100 în care scorurile înalte indică o mare severitate a problemelor.
Fidelitate: IMS are o medie alpha de.96, ceea ce indică o consistenţă internă excelentă şi
o excelentă (scăzută) abatere standard de 4.00. IMS are de asemenea şi o foarte bună stabilitate
pe termen scurt cu o corelare test-retest la 2 ore de.96.
Validitate: IMS are o foarte bună validitate, corelând semnificativ cu Locke-Wallace
Marital Adjustment Test. IMS discriminează de asemenea între cuplurile cunoscute a avea
probleme maritale şi cele care nu sunt cunoscute a avea. Are şi o bună validitate de construct,
corelând foarte slab cu măsuri cu care nu ar trebui să coreleze dar corelând semnificativ cu alte
măsuri cu care ar trebui să coreleze, cum ar fi satisfacţia maritală sau probleme sexuale.

MĂSURAREA GELOZIEI MARITALE- HYPOTHETICAL, JEALOUSY –


PRODUCING EVENTS SCALE (HJPE)
Autor: Gary L. Hansen
Scop: măsurarea geloziei maritale
Descriere: este un instrument de opt itemi construit pentru a măsura gelozia maritală
folosind evenimente ipotetice producătoare de gelozie ca stimuli. Se bazează pe ideea ă gelozia
este alcătuită din doi factori. Primul este definiţia individului despre comportamentul actual sau
imaginat al partenerului care se află în conflict cu propria definiţie asupra relaţiei. Al doilea
factor implică considerarea relaţiei de către individ ca valoroasă. Subiecţii se confruntă cu
diverse situaţii şi sunt rugaţi să dea o valoare pe o scală de la 1 la 11 în funcţie de cât sunt de
mulţumiţi (sau deranjaţi) de situaţie. Acest test poate fi o măsură utilă pentru descoperirea
schimbărilor în atitudinea de gelozie la cuplurile aflate la consiliere.
Norme: A fost studiat iniţial pe 108 bărbaţi şi 112 femei studenţi în ultimii ani dintr-o
universitate sudică ; 91% dintre ei erau albi şi cu o medie de vârstă de 20.3 ani. Mediile pentru
cele 8 situaţii au fost după cum urmează: 1=8.19, 2=4.41, 3=5.32, 4=4.38, 5=6.14, 6=6.48,
7=9.95, 8=10.54. Media totală a scorurilor a fost de 56.27. Nu au existat diferenţe semnificative
între bărbaţi şi femei.
Scorarea: scorul total este calculat prin simpla însumare a scorurilor la cei 8 itemi
individuali.

12
Fidelitate: dispune de o bună consistenţă internă cu alpha de.65. Despre fidelitatea test-
retest nu există date.
Validitate: dispune de o validitate concurentă bună, corelând pozitiv cu sex-rolul
tradiţional, negativ cu alternativele maritale şi tot negativ cu imaginea de sine la femei.

13