Cristale lichide in

industria electronica

Nume: Țuțueanu Alexandra

Grupa: 413D

Cristale lichide

Cristalele lichide sunt substanțe care se prezintă într-o stare de agregare a materiei si care sunt

o combinație a proprietăților unui lichid convențional și cele ale unui solid în stare cristalină.

1
Spre exemplificare, un cristal lichid (de multe ori abreviat la CL sau LC) poate curge aidoma
oricărui lichid, dar are moleculele sale aranjate sau orientate aidoma unor cristale.

Există mai multe tipuri diferite de faze ale cristalelor lichide, care pot fi diferențiate pe baza
proprietățile lor diferite, așa cum ar fi dubla refracție sau birefringența. Văzute la microscop, prin
utilizarea unei surse de lumină polarizată, fazele diferite ale cristalelor lichide apar
având texturi diferite. Zonele de schimbare a texturii structurii cristalelor lichide corespund
domeniului unde moleculele substanței sunt orientate pe direcții diferite. Pe un anumit domeniu,
moleculele oricărui CL sunt clar orientate. Substanțele și materialele de tipul LC nu sunt
întotdeauna într-o fază de cristal lichid, aidoma apei care este întotdeauna în faza lichidă.
Cristalele lichide pot fi clasificate ca fiind termotropice și liotropice. Cristelele lichide
termotropice au o fază de tranziţie în starea de CL pe măsură ce temperatura se schimbă, în timp
ce tranziția de fază a substanțelor liotropice este determinată de concentrația mesogenului
din solvent, de obicei apă, la care se adaugă și influența temperaturii.
Cristalele lichide termotrope, dupa ordinea de așezare a moleculelor se pot clasifică in :
 nematice
 smectice
Faza nematica este cea mai simplă dintre faze cu cristale lichide și este aproape de faza
lichidă. Moleculele plutesc ca într-o fază lichidă, dar sunt încă dispuse în orientarea lor. Când
moleculele sunt chirali și în faza nematica, ei se vor aranja intr-o structura puternic răsucite,
care reflecta de multe ori lumina vizibilă în diferite culori stralucitoare care depind de
temperatura. Prin urmare, acestea pot fi utilizate în senzori de temperatură
(termometre). Acest caz special al unei nematice este adesea numit colesteric. Numele este
istoric ca merge inapoi la substanțele pe care Reinitzer facut descoperirea sa. Faza smectica
este aproape de faza solidă. Cristalele lichide sunt aici comandate în straturi.In interiorul
acestor straturi,cristalele lichide plutesc in mod normal in jurul liber,dar nu se pot deplasa
liber intre straturi. Totuși, moleculele tind să se aranjeze în aceeași direcție. Faza smectica
este, la rândul său împărțită în mai multe sub-faze cu ușor diferite proprietăți.

2
 -Cristale lichide smectice- -Cristale lichide nematice-

Cristalele lichide liotropice abundă în sistemele vii: membranele biologice, celulele din
membrane, unele proteine (proteinele produse de păianjen care produce pânza de păianjen).
Săpunul este tot un LC liotropic.

-Cristale lichide liotropice-

Sună puțin ciudat, dacă stăm să ne gândim la opoziția aparent clară între cele două forme
de existență a unui material. Dacă adăugăm și faptul că morcovii au fost un element esențial în
descoperirea substanțelor care astăzi sunt folosite în fabricarea de display-uri LCD, povestea
devine cu atât mai fascinantă.
Friedrich Richard Reinitzer a descoperit în timp ce lucra la un laborator din Praga că o
substanță organică sintetizată din morcovi are două puncte diferite de topire, cu caracteristici
foarte diferite. La 145 de grade, substanța se comporta ca un fluid, dar avea o structură cristalină.
Descoperirea avea să fie extrem de importantă, pentru că, în viitor, cercetătorii au exploatat
proprietățile optice ale structurii cristaline fluide pentru a putea crea primele ecrane bazate pe
această substanță.

3
 Cristale lichide sunt materiale parțial comandate, undeva între fazele lor solide și
lichide. Moleculele lor sunt adesea de forma unor tije sau plăci sau alte forme care le
încurajeaza să se alinieze în mod colectiv, pe o anumită direcție. Ordinea de cristale lichide
poate fi manipulata cu forțe mecanice, magnetice sau electrice.In cele din urma,cristalele
lichide sunt sensibile la temeperatura,deoarece acestea se fac solide in cazul in care este prea
rece,iar cand se incalzeste se transforma in solid.Acest fenomen poate să fie observată,de
exemplu, pe ecranele de laptop atunci când este foarte cald sau foarte rece.

Proprietatile cristalelor lichide:

 Polimorfismul
 Anizotropia şi parametrul de ordonare al moleculelor
 Birefringenţa optică
 Puterea rotatorie la cristale lichide nematice
 Reflexia selective
 Efecte de ordonare la cristale lichide nematice

Afișajul cu cristale lichide (engleză Liquid Crystal Display, prescurtat LCD) este

un dispozitiv de afișare pentru litere, cifre, grafică și imagini, fiind constituit dintr-o
matrice de celule lichide care devin opace sau își schimbă culoarea sub influența unui
curent sau câmp electric.Din p.d.v. fizic fenomenul se explică prin proprietatea cristalelor
lichide de a influența direcția de polarizare a luminii atunci când ele sunt puse sub o
anumită tensiune electrică. Afișajele cu cristale nu produc ele însele lumină, și au un
consum de energie foarte mic. Un afișaj LCD se prezintă sub forma unui ecran afișor

4
 (display) care este comandat electronic printr-un decodificator de caractere numerice și
alfabetice. Este folosit frecvent în construcția ceasurilor digitale (ceasuri care au în
locul acelor arătătoare un afișor de tip LCD), la afișările de date la mașini CNC, mașini
de uz casnic, inscripții și semnalizări electronice.

Aplicatiile cristalelor lichide:

 Ordinea cristalelor lichide poate fi manipulată:mecanic, electric sau magnetic. Este
interesant că modificarea ordinii se obține cu variații foarte mici ale forțelor.
 Culoarea cristalelor lichide se schimbă în funcție de starea de ordine.
 Un câmp electric schimbă orientarea cristalelor și afectează polaritatea luminii care
trece prin cristal.
- ecrane pentru telefoane, camere foto și video, laptopuri, tv etc.
- termometre
- mini senzori pentru detectarea unor chimicale sau a schimbărilor de tempertură
Aplicații recente: stocare optică, LED – aplicații energetice.
Descoperite pentru prima data inca din anul 1888, cristalele lichide sunt, de fapt, substante
chimice, ale caror molecule pot fi aliniate precis, in momentul in care sunt expuse unui camp
electric, intr-un proces asemanator, de exemplu, cu alinierea piliturii de fier pe un magnet. Cand
cristalele sunt aliniate perfect, ele vor permite ca lumina sa treaca prin ele. Primul panou de
afisaj LCD a fost conceput in 1968, de catre americanul George Heilmeier, inginer si om de
afaceri, considerat inventatorul afisajului cu cristale lichide. Au trecut, insa, aproape 20 de ani
pana cand compania japoneza, specializata in electronice, Samsung (fosta Matsushita), sa
propuna un ecran plat, de o dimensiune si o rezolutie suficient de bune, pentru ca acesta sa poata
fi folosit la un calculator sau televizor. In 1984, compania franceza Thompson (producatoare de
sisteme video) a pus la punct primul LCD color, produs pe scara larga abia dupa anul 2000,
pentru telefoanele mobile, pentru PC-uri, televizoare, computerele de bord ale avioanelor si ale
masinilor.
Ecranele cu cristale lichide sunt formate din mai multe straturi succesive, sub forma unui
sandwich. Primul strat este reprezentat de sursa de lumina, de tip fluorescent. Lumina trece prin
doua filtre de polarizare, devenind, astfel, lumina polarizata, dupa care va trece printr-un strat
care contine mii de cristale lichide, asezate in mici “containere” care poarta denumirea de celule.

5
Celulele sunt, la randul lor, aliniate perfect, pe toata suprafata ecranului, ajungand ca una sau mai
multe celule sa formeze un pixel (cel mai mic punct care se poate discerne pe un monitor). Pe
marginea ecranului cu cristale lichide exista conductori electrici, care genereaza un camp
electric, care va misca moleculele ce vor alinia razele de lumina, cu al doilea filtru de polarizare.

Tot ce face un ecran LCD este să permită sau nu luminii să treacă printr-o matrice de pixeli.
Culoarea este dată de un panou microscopic acoperit cu puncte. Fiecare punct (pixel) este
compus din trei părți minuscule: una roșie, una verde și albastră. Pentru a genera o culoare, un
pixel combină lumina din cele trei culori primare enumerate mai sus. Cristalele lichide intră în
acțiune blocând sau permițând trecerea luminii.

6
Tehnologiile LCD disponibile pe piață

TN – majoritatea ecranelor existente folosesc o tehnologie numită “twisted nematic”, care este
una dintre cele mai simple forme de construcție a ecranelor LCD. Fără a intra în detalii, putem
spune despre ecranele TN că se remarcă doar prin faptul că pot fi produse cu costuri minime.
Reproducerea culorilor nu este în general foarte precisă, iar unghiurile din care imaginile pot fi
vizualizate corect sunt destul de reduse.
IPS – o abreviere pentru In Pane Switching, această tehnologie folosește un sistem diferit de
aliniere a cristalelor lichide pentru a obține o reproducere semnificativ mai precisă a culorilor și
unghiuri de vizualizare excelente. Producerea unui astfel de display este considerabil mai
scumpă decât cea a unui panou TN, de unde și răspândirea mult mai redusă a tehnologiei.

Tehnologia DSTN (Dual-Scan Twisted Nematic)

OLED
Un ecran LCD este practic un sandwich de componente care sunt suprapuse unei surse de
iluminare. Tehnologia OLED (Organic Light Emitting Diode) este radical diferită: în loc să
separe sursa de lumină de elementul care generează culoarea, sistemul le integrează în același
element. O serie de led-uri microscopice emit lumină de o anumită culoare printr-un element
mult, mult mai mic și mai eficient, fapt ce permite obținerea de ecrane mult mai subțiri, cu un
consum de energie foarte scăzut. La fel ca la ecranele LCD, fiecare pixel este format din trei
subpixeli de culoare roșie, verde și albastră. Spre deosebire de ecranele LCD, pixelii individuali
7
pot fi stinși întru totul, ceea ce permite obținerea unui negru mult mai adânc și  a unui contrast
superior.

Ca avantaj suplimentar, merită menționat că ecranele OLED pot fi integrate și pe suporturi

flexibile, un lucru extrem de complicat cu ecranele LCD convenționale. În plus, datorită
structurii extrem de simple și a robusteții construcției, ecranele OLED pot avea grosimi extrem
de mici: un display cu grosimea unei foi de hârtie nu este ceva nerealizabil, de exemplu. La fel ca
și ecranele LCD, panourile OLED sunt de mai multe tipuri.

AMOLED – ecranele Active Matrix OLED sunt la ora actuală cea mai populară categorie de pe
piață, fiind folosite la scară largă mai ales în telefoane mobile. Aceasta este varianta de bază
pentru majoritatea ecranelor de acest tip și se remarcă prin culorile foarte intense și contrastul
foarte bun. După cum spuneam mai sus, capacitatea de a afișa corect negru este net superioară
ecranelor LCD. Dintre dezavantajele tehnologiei, cel mai important este lizibilitatea scăzută în
condiții de iluminare ambinetală puternică. Un ecran LCD va fi mai lizibil decât un ecran
AMOLED în lumina soarelui, de exemplu.
Un alt dezavantaj, prezent pe așa-numitele ecrane PenTile este derivat din faptul că acestea, în
loc să folosească un sistem de subpixeli roșu/verde/albastru, folosesc de două ori mai mulți pixeli
verzi, de dimensiuni ceva mai mici. Acest lucru influențează lizibilitatea textului atunci când
ecranele au o densitate mai redusă a pixelilor și duc la o deformare a culorilor spre verde atunci
când ecranul este privit dintr-un unghi oblic.

Super AMOLED – cea de-a doua generații de ecrane AMOLED. Față de predecesoarele lor
aceste display-uri au o luminozitate semnificativ mai puternică și pot integra și senzori tactili
direct în ecran. Majoritatea ecranelor de acest tip sunt construite pe matrice PenTile.
Super AMOLED Plus – o evoluție a standardului Super AMOLED, generația Plus păstrează
toate avantajele, dar folosește matrice convenționale de pixeli (cu un număr egal de subpixeli din
toate cele trei culori primare), ceea ce asigură o lizibilitate mai bună și o reproducere superioară
a culorilor.
Ca un rezumat, avantajele tehnologiilor OLED țin în primul rând de consumul foarte redus de
energie și de flexibilitatea (la propriu!) tehnologiei. Dintre dezavantaje menționăm o
caracteristică inerentă utilizării unor materiale organice în construcție: ecranele se degradează în
timp, deși în prezent s-a ajuns la un nivel la care problemele sunt neglijabile. În plus, tehnologia

8
este extrem de scumpă, comparativ cu LCD-urile tradiționale, iar producția de display-uri de
dimensiuni mari este încă la stadiul de teste.

eINK – cerneală digitală pentru ziarul viitorului

Până acum am vorbit despre ecrane color, care pot afișa milioane (sau chiar miliarde) de nuanțe
diferite, cu rate de reîmprospătare care permit afișarea oricărui tip de conținut. Ultima tehnologie
pe care o prezentăm este radical diferită: poate afișa doar nuanțe de gri, se citește excelent în
lumină puternică, dar este inutilă de întuneric, iar autonomia poate să fie și de luni de zile.
Vorbim de cerneala electronică, sau eINK.

Dacă ecranele LCD și OLED folosesc matrice active, care trimit semnale pixelilor de câteva zeci
sau sute de ori pe secundă, eINK este un sistem pasiv: fiecare pixel consumă curent electric doar
atunci când își schimbă starea, de la alb la negru. Toate ecranele e-paper se remarcă prin
consumul extrem de redus de energie. Acest fapt se datorează tehnologiei folosite, care consumă
curent doar la schimbarea conținutului de pe ecran: un strat de sfere umplute cu doi pigmenți,
unul alb și unul negru, își schimbă culoarea din alb în negru atunci când este aplicat un curent
electric. Imaginea rămâne întiparită, deoarece micro-sferele își mențin starea perioade foarte
lungi de timp.

Din acest motiv, acest tip de display este util doar pentru afișarea unui conținut static, el nefiind
fezabil pentru filme, de exemplu. Majoritatea modelelor comerciale folosesc ecrane monocrome,
dar tehnologia pentru afișaje color există, pe piață fiind disponibil chiar și un model comercial.

9
Studiul emisiei stimulate in sisteme cu cristale lichide nematice subliniaza comportamentul
specific al lasingului difuziv, deoarece se observa un comportament cvasi aleator al emisiei laser
in timp, spatiu si frecventa. Localizarea luminii si efectele de interferenta ce supravietuiesc
evenimentelor de imprastiere multipla au fost folosite la explicarea fenomenului de tip "random
lasing" observat intr-o varietate mare de sisteme exotice si sisteme complexe de tipul pulberilor
de cristale laser, microparticule in solutii de pigment laser, iar recent (in presenta teza) chiar si in
cristale lichide nematice dopate cu molecole de colorant. In acest studiu se demonstreaza de
asemenea ca manipuland adecvat fenomene de interferenta si imprastiere, precum si tipul
interfetei de confinament si nivelul de 8 constringere mecanica aspra mediului activ se poate
obtine un mediu propice pentru amplificarea emisiei laser. De remarcat faptul ca a fost realizat
un studiu aprofundat aspra posibilitatii de a modifica parametrii optici si geometrici al acestor
sisteme prin aplicarea de campuri externe slabe (ex.temperatura, camp electric), rezultand un
control direct asupra proprietatilor de emisie laser (lungimea de unda, directionalitate,
intensitate). In acest capitol 4 sunt analizate mai multe tipuri de confinament (celule clasice de
tip wedge, microtuburi capilare de sticla, sisteme inovative de tip freestanding si freely-
suspended la care practic interfata mediului activ este reprezentata de catre aer). Un important
rezultat demonstrat este reprezentat de dependenta directa a nivelului de prag energetic (pentru
obtinerea fenomenului de lasing) de gradul de ordonabilitate al sistemului studiat (o analogie
intre cristale lichide colesterice, nematice si nanopulberi de oxizi este prezentata in detaliu).

10
 Proiectoare 3LCD (3-panel liquid crystal display)

Lumina albă este împărţită în roşu, verde şi albastru cu ajutorul unor filtre special concepute în
acest sens. În drumul luminii către ecran, această trece prin cristalele lichide ale fiecărui panou,
fiind modulată în funcţie de semnalul recepţionat. Cele 3 culori ulterior se reunesc, cu ajutorului
unei prisme, pentru a putea fi proiectată imaginea finală. Spre deosebire de DLP, culorile sunt
afişate simultan, fără nevoia unui filtru mobil de culoare

11
 Bibliografie:

http://destepti.ro/ecranul-cu-cristale-lichide-o-inventie-recenta

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cristal_lichid

https://ro.wikipedia.org/wiki/Afi%C8%99aj_cu_cristale_lichide

http://www.rasfoiesc.com/educatie/chimie/Cristale-lichide53.php

http://www.nobelprize.org/educational/physics/liquid_crystals/history/

http://pac.iupac.org/publications/pac/73/5/0845/

https://bly.colorado.edu/lcphysics.http

12
13