Sunteți pe pagina 1din 9

ABUZURI

PREZENTARE GENERALĂ

Violența împotriva femeilor este bazată pe gen și este “atât o cauză cât și o consecință a
raporturilor de putere inegale dintre bărbați și femei”.
 Violenţa de gen este manifestarea cea mai brutală a inegalităţii existente la nivelul
societăţii noastre.
 Victimele acestui fenomen sunt femeile pentru simplul fapt că agresorii lor nu le
recunosc drepturile minime de libertate, respect şi capacitatea de decizie.
Condiţii care favorizează apariţia actelor de violenţă:
 Disfuncţii şi carenţe educative ale mediului familial
 Deficienţele mediului educaţional
 Educaţia sexuală lacunară
 Carenţele socio-economice
 Deficienţele mediului instituţional
 Creşterea gradului de permisivitate social
 Incidenţa tulburărilor psihice
Formele violenței de gen împotriva femeilor:
 Violența de gen cuprinde multe tipuri de acte de violență, inclusiv fizică, sexuală,
psihologică și economică.
 Prin urmare, este important ca personalul medical să înțeleagă și să recunoască
întreaga varietate de acte de violență ce pot constitui violența de gen.
 Cele mai frecvente acte de violență fizică sunt împingerile sau bruscările, pălmuirile
sau îmbrâncirile, sau trasul de păr.
Tipuri de violenţă (abuzuri):
1. Violența fizică:
 Forță fizică care duce la leziuni corporale, dureri sau tulburări. Gravitatea leziunilor
variază de la vătămări corporale minime provocate la nivel de țesut și oase rupte, la
leziuni permanente sau deces.
2. Violența sexuală :
 Orice act sexual sau formă de constrângere asupra unui act sexual, comentarii
sexuale sau avansuri nedorite, acte de traficare ori altfel de acte îndreptate împotriva
sexualității unei persoane, folosind coerciția, de către orice persoană, indiferent de
relația acesteia față de victimă, în orice locație, inclusiv, dar fără a se limita la, locul
de muncă sau acasă.
3. Violența psihologică (violența emoțională) :
 O acțiune sau un set de acțiuni care afectează direct integritatea psihologică a unei
femei.
4. Violența economică :
 Folosită pentru a refuza și a controla accesul femeii la resurse, inclusiv timp, bani,
transport, hrană sau îmbrăcăminte.
5. Violenţa socială:
 Este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei şi
incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă.

1
BĂNCILĂ IONELA
AMG III B

ABUZURI: VERBALE, FIZICE, SEXUALE, PSIHICE

MATERIA: DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ

PROFESOR: MUNTEAN ALINA PETRONELA

DATA:
14.05.2020

2
ABUZURI: VERBALE, FIZICE, SEXUALE, PSIHICE

Violenţa se defineşte astfel: folosirea intenţiontă a forţei sau puterii, reală sau sub formă de
ameninţări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persone sau împotriva unui grup sau
comunităţi, din care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a avea ca rezultat rănirea, moartea,
afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare.
Violenţa împotriva femeilor este “orice act de violenţă bazată pe deosebirea de sex din care
rezultă sau este posibil să rezulte pentru femei, traumatisme sau suferinţe fizice, sexuale, sau
psihologice, inclusiv ameninţările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de
libertate, săvârşite fie în viaţa publică fie în viaţa privată”. Legea nr.217/2003 pentru prevenirea
și combaterea violenței în familie, Art.3, definește violența în familie ca orice acțiune sau
inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau
verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care
provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori
psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de
libertate.
De asemenea, este interpretat ca fiind violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita
drepturile și libertățile fundamentale.
Violenţa şi comportamentele violente sunt probleme majore ale societăţii cotidiene care
afectează toate categoriile de vârstă, indiferent de vârsta sau de statutul social ale celor implicaţi.
Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile, precum
violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială.
Violenţa (intra) familială este “utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt
membru al familiei în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia, precum şi
ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al
copilului”.
Violenţa împotriva femeilor constituie manifestarea unei relaţii bazate pe forţă dintre bărbaţi
şi femei, care are drept consecinţă dominarea şi discriminarea femeilor de către bărbaţi şi
împiedicarea dezvoltării pe deplin a acestora. Prin urmare, această definiţie include diferite
forme de violenţă împotriva femeilor şi oferă un cadru pentru conceptualizarea violenţei în
familie.
Condiţii care favorizează apariţia actelor de violenţă:
 Disfuncţii şi carenţe educative ale mediului familial
 Deficienţele mediului educaţional
 Educaţia sexuală lacunară
 Carenţele socio-economice
 Deficienţele mediului instituţional
 Creşterea gradului de permisivitate socială
 Incidenţa tulburărilor psihice
1. Abuzul verbal:
 este un produs secundar al conflictelor, iar principalele victime ale acestuia sunt
femeile.
 spre deosebire de abuzul fizic, cel verbal presupune să foloseşti cuvinte pentru a-l răni
pe celălalt.
Principalele semne ale abuzului verbal:
 Nu este vorba doar despre strigăte:
3
 deseori avem impresia că, pentru a fi victme ale abuzului verbal, partenerul
trebuie să ţipe la noi.
 în realitate, este vorba despre o serie de comportamente. Mai exact, victima
este manipulată pentru a-şi pune sub semnul întrebării credinţele, amintirile şi
sănătatea mintală.
 agresorul se foloseşte de ameninţări. Acesta îţi va spune că te va răni pe tine
sau pe o fiinţă dragă ţie, dar aceste vorbe nu se vor materializa mereu în
acţiuni. Însă lipsa unui comportament agresiv nu înseamnă că nu există abuz.
 agresorul se poate comporta întu-un mod foarte tandru, intensificând impactul
cuvintelor sale abuzive. Victima va trăi permanent cu teama că partenerul său
îşi va pierde cumpătul în orice moment şi va acţiona.
 Face comparații care te rănesc, dă vina mereu pe tine și este gelos și posesiv:
 Partenerii abuzivi își compară în mod constant victimele cu ceilalți. Poate ești
mereu comparat cu cineva mai frumos sau cu amicii săi cei mai apropiați. Cert
este că, în ochii lui, există întotdeauna cel puțin o persoană mai bună decât
tine.
 Din când în când, partenerul abuziv este subtil. De pildă, acesta poate lua drept
exemplu o vedetă. Indiferent de aspectele specifice, el va încerca să te facă să
te simţi inferior celorlalţi.
 Un partener abuziv te va învinui pentru tot ce se întâmplă, chiar dacă nu ai
putere să influențezi situația. Acesta îți va critica locul de muncă, salariul,
vestimentația și chiar corpul. El îți va aminti constant de toate defectele tale
într-un mod cât mai agresiv posibil.
 Totodată, acest individ abuziv, îţi va critica mereu prietenii, în special pe cei de
sex opus. Îi displace faptul că ești sunat de colegii de la serviciu și că ai o viață
socială.
 Nici măcar nu mai realizezi când te insult:
 Mulți dintre noi avem impresia că este ușor să îți dai seama când ești o victimă
a abuzului verbal. În realitate însă, persoanele supuse acestui tip de abuz, în
copilărie nu sunt capabile să recunoască faptul că devin din nou victime la
maturitate.
 De asemenea, individul abuziv se poate folosi de „farse” și „glume” pentru a te
face să te simți prost. Poate fi vorba de comentarii peiorative acompaniate de
un zâmbet larg, care de fapt îți atacă competențele, abilitățile și valorile.
 Nu are importanță dacă pe plan extern pare a fi dulce. Pune-ți întrebarea dacă
acele comentarii sunt într-adevăr „nevinovate” sau nu.
 Începi să îi abuzezi pe ceilalți…
 Poți continua să fii o victimă, dar să și devii simultan un individ abuziv.
Practic, tiparele abuzive sunt greu de lepădat. Dacă nu reușești să vezi că există

4
o problemă gravă și să ceri ajutor, vei rămâne cu o serie de comportamente pe
care nu le poți schimba.
 Părinții incapabili să își controleze emoțiile creează un mediu nesănătos pentru
copiii lor. De pildă, micuții pot începe la rândul lor să agreseze alți copii,
nereușind să facă față propriilor stări emoționale.
 În plus, chiar dacă ai reușit să pui capăt unei relaţii abuzive, șansele ca tu însuți
să îți abuzezi viitorul partener sunt foarte ridicate.
 Cum te simți?
 În fiecare stadiu al relației tale, pune-ți întrebarea: „Cum mă simt?” Acest truc
te va ajuta să înțelegi dacă partenerul tău te face într-adevăr fericit și te
încurajează să ai încredere în tine însuți. Unul dintre primele semne ale
abuzului verbal este colapsul stimei de sine.
 Cu cât ești nevoit să suporți insulte și critici mai mult timp, cu atât le vei crede
mai mult. Întreabă-te de ce ești mereu trist și anxios când partenerul tău se află
în preajmă sau știi că o să îl vezi în curând…
 Simți că există o problemă și că trebuie să o rezolvi cumva:
 Orice om are defecte și probleme și nicio relație nu va fi lipsită de discuții și
conflicte.
 Dar nu este normal ca:
o Partenerul să te facă să te simți inferior lui. Desigur, există situații în
care trebuie să acceptăm faptul că o altă persoană ne este superioară, dar
nu trebuie să facem confuzie între a fi umil și a accepta comentarii
negative.
o Să fii trist sau să suferi de depresie din cauza partenerului. Dacă ești
permanent trist, iar partenerul tău este mai degrabă o sursă de negativitate
decât de energie pozitivă, poate a venit momentul să te distanțezi de el.
În cazul în care identificăm cele 6 semne ale abuzului verbal prezentate mai sus, chiar dacă
problema nu pare a fi gravă, nu ignorăm semnalele de alarmă. Îi sfătuim să ceară ajutorul unui
specialist, cum ar fi unui psiholog.
2. Abuzul fizic:
 Include comportamente de tipul: loviri cu palma, piciorul, pumnul, îmbrâncit, tras de
păr, de haine, zgârâiere, ruperea oaselor, arsuri, răsucirea braţelor, izbirea victimei de
pereţi sau mobilă, aruncare de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, de
asemenea, include şi distrugerea bunurilor din casă, a mobilei, omorarea animalelor
domestice, negarea trebuinţelor de bază, privarea de somn sau alimentaţie, nu o lasă
să doarmă, ii atrage accesul la bani pentru mancare sau o înfometează.
 Făcând referire la cele menţionate mai sus, putem spune ca acest tip de abuz poate fi
considerat ca fiind o tehincă de manipulare, alături de dezumanizarea victimei.
Dezumanizarea victimei se referă la tratarea acesteia ca pe un obiect, perceperea ei ca
lipsită de semnificaţie, în aşa fel încât agresorul crede că violenţa lui este justificată.
Violenţa fizică se poate solda cu moartea şi deseori duce la vătămări fizice grave !
3. Abuzul psihic

5
 Cuprinde degradarea continuă şi umilirea partenerei, aceasta fiind numită: proastă,
urâtă, infidelă, mamă denaturată, ori alte apelative de acest gen, care pot indica
existenţa sau potenţialul de violentă domestică.
 Include şi abuz verbal care are ca şi caracteristici: comentarii umilitoare, insulte,
jigniri referitoare la aspectul fizic, inferioritate, incopetenţă, rolurile de mamă, soţie şi
gospodină.
 Se folosesc multe ameninţări cu violenţa fizică şi izbucnirile verbale violente ce induc
victimei sentimente de teroare, scăderea în timp a stimei de sine, neîncredere în sine
şi sentimente de neajutorare care o împiedică mult timp să încerce ieşirea din relaţia
abuzivă.
 Efectul acestui abuz este cumulativ în timp, are consecinţe grave pe termen lung
pentru persoana abuzată.
 Exemple de abuz psihic: o umileşte; îi spune că e nebună, anormală; o „ încolţeşte ”
mental/ jocuri ale minţii; o face să se simtă vinovată; ia singur deciziile majore, fără
consulatarea ei; defineşte rolurile „masculin” şi „feminin” în familie; nu-i permite să
facă ceva fără aprobarea sa; o controlează prin constrângere şi ameninţări; o ameninţă
că o omoară sau că se sinucide; o face să se simtă prost de felul cum arată, de ceea ce
face şi cum se exprimă; o controlează prin copii, o face să se simtă vinovată pentru
copii; controlează tot ce face, cu cine se întâlneşte, cu cine vorbeşte, ce citeşte şi unde
se duce; foloseşte gelozia ca justificare pentru acţiunile sale; o minimizează, reneagă
şi învinovăţeşte; spune că abuzul nu s-a întâmplat; dă vina pentru abuzul petrecut (ex:
ea m-a provocat, ea a cauzat).
4. Abuzul sexual
 Este o formă de violenţă în familie şi reprezintă orice contact sexual nedorit de către
unul din parteneri.
 Mulţi bărbaţi continuă să creadă că au dreptul nelimitat de a avea contact sexual cu
soţiile lor oricând şi de câte ori doresc.
 Contactul sexual fără consinţământ este considerat viol marital, dacă relaţiile dintre
parteneri sunt oficializate, şi abuz sexual sau viol pentru alte tipuri de realţii sexuale
obţinute fără consimţământ, prin aplicarea unui grad de forţă, ameninţare sau
constrângere.
 Exemple de comportamente care însoţesc abuzul sexual sau reprezintă abuz sexual:
glume deochiate, o tratează ca pe un obiect sexual, îi critică sexualitatea, o
categorizează ca fiind frigidă, îi adresează cuvinte obscene, manifestă gelozie
extremă, o forţează să întreţină relaţii sexuale cu el sau cu alţi bărbaţi, foloseşte
obiecte sau arme în actele sexuale, sadism.
5. Abuzul economic
 Survine atunci când bărbatul are control total asupra resurselor financiare.
 Acesta include: interzicerea angajării sau găsirea unei slujbe în afara casei şi
câştigarea unui venit care să-i confere femeii independenţă, neacceptarea participării
ei la contabilizarea, cheltuirea sau luarea deciziilor referitoare la cheltuirea banilor.
6. Abuzul social
 Este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei şi
incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă.
 Include abuz verbal în faţa altor persoane, umiliri, glume, criticism referitor la
greutatea femeii, aspectul, sexualitatea, inteligenta sa, comportamente de control

6
(urmărirea ei la serviciu, telefoane la serviciu şi prieteni pentru a o verifica, acuzaţii
de infidelitate, izolarea prin denigrare în faţa prietenilor şi familiei, ceea ce o duce la
evitarea contactelor sociale pentru a nu-şi înfuria soţul, încuierea sa în sau în afara
casei, interzicerea accesului la telefon, n-o lasă să folosească maşina, etc.).
Multe victime nu dezvăluie situația lor din cauza sentimentelor de rușine, jenă, frică pentru
copii și familie, izolare și frica de a nu fi crezute, acestea fiind doar câteva motive.
De aceea, este foarte important ca personalul medical să înțeleagă dinamica violenței de gen
și felul prin care o pot identifica, răspunde și face recomandări adecvate.
Pentru a oferi sprijin eficient victimelor violenței, personalul medical trebuie să înțeleagă
dinamica violenței de gen și să fie informați cu privire la serviciile de asistență disponibile și
asupra protocoalelor și procedurilor deja existente.
Aproximativ o treime (30%) din femeile care au fost victimele violenței sexuale într-o relație
actuală sau anterioară au raportat experiențe de violență sexuală în copilărie.
Deoarece multe victime ale violenței de gen nu au cunoștință despre serviciile de asistență
din comunitatea în care trăiesc, este esențial ca facilitatorii pentru prevenirea și combaterea
violenței și cadrele medicale să conlucreze pentru a acoperi această lipsă.
Impactul violenței de gen asupra sănătății femeii:
 Violența de gen poate afecta sănătatea femeii pe diferite paliere – fizică, sexuală și
reproductivă, mentală și comportamentală.
 Consecințele violenței de gen asupra sănătății pot fi imediate și acute, sau pe termen
lung și cronice. Efectele negative asupra sănătății pot persista mult timp după ce
actele de violență au încetat.
Violenţa de gen poate avea următoarele consecinţe:
 Moarte – Consecințe fatale imediate prin uciderea unei femei de către agresorul său,
sau ca urmare a consecințelor de lungă durată a altor probleme de sănătate (de
exemplu, problemele de sănătate mintală care rezultă din traume pot duce la
sinucidere, abuz de alcool, infectarea cu HIV, sau boli cardiovasculare)
 Vătămare corporală – Leziuni, deficiențe funcționale, dizabilități permanente
 Comportamente riscante de sănătate – Consum de alcool și droguri, fumat,
comportamente sexuale riscante, comportament de autodistrugere
 Consecințe (psiho) somatice – Sindromul durerii cronice, sindrom de colon iritabil,
tulburări gastro-intestinale, infecții ale tractului urinar, tulburări respiratorii
 Consecințe asupra sănătății reproducerii – Boli inflamatorii pelvine, boli cu
transmitere sexuală, sarcini nedorite, complicații pe parcursul unei sarcini, avort
spontan/greutate mică la naștere
 Consecințe psihologice – Stres posttraumatic, depresie, temeri, tulburări de somn,
tulburări alimentare, gânduri suicidale și stimă de sine scăzută.
Impactul violenței de gen asupra copiilor
 Impactul violenței de gen asupra copiilor, în special a violenței domestice și a
abuzului, este dăunător.
 Copiii sunt întotdeauna afectați de violența comisă împotriva mamelor și pot ajunge
la rândul lor abuzați de agresor, care de cele mai multe ori este tatăl natural sau tatăl
vitreg.
 Pentru a întrerupe ciclul violenței este crucial să sprijinim copiii care se confruntă sau
care sunt martorii unui eveniment de violență domestică îndreptată asupra mamei lor.
“Acest lucru are o mare importanță și pentru prevenirea violenței dat fiind faptul că,

7
de multe ori, copiii sunt conștienți de actele de violență îndreptate împotriva mamei
lor.”
 În plus, “copiii care sunt expuși la…comportamente violente împotriva mamei lor, au
o probabilitate mai mare de a deveni în viitor agresori sau victime.”
 Copiii care sunt expuși la violență sunt mai mult decât martori, aceștia “cresc într-un
mediu înconjurat de frică, exercitare de putere, neputință și insecuritate…și stres.”
 Mai mult, copiii pot fi afectați direct de violența în familie prin supunerea la un act de
violență similar.
 Probabilitatea ca un copil să sufere consecințe de lungă durată în urma violenței
domestice suferită în copilărie este mare: băieții au o probabilitate mai ridicată să
devină agresori, iar fetele victime.
 Este esențial ca ei să primească sprijin pentru a face față experiențelor legate de
violență.
“73% dintre mamele care au fost victimele violenței fizice și/ sau sexuale comisă de un
partener au indicat că cel puțin unul dintre copiii lor a fost conștient că avea loc un astfel de
act violent”.
Simptomele copiilor expuşi la violenţă:
 Tulburări de somn și tulburări alimentare
 Urinare în timpul somnului
 Tulburări de vorbire
 Introvertire
 Tulburări comportamentale
 Agresiune
 Depresie
 Dificultăți întâmpinate la școală
 Gânduri sau tentative de suicid.
Rolul serviciilor medicale:
 Sectorul de sănătate este un punct de intrare important pentru identificarea cazurilor
violenței de gen, prin oferirea de îngrijiri medicale victimelor violenței de gen și prin
referirea către alte servicii esențiale, precum adăposturi, centre de consiliere, sau
îngrijiri medicale de specialitate.
 Vizita la un serviciu medical este primul punct de contact pentru multe din victimele
violenței de gen, care le permite să acceseze sprijin și asistență.
 Prin urmare, consolidarea capacității personalului medical de a identifica și sprijini
victimele violenței este un aspect crucial în prevenirea și adresarea violenței de gen.
 Este clar că furnizorii de servicii medicale și toți cei care lucrează în domeniul
sănătății au un rol esențial în a oferi asistență imediată victimelor violenței, chiar dacă
acestea nu au dezvăluit actul de violență.
Cele mai frecvente motive pentru care anumite femei nu solicită ajutor:
 Aleg să facă față singure sau să dezvăluie actele de violență cuiva apropiat lor
 Cred că nimeni nu le poate ajuta
 Situația lor a fost prea ‘minoră’ pentru a implica servicii
 Nu au avut informații despre serviciile disponibile sau nu au existat servicii
disponibile

8
 Serviciile specializate sunt, de asemenea, esențiale pentru femei, în special pentru că
multe femei mărturisesc că se simt rușinate, jenate și se învinovățesc pentru violența
suferită.
Serviciile de asistență specializată pentru victimele violenței pot întări procesul de
recuperare, înainte, în timpul și după ce au primit îngrijiri medicale, deoarece aceste servicii
validează experiențele și sentimentele femeilor, iau în considerare situațiile lor fără a le judeca şi
unde pot fi în siguranţă.
Personalul medical trebuie să fie instruit asupra felului în care întreabă despre abuz, să
răspundă adecvat și să refere cazurile către servicii specializate pe violența de familie.
Mai mult decât atât, este demonstrat că prevenirea și combaterea violenței de gen poate
reduce consecințele asupra victimelor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Apfr.ro: Tipuri de abuz


2. Insp.gov.ro>cnepss>wp-content/uploads/2018/11/Analiza de situaţie-Violenţa-2018
3. Kelly Blank, Maria Rosslhumer: Manual de instruire a cadrelor medicale în adresarea
violenţei de gen; publichealth.ro