Sunteți pe pagina 1din 9

Strategia de audit extern bazată pe riscuri

Strategia de audit bazată de riscuri = strategie modernă axată pe evaluarea riscurilor, prescrisă de
standardele internaţionale de audit.
Această strategie presupune:
 Identificarea şi cuantificarea riscurilor
 Concentrarea testelor pe zonele riscante
 Aplicarea de teste restrânse pe zonele cu risc redus

Riscul de audit şi componentele sale

Riscul de audit (RA) = riscul ca auditorul să dea opinie greşită atunci când situaţiile financiare conţin
erori semnificative.

Riscul de angajament = expunerea auditorului la pierderi din litigii (pierderi financiare şi afectarea
reputaţiei), publicitate negativă sau alte evenimente generate în conexiune cu situaţiile financiare auditate
(atunci când un auditor, deşi a realizat o misiune în conformitate cu standardele, este dat în judecată de un
client sau un terţ).

Modelul riscului: RA = RI x RC x RNd sau RA = RMM x RNd


NA = 100% - RA (NA – nivel de asigurare)

Riscul ca afirmaţiile relevante din situaţiile financiare să fie greşite (RMM, Risk of Material Mistatement)
are două componente:
 RI = riscul inerent, adică susceptibilitatea afirmaţiilor de a avea greşeli ce ar putea fi
semnficative, fie individual fie atunci când sunt agregate cu alte greşeli, în lipsa oricăror controale
(adică presupunând că nu există control).
 RC = riscul de control = riscul ca acea greşeală semnificativă ce ar putea apărea să nu fie
prevenită sau detectată la timp de sistemul de control. Acest risc depinde de eficacitatea
proiectării şi funcţionării controlului intern şi pentru a-l evalua, auditorul trebuie să înţeleagă
controalele clientului şi să aplice proceduri de audit pentru a determina dacă controlul operează
cu eficacitate.

RI şi RC există independent de audit. Mărimea lor este determinată de entitate şi de mediul în care aceasta
operează, iar auditorul nu poate controla aceste riscuri.

RNd = riscul de nedetectare = riscul ca auditorul să nu detecteze o eroare semnificativă care există într-o
afirmaţie din situaţiile fianciare. Poate fi împărţit în:
 risc de nedetectare aferent eşantionării (generat de faptul că auditorul nu a examinat 100% din
tranzacţiile sau componentele soldului, ci doar un eşantion şi există riscul ca eşantionul să nu fie
reprezentativ şi să tragă o concluzie greşită)
 risc de nedetectare în afara eşantionării (riscul ca auditorul să aleagă o procedură neadecvată, să
aplice greşit o procedură sau să interpreteze greşit datele obţinute). Acest risc poate fi redus prin
planificare adecvată, selectarea unor persoane competente în echipa de audit, supervizarea şi
revizuirea muncii realizate.
În realizarea misiunii, auditorul decide ce nivel al riscului de audit este dispus să îşi asume şi planifică
misiunea astfel încât să atingă acel nivel al riscului. Auditorul controlează nivelul riscului prin eficacitatea
şi întinderea procedurilor de audit pe care le aplică. Cu cât sunt mai eficace şi mai extinse procedurile (şi
mai costisitor auditul) cu atât este mai mic riscul ca o fraudă/eroare să rămână nedetectată şi auditorul să
emită o opinie gresită.

Riscul de nedetectare se află în relaţie invers proporţională cu riscul inerent şi riscul de control. De
exemplu, dacă un auditor consideră riscul inerent şi riscul de control ca fiind mari, el va trebui să accepte
un nivel scăzut al riscului de nedetectare pentru a obţine nivelul planificat al riscului de audit. Dacă RI şi
RC sunt scăzute, auditorul poate accepta un risc de nedetectare mai ridicat.

Standardele de audit nu furnizează ghidare explicită cu privire la ceea ce constituie un nivel de risc
acceptabil. Determinarea riscului de audit şi utilizarea strategiei bazate pe riscuri implică foarte mult
raţionament profesional din partea auditorului.

Utilizarea modelului riscurilor presupune trei paşi:


1. Stabilirea nivelului planificat al riscului de audit pentru fiecare sold de cont sau clasă de tranzacţii
astfel încât la terminarea misiunii să poată fi emisă o opinie asupra situaţiilor financiare cu un
nivel acceptabil de risc de audit.
2. Evaluarea riscurilor: sunt posibile două abordări: fie evaluarea separată a riscului inerent şi a
riscului de control, fie evaluarea riscului de greşeli semnificative (RMM) care presupune
evaluarea riscurilor de afacere ale entităţii şi considerarea modului în care aceste riscuri pot
conduce la erori semnificative în situaţiile financiare.
3. Determinarea nivelului necesar al riscului de nedetectare: RNd = Ra/(RC x RI)

În aplicarea modelului, auditorul poate evalua fiecare componentă a modelului folosind fie termeni
cantitativi, fie calitativi.

Problema 1: Firma de audit Jack&John foloseşte abordarea cantitativă în implementarea modelului


riscului de audit. Calculaţi riscul de nedetectare pentru fiecare dintre următorii clienţi ipotetici:

Număr client Ra RI RC RMM RNd


1 5% 50% 40%
2 5% 100% 50%
3 10% 50% 30%
4 10% 80% 50%

Problema 2: Utilizaţi modelul riscului de audit pentru a decide dacă, în fiecare dintre următoarele situaţii,
concluzia auditorului este adecvată:
1. Auditorul X a participat la auditul companiei Tordik Cheese Company timp de cinci ani, mai întâi
ca asistent, iar în ultimii doi ani ca auditor senior. În toţi aceşti ani, el nu a vazut niciodată să fi
fost recomandată vreo ajustare, din acest motiv el crede că riscul inerent este egal cu zero.
2. La 30 noiembrie N, auditorul Y tocmai a finalizat o verificare exhaustivă a controalelor interne
ale companiei GoodFood SA, în cadrul misiunii de audit al situaţiilor financiare pentru exerciţiul
ce se încheie la 31 decembrie N. Auditorul Y consideră că riscul de control ar trebui să fie egal cu
zero, deoarece nici o eroare semnificativă nu ar putea să treacă de procedurile de control instituite
de GoodFood SA.
3. Auditorul Z trebuie să realizeze o misiune de audit la o companie cu sediul în alt oraş. Deoarece
nu doreşte să facă mai multe drumuri până în oraşul respectiv, el a decis să utilizeze doar
proceduri de fond pentru a testa foarte atent soldurile finale astfel încât riscul de a nu detecta erori
semnificative să fie mai mic de 2%. Auditorul nu a acordat nici o atenţie riscurilor inerente şi
sistemului de control
4. Auditorul W se apropie de finalul misiunii de audit la compania SunDown SA. Toţi angajaţii
departamentului financiar contabil al companiei SunDown au demisionat în cursul anului şi au
fost înlocuiţi cu oameni lipsiţi de experienţă. Managerul de control intern al companiei a
demisionat luna trecută dezgustat de situaţia din companie. Singurul specialist IT al companiei a
fost spitalizat timp de trei luni în cursul anului, timp în care sistemele informatice au fost lăsate de
izbelişte. Cu toate acestea, auditorul W este mulţumit că în acest an auditul companiei SunDown
i-a luat mai puţin timp decât în anul anterior când toate sistemele funcţionaseră bine.

Problema 3: Pentru fiecare dintre următoarele situaţii, stabiliţi dacă reprezintă: (A) risc de angajament;
(B) risc de control; (C) risc de nedetectare; (D) risc inerent.

Situaţia ilustrată Riscul


1. Un client nu descoperă la timp frauda realizată de un angajat, deoarece
nu realizează lunar reconcilieri bancare
2. Numerarul este mai susceptibil a fi furat decât un stoc de cărbune
3. Confirmarea creanţelor realizată de auditor nu reuşeşte să detecteze o
eroare semnificativă
4. S-au făcut plăţi fără aprobare adecvată
5. Există o împărţire neadecvată a responsabilităţilor (de exemplu
persoana care înregistrează vânzările se ocupă şi de încasarea banilor de
la clienţi şi de emiterea chitanţelor)
6. O procedură de audit necesară şi importantă a fost omisă de auditor
7. Progresul tehnologic face ca un produs important al companiei să
devină perimat
8. Un auditor a respectat standardele de audit în realizarea misiunii, cu
toate acestea nu a reusit să detecteze o fraudă semnificativă care exista în
situaţiile financiare, iar ulterior acţionarii companiei l-au dat în judecată
pentru că situaţiile financiare au fost înşelătoare.
9. Clientului XYZ îi lipseşte suficient capital de lucru pentru a-şi continua
operaţiunile

Evaluarea riscurilor – pentru a evalua în mod adecvat riscurile de greşeli semnificative (RMM),
auditorul trebuie să aplice proceduri de evaluare a riscurilor. În acest scop, auditorul trebuie să obţină o
înţelegere a obiectivelor şi strategiilor managementului şi a riscurilor afacerii ce pot conduce la erori
semificative în situaţiile financiare.

Riscul de afaceri este un concept mai larg decât riscul de greşeli semnificative în situaţiile financiare.
Totuşi, majoritatea riscurilor de afacere au potenţialul de a afecta situaţiile financiare fie imediat fie pe
termen lung. Auditorii trebuie să identifice riscurile de afacere şi să înţeleagă greşelile potenţiale din
situaţiile financiare pe care acestea le pot determina.

Înţelegerea entităţii şi a mediului său = un proces continuu şi dinamic de colectare, actualizare şi


analizare a informaţiilor pe parcursul întregii misiuni ce are drept scop evaluarea riscurilor de afaceri ce
ameninţă entitatea.
Pe baza înţelegerii riscurilor asociate afacerilor entităţii şi a modului în care aceste riscuri sunt controlate
sau nu, auditorul evaluează riscul de greşeli semnificative din situaţiile financiare.

Înţelegerea entităţii şi a mediului său include cunoştinţe despre următoarele categorii:


 Sectorul de activitate, reglementări şi alţi factori externi – unele sectoare de activitate, prin
specificul activităţii lor sunt mai expuse unor riscuri de greşeli semnificative. Exemple:
o Piaţa şi competiţia, activitate ciclică sau sezonieră, progresul tehnologic în domeniu,
disponibilitatea materiilor prime şi costul lor
o Mediul legislativ – reguli contabile şi practici specifice sectorului de activitate, legi şi
reglementări şi politici guvernamentale care afectează semnificativ operaţiunile entităţii
o Nivelul general al activităţii economice (recesiune sau creştere aconomică)
o Ratele de dobândă şi disponibilitatea finanţării
o Inflaţia
 Natura entităţii: operaţiunile clientului, structura de proprietate, guvernanţa, tipurile de investiţii
pe care le face sau plănuieşte să le facă, modul de finanţare. Exemple:
o Natura surselor de venituri (producător, distribuitor, importator/exportator etc.)
o Produse/servicii şi piaţa de desfacere (pricipali clienţi şi contracte, termeni de plată, marje
de profit, cota de piaţă, competiţia, politicile de preţ, reputaţia produselor, garanţii,
strategia şi obiective de marketing, procesele de producţie)
o Desfăşurarea operaţiunilor (etape şi metode de producţie, subunităţi, livrarea
produselor/serviciilor, informaţii despre operaţiuni în creştere sau în declin)
o Localizarea facilităţilor de producţie, depozitelor şi birourilor
o Clienţii cheie
o Principalii furnizori (contracte de termen lung, stabilitatea aprovizionării, termeni de
plată, importuri, metode de livrare).
o Angajaţii (niveluri salariale, stimulente)
o Activităţi şi cheltuieli de cercetare şi dezvoltare
o Tranzacţii cu părţi afliliate
o Investiţiile entităţii (modificări recente sau planificate)
o Finanţare: structura grupului, datoriile financiare (structură, clauze, restricţii, garanţii),
leasing, utilizarea de instrumente financiare derivate.
o Raportarea financiară: practicile contabile specifice, practicile de recunoaştere a
veniturilor, stocurile, active, datorii şi tranzacţii în monede străine, categorii
semnificative specifice sectorului de activitate (creanţe şi stocuri pentru companii
manufacturiere, cercetare şi dezvoltare pentru companii farmaceutice etc)
 Obiectivele, strategiile şi riscurile companiei – în mod normal, managementul ar trebui să
implementeze un sistem de identificare şi evaluare a riscurilor cu care se confruntă entitatea
(funcţia de management al riscurilor). Auditorul trebuie să înţeleagă acest proces.
 Controlul intern = politicile şi procedurile entităţii menite să ofere o asigurare rezonabilă cu
privire la atingerea obiectivelor. Este implementat de consiliu, management şi alţi angajaţi.
Exemple de controale: un consiliu activ şi competent şi un comitet de audit, proceduri eficace de
management al riscurilor, personal de audit intern competent şi obiectiv, autorizarea tranzacţiilor,
proceduri pentru a asigura existenţa activelor (inventarierea), supervizarea etc.

Procedurile de identificare şi evaluare a riscurilor = procedurile prin care auditorul obţine o înţelegere
a entităţii şi a mediului său:
 Discuţii cu managementul şi alţi angajaţi din companie. În funcţie de circumstanţe, auditorul
poate discuta cu:
o Cei însărcinaţi cu guvernanţa (membrii consiliului sau comitetul de audit)
o Personalul de audit intern (în legătură cu proiectarea şi eficacitatea operării controalelor
interne)
o Angajaţi implicaţi în iniţierea, autorizarea, procesarea sau înregistrarea unor tranzacţii
complexe sau neobişnuite
o Departamentul juridic (în legătură cu litigii, conformitatea cu legi şi reglementări,
semnificaţia unor clauze contractuale)
o Angajaţi din producţie, marketing, vânzări şi alţii
o Persoane fizice sau juridice din afara entităţii – clienţi, furnizori, bănci etc.
 Proceduri analitice – în etapa de planificare, aceste proceduri, îi ajută pe auditori să identifice
zonele de risc din compania client. Procedurile analitice reprezintă analiza relaţiilor dintre:
o diverse categorii de informaţii financiar-contabile prezentate în situaţiile financiare din
aceeaşi perioadă sau dintre informaţii financiare şi informaţii non-financiare
o informaţiile produse de contabilitate în exerciţiul curent şi informaţiile comparabile din
perioadele precedente sau informaţiile din bugetele previzionate sau alte criterii externe.
 Observaţia şi inspecţia – includ proceduri de audit precum:
 Observarea activităţii şi operaţiunilor entităţii
 Inspectarea documentelor (planuri de afaceri, strategii etc.), înregistrărilor şi
manualelor de control intern
 Citirea rapoartelor întocmite de management, de cei însărcinaţi cu guvernanţa sau
de auditul intern
 Vizite la sediile companiei şi la secţiile de producţie
De asemenea, auditorul poate citi despre evoluţia sectorului de activitate, situaţiile financiare
interimare pe anul curent, publicaţii reglementare şi financiare.

Surse de informaţii pentru auditor:


 Informaţii şi experienţa obţinute din auditurile precedente, inclusiv natura şi cauzele erorilor şi
conturile afectate
 Comunicare cu auditorul precedent inclusiv revizuirea documentelor lor de lucru
 Rapoartele interimare şi anuale publicate
 Discuţii cu managementul
 Procese verbale ale sedinţelor consiliului şi comitetului de audit
 Planuri strategice ale entităţii, bugete şi alte documente
 Rapoarte ale analiştilor, băncilor, agenţiilor de rating ş.a.
 Indivizi cu cunoştinţe despre sectorul de activitate
 Ghiduri ale firmei de audit pentru sectorul de activitate respectiv, baze de date, recomandări
practice
 Statistici guvernamentale
 Reviste economice şi financiare
 Rapoartele de audit intern

În timpul procesului de obţinere a unei înţelegeri a entităţii şi a mediului său, auditorul trebuie să
identifice riscurile de afacere cu care se confruntă entitatea.
Exemple de condiţii şi evenimente care pot indica existenţa unor riscuri asociate afacerii:
 Schimbări semnificative în entitate: achiziţii sau reorganizări semnificative sau alte evenimente
neobişnuite
 Schimbări semnificative în sectorul de activitate în care operează entitatea
 Produse sau servicii noi sau noi linii ale afacerii
 Noi locaţii
 Modificări semnificative în mediul IT
 Operaţiuni în zone cu economii instabile
 Grad ridicat de complexitate al reglementărilor

ISA 315 cere auditorului să:


- identifice riscurile asociate afacerilor, mediului de operare şi controalelor interne relevante:
- determine dacă tipul şi magnitudinea acestor riscuri pot avea implicaţii semnificative asupra
situaţiilor financiare (efectele riscurilor asupra situaţiilor financiare);
- determine probabilitatea producerii riscurilor identificate;
- înţeleagă şi să cuantifice efectul controlului intern asupra riscurilor identificate;
- dezvolte planul de audit adecvat pentru riscurile identificate.

Pentru fiecare dintre situaţiile de mai jos, explicaţi cum ar trebui evaluat riscul apariţiei de greşeli
semnificative în situaţiile financiare (RMM) şi ce efect are această evaluare asupra riscului de
nedetectare.

a. RapidTrans este o companie de transport care s-a extins rapid în ultimii ani în aproape toate
zonele tării. Compania este cotată la bursă, dar George Smith şi fii săi controlează 55% din
acţiunile companiei. George Smith este în acelaşi timp şi preşedinte ale consiliului de
administraţie şi director executiv. El ia personal toate deciziile consultându-se prea puţin cu restul
consiliului. Majoritatea directorilor sunt oricum fie membri ai familiei Smith, fie vechi prieteni,
astfel că consiliul consimte la orice decizie a lui George Smith.
b. Lanţul de magazine Moor a cunoscut o scădere a vânzărilor în cursul anului precedent. În
companie a fost angajat un nou director financiar şi un nou responsabil de control. Preşedintele
companiei are reputaţia că foloseşte tactici dure de afaceri şi este întotdeauna preocupat de
atingerea previziunilor privind câştigurile.
c. Maxi Corporation este una dintre companiile care se ocupă cu fabricarea de unităţi de stocare a
datelor de viteză şi capacitate mare. Sectorul de activitate este foarte competitiv şi supus unor
schimbări rapide de tehnologie. Rezultatele din exploatare ale companiei Maxi o plasează în cea
de-a doua quartilă în termeni de profitabilitate şi poziţie financiară. Compania nu a fost niciodată
lider de piaţă, produsele sale fiind mereu uşor în urma liderului de piaţă, din punct de vedere al
performanţei.
d. Banca X a fost client de audit în ultimii doi ani. În această perioadă aţi avut numeroase
controverse cu preşedintele şi cu controlerul companiei cu privire la o serie de aspecte contabile.
Principala problemă este legată de provizioanele băncii şi de valoarea garanţiilor. Auditurile
precedente au arătat că în fiecare an a fost necesară o ajustare semnificativă a provizioanelor
băncii.

Riscul de fraudă

Tipuri şi cauze ale greşelilor:


 Eroare – greşeli neintenţionate
 Fraudă - act intenţionat realizat de unul sau mai mulţi indivizi (management, cei însărcinaţi cu
guvernanţa, angajaţi sau terţi) care implică folosirea înşelăciunii pentru a obţine un avantaj injust
sau ilegal
Greşelile datorate fraudei sau erorii pot consta în:
 Greşeli în colectarea şi procesarea datelor pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare
 Diferenţe în ceea ce priveşte valoarea, clasificarea sau prezentarea unui element în situaţiile
financiare şi modul în care ar fi trebuit raportat conform standardelor contabile
 Omiterea unui element sau cont din situaţiile financiare
 Omiterea unei informaţii a cărei prezentare în situaţiile financiare este cerută de standardele
contabile
 O estimare contabilă incorectă cauzată de neluarea în considerare a unor fapte sau de interpretarea
lor greşită
 Raţionamentul conducerii privind o estimare contabilă sau selectarea şi aplicarea politicilor
contabile pe care auditorul îl consideră nerezonabil sau neadecvat

Fraudele pot fi clasificate în:


 Raportare financiară frauduloasă
 Deturnarea activelor = furt al activelor entităţii care cauzează situaţiile financiare să fie greşite.

Etape în considerarea riscului de fraudă:


1. Discuţii între membrii echipei de audit
2. Identificarea informaţiilor necesare pentru evaluarea riscului de fraudă (discuţii cu
managementul, auditorii interni sau alţi angajaţi), proceduri analitice
3. Identificarea factorilor de risc de fraudă şi evaluarea acestora (tip de fraudă, probabilitate, impact
şi măsura în care afectează situaţiile financiare).
- Managementul are o motivaţia să se angajeze în raportare financiară frauduloasă
- Deciziile de conducere sunt dominate de un singur individ sau de un grup mic de
persoane
- Managementul acordă foarte multă importanţă previziunilor privind câştigurile
- Persoanele din managementul superior se schimbă frecvent
- Managementul se angajează în dispute frecvente cu auditorii
- Managementul şi angajaţii tind să fie evazivi când răspund la întrebările auditorilor
- Există un mediu de control slab
4. Stabilirea răspunsului la riscurile evaluate
- Includerea de auditori mai experimentaţi în echipa de audit
- Realizarea de teste mai extinse, testarea cu predilecţie a zonele cu risc crescut şi
colectarea de probe mai eficace
- Utilizarea de proceduri mai puţin predictibile (confirmări cu clienţii, vizite „surpriză” etc)
5. Evaluarea probelor de audit
6. Comunicarea chetiunilor legate de fraudă
7. Documentaţia

Responsabilitatea auditorilor privind detectarea şi comunicarea erorilor şi a fraudelor:


Responsabilitate privind detectarea? Trebuie să fie comunicate?
Semnificative Nesemnificative Semnificative Nesemnificative
Erori Da Nu Da Nu
(comitetului de
audit)
Fraude Da Nu Da Da
(comitetului de (nivelului imediat superior
audit) daca este realizată de angajaţi,
comitetului de audit dacă este
realizată de management)
Care dintre următoarele variante reprezintă raportare financiară frauduloasă?
a. Un angajat deturnează încasările de la clienţi în interes personal, mascându-şi acţiunile
prin debitarea unui cont de cheltuieli şi astfel supradimensionând cheltuielile companiei;
b. Managementul companiei falsifică listele de inventariere astfel supradimensionând
valoarea stocului final şi subevaluând costul vânzărilor;
c. Un angajat fură stocuri ale companiei şi înregistrează valoarea lor drept cost al bunurilor
vândute
d. Un angajat împrumută unelte ale companiei şi omite să le returneze, costul lor fiind
înregistrat drept cheltuieli de exploatare diverse.

Studiu de caz: Lumberjack Inc.


Compania Lumberjack Inc. produce materiale de construcţie pe care le comercializează către
companii de construcţii, pe credit comercial. Începând din anul 2009, compania este cotată la bursă.
Sunteţi auditor senior la firma de audit Becker&O’Neill şi aţi fost numit şef de misiune pentru
auditul situaţiilor financiare ale companiei Lumberjack Inc. pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie
2011. Firma dvs. a auditat compania Lumberjack Inc. în ultimii cinci ani.
Este 25 ianuarie 2012 şi aţi primit spre examinare proiectul situaţiilor financiare pentru exerciţiul
2011, din care aţi extras informaţiile de mai jos:

Indicatori 31 dec 2011 31 dec 2010 31 dec 2009


Venituri din vânzări 5.202.000 4.876.000 4.424.000
Costul vânzărilor 3.451.000 3.359.000 3.101.000
Marja bruta 1.751.000 1.517.000 1.323.000
Profit net 322.000 305.000 269.000
Creanţe comerciale 327.000 325.000 267.000
Ajustare pentru deprecierea
145.000 52.000 44.000
creanţelor comerciale
Provizion pentru garanţii acordate
167.000 109.000 115.000
clienţilor

În consecinţă aţi verificat situaţia creanţelor clasificate după vechime fără a observa deosebiri faţă
de anii anteriori. Întrebat în legătură cu această problemă, directorul financiar al companiei, Jonathan Fox
v-a informat că se aşteaptă să încasaze mai greu creanţele datorită unei recesiuni în sectorul construcţiilor.
Aţi căutat să aflaţi şi motivaţia pentru creşterea provizioanelor pentru garanţii acordate clienţilor,
mai ales că pe parcursul auditului nu aţi remarcat schimbări semnificative în ceea ce priveşte procesul de
fabricaţie sau sistemul de control al calităţii. De la şeful departamentului de vânzări aţi aflat că nu se ţine
o evidenţă a retururilor, produsele returnate fiind pur şi simplu repuse în vânzare la un preţ mai mic.
Uneori clientul decide să păstreze totuşi produsele cu defecte în schimbul unei reduceri a preţului. În
asemenea cazuri, factura de reducere este întocmită în cadrul departamentului şi trimisă la contabilitate.
Şeful departamentului de vânzări a precizat totuşi că nu crede că retururile din cursul anului 2011 au fost
mai mari decât cele din 2010. Întrebat în legătură cu creşterea provizioanelor pentru garanţii acordate
clienţilor, Jonathan Fox a afirmat că în perioadele de declin economic, constructorii au tendinţa de a
returna materialele de construcţii chiar dacă au doar defecte minore, în timp ce în perioadele de avânt
economic nu acordă atâta atenţie unor astfel de mici imperfecţiuni. În plus, directorul financiar a
accentuat faptul că un auditor ar trebui să fie mai degrabă îngrijorat de situaţia în care provizioanele nu
există sau sunt insuficiente, iar el doar încearcă să le dimensioneze cât mai adecvat, din prudenţă.
Din cercetarea proceselor verbale ale şedintelor generale ale acţionarilor, aţi aflat că, începând din
anul 2012, personalul din conducerea companiei va primi bonusuri în funcţie de performanţele companiei.
Sarcini:
1. Cum apreciaţi justificările directorului economic? Ce proceduri de audit suplimentare veţi
aplica?
2. În cazul în care procedurile suplimetare vă întăresc suspiciunea de fraudă, ce acţiuni trebuie
să întreprindă în continuare auditorul?
3. Care sunt consecinţele asupra desfăşurării auditului situaţiilor financiare pentru exerciţiul
încheiat la 31 decembrie 2011?