Sunteți pe pagina 1din 16

Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS

Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

Bibliografie:
1. OMFP nr. 1286/01.10.2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale
căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată
2. Standardele Internationale de Raportare Financiara (IAS/IFRS)
https://circabc.europa.eu/d/d/workspace/SpacesStore/2eaa0faf-25a4-478a-b66d-
52b86851155a/IFRS%20Consolidated%20annex_ro.pdf)

Reglementări contabile conforme cu IAS/IFRS

Potrivit prevederilor OMFP nr. 1286/01.10.2012 societăţilor comerciale ale căror valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată aplică Reglementările contabile
conforme cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară. Aceste reglementări se aplică
împreună cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, cu Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, precum şi cu alte prevederi
legale aplicabile, în scopul asigurării unui grad ridicat de transparenţă şi comparabilitate a
situaţiilor financiare anuale.
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară – IFRS aplicabile reprezintă
standardele adoptate potrivit procedurii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor
internaţionale de contabilitate.
Pentru exerciţiul financiar al anului 2012, societăţile au raportat situaţiile financiare
anuale individuale în baza IFRS întocmite prin retratarea informaţiilor din contabilitatea
organizată în baza Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 3.055/2009 pentru
aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cu modificările şi
completările ulterioare
Începând cu exerciţiul financiar al anului 2013, entităţile prevăzute de acest ordin ţin
contabilitatea în baza prevederilor IFRS.

Cadrul Contabil Conceptual

Cadrul contabil conceptual are ca scop furnizarea unei baze comune care să permită
elaborarea de norme (standarde) coerente. Stabileşte conceptele care stau la baza întocmirii şi
prezentării situaţiilor financiare. Întocmirea şi înţelegerea situaţiilor financiare, ca şi auditarea
acestora, nu ar putea fi realizate cu succes fără a face apel la aceste coordonate arhitecturale.

1
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Scurt istoric privind cadrul conceptual
Primul cadru conceptual apărut a fost cel american, publicat de FASB (Financial
Accounting Standards Board = organismul de normalizare american) la jumătatea anilor ‘80.
Urmându-i exemplul, IASC (International Accounting Standards Committee) a publicat în 1989
un „Cadru pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare” (Framework for the
Preparation and Presentation of Financial Statements), cadru conceptual ce a devenit matricea
de referinţă în elaborarea standardelor contabile internaţionale. În prezent, cadrul conceptual
internaţional se află în curs de actualizare (parte a procesului de convergenţă cu US GAAP). În
anul 2010, a fost publicată o variantă parţial modificată a cadrului, iar numele său a fost schimbat
în „Cadrul conceptual de raportare financiară” (Conceptual Framework for Financial
Reporting).

Problemele tratate de cadrul conceptual sunt:


1. Obiectivul raportării financiare
2. Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile
3. Definirea, recunoaşterea şi măsurarea elementelor din situaţiile financiare
4. Conceptele de capital şi de menţinere a capitalului.

1. Obiectivul raportării financiare de interes general (situaţiilor financiare) – este de a


furniza informaţii financiare despre entitatea raportoare, care să fie utile investitorilor şi
creditorilor actuali şi potenţiali în luarea deciziei de alocare a resurselor. Informaţiile furnizate de
situaţiile financiare se referă la resursele economice ale unei entităţi, pretenţiile asupra entităţii
(obligaţiile), performanţa şi modificările resurselor şi pretenţiilor. De asemenea, oferă informaţii
despre cât de eficient şi eficace au fost utilizate resursele entităţii.

2. Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare utile – pentru ca informaţiile


financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante şi reprezentate fidel. Acestea sunt considerate a
fi cele două caracteristici calitative fundamentale. Utilitatea informaţiilor financiare este
amplificată dacă acestea sunt, în plus, comparabile, verificabile, oportune şi inteligibile
(caracteristici amplificatoare).

Caracteristici care fac utilă informaţia furnizată în situaţiile financiare

Caracteristici calitative Caracteristici calitative


fundamentale amplificatoare

Relevanţă Reprezentare
fidelă

Comparabilitate Verificabilitate Oportunitate Inteligibilitate


Descriere
completă Neutralitate Lipsa
erorilor
2
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

Caracteristicile calitative fundamentale:

Relevanţa sau pertinenţa (relevance, engl.) – înseamnă ca informaţiile să aibă capacitatea de a


influenţa deciziile economice luate de utilizatori, ajutându-i să evalueze evenimente trecute
prezente sau viitoare sau să confirme ori să corecteze evaluările lor anterioare. Relevanţa unei
informaţii este dată de importanţa ei, astfel o informaţie este semnificativă (material, engl.) dacă
omisiunea sau prezentarea ei eronată ar putea să influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor
situaţiilor financiare (prag de semnificaţie).

Reprezentarea fidelă (faithful representation, engl.) – presupune ca informaţiile să reprezinte


fenomenele pe care îşi propun să le reprezinte, de o manieră completă, neutră şi lipsită de erori.
O descriere completă trebuie să includă toate informaţiile care îi sunt necesare unui utilizator
pentru a înţelege fenomenul descris. O descriere neutră este imparţială în selectarea şi
prezentarea informaţiilor financiare, cu alte cuvinte, nu este manipulată în vreun fel astfel încât
să crească probabilitatea ca utilizatorii să o privească favorabil sau defavorabil. Lipsa erorilor
înseamnă să nu fie erori sau omisiuni în descrierea fenomenului, iar procesul utilizat pentru a
produce informaţia raportată să fi fost selectat şi aplicat fără erori.

Informaţiile trebuie să fie atât relevante cât şi reprezentate fidel. O reprezentare fidelă a unui fapt
irelevant sau o reprezentare nefidelă a unui fapt relevant nu vor ajuta utilizatorii să ia decizii
bune.

Caracteristicile calitative amplificatoare – cresc utilitatea informaţiilor care sunt relevante şi fidel
reprezentate.

Comparabilitatea (engl., comparability) – le permite utilizatorilor să identifice şi să înţeleagă


similitudinile şi diferenţele dintre elemente. Informaţiile despre o entitate sunt mai utile dacă pot
fi comparate cu informaţii similare despre alte entităţi sau cu informaţii similare despre aceeaşi
entitate, dar aferente unei alte date sau perioade.
Comparabilitatea nu înseamnă uniformitate. Pentru ca informaţiile să fie comparabile, elementele
similare trebuie prezentate în mod similar, iar elementele diferite trebuie prezentate diferit.
Comparabilitatea nu este sinonimă cu consecvenţa. Consecvenţa se referă la utilizarea aceloraşi
metode pentru aceleaşi elemente fie de la o perioadă la alta, fie în aceeaşi perioadă pentru entităţi
diferite. Comparabilitatea este scopul, iar consecvenţa ajută la atingerea acestui scop. Deşi un
singur fenomen economic poate fi reprezentat fidel în mai multe moduri, permiterea de metode
contabile alternative pentru acelaşi fenomen scade comparabilitatea.

Verificabilitatea (verifiability, engl.) – oferă utilizatorilor o asigurare cu privire la faptul că


informaţiile prezintă fidel fenomenul economic pe care s-a intenţionat să îl reprezinte.
Verificabilitatea presupune ca observatori independenţi şi aflaţi în cunoştinţă de cauză să poată
ajunge la concluzia că o anumită descriere reprezintă o prezentare fidelă.

Oportunitatea (timeliness, engl.) – înseamnă ca informaţiile să fie disponibile utilizatorilor în


timp util pentru a le influenţa deciziile. În general, cu cât informaţia este mai veche, cu atât este
mai puţin utilă.

3
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

Inteligibilitatea (understandability, engl.) = informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie


să fie înţelese cu uşurinţă de utilizatori. Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea informaţiilor în
mod clar şi concis le face inteligibile. Însă, se presupune că utilizatorii de informaţii contabile au
cunoştinţe care să le permită înţelegerea activităţii întreprinderii, cât şi cunoştinţe de contabilitate
şi doresc să studieze informaţiile prezentate cu atenţia cuvenită. O informaţie nu poate fi exclusă
din situaţiile financiare pe motiv că ar fi prea dificil de înţeles de anumiţi utilizatori.

3.Definirea, recunoaşterea şi măsurarea elementelor din situaţiile financiare

Elementele care definesc poziţia financiară a entităţii sunt activele, datoriile şi capitalurile
proprii, iar cele care definesc performanţa sunt veniturile şi cheltuielile.
Activele (assets, engl.) reprezintă resurse economice controlate de entitate ca urmare a unui
eveniment trecut şi de la care se aşteaptă să se obţină avantaje (beneficii) economice viitoare
pentru entitate. Posibilitatea de a genera beneficii economice pentru întreprindere înseamnă
potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la generarea de fluxuri pozitive de trezorerie pentru
întreprindere.
Avantajele economice viitoare se concretizează în:
- Utilizarea activelor pentru producţia de bunuri sau servicii (cazul imobilizărilor, al
stocurilor de materiale etc.)
- Schimbul cu alte active (stocuri de mărfuri sau de produse)
- Utilizarea pentru decontarea unei datorii (lichidităţile)
- Distribuirea în favoarea proprietarilorîntreprinderii (lichidităţile)
Observaţi noţiunea de control din cadrul definiţiei. Pentru existenţa unui activ nu este absolut
necesară prezenţa dreptului de proprietate. Astfel, bunurile care fac obiectul contractelor de
leasing financiar figurează în bilanţul locatarului, deşi el rămâne în proprietatea juridică a
locatorului. Locatarul este cel care exercită un control economic asupra beneficiilor economice
pe care le generează activul, deoarece, în virtutea contractului de leasing financiar, deţine
majoritatea avantajelor şi riscurilor asociate utilizării activului.

Datoriile (liabilities, engl.) reprezintă obligaţii prezente ale entităţii ce rezultă din evenimente
trecute şi a căror decontare este de aşteptat să genereze ieşiri de resurse purtătoare de avantaje
economice viitoare dinspre entitate.
Obligaţia poate să rezulte din legi, din statute, dintr-un contract sau din dorinţa de a conserva
relaţii bune şi echitabile de afaceri.
Decontarea obligaţiei poate să se efectueze în mai multe moduri:
- Printr-o plată de disponibilităţi
- Printr-un transfer de alte active
- Printr-o furnizare de servicii
- Prin înlocuirea respectivei obligaţii cu o altă obligaţie
- Sau prin conversia obligaţiei în capital

Capitalurile proprii (equity, engl.) reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele


companiei, după deducerea tuturor datoriilor. Această definiţie rezultă şi din relaţia fundamentală
a bilanţului: Capitaluri proprii = Active – Datorii

4
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

Veniturile sunt creşteri de avantaje economice care apar în cursul exerciţiului sub formă de
creşteri de active sau de diminuări de datorii şi care conduc la creşterea capitalurilor proprii pe
alte căi decât aporturi noi de capital.

Cheltuielile reprezintă diminuări de avantaje economice viitoare apărute în cursul exerciţiului


sub formă de diminuări de active sau creşteri de datorii şi care conduc la scăderea capitalurilor
proprii altfel decât prin distribuirile în favoarea proprietarilor.

Doar satisfacerea definiţiilor nu este suficientă pentru recunoaşterea unui element de activ sau de
datorie în bilanţ, pentru aceasta fiind necesar să fie respectate şi două criterii de recunoaştere:
- Este probabil ca un avantaj economic viitor să influenţeze negativ sau pozitiv entitatea; şi
- Elementul în cauză are un cost sau o valoare care poate fi determinat(ă) de manieră
fiabilă (credibilă).

Măsurarea elementelor din situaţiile financiare – implică alegerea unei baze de evaluare dintre
costul istoric, costul actual, valoarea realizabilă şi valoarea actualizată a fluxurilor viitoare de
trezorerie.
- Evaluarea la cost istoric (historical cost, engl.) – presupune ca activele să fie înregistrate
la nivelul mărimii lichidităţilor plătite sau la nivelul valorii juste a bunurilor cedate în
schimbul achiziţiei lor, iar datoriile să fie înregistrate la nivelul mărimii lichidităţilor
primite în schimbul obligaţiei.
- Evaluarea la cost actual (current cost, engl.) – activele apar la nivelul lichidităţilor care
ar trebui să fie plătite dacă acelaşi activ sau un activ similar ar fi achiziţionat în prezent.
Datoriile figurează la nivelul mărimii neactualizate a lichidităţilor care ar fi necesară
pentru decontarea obligaţiei actuale.
- Evaluarea la valoarea realizabilă (realisable value, engl.) – activele sunt evaluate la
nivelul mărimii lichidităţilor ce ar putea fi, actualmente, obţinute prin vânzarea lor în
contextul unei vânzări nelichidative. Datoriile figurează la nivelul valorii de decontare,
adică la mărimea neactualizată a lichidităţilor pe care am aştepta să le plătim în vederea
decontării obligaţiilor corespondente, în cursul normal al exploatării.
- Evaluarea la valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie (present value, engl.) –
activele figurează la valoarea actualizată a fluxurilor nete de lichidităţi pe care un element
este presupus că le generează în cursul normal al exploatării. Datoriile figurează la
valoarea actualizată a ieşirilor de fonduri nete viitoare ce se aşteaptă să conducă la
achitarea obligaţiilor corespondente, în cursul normal al exploatării.

4.Conceptele de capital şi de menţinere a capitalului


Conceptul de capital poate fi analizat din atât din punct de vedere financiar (caz în care este
asimilat capitalurilor proprii), cât şi din punct de vedere fizic (caz în care este asimilat capacităţii
de producţie)
Menţinerea capitalului financiar – conform acestui concept, profitul se obţine doar dacă valoarea
capitalurilor proprii la sfârşitul exerciţiului este mai mare decât valoarea acestora de la începutul
exerciţiului, după excluderea aporturilor şi distribuirilor efectuate în cursul exerciţiului.

5
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Menţinerea capitalului fizic – conform acestui concept, profitul se obţine doar atunci când
capacitatea fizică productivă a entităţii la sfârşitul exerciţiului depăşeşte capacitatea fizică
productivă de la începutul exerciţiului, după ce s-au exclus orice distribuire către proprietari şi
orice contribuţie din partea proprietarilor în cursul perioadei analizate.

COMPONENTELE SITUAŢIILOR FINANCIARE

Potrivit normelor IFRS, un set complet de situaţii financiare include:

1. O situaţie a poziţiei financiare la sfârşitul perioadei (statement of financial


position/balance sheet, engl.)
2. O situaţie a rezultatului global aferent perioadei (statement of comprehensive income,
engl.)
3. O situaţie a fluxurilor de trezorerie aferente perioadei (statement of cash flows, engl.)
4. O situaţie a modificărilor capitalurilor proprii aferente perioadei (statement of changes in
equity, engl.)
5. Note, cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative şi alte informaţii
explicative (notes, engl.)

Nu există un singur standard care să se refere la forma, conţinutul şi prezentarea


situaţiilor financiare. Toate standardele conţin şi dispoziţii referitoare prezentarea informaţiilor în
situaţiile financiare, însă principalul standard care tratează cerinţele de prezentare a situaţiilor
financiare este IAS 1 Presentation of Financial Statements. IAS 1 a fost revizuit ultima data în
septembrie 2007, iar ulterior acestei revizuiri au fost aduse anumite amendamente acestuia.
IAS 1 stabileşte un minimum de informaţie ce trebuie prezentat în fiecare componentă a
situaţiilor financiare, permiţând o mare flexibilitate în ceea ce priveşte ordinea şi structura
elementelor prezentate.

6
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
1.SITUAŢIA POZIŢIEI FINANCIARE (BILANŢUL CONTABIL)

Raportul în care se află activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei companii reprezintă
poziţia financiară a acesteia, informaţie care este reflectată în bilanţul contabil. Prin furnizarea
de informaţii comparative pentru cel puţin doi ani, bilanţul contabil prezintă şi informaţii privind
modificarea poziţiei financiare a companiei în timp.
Norma IAS 1 foloseşte denumirea de situaţie a poziţiei financiare, deşi nu obligă companiile
să folosească această titulatură.
IAS 1 cere ca în bilanţ să existe o distincţie între activele şi datoriile curente şi cele
necurente. Prin urmare, un bilanţ întocmit în conformitate cu IAS 1 trebuie să prezinte separat
următoarele categorii de elemente:
- Active curente (current assets, engl.)
- Active necurente (non-current assets, engl.)
- Datorii curente (current liabilities)
- Datorii necurente (non-current liabilities)

Clasificarea activelor şi a datoriilor

Un activ este clasificat ca activ curent atunci când:


- Se aşteaptă să fie realizat sau se intenţionează să fie vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;
- Este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
- Se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei de raportare; sau
- Face parte din categoria lichidităţilor sau a echivalentelor de lichidităţi.
Toate celelalte active sunt clasificate ca active necurente.
Atenţie! Primul criteriu nu are la bază delimitarea în funcţie de exerciţiul financiar (12 luni), ci
face apel la ciclul de exploatare, adică timpul scurs de la achiziţia activelor destinate a fi folosite
în activitatea productive (materii prime etc.) până la realizarea lor în numerar. În aceste condiţii,
pentru companiile cu ciclu lung de fabricaţie, este posibil ca activele curente să includă şi stocuri
sau creanţe comerciale ce urmează a fi vândute, consumate sau încasate ca parte a ciclului
normal de exploatare, peste mai mult de 12 luni de la data bilanţului.

O datorie este clasificată ca datorie curentă atunci când:


- Se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al unei entităţi;
- Este deţinută în principal pentru tranzacţionare;
- Este exigibilă în termen de 12 luni de la sfârşitul perioadei de raportare; sau
- Entitatea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei cu cel puţin 12
luni de la data închiderii exerciţiului.
Toate celelalte datorii sunt datorii necurente.

Aplicaţie: Folosindu-vă de definiţiile şi criteriile de recunoaştere a elementelor bilanţiere,


precum şi de distincţia curent – necurent, comentaţi măsura în care este adecvată înscrierea în
bilanţ a valorilor descrise de situaţiile de mai jos:
a) La sfârşitul exerciţiului N, valoarea creanţelor faţă de clienţi ale societăţii A este de
20.000 lei. Pe data de 15.12.N, societatea a acordat unui client aflat în dificultate o
extensie de 18 luni a termenului de decontare a creanţei sale în sumă de 8.000 lei.

7
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Deoarece, în mod normal, durata medie de decontare a creanţelor companiei este de 45 de
zile, creanţa de 8.000 lei a fost prezentată în cadrul activelor necurente.
b) Societatea B are ca obiect de activitate producerea de băuturi alcoolice. La sfârşitul
exerciţiului N, stocurile companiei sunt în valoare de 300.000 lei, din care un stoc de
şampanie în valoare de 100.000 lei, care îşi va încheia procesul de maturare peste 24 de
luni de la sfârşitul exerciţiului N. Societatea B a prezentat în bilanţ stocul de şampanie ca
activ necurent.
c) Societatea C are, la sfârşitul exerciţiului N, datorii faţă de furnizori în sumă de 40.000 lei.
Pe data de 1 decembrie N, societatea C, aflată în dificultate financiară, a primit din partea
unui furnizor o extensie de 18 luni a termenului de decontare a datoriei sale în sumă de
10.000 lei. Nemaifiind exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului, societatea C a
prezentat datoria de 10.000 lei în cadrul datoriilor necurente.
d) La data de 31 decembrie N, societatea Q datorează unui furnizor de imobilizări suma de
1.000.000 lei, din care, conform contractului, suma de 600.000 lei va fi achitată în cursul
exerciţiului N+1, iar 400.000 lei în exerciţiul N+2. În bilanţul de la 31.12.N, datoria faţă
de furnizorii de imobilizări a fost împărţită între datorii curente şi necurente astfel:
600.000 lei datorie curentă, 400.000 lei datorie necurentă.
e) În cursul exerciţiului N, compania W a contractat un credit bancar în sumă de 30.000 de
lei cu scadenţa în N+2. Întrucât poziţia financiară a entităţii nu este bună, părţile au
convenit ca în contract să fie introdusă clauza ca în cazul în care rata îndatorării creşte
peste 45%, creditorul poate cere decontarea integrală a împrumutului în orice moment. La
31.12.N, rata îndatorării pentru compania W a fost de 48%, dar creditorul nu a solicitat
încă rambursarea anticipată a datoriei. Datoria financiară de 30.000 lei a fost prezentată
în bilanţ în cadrul datoriilor curente.
f) Pe data de 21 decembrie N, managementul societăţii X a aprobat achiziţia unei instalaţii
de producţie în valoare de 100.000 lei şi, în consecinţă a prezentat-o în bilanţul de la 31
decembrie N, în cadrul activelor necurente, deşi instalaţia a fost efectiv achiziţionată şi
achitată în ianuarie N+1.
g) În cursul exerciţiului N, societatea Y a fost dată în judecată de un client care a cerut o
despăgubire în sumă de 50.000 lei. Apreciind că această situaţie va genera o cheltuială cu
despăgubiri în cursul exerciţiului N+1, societatea X a înscris suma de 50.000 lei, în
categoria activelor curente sub forma unei cheltuieli în avans.
h) Societatea Z se mândreşte cu angajaţii săi, care sunt foarte bine pregătiţi şi competenţi şi
pe care îi consideră ca fiind cele mai de preţ active ale sale. În consecinţă a estimat că
pentru a angaja şi pregăti nişte salariaţi similari, ar trebui să facă cheltuieli în sumă de
100.000 lei şi a înscris această sumă în categoria activelor necurente necorporale.
i) Alarmată de schimbările climatice din ultima perioadă şi de iminenţa unei inundaţii,
societatea X a decis să constituie un provizion în valoare de 200.000 lei pentru a acoperi
riscul producerii unei astfel de calamităţi şi l-a inclus bilanţ, în categoria datoriilor
curente.
j) Societatea Z, specializată în restaurarea obiectelor de artă, a primit de la un client obiecte
de artă în valoare de 20.000 lei pentru a le recondiţiona, şi întrucât la data de 31
decembrie se afla în posesia lor, le-a prezentat în bilanţ în categoria activelor curente.

8
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Prezentarea informaţiilor bilanţiere
Norma IAS 1 face distincţie între două categorii de informaţii:
- Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ; şi
- Informaţii ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în note.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ – IAS 1 nu solicită întocmirea bilanţului într-un


anumit format, ci doar cere ca anumite informaţii să fie prezentate în bilanţ. În acest sens, norma
enumeră o listă de elemente specifice care trebuie să fie incluse în bilanţ (norma le consideră
suficient de relevante pentru a merita o prezentare separată). În plus, se cere ca bilanţul să
includă rânduri adiţionale sau subtotaluri atunci când o astfel de prezentare este relevantă pentru
înţelegerea poziţiei financiare a companiei. Întocmirea bilanţului contabil cere raţionament
profesional, contabilul fiind cel care decide modul de prezentare a activelor, datoriilor şi
capitalurilor proprii ale unei companii.
Aşadar, la nivel minim, bilanţul trebuie să prezinte separat următoarele elemente:
1. Imobilizări corporale
2. Investiţii imobiliare (imobile de plasament)
3. Imobilizări necorporale
4. Activele financiare (cu excepţia celor înscrise în categoriile 5, 8 şi 9)
5. Investiţiile financiare contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
6. Active biologice
7. Stocuri
8. Creanţe comerciale şi alte creanţe similare
9. Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi
10. Datorii comerciale şi alte datorii similare
11. Provizioane
12. Datorii financiare (altele decât cele care figurează în categoriile 10 şi 11)
13. Datorii şi creanţe pentru impozitul curent
14. Datorii şi creanţe pentru impozitul amânat
15. Interesele minoritare (prezentate ca o componentă a capitalurilor proprii)
16. Capitalul şi rezervele care revin acţionarilor companiei
De asemenea, bilanţul trebuie să cuprindă totalul activelor şi datoriilor ce aparţin grupurilor
considerate ca fiind deţinute în scopul tranzacţionării, în conformitate cu definiţiile date de IFRS
5 „Active necurente deţinute în vederea tranzacţionării şi abandonurile de activităţi”.
În plus faţă de aceste elemente, rânduri suplimentare trebuie incluse atunci când natura,
mărimea sau funcţia unui element sau a unei agregări de elemente este de o asemenea natură
încât prezentarea separată este relevantă pentru înţelegerea poziţiei financiare a companiei.

Informaţiile ce trebuie prezentate fie în bilanţ, fie în notele explicative, se referă la:
- Subdiviziuni ale rubricilor precedente
- Informaţii referitoare la fiecare categorie de acţiuni emise de companie: numărul de titluri
a căror emisiune a fost autorizată, numărul de titluri emise şi integral eliberate, valoarea
nominală a acţiunilor, avantajele şi restricţiile referitoare la acţiuni, acţiunile proprii
deţinute ş.a.
- O descriere a naturii şi obiectului fiecărei rezerve ce este cuprinsă în capitalurile proprii.

9
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Ghidul de implementare a normei IAS 1 prezintă un exemplu ilustrativ de raportare a
elementelor bilanţiere care distinge între elementele curente şi cele necurente. Se precizează că
alte forme de prezentare pot fi la fel de potrivite, cu condiţia ca distincţia să fie clară.
Grupul XYZ – Bilanţul la 31 decembrie 20XX
(în mii unităţi monetare)
20X2 20X1
ACTIVE
Active necurente
Imobilizări corporale (Property plant and equipment) X X
Fond comercial (Goodwill) X X
Alte active necorporale (Other intangible assets) X X
Investiţii în întreprinderile asociate (Investments in associates)
Investiţii disponibile spre vânzare (Available-for-sale investments) X X
Total active necurente X X
Active curente
Stocuri (Inventories) X X
Creanţe comerciale (Trade receivables) X X
Alte active curente (Other current assets) X X
Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi (Cash and cash equivalents) X X
Total active curente X X
Total active X X
CAPITALURI PROPRII ŞI DATORII
Capitalul atribuibil deţinătorilor de capital ai societăţii mamă
Capital social (Share capital) X X
Alte rezerve (Other reserves) X X
Câştiguri nedistribuite (Retained earnings) X X
Total capital atribuibil deţinătorilor de capital ai societăţii mamă X X
Interese minoritare (Minority interest) X X
Total capitaluri proprii X X
Datorii necurente
Împrumuturi pe termen lung (Long-term borrowings) X X
Datorii privind impozitul amânat (Deferred tax) X X
Provizioane pe termen lung (Long-term provisions) X X
Total datorii necurente X X
Datorii curente
Datorii comerciale şi alte datorii curente (Trade and other payables) X X
Împrumuturi pe termen scurt (Short-term borrowings) X X
Partea curentă a împrumuturilor pe termen lung (Current portion of X X
long-term borrowings)
Datorii privind impozitele curente (Current tax payable) X X
Provizioane pe termen scurt (Short-term provisions) X X
Total datorii necurente X X
Total datorii X X
Total capitaluri proprii şi datorii X X

10
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Bilantul Contabil- OMV Petrom 2013 Grup

11
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Situatia individuala a pozitie financiare OMV Petrom SA -2013

12
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

Bilant Contabil – Antibiotice SA 2013

13
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Aplicaţie: Despre societatea GAMMA SA care aplică referenţialul IFRS se cunosc următoarele
informaţii la 31.12.N (sumele sunt exprimate în lei):
- Terenuri 630.000
- Licenţe 350.000
- Terenuri disponibile pentru vânzare 200.000
- Clienţi 600.000 (din care 50.000 lei se vor încasa în N+2)
- Cheltuieli în avans 80.000 (din care angajate pe o perioadă mai mare de un an 60.000)
- Rezerva legală 90.000
- Datorii faţă de asociaţi şi acţionari (dividende de plată) 100.000
- Amortizarea instalaţiilor şi maşinilor 50.000
- Capital social 1.500.000
- Materii prime 160.000
- Instalaţii şi maşini (cost istoric) 700.000
- Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni (împrumutul a fost lansat în cursul exerciţiului
N, pe o durată de 10 ani, rambursabil în rate anuale egale) 525.000
- Ajustări pentru deprecierea materiilor prime 5.000
- Rezultat reportat 230.000
- Conturi la bănci 3.000.000
- Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor 500.000 (din care cu scadenţa foarte
probabil într-o perioadă mai mare de 1 an 300.000)
- TVA de plată 480.000
- Împrumut pe termen lung acordat unei alte companii 100.000 (din care cu scadenţa în
anul următor 20.000)
- Ajustări pentru deprecierea creanţelor-clienţi 10.000
- Credite primite pe termen lung 1.900.000 (din care partea cu scadenţă sub un an 400.000)
- Construcţii 300.000
- Cheltuieli de dezvoltare 100.000 (este foarte probabilă obţinerea de avantaje economice
viitoare)
- Rezerve din reevaluare 200.000
- Datorii salariale şi sociale 660.000
- Acţiuni proprii 80.000
- Amortizarea construcţiilor 50.000
- Fond comercial achiziţionat 4.000.000
- Credite primite pe termen scurt 850.000
- Produse finite 180.000
- Rezultatul exerciţiului (profit) 1.900.000
- Titluri de plasament 220.000 (titluri în valoare de 100.000 au fost constituite drept
garanţie pentru un credit primit pe o perioadă de 5 ani, restul sunt deţinute în vederea
tranzacţionării)
- Furnizori 900.000 (din care 700.000 au scadenţa mai mare de 1 an)
- Impozit pe profit curent 550.000
- Venituri în avans 200.000 (din care pe termen scurt 20.000)
Se cere să se întocmească Situaţia poziţiei financiare conform IAS 1.

14
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014

GAMMA SA - Situaţia poziţiei financiare la 31.12.N (în lei)


Note N N-1
Active necurente

Total active necurente


Active curente

Total active curente


Total active
Datorii necurente

Total datorii necurente

15
Prelucrări şi opţiuni privind aplicarea IAS/IFRS
Lector univ.dr.Daniela Ciolpan Curs 1 - 2014
Datorii curente

Total datorii curente


Total datorii
Capitaluri proprii

Total capitaluri proprii


Total datorii şi capitaluri proprii

16